Camera Deputatilor

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Stimate colege și stimați colegi,

Birourile permanente, în unanimitate, vă propun ca timpul alocat pentru luările de cuvânt să fie repartizat astfel: câte 10 minute, maxim, pentru fiecare grup politic - Senat-Camera Deputaților -, 5 minute pentru grupul minorităților și 5 minute pentru parlamentarii fără apartenență la un grup parlamentar, din Senat și Camera Deputaților.

Supun votului dumneavoastră această propunere, repet, în unanimitate dată de către birourile permanente reunite.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? O abținere.

Stimați colegi,

Am aici lista cu înscrierile la cuvânt. Și o să vă dau cuvântul în această ordine.

Vreau să rețineți încă o dată că nu dezbatem problema de fond în ceea ce privește propunerea de suspendare a Președintelui. Este o consultare a dumneavoastră sub aspectul existenței de elemente suficiente pentru a trimite propunerea de suspendare către Curtea Constituțională, sau, bineînțeles, este necesară constituirea unei comisii de anchetă, pentru a continua analiza și pentru a elabora un raport. Indiferent de formă, în ultimă instanță, propunerea de suspendare va ajunge la Curtea Constituțională, care va trebui să dea avizul consultativ.

Cu această precizare, intrăm în luările de cuvânt.

Permiteți-mi să dau cuvântul primului înscris, domnul deputat Sergiu Andon, din partea Grupurilor Partidului Conservator.

Domnul Sergiu Andon:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Distinse Camere ale Parlamentului României,

Acum, - mai exact, și acum -, astăzi, 28 februarie, domnul președinte Traian Băsescu comite o încălcare a Constituției. Domnia sa participă nepoftit la ședința Guvernului, fără ca pe ordinea de zi să se afle problemele care să-i permită prezența, neinvitat de primul-ministru.

Norma constituțională care condiționează participarea la ședințele Guvernului de cererea primului-ministru nu este o normă protocolară, ci o interdicție clară, prevăzută de Legea fundamentală a statului. Așa se asigură separația puterilor, independența executivă a Guvernului, prestigiul și demnitatea primului-ministru și a miniștrilor.

Doar atunci când se ivesc probleme capitale, de interes național, și numai în trei domenii - politica externă, apărarea țării și asigurarea ordinii publice -, Președintele României poate veni la ședința Guvernului, din proprie inițiativă. Deocamdată, nu a apărut o asemenea situație.

Nu este o încălcare nouă. După cum se arată în propunerea de suspendare, Cap.II pct.6, Președintele României a transformat încălcarea art.87alin.(1) din Constituție, într-un obicei. De ce o face? Știm cu toții: ca să-l discrediteze pe primul-ministru.

Astăzi, însă, încălcarea prezintă o gravitate aparte. Nu putem crede că domnul președinte Traian Băsescu, oricât ar vrea să pară indiferent față de dezbaterea noastră, nu a citit documentul prin care i se cere suspendarea, măcar din curiozitate. Și, citindu-l, nu se poate să nu fi reținut reproșul ce i se aduce în Cap.II pct.6, dar nu se sinchisește.

De ce oare nu se sinchisește președintele României de perspectiva suspendării și recidivează într-una din încălcările grave ale Constituției exact în timp ce îi este imputată? Pentru că i-a intrat în cap că prostește mulțimea, că, oricât de evidente ar fi păcatele sale, iese la popor, își pune masca de cavaler al dreptății, trântește câteva minciuni, dă vina pe alții, arată cu degetul spre cei pe care a avut grijă să-i ponegrească și își vede, mai departe, de preocupările sale absconse.

În opinia Partidului Conservator, pentru ca poporul să înțeleagă, acum, adevărurile hâde din spatele maimuțărerilor președintelui, este bine să explicăm și din alte unghiuri de vedere pertinentele acuzații aduse prin propunerea de suspendare. Mai mult, argumentele pot fi completate și, pentru acest motiv, anunț încă din acest moment că Grupurile parlamentare ale Partidului Conservator solicită instituirea unei comisii de anchetă.

Astfel:

1) Îl acuzăm pe președintele Traian Băsescu de dezbinare națională.

El încalcă sistematic art. 4 alin. (1) al Constituției, care stipulează că: "Statul are ca fundament unitatea poporului român."

Întreaga politică, întregul său stil de exercitare a înaltului mandat se bazează pe regula "dezbină și stăpânește". Romanii, care au lansat dictonul "divide et impera", îl aplicau în politica lor față de popoarele imperiului și față de vecinii lor. În propria cetate, ca în orice societate umană, tendința logică este spre unitate. În România actuală, a devenit un spectacol național, jalnic, ca șeful ștatului să iasă una-două la rampă și să mai lanseze un motiv sau altul de dezbinare. Drogul este puternic, pentru că se adresează disperării oamenilor după dreptate și corectitudine. Cei care l-au ales pe Traian Băsescu au sperat și mai speră că el va îndrepta relele și nedreptățile.

Un președinte de bună credință și-ar îndeplini menirea cu bună-credință și tact, cu mintea înțeleptului și cu sabia dreptății, când este nevoie, ferm, dar nu prefăcut, transparent, dar nu demagog, dinamic, dar nu zăpăcit. În condițiile constituționale ale României, condiții ce reprezintă cuceriri stropite cu sânge, un asemenea rol presupune profunzime, chibzuință, obiectivitate. Nu se poate pune problema pactizării cu răul, cu ticăloșiile, dar se sfătuiește cu cineva, conlucrează cu cineva domnul Traian Băsescu?

Politica de dezbinare a unității poporului român este dusă până la subminarea coloanelor de susținere a societății: școala, biserica, legea, justiția. Respectul față de învățământ a fost distrus de președinte, oferindu-se ca exemplu de elev declasat; biserica a pus-o la încercare cu spectru detașamentelor de fantome încartiruite la CSAT; cu aforisme de genul "Legile sunt făcute pentru infractori.", îndeamnă direct la concluzia încălcării sau ignorării lor; afirmând că justiția, în bloc, este coruptă, distruge aproape iremediabil încrederea în justiție.

În loc nu pune nimic, dezbină ca să stăpânească.

2) Îl acuzăm pe președintele României, Traian Băsescu, pentru politica sa de învrăjbire.

El încalcă sistematic teza finală din art. 4 alin. (1) al Constituției, care stipulează că: "Statul are ca fundament solidaritatea cetățenilor săi."

Domnul Traian Băsescu seamănă vrajbă pretutindeni: în țară, la hotare și pe unde umblă prin lume. În țară, îmbină adesea vrajba cu ranchiuna. În poziția celei mai înalte funcții din stat, aceste defecte sunt inadmisibile. Primul exemplu de victimă a ranchiunei sale este primul-ministru.

"Solidaritatea națională" a domnului Băsescu s-a manifestat și în legătură cu euro-observatorii români, pe care i-a etichetat public și, conform obiceiului său, in corpore, la sediul Parlamentului European. Ieșirea sa a atras mai multe replici, între care a domnului Adrian Cioroianu: "Cred că Băsescu a fost luat, pe puțin, de val." Această zicere, curajul domnului Cioroianu este în curs de decontare și azi, președintele României tratând candidatura acestuia la postul de ministru al afacerilor externe ca pe o afacere personală.

Un alt caz este al domnului Teodor Atanasiu. N-am să insist, vă amintiți cât de penibil a fost pretextul judiciar care i s-a înscenat și cu această ocazie și armata a avut parte de tratamentul de solidaritate.

Disimulându-și abil politica de învrăjbire, președintele României, Traian Băsescu, a aruncat, uneori, sămânța vrajbei în străinătate, ca să încolțească în țară. Un asemenea exemplu, cu grave consecințe încă în derulare, îl constituie așa-numitul "Plan pentru Cosovo", prezentat de domnul Traian Băsescu la Paris, în noiembrie 2005. Ideile voluntariste și semidocte ale planului au aprovizionat copios moara uniunii civice maghiare și rezultatele se văd acum, prin campania de așa-zise referendumuri pentru autonomia Ținutului Secuiesc, la care, domnul Traian Băsescu nu mai are argumente și poziția de obiectivitate necesară ca să ia atitudine.

3) Îl acuzăm pe președintele României, Traian Băsescu, de uzurparea politicii externe a statului, cu consecințe primejdioase pentru pace, pentru suveranitatea națională și integritatea teritorială.

El încalcă sistematic art. 91 din Constituție, care limitează atribuțiile președintelui în domeniul politicii externe, art. 102 alin. (1), care încredințează Guvernului realizarea politicii externe, creând riscuri maxime sub aspectul art. 1, 2 și 3, care consacră și definesc atributele statului.

Fără nicio competență constituțională, dar cu rezonanța pe care i-o asigură poziția de primă voce a Statului, domnul Traian Băsescu a lansat, sistematic, proiecte fantasmagorice pe seama politicii externe a Republicii Moldova. Fiecare tentativă a sa de a ajuta statul vecin să treacă strada fără să i se ceară, a iritat până la paroxism Chișinăul, neaducând României, din partea Europei, decât priviri uimite sau pline de reproș. Escaladând cu încăpățânare practica violului diplomatic, domnul Băsescu a pus România în fața primejdiei grozave a unor noi manipulări secesioniste în treimea răsăriteană a teritoriului național.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule deputat, v-aș ruga să încheiați, a expirat timpul.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule președinte,

O să fiu doar enunțiativ, o să depun documentul la Secretariatul Camerei.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vreau să rețineți că dezbaterea pe fond o vom face după ce obținem avizul Curții.

Domnul Sergiu Andon:

Eu m-am înscris susținând întreaga argumentație pe timpul afectat Grupurilor parlamentare conservatoare.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

De acord. Vă rog să finalizați.

Domnul Sergiu Andon:

Și le epuizez și nu mai luăm cuvântul.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog.

Domnul Sergiu Andon:

Grupurile sunt de acord.

Îl acuzăm pe președintele României, Traian Băsescu, de politică războinică.

El ignoră frecvent art. 65 alin. (2) lit. d) al Constituției, care stipulează că: "Declararea stării de război revine Parlamentului."

Chiar dacă pornirile belicoase ale domnului Băsescu sunt ridicole, în materie de război și pace, un șef de stat nu are dreptul să se joace cu vorbele. Dacă afirmația deja citată că "România este în stare de beligeranță cu Irakul" poate fi pusă pe seama inculturii, oferta făcută din nou în străinătate, fără consultarea Parlamentului, de a trimite trupe în Liban, este o încălcare evidentă a Constituției.

În aceeași ordine de idei se poate înscrie și exemplul dat în raport, privind Axa Washington - Londra, care a înveninat, pentru un timp, relațiile cu țările europene, în special cu Franța.

Obsedat continuu de război a oblăduit recent gafa ambasadorului nostru de la Roma, acceptând ca acesta să se amestece în deciziile Italiei privind menținerea trupelor în Irak. Clarificarea acestui episod reprezintă și el unul dintre argumentele punctuale, pe lângă celelalte argumente de ordin mai general, că trebuie să constituim o comisie parlamentară...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule deputat, vreau să înțelegeți, vă rog eu, continuăm la cealaltă dezbatere. Deci ați depășit cu mult timpul. Vă rog foarte mult să încheiat. Mai luați cuvântul și la...

Domnul Sergiu Andon:

În această ordine de idei și cu argumentele date și cele pe care le vom mai expune când ne dați cuvântul, solicităm, în conformitate cu prevederile art. 64 alin. (4) din Constituția României, să propuneți plenului celor două Camere constituirea unei comisii parlamentare de anchetă, care să colecteze celelalte argumente, să le clarifice pe cele încă insuficient elucidate, să lărgească argumentarea motivelor expuse în propunere, astfel încât documentul înaintat Curții Constituționale să fie convingător pentru întregul popor român, pentru cât mai mulți oameni care vor fi chemați la vot.

Mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc pentru înțelegere.

Din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat, dau cuvântul domnului senator Mircea Geoană.

Domnule președinte, aveți cuvântul.

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc, domnule președinte.

Voiam doar să verific dacă dezbaterea Parlamentului este televizată și, dacă este televizată, poate reușim asigurarea unei linii telefonice, poate domnul președinte dorește să intervină în direct la dezbaterea noastră.

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat.)

Pe un ton mai serios, pentru că este o dezbatere serioasă, despre o temă serioasă, vreau să vă spun că sunt profund dezamăgit de disprețul pe care președinte l-a arătat, încă o dată, instituției Parlamentului României.

Și în 1994, când opoziția de atunci, inclusiv domnul deputat Traian Băsescu - în acea perioadă, a inițiat o procedură de suspendare împotriva președintelui României din acel moment, domnul Ion Iliescu, nici domnul Iliescu nu a venit în Parlament. Este o chestiune optativă, este o chestiune opțională din partea președintelui României. Dar președintele de atunci a transmis un material fundamentat Parlamentului, în care a răspuns acuzațiilor care i-au fost adresate, conform Constituției, de opoziția din acel moment.

Scrisorica pe care a trimis-o domnul Băsescu Parlamentului arată, încă o dată, disprețul și aroganța pe care președintele le acordă instituției fundamentale a democrației românești. Este inacceptabil ca, în textul acestei scrisori, președintele să admită dreptul Parlamentului de a iniția această procedură de suspendare.

Merge pe o linie greșită și, din păcate, amplifică, în loc să detensioneze relația cu Parlamentul. Prin fiecare gest, prin fiecare declarație, președintele acutizează această criză, care este o criză provocată de domnia sa.

Ca inițiatori ai procedurii de suspendare, Partidul Social Democrat alături de colegii de la RPM tratăm această lansare a dezbaterii despre suspendarea președintelui cu maximă seriozitate și responsabilitate.

Știm că nu este o temă ușoară, știm că este o temă care va fi dezbătută pro și contra în țară și în străinătate, dar dezbaterea pe care o lansăm astăzi este despre apărarea Constituției și a fundamentului republicii pe care am clădit-o. Imperfectă cum este, perfectibilă cum este, este o Constituție și o republică pe care avem cu toții obligația să o respectăm, iar primul om care are obligația să o respecte este însuși președintele României. Este un președinte care ar trebui să considere Constituția ca o a doua Biblie și nu ca un impediment în planul său de acaparare a puterii absolute în România.

Este o dezbatere care marchează un moment de răscruce al democrației noastre. Parlamentul și, după aceea, poporul român vor trebui să decidă pe ce cale dorim să mergem.

Dorim pe o cale a unei democrații de tip european, unde instituțiile statului democratic se respectă și se controlează reciproc sau dorim să mergem pe un model despotic, de inspirație orientală, de puteri absolute, în care un lider providențial decide în nume propriu pentru noi toți? Aceasta este întrebarea fundamentală și aceasta este, de fapt, miza demersului pe care noi îl lansăm în dezbatere azi, în Parlament, și mâine, la nivelul opiniei publice românești.

Iar decizia Parlamentului, care va veni după ce vom vedea care sunt pașii procedurali obligatorii conform Constituției, va avea nu numai o valoare politică sau juridică, ci va avea și o valoare de precedent și o valoare de precept moral pentru politica românească.

Un avertisment pe care Parlamentul și poporul român îl vor da acestui președinte va fi un avertisment și pentru alți președinți în viitor, care vor mai fi tentați să încalce și calce în picioare legea fundamentală, legea de căpătâi a acestei națiuni, legea pe care avem cu toții obligația să o respectăm ca întâie obligație democratică și cetățenească.

Respectarea Constituției nu este opțională, domnule președinte Traian Băsescu: este o obligație fundamentală, este prima obligație pe care o aveți. Când vă treziți dimineața, primul gând este respectarea Constituției și de abia după aceea restul agendei politice pe care o aveți.

Și să fim bine înțeleși, atunci când Constituția nu convine unui președinte, nu schimbăm Constituția după președinte, ci președintele trebuie schimbat conform Constituției, iar acest lucru elementar trebuie să-l înțeleagă și Traian Băsescu.

În al doilea rând, dragi colegi, este și o dezbatere despre începutul unei reforme necesare a sistemului politic românesc.

Mâine ne vom reîntâlni, în același format, pentru a dezbate propunerea președintelui pentru referendumul pe vot uninominal. Este un pas bun, dar insuficient pentru o transformare profundă a sistemului politic românesc.

Noi va trebui să arătăm opiniei publice și dezbaterea de azi ne arată că aceste încălcări ale Constituției, făcute în mod repetat și insistent, demonstrează un singur lucru: pentru președintele Băsescu, regulile statului de drept nu au nicio valoare. Dacă pentru politicianul Traian Băsescu ne-am fi putut gândi și am fi putut accepta că poate să provoace crize, pentru că asta este până la urmă o parte a repertoriului politic, președintelui Băsescu nu avem voie să-i acceptăm această practică.

Președintele Traian Băsescu nu are voie, sub nicio formă, să se manifeste în afara cadrului constituțional. Președintele Băsescu trebuie să fie arbitru și mediator conform Constituției.

Această Constituție, așa cum este ea, a fost respectată și de foștii președinți ai României de după Ž89, și de domnul Iliescu și de domnul Constantinescu. Nimeni nu spune că avem nevoie de același profil de președinte. Evident, fiecare președinte vine cu propria sa personalitate, vine cu propriul său stil, vine cu propriul său temperament. Poate să fie un președinte, cum este cazul domnului Băsescu, care să fie un om mai energic, mai cu aplomb, mai cu talent, dar asta nu-i permite, sub nicio formă, nerespectarea Constituției. Personalitatea fiecărui președinte trebuie să se manifeste în interiorul și nu dincolo de Constituție.

De aceea trebuie spus extrem de clar și răspicat pentru cei care încearcă să complice dezbaterea noastră, că nu este nevoie să comiți o faptă foarte gravă pentru a încălca Constituția. Nu trebuie să omori pe cineva ca să fii considerat că ai încălcat Constituția. Orice încălcare a Constituției este o faptă gravă și acest lucru trebuie să-l facem să fie înțeles inclusiv de către președintele Băsescu.

Încă doi ani de zile de conflict reprezintă un preț prea mare pentru democrația, economia și prestigiul României. Gesturile pe care le-a făcut în mod constant, din prima zi de mandat, sunt gesturi iresponsabile ale celui care ar trebui să gestioneze cu înțelepciune și echidistanță interesele României.

Traian Băsescu a fost ales ca președinte al României și nu ca despot al acestei țări și, cu atât mai mult, nu este cel care are cheia adevărului absolut și nu este apostolul schimbării în bine a națiunii române.

De aceea, deși pentru moment, Curtea Constituțională a decis că pentru demiterea președintelui este nevoie de un prag de peste 9 milioane de români care ar trebui să voteze în favoarea suspendării, președintele trebuie să primească din partea Parlamentului României un semnal clar de avertizare. Instituția suspendării președintelui în acest context devine și mai importantă și este ultima redută pe care democrația noastră o mai are în fața tentațiilor autoritariste și populiste ale președintelui Băsescu.

Suntem convinși că și judecătorii Curții Constituționale, la adăpost de interferența și presiunea politică a mai marilor zile, vor înțelege că sunt gardienii acestei Constituții și avem toată încrederea că judecata lor va fi una obiectivă pe cele 27, plus alte câteva capete de acuzare, pe care colegii de la Partidul Conservator le-au pronunțat acum câteva minute.

De aceea, propunerea pe care Partidul Conservator a formulat-o, de înființare a unei comisii de anchetă, inclusiv pentru faptele și gesturile pe care le-a făcut președintele Băsescu după ce am încheiat redactarea documentului pe care PSD-ul și cu PRM-ul l-au înaintat către Parlament și după aceea Curții Constituționale, devine, în acest moment, o necesitate și grupul nostru parlamentar o va susține.

În ultimul rând, pentru că vom avea ocazia, într-un alt plen reunit, să dezbatem pe fond aceste acuze, vreau să vă spun un singur lucru: ce ar trebui să recomande un doctor în ale democrației și ale Constituției președintelui Traian Băsescu? Pentru cel care are în sânge microbul scandalului, o perioadă de carantină politică nu poate să-i facă decât bine pentru a scoate acest virus permanent de scandal și criză politică pe care-l introduce în sistemul nostru? Pentru cel care are beția puterii, ce faci? Îl tragi pe dreapta și îi iei permisul de conducere măcar pentru o lună, poate învață ceva din acea experiență, ca să nu mai aibă beția puterii când, eventual, se reîntoarce la Guvern. Iar pentru cel care se crede Mesia, un apostol al democratizării și reformei sistemului politic românesc sau, și mai grav, un om de neînlocuit, va avea o șansă pe perioada suspendării să redevină un cetățean obișnuit al acestei țări. Poate că aerul rarefiat de la Cotroceni îți creează probleme de vertij și de amețeală politică. A redeveni un simplu cetățean credem că este o lecție bună și un avertisment democratic și pedagogic pentru domnul Traian Băsescu. În final, pentru că știm că opinia publică este preocupată de această criză politică care se prelungește, să spunem extrem de clar că adevărata criză este în interiorul puterii executive a statului român și să spunem în final, poate în ceasul al 23-lea spre al 24-lea, domnul Traian Băsescu va înțelege că nu este prea târziu să redevină un președinte care să respecte litera și spiritul Constituției.

Nu știu dacă va înțelege mesajul nostru. Bănuiesc că pe stilul pe care și l-a însușit și care crede că este câștigător va continua să întrețină această atmosferă de scandal și de tensiune.

Spunea un important autor din vestul democratic: " Un politician este un personaj care face valuri și apoi te face să crezi că el este singurul care poate salva nava." Dacă aceasta este poate valabil pentru un politician, pentru un președinte de țară, obligația fundamentală este de a nu face valuri atât de mari, încât nava să se scufunde.

Și această dezbatere în Parlamentul României este o dezbatere necesară și sănătoasă pentru democrația țării noastre. Avem obligația democratică și constituțională să lansăm această procedură și sunt convins că toți cei care iubesc democrația și iubesc modul european de a face politică vor înțelege că nu avem nimic de a face și nimic împotriva persoanei Traian Băsescu și cu cel care ocupă poziția de președinte al României.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-aș ruga să încheiați.

Domnul Mircea Geoană:

Vă mulțumesc și sunt încrezător că și astăzi și în zilele următoare vom avea, în Parlament și în opinia publică, o dezbatere sănătoasă despre fundamentele democrației și Constituției republicii noastre.

Vă mulțumesc pentru atenție.

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat și ale Partidului România Mare.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Dau cuvântul din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal, domnului deputat Crin Antonescu.

Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:

Domnule președinte,

Distinși colegi,

O să-și pună bascul marinăresc și va scormoni masele largi de la Maramureș până-n Dobrogea și atunci să vedeți dumneavoastră, domnilor, spectacol!

"Eu cred că, după ce-l vor suspenda pe cetățeanul Traian, vor avea dificultăți să organizeze chiar și mici întruniri în săli obscure." Este un citat. Este un citat din domnul Daniel Vighi, intelectual, liberal, democrat, semnatar, cred, al Proclamației de Timișoara din 1990, scris acum câteva zile în Cotidianul, organ de luptă împotriva oligarhiei, gros finanțat de către unul dintre așa-zișii oligarhi.

Mi-am permis să folosesc drept moto la scurta mea intervenție acest citat, pentru că mi se pare foarte sugestiv și de luat în seamă.

Mai discutăm? Mai are rost să existăm? Sau în Alianța sfântă a poporului din Maramureș până-n Dobrogea, și nu înțeleg de ce nu a spus din Andaluzia până-n Irak, și președinte României, instituția Parlamentului, instituția partidelor politice sunt în plus, sunt nocive și sunt dușmănoase.

Eu cred că mai are rost să mai discutăm, chiar dacă vorbim despre marele absent, despre jucătorul care astăzi nu joacă sau despre jucătorul care așa nu joacă. Trebuie să spun de la început că eu și colegii mei nu suntem convinși că se încadrează la mult citatul articol care vorbește despre fapte grave de încălcare a Constituției.

Îl cunoaștem bine, cu toții, cu toate calitățile sale și cu toate lucrurile discutabile pe omul politic Traian Băsescu. Sunt multe nepotriviri, sunt multe inconsecvențe, sunt multe întâmplări.

Este o gravă încălcare a vreunei Constituții faptul că avem un președinte popular european astăzi, măcar de suflet, care a fost candidat socialist? Cred că nu.

Este vreo problemă că, în martie 2006, nu cunoștea nimic decât că, în timpul comunismului, "nu prea era alimente" și atunci, împreună cu colegii mai aduceau și vindeau? Iar în decembrie 2007, același an, același mileniu, același secol, aceeași viață, condamna, lucru care mie mi-a plăcut, dar erau vorbele altora, atât de ferm comunismul? Este asta o încălcare a Constituției? Mă tem că nu.

E un om care ne-a spus, a doua zi după ce Theodor Stolojan s-a retras - într-un moment emoționant - dintr-o cursă electorală, că nu este adevărat, nu era bolnav, ci era șantajat. Nu ne-a spus până astăzi cine l-a șantajat și cu ce. Este asta o încălcare a Constituției?

Ne-a spus tuturor românilor că s-au fraudat niște alegeri? Ne-a spus cine. Dar nu ne-a spus până azi cine a răspuns, cum s-a făcut, să nu se mai întâmple. Este o încălcare a Constituției? Mă tem că nu.

Ne-a spus mai nou că cei care am format Guvernul și o majoritate parlamentară, a spus despre noi: "oamenii aceștia au pierdut alegerile, dar am vrut eu să le câștige". E o încălcare a Constituției? Mă tem că da.

Numai că aici e un fenomen pe care juriștii știu să-l catalogheze, e un soi de delir, de infracționalitate, e o faptă pe care n-ai comis-o, dar o recunoști. E o formă de paranoia infracțională. (Aplauze) Dar nu e condamnată de Constituție.

E o încălcare a Constituției să califici "lichele" președintele Camerei, președintele celui mai important partid de Opoziție, senatori, deputați... Nu e o încălcare a Constituției, dar e grav.

E o încălcare a Constituției să suspenzi un ministru, cum a fost cazul ministrului apărării, și, după aceea, în momentul în care organismul acreditat prin Constituție, prin toate legile se pronunță și spune că omul nu are niciun fel de problemă, să refuzi, conform prevederilor legale și constituționale, să-l numești în funcție? Mă tem că da, oricum e foarte grav.

E o încălcare a Constituției să te gândești de 10 zile dacă un ministru de externe, propus conform Constituției și legilor funcționale ale Guvernului, are sau nu suficientă experiență, are sau nu suficientă experiență cât Elena Udrea, atunci când a fost pusă în fruntea Cancelariei prezidențiale? Mă tem că nu. Dar, dacă se gândește domnul președinte 6 luni, un an, ce facem cu Constituția?

Cred că toate aceste probleme duc într-o situație delicată, pentru că nu sunt, în opinia noastră, în mod clar, fapte grave de încălcare a Constituției, dar nu sunt nici conforme cu ceea ce, într-un stat de drept, noi, liberalii, și cred că nu numai noi, credem că trebuie să fie președintele. Este evident pentru oricine.

analiștii care reînvie în România genul "odei", ne vorbesc despre piciorul mare al domnului Băsescu și pantoful mic al Constituției, despre "trupul vânjos", la figurat, al marelui bărbat și "cămașa îngustă" a unei Constituții meschine, făcută de oligarhi și pentru oligarhi, dar înainte de a o schimba domnul Băsescu încearcă elasticitatea acestei Constituții și încearcă la o limită, pe care noi nu putem, în principiu cel puțin, s-o acceptăm.

Domnul Băsescu mai vrea mereu câte ceva, știți bine. ca primar al Bucureștiului, a vrut și Consiliul general și i s-a dat. Ca primar al Bucureștiului cu Consiliu general le-a spus bucureștenilor și ne-am spus cu toții, domnule, dați-i și România, ca să poată face ceva pentru o Românie cu București cu tot și i s-a dat.

Domnul Băsescu, a cărui singurătate, figurată, politică, e deplânsă de pepiniera de ambasadori de la același cotidian și de la altele, oligarhi sau de stat, nu e chiar așa de singur.

Domnul președinte Traian Băsescu are, are prin conducerea numită direct sau indirect de domnia-sa, serviciile speciale, Serviciul Român de Informații, Direcția de Informații Externe, Direcția Generală de Informații a Armatei, Serviciul Special de Informații al Ministerului de Interne, alte transmisiuni, eu nu prea le știu, dar mă știu ele pe mine... (Amuzament.) Are Parchetul General, are Departamentul Național Anticorupție, are ministrul justiției, are ministrul de interne, a avut și se desparte greu de ministrul de externe, are ministrul apărării, are și va mai pune ambasadori, are Televiziunea Publică. Astea le are de la stat.

Trecem în privat. Are Revista "22", are Grupul de Dialog Social, are intelectuali, aceia... pe care-i știm, care... să mă ierte, ca într-un banc cu Radio "Erevan", n-au scris un apel acum 20 de ani, când trebuia să-l scrie, ci peste 20 de ani și nu împotriva unui președinte, ci pentru un președinte! (Aplauze)

Domnului președinte Băsescu îi mai trebuie ceva sau, mai bine zis, îl încurcă se pare ceva. Îl încurcă Parlamentul, așa cum e el.

Nu înțeleg de ce. Pentru că numirile care au trecut prin Parlament, propuse de președinte la serviciile de mai sus, instituțiile de mai sus au trecut. Toate inițiativele legislative asumate de miniștrii respectivi, de guvern, în ansamblu, au trecut. N-a existat nici un proiect de lege pe care să ni-l ceară președintele țării și o majoritate din Parlament, cel puțin, să nu-l dea.

Ce defect are acest Parlament? Are. Nu-i ca Marea Adunare Națională, nu-i ca Partidul Democrat! (Aplauze)

Parlamentul acesta, domnule președinte Băsescu, Parlamentul acesta și cel următor, cu noi sau fără noi, fără niciunul dintre noi, nu va mai fi niciodată Marea Adunare Națională și nu va deveni niciodată Partidul Democrat. (Aplauze)

Ce vrea să facă domnul președinte Traian Băsescu de-l strânge "cămașa" Constituției? Vrea să lupte împotriva corupției. E foarte bine. Să recunoaștem toți că întreaga clasă politică românească e datoare la acest capitol. Să recunoaștem toți că în România de astăzi există încă rețele de corupție, că există oameni care, sub scutul banului, al influenței politice, uneori până la nivel foarte înalt, în toate guvernele, sub toate legislaturile, se sustrag legii, nu sunt egali în fața legii cu ceilalți cetățeni. Și cât timp acest lucru se va întâmpla, orice demagog va putea specula aspirația corectă, iluzia atât de necesară nouă, tuturor că în România poate fi altfel. Atâta vreme cât acest lucru se va întâmpla, nu vom putea vorbi niciodată, cu adevărat, despre democrație reală.

Dar, domnul președinte Băsescu, din toate aceste lucruri nu vede decât vreo doi oameni care cel mult sunt inculpați și cu care are dânsul probleme. Vorbește despre oligarhi și, sigur, corul domnilor ungureni, vorbesc de Traian, se alătură despre oligarhie.

Domnilor, există oameni puternici în România. Influenți. Care au influență asupra politicienilor, care au influență asupra unor oameni din Guvern, acesta sau altele, dar a spune că România este condusă de oligarhii, este, după părerea mea, aproape o crimă de imagine împotriva acestei țări care a intrat de curând în Europa. Numai oligofrenii, că e aceeași rădăcină, nu știu exact ce înseamnă oligarhie.

A spune despre România care, cu toate aceste necazuri, a avut mereu, totuși, din 90 încoace, un parlament, în consecință, guverne alese de electoratul său, așa cum a fost ea și așa cum am fost noi, că e condusă de oligarhii și de mafii, este un deserviciu enorm, maxim pe care îl poate face României oricare dintre oamenii puși să reprezinte, în frunte cu președintele.

În orice caz, dintre oligarhi, ca să-l citez pe domnul Băsescu, nu-l deranjează decât cei care au televiziuni. Și nici aceia toți. o eventuală oligarhie corupția nu se combate, distinșii mei colegi.

Domnule președinte al României, doamnă Săftoiu, nu se combate cu hei rupuri prezidențiale și din casă în casă de către domnul președinte Băsescu și de către doamna Alina Mungiu Pippidi, cinstit fie-le numele și opera în folosul comunității! (Rumoare, ilaritate în sală.)

Corupția vine din cetățenia noastră firavă și cine persistă în a vorbi de popor și nu de cetățean, de popor ca abstracțiune și nu de comunitate, nu contribuie la întărirea, la înzdrăvenirea cetățeniei noastre. Suntem cu toții restanți la acest capitol.

Atâta vreme cât în România nu va exista cu adevărat egalitate de șanse, de pildă, la un concurs, pentru un tânăr din lumea lui Dumnezeu și știm că nu prea există, suntem cu toții responsabili. Dar, asta se rezolvă cu răbdare, se rezolvă cu o instituție a Parlamentului, cu noi sau fără noi, puternică și respectată, se rezolvă cu instanțe independente, puternice și respectate și se rezolvă cu întărirea statului de drept, care înseamnă, între altele, și separația puterii în stat, nu cu oameni providențiali.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-aș ruga să încheiați, domnule deputat.

Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:

Cu foarte mare plăcere, închei și cu acest subiect.

Domnul Traian Băsescu, președintele României, întreține iluzii periculoase și mai ales, ceea ce e greu de iertat, exploatează aspirații cinstite ale unor oameni cinstiți.

Domnia sa vrea să se întoarcă la popor. Noi vrem să ajungem la cetățean.

Când, concluzionând, nu putem spune că a fi demagog, populist, cinic, mincinos înseamnă o faptă gravă de încălcare a Constituției, suntem tentați să spunem că nu avem elemente de suspendare. Când luăm în calcul toate aceste riscuri și când luăm, dacă vreți, în calcul, ce-a făcut de fiecare dată omul providențial cu ce i s-a dat și ne ducem pe Autostrada București-Pitești și ne ferim de supraviețuitorii campaniei contra maidanezilor și mai vedem și unele chioșcuri care au rămas și vedem și ce reformă a clasei politice vrea să facă domnul președinte Traian Băsescu... E necesară, ce modele ne propune? Ne propune niște oameni, aș da nume cu plăcere, dar îmi e să nu-mi scape vreunul, că sunt mulți. Ne propune un model de tânăr politician care vorbește iute și care din sloganul "să trăiți bine" a reținut doar "da, să trăiți". (Aplauze. Amuzament.)

Când toate aceste lucruri se întâmplă, nu putem să spunem că da, nu sunt elemente de suspendare și nu avem niciun fel de problemă.

Noi, Grupurile parlamentare liberale, dorim să-l ajutăm pe domnul președinte Traian Băsescu să-și încheie acest ultim mandat. Să și-l încheie la termen. E și ultimul. Să și-l încheie la termen. Numai că nu putem face asta cu prețul sacrificării Constituției și regimului constituțional al președintelui, cum nu poți combate corupția cu prețul libertăților, ci prin întărirea libertăților și întru împlinirea libertăților, nu poți menține stabilitatea de dragul stabilității, sacrificând Constituția.

Avem speranța încă în legătură cu faptul că e posibil ca președintele să-și încheie mandatul la termen, cu respectarea literei și spiritului Constituției.

Vom vota o comisie care să discute toate aceste lucruri, în primul rând, din respect pentru Parlament și, dacă vreți, în compensație, cu lipsa de respect pe care președintele ne-a arătat-o și azi, ca de atâtea ori.

Închei spunând că nu vrem un președinte decorativ, dar vrem un președinte echilibrat, moderat și moderator în exercițiul puterii și autorității sale. Nu vrem un președinte stins, șters, dar vrem un președinte fie și viu și strălucitor, care să învețe să vorbească și despre cetățean și nu doar despre popor, care să facă băi de realitate, nu numai băi de mulțime.

În fine, nu vrem deloc, dar deloc un președinte nepăsător. Ne-ar plăcea și un președinte pasional. Churchill și De Gaulle au fost pasionali, dar au fost pasionali, în primul rând, în apărarea unor valori. Churchill a demisionat pierzând alegeri, după ce a scris cea mai glorioasă pagină, probabil, din istoria Angliei. De Gaulle a demisionat după ce își crease o Constituție, cea mai puternică prezidențialitate din Europa.

nu-i cerem domnului Băsescu demnitatea și măreția lui Churchill și De Gaulle, deoarece "iarna nu-i ca vara". (Râsete. Aplauze) Dar îi cerem, stimații mei colegi, stimate domnule președinte al României, stimați prieteni, nenumărați prieteni ai președintelui, să aibă atâta respect pentru sistemul constituțional și democratic, cât a ajuns să aibă o bună parte a electoratului României. Pentru că e o Românie, doamnelor și domnilor, pentru care și gâlceava noastră cu președintele și gâlceava președintelui cu "tuturor" e distracția de seară, dacă e. Acei oameni privesc deja înainte...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să încheiați, domnule deputat.

Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:

Și s-a ajuns aici numai și numai pentru că, în ciuda atâtor opreliști, ceva din democrație și ceva din capitalism au pătruns în acești 17 ani în România. (Aplauze îndelungate.)

Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da. Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Să mergem mai departe. Vă rog să-mi permiteți să dau cuvântul, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat, domnului deputat Cristian Rădulescu.

V-aș ruga să păstrăm liniște. Vă rog foarte mult.

Domnul Cristian Rădulescu:

Da. Istoria și Constituția sunt două științe grele. La un politician începător e de acceptat să facă confuzii, când e vorba de Norvegia. La un politician de 17 ani în democrație să se refere la un președinte al Regatului Unit al Marii Britanii, e mai dificil de acceptat.

Intrând în subiect, nu mi-a mai fost dat până acum să văd atâtea referiri la Constituție, după ce, în săptămânile trecute, ne-am jucat cu Constituția și am sucit-o în ce fel am vrut noi, ca legile să ne iasă, așa cum trebuie pentru o anumită persoană.

Acum două săptămâni s-a defectat votul electronic, aici în sală, ca o majoritate ad-hoc să poată vota modificarea Legii referendumului, în așa fel încât numitul Traian Băsescu, președintele României, să poată fi demis cu un număr cât mai mic de voturi și să nu mai poată el organiza referendumuri când vrea, în calitatea lui de președinte. Peste o săptămână, exact în același moment și pe aceeași temă, s-a întâmplat același lucru. S-a defectat din nou votul electronic. Pe aceeași temă. Ca să poată trece aceeași modificare. Și, atunci, deoarece cineva spunea că avem "scenarită", am spus, da, este posibil, niciodată în viață să nu subestimezi rolul prostiei și al întâmplării. Poate o fi fost o întâmplare.

În orice caz, nu pe noi ne-a sancționat Curtea Constituțională săptămâna trecută, invalidând ceea ce dumneavoastră, majoritatea ad-hoc de care pomeneam, ați votat în legătură cu președintele, numitul Traian Băsescu, nu oricare președinte, că pentru Traian Băsescu s-a făcut acea modificare. Și deoarece nu a mers într-un loc, ați introdus-o, contrar normelor și Constituției de care vorbiți, în a doua modificare la Legea referendumului, pe care am atacat-o din nou și Curtea Constituțională se va pronunța exact în același fel, că dumneavoastră nu ați făcut bine.

În condițiile acestea, când dumneavoastră vorbiți atât de Constituție, pe care săptămânile trecute ați siluit-o atâta, nici nu mă miră că în momentul de față faceți referire la obligativitatea președintelui de a fi venit în Parlament și-l criticați că n-a venit, când este foarte clar că textul constituțional dă posibilitatea președintelui să vină sau să nu vină, posibilitate pe care dânsul o folosește cum vrea. Și a folosit-o, trimițându-ne un răspuns la acțiunea de suspendare pe care ați inițiat-o.

În aceste condiții în care nici Constituția nu este respectată, ce să mă mai mir că hotărârea unanimă a birourilor reunite de ieri, în care am stabilit procedura pentru astăzi și am decis toți să nu intrăm în fond, fiindcă nu este momentul, ci să ne referim la procedură și la înființarea unei comisii de anchetă asupra președintelui sau neînființarea ei, această decizie unanimă de ieri nu este respectată.

Nu mă refer la faptul că, ca de obicei, se depășesc cu grație timpii și se bat cu grație câmpii, nu mă refer la faptul că niciunul dintre vorbitorii care au fost înaintea mea nu s-au referit la ceea ce trebuia să se refere, la înființarea Comisiei de anchetă.

Câtă vreme Constituția este încălcată în ultimele săptămâni, câtă vreme s-a dat drumul la braconaj la urs și câtă vreme în loc de relații instituționale între Președinție și Parlament, este vorba de un conflict visceral al unora din niște partide împotriva numitului Traian Băsescu.

Reîntorcându-mă și ca să nu cad și eu în păcatele antevorbitorilor, eram la înființarea unei posibile Comisii de anchetă pentru investigarea așa-ziselor fapte anticonstituționale ale președintelui. Nu socotim oportună înființarea unei astfel de comisii și, dacă totuși prin votul majorității dumneavoastră, ea va fi înființată, vom ataca imediat la Curtea Constituțională temeiul legal al înființării unei asemenea comisii.

Temeiul nu este în Constituție. Constituția se referă foarte clar la relațiile între instituțiile statului. Mai ales la relațiile conflictuale între instituțiile statului. Când este vorba de relația dintre Parlament și Guvern, de exemplu, la moțiunea de cenzură, lucrurile sunt foarte stricte acolo. Când este vorba de suspendarea președintelui, când este vorba de dizolvarea Parlamentului, deci relațiile dintre președinte și Parlament, lucrurile sunt scrise foarte clar acolo. Prevederile din Regulament, la care faceți dumneavoastră trimitere, sunt din 1992. Între timp au trecut 15 ani, între timp Constituția a fost revizuită și nu prevede procedură de comisie de anchetă pentru președinte. Prevede cu cât se poate iniția demersul de suspendare, cu cât trebuie să fie votul final, că trebuie un vot consultativ de la Curtea Constituțională și că președintele poate veni sau nu în Parlament. Suficiente date.

Dacă voia comisie de anchetă, scria acolo, în 2003, textul este rămas din 1992 și nu pe el ne putem întemeia ca să înființăm o comisie de anchetă împotriva președintelui.

De altfel, pe fond, socotesc că este și inutil să înființăm o astfel de comisie, atâta vreme cât "faptele" pomenite în cererea respectivă, la care a trudit să citească o oră și jumătate domnul Corlățean, la care a trudit s-o facă în fruntea unui colectiv vreo 3 săptămâni, maestrul Iorgovan, faptele respective trebuie să fie foarte grave și lămuritoare, că dacă n-ar fi grave, demersul respectiv n-ar putea să fie inițiat. Așa scrie Constituția. Demersul de suspendare se inițiază atunci când există fapte grave. Deci, ori una ori alta.

Unii colegi simt nevoia să fie lămuriți, să mai afle niște lucruri. Nu sunt destule cele trecute acolo, în cele 25 de pagini? atunci înseamnă că dânșii contestă valabilitatea demersului respectiv și îl aruncă în derizoriu. Colegii de la P.S.D., mai înțelepți, au făcut ieri declarația că ei nu mai consideră necesar să se lămurească în plus și că faptele sunt îndeajuns de grave. Ori una, ori alta. Oricum, neconstituțional. Nu ne bazăm pe un text al Constituției care să prevadă o astfel de comisie și de asta mă refer la ea.

Atrag atenția că această comisie pe care, poate, unii doresc s-o înființeze este un pas în plus într-o direcție proastă, într-o aventură păguboasă și riscantă a instituției Parlamentului împotriva nu a instituției președintelui, ci împotriva lui Traian Băsescu.

Aici nu e o relație instituțională, între instituția președintelui și instituția Parlamentului. Este o relație personală și visceralizată, chiar, a unor partide și mai ales a unora din niște partide împotriva lui Traian Băsescu. Iar la această chestiune nu va pierde nici instituția președintelui, bine situată în cota de simpatie a electoratului și nici Traian Băsescu, numitul Traian Băsescu, cum aproape că l-ați fi adus dumneavoastră în fața celor care ne ascultă în momentul de față.

Va pierde, ca de obicei, din păcate, în ultima vreme, clasa politică și Parlamentul, consecutiv. Cât de jos se poate cădea. Suntem deja pe ultimul loc în cota de simpatie a populației. Se poate cădea oricât de jos. Atunci când este vorba ca electoratul să-și piardă încrederea în tine, și cei care sunt mai vechi, știu asta, se poate cădea oricât de jos. De asta spun că este un demers aventurier și păgubos, ceea ce facem noi în momentul de față. Fiindcă lumea ne privește și-și dă seama că aici nu este vorba de o luptă de principii, cu săbii lucitoare.

Pe frontispiciul nostru în aceste zile nu scrie "fiat justitia pereat mundus", "să se facă justiție chiar cu prețul de a pieri lumea". Traducerea corectă ar fi mai curând să piară Băsescu, chiar cu prețul încălcării Constituției. Asta faceți dumneavoastră în momentul de față.

Nu este un joc cavaleresc cu reguli principiale, cel pe care îl purtați dumneavoastră în momentul de față, o luptă cavalerească. Spun încă o dată, este braconaj la urs, asta se întâmplă.

Nu suntem de acord nici pe formă și nici pe fond cu demersul de constituire a unei comisii de anchetă, ci pe ansamblu nici cu tot acest demers de suspendare a președintelui. Nu intrăm pe fond, fondul va fi cel pe care îl vom discuta într-o ședință ulterioară. Și, încă o dată, regret că s-a folosit așa de mult, s-a invocat așa de mult Constituția, după ce în săptămânile trecute am siluit în toate felurile posibil Constituția, numai ca să ne iasă nouă o lege cu care să-l pedepsim pe Traian Băsescu.

Vă mulțumesc, stimați colegi. (Aplauze)

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulțumesc. Ați consumat 9 minute din cele 10 minute pe care le aveați. Mai aveți la dispoziție un minut.

Dau cuvântul domnului vicepreședinte al Camerei Deputaților, domnul Bolcaș Augustin Lucian.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Vă cer scuze de la început că voi introduce o notă de dramatism în dezbaterile noastre.

Este important să știm în ce moment ne situăm și când ne asumăm această mare responsabilitate de a pune în dezbatere suspendarea președintelui României. Este un moment în care România, în loc să-și strângă toate eforturile pentru un proces nu de aderare, ci de reală integrare în Uniunea Europeană, este sfâșiată de lupte interne. Este un moment în care România, în loc să își strângă toate forțele pentru a-și apăra ființa națională, este sfâșiată de tendințe contradictorii care zdruncină, practic, temeiurile democrației.

Am traversat o criză politică prin fricțiunile ce au existat și mai există între partidele ce ar trebui să alcătuiască o alianță, din păcate, guvernamentală. Am traversat o criză instituțională care s-a adâncit prin conflictul nu între cele două palate, ci între instituția Președinției și instituția Guvernului României. Iar acum am ajuns la culmea acestei crize, pentru că suntem în plină criză constituțională, declanșată prin conflictul deschis, și nu totdeauna decent, dintre Palatul Cotroceni, dintre instituția președinției și Parlamentul României. S-a încercat aici să se reducă această criză la un raport personal, în sintagma Traian Băsescu, Călin Popescu-Tăriceanu, Mircea Geoană sau Corneliu Vadim Tudor. Dar numele acestea nu acționează ca persoane particulare.

Traian Băsescu reprezintă sau ar trebui să reprezinte instituția prezidențială, iar noi toți care suntem aici, fiecare dintre noi, nu suntem Ionescu și Popescu, suntem Parlamentul României. Și trebuie să ne afirmăm demnitatea noastră de organ suprem reprezentativ.

Aș vrea să-i transmit domnului președinte Traian Băsescu, aflat în plin proces parlamentar de suspendare, că domnia sa, nici ca persoană și nici ca instituție, nu va putea niciodată să jignească Parlamentul României, deși încearcă s-o facă.

Este un act de mare responsabilitate ce facem noi. Este un act de mare responsabilitate prin gravitatea aproape absolută a măsurii ce urmează s-o luăm. Este un act de mare responsabilitate față de țară și dați-mi voie eu să folosesc acest cuvânt, față de poporul alcătuit din toți cetățenii săi. Este un act de mare responsabilitate față de noi înșine și de demnitatea noastră de instituție fundamentală a democrației.

Pentru că trebuie să înțelegem, atacurile la adresa unui Parlament ales democratic din partea oricui ar veni și cu atât mai mult din partea șefului statului, însemnează atacuri la democrație, însemnează totalitarism, și asta noi n-avem voie să îngăduim. Asta este esența acțiunii la care am pornit.

Vreau să vă spun că Partidul România Mare are autoritatea de a contribui la acest demers. Comportarea noastră și democratică și constituțională de la primele întâlniri cu domnul președinte Traian Băsescu în sediul instituției Președinției, atunci când domnia sa mai știa că există partide parlamentare în Parlamentul României și le invita de voie, de nevoie, la Cotroceni, a fost de a încuraja și a solicita repetarea acestor întâlniri, solicitare la care nu s-a mai răspuns.

Avem autoritatea morală a celor care la asemenea întâlniri oficiale, dar și la întâlnirile între șeful partidului nostru, domnul președinte Corneliu Vadim Tudor, și domnul președinte Traian Băsescu, cu diverse ocazii, recepții sau alte convorbiri, am solicitat ca să se bazeze pe Parlamentul României în construcția democratică a țării și nu am primit nici un răspuns. Dimpotrivă, ascensiunea acestui Arturo Ui a continuat și noi suntem cei care trebuie să spunem: o putem opri.

Fără nici o îndoială, considerăm că actul de sesizare la a cărui alcătuire ne mândrim că am contribuit alături de colegii de la P.S.D., este suficient pentru a demonstra o motivație a suspendării. Este suficient prin el însuși pentru că, așa cum supremația nu suportă grade de comparație, s-a mai spus astăzi, nici încălcarea Constituției nu suportă grade de comparație. Orice fel de încălcarea Constituției este gravă. Aici nu există jumătăți de măsuri, nu există mai puțin sau mai mult. Este foarte grav și atâta tot.

Este adevărat că, astăzi, colegii parlamentari de la Partidul Conservator au venit cu această propunere de constituire a unei comisii de anchetă, propunere care se încadrează în procedurile constituționale pe care le detaliază Regulamentele noastre. Domniile lor au păstrat o anume rezervă, din diverse oportunități, cu privire la constituirea materialului la care am lucrat.

La această dată au venit și s-au exprimat categoric pentru adoptarea acestui material și recunosc că au adus foarte multe argumente care trebuie luate în vedere. Nu se știrbește nimic din valoarea acestui material dacă și aceste argumente sunt luate în considerație. Dimpotrivă, materialul trebuie să fie de fapt ceea ce proclamă Parlamentul României că reprezintă încălcări ale Constituției și e bine să fie enumerate toate.

Nu am considerat inițial că ar mai fi nevoie de o comisie de anchetă. Nu din considerente de oportunitate, nici din considerente de calendar politic, ci numai pentru că am considerat materialul întocmit exhaustiv.

S-a dovedit că nu este. Și venim în fața dumneavoastră cu corectitudinea de a spune că ne pronunțăm față de motivația invocată și noi pentru constituirea acestei comisii care a fost bine propusă și a fost bine justificată.

La ora actuală, trebuie să ne unim forțele toți cei care iubesc democrația, toți cei care gândesc democratic, care știu să trăiască democratic, toți cei care se opun totalitarismului, indiferent de ambalajul pe care îl suportă și independent de rangul social sau constituțional la care au ajuns.

Supremația Parlamentului României este supremația Constituției. Noi nu avem altă soluție de a trăi într-o democrație. De aceea, vom vota pentru constituirea comisiei de anchetă și cu verticalitatea care caracterizează partidul nostru, în continuare vom stărui pentru finalizarea procedurilor de suspendare și de demitere din funcție.

Vreau să vă spun că acest act, ca act de avertisment este bine venit, dar el trebuie să ajungă la finalitatea sa. Așa cum un protest elegant față de o mârlănie prin prezența papioanelor colegilor liberali este bine venit și decent făcut, dar nu este suficient, așa nu este suficient a nu finaliza aceste proceduri de demitere.

Vă mulțumesc pentru atenția noastră și vă asigur cu sinceritate de respectul pe care-l purtăm propriei noastre instituții.

(Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul senator György Frunda din partea Grupurilor parlamentare UDMR. Ați renunțat? Mulțumesc foarte mult

Din partea grupurilor de independenți, Senat, Camera Deputaților, dau cuvântul domnului senator Flutur Gheorghe.

Aveți la dispoziție cinci minute.

(Rumoare în sală)

Domnul Gheorghe Flutur:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

La două luni de la momentul în care am devenit membri ai Uniunii Europene, avem un spațiu politic grav avariat. Fractura dintre clasa politică și societate este evidentă. Integrarea în Uniunea Europeană a debutat cu stângul, agenda reală a populației a fost exilată la marginea vieții politice, iar soluțiile de dezvoltare a României nu se văd și nici nu se dezbat.

În loc de o dezbatere pasionată despre ce fel de Românie dorim, avem o dezbatere sterilă și tensionată despre cât de jos putem să mergem. Asta înseamnă practic acțiunea de suspendare a președintelui României, în fapt, o moțiune de cenzură la adresa acestuia.

Ceea ce i se impută de fapt președintelui sunt opinii și atitudini politice. Însă, exprimarea opiniilor politice nu este, din fericire, un lucru anticonstituțional în România.

Prin urmare, propunerea de suspendare este inconsistentă, inițiatorii ei nereușind să producă nici măcar o singură probă convingătoare de încălcare gravă a Constituției de către președintele României. Motivațiile P.S.D. pentru declanșarea procedurii de suspendare a președintelui României se află în altă parte, stimați colegi.

În primul rând, în ochii inițiatorilor suspendării și a complicilor acestora, președintele Băsescu are vina fundamentală de a fi condamnat comunismul în Parlamentul României. Reacția primă și violentă a avut loc chiar atunci. Reacția secundă, mai elaborată, dar la fel de dură, vine astăzi.

În al doilea rând, Traian Băsescu este în momentul de față exponentul politic al dreptei românești. Atacul P.S.D. nu s-a dat și nu se va da la alte vârfuri ale puterii executive și legislative din România din cauză că semnificația lor pentru dreapta politică este redusă. Atacul se dă și se va da la președintele Traian Băsescu, iar acest atac este ideologic și bazat pe resentimente față de persoana președintelui.

În al treilea rând, liderii P.S.D. trebuie să se legitimeze în fața propriilor militanți nemulțumiți de slaba performanță politică a conducerii partidului.

Prin urmare, asistăm la un joc perfect gratuit: suspendarea președintelui ca mod de aflare în treabă a conducerii P.S.D. Tentativa de suspendare a președintelui Băsescu se înscrie însă într-o serie care a început cu tergiversarea Legii Agenției de Integritate, a continuat cu moțiunea anti Macovei, cu respingerea Ordonanței DIICOT, cu ceea ce vedem astăzi și cu ceea ce vom vedea în viitor.

E clar că avem o majoritate antireformă în Parlament, o majoritate care a ordonat o execuție politică în Senatul României, cu scopul de a timora promotorii reformei din justiție. Politica fricii nu e surprinzătoare la această majoritate expertă în mineriade și în mineriade politice.

Există partide care nu se pot adapta unei democrații avansate, unui sistem în care instituțiile statului funcționează fără teleghidare. P.S.D., partidul stagnării noastre naționale, se simte amenințat de schimbările din mediul politic și social. Prin urmare, amenință și el. Și în loc să facă legi, să ducă bătălii pentru 22 de milioane de oameni, face legi și duce bătălii împotriva unui singur om.

Doamnelor și domnilor,

În ciuda tuturor argumentelor contrare, logice și de bun simț, se poate ajunge până acolo încât Parlamentul să voteze pentru suspendarea Președintelui României. Cu toate acestea, chiar dacă se va crea o majoritate parlamentară împotriva lui Traian Băsescu, există o majoritate națională, mult mai puternică, favorabilă lui Traian Băsescu.

Dacă va fi cazul, această majoritate va repune lucrurile în albia firească și va face ea pedagogie politică cu cei care au uitat de normalitate.

În încheiere, vreau să vă spun că parlamentarii Partidului Liberal Democrat vor vota categoric împotriva înființării comisiei de anchetă și împotriva suspendării președintelui Traian Băsescu și pentru restituirea normalității în politică și pentru întoarcerea la agenda europeană a României.

Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc, domnule senator.

Stimați colegi,

Am încheiat dezbaterile pe procedura de consultare a Parlamentului cu privire la suficiența elementelor din cererea de suspendare. În cursul dezbaterilor, s-au ridicat propuneri legate de constituirea unei comisii comune de anchetă.