Domnul Corneliu Bichineț: Domnule președinte, Stimați colegi, M-am întrebat în perioada aceasta de toamnă dacă declarațiile politice ale parlamentarilor din opoziție au vreun rost, pentru că cele ale parlamentarilor aflați la putere au un rost - acela de a scoate în evidență binefacerile aduse nouă, tuturor, de către acest Guvern. M-am întrebat dacă întrebările adresate de parlamentarii opoziției, miniștrilor, au vreau rost? Dacă interpelările au vreun sens? Și vreau să vă spun că, fiind un parlamentar, cât de cât, implicat - am ținut până acum peste 20 de declarații politice, la fel, am adresat un număr mare de întrebări, interpelări, miniștrilor -, inițiez împreună cu colegii de la mai multe partide, dar în primul rând cu cei de la PMP, proiecte de lege care își urmează cursul lor. Ce mă derutează, însă, este că răspunsul pe care miniștrii, atunci când binevoiesc să-l dea, este de cele mai multe ori halucinant. Întrebam cu șase luni de zile în urmă pe ministrul culturii dacă are în vedere ca la Alba Iulia să se înalțe ceva simbolic, încât Centenarul Unirii să rămână încrustat în solul patriei, cu o cruce uriașă, care să se vadă de la Budapesta și de la Viena. Cu greu am obținut un răspuns, a fost nevoie ca un parlamentar - nu-i mai spun numele, să nu-l fac celebru - să se lege cu lanțul de Parlament, să vină cu valiza de acasă, să încerce greva foamei, e drept, pe o perioadă de timp foarte scurtă, ca Guvernul să găsească resurse financiare ca acest Centenar - pentru că este un Centenar de o importanță colosală pentru noi, românii, - să fie marcat așa cum se cuvine, nu numai prin serbări, simpozioane. Întrebam un alt ministru ce are de gând cu locuitorii din zonele izolate ale țării, cei din Munții Apuseni, din Delta Dunării. Cu greu am primit un răspuns în care sunt încrustate câteva gânduri, acolo, niște proiecte care nu se vor finaliza niciodată, și dacă un străin ar fi citit acel răspuns, în mod cert a doua, a treia zi se muta să trăiască în Munții Apuseni, atât de bine se arată că se trăiește acolo. Îl întrebam pe ministrul sănătății dacă vreodată va mai redeschide Spitalul Orășenesc Negrești? Am dus memoriu la minister. De luni de zile tot vreau să smulg un răspuns. În sfârșit, am primit unul, prin care, paradoxal, domnul ministru Bodog spune că Guvernul nu l-a închis niciodată pe acel spital. Probabil s-a închis singur sau o fi bătut vântul și a trântit ușa?! S-au cheltuit cinci milioane de euro pentru modernizarea spitalului și, după ce s-a terminat proiectul, spitalul a fost, repet, închis, dar nu de către Guvern, probabil de către extratereștri! Sigur că, concluzia la care am ajuns eu este că noi, în afară de activitatea din teritoriu, întâlnirile cu cetățenii acolo, pentru a le capta problemele și a le transfera aici, avem datoria să inițiem proiecte de lege toți, să colaborăm ca legile să fie foarte bune, să adresăm întrebări, interpelări miniștrilor și mai ales să-i aducem aici, la rampă. Pentru îmbunătățirea activității mă adresez conducătorului Camerei Deputaților, domnul Liviu Dragnea, și îi cer ca, atunci când va zăbovi asupra problemelor administrative din Camera Deputaților, să împace o televiziune, indiferent care din România, care să înregistreze non-stop ce se întâmplă aici, ca țara să vadă nu selectiv cum unii ziariști hărțuiesc parlamentarii pe holuri și îi îngrămădesc prin colțuri, punându-le întrebări despre gramatică, ce mănâncă, cum se îmbracă...
|