Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 26 aprilie 2017
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.69/05-05-2017
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2023 2022 2021
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2023 2022 2021
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2023 2022 2021
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2017 > 26-04-2017 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 26 aprilie 2017

    Alocuțiuni consacrate aniversării Centenarului Iași - Capitala Regatului României 1916-1918 și Oraș al Marii Uniri și împlinirii a 100 de ani de la adoptarea legilor reformatoare ale statului român, Legea agrară și Legea electorală, de către Adunarea Deputaților și Senat, reunite la Iași.

Ședința a început la ora 11,12.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnul senator Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu, președintele Senatului, și de domnul deputat Nicolae-Liviu Dragnea, președintele Camerei Deputaților, asistați de doamna deputat Ioana Bran, secretar al Camerei Deputaților, și de domnul senator Ioan-Iustin Talpoș, secretar al Senatului.

Video in format Flash/IOS  

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Stimați colegi,

Urmează intonarea Imnului de stat.

(Se intonează Imnul național "Deșteaptă-te, române!".)

Vă mulțumesc. Luați loc.

Domnule președinte al Senatului,

Domnilor Președinți ai României,

Altețele Voastre Regale,

Înalt Prea Sfințiile Voastre,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnă primar general,

Stimați membri ai Corpului diplomatic,

Stimați invitați,

Vă rog să-mi permiteți să declar deschisă ședința comună festivă a Senatului și Camerei Deputaților, consacrată aniversării Centenarului "Iași - Capitala Regatului României 1916-1918 și Oraș al Marii Uniri" și împlinirii a 100 de ani de la adoptarea legilor reformatoare ale statului român: Legea agrară și Legea electorală de către Adunarea Deputaților și Senat, reunite la Iași.

În continuare, îl invit la microfon pe președintele Senatului României, domnul Călin Popescu-Tăriceanu.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu (de la tribună):

Altețele Voastre Regale,

Domnilor Președinți,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați membri ai Senatului și Camerei Deputaților,

Stimați reprezentanți ai Corpului diplomatic,

Înalte fețe bisericești,

Stimați invitați,

Această ședință solemnă are pentru noi, membrii Parlamentului, dar și pentru toți cetățenii, o însemnătate cu totul aparte. Comemorăm un moment de cumpănă al istoriei românești, probabil cel mai dificil din secolul al XX-lea. Națiunea își pierduse mai mult de jumătate din teritoriu și din populație. Capitala țării era în mâinile inamicului. În sudul Moldovei, armata organiza o defensivă eroică. Banca Națională trimisese în străinătate valorile cele mai importante, fără a bănui că o parte din ele vor rămâne înstrăinate poate pentru totdeauna. Regele, Guvernul și toate instituțiile indispensabile funcționării statului se refugiaseră la Iași. Nu toată națiunea era însă în refugiu. O parte din elite, fie colaborau deja cu ocupantul, fie susțineau că singura soluție de supraviețuire era căderea la pace cu acesta și reorientarea politicii externe. Parlamentul, Regele și Guvernul condus de Ionel Brătianu au ales însă rezistența și fidelitatea față de aliați.

Oricât de amară ar fi rememorarea acestor momente, deopotrivă dificile și eroice, acestea pot constitui pentru noi și un motiv de celebrare. Marcăm astăzi împlinirea a o sută de ani de la prima ședință a Parlamentului ținută la Iași, pe vremea când venerabila urbe devenise capitală a României.

Avem motive să celebrăm, pentru că evenimentul de acum un veac ne transmite o lecție majoră și poate constitui pentru noi toți un izvor de inspirație. La 9/22 decembrie 1916, la ora 12,00, în sala Teatrului Național din Iași, au fost deschise oficial lucrările sesiunii parlamentare ordinare, în prezența Regelui Ferdinand și a membrilor Guvernului, în frunte cu Ionel Brătianu. Corpurile legiuitoare au transmis atunci un mesaj puternic de unitate și de rezistență.

Mesajul este simplu și încă actual. O națiune își poate pierde teritoriul, populația, capitala și armata, dar rămâne vie și trează, atât timp cât continuă să fie întrupată de Parlament. Parlamentul României a fost atunci centrul rezistenței morale și legale, fermentul care a redat românilor încrederea în viitor și în destinul națiunii, instituția care, în cel mai disperat moment al istoriei românești, pregătea deja reconstrucția țării și unirea tuturor românilor.

În cursul anului 1917, Guvernul Brătianu a anunțat, în Parlament, introducerea votului universal și reforma agrară, imediat după încetarea războiului. A întărit în acest fel rolul integrator pe care Parlamentul l-a avut întotdeauna în consolidarea prestigiului țării, în afirmarea drepturilor naționale, în promovarea solidarității sociale și a idealurilor poporului român.

Sunt bucuros și onorat că putem marca împreună acest moment istoric de mare însemnătate, ce reprezintă totodată și o oportunitate extraordinară de a înțelege mai bine și mai precis istoria noastră, precum și de a face cât mai vizibil, în spațiul public, locul esențial și unic pe care îl are Parlamentul în arhitectura constituțională a națiunii. Toate celelalte instituții și puteri ale statului pot fi copleșite ori pot dispărea, dar atât timp cât Parlamentul dăinuie, atât timp cât deliberează și legiferează, națiunea rămâne întreagă și neînvinsă. Deși lucra în refugiu la Iași, Parlamentul nu era pribeag. Toate energiile națiunii se regrupaseră în jurul său.

Sesiunea de la Iași a Parlamentului, care nu și-a întrerupt activitatea în vremurile tulburi de atunci, trebuie să constituie pentru noi un simbol al rezistenței naționale, o dovadă vie a faptului că Parlamentul este inima și mintea națiunii și, nu în ultimul rând, un exemplu pentru noi, parlamentarii timpului prezent.

Privind acum înapoi cu un veac, înțelegem mai bine că Parlamentul nu este o instituție printre altele, o putere alături de altele. Parlamentul este sinteza națiunii pe care o reprezintă. Parlamentul este garantul supraviețuirii națiunii, oricât de vitrege ar fi împrejurările, iar națiunea există atât timp cât Parlamentul ei lucrează.

Evenimentul de acum un secol ne dă întreaga măsură a responsabilității noastre, membrii de astăzi ai Parlamentului.

Așadar, vă invit să încercăm, fiecare dintre noi, să fim la înălțimea predecesorilor noștri.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)(Revine la prezidiu.)

Permiteți-mi acum să-l invit la tribună pe președintele Camerei Deputaților, domnul Liviu Dragnea.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea (de la tribună):

Dragi români,

Ne aflăm în tabere politice adverse, avem opinii diferite, reprezentăm instituții diferite, reprezentăm grupuri politice distincte sau chiar etnii diferite. Suntem mereu într-o competiție politică, ne criticăm și ne contestăm, iar de multe ori ne atacăm reciproc, cu argumente sau pur și simplu fără niciun argument. Însă, dincolo de toate acestea, suntem cu toții cetățenii acestei țări, suntem cu toții cetățeni români.

Dincolo de toate lucrurile care ne despart, uneori aparent pe poziții ireconciliabile, există ceva care ne unește, există ceva care ne ține la un loc, ceva în care ne regăsim cu toții. Și acest ceva se numește simplu: România.

Poate că pentru unii pare ceva mult prea general, sau mult prea vag. Pentru unii, a spune astăzi că ești patriot și că-ți iubești țara, pare ceva exagerat și uneori chiar desuet. Dar, dacă privim în spate, în istorie, în momentele cele mai grele ale acestei națiuni, ceea ce ne-a unit și ne-a ținut aproape a fost patriotismul și dragostea de țară.

De aceea, e bine că avem astfel de evenimente în care ne amintim și aniversăm momentele cruciale din istoria României, cum este și cel pentru care am organizat astăzi această reuniune, un moment cu adevărat crucial, un moment în care s-a decis, pe muchie de cuțit, destinul țării noastre.

M-am uitat peste documentele și discursurile vremii, în acel moment în care conducerea țării, Guvernul, Parlamentul, Armata și o bună parte din populația țării, s-au retras în Moldova, la Iași. Deși situația era cu adevărat disperată, am remarcat atunci apelul la unitate, la solidaritate națională. Am văzut atunci că, în fața amenințării externe iminente, toate grupurile politice din Parlamentul care și-a continuat lucrările la Iași s-au regăsit în acest loc comun, care este România.

Așa au fost votate, cu o cvasiunanimitate parlamentară cele două legi majore pentru acel moment și, în general, pentru modernizarea statului român: Reforma agrară și Legea electorală care a introdus votul universal.

De aceea, am declarat recent că noi, decidenții de astăzi ai României, trebuie să învățăm din înțelepciunea celor de atunci și care au înțeles că singura șansă de a ne salva ființa națională este de a rămâne uniți atunci când vine vorba de interesul major al României.

Profit de acest moment solemn, pentru a face un apel sincer la întreaga clasă politică, să începem o consultare așezată, fără patimă și fără orgolii între toate partidele, între toți decidenții din această țară, cu susținerea Academiei Române, pentru a stabili împreună reperele esențiale pe care trebuie să le urmeze România, în fața provocărilor deosebite care au loc la nivelul Uniunii Europene, și nu numai.

Să învățăm din înțelepciunea părinților Marii Uniri, a cărei aniversare de anul viitor o prefațăm cu evenimentul de astăzi, și să fim uniți, să fim români!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)(Revine la prezidiu.)

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

O invit la tribună pe Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta, Custodele Coroanei Române. (Aplauze.)

 
Video in format Flash/IOS  

Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta, Custodele Coroanei Române:

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor membri ai Parlamentului,

Excelențele Voastre,

Acum un secol, Regele Ferdinand a condus țara prin momentele cele mai grele și mai mărețe ale istoriei noastre. Străbunicul meu și-a câștigat numele de "Întregitorul", pentru că, alături de bravii săi soldați și de națiune, a luptat pentru împlinirea visului românilor - Marea Unire.

Sesiunea găzduită astăzi de Parlamentul României, instituția fundamentală a democrației și libertății noastre, are încă o semnificație profundă: în afară de onorarea trecutului, evenimentul de astăzi arată, în aceste timpuri incerte și pline de pericole, că România este o țară inteligentă, stabilă, care prețuiește continuitatea, care construiește viitorul pe temelia trecutului și care poate deveni un exemplu de echilibru și măsură pe continent.

A aduce astăzi omagiu regilor noștri, a comemora sacrificiul armatei și a manifesta recunoștință față de națiunea română este, așadar, o datorie patriotică și civică. Dar nu numai atât. A vorbi despre cumpăna prin care a trecut România acum 100 de ani este un mod de a zidi viitorul.

Pentru mine, sesiunea de astăzi a Parlamentului nu este o comemorare, ci o inspirație pentru viitor. Regele Ferdinand și Regina Maria sunt părinții istoriei noastre moderne. Dacă vom reuși să ne ridicăm la înălțimea morală a strămoșilor noștri, noi vom birui prezentul și vom ști să ne scriem viitorul.

Așa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze.)

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Am să dau acum cuvântul, în ordinea ponderii, reprezentanților grupurilor parlamentare din Parlament.

Prin urmare, are cuvântul domnul senator Șerban Nicolae, din partea Grupului parlamentar Social Democrat.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Șerban Nicolae:

Distinsă asistență,

Doamnelor și domnilor,

"Ostași, vouă, fiilor de țărani care ați apărat cu brațul și cu pieptul vostru pământul unde v-ați născut, unde ați crescut, vă spun eu, regele vostru, că, pe lângă răsplata cea mare a izbânzii care vă asigură fiecăruia recunoștința neamului întreg, ați câștigat totodată și dreptul de a stăpâni, într-o măsură mai largă, pământul pentru care v-ați luptat. Vi se va da pământ. Eu, Regele vostru, voi fi întâia pildă și vi se va da și o largă participare la treburile statului".

Acestea sunt cuvintele rostite de Regele Ferdinand cel loial, la Răcăciuni, la 23 martie, pe stil vechi, 4 aprilie, pe stil nou, 1917, într-o vizită pe front, adresându-se Armatei a II-a. Dincolo de caracterul de îmbărbătare al unei armate cu un moral scăzut, ce trebuia să apere partea de nord a țării, încă neocupată de trupele invadatoare, Declarația de la Răcăciuni a Regelui Ferdinand a declanșat unul dintre cele mai complexe procese istorice de transformare a societății românești, atât din punct de vedere al sistemului de proprietate privată, cât și al democratizării vieții sociale și politice, prin introducerea votului universal, chiar dacă la acea dată, limita doar la bărbați, și cu excluderea celor îmbrăcați în haină militară și a clerului.

La 27 august 1916 România declarase război Austro-Ungariei și ulterior celorlalte puteri centrale. Foarte curând s-a dovedit că promisiunile Antantei au fost vorbe în vânt, trebuind să facă față unui front desfășurat la nord, vest și sud. Lipsită de aproape orice ajutor dinspre est, Armata Română a fost nevoită să bată în retragere.

În aceste condiții, la 12 noiembrie 1916, Guvernul a luat decizia mutării întregii administrații a statului, la Iași. După 6 decembrie 1916, la intrarea trupelor germane în București, practic Iașiul a devenit Capitala României.

În aceste condiții, Parlamentul României, aflat la Iași, Capitala de război a țării, a votat, la 20 iunie 1917, iar Regele Ferdinand a promulgat, la 19 iulie 1917, Legea nr. 721 din acel an, pentru modificarea art. 19, 57 și 67 din Constituția din 1866, deschizând calea pentru cele două mari reforme, agrară și electorală, ce au fost adoptate în anii următori. Drepturile politice și-au găsit consacrarea, atât cât se putea atunci, în Constituția adoptată după Marea Unire, în anul 1923.

Pentru foarte mulți politicieni străini, rezistența eroică a românilor din vara anului 1917 a fost de neexplicat, în situația în care țara era un teritoriu al deznădejdii, marcat de foamete, boli suprapopulare și lipsuri de tot felul care păreau de nebiruit.

Momentul crucial a fost cel al Proclamației rostite pe front de Regele Ferdinand, la 23 martie. Prin aceasta garanta țăranilor care constituiau grosul armatei române reforma agrară și schimbarea sistemului electoral. Urma să aducă drepturi cetățenești, inclusiv pentru cei care nu avuseseră până atunci parte de acestea.

Nimeni nu poate nega astăzi impactul uriaș avut de aceste modificări ale Constituției asupra sutelor de mii de țărani români care au primit astfel motivația suplimentară pentru luptă și jertfă, într-o țară în care urma să nu mai fie lipsiți de drepturi și mai ales de speranța într-o viață mai bună. Bătăliile istorice, cu jertfe și sacrificii, cu osebire cele de la Mărăști, Mărășești și Oituz, au demonstrat eroismul Armatei Române, dar și impactul faptului că soldații români luptau și pentru o cauză socială, nu doar pentru una națională.

Deși legile de la Iași au deschis doar calea pentru un proces extrem de complex care a căpătat o amploare neimaginată în acel moment al adoptării lor, odată cu reunificarea teritoriilor românești istorice, cu părțile Moldovei rupte vremelnic de țară, dar și cu Transilvania și Banatul, cu reforme agrare specifice fiecărei zone, cu o reformă electorală amplu dezbătută și, în special, cu modificarea Constituției, au demonstrat că și în vremuri de război, și de ocupație, Parlamentul a reprezentat stâlpul fundamental al statului democratic român, garant al continuității puterii de stat în momente dureroase.

S-a demonstrat că, atunci când oamenii de stat privesc cu luare-aminte la nevoile celor pe care-i reprezintă, totul este posibil. Când Ionel Brătianu, premierul în funcție, Vasile G. Morțun, președintele Constituantei, Take Ionescu, liderul opoziției și alți oameni de stat au pus interesul românilor și al României înaintea orgoliilor de partid și a adversităților doctrinare, când șeful statului, Regele Ferdinand, deși german la origine, a acționat potrivit țelurilor supreme de reîntregire și reformare a României, totul a fost posibil.

Aș vrea să fac o mențiune specială pentru Vasile Morțun, întâiul deputat socialist în Parlamentul României care, într-un interviu acordat în anul 1918, spunea următoarele: "Peste zeci de ani se va întemeia în Europa o ligă a națiunilor sub forma unei uniuni de state, la fel cu cea a Statelor Unite ale Americii. Poate și numai sub forma unei uniuni vamale". O adevărată viziune de om politic.

Activitatea Parlamentului la Iași a celorlalte autorități statale, a Casei Regale și a Guvernului reprezintă o lecție de istorie și de politică națională, un moment în care Parlamentul, ca instituție reprezentativă supremă a arătat că democrația parlamentară reprezintă singura variantă de regim politic, funcțională și rațională pe termen lung, chiar și în condiții de război și de ocupație.

Dar România nu este un stat puternic doar atunci când vremuri de restriște o impun. Poporul nostru trebuie să-și regăsească unitatea și solidaritatea și în vremuri de pace. Efortul comun, buna-credință, onestitatea și stăruința îndreptate sunt căile democratice în care confruntarea ideilor e pozitivă și creatoare. În lipsa unui dușman extern, să nu căutăm unul dintre noi. Nu doar cu promisiunea unor recompense și a unor drepturi ne ridicăm țara și neamul, ne câștigăm demnitatea și respectul celorlalți. Munca cinstită, respectarea Constituției și a legilor țării vor da adevărata măsură a conștiinței naționale, a recunoștinței față de jertfa, memoria și moștenirea înaintașilor noștri și ne va da respectul generațiilor care vor urma.

Trăiască România!

Dumnezeu să-i ocrotească pe români!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Are acum cuvântul doamna senator Iulia-Laura Scântei, din partea Grupurilor parlamentare ale PNL.

 
Video in format Flash/IOS  

Doamna Laura-Iuliana Scântei:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte al Senatului României,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnilor președinți ai României,

Alteța Voastră Regală Margareta Principesa Moștenitoare și Custodele Coroanei Române,

Altețele Voastre Regale,

Înalt Prea Sfinția Voastră Teofan, Arhiepiscop al Iașilor, Mitropolit al Moldovei și Bucovinei,

Înalt Prea Sfinția Voastră Robu, Arhiepiscop și Mitropolit de București,

Excelențele Voastre,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați reprezentanți ai Corpului diplomatic,

Dragi colegi, senatori și deputați,

Distinși invitați,

Azi, într-un moment în care România se recaută pe sine, să ne oferim aici, în plenul Parlamentului, răgazul pentru o scurtă reflecție istorică.

26 aprilie 1917. România. Bucureștiul era căzut sub ocupație străină, iar provincii istorice, precum Basarabia, Transilvania și Bucovina vibrau românește în vreme de război, nădăjduind la înfăptuirea unei țări întregite pentru toți românii.

26 aprilie 1917. Iași. De mai bine de cinci luni, Iașiul devenise Capitala țării, iar întreaga Moldovă un loc de refugiu pentru circa 1,5 milioane de civili și militari români.

Iașiul a ajuns să numere în acele vremuri 350.000 de locuitori, de la o cifră inițială de 78.000. De aici, Parlamentul, Guvernul și Casa Regală vor conduce destinul țării vreme de doi ani, Iașiul fiind descris de marele istoric Nicolae Iorga, drept "Capitala ultimei rezistențe a rezistenței până la capăt".

Ziua de azi ar fi putut fi una banală acum o sută de ani, doar că nicio zi din cele în care capitala țării a fost la Iași nu a fost obișnuită. Fiecare zi a fost una a disperării și a renașterii, a sacrificiului și a speranței, deopotrivă.

Acum 100 de ani, pentru exactitate istorică, la 9 decembrie 1916, Parlamentul își deschidea sesiunea în condițiile dramatice de război, în Sala Teatrului Național din Iași, în prezența Majestății Sale Regele Ferdinand I și a Reginei Maria.

În mesajul adresat Parlamentului de atunci, Regele Ferdinand I a susținut necesitatea de a apăra interesele neamului nostru și de a asigura unitatea și viitorul României, precum și dorința ca România să fie alături de țările care urmau să așeze viața Europei, pe baza principiului naționalităților.

Astăzi, 26 aprilie 2017. Poate că ar fi trebuit să avem această ședință solemnă la Iași; poate o vom avea. Suntem în an de centenar, Iașiul a fost capitala României între 1916 - 1918.

În sala Teatrului Național deputații români de acum 100 de ani s-au duelat politic pentru realizarea marilor reforme legislative, în vreme ce senatorii români dezbăteau ideile politice în aula Universității din Iași.

Marcăm azi, în Parlamentul României, aici, la București, în cadrul acestei ședințe comune solemne, prima acțiune oficială a Parlamentului, ca for legislativ și simbol al democrației, de celebrare a Centenarului "Iași - Capitala României și Oraș al Marii Uniri", un preambul al Centenarului Marii Uniri din 1918. E menită această ședință să strângă în jurul ei instituții, reprezentanți politici de astăzi, dar și românii de pretutindeni, și mai cu seamă acești actori politici din toate regiunile țării, indiferent de apartenență politică și doctrine, religie sau profesie.

La fel ca acum 100 de ani, ne-am reunit azi, în această sală a Parlamentului României, acei reprezentanți ai instituțiilor fundamentale care, din punct de vedere politic, acum un secol, au întruchipat voința națională: Casa Regală, Parlamentul și Guvernul. Lângă acestea s-au mai aflat și atunci, ca și acum, Armata Română și Biserica, stâlpi ai încrederii și speranței românilor în înfăptuirea idealului național.

Stimați colegi parlamentari,

Onorată audiență,

Între 1916 și 1918, Iașiul nu a fost doar o capitală a provizoratului istoric, în care s-a aflat națiunea română, cu toate problemele sale de atunci. A devenit o reală capitală a devenirii și a speranței naționale.

Iașiul a rămas în conștiința publică drept capitala renașterii naționale și cred că mulțumirea simbolică, pe lângă atâtea nedreptăți pe care istoria le-a adus Iașiului și Moldovei, este că românii de pretutindeni au păstrat și au recunoscut acestui oraș statutul de capitală istorică, spirituală, culturală, statut de netăgăduit.

În vreme de război, în anul 1917, la Iași, Familia Regală, Consiliul de miniștri și Parlamentul și-au continuat misiunea pentru realizarea treburilor statului. Au pus mai presus de doctrine, de orgolii omenești, interesul național, constând în reîntregirea României și unirea tuturor românilor, dar a oferit și reforme legislative fundamentale, menite să întărească și să modernizeze statul român, după Marea Unire.

Reforma constituțională, dezbătută la Iași și adoptată la sfârșitul lunii iunie 1917, a permis adoptarea celor două legi reformatoare și modernizatoare, deopotrivă: Legea agrară și Legea electorală care avea să introducă votul universal, egal, direct și obligatoriu.

Astăzi privim cu admirație la oamenii politici de acum 100 de ani, care au avut tăria de a trece peste conjunctura dramatică a războiului, care părea fără ieșire și de a privi în perspectivă.

Senatorii și deputații Parlamentului din 1917 au luat decizii gândindu-se la România de după război, care nu putea fi decât una în care baza țării, țărănimea, pe umerii căreia stătea efortul și sacrificiul de război, era împroprietărită și i se recunoștea dreptul de vot, participând astfel la "trebile țării", în mod direct.

La 14 și, respectiv, 20 iunie 1917, Adunarea Deputaților și Senatul, reunite la Iași, au adoptat Legea pentru modificarea art. 16, art. 57 și art. 67 din Constituția României, punând temelia constituțională a unor principii fundamentale pe care le găsim și azi enunțate în Constituția noastră: proprietatea de orice natură este sacră și inviolabilă; principiul exproprierii pentru cauză de utilitate publică și numai după o dreaptă și prealabilă despăgubire; lărgirea proprietății rurale țărănești; votul universal, egal, direct, secret și obligatoriu, de la acea dată.

A fost o decizie istorică a Parlamentului de atunci, care avea să schimbe complet viața socială și politică a țării și avea să ușureze mult procesul de unificare și modernizare a statului român.

Reforma constituțională din 1917 și toate deciziile politice și militare care i-au succedat în acel an nu ar fi fost însă posibile dacă între principalii actori politici ai țării, de atunci, nu ar fi existat un dialog și, nu în ultimul rând, oamenii politici, adunați în jurul Familiei Regale și întreaga societate românească, nu ar fi exprimat un sentiment puternic de solidaritate națională.

Viața politică națională, dar și internațională, de acum 100 de ani, nu era cu mult diferită de ceea ce trăim azi, ca intensitate, ca polemică. Și totuși reformele pentru țară au fost adoptate. Erau dorite de populație, erau susținute de Rege, erau inițiate de un Guvern liberal condus de Ion I.C. Brătianu, cu suportul diplomatic al țărilor europene prietene. Erau aprig dezbătute și atunci, dar adoptate în final de Parlament, iar aceste legi reformatoare au modernizat România și au dat un impuls important celor care se aflau, în 1917, pe front.

Vă rog să-mi permiteți să-l citez pe cel care atunci exercita funcția de președinte al Consiliului de Miniștri și ministru al afacerilor străine, imediat după votul din 20 iunie 1917, din plenul Senatului, reunit la Iași, respectiv, pe liberalul Ion I.C. Brătianu: "Reformele de azi - spunea Domnia Sa - își găsesc un ecou în convingerea aproape unanimă a Parlamentului și certitudinea că ele corespund unei dorinți generale, unei cereri generale, unei necesități generale. După toate discuțiunile, ca reprezentant al Guvernului, dar și al Partidului Național Liberal, vă spun că reformele votate azi refac istoricul politic și economic al partidului nostru, fiind încheierea însă doar a unui capitol din viața și programul nostru politic. Le adoptăm astăzi, într-un moment în care ele se prezintă ca un acord al tuturor partidelor, cu toate criticele care s-au adus, însă simt o legitimă mândrie de a fi reușit ca toți să participe la aceste reforme. Sunt atât de importante! O operă politică care nu are nevoie să fie susținută de Guvern, pentru că se susține prin ea însăși. Este începutul unei noi perioade de întărire și dezvoltare necesare pentru triumful definitiv al marei lupte în care a intrat țara noastră".

Distinși colegi parlamentari,

Stimați invitați,

Onorată audiență,

Au trecut 100 de ani și astăzi aniversăm Centenarul "Iași - Capitala României și oraș al Marii Uniri".

Parlamentul României de azi are obligația de a continua, la același nivel măcar și cu aceeași responsabilitate, proiectele începute acum 100 de ani, proiecte de dezvoltare durabilă a țării, pentru toate regiunile României.

Avem de învățat împreună și în acest an, ce prefigurează Centenarul Marii Uniri, lecția solidarității naționale și a consensului, pentru aceste proiecte importante ale României.

O ședință solemnă ca aceasta de azi, dedicată Iașiului și Moldovei, e un bun prilej de aducere-aminte, de respect, de mulțumire.

De multe ori însă în istorie Iașiul, ca și capitală a Moldovei, arăta țării că este locul care îi unește pe români și care generează mari idei și proiecte de reformă. Dar, din păcate, nu este suficient.

În vremea în care a fost capitala țării, Iașiul a oferit un proiect politic și legislativ care a marcat devenirea noastră.

E timpul ca și Parlamentul actual, și Guvernul, reunite la această dată, aici, la București, să-și asume un proiect de dezvoltare a Moldovei pe următorii 100 de ani. Este vorba de Proiectul Autostrăzii Unirii, care să reconecteze Moldova de celelalte provincii istorice românești, dar și România de Europa.

Orașele Unirii, precum Alba Iulia, București, Iași, merită, din partea actualei generații de parlamentari, respectul, prin acordarea titlului de onoare, ca orașe ale Marii Uniri, printr-o lege a Centenarului Marii Uniri, pe care acest Parlament să o adopte în cele din urmă.

Întotdeauna, în momente critice pentru români, s-a găsit înțelepciunea de a face concesii, de a avea un dialog. Nu s-au ars punțile colaborării politice când a fost vorba de aderarea României la Uniunea Europeană sau de integrarea în NATO.

Acum, întreaga Moldovă are nevoie de această autostradă și de proiecte de dezvoltare durabilă. Și nu mai sunt o prioritate, sunt de mult o urgență.

Vă invit, așadar, colegi din coaliția de guvernare, să inițiați un proiect concret de finanțare, cu termene clare și sume reale, bugetate, pe care noi, în opoziție, să-l susținem. Guvernul să realizeze, începând din acest an, și să continue în anii care vor urma, indiferent cine va fi la guvernare, acest proiect de țară.

Cu ajutorul bunului Dumnezeu, am încredere că nu vor dura alți 100 de ani de la prima lopată de pământ săpată în primul kilometru al autostrăzii.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Iar în finalul alocuțiunii mele, vă rog să-mi permiteți să mulțumesc Alteței Sale Regale, Principesa Moștenitoare a României, Custode al Coroanei Române, precum și celorlalți membri ai Familiei Regale, pentru grija, atenția și angajamentele asumate cu care au continuat să fie prezenți și să susțină proiectele majore ale României, începând cu reîntregirea țării și Unirea tuturor românilor din 1918, continuând, în istoria contemporană a României, cu aderarea la Uniunea Europeană și integrarea în NATO.

Vă mulțumesc.

La mulți ani, Iași! (Aplauze.)

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Dau cuvântul domnului deputat Iulian Bulai, din partea Grupurilor parlamentare ale USR.

Și vă atrag atenția, după discursul doamnei Scântei, că aveți un ecran pe care aveți timpul la dispoziție, cu funcție de cronometru.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Iulian Bulai:

Alteța Voastră,

Domnilor președinți,

Înalt Prea Sființiile Voastre,

Stimați oaspeți,

Dragi colegi,

Astăzi sărbătorim două decizii istorice care au pus bazele României moderne: Reforma agrară și Legea electorală. Ambele au luat ființă într-o perioadă foarte dificilă pentru țara noastră. Cea mai mare parte a teritoriului național se afla sub ocupație străină. Regele Ferdinand și Guvernul erau refugiați la Iași.

Cu mare mândrie, mărturisesc că evenimentele de acum 100 de ani mă inspiră și mă emoționează profund. Acestea sunt un veritabil exemplu de acțiune pentru politicienii români de astăzi.

Intrarea României în Război a fost dezastruoasă. Numeroasele înfrângeri suferite de Armata Română, în prima parte a conflictului, i-au demoralizat crunt pe cei care trebuiau să lupte pentru țară, pe toate fronturile.

Dezastrul de la Turtucaia, urmat de respingerea Campaniei din Transilvania și apoi de pierderea Olteniei, a Capitalei și a Munteniei păreau să anunțe iminenta lichidare a statului român.

Dincolo de visurile elitei politice a vremii, majoritatea celor care duceau greul luptelor își pierduseră orice speranță și motivație de a lupta pentru țară. Oare ce valoare mai avea ideea de sacrificiu pentru țară, în condițiile în care țara nu le mai oferea aproape nimic?

Am analizat cu atenție cele întâmplate în urmă cu 100 de ani și doresc să împărtășesc cu dumneavoastră învățămintele la care am ajuns.

O primă lecție pe care trebuie să o învățăm de la Parlamentul din 1917 este că, uneori, situațiile de criză sunt bune oportunități de a veni cu soluții salvatoare în întâmpinarea unor probleme care par de nerezolvat.

Țăranii chemați la arme, care și-au jertfit viața în Primul Război Mondial, au luptat cu eroism pentru țara lor, dar au luptat și însuflețiți de angajamentul Regelui Ferdinand care le promisese împroprietărirea, în caz de izbândă.

Evenimentele de atunci vorbesc despre multe tipuri de sacrificiu. În primul rând, trebuie să amintim de renunțarea la privilegii a celor care dețineau cel mai mult teren arabil din țară. Împroprietărirea s-a produs prin exproprierea terenurilor cultivabile ale Coroanei, ale fundațiilor, ale persoanelor juridice, dar și exproprierea proprietăților rurale, a persoanelor cu domiciliul în străinătate, plus două milioane de hectare aparținând proprietarilor privați.

Iată, un moment din istoria țării noastre, când cei mai bogați dintre români au fost solidari cu cei care nu aveau nimic sau aveau prea puțin, raportat la nevoile lor.

Țăranii au fost marii câștigători, atât în urma Reformei agrare, cât și în urma Legii electorale.

Odată cu instituirea votului universal, în 1918, politica a intrat în viața maselor de oameni. Peste noapte, milioane de țărani au primit dreptul de a decide asupra viitorului lor. Clasa privilegiată, a celor aproximativ 110.000 de români care avuseseră drept de vot înainte de război, a înțeles că trebuie să împartă puterea și cu țăranii. Cei de la talpa țării nu mai erau doar executanți, ci și decidenți.

Eu sunt de la țară. Eu sunt stră-strănepotul acelor țărani însetați de dreptate și de reprezentare corectă.

Reforma agrară și Legea electorală au reprezentat repere uriașe în emanciparea țăranului român, cu toate că nici acestea nu au fost legi perfecte.

Semnificativ în acest sens este faptul că dreptul de vot al femeilor a fost recunoscut abia după încă 20 de ani, în 1938.

Reforma agrară din urmă cu un secol a reușit să creeze prerogativele dezvoltării moderne a României din perioada interbelică.

Opusul Legii agrare este fenomenul colectivizării, care a eradicat orice formă de antreprenoriat agricol, dezvoltat în urma deciziei din mai-iunie 1917.

În acest context, trebuie să ne punem mai multe întrebări. Așadar: care este clasa socială privilegiată? Și care este clasa privată de drepturi, pe care acum le vedem ca fiind fundamentale?

Acum 100 de ani, o persoană primea drept de vot la vârsta de 21 de ani. Nu este oare timpul să gândim noi pragul de vârstă pentru votul universal? Nu este oare, un tânăr de 16 ani, capabil să ia decizii politice în nume propriu?

Vârsta este o construcție socială și este de datoria generației noastre să definim criteriile pentru care o persoană este considerată matură.

Acum 100 de ani problema țăranilor era împroprietărirea. Problema agrară cea mai mare de acum este că 1.000 de ferme mari beneficiază de 80% din fondurile Uniunii Europene, alocate pentru agricultură.

Acum 100 de ani, problema era excluderea a milioane de români de la vot. Problema actuală este lipsa unui sistem de vot electronic, care exclude milioane de români de la vot.

La ce privilegii trebuie să renunțăm noi, pentru a împărți puterea de decizie împreună cu cei care au mai puține șanse?

Acum 100 de ani, politicienii români au acționat cu dreptate față de țăranii care cereau mai multă echitate socială.

Dragi colegi, ce fel de acțiuni trebuie oare să facem noi ca peste 100 de ani să fim amintiți ca politicienii care au făcut o Românie în care fiecare persoană este tratată și respectată? Aceasta este o întrebare la care astăzi, în moment aniversar, vă invit pe toți să reflectăm.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Dau cuvântul domnului deputat Varujan Vosganian, din partea Grupurilor parlamentare ale Alianței Liberalilor și Democraților.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Varujan Vosganian:

Alteța Voastră Regală,

Domnilor președinți,

Înalt Prea Sfințiile Voastre,

Stimați colegi parlamentari și miniștri,

Vă rog să-mi permiteți, în primul rând, ca în acest moment deosebit de emoționant pentru mine, ca reprezentant politic al Iașiului și al Moldovei, să evit sintagma "Iași - Capitală de Război".

România are mai multe capitale. Una dintre ele este sediul administrativ. O capitală însă este aceea care își leagă numele și locul de unul dintre momentele cruciale ale istoriei noastre. Capitala României este și Alba Iulia, și Blajul, și Țebea. Capitalele României sunt: Vaslui, Călugăreni, Mărășești, Mărăști, Oituz. Capitale ale României sunt: Târgoviște, cu Mănăstirea Dealul, și Strejnicul, cu pădurea din împrejurimi. Capitale ale României sunt și Lancrăm, Hobița sau Ipotești.

Iașiul însă este o capitală cu totul specială, de o simbolistică profundă, ca cea mai adâncă fântână. Iașiul este capitala disperării și a măreției. Este capitala miracolului românesc!

Uneori, în istorie, s-a vădit că trebuie să pierzi totul ca să ai totul. Nu s-a întâmplat niciodată sub spectrul independenței ca o Românie atât de mică să nască o Românie atât de mare. Un petec de pământ în jurul Iașiului, bântuit de tifos exantematic, cu străzile înțesate de răniți, cu exemple de solidaritate umană cu totul copleșitoare, pe care le relatează martorii, a fost locul în care s-a născut România Mare.

Imaginați-vă că în acel loc supraaglomerat, disperat, în care se auzeau zgomotele obuzelor, parlamentarii făureau viitorul României.

Sunt puține astfel de momente astrale în istoria omenirii, în care fibra unui popor își dovedește puterea de a dăinui.

Iașiul însă nu a fost capitala României numai atunci. Iașiul a fost capitala României în toate momentele de aspirație la unire și identitate națională. De fiecare dată Iașiul și-a făcut datoria și a încredințat apoi Bucureștiului rolul de capitală, rol pe care Bucureștiul și l-a asumat fără ca, după opinia mea, să-și exprime recunoștința, așa cum ar fi trebuit.

Orice evocare rămâne iluzorie, dacă locul pe care îl evocăm rămâne un loc al deznădejdii și al dezolării. Noi sărbătorim Iașiul la București. Aș vrea să vină o zi când sărbătorim Bucureștiul la Iași. Aș vrea să vină o zi în care Guvernul României să marcheze îndeplinirea Programului pentru dezvoltarea economică și socială a Moldovei.

Îmi face o bucurie să vă spun că avem acordul de principiu al Guvernului, pentru ca, la jumătatea acestui an, să avem o astfel de întâlnire la Iași, în care să marcăm prima etapă în realizarea Programului de dezvoltare economică a Moldovei, pe care noi l-am prefigurat anul trecut. Pentru că, stimați compatrioți, ce este cel mai frumos într-o generație? O generație trebuie să fie de sacrificiu, pentru că ea nu trebuie să ia totul pentru sine, ci trebuie să lase și pentru urmași.

Noi sărbătorim trecutul. Cel mai nobil mod în care poți sărbători pe cei care au fost este ca prin ceea ce izbutești, să prilejuiești ocazii de a sărbători pe cei care vor veni.

De aceea, această sărbătoare a trecutului să fie și un moment, un prilej, de a oferi generațiilor viitoare un prilej de sărbătoare. Și Moldova pe care o vom sărbători atunci, și devotamentul și sacrificiul capitalei Moldovei, de atunci și nu numai de atunci, să fie prilej de întreagă sărbătoare pentru toți românii.

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Are cuvântul domnul Eugen Tomac, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Mișcarea Populară.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Eugen Tomac:

Domnilor președinți ai României,

Domnilor președinți ai celor două Camere,

Altețele Voastre,

Stimați membri ai Guvernului României,

Distinși membri ai Corpului diplomatic,

Doamnă primar general,

Domnule primar al municipiului Iași,

Stimați colegi,

Acum 100 de ani, în condițiile cele mai grele, "Capitala de Război" a României scria istorie. Răvășit și sufocat, Iașiul a reușit să aducă drapelul luptei pentru libertatea, prosperitatea și mai ales pentru reîntregirea României, cu cinste și demnitate.

În condiții extrem de dificile, într-un cadru improvizat, sub amenințarea gloanțelor, clasa politică de atunci, dincolo de orgolii și lupte mărunte, a înțeles nevoia României de a se transforma, prin a progresa.

Adoptarea celor două legi reformatoare - Legea agrară și Legea electorală -, precum și demararea procesului de reîntregire a țării au însemnat, în esență, înfăptuirea dreptății.

Împroprietărirea țăranilor și votul universal au schimbat radical poziționarea statului față de cetățean, oferindu-i celui din urmă respect și posibilitatea de a-și decide și de a-și construi viitorul.

Toate acestea au fost posibile pentru că oameni politici s-au solidarizat în jurul unui proiect de țară și au lucrat în mod onest pentru realizarea lui.

Suntem în anul 2017. Ne bucurăm de democrație și pace. Și în loc să lucrăm pentru proiecte de țară, tot ce reușim să facem este să ne aducem aminte despre cele realizate de înaintașii noștri.

Mai mult decât atât, avem aceste aniversări care ar trebui să devină momente de reflecție. Invocarea trecutului glorios înseamnă, înainte de orice, responsabilitatea prezentului și proiecția viitorului.

Înalt Prea Sfințiile Voastre,

Stimați colegi,

Recunoașterea simbolică nu este de ajuns. Avem o restanță față de Moldova, Moldova lui Ștefan cel Mare. De ani de zile îi sunt promise Moldovei șosele, investiții pentru reanimarea economiei. Au rămas însă foarte multe la stadiul de promisiuni.

Avem o restanță și față de românii de peste Prut. Vom aniversa anul viitor Centenarul Unirii, deziderat devenit realitate în 1918 și redevenit astăzi deziderat. Or, dacă eșuăm astăzi să conștientizăm acest lucru, este pentru că nu am învățat încă lecția solidarizării în numele unui ideal și al responsabilității asumării unui proiect de țară. Este într-adevăr un proces anevoios, dar realizabil. Unirea celor două state românești trebuie să fie Proiectul de țară legitim al generației noastre, pentru că așa au decis românii acum 100 de ani.

Pentru Bucureștiul de astăzi, Iașiul de ieri este exemplu. Să onorăm memoria celor de ieri, prin fapte onorabile, astăzi!

Așa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze.)

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Dau acum cuvântul domnului deputat Varujan Pambuccian, din partea Grupurilor minorităților naționale.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Varujan Pambuccian:

Înalt Prea Sfințiile Voastre,

Altețele Voastre Regale,

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

În 1914 urca pe tronul României un rege care urma să continue tradiția inaugurată de Regele Carol I. Provenit din aceeași mare Casă Regală care l-a dat și pe Frederic cel Mare, Regele Ferdinand și-a dovedit o loialitate extraordinară față de poporul pe care a decis să-l conducă.

Marii politicieni ai României de atunci au dovedit o loialitate extraordinară față de poporul pe care se hotărâseră să-l reprezinte.

Și armata României a dovedit o loialitate extraordinară față de poporul în numele căruia lupta. În această armată au luptat atunci nu doar români. Au luptat și popoare care au avut același crez cu poporul român, și care trăiau pe teritoriul de atunci al României. Și au mai luptat și apatrizi, care și-au dorit ca România să fie țara lor. Asta arată o încredere extraordinară a unor oameni care, în pofida unor promisiuni neonorate, din partea aliaților din acel moment, după ce porniseră cu un mare elan pentru realizarea unui mare vis, s-au trezit că sunt nevoiți să lupte, pentru ca țara lor să supraviețuiască. Și au reușit să facă lucrul acesta, pentru că această triadă, formată dintr-o Casă Regală extrem de loială poporului pe care a decis să-l conducă, o clasă politică extrem de loială poporului pe care s-a decis să-l reprezinte și o armată extrem de loială poporului în numele căruia era decisă să lupte, era foarte greu de învins.

Sunt momente în istorie în care puțini oameni reușesc să țină în loc sau să învingă armate mari, conjuncturi politice complicate și să iasă la lumină, pentru că sunt călăuzite de un crez în care ele cred foarte mult. Și acesta a fost acel moment. Este păcat că l-am pierdut în al Doilea Război.

Primul Război a fost un război pornit din vorbe mari, aproape în joacă, și care a ucis milioane de oameni, în numele a nimic. Al Doilea Război a fost un război mult mai devastator, pentru că s-a făcut în numele unor ideologii. Și ideologiile ucid întotdeauna mult mai mult decât vorbele mari.

Dacă am reușit atunci să fim extrem de puternici în fața vorbelor mari, în fața ideologiilor am făcut ce am putut, să supraviețuim.

Din păcate, nu s-a terminat momentul acesta, cu ideologiile. Și, din păcate, nu mai suntem la fel de uniți într-un crez, așa cum am fost atunci.

Cine știe, poate că lipsește unul dintre cei trei piloni, ca să fie mai stabilă toată construcția. Poate o să găsim formule în care construcția aceasta chiar să devină stabilă și să reușim ceea ce mulți au considerat atunci o minune, dar care a fost un lucru firesc. A fost consecința unui crez extraordinar, în care au crezut simultan, cu tărie, cele 3 părți ale națiunii române, de care era nevoie atunci: conducătorul ei, reprezentanții ei și armata ei.

Poate că e timpul să regăsim acel drum, pentru că lumea în care trăim nu prea mai arată la fel de bine ca aceea, de acum 15 ani, ca aceea, de acum 20 de ani. Și poate că e vremea să găsim din nou un asemenea crez.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Stimați invitați,

Doamnelor și domnilor,

Declar închisă ședința comună festivă a Senatului și Camerei Deputaților, consacrată aniversării Centenarului "Iași - Capitala Regatului României 1916-1918 și Oraș al Marii Uniri".

Invit Altețele Lor Regale să participe la lansarea albumului filatelic aniversar, și după aceea urmează o recepție aniversară, la Salonul "Duca", de la Camera Deputaților.

 
     

Ședința s-a încheiat la ora 12,14.

 
     

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 31 ianuarie 2023, 18:20
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro