Plen
Ședința Camerei Deputaților din 22 septembrie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.116/02-10-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
18-03-2024
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
05-03-0204
Arhiva video:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 22-09-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 22 septembrie 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistată de domnii Dumitru Pardău și Valeriu Ștefan Zgonea, secretari.

 
William Gabriel Brânză - declarație politică referitoare la modul cum sunt cheltuite fondurile Ministerului Afacerilor Externe în străinătate;

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineața!

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al PD-L și invit la microfon pe domnul deputat William Gabriel Brînză.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul William Gabriel Brînză:

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Declarația mea politică se referă la modul cum sunt cheltuite fondurile Ministerului Afacerilor Externe în străinătate și de ce într-o perioadă de criză ambasadele și consulatele nu găsesc o cale mai bună de a reduce cheltuielile prin renegocierea chiriilor atât a sediilor misiunilor diplomatice, respectiv ambasade și consulate, de ce în cazul unui refuz de reducere a chiriilor nu facem o revocare a acestora și de ce încă pe timp de criză ambasadorii noștri stau în vile de zeci de mii de euro, în timp ce colegi de-ai dânșilor sunt trimiși acasă, iar românii din străinătate, din lipsă de personal, trebuie să stea la cozi interminabile în fața consulatelor și ambasadelor dând o imagine destul de proastă, o imagine pe care deja o avem șifonată în extern, pentru că nicio țară nu-și tratează cetățenii prin cozi, prin sfidare, și spunându-le acestora că trebuie să le ofere un personal insuficient, pentru că banii sunt ținuți într-o nebuloasă totală.

Acești bani, în loc să fie publici, să fie foarte bine evidențiați într-un sistem contabil al lui MAE, despre acești bani se spune decât că s-au cheltuit, că sunt insuficienți. Sunt insuficienți pentru a angaja personal, sunt insuficienți pentru a vă elibera documentele la timp. Dar sunt destul de suficienți pentru a ne reînnoi mașinile în fiecare an, sunt suficienți pentru ca tot personalul diplomatic să beneficieze de apartamente de sute de metri și cheltuielile pentru o misiune diplomatică să ajungă la sute de mii de euro într-un an, într-un an de criză, într-un an în care românii au de suferit, într-un an în care românii trimit bani acasă, destul de puțini, dar care totuși au curajul să mai spună "cred că merităm mai mult". cred că putem și noi să ajutăm misiunile diplomatice, pentru că și din rândul nostru, sau și în rândul nostru sunt oameni care au o pregătire profesională, au studii superioare și pot pune umărul la ambasade, la consulate pe bani mai puțin, fapt care ar duce și aici la costuri mult mai mici, fapt care ar duce și aici la o reducere a cheltuielilor din bugetul MAE.

MAE este în continuare nepăsător. Nu ia în seamă nici propunerile românilor de a veni în sprijinul ambasadelor prin aportul lor propriu, nu ia în calcul nici că ne aflăm într-o perioadă de criză, MAE nu ia în calcul nimic. MAE, în schimb, cere bani. Cere bani pentru misiunile noastre diplomatice din țări exotice, din țări din Africa, și reduce personalul cu o puternică nonșalanță în țări precum Spania, Italia, Franța, unde personalul este insuficient.

Vă rog, stimați colegi, ca aceste cheltuieli să facem să devină transparente, exact cum sunt și cheltuielile noastre la Camera Deputaților, cum orice instituție publică își analizează și își publică cheltuielile, rugăm ca și MAE să dea dovadă de aceeași transparență și să reprezinte cheltuielile pe fiecare ambasadă, pe fiecare consulat, astfel încât să vedem și noi cât cheltuiește România cu fiecare membru al diplomației noastre.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Cătălin Cherecheș - declarație politică care aduce în atenție faptul că, în ultimii ani, numeroase comune au fost declarate orașe, nefiind pregătite pentru acest lucru;

Urmează Grupul parlamentar al PSD+PC și invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheș.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică aduce în atenție o problemă despre care am mai vorbit: faptul că, în ultimii ani, numeroase comune au fost declarate orașe, nefiind pregătite pentru acest lucru. De aici și nemulțumirile cetățenilor care au devenit peste noapte orășeni. Motive sunt multe. În primul rând lipsește infrastructura necesară unei localități care poartă titulatura de oraș: drumuri desfundate, lipsa alimentării cu apă și a canalizării, ca să nu spun că există și gospodării din care lipsește curentul electric.

Apoi, nivelul impozitelor, mai mari decât cele pentru zonele rurale, adică infrastructură de sat și impozite de oraș, ceea ce nu e corect, fiindcă în aceste așa-zise orașe găsești de toate, mai puțin ce așteaptă oamenii: drumuri asfaltate și nu ulițe desfundate, școli reabilitate, apă la robinet, mijloace de transport.

Dar durerea cea mare a celor care locuiesc în aceste orașe este că nu pot beneficia de finanțări europene. Deși există un progam național de dezvoltare rurală, aceste zone nu pot beneficia de el, deși sunt investiții cu impact puternic asupra restructurării agriculturii și spațiului rural.

Să nu uităm că odată cu aprobarea Programului Național de Dezvoltare Rurală, România va primi din partea Uniunii Europene circa 8 miliarde euro. Zona rurală a României ocupă 87,1% din teritoriu și aproape jumătate din populație, semnificativ mai mari decât media statelor Uniunii Europene.

Stimați colegi,

Parlamentul României trebuie să creeze cadrul legislativ care să sprijine și aceste zone, în care infrastructura este de calitate scăzută, sistemul sanitar și de învățământ, rețeaua financiară și de creditare sunt mult sub standardele unui oraș. Să creăm un cadru legislativ care să ajute dezvoltarea activităților alternative, care să îmbunătățească calitatea vieții și să asigure o dezvoltare durabilă, prin facilitarea circulației forței de muncă dinspre agricultură spre alte sectoare și asigurarea unor condiții economice și sociale adecvate.

Programele de dezvoltare trebuie să încurajeze comunitățile, să propună proiecte integrate, cu referire la o gamă largă de elemente de infrastructură fizică și socială, pentru îmbunătățirea vieții.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Irimescu - declarație politică intitulată Nevoia de solidaritate;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, în ordinea înscrisă pe listă, domnul deputat Mircea Irimescu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mircea Irimescu:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Nevoia de solidaritate"

Stimați colegi,

Mi-a fost dat să trăiesc în lunile scurse din această legislatură, ca debutant în Camera Deputaților din Parlamentul României, o experiență de viață unică și fascinantă. Viața parlamentară, oricât de scăzut ar fi nivelul la care se desfășoară, este în măsură să prezinte celui care o urmărește din interior o bogăție de grupuri, tipologii și personalități umane, de scene, comportamente, situații greu de găsit în alte împrejurări, dificil de cuprins în cuvinte. Se poate privi desfășurarea activității de zi cu zi ca un spectacol (dacă privitorul are detașarea necesară asumării unui astfel de rol!), spectacolul luptei politice.

Tare m-aș bucura dacă percepția mea s-ar înșela și nu ipocrizia ar fi principala trăsătură a actorilor din această reprezentație. Se luptă mult, continuu, aproape pentru orice. Opoziția împotriva puterii care, orice ar face, nu face bine și este animată (întotdeauna!) de rele intenții. Evident, puterea nu se lasă. Se străduiește cu râvnă, de multe ori cu prioritate față de acțiunea de guvernare, să demonteze manevrele opoziției care, până mai ieri, știe ea, a făcut și a desfăcut... Obiectivitatea nu dă aici pe nimeni afară din casă. Se depun moțiuni, se țin discursuri, se interpelează, se întreabă, se somează, se răspunde, se replică, se audiază, mai nou se și anchetează. Ar fi o bucurie să asiști la desfășurarea de forțe pe care este capabilă să o prezinte o democrație autentică dacă n-ar fi ea, fățărnicia oamenilor.

Marii maeștrii ai discursurilor parlamentare de altădată au plecat în istorie și, dacă ținem seama de conținutul dezbaterilor parlamentare contemporane, se pare că nu au lăsat aici urmași. Acum, mai numeroși par a fi cei care păzesc "Regulamentul" și generează astfel o adevărată inflație de "intervenții pe procedură" care au devenit o obișnuință a fiecărei zile de plen. Cititul legilor aflate în dezbatere parlamentară este facultativ, doritorii să facă acest lucru sunt puțini, este lesne de văzut că pregătirea pentru dezbateri este precară. Se vede limpede că nici sistemul de lucru nu este făcut astfel încât să cultive și să încurajeze studiul serios al proiectelor legislative.

Tactul și politețea fac parte din apanajul unui mic grup dintre cei care se perindă, poate prea des, la tribuna camerei inferioare a Parlamentului României. Mulți preferă abordările dure, tranșante, care urmăresc să-și lase fără replică adversarii. În forme autentice, arareori, sau în caricaturi, adesea, am văzut și auzit multe până acum în parlamentul nostru. Și, totuși, ceva nu am auzit în prima sesiune parlamentară la care am participat: vorbă blândă, calmă, liniștitoare, mobilizatoare, capabilă să aducă aminte celor de față că toți suntem supuși greșelilor, că facem parlamentarism într-o țară cu mulți oameni necăjiți în care tradiția unei democrații autentice nu a prea prins rădăcini pentru că nu a fost timp, că de noi depinde în mare măsură viitorul țării.

Deși leitmotivul celor mai multe dintre discursuri și intervenții este criza economică, niciodată nu am auzit în forumul deputaților români vreo invitație la înțelegere și strângere a rândurilor în fața acestor timpuri dificile. Probabil că nu au ajuns să fie suficient de dificile pentru ca solidaritatea în fața pericolelor să se nască și să se coaguleze spontan din instinctul oamenilor, fără îndemnul nimănui. Cu tristețe trebuie subliniat că în România de astăzi sunt foarte puține locurile și momentele în care se manifestă acest nobil sentiment uman de care avem acum stringentă nevoie.

S-a spus, cu indiscutabil temei, că fără o presă liberă democrația unei țări este "șchioapă". Parafrazând, spun și eu că lipsa din Camera Deputaților a unui discurs obiectiv, înțelegător, omenesc, pe lângă cel agresiv, tăios, intolerant, neiertător este semnul unei democrații bolnave. Ar fi bine să se îndrepte această stare de lucruri.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Grosaru - declarație politică: Ce vor magistrații?;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, invit la microfon pe domnul deputat Nicolae Mircovici, în ordinea înscrierii pe listă.

Vă rog să vă înțelegeți, domnul deputat Grosaru cu domnul Mircovici. Bun. E în regulă. Atunci, domnul deputat Mircea Grosaru.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Grosaru:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Ce vor magistrații?".

De o bună perioadă de timp, instanțele din România sunt blocate, pentru că magistrații, adică reprezentanții celei de-a treia puteri în stat, puterea judecătorească, alături de puterea legislativă și executivă, apelează la o formă de protest nemaiîntâmplată niciodată în România.

Aceasta însă nu se numește grevă, întrucât aceștia știu că, în conformitate cu Constituția României, nu pot apela la această formă de protest și atunci au găsit o altă formă, care dacă nu se cheamă grevă, atunci cu siguranță se poate numi protest.

Întrebarea tuturor este una firească și simplă la prima vedere: Ce vor magistrații?, însă răspunsul este mult mai complex decât ne putem imagina cu toții și ar trebui pornit de la faptul că dacă o putere din stat își arată nemulțumirea prin protest care durează de mai bine de o lună, împotriva altei puteri din stat, singurul care poate îndrepta acest lucru este numai Parlamentul.

Parlamentul constată, prin diverse forme democratice, că zilnic, prin nepronunțare în dosare, magistrații provoacă populației și mediului de afaceri pierderi care nu pot fi cuantificate, însă cu siguranță că sunt enorme.

Pe de altă parte, pentru a avea o justiție competentă și eficientă sunt necesari magistrați bine pregătiți, dar și bine plătiți, a căror responsabilitate poate crește proporțional cu remunerația acestora.

Se poate îndrepta rapid această situație ?

Personal, consider că se poate îndrepta, tot prin legi bine gândite pornind de la autofinanțarea instituției provenită din taxele judiciare, care cândva, printr-o măsură cel puțin incorectă, au fost trecute la bugetele locale, adică exact acolo unde cel mai ușor se face risipă din banul public prin construirea de fântâni arteziene, sensuri giratorii, sau pietruire cu borduri cu proveniență China, de multe ori inutile.

Oare cine ar trebui să observe aceste lucruri dacă nu noi, deputații sau senatorii, care pot propune modificări ale legii care să ducă cel puțin la o ameliorare a efectelor, dacă nu la îndreptarea lor definitivă?

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Samoil Vîlcu - declarație politică cu tema La început de an școlar, unitățile de învățământ vâlcene, sub teroarea comandourilor PSD;

Continuăm cu Grupul parlamentar al PD-L.

Invit la microfon pe domnul deputat Samoil Vîlcu.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Samoil Vîlcu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică se intitulează "La început de an școlar, unitățile de învățământ vâlcene, sub teroarea comandourilor PSD."

Doamnelor și domnilor deputați,

Noul an școlar a început cu câteva probleme nerezolvate. Printre acestea se numără neacordarea autorizațiilor sanitare în cazul mai multor școli sau amenințările sindicaliștilor cu boicotarea festivităților de deschidere.

Bineînțeles, pe 14 septembrie, a început noul an școlar și în Vâlcea. Din nefericire, în multe unități de învățământ, PSD a desfășurat o adevărată campanie electorală mascată. întâmplător sau nu, membri ai acestei formațiuni politice, îmbrăcați în roșu, au intrat în sălile de curs și au distribuit pungi de culoare roșie în care erau 2-3 caiete, dar și o felicitare semnată de președintele CJ Vâlcea, care este în același timp și președintele PSD Vâlcea. Chiar dacă unele cadre didactice le-au spus PSD-iștilor că nu procedează corect față de copii, prin distribuirea pungilor roșii, "campania electorală" a continuat.

Numeroase cadre didactice mi-au semnalat faptul că asemenea manifestări sunt inadmisibile și că cei mici nu trebuie folosiți pentru ca cei mari să-și atingă scopurile meschine. PSD-iștii au uitat, deci, că școala, în primul rând, este instituția în care nu se face politică. Ei au demonstrat, de fapt, că se află în plină campanie electorală și că nimic nu-i poate opri din goana lor după simpatia electoratului și, implicit, după voturi. Altfel spus, social-democrații se îndreaptă spre campania electorală și spre alegeri atât de grăbiți încât nu mai țin cont că școala nu e locul potrivit de desfășurare a unor acțiuni de acest gen.

O altă nemulțumire a mea este legată de ordinul emis de ministrul PSD al educației săptămâna trecută. Este încă o dovadă a faptului că social-democrații vor să politizeze școlile. Ordinul oferă ministrului Andronescu atribuții nelegitime și ilegale prin care aceasta poate numi după bunul plac pe oricine, în funcțiile de conducere la unitățile de învățământ preuniversitar de stat și funcțiile de îndrumare și control de la nivelul inspectoratelor școlare.

Sunt pentru directori care să facă politica școlii, nu politică de partid. Prin intrarea în vigoare a legii privind reforma sistemului de învățământ, se elimină politicul din școli, lucru ce ar trebui să fie benefic pentru toată lumea. Nu există politică când e vorba de copii. Copilul are drepturi, iar dascălii au îndatoriri față de copii și părinți. Cel mai important lucru este să-i punem pe cei care sunt direct interesați să-și aleagă directorul, respectiv cadrele didactice, părinții și nu în ultimă instanță, în cadrul liceelor, chiar și copiii, pentru că ei știu mai bine ce le trebuie, știu pe ce se pot baza. Nu trebuie să am încredere în respectivul pentru că este pe o listă de partid, sau că lipește afișe.

Nu asta este misiunea școlii, este mult mai important să respectăm elevul, să respectăm dascălul, să respectăm școala.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Sonia-Maria Drăghici - declarație politică cu tema România trebuie să prevină efectele negative ale îmbătrânirii populației;

Invit la microfon pe doamna deputat Sonia Drăghici, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulțumesc, doamna președinte.

"România trebuie să prevină efectele negative ale îmbătrânirii populației".

Stimată doamnă președinte, doamnelor și domnilor deputați,

Din ultimele studii sociologice reiese că în România tot mai multe femei cu vârste de până la 30 de ani nu doresc să fie mame, deoarece statutul maternal este asociat cu pierderea independenței, timpului liber, reducerea perspectivelor de carieră și cu dificultăți financiare. Ba mai mult, pentru multe femei din România faptul de a nu avea copii nu mai reprezintă o pierdere, ci începe să devină o alegere.

Faptul că familiile pot controla numărul de nașteri este un lucru pozitiv, dar asistăm la o mentalitate care a început să prindă rădăcini, tinerii se căsătoresc târziu și doresc maximum un copil. Concubinajul și indicele de divorțialitate sunt în creștere. Sentimentele celor care nu doresc copii devin legitime și oamenii încep să nu conștientizeze că deviază de la normalitate dacă aleg această opțiune de viață.

În toate statele UE se constată fenomenul îmbătrânirii populației și, în final, a scăderii ei. Femeile din UE nasc în medie 1,5 copii de-a lungul vieții, însă raportul trebuie să fie de 2,1 copii /femeie pentru a permite înlocuirea populației. Nici o țară din UE nu ajunge însă la această rată de fertilitate. Femeile nasc în medie 1,2 copii în Slovenia, Cehia, Italia, Spania, Letonia, Polonia, Lituania, 1,4 în Portugalia, Estonia, Germania, 1,5 în Malta și Suedia, 1,6 în Olanda și Belgia, 1,7 în Luxemburg, Danemarca și Finlanda, 1,8 în Irlanda, Marea Britanie și Cipru și 1,9 în Franța. Rata de fertilitate în România este 1,3, la fel ca în Ungaria, Slovacia, Bulgaria, Austria și Grecia, deși înainte de 1989 rata fertilității era de 2,2, valoare care asigura înlocuirea generațiilor.

Îmbătrânirea populației este cea mai mare amenințare economică pentru Europa de Est. Prognozele arată că, până în anul 2050, raportul dintre pensionari și populația activă a Europei se va dubla, ajungând de la 1/4 la mai puțin de 1/2. Cu mai puțini oameni de vârstă activă care să contribuie la fondurile de pensii și asigurări de sănătate, statele se vor confrunta cu o povară fiscală fără precedent. Într-un raport întocmit de Banca Mondială se exprimă preocuparea pentru "șocul cheltuielilor" ce se anunță odată cu acest proces de îmbătrânire, cheltuieli legate mai ales de sănătatea celor în vârstă.

Cotidianul austriac "Die Presse" comentează într-un amplu material că România rămâne blocată în capcana sărăciei și din cauza îmbătrânirii populației. România nu a putut investi, ca majoritatea țărilor în tranzițieîn programe de pensii, iar pe viitor își va permite și mai puțin acest lucru. "România îmbătrânește și acest proces se întâmplă mai rapid aici decât în alte state occidentale. Rata de natalitate este în continuă scădere, la aceasta se adaugă și emigrarea tinerilor", precizează articolul.

Ce putem face în fața acestei situații? Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale din Parlamentul European ia în calcul creșterea vârstei de pensionare și posibilitatea cetățenilor de a rămâne pe piața forței de muncă în mod voluntar, după vârsta legală de pensionare. Partenerii sociali ar putea analiza aplicarea unor măsuri de indemnizare pentru femeile care renunță la locul de muncă pentru a avea grijă de copii.

Aceste măsuri ar putea promova creșterea natalității și participarea femeilor pe piața forței de muncă, prin includerea de ani de credit în calculul perioadei de contribuție sau reducerea numărului de ani necesari calificării pentru o pensie integrală la femeile care au copii. De asemenea, aceste măsuri de indemnizare ar putea fi calculate proporțional cu numărul de copii.

În prezent, Suedia a introdus un pachet legislativ constând în creșterea salariului femeilor, ore de lucru flexibile pentru ambii părinți și servicii de îngrijirea copiilor. În Italia, unde populația s-ar putea reduce cu o treime până în 2050, unele administrații locale oferă sume mari de bani pentru fiecare nou-născut. Recent, guvernul polonez a anunțat că va cheltui 6 miliarde dolari în următorii șapte ani pentru a sprijini familiile, prin mărirea concediului de maternitate, prelungirea programului grădinițelor și scutirea de impozite pentru familiile cu mai mulți copii. În Germania, coaliția condusă de cancelarul Angela Merkel a alocat, din acest an, fonduri substanțiale pentru femeile care decid să aibă copii. Am putea prelua câteva din aceste modele.

Îmbătrânirea populației active reclamă noi abordări privind relația dintre vârstă, pe de o parte, și productivitatea muncii, organizarea muncii, creșterea motivației pentru muncă, păstrarea stării de sănătate, diminuarea stresului si a riscului îmbolnăvirilor profesionale, pe de altă parte. O atenție specială trebuie acordată educației, resurselor umane și politicii de ocupare a tinerilor, promovării mobilității geografice și competențelor.

Procesul de îmbătrânire a populației vizează toate grupele de vârstă, ceea ce impune necesitatea adaptării măsurilor în funcție de specificul fiecărei grupe, cu accent pe educație, învățare pe tot parcursul vieții și retragere târzie din viața activă.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Tudor Ciuhodaru - declarație politică: Spunem tare ce ne doare!;

Urmează domnul deputat Tudor Ciuhodaru să susțină declarația sa politică, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulțumesc, doamna președinte.

"Spunem tare ce ne doare!"

În timp ce îmi desfășuram activitatea în teritoriu, am constatat că, de multe ori, cetățenii își doresc ca parlamentarii să poată rezolva numeroasele probleme locale. Oamenii au dreptate. Dar niciodată și-au pus problema că parlamentarul nu dispune de instrumentele legale necesare unui astfel de demers.

Tot ceea ce poate face în momentul de față un parlamentar pentru a susține interesele colegiului pe care îl reprezintă este să apeleze fie la o întrebare/interpelare, fie la o declarație politică, fie la o inițiativă legislativă. Am folosit cu toții aceste instrumente, dar cu toții știm că procesul legislativ durează, că declarațiile politice sunt ascultate de prea puțini, iar răspunsul la întrebări/interpelări nu rezolvă probleme.

Este frustrant ca la nivel local, în mod real să nu putem face niciun demers concret atât de necesar rezolvării problematicii multiple din colegiul nostru. Și asta in timp ce suntem percepuți și analizați si prin prisma nerealizărilor locale. Ne-am săturat să fim considerați drept un decor frumos al scenei politice locale. Ne-am săturat să nu putem susține direct inițiative favorabile cetățenilor din colegiul nostru. Am vrea mai mult, dar instrumentele actuale permit puține lucruri parlamentarului român în încercarea sa de a răspunde așteptărilor celor mulți.

Suntem prima generație de parlamentari aleși prin vot uninominal și este evident că așteptările cetățenilor sunt mai mari. La fel și responsabilitatea noastră.

Imposibilitatea implicării noastre în problemele colegiului știrbește în fiecare zi încrederea în noi și în instituția ai cărei reprezentanți suntem în teritoriu.

Ce putem face ca aceste lucruri sa fie corectate?

Parlamentarii ieșeni susțin inițiativa legislativă care conferă deputaților și senatorilor dreptul de a iniția și de a susține proiecte în cadrul administrației locale. Proiectele noastre, reflectând probleme locale vor ajunge mai ușor la cei care trebuie sa le rezolve.

Vom spune tare ce ne doare și poate că astfel va fi mai bine pentru mai mulți.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ana Adriana Săftoiu - prezentarea unor reflecții despre viață, răspundere, solidaritate...

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe doamna deputat Adriana Săftoiu.

Vă rog, doamna deputat, aveți cuvântul.

 

Doamna Ana Adriana Săftoiu:

Bună dimineața!

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Cea mai mare creștere a ratei sărăciei în rândul copiilor, în anii din urmă, s-a produs în acele state în care nivelul ajutoarelor sociale este cel mai ridicat. Cele mai mici creșteri - de fapt, descreșteri - ale ratei sărăciei la copii au fost înregistrate în statele care limitează nivelul acestor fonduri. (Cary Bauer, președintele Consiliului american pentru cercetări familiale)

Pe de altă parte, faptul că nivelul calitativ al școlilor nu se corelează cu cel educativ nu are nici un efect asupra insistenței sindicatelor că banii reprezintă un factor esențial. Ultima linie de apărare deja prăbușită a celor care militează pentru sistemul public de educație este lipsa de educație a publicului. (George Will, comentator la Washington Post)

Nu ne îndoim că fiecare american știe că sclavia este injustă și am plătit un preț teribil pentru ea, și trebuie să continuăm să remediem această situație. Iar a spune că este injustă și că o regretăm nu este un lucru rău. (Bill Clinton)

Dezbaterea nu ar trebui sa se axeze pe recrudescența conflictului ori pe detaliile sale. Această dezbatere nu ar trebui să se refere nici măcar la războiul dus până acum în Irak, la greșelile comise, ori la întrebarea dacă putem câștiga în plan militar sau nu. Daca le permitem democraților să ne împingă într-o dezbatere asupra recrudescenței sau a situației actuale din Irak, vom pierde. (Shadegg și Hoekstra, doi membri ai Camerei Reprezentanților, într-o petiție comună)

Fiecare națiune, indiferent de regiune, are acum de luat o decizie: ori sunteți cu noi, ori sunteți cu teroriștii. (George W. Bush)

Arborii de tisa de pacific pot fi tăiați sau procesați pentru a se obține o importantă substanță chimică, taxolul, care poate vindeca anumite forme de cancer pulmonar, ovarian și de sân la pacienți care, netratați astfel, ar muri. Alegerea pare a fi una ușoară - sacrificăm copacul pentru o viață de om - dar numai până când aflăm că pentru fiecare pacient tratat trebuie tăiați trei copaci. (Al. Gore)

Trei copaci sau o viață umană, trei copaci sau posibilitatea de a prelungi viața unui bolnav? Eu aș alege omul, persoana, ființa umană, aș spune că merită să tăiem pentru ea trei copaci. Putem sacrifica trei copaci pentru a salva viața unui om. Dar pentru vicepreședinte se pare că acest lucru nu este la fel de clar. (David Mclntosh, membru al Camerei Reprezentanților)

Cine plătește prețul? Eu nu voi plăti nici un preț personal. Copiii mei sunt prea mari, iar nepotul mi-e prea mic. Nici dumneavoastră, după câte înțeleg, nu veți plăti un preț personal, prin membrii familiei. Și atunci, cine plătește prețul? Militarii americani și familiile lor. Eu am vrut doar să vă reamintesc acest lucru. (Barbara Boxer, senator)

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Niculae Mircovici - declarație politică intitulată 14 zile calendaristice de armistițiu cu talibanii afgani obținute de Guvernul României;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, invit la microfon pe domnul deputat Niculae Mircovici.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Niculae Mircovici:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor,

Declarația mea politică se intitulează "14 zile calendaristice de armistițiu cu talibanii afgani obținută de Guvernul României".

Prin asumarea răspunderii pe pachetul legislativ prezentat Parlamentului în data de 15 septembrie 2009, Guvernul României a obținut alături de o serie de noi abordări ale prevederilor constituționale de neimaginat într-un stat de drept un nesperat armistițiu pentru militarii români aflați în teatrele de operații din Afganistan.

Prevederea conform căreia militarii din sistemul național de apărare vor beneficia de 14 zile calendaristice de concediu fără plată pentru a fi alături de ceilalți bugetari care vor avea și ei zece zile de concediu, și prin aceasta vor scoate România din criză și poate chiar vor determina o rapidă creștere economică, sunt convins că nu îi va lăsa indiferenți pe luptătorii talibani.

Fiind oameni credincioși, vor înțelege faptul că ar costa prea mult ca, la fiecare 14 zile, o parte din efectivele dislocate în teatrul de operații de România să fie aduse în țară pentru concediu și înlocuiți cu alții odihniți, și vor suspenda în perioada octombrie - decembrie atacurile asupra obiectivelor pe care le au pază în militarii români.

Pentru aceasta nu ar fi necesar decât de un efort financiar minim, pentru ca deasupra bazelor militare române să fie pusă o placă cu inscripția "Atenție, concediu fără plată! Nu ataca! Revenim după 14 zile!".

Am convingerea că aceleași reguli le vor aplica și hoții, violatorii, jefuitorii, criminalii, precum și toți ceilalți certați cu legea, respectând astfel influența situației speciale create prin concediul polițiștilor, procurorilor, judecătorilor, cadrelor din sistemul de informații.

Nu am nicio îndoială că deținuții vor înțelege și ei nevoia de odihnă a funcționarilor publici cu regim special din sistemul penitenciar și, astfel, vor face dovada spiritului lor civic care îi caracterizează, și vor sta cuminți, cu ușile descuiate, în așteptarea revenirii din concediu a acestora.

Sunt convins, de asemenea, că în această perioadă, tot pe criterii morale, va fi exclusă orice încercare a contrabandiștilor sau a celor certați cu legea de a intra fără documente legale în frontiera română, în absența polițiștilor de frontieră, plecați și ei în concediu.

Nu fac nicio referire al ceilalți bugetari, care suportă cu stoicism, sau poate fără, măsurile stabilite de Guvern, dar care - din anumite considerente - nu fac obiectul acestei declarații politice.

Cred că dacă Guvernul ar fi avut în vedere numai ușurarea presiunii financiare asupra bugetului sau, eventual, o raționalizare a cheltuielilor ar fi putut apela la înțelegerea națiunii ca un anumit procent, să zicem, unu la mie, din tot ce înseamnă venitul mediu public și poate chiar privat să fie donat într-un cont de solidaritate pentru ieșirea din criză, și astfel cel care câștigă 1.000 lei ar dona 1 leu, cel care câștigă 100 milioane ar dona 100.000, și efectul ar fi fost același.

Sigur, acest lucru ar fi trebuit făcut fără a se mări, pe criterii numai de ei știute, numărul de ministere, creșteri electorale de pensii și salarii și multe, multe altele.

Este adevărat, într-o perioadă de criză financiară globală, numărul de turiști crește, tineretul devine o prioritate națională, munca se înlocuiește cu sportul ș.a.m.d.

Din păcate, multe probleme generate de asumarea răspunderii Guvernului ar fi putut fi soluționate printr-o dezbatere parlamentară reală, care să vizeze măsuri anticriză, care să angajeze răspunderea întregului spectru politic, reforma învățământului, prin identificarea de soluții științifice, folosind tot ceea ce are mai valoros societatea în acest domeniu, legislația privind salarizarea unică să fie făcută fără presiuni politice sau sindicale, într-un moment în care economia se redresează și există posibilitatea aplicării ei.

Altfel, totul nu este decât un cocteil Molotov pe o societate încinsă.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Holdiș - declarație politică cu subiectul Devalizarea continuă a învățământului;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, dacă sunt colegi în sală care doresc să-și susțină declarația.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul. Vă rog să vă și prezentați.

 

Domnul Ioan Holdiș:

Mulțumesc, doamna președinte.

Mă numesc Holdiș Ioan și reprezint Grupul parlamentar al PD-L. "Devalorizarea continuă a învățământului".

Stimați colegi,

A trecut exact o săptămână de la un moment pe care aș îndrăzni, în alte circumstanțe, să îl numesc istoric pentru România. În schimb, având în vedere cadrul în care ne aflăm, pentru a nu cădea în prada bombasticului, îl voi caracteriza ca fiind cel puțin inedit.

Acum o săptămână, Guvernul României își asuma în fața noastră, stimați colegi, răspunderea pe trei pachete de legi de importanță vitală pentru reformarea sistemului de învățământ național, respectiv pentru restructurarea, modernizarea și reformarea sistemului bugetar de stat.

Este pentru prima oară în istoria postdecembristă a României când o asemenea cutezanță este cu putință. este, în opinia mea, un prim pas spre reforma veritabilă, ce până acum o săptămână nu a reprezentat decât o temă de campanie electorală și virtuală.

Nu vreau să cad într-o adulație pentru cele trei pachete legislative. cu siguranță mai este loc de mai bine și sunt realist când vă spun că modificări și amendamente vom mai vedea pe parcursul implementării reformei în România.

Doamnelor și domnilor deputați,

În opinia mea, efortul de reformare în educație, deschis săptămâna trecută de Guvernul României, în colaborare cu celelalte instituții centrale ale statului, Președinția și Parlamentul, trebuie să fie unul continuu, trebuie să urmeze un singur vector, neapărat ascendent și nu trebuie să fie deschis interpretărilor părtinitoare și în interesul "unora".

Iată că nu a trecut o săptămână până când actualul ministru al educației, dealtfel o componentă de bază în conceperea Legii educației naționale, și nu exagerez când spun, un apărător fervent al principiilor emanate de noua legislație, emite un ordin prin care abrogă prevederi ale Legii statutului cadrului didactic.

Ordinul prevede încetarea numirilor cu delegație a directorilor de școli, făcute anterior de inspectorii școlari. În schimb noii directori urmează să fie numiți prin ordin de ministru, iar inspectoratele pot doar să propună o astfel de numire.

Orice reformă trebuie să tindă spre valori pe care sistemul actual nu le recunoaște. Or, până la implementarea proiectului Legii educației naționale, sistemul de învățământ din România nu a recunoscut niciodată ca valori și principii depolitizarea și descentralizarea educației naționale.

Tocmai aceste principii sunt implementate ca fiind condiții "sine qua non" în noua lege a educației, dar cu părere de rău, stimați colegi, tocmai aceste două principii sunt flagrant încălcate de doamna ministru Ecaterina Andronescu.

Legea educației naționale stipulează clar că directorul este numit de către consiliul de administrație format din o treime cadre didactice, o treime reprezentanți ai autorităților administrației publice locale și o treime reprezentanți ai părinților. [art. 150 alin.(2)].

Este lesne de observat cum prin reprezentarea egală a administrației locale, a părinților și a cadrelor didactice, consiliul de administrație este pliat perfect pe principiul descentralizării și autonomiei unităților de învățământ.

Doamna ministru se pare că este deranjată de direcția în care merg lucrurile și se simte mult mai în largul domniei sale cu o administrare centrală a unităților de învățământ, la nivel de minister, chiar din biroul domniei sale să se hotărască destinul unei școli, din Satu Mare, să spunem.

Nu este prima oară când o spun, dar îmi place să mă fac bine înțeles: la nivelul județului Satu Mare sunt 68 de directori și directori adjuncți numiți cu delegație de Inspectoratul Școlar Județean. Din totalul de 147 de directori, 43 au fost numiți cu detașare, iar toți au primit detașarea de la 1 septembrie 2009.

Pentru a mă apropia de încheiere, mă întreb: cum susține Partidul Social Democrat descentralizarea și depolitizarea sistemului educațional din România? Poate prin ordinul MECI nr. 5139/16.09.2009, prin care ministrul educației, Ecaterina Andronescu, și "Partidul" nu fac decât să implementeze o politică ultra-centralizată de control al unităților de învățământ.

Deși la nivel declarativ doamna ministru și PSD-ul susțin reforma veritabilă despre care am vorbit la începutul declarației, în mod duplicitar și politicianist, stânga românească, prin reprezentantul său de vază, doamna Ecaterina Andronescu, își arată nostalgia pentru sistemul de învățământ al anilor '90.

Vă mulțumesc.

 
Cristian Rizea - declarație politică intitulată Fără scrupule în campania electorală!;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Cristian Rizea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Cristian Rizea:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Fără scrupule în campania electorală!".

Doamnelor și domnilor deputați,

Vreau să vă menționez de la bun început că lucrurile la care urmează să fac referire nu constituie niciun prilej de fericire pentru mine, ba dimpotrivă, și-mi pare nespus de rău să văd că politica însemnă pentru unii dintre noi doar o rampă de lansare, care, o dată ce nu mai aduce beneficii, este dărâmată chiar de cei pe care i-a propulsat.

M-a uimit modul în care domnul Octav Cosmâncă a decis să-și încheie activitatea în cadrul Partidului Social Democrat. Vorbim despre un om vechi în partid, care și-a adus contribuția în campaniile electorale și care a luat acum hotărârea de a ataca partidul pe care l-a reprezentat.

Momentul în care vin aceste declarații mă face să mă îndoiesc de intențiile domnului Cosmâncă, pentru că mi-e greu să cred că a stat într-un partid care "din 2005 nu are un lider autentic, recunoscut și respectat în multe structuri de partid din județe, municipii, orașe și comune", și care, acum, în tumultuosul context al campaniei electorale a avut o revelație.

Eu aș fi înțeles dacă motivația pe care domnia sa ar fi înaintat-o ar fi fost aceea că nu se mai identifică cu doctrina partidului sau cu valorile promovate, însă găsesc lipsit de substanță discursul său, care este unul ofensiv.

Nu mă aflu în fața dumneavoastră pentru a contracara un atac lansat împotriva partidului din care fac parte, ci pentru a denunța un gest, o manieră total injustă de a face politică, pentru că găsesc lipsită de eleganță adresarea unor cuvinte cu conținut tendențios partidului din care provii.

Cred că decizia de a mai face sau nu parte dintr-un anumit partid politic este personală și pot înțelege ruptura dintre un partid și un membru al său, dar nu pot înțelege de ce ea trebuie să fie însoțită de o campanie de denigrare.

Aștept cu nerăbdare ziua în care politicienii vor fi preocupați de a face politică pentru cetățeni și în care politica nu va mai fi scena unei lupte a orgoliilor, a manipulării și a jocurilor de culise.

Păcat însă că, după câte se vede, mai avem un drum lung de bătut până când se va întâmpla acest lucru.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Mocanu - declarație politică: Atenție la fondurile europene!;

Din partea aceluiași grup parlamentar, invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Atenție la fondurile europene!".

Nu știm să cheltuim banii oferiți de Uniunea Europeană! Sau nu vrem?

Într-un moment în care economia națională, în general, și cea a județului Iași, în special, ar avea nevoie urgent de o infuzie de bani, se face prea puțin pentru impulsionarea cheltuirii eficiente a fondurilor europene.

Astfel, din 85,5 de milioane de euro repartizate județului Iași, bani ce au primit undă verde pentru a fi cheltuiți prin implementarea proiectelor depuse prin intermediul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), doar 2,16 milioane de euro au fost folosiți.

De ce? Cauzele sunt nenumărate.

În ultimii ani, cei care au gestionat fondurile europene au dat dovadă de o crasă incompetență. Au fost întocmite caiete de sarcini aberante. s-au cerut zeci de documente care nu foloseau nimănui. au fost reluate licitații care nu au avut rezultatul scontat de unii.

În plus, s-au depus o mulțime de contestații și apoi contestații la contestații, aspect care a amânat sine die derularea unui proiect.

Mai mult, economiștii atrag atenția asupra legislației încâlcite, supradimensionării aparatului birocratic, dar și asupra absenței unui control eficient din partea autorităților locale și centrale.

Lipsește încă un model clar și valid de consumare eficientă a fondurilor europene. Lipsesc, de exemplu, criteriile de cuantificare a seriozității unei firme.

Rareori se iau în calcul "antecedentele" firmelor care participă la licitații, precum calitatea lucrărilor anterioare efectuate din bani publici, plata taxelor și datoriilor către stat sau prețurile practicate.

Concluzia tristă e următoarea: deși este ușor să scrii un proiect, este infinit mai greu să îl pui în practică. Așa se pierd zeci de milioane de euro într-un moment în care în județul Iași există peste 22.000 de șomeri, iar numărul acestora crește de la o lună la alta.

Așadar, sunt bani, dar nu este voință politică.

Ce face Guvernul? Sau ce poate face Guvernul?

Va mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mihăiță Calimente - previziunea unui sistem totalitar în perspectiva realegerii actualului președinte;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, în ordinea înscrierii pe listă, domnul deputat Mihăiță Calimente.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mihăiță Calimente:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor,

Cu două luni înaintea alegerilor prezidențiale, președintele Traian Băsescu încearcă să le povestească românilor ce nu a făcut în ultimii 5 ani și cine nu 1-a lăsat. Toți sunt de vină. Partidele politice, justiția, premierul Tăriceanu, mogulii, agenturile, Parlamentul.

Domnia sa a făcut tot ce trebuie pentru România și români, doar că a avut ghinion cu criza și doamna Ridzi, pentru că doamna Udrea a făcut cinste românilor și domnului Băsescu.

Acum va realiza cu adevărat tot ce a promis, dacă românii îl mai aleg odată, pentru că în două luni - nu-i așa? - nu mai poate face mare lucru.

Și ce ne mai promite președintele Băsescu? De toate, începând de la Parlamentul unicameral la reforma statului, de la turism cu avionul și până la dragoste eternă României.

Din toate discursurile sale de președinte jucător, ne transmite că numai domnia sa poate salva România, doar să îi dăm toată puterea pentru că, în afara domniei sale, Parlamentul, justiția, partidele politice, presa nu doresc decât răul României.

Ce disimulează de fapt discursul președintelui Băsescu? E vorba de justificarea democratică a unui regim de mână forte. De fapt, asta ne cere domnul Băsescu. "Dictatură legitimată de popor". Există în democrație un viciu ascuns. Tocqueville avertizează asupra derivelor ce rezultă dintr-o relație prea directă între putere și popor atunci când instituțiile intermediare echilibrate ar fi din ce în ce mai slabe.

Tocqueville vede în această nouă configurație calea potențiala spre o dictatura blânda. Ca regulă generală, dacă democrația a dat dreptul maselor de a alege, ea a întărit pe măsură și puterea aleșilor, legitimând-o. Democrația directă apare ca o consecință a acestei logici destul de perversă.

În acest tip de regim politic, dialogul se leagă între conducător și popor. Nimic mai democratic în aparență, sufragiul universal și consultarea directă și periodică a națiunii prin plebiscit. În realitate, acest raport univoc înlătura dezbaterea. Lasă loc manipulării (e mai ușor să manipulezi masele decât elitele) și conferă conducătorului devenit persoană providențială o legitimitate excesivă și periculoasă.

Astfel, ceea ce aparent ar fi o culme a democrației, duce ușor la uniformizarea societății și la dictatură.

Toate sistemele totalitare au trăsături comune: apel direct la mase, sloganuri demagogice, dispreț pentru legalitate, dispreț pentru partidele politice și viața parlamentară, dispreț pentru intelectuali și valorile intelectuale, disimulat prin cumpărarea conștiinței celor dispuși să și-o vândă, flatarea poporului, promisiuni vagi și contradictorii adresate fiecărei categorii în parte, asmuțirea categoriilor unele împotriva celorlalte, încurajarea corupției și a propriilor grupuri de interese familiare și partinice.

Asta ne așteaptă dacă Traian Băsescu câștigă încă o dată alegerile și acesta este programul politic real al domniei sale.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Victor-Raul Soreanu-Surdu - declarație politică referitoare la Normalizarea relațiilor dintre România și Federația Rusă;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, dacă mai este cineva să-și susțină declarația politică? Nu mai sunt colegi.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Victor Surdu.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Victor-Raul Soreanu-Surdu:

Doamna președinte de ședință,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Normalizarea relațiilor dintre România și Federația Rusă".

Declarația se referă la necesitatea ca noi, colegii parlamentari, Grupul parlamentar de prietenie, în primul rând, conducerea Parlamentului, a Camerei Deputaților, a Senatului, Comisiile de politică externă, Ministerul de Externe să realizeze eforturi pentru normalizarea relațiilor politice, economice, sociale, culturale cu Federația rusă.

Săptămâna trecută am fost într-o delegație oficială și am fost primit la Duma de Stat. Mesajele sunt foarte bune.

Conținutul declarației mele am să-l depun în întregime la secretariatul de ședință.

Vă mulțumesc.

(În continuare, este consemnat textul integral al declarației politice depuse de către domnul deputat la secretariatul de ședință.)

*

Declarația politică de astăzi se referă la necesitatea normalizării relațiilor dintre România și Federația Rusă pe toate planurile: politice, economice, culturale și sportive.

Recent, am făcut parte din delegația Parlamentului României, condusă de domnul senator Arcaș Viorel, președintele Grupului parlamentar de prietenie cu Federația Rusă, delegație care a răspuns invitației Dumei de Stat a Federației Ruse, a vicepreședintelui Dumei de Stat, domnul Aleksandr Babakov.

Întâlnirile pe care le-am avut cu deputații din Duma de Stat, cu reprezentanți din Parlamentul Republicii Alania (Osetia de Nord), au scos în evidență interesul Federației Ruse de a impulsiona întâlnirile la nivel înalt parlamentar, la nivel guvernamental, la nivelul camerei de comerț, la nivelul instituțiilor de cultură și artă.

S-au făcut aprecieri pozitive asupra posibilităților multiple de a descoperi principii și domenii de activitate care ne apropie, care pot consolida interesele comune atât în spațiul Mării Negre, cât și în relațiile directe dintre cele două țări.

Am fost deosebit de impresionat în momentul în care am participat la comemorarea a 5 ani de la atacul terorist din Beslan, atac care s-a soldat cu o mare tragedie: moartea a 360 de persoane din care majoritatea copii. Este greu de descris în cuvinte durerea pe care și astăzi plutește pe străzile acestei localități unde majoritatea cetățenilor sunt în doliu.

Amintirea acestui act de demență te șochează: între școala pe ai cărei pereți stau și astăzi mărturie însemnele și chipurile brăzdate de groază ale copiilor ostatici, cimitirul sobru special amenajat pentru odihna de veci a copiilor nevinovați și centrul de sănătate dotat la nivel internațional unde urmează un lung tratament copiii rămași în viață și care poartă încă cu ei diferite traume provocate de autorii actului criminal de la Beslan.

Declarația de astăzi are scopul de a sensibiliza autoritățile statului român, mediul de afaceri și nu numai, în ideea de a reevalua posibilitățile de colaborare cu Federația Rusă și sper ca acest lucru să continue printr-un intens schimb de delegații între cele două țări.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Viorel Balcan - declarație politică intitulată Examen de conștiință!;

Tot din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit pe domnul deputat Viorel Balcan, dacă este în sală. Este.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Viorel Balcan:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Examen de conștiință!"

A fi sau a nu fi? Vechea și marea dilemă shakespeariană tinde să se transforme astăzi într-un examen de conștiință pentru noi, parlamentarii.

A fi sau a nu fi, ce?Reprezentantul poporului!

În DEX, parlamentar înseamnă: "Persoană delegată să ducă tratative"; în realitate, tindem să ne transformăm în semnul de întrebare mare și trist din sintagma tocmai citată.

Suntem aici pentru a ne îndeplini această sarcină, dată cu delegație de către alegători și, după atâția ani de democrație, mai mult sau mai puțin bine înțeleasă de oricare dintre noi, e necesar un examen de conștiință pentru fiecare dintre cei care ocupă un fotoliu de parlamentar.

Să răspundem la o singură întrebare: cum îi reprezentăm pe oameni?!

Cu demnitate?!

Atunci să nu-l lăsăm să creadă că democrația mult visată este doar un beneficiu clientelar, pe baza de oameni și de carnet de partid.

Cu responsabilitate?!

Atunci să ne străduim să dăm acestor oameni legi corecte, nu mulțumitoare, "la pachet", gen: "ia-le sau lasă-ne!", pe cale de a produce disoluția puterilor în stat.

Cu mândrie?!

Atunci să ne păstrăm coloana vertebrală în toate deciziile noastre și interesele clientelare să se oprească acolo unde începe bunul-simț.

Ce vor acești oameni de la noi?

Să fim conștienți de vremelnicia funcțiilor noastre și să le asigurăm o viață guvernată de normalitate.

Vorbim cu toții despre criză, punem pe seama ei toate lucrurile care ne incomodează, ne schimbă viața sau gândirea, dar cum să o traversăm dacă noi, cei 472 de parlamentari, nu ne-am bazat pe ei, cei mulți?

Numai ei, cei mulți, pot determina schimbarea și pot dezamorsa efectele crizei, nu trebuie să "negociem" cu ei stabilitatea si normalitatea, ci trebuie să tranzităm această criză împreună cu ei, să facem împreună lucrurile să se miște.

Și dacă shakespeariana sintagmă a fost și va fi una retorică, noi, ca reprezentanți ai acestui popor, putem și trebuie să găsim răspunsuri la toate problemele acestui neam.

Deci, doamnelor și domnilor colegi, vă reamintesc faptul că, de la Montesquieu încoace, vorbim de putere legislativă, executivă și judecătorească. Cuveni-s-ar dar, ca legislativul să-și găsească acea cadență necesară pentru a ocupa locul pentru care a fost învestit de oameni.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Marian Neacșu - declarație politică cu tema Impozitul minim - între minciună și eroare de politică economică;

Invit la microfon pe domnul deputat Marian Neacșu, Grupul parlamentar al PSD+PC.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Marian Neacșu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Bună dimineața, stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Impozitul minim - între minciună și eroare de politică economică".

Măsura introducerii impozitului minim a pornit din nevoia disperată de lichidități a Guvernului Boc, într-un moment în care execuția bugetară era pe muchie de cuțit din cauza penuriei de fonduri financiare pentru cheltuielile curente, deși afirmațiile inițiale ale miniștrilor PD-L se refereau la impozitul forfetar, mai apoi, au vorbit numai despre impozitul minim - poate după ce li s-a atras atenția de către specialiști în finanțe.

Fără să recunoască situația disperată în care se aflau, domnii Pogea și Boc au anunțat că vor să introducă impozitul forfetar, ca să elimine - spuneau dumnealor - evaziunea fiscală, măsură fatală pentru IMM-uri, a fost însoțită și de alte aberații fiscale: au interzis deducerea cheltuielilor cu combustibilul pentru autovehicule, de la calculul impozitului pe profit și pe venit, au interzis deducerea t.v.a. pentru achiziția autovehiculelor destinate exclusiv transportului rutier de persoane, au interzis deducerea t.v.a. aferentă achizițiilor de combustibil pentru aceleași autovehicule.

Mergând pe aceeași logică, poate noi, cu toții, contribuabilii, ar trebui să le luăm domnilor Pogea și Boc mașinile de serviciu, ca să circule de mâine cu mașinile personale, plătindu-și benzina din buzunarul propriu. Poate că, în acest fel, miniștrii PDL nu ar mai cheltui banii publici pe campania electorală gratuită pe care o fac pentru candidatul lor preferat, domnul Băsescu, care într-un exercițiu de demagogie de doi bani, spune acum că îl înțelege pe domnul Pogea, dar nu este de acord cu impozitul minim.

Impozitul minim a fost cel care a obligat zeci de mii de întreprinzători să își închidă sau să își suspende întreprinderile, îngroșând rândurile șomerilor.

Un sondaj realizat în luna iulie 2009 de Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, a relevat că "peste 60% dintre intervievați susțin că impozitul minim îi împiedică să-și dezvolte afacerile".

Micile întreprinderi care au acceptat să plătească impozit minim, sunt în pragul falimentului, ca urmare și a scăderii consumului determinată de criza economică mondială.

Contrar celor afirmate de Gheorghe Pogea, care spunea că vrea să înlocuiască baza de impozitare volatilă cu una controlabilă (cine l-o fi învățat termenii aceștia?), baza de impozitare s-a restrâns - și așa va rămâne, chiar după revenirea la impozitarea normală, ceea ce va avea implicații grave asupra încasărilor.

Impozitul minim a fost nu cireașa de pe tortul reformei, cum au vrut dânșii să ne convingă, miniștrii PDL, ci bomboana de pe coliva micului antreprenoriat românesc, care a trecut forțat de la firme la persoane fizice autorizate.

Trebuie să amintesc că, de la bun început, PSD a luat poziție publică la cel mai înalt nivel împotriva acestor măsuri eronate. Credem că mica inițiativă trebuie stimulată și nu asasinată în stilul spartan.

Dacă nu avem micile întreprinderi, nu vom avea nici clasa mijlocie, nu vom reduce șomajul și nu vom crea locuri de muncă.

Astăzi a venit momentul ca, recunoscând greșeala făcută, șeful guvernului și miniștrii PDL să revină asupra propriei decizii și să își retragă măsurile nefericite și reprobabile.

Trăgând linie, la sfârșitul verii 2009, singurul lucru bun obținut de impozitul minim a fost colectarea unor fonduri care au ajutat Guvernul să achite datoriile urgente și salariile bugetarilor, trecând peste momentele dificile.

Victimele colaterale au fost micro-întreprinderile desființate sau suspendate, zecile de mii de noi șomeri și restrângerea bazei de impozitare.

De aceea cred că premierul Boc se află într-o mare eroare, atunci când afirmă că: "Impozitul minim și-a atins scopul și a eliminat firmele cu activități ilegale și pentru care nu erau achitate taxe", dorind să pozeze într-un justițiar fiscal pentru cei mai naivi dintre cetățeni (dacă mai există vreunul).

Iată cum impozitul minim aplicat de domnii Pogea și Boc a "evoluat" deci de la minciună și a sfârșit într-o eroare de politică economică.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Cristina Ancuța Pocora - Atitudinea ministrului Radu Berceanu față de locuitorii municipiului Fetești

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe doamna deputat Cristina Pocora.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Cristina Ancuța Pocora:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

În primul rând, vă salut pe toți cei 10 colegi, deputați care v-ați trezit în această dimineață pentru a veni să ne spunem între noi declarațiile politice.

Am să vă rețin atenția cu două chestiuni:

Prima vizează atitudinea ministrului Radu Berceanu față de locuitorii municipiului Fetești, față de problemele lor și răspunsul pe care domul ministru gasește să-l dea parlamentarului care îi reprezintă pe acești cetățeni: "Transportatorii care au o problemă cu această taxă folosesc domnișoare deputate care, cu poșetele lor Louis Vuitton, se plimbă pe la Fetești și care se preocupă de sărmanii copii care nu pot să treacă și de sărmanii locuitori care au pămantul dincolo de punctul ăla". Am încheiat citatul din domnul ministru Radu Berceanu. Se încearcă chestiunea asta de astă vară", (spunea Ministrul Transporturilor Radu Berceanu, Conferința de presă 17 septembrie a.c.)

Consider că, în orice societate civilizată, a reduce problemele de fond la aprecierile vestimentare denotă o abordare tristă și jenantă. În ceea ce mă privește, cred că nu mi-am făcut decât datoria față de comunitatea locală, cea care m-a ales. Nu i-am inventat eu pe acei copii care nu ajungeau la școală din cauza barierelor.

Pe feteștenii care nu își permit taxa Berceanu și nu mai ajung să-și lucreze pământul nu i-am scos eu din condei. Toți aceștia există și au adresat, prin mine, un memoriu cu 1.300 de semnături, pe care l-am transmis ministrului transporturilor, primului-ministrul și șefului statului.

Din păcate, în loc de un răspuns pe cale legală, temeinic, documentat și cu rezolvări juridice, feteștenii primesc de la ministrul transporturilor aprecieri inventate și glumițe colorate făcute pe un ton iritat.

În calitatea mea de deputat de Fetești-Țăndărei, îi solicit domnului Radu Berceanu să le adresați scuze acestor oameni care m-au desemnat prin vot să-i reprezint. Să renunțe la aroganța afișată și să rezolve problemele feteștenilor pe cale legală. Să introducă juridic, și nu doar telefonic, microbuzul școlar în lista de categorii de autovehicule exceptate de la plata taxei de pod Fetești-Cernavodă.

În paralel, îi solicit ministrului transportului să introducă, de asemenea, un abonament cu tarif redus pentru riverani, astfel încât locuitorii din zona Fetești să nu se simtă ca într-o enclavă în orașul lor.

Acesta ar fi cel mai bun răspuns pe care l-ar putea da Radu Berceanu feteștenilor și deputatului trimis de ei prin vot direct, uninominal, în Parlamentul României.

 
Cristina Ancuța Pocora - Atitudinea ministrului muncii față de mamele de gemeni și mamele eleve și studente;

Doamna Cristina Ancuța Pocora:

Al doilea subiect asupra căruia vreau să mă opresc astăzi vizează atitudinea ministrului muncii față de mame - mamele cu gemeni și mamele eleve și studente.

Pentru acestea, noi am adoptat două legi, care au fost publicate în Monitorul Oficial nr.403 din 15 iunie 2009.

După nenumărate apeluri, în ședința de Guvern din 9 septembrie au fost adoptate normele metodologice.

De atunci și până astăzi, au trecut două săptămâni, timp în care nu s-a reușit publicarea acestor norme în Monitorul Oficial.

Domnule ministru Sârbu,

în cazul în care curierul ministerului se află în cele 10 zile de concediu obligatoriu, dați-mi mie, vă rog, Hotărârea de Guvern să o duc la Monitor! Dacă este nevoie, scriu și textul la calculator!

Vă mulțumesc.

 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Ioan-Nelu Botiș - declarație politică intitulată Elaborarea unui cadru legislativ privind protecția socială;

Și vă informez, stimați colegi, că 15 colegi de-ai noștri au susținut declarațiile politice astăzi.

Este adevărat, prezența în sală nu este grozavă, ca întotdeauna la ședințele de declarații politice, iar din partea Grupului parlamentar al PNL, fiind prezente numai 5 persoane.

Continuăm cu Grupul parlamentar al PD-L.

Domnul deputat Botiș are cuvântul.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

Bună dimineața!

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează "Elaborarea unui cadru legislativ privind protecția socială".

Pentru a face încă un pas în procesul de modernizare a României este necesar să focalizăm mai bine resursele destinate protecției socialeși săarmonizăm protecția socială între membrii societății, prin elaborarea Codului de Asistență Socială.

S-a asigurat un cadru legal pentru exercitarea dreptului fundamental la învățătură prin Codul educației, prin Codul fiscal avem stabilit cadrul legal de administrare a impozitelor și taxelor, prin Codul muncii avem reglementate raporturile individuale și colective de muncă, infracționalitatea și pedepsele sunt stipulate în Codul penal, iar relațiile de natură juridică dintre persoanele fizice și juridice private reprezintă Codul civil.

În domeniul protecției sociale avem la ora actuală o multitudine de legi, ordonanțe de urgență ale Guvernului și alte acte normative, ceea ce îngreunează foarte mult controlul și depistarea persoanelor care beneficiază de aceste legi, deși nu fac obiectul protecției sociale. Problemele protecției sociale, cu care ne confruntăm, reprezintă o preocupare aparte și o necesitate de a le încadra într-un pachet legislativ numit "Codul de Asistență Socială".

În contextul în care ne confruntăm cu o tranziție a societății de la o formă social-economică bazată pe un sistem de organizare și conducere socială și economică autoritară la un sistem bazat pe autonomizarea unităților și funcționarea economiei pe principiile cererii și ofertei este necesar să insistăm și să elaborăm un cod care să cuprindă politici sociale de la legile privind protecția copiilor, la legile privind acordarea de prestații sociale pentru maternitate, pentru invaliditate, pentru persoanele cu handicap, la legile privind asigurările sociale pentru șomaj, asigurările sociale de stat și de sănătate.

Printre prioritățile pe termen mediu pe care Președintele României, Traian Băsescu, le-a enumerat în mesajul adresat Camerelor reunite ale Parlamentului în data de 15 septembrie 2009, al treilea obiectiv era necesitatea elaborării Codului de Asistență Socială. În discursul domniei sale argumenta că este necesar un astfel de cod deoarece în momentul de față există peste 202 drepturi de asistență socială, reglementate prin 179 de acte normative și că ar fi esențial să focusăm mai bine resursele destinate protecției sociale.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Popeangă - declarație politică intitulată Racul, știuca și broscoiul;

Invit la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă, Grupul parlamentar al PSD+PC.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Popeangă:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Dragi colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Racul, știuca și broscoiul".

În timp ce, în august 2009, în "curtea" de la Iași a măreței știuci cu privire piezișă, se juca din greu tragicomedia "Racul, broasca și cu știuca", fiecare portocaliu vorbind pe limba și interesul lui, ca orice politician ce se respectă și pe care-1 doare-n suflet de alegătorii săi, un alt vajnic soldat, aflat în relaxarea unei școli de-astă vară, făcea pe lupul... fabulist.

Deși guvernul condus de Racul-șef e la un pas de destrămare c-așa i-ar pica bine marii știuci aflată-n prag de alegeri, fabulistul improvizat se închipuie deja mare epigon al lui Alecu Donici, Grigore Alexandrescu ori Esop, dacă s-ar putea chiar toți 3 în 1, precum o marcă bine-cunoscută de detergent mai puțin obișnuit, care te ajută să faci spume la gură când vorbești. Din păcate, este prea dificil să i se explice politicianului respectiv că o fabulă este o creație literară ce presupune inteligență, imaginație și umor, lucruri greu de dobândit în viață.

Informăm însă pe domnul politician că, de obicei, broscoiul cel urât devine prințul cel frumos doar când îl pupă prințesa, sau, individualizând - vis și pohtă ce s-a pohtit... Dar cum emitentul ideii nu poate înlocui deloc o prințesă, și se vede că nici niscaiva povești n-a citit la viața sa, el specializându-se doar în a le comite, în fața electoratului său, e de înțeles de ce nu prea îl facem să priceapă că "fabula" sa a reușit să atragă râsetele auditoriului nu prin forțatul comic de limbaj, ci prin comicul de situație. Căci e o situație comică să vorbești în timp ce arăți cu degetul spre cineva imaginar, pe care îl asociezi cuvântului broscoi, vietate cunoscută, de altfel, de către orientali și nu numai, ca fiind o delicatesă culinară...

Având în vedere că batracianul pomenit nu prea este recunoscut, nici în cultură, nici în știință, ca fiind o vietate dăunătoare omului, ci, din contră, chiar utilă, cu atât ne-a amuzat mai tare asocierea unui partid cu săltărețul antepomenit, mai ales că venea din partea unui membru al Comisiei pentru echilibru ecologic, simultan (sau simulant, nu se mai știe exact) membru al Grupului parlamentar de prietenie cu o țară cu multă culoare verde-batracian în componența steagului său, stat pe care însă "fabulistul" nostru l-ar putea indica pe un planiglob doar când o zbura... broasca!

Că politicianul amintit a fost trimis de PD-L să ocupe locul unui parlamentar priceput la fabule o recunoaște toată presa, de la ultimul ziar din circumscripția sa până la cotidianul cu cel mai mare tiraj din România, nu rareori făcând deliciul acesteia, ba prin cele spuse, ba prin faptele sale, demne când de Cascadorii râsului involuntar, când de lupa vreunui anchetator serios. Agenția de Monitorizare a Presei - Active Watch, Asociația Pro Democrația și Centrul Român pentru Jurnalism de Investigații pot depune mărturie în acest sens...

Oricum, ce n-a reușit să priceapă chiar deloc politicianul pd-l-ist este situația jenantă în care s-a pus singur în momentul în care a crezut că o să fie amuzant: dacă PSD-ul a fost considerat drept broscoiul care se plimbă cu liftul prin gâtul său, ce marcă de batracian poate fi considerat PLD-ul care într-adevăr a fost înghițit de PD-L-ul domnului politician.

Îi asigurăm noi, cei din PSD că, dacă a înghițit un broscoi de dreapta (PLD), nu putem să-1 lăsăm să înghită și un broscoi de stânga, fie și numai prin asumarea răspunderii guvernului.

Dar nu pot să închei până nu amintesc cuvintele unui mogul al presei românești: "Asta este una dintre marile noastre hibe: unii analiști economici, guvernanți, unii parlamentari sau simpli politicieni, care trăiesc din false conflicte, scandaluri, mitocănii și tropăie ca să declanșeze cutremure!".

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Ce dorim? Funcții sau poziții reale, pentru dezvoltarea României;

Din partea aceluiași grup parlamentar, respectiv Grupul parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul Vasile Filip Soporan.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Doresc să prezint declarația politică "Ce dorim? Funcții sau poziții reale pentru dezvoltarea României".

Ne pregătim pentru un nou examen. Examen care urmează să desemneze câștigătorul și conducătorul pentru următorii cinci ani.

Apare o întrebare care ar trebui să fundamenteze mesajele și programele care urmează a fi stabilite în perioada următoare. Care este situația adevărată? Situația reală ne arată faptul că starea României se neglijează, se uită că datoria guvernamentală va ajunge la sfârșitul lui 2009 la 50,7 miliarde lei, iar creditele care trebuie plătite către exterior vor totaliza 6,6 miliarde, că importurile la carne de vită pe primele 5 luni ale anului au fost de 11 ori mai mari decât exporturile, în situația în care România are într-o posibilă utilizare 2,1 milioane hectare de pășuni și pajiști alpine, că producția combinatelor siderurgice a fost doar de 25% din producția anului 2008 pe același interval. Practic, asistăm la o prăbușire a producției de oțel brut la principalele combinate metalurgice.

În același timp, PETROM a încheiat primul semestru cu un profit în scădere cu 44,5% față de valoarea din aceeași perioadă a anului trecut și cu venituri cu 30,6% mai mici.

Toate aceste exemple demonstrează faptul că România se prăbușește, iar eforturile de redresare sunt palide și ineficiente.

Din situațiile amintite, doresc să mă opresc, datorită dramatismului situației și ponderii populației incluse în acest proces, asupra problemelor existente în agricultură.

În prezent, exploatațiile de subexistență dețin 45,24% din totalul suprafeței agricole utilizate, exploatațiile de semisubexistență utilizează 13,76%, iar exploatațiile comerciale - 41%.

Din numărul total de 4.256.000 exploatații agricole, un procent de 90,96% îl reprezintă exploatațiile de subextisență, 7,55% - exploatațiile de semisubexistență și 1,49% este reprezentat de exploatațiile comerciale.

Conform acestor date, - datele fiind cele susținute de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale -, pentru exploatațiile comerciale avem o suprafață de 88 de hectare pe exploatație, iar pentru exploatațiile de subexistență și semisubexistență, o suprafață de două hectare pe exploatație.

La această situație se adaugă câteva elemente care sunt neglijate.

Printre cele mai importante aș aminti faptul că principiul concurențial a devenit o realitate și creează mari probleme fermierilor români, care nu sunt la fel de competitivi ca cei din Uniunea Europeană.

Lipsa de competitivitate este determinată de dotarea tehnică mult mai slabă, inexistentă în unele domenii, de cunoștințele agricole neactualizate, de subvențiile pe hectar la 25% față de cât primesc țările din vestul Europei.

Situația se va agrava prin faptul că, începând cu 1 ianuarie 2010, se va abroga subvenția de calitate pe litrul de lapte, respectiv 30 de bani pe litrul de lapte, ceea ce reprezintă 30% din prețul total al laptelui.

Impactul va fi major și vom asista la o scădere semnificativă a veniturilor din sector, producându-se, astfel, mari probleme fermierilor, care au în acest moment prețul la litrul de lapte cu 40% mai mic decât cel din ianuarie 2008.

La întrebarea inițială, trebuie formulată o altă întrebare: ce este de făcut?

Din discuțiile purtate cu fermierii care au investit și resurse financiare și muncă, din zona Colegiului Câmpia Turzii, s-au formulat câteva propuneri pe care le aduc la cunoștința ministrului agriculturii: comasarea terenurilor în parcele care să permită eficientizarea muncii, încurajarea celor care fac performanță și penalizarea celor care utilizează 50% din suprafața agricolă a României la randamente specifice începutului de secol XX; subvenție mărită pentru terenul lucrat și micșorată sau anulată pentru terenurile nelucrate, proiectarea unor modalități de stabilire a prețului minim garantat pentru cereale, lapte și carne.

Având în vedere protestele fermierilor din 8 state europene, care au încetat livrările de lapte către procesatori, în semn de protest față de scăderea dramatică a prețurilor, solicit primului-ministru un punct de vedere al Guvernului față de solicitarea greviștilor de rezolvare a problemei de bază și de reducere a cotelor, astfel încât producătorii să-și poată acoperi cheltuielile.

Renunțarea poate fi o soluție, dar nu pentru România și nu pentru depășirea situației dramatice în care ne găsim.

Lipsa de reacție a autorităților poate fi interpretată ca renunțare sau ca lipsă de interes și respect față de rezolvarea problemelor vitale pe care le avem sau ca nepricepere majoră într-un domeniu în care dorim să obținem poziția de comisar în noua structură a comisiei, care se clădește în acest moment.

Până la urmă, mă întreb și vă întreb: ce dorim? Funcții, sau poziții reale, care să vină cu adevărat în sprijinul dezvoltării României?

Răspunsul este simplu: să vedem dacă și acțiunea sau acțiunile vor fi la fel de simple.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Horia Cristian - comentarii privind disoluția statului de drept;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe domnul deputat Horia Cristian.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Horia Cristian:

Stimată doamnă președinte a Camerei Deputaților,

Stimați colegi,

Asistăm cu seninătate la disoluția statului de drept, atunci când legile fundamentale, Constituția și Regulamentul Legislativului sunt aruncate în ridicol.

Cum devin ele ridicole? Nu prin încălcarea lor explicită, ci prin abuzuri de neînchipuit, prin încălcarea celor mai elementare reguli.

Prin încălcarea regulilor aritmeticii, atunci când 100 de parlamentari prezenți la dezbaterea bugetului însumează 220 de voturi pentru, împotriva și abțineri. Sau atunci când puțin peste 300 de deputați semnează de prezență, dar în sală sunt doar 130. Sau când 167 de voturi sunt egale cu "jumătate + 1 din 334". Sau când se votează "în bloc" 200 de amendamente; și ca să fie jalea și mai mare, "150" de voturi împotrivă și 82 pentru, la votul unui raport de respingere "în bloc" a 200 de amendamente, sunt declarate de președintele de ședință ca respingere.

Să nu mai vorbim de dezbaterile deja "clasice": "oul sau găina?" Dar care reapar cu o consecvență demnă de o cauza mai bună. Adică ce vine mai întâi, Regulamentul Camerei sau Constituția? Trebuie Regulamentul să respecte Constituția? Chiar așa, asta devine o întrebare foarte bună atunci când o privești în contextul regulilor aritmetice: 100 de oameni pot da 250 de voturi, doar pentru că "țara are nevoie de buget". Sau printr-o avalanșă de ordonanțe neconstituționale și asumări ale răspunderii guvernului doar ca să poată spune cineva pe net: reformăm statul.

Din păcate, doamnelor si domnilor deputați, ofensa adusă Constituției și României prin refuzul premierului de a veni în fața Parlamentului sau a miniștrilor de a veni în fața comisiilor parlamentare nu reformează statul.

Aceste lovituri nu sunt rare, dar mortale, prin aceea că aruncă în ridicol tot ceea ce facem aici.

Din fericire, am văzut în această sală și cele mai interesante dezbateri, pline de argumente inteligente sau prostești, ingenioase sau grobiene, provenind din inimă sau din cele mai meschine interese. Esența Parlamentului României este parlamentarea, dezbaterea. Nu o dată am fost încântat de forța argumentelor, de calitatea vorbitorilor, de ideile și capacitatea lor de a vedea și accepta puncte de vedere diferite. Vă mărturisesc că au fost zile în care am fost încântat de aceste dezbateri: se făurea istoria, și eu eram martor ocular.

Mă uit la colegii mei din PNL, aflați aici în această dimineață, și la mine însumi și îmi dau seama că am ajuns la un consens: doamnelor si domnilor, suntem niște caraghioși! Și rog să se consemneze că m-am adresat grupului parlamentar al PNL aflat în sală când am făcut această afirmație. O mână de oameni care vin marțea dimineața în aceasta sală, stingheri, surghiuniți de cutume și regulamente să vorbească la scaune goale. Din păcate, această imagine este o definiție a Parlamentului României.

Spun "o definiție" pentru că linia de demarcație e foarte subțire. Așa cum autodafe, provenit din franceză, poate să însemne "arderea pe rug" sau provenind din portugheză, cu origine în latină - actus fidei, poate să însemne, "act de credință".

Depinde de noi ca aici să înceapă cea mai intensă dezbatere.

Așa cum spuneam, dacă aici vom "arde pe rug" statul de drept, ca fiind eretic, sau ne vom aminti pentru ce suntem aici și dacă acesta este "actul nostru de credință".

Eu știu că avem dreptul să fim oameni liberi și de bune moravuri! Atât de simplu și atât de puțin. Nimic mai mult.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ciprian-Florin Luca - Sub pretextul raționalizării cheltuielilor publice, Guvernul Boc, prin promovarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.77/2009 interzice conservarea, protejarea și restaurarea patrimoniului național;

Sunt convinsă că marțea viitoare Grupul parlamentar al PNL va fi în totalitate prezent aici, în sală.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Ciprian Luca.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ciprian-Florin Luca:

Vă mulțumesc.

Tema declarației politice: "Sub pretextul raționalizării cheltuielilor publice, Guvernul Boc, prin promovarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.77/2009 interzice conservarea, protejarea și restaurarea patrimoniului național".

Actualele preocupări ale unor lideri de opinie și oameni de cultură din județul Arad sunt legate de modul de alocare a fondurilor necesare restaurării și protejării monumentelor istorice din județul Arad, iar demersurile făcute în acest sens la nivelul Oficiului Național al Monumentelor Istorice privind obținerea finanțării unor astfel de obiective istorice au rămas doar bune intenții, atâta timp cât prin actul normativ aprobat de Guvernul României prin promovarea OUG nr.77/2009 taxa de timbru de 2%, instituită prin Legea nr.422/2001, nu mai ajunge în bugetul Ministerului Culturii și Cultelor.

Până la adoptarea OUG nr.77/2009, banii colectați din taxa de timbru proveneau în proporție de 97% din jocuri de bingo, pariuri sportive, activități din cazinouri, jocuri loterie, iar diferența de 3% din taxe bilete intrare muzee, taxe foto, taxe fotografii, albume, filme documentare. Taxa de timbru este sursa generatoare de resurse financiare publice la nivelul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național din care sunt finanțate, prin Oficiului Național al Monumentelor Istorice, restaurarea și protejarea obiectivelor istorice la nivel național.

Prin promovarea OUG nr.77/2009, prin dispozițiile art. 32 din ordonanță Guvernul Boc a luat sursa de finanțare a restaurării și protejării patrimoniului național, apreciind că este mai judicios ca banii proveniți din taxa de timbru să constituie resurse financiare publice la dispoziția Ministerului Finanțelor Publice și a domnului ministru Gheorghe Pogea.

Constatăm astfel cum resursele publice și banii publici se depersoanlizează prin colectarea și administrarea la nivelul bugetului de stat prin Ministerul Finanțelor Publice, inclusiv a taxei de timbru, instituție unde raționalizarea cheltuielilor publice și "diminuarea veniturilor bugetarilor de lux" a devenit doar un subiect de conferință de presă a domnului prim-ministru Emil Boc.

Astfel, sub pretextul raționalizării cheltuielilor publice, Guvernul Boc, prin promovarea OUG nr.77/2009 interzice conservarea, protejarea și restaurarea patrimoniului național.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Octavian-Marius Popa - declarație politică având ca subiect Decontarea transportului elevilor din localitatea de domiciliu la unitatea de învățământ la care aceștia activează;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Popa Octavian-Marius.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Octavian-Marius Popa:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor,

Subiectul declarației mele politice este unul simplu, emis chiar în titlu - "Decontarea transportului elevilor din localitatea de domiciliu la unitatea de învățământ la care aceștia activează".

Acum mai bine de trei luni am făcut o interpelare, însoțită de un tabel cu semnături adresată doamnei Ministru Ecaterina Andronescu, în care i-am prezentat cazul unui grup de copii defavorizați din punct de vedere social ce nu-și pot permite cheltuielile de transport din localitatea de domiciliu la unitățile de învățământ, lucru de care beneficiau conform legii nr.291/2006, asta până la venirea doamnei Ecaterina Andronescu la conducerea Ministerului Educației.

Răspunsul doamnei ministru a fost unul pe cât de superficial, pe atât de stupefiant, dând dovadă de multă indiferență nu numai față de acești copii, pentru că aceștia nu reprezintă un caz izolat, ci și pentru întreg învățământul românesc, care în momentul de față este blocat de "profesionalismul" doamnei ministru. Răspunsul domniei sale a fost că Ministerul Finanțelor Publice aprobă sau nu deschiderile de credite pentru aceste decontări, în limita veniturilor la bugetul de stat.

- Ce demersuri face doamna ministru pentru acești copii care se luptă cu sărăcia?

Îi condamnă la abandonul școlar pentru că nu a prevăzut în bugetul Ministerului Educației aceste cheltuieli.

Îi reamintesc doamnei Ecaterina Andronescu că Ministerului Finanțelor publice nu poate face deschideri de credite, atât timp cât domnia sa nu a prevăzut bani în buget pentru respectarea unei legi. Reamintesc, este Legea nr.291/2006, care prevedea dreptul acestor copii de a primi, prin intermediul școlii, plata transportului zilnic la unitățile de învățământ.

- A cui va fi vina, stimați domni, dacă numărul de copii care vor abandona școala va crește datorită nerespectării unei legi?

Consider acest răspuns ca fiind o totală lipsă de responsabilitate și o indiferență dusă la extrem față de cei ce peste ani vor fi viitorul României. Situația lor stă din păcate acum în mâinile unui ministru insensibil și absent din viața oamenilor, preocupat de luptele coaliției pentru mulțumirea clientelei politice. Sper din tot sufletul ca această situație să se remedieze și îi cer în mod insistent doamnei ministru soluționarea acestei probleme.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
 

Stimați colegi,

Vă anunț că o serie dintre colegii noștri au depus în scris declarațiile politice, și anume: din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnii deputați Marius Rogin, Mircia Giurgiu, Daniel Buda, Daniel-Ionuț Bărbulescu, Marius Dugulescu, George Ionescu, Constantin Chirilă, Constantin Severus Militaru, Maria Stavrositu; din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, deputații Ioan Stan, Valeriu Zgonea, Adrian Mocanu, Florin Pâslaru, Daniela Popa, Ioan Munteanu, Bogdan Liviu Ciucă, Costică Macaleți, Emil Radu Moldovan, Gheorghe Ana, Neculai Rățoi, Marian Ghiveciu, Eugen Bejinariu, Oana Niculescu-Mizil, Ion Dumitru, Cristian Resmeriță, Victor Surdu, Aura Vasile; din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii deputați Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Andrei Dominic Gerea, Emil Bostan, Neculai Rebenciuc, Cristian Burlacu, Bogdan Țîmpău, Nini Săpunaru, Titi Holban, Lucia-Ana Varga, Grațiela Gavrilescu, Florin Țurcanu, Horea Uioreanu, Virgil Pop, Cristian Adomniței, Relu Fenechiu, iar din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Amet Aledin.

Cu aceasta, închidem ședința consacrată declarațiilor politice.

La ora 10,00 va începe ședința în plen a Camerei Deputaților, cu toate problemele înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Cristian Mihai Adomniței - declarație politică: Despre iluzie și eșec;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Despre iluzie și eșec"

Este foarte clar că se apropie campania electorală și toți candidații ies la rampă, încercând să se facă cât mai plăcuți de electorat. Dintre toți candidații, cel mai interesant e de urmărit președintele în funcție, care încearcă din răsputeri să explice care sunt mărețele priorități pentru un nou mandat, în loc să își asume eșecurile majore din acest mandat.

Trist este că, în realitate, președintele în funcție a eșuat în toate marile sale proiecte și angajamente declarate în campania din 2004 și apoi pe parcursul mandatului. Iată și câteva domenii în care președintele a eșuat pe parcursul mandatului său:

  • lupta împotriva corupției a sfârșit într-un eșec lamentabil și s-a limitat la termopanele lui Năstase, căzând astfel în derizoriu;
  • reforma justiției este încă o temă de dezbatere, în vreme ce justiția rămâne nefuncțională pentru justițiabili;
  • Constituția a devenit din ce în ce mai mult un text interpretabil în funcție de bunul plac al președintelui sau guvernului girat de el, deși, în campania din noiembrie 2004, unul dintre lucrurile pe care Traian Băsescu le-a spus răspicat a fost acela că mizează totul pe o singură carte, Constituția;
  • Statul a fost transformat într-unul în care instituțiile de forță au un rol important, în care am ajuns să vorbim despre implicarea serviciilor secrete în jocurile politice, în campania electorală etc., când misiunea noastră era să apărăm cu prioritate drepturile și libertățile cetățenești în fața acestora;
  • "Să trăiți bine!"a devenit pentru noi dintr-un deziderat firesc o urare ironică, ce nu poate decât să ne lase un gust amar și să fie expresia celei mai profunde dezamăgiri politice;
  • toate proiectele de politică externă, enunțate și asumate cu emfază, au sfârșit, în mod constant și regretabil pentru România, printr-un eșec la nivel internațional. Este suficient să amintim în acest sens axa Washington-Londra-București care s-a dovedit o construcție iluzorie și neîntemeiată pe realitate, proiectul Mării Negre, relațiile oscilante și mai degrabă reci cu Republica Moldova etc.

În concluzie, stimați colegi, România are nevoie de lideri capabili, de lideri care să lucreze în folosul cetățenilor, mai ales în această perioadă dificilă. Nu trebuie să fugim de responsabilități și să ne ascundem în spatele unor promisiuni mărețe de mai bine, când cetățeanul simplu abia dacă are ce pune pe masă și numai el știe cum trăiește de pe o zi pe alta.

  Marin Almăjanu - declarație politică cu tema «Educația, un etern măr al discordiei în Coaliția PSD-PD-L»;

Domnul Marin Almăjanu:

«Educația, un etern "măr al discordiei" în Coaliția PSD-PD-L»

După ce timp de aproape un an doamna ministru Andronescu a luat în cadrul ministerului o serie de măsuri controversate în ceea ce privește reforma curriculară, și putem aminti aici contestata eliminare a orelor de sport, de dirigenție sau istorie și geografie din orarul elevilor învățământului preuniversitar, grevele și protestele repetate ale profesorilor, reducerea substanțială a bugetului educației care a determinat stoparea investițiilor în infrastructura școlară și neaplicarea legii măririi salariilor profesorilor, lege pentru care același ministru a revărsat o mare electorală de lacrimi în Parlamentul României în momentul votului, șeful dumneaei, domnul Boc, nu a avut o problemă în ceea ce privește necesitatea intervenției prompte pentru liniștirea apelor în domeniu.

Acum, în prag de campanie electorală prezidențială, același șef de guvern a întreținut permanent un conflict între partidele aflate în coaliția de guvernare pe un subiect intens mediatizat și disputat în toată această perioadă: adjudecarea așa-zisei reforme a educației, pusă într-un pachet de asumare cu brevet de invenție marca Miclea - via Cotroceni sau marca doamna ministru Andronescu - via PSD.

Lupta a fost acerbă. PSD a jucat cartea rezistenței, întreținând un circ plin de declarații vitejești și nerv abramburist și nu a vrut până în ultima clipă să renunțe la legea doamnei Andronescu. PD-L a pariat pe cartea educațională a lui Miclea și a amenințat permanent cu scoaterea psd-iștilor de la guvernare în caz de împotrivire.

Ce a ieșit? Nici premierul Boc nu mai știe! Dovadă stau halucinantele sale declarații cum că Legea educației naționale asumată săptămâna trecută în Parlament este omologată pe principiile Miclea, dar, în realitate, conținutul aparține doamnei Andronescu! Ce este cel mai grav în tot acest circ interminabil?

Faptul că nu elevii, nu profesorii, nu reforma reală în domeniul educației a contat aici și se poate constata acest lucru la o simplă citire a legii goale de conținut, fără viziune reformatoare, fără impact pe termen lung asupra domeniului și fără coerență, asumată cu atâta tevatură mediatică, plină de ridicol și neseriozitate.

Faptul că după asumare domnul Boc încalcă din nou legea, încalcă Constituția și orice limită a bunului simț este un lucru demonstrat fără echivoc, de noi, liberalii, prin evidențierea flagrantului guvernamental în ceea ce privește diferențele dintre textul de lege asumat în Parlament și cel postat pe site-ul guvernului. Iar încercarea premierului de a ascunde gunoiul descoperit la ușa Palatului Victoria prin agitarea în prime-time a unui nou scandal, cel al politizării conducerii școlilor, nu poate șterge realitatea: lipsa unor articole de lege din textul asumat, modificarea altora după ce legea a trecut de ședința asumării în Parlament devine cea mai uluitoare ilegalitate pentru care premierul Boc este responsabil și care ne obligă să cerem neîntârziat demisia dumnealui și a guvernului de amatori și iresponsabili pe care-l conduce.

  Aledin Amet - intervenție referitoare la O mare personalitate a diplomației azere;

Domnul Aledin Amet:

"O mare personalitate a diplomației azere"

Fiecare națiune își are conducătorii săi. Mersul istoriei impune, în momentele de mare semnificație, apariția liderilor de opinie, cu o apreciabilă capacitate de a hotărî și de a fi respectați.

Cu siguranță, Excelența Sa, domnul ambasador Dr. Eldar Hasanov, reprezintă o personalitate a diplomației azere. S-a impus, în primul rând, prin viziunea modernă cu care a abordat și abordează problemele politicii contemporane, neomițând detaliile unei colaborări, în primul rând, cu comunitățile etnice musulmane din România. Iar acest lucru a fost evident în ultimii ani, prin sprijinirea directă, din punct de vedere moral și material, a unor proiecte pe care le-am inițiat în beneficiul conaționalilor noștri. Concret, este vorba de ajutorul oferit la construirea geamiei din localitatea Valu lui Traian, județul Constanța. Nu este singurul exemplu, putând fi enunțate mai multe gesturi de acest fel.

Se cunoaște, între România și Republica Azerbaidjan există relații politice și economice deosebite, în capitalele celor două țări aflându-se misiuni diplomatice de cel mai înalt rang.

Regiune cu bogate resurse minerale, dar mai ales cu bogate resurse de petrol, Azerbaidjanul tinde să devină, în primul rând, pentru Europa, un important partener de afaceri. Și acest aspect a fost și este evidențiat, domnul ambasador Dr. Eldar Hasanov fiind un susținător al unei politici deschise, cooperante. Multiplele vizite, la cel mai înalt nivel, sunt o confirmare a celor afirmate.

Ca vicepreședinte al Comisiei pentru cultură din Camera Deputaților, nu pot să nu remarc preocuparea deosebită a domnului ambasador pentru zona spirituală. Cred, de altfel, că este, și în acest sens, unul dintre diplomații reprezentativi. Au fost realizate numeroase expoziții de pictură, dar și prezentări de cărți, cele mai multe din literatura azeră, pe care am descoperit-o, cu această ocazie, ca fiind valoroasă. În aceeași ordine de idei, au fost tipărite volume ale unor autori români care au scris despre cultura și civilizația unui popor cu o bogată istorie.

Elementele care ne apropie pe noi, tătarii crimeeni, de națiunea azeră sunt limba, foarte apropiată, și religia. Astfel, am putut avea, avem și vom avea o legătură directă, colaborarea fiind una deosebită.

Excelența Sa, domnul Dr. Eldar Hasanov, este unul dintre cei care promovează, în mod constant, o astfel de colaborare.

  Teodor Atanasiu - declarație politică cu titlul «Bilanț final pentru un președinte care s-a jucat permanent cu inconsecvența»;

Domnul Teodor Atanasiu:

«Bilanț de final pentru un președinte care "s-a jucat" permanent cu inconsecvența»

Președintele Băsescu a venit în fața parlamentarilor în data de 15 septembrie a.c. pentru a-și prezenta bilanțul presărat cu un pestriț amalgam de realizări, unele contestate până nu demult de același președinte, atunci când acestea erau contabilizate pe tabela de marcaj a altora, așa cum au fost: creșterea economică susținută în cei patru ani de guvernare liberală; cota unică de impozitare; mărirea substanțială a pensiilor; investițiile masive în infrastructura rurală sau din domeniul educației și al sănătății ș.a.

Dar acum am avut parte de un necesar bilanț electoral la finalul unui cincinal de mandat prezidențial, unde greutatea faptelor bune trebuia să încline balanța definitiv numai pe teritoriul cotrocenist, fără a se mai face referire la contribuția exclusivă a celor care au făcut în realitate ceva pe plan economic, social sau al reformelor reale în diverse domenii.

Domnul Băsescu a avut grijă să precizeze în acest discurs că mandatul pe care-l încheie în curând este alb, imaculat, fără pete de compromis.

Dar tocmai unele puncte ale acestui bilanț îl contrazic flagrant în susțineri, deși, pentru cei mai mulți, acest amănunt nesemnificativ nu mai poate reprezenta un element de surpriză sau neobișnuit. Este deja banal să mai subliniem că președintele s-a contrazis timp de cinci ani, de la o oră la alta, de la o zi la alta sau de la o faptă la alta.

Un președinte care anunța solemn că-și va da demisia în cinci minute, după o eventuală suspendare a sa în Parlament și uita în câteva ore promisiunea făcută în fața tuturor românilor, își însușește acum, la ora bilanțului, realizările punctate de guvernele liberale timp de patru ani, fără a aduce în discuție faptul că, încă din luna ianuarie 2005 a cerut demisia premierului liberal de atunci, a făcut tot posibilul să se pună de-a curmezișul politicilor liberale prin tertipuri de tot felul, a contestat mărirea pensiilor cu care se laudă acum, a susținut creșterea salariilor profesorilor, deși același guvern liberal îl atenționa că nu sunt bani pentru un astfel de gest de propagandă electorală.

Îl întreb pe domnul președinte cum își mai poate asuma azi ca realizări faptele unui guvern liberal pe care l-a calificat, cu puțin timp în urmă, ca fiind "cel mai slab din istoria României"?

În declarația sa în fața Parlamentului, președintele a ținut să menționeze, de la primele fraze, că "alegerea sa în 2004 a salvat România de un "partid-stat", un PSD corupt care controla totul, inclusiv presa".

Îmi permit să-l întreb pe domnul Băsescu despre ce compromis - lipsă vorbește în existența mandatului său, căci dacă nu-și amintește îi pot reîmprospăta memoria cu o constatare: nu dumnealui a negociat în decembrie 2008 atunci când a numit guvernul Boc, cu același "partid-stat", același PSD corupt, pe care acum se străduiește să-l arunce de la guvernare doar pentru că-i subțiază punctele electorale?

A spus despre sine că a fost un președinte "implicat", un președinte "jucător", un președinte "activ". Da, sunt de acord că domnul Băsescu a fost un președinte implicat în toate scandalurile politice iscate, un președinte care s-a jucat cu inconsecvența declarațiilor și a faptelor sale și, mai ales, cu stabilitatea politică și economică a României, cu justiția, cu presa și cu toate promisiunile pe care le-a făcut românilor, dar a uitat să le îndeplinească.

  Teodor Atanasiu - declarație politică cu titlul Domnul Boc, un premier paradoxal;

Domnul Teodor Atanasiu:

«Domnul Boc, un premier "paradoxal"»

Pe fondul unei nemulțumiri generale a tuturor sindicatelor în ceea ce privește Legea salarizării unitare în sistemul bugetar asumată de guvernul Boc săptămâna trecută în Parlament, concretizată în proteste cu consecințe sociale și economice grave, nemaiîntâlnite până în prezent în România postrevoluționară, avem de-a face cu o mulțumire extaziată a premierului în funcție, domnul Boc, din care nu rezultă decât aberanta satisfacție a susținerii unei legi "paradoxale".

"Paradoxul Legii unice de salarizare poate consta tocmai în aceea că nemulțumirea tuturor poate arăta că poate fi o lege bună. O lege care mulțumește pe unii și nemulțumește pe alții nu este benefică", ne demonstrează premierul Emil Boc logica încăpățânării sale de a-și angaja răspunderea pentru o lege împotriva voinței tuturor categoriilor socio-profesionale.

Consecințele acestui demers lipsit de orice perspectivă benefică în ceea ce privește stingerea conflictelor ce tind să acutizeze mișcările sociale în perioada imediat următoare pot conduce spre generalizarea haosului în toate domeniile: administrație, justiție, învățământ, sănătate, ordine publică etc.

Și putem da aici, din păcate, exemplul protestului de câteva săptămâni al magistraților care, deși are un impact devastator asupra economiei din punctul de vedere al blocajului creat în zona executărilor, a plăților și a tuturor proceselor aflate pe rol în instanțe, acesta nu reușește a fi soluționat nici de premier, nici de ministrul de resort și nici măcar de președintele țării, al cărui rol de mediator între puterile statului a eșuat lamentabil și de această dată. Suntem condamnați de a avea un președinte care în loc de a face tot posibilul să aplaneze acest conflict interminabil, îl alimentează deliberat cu combustibil exploziv.

Înțelegem că prin promovarea acestui "paradox" legislativ de către un premier și un președinte grăbiți de a bifa realizări mărețe în etapa bilanțului de final de mandat prezidențial, nicio categorie socio-profesională nu mai contează în România.

Nu contează că veniturile nete ale fiecărui bugetar vor fi diminuate substanțial, nu contează că niciun angajat nu va mai fi motivat în vreun fel odată cu intrarea în vigoare a acestei legi de salarizare discriminatorie, ineficientă, aberantă, care promovează doar disperare și sărăcie pentru multă vreme de acum încolo.

Nu contează că România se va îndrepta cu pași repezi spre convulsii sociale fără precedent, întreținute cu bună știință de incapacitatea unui guvern de a scoate economia la lumină din hăul în care a aruncat-o fără mustrări de conștiință.

Minciuna perpetuată de această dată în cuvântul "reformă" de către domnul Boc și a sa coaliție aflată în război civil permanent le va aduce românilor din sistemul public doar frustrări, șomaj, neajunsuri și suferințe nesfârșite.

Dacă un premier își permite să sfideze prin logica "paradoxului" 1,5 milioane de români angajați în sistemul bugetar și această guvernare dezastruoasă întoarce România în timp cu 20 de ani, îl anunțăm că a venit vremea bilanțului final mai devreme cu 3 ani. Și noi, liberalii, îl vom "ajuta" să-și scurteze acest mandat lamentabil, cât mai repede cu putință.

  Daniel-Ionuț Bărbulescu - declarație politică despre Săptămâna europeană a mobilității - 2009;

Domnul Daniel-Ionuț Bărbulescu:

Declarație politică despre "Săptămâna europeană a mobilității - 2009"

În perioada 16 - 22 septembrie 2009, sute de orașe și municipii europene vor participa la cea de-a opta ediție a Săptămânii europene a mobilității. Tema campaniei din 2009 - Îmbunătățirea climei în orașe - subliniază importanța eforturilor depuse la nivel local în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice și îmbunătățirea calității vieții prin promovarea unor alternative la transportul cu autovehiculul, cum ar fi: mersul cu bicicleta sau pe jos, utilizarea mijloacelor de transport în comun, precum și promovarea unor programe care presupun folosirea în codiviziune (car-sharing) și în comun (car-pooling) a autovehiculelor particulare.

Potrivit unui comunicat al comisiei, Săptămâna mobilității vizează sensibilizarea publicului cu privire la faptul că, în timp ce transporturile reprezintă aproximativ o treime din consumul energetic total și peste o cincime din emisiile de gaze cu efect de seră, modalitățile alternative de transport pot modifica semnificativ aceste cifre.

"Săptămâna mobilității europene" a fost marcată pentru prima dată în anul 2002 și este o inițiativă a Comisiei Europene pentru promovarea soluțiilor de transport durabil în orașele europene și conștientizarea publicului cu privire la beneficiile potențiale pentru mediu, sănătate și calitatea vieții.

Astăzi, 22 septembrie, va fi și ziua activității dedicate Zilei fără mașini.

În Europa, întrebuințarea combustibililor fosili, împreună cu creșterea dramatică a traficului auto, au dus la poluarea aerului în orașe, cauzând serioase probleme de sănătate locuitorilor. Prin urmare, tema Săptămânii mobilității din acest an, "Îmbunătățește climatul orașului tău!" este, de fapt, un apel adresat cetățenilor în general, în primul rând celor care folosesc autovehiculele, de a utiliza măcar în această săptămâna mai puțin autoturismele și de a folosi mijloacele de transport în comun sau chiar bicicletele. Renunțarea la confortul deplasării cu autoturismul personal poate fi privită ca un sacrificiu, dar în cele din urmă, prin reducerea emisiilor de dioxid de carbon, nu facem decât să respirăm un aer mai curat și să avem un mediu mai puțin poluat. "

Iată de ce îmi permit ca, de la această tribună, să invit orice corporație interesată de calitatea vieții angajaților săi și a societății din care aceștia provin, să încurajeze deplasarea pe bicicletă la și de la serviciu a acestora și orice instituție de stat, culturală, de învățământ sau de utilitate publică, să încurajeze proiecte care pun în drepturi depline bicicleta ca mijloc de transport inteligent, nonpoluant. Și să înceapă prin instalarea de rastele de biciclete, destinate parcării bicicletelor în condiții de siguranță și confort.

  Daniel-Ionuț Bărbulescu - declarație politică privind percepția europeană a justiției românești;

Domnul Daniel-Ionuț Bărbulescu:

Declarație politică privind percepția europeană a justiției românești.

Reuniunea miniștrilor de externe ai UE, denumită Consiliul pentru Afaceri Generale și Relații Externe și aflată în derulare la Bruxelles, a avut ca punct esențial de discuție pe agenda miniștrilor raporturile pe justiție privind România și Bulgaria și adoptarea concluziilor privind Mecanismul de cooperare și verificare.

Miniștrii de externe ai UE reamintesc că Mecanismul de cooperare și verificare a intrat în cel de-al treilea an de aplicare, notând că "Este un instrument adecvat care va rămâne în funcțiune depinzând de rezultatele așteptate în acest cadru. În acest context, Consiliul reamintește că Mecanismul monitorizează eforturile României și Bulgariei de a implementa deplin politicile UE. Consiliul va continua să acorde o atenție specială evoluțiilor din această zonă", se arată în concluziile reuniunii.

În ceea ce privește reforma sistemului juridic și administrativ din România, miniștrii UE notează că "România a luat o serie de măsuri salutare și a reușit un nou moment de avânt". "România a adoptat un nou Cod civil și un nou Cod penal, iar eforturile procurorilor încep să fie completate de activitatea în justiție", potrivit șefilor diplomației europene. Totuși, se atrage atenția că "schimbările pozitive rămân fragmentate și nu au produs deocamdată rezultate practice pentru cetățenii români". "Pentru ca România să aibă capacitatea să demonstreze un progres susținut, trebuie să existe un amplu consens politic pentru a permite sistemului juridic să funcționeze eficient și independent și pentru a consolida lupta împotriva corupției", punctează concluziile miniștrilor. "Astfel, România va putea să aibă rezultate care sunt mai convingătoare și mai adânc înrădăcinate și să demonstreze că sistemul juridic poate funcționa eficient în toate domeniile, în interesul poporului român", se arată în document.

"Reafirmând concluziile anterioare, CAGRE salută raportul Comisiei Europene privind progresele României și Bulgariei în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare." Consiliul laudă demersurile CE, cât și metodologia urmată, și împărtășește deplin analiza echilibrată și obiectivă din acele rapoarte. Comisia notează continuarea "bunei cooperări pe care Bulgaria și România o au cu CE și cu statele membre", se mai arată în concluziile reuniunii ministeriale. Având în vedere importanța voinței politice inechivoce și dedicarea pentru o abordare strategică mai hotărâtă pentru a putea întreprinde pașii necesari, Consiliul salută reafirmarea angajamentelor de către Bulgaria și România și recunoaște eforturile acestor două state membre de a progresa pentru a putea îndeplini obiectivele prevăzute de mecanism", continuă documentul.

În același timp, miniștrii UE cer Bulgariei și României să își intensifice eforturile pentru a obține eforturi tangibile și de durată. "Consiliul cere Bulgariei și României să își intensifice eforturile făcând toți pașii necesari fără întârziere și demonstrând rezultate tangibile și de durată, mai ales în domeniile evidențiate de raport. Consiliul concluzionează că recomandările făcute de rapoarte sunt un instrument eficient pentru a direcționa eforturile către obiectivele prevăzute. Existența, în fiecare stat membru, a unui sistem administrativ și judiciar imparțial, independent și eficient, cu suficiente resurse, este, într-adevăr, indispensabil pentru implementarea politicilor UE, pentru ca acestea să funcționeze corect și pentru a asigura că cetățenii au acces la toate beneficiile și oportunitățile care decurg din calitatea de membru al UE", punctează CAGRE.

În opinia mea, concluziile acestui raport înregistrează progresele efectuate, dar avertizează că neregulile din sistemul judiciar nu ar rămâne fără consecințe.

Nu trebuie să uităm că România, deși este membră a Uniunii Europene de doi ani și jumătate se află încă sub monitorizare din cauza sistemului juridic incomplet reformat. Comisia Europeană evaluează astfel anual printr-un raport complet progresele pe care le face România, existând, cel puțin teoretic, posibilitatea activării așa-numitei clauze de salvgardare. Acest mecanism ar putea duce la nerecunoașterea verdictelor date de justiția românească în spațiul european.

  Daniel Buda - declarație politică cu referire la Moțiunea antireformă;

Domnul Daniel Buda:

"Moțiunea antireformă"

Moțiunea de cenzură este un instrument parlamentar pe cât de democratic, pe atât de firesc, aflat la îndemâna opoziției parlamentare pentru a sancționa actul de guvernare. Rolul opoziției într-un stat democratic este acela de a ține sub observație, de a monitoriza guvernul și de a-l "cenzura" atunci când acesta este ineficient, iar politicile sale nu se bucură de sprijin. Din acest motiv, existența unei opoziții instituționalizate și funcționale reprezintă unul dintre criteriile în funcție de care se definește un stat democratic. Prin funcțiile sale, moțiunea este în același timp un mijloc prin care Opoziția, trăgând Guvernul de mânecă, are posibilitatea de a se manifesta constructiv, venind cu propuneri și cu sugestii, sau, altfel spus, arătând care sunt propriile-i soluții la problemele criticate din activitatea Guvernului.

De fapt, rolul Opoziției este acela de a critica și ataca puterea de câte ori poate și cu orice prilej. Dincolo de "utilitatea" de principiu și de dreptul utilizării unui instrument de control parlamentar, așa cum este moțiunea, orice partid politic are în vedere și alți factori atunci când se angajează într-un asemenea demers. Acești factori privesc contextul politic, oportunitatea unei asemenea acțiuni, situația internă a partidului, raporturile acestuia cu ceilalți actori politici.

Nu putem însă accepta alt lucru, și anume transformarea moțiunilor de cenzură într-un mijloc procedural de amânare a reformării statului în care trăim. Moțiunea de cenzură a PNL și UDMR intitulată «Guvernul PD-L-PSD a hotărât: "Decât muncă fără rost, mai bine puțin și prost"» are tocmai acest rost de a nu accepta și de a împiedica o reformare de la rădăcini a statului nostru. După aproape 20 de ani de la revoluție, după 2 ani de la intrarea în Uniunea Europeană, se pare că nu suntem pregătiți să acceptăm să trăim într-un stat european după niște reguli bine stabilite și după un sistem legislativ coerent, transparent și care să ofere legii stabilitate.

Este normal să nu acceptăm o lege unică a salarizării atât timp cât de-a lungul celor 20 de ani, din lipsa unui real control suntem în situația de a plăti, astăzi, cursuri de limbi străine la Ministerul Afacerilor Externe, de a plăti sporul de zâmbet și amabilitate al funcționarilor publici și de a plăti sporul de a sta în fața calculatorul al personalului IT. Toate acestea nu au dus decât la crearea unui haos total, unde fiecare își crea propria "lege specială" în baza căreia putea funcționa și era "acoperit" din punct de vedere legal.

Există în continuare persoane care refuză să accepte să trăiască într-un stat de drept unde legile sunt respectate, unde să avem un sistem unitar al salarizării, coerent și nediscriminatoriu, pe baza căruia să fim recompensați pe baza unei grile unice de salarizare.

De ce să accepte unii un sistem care să asigure transparența și echitatea cât timp pot să îl blocheze? Pentru că, pe parcursul ultimilor ani de guvernare, mulți din cei care s-au perindat la guvernare nu au fost preocupați de altceva decât de căpătuirea propriilor lideri, de elaborarea unor"legi speciale" pentru "prieteni din sistem", preocupați cu umplerea propriilor buzunare și nicidecum de crearea unui sistem echitabil pentru toți cetățenii. Această grijă deosebită manifestată, în acest moment, pentru nivelul de trai al cetățenilor era mai bine să se concretizeze în măsuri reale, în urmă cu 10 ani, care puteau asigura, acum, un nivel de trai decent.

Această moțiune de cenzură este o mostră de cinism politic: scopul acesteia nu este acela de a atrage atenția Guvernului cu privire la nivelul de trai al românilor, ci acela de a împiedica luarea unei decizii corecte și echitabile în sistemul public.

Nu de soarta cetățenilor sunt preocupați parlamentarii din Opoziție, ci de soarta celor pe care i-au susținut în sistemul public atâția ani de zile.

  Constantin Chirilă - declarație politică: Apicultura, în pericol!;

Domnul Constantin Chirilă:

"Apicultura, în pericol!"

România reprezintă, prin așezarea geografică, prin dimensiune, prin cele 22 milioane de locuitori, dar mai ales prin suprafața agricolă și implicit, arabilă, prin efectivele de animale, prin producțiile realizate și, nu în ultimul rând, prin puterea de muncă, talentul, inteligența nativă tot atâtea motive de îngrijorare pentru unele țări din Uniunea Europeană.

Apicultura și apicultorii vor avea posibilitatea, datorită priceperii lor, profesionalismului dat și calității produselor să readucă această tradițională îndeletnicire pe locul pe care îl merită.

În acest sens, pentru eficientizarea activității sectorului apicol, propun Guvernului României următoarele măsuri:

  1. Pentru stimularea creșterii efectivelor, producției, diversificarea și valorificarea superioară:
    • continuarea acordării sprijinului financiar pe familia de albine în perioada 2010-2013; în prezent se acordă 20 lei/familia de albine înregistrată în Registrul agricol;
    • scutirea de impozit pentru mijloacele de transport specializate în transportul stupilor în pastoral (remorci, pavilioane agricole tractate sau autopropulsate) care prin soluția constructivă au perioada de utilizare anuală de 3-4 luni;
    • acordarea de carburanți la preț subvenționat pentru deplasarea familiilor de albine în pastoral, acțiune care în apicultură se încadrează în categoria "transport tehnologic";
    • subvenționarea dobânzilor la creditele pentru apicultură solicitate, pentru modernizarea și retehnologizarea exploatațiilor agricole;
    • aprobarea "unităților convenționale miere" pentru produsele apicole și material biologic raportate la prețul mediu de achiziție al mierii de albine;
    • subvenționarea înființării și dezvoltării fermelor apicole de multiplicare a materialului biologic (mătci);
    • acordarea de sprijin financiar în procurarea de biostimulatori apicoli în situațiile de declarare a "stării de calamitate" (secetă prelungită, temperaturi excesive) la culesurile agricole poleno-nectarifere.
  2. Pentru menținerea echilibrului ecologic și ecosistemelor în agricultură:
    • susținerea financiară a acțiunii de polenizare cu albine a culturilor agricole entomofile și din areal silvic prin care se înregistrează sporuri semnificative de producție (20-30% - floarea-soarelui; 200-400% - seminceri leguminoase și bostănoase);
    • plantarea terenurilor degradate, improprii pentru agricultură, cu arbori și arbuști meliferi: salcâm, tei, corn, salcie, măceș, păducel etc.
  3. Pentru stimularea consumului anual de produse apicole pe cap de locuitor:
    • scutirea sau reducerea t.v.a. la produsele apicole;
    • urgentarea punerii în aplicare a Legii nr.509/2006, promulgată prin Decretul nr.1464/29.12.2006 de Președintele României, privind acordarea de miere de albine ca stimulent nutritiv pentru preșcolari și elevii din clasele I-IV din învățământul de stat și confesional.

Este cazul ca instituțiile ce gestionează segmentul apicol românesc să se gândească la propunerile sus-menționate, până nu este prea târziu.

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică cu titlul PSD, episodul întoarcerii la origini;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"PSD, episodul întoarcerii la origini"

atunci când Partidul Democrat Liberal a decis să construiască o majoritate parlamentară alături de PSD a fost animat de cele mai bune gânduri. Am vrut să construim un Guvern puternic, cu oameni capabili, pentru că și în PSD sunt oameni capabili, ca să trecem mai ușor peste criza economică. Ne-am fi simțit, în mod natural, mai aproape de liberali, dar, la acel moment, se aflau în zodia nefastă a Tăriceanului atotstăpânitor și a Olteanului atottrăgător de sfori transparente.

Am crezut că PSD s-a mai reformat, că personaje precum Adrian Năstase și Ion Iliescu, trase pe tușă, vor avea o influență mai mică. În final, am crezut că avem cu cine să ne înțelegem și că avem un partener de discuție.

Pentru că nu puteam să avem încredere întru totul în colegii social-democrați, s-a ales varianta ca noi să dăm prim-ministrul. Și, la momentul acesta, mă bucur că nu am acceptat rotirea prim-ministrului, așa cum cerea domnul Hrebenciuc. Deși ne-am comportat cu ei ca și cu niște parteneri egali, am primit înapoi o ploaie de înjurături acide, neîntemeiate și necolegiale. La trei sferturi de an de la semnarea protocolului de colaborare, încă sunt zone în țară unde PD-L și PSD se află în opoziție unul față de celălalt. Și vă asigur că nu noi suntem cei care întrețin această stare de fapt.

Schimbarea la față a PSD-ului este una de fațadă. Un președinte de partid candidat la tot și toate (primăria Bucureștiului, de două ori dornic să devină prim-ministru, acum prezidențiabil susținut de americani veroși) vrea să readucă PSD la glorie prin exact aceleași metode moștenite din vremuri de tristă amintire.

Domnilor colegi din PSD, eu vă atrag atenția că metodele trecutului nu sunt chiar așa perene, iar dezinformările și manipularea pe care le practicați se vor întoarce împotriva voastră. Vă vor aduce din nou în postura partidului pe cale să se scindeze, dacă nu a făcut-o deja. Mă uit la enclavele Iași sau Constanța din PSD și văd semne clare ale rupturii partidului domniilor voastre.

Atunci când am scos din statutul partidului nostru prevederea conform căreia nu ar fi urmat să se realizeze niciodată vreo alianță cu acest partid am crezut sincer că lucrurile s-au mai schimbat, că acest partid s-a întors cu fața spre Europa și spre viitor. Zicerile domnului Geoană din spatele ușilor închise nu diferă, însă, cu nimic de stenogramele ședințelor PSD din 2004, când se propunea dezmembrarea Partidului Democrat și interzicerea candidaturii lui Traian Băsescu.

Stimați colegi, mă simt obligat să fac acest apel la istorie din două motive. Primul ține de nevoia coaliției de a strânge rândurile. Dacă în aceste trei luni de profundă criză economică, PSD-iștii mai produc și o criză politică, atunci, scuzați-mi expresia, dar "nici dracu' nu mai descurcă situația noastră".

Al doilea lucru ține de dorința PSD de a se mai afla la putere. Domnilor, peste câteva luni s-ar putea să vă rugați să mai aveți o dată șansa de a alege. Cu un candidat lipsit de charismă, care se schimbă de la o zi la alta, nu aveți nicio șansă să câștigați prezidențialele. Iar prietenia cu liberalii nu este trainică așa cum v-ați aștepta. Ați mai fost o dată prieteni și toamna trecută și ați sfârșit prin a nu vă mai înțelege. Gândiți-vă bine înainte de a face vreo prostie.

Nu în ultimul rând, sugestia mea este să vă uitați la trecut și să vedeți că istoria are tendința de a se repeta. Dacă nu învățați nimic de acolo, vă veți trezi din nou în opoziție, mici și singuri.

  Cristian Ion Burlacu - declarație politică intitulată Mandatul Radu Berceanu - zero investiții în rețeaua de autostrăzi a României;

Domnul Cristian Ion Burlacu:

"Mandatul Radu Berceanu = zero investiții în rețeaua de autostrăzi a României"

Pentru a nu fi acuzat de rele intenții în declarațiile mele referitoare la situația investițiilor în infrastructura de transport și în principal cu referire la rețeaua de autostrăzi din România, mi-am propus ca această declarație politică să fie una care analizează date, fapte și declarații concrete, care se pot constitui în firul roșu al mandatului lui Radu Berceanu.

  1. În programul de guvernare și mai ales în promisiunile electorale care au făcut posibil accesul PD-L la putere, la loc de frunte era promisiunea de construire a 836 de km de autostradă până în 2012. Nu mai departe de săptămâna trecută, ministrul a declarat public că pune sub semnul îndoielii capacitatea de a realiza acest obiectiv. Fapt care nu ne miră: anul 2009 nu a adus niciun kilometru suplimentar de autostradă, iar pentru 2010 se anunță înghețarea oricăror investiții în acest tip de infrastructură. Astfel, calculul probabilistic rămâne foarte simplu: dacă în 20 de ani România are sub 250 de kilometri, cum ar fi posibil ca în anii 2011 si 2012 (termenul emis de către PD-L) să construiască 418 km de autostradă?!
  2. Valea Prahovei a primit la finalul anului 2008 promisiunea din partea autorităților că va beneficia de autostrada Comarnic - Brașov. Iată că a trecut un an și nimic nu s-a întâmplat: zadarnice au fost întrebările și interpelările adresate pe cale parlamentară pentru a primi lămuriri asupra ritmului acestei investiții: răspunsurile au fost evazive, dar toate au un punct comun: nici până acum nu s-a reușit semnarea contractului de concesiune! Este utopic să ne gândim că vreun utilaj sau echipă de muncitori ar putea demara lucrările în teren.
  3. Drumul către litoral este marcat de autostrada A2, investiție de dinainte de 1989, care și acum se termină într-un munte de pietriș. Deși au existat promisiuni, de la aceeași oameni politici, de finalizare a acesteia nimic nu se întâmplă: Berceanu blochează lucrările, mulțumit fiind probabil că taxa de la Cernavodă mai aduce ceva bani în pușculița de la transporturi. Dar românul nu primește nimic în schimb...

Să ne mai aducem aminte de faptul că odată cu preluarea mandatului de către Radu Berceanu a fost făcută publică decizia de a renunța la construcția celor 12 drumuri expres prevăzute în proiectele ministerului și înlocuirea acestora cu autostrăzi. Prin abandonarea acestui proiect s-a reușit întârzierea lucrărilor la o rețea auto de drumuri expres care ar fi asigurat cetățenilor o modalitate decentă de a circula în România.

Trista concluzie a evaluării primului an de mandat al domnului Berceanu din această guvernare: nu numai că nu a reușit să construiască nimic, dar a stopat și distrus și ceea ce era pe cale să se facă. Dar cred cu tărie că evaluarea oamenilor, la finalul acestei dezastruoase guvernări se va face prin numărarea kilometrilor de autostradă și nu prin măsurarea impresiei artistice în declarațiile de presă ale domnului ministru.

  Daniela Popa și Aurelia Vasile - declarație politică cu subiectul Statutul Geografiei în programa școlară;

Doamna Daniela Popa și doamna Aurelia Vasile:

"Statutul Geografiei în programa școlară"

Prin declarația politică de astăzi doresc să mă solidarizez cu apelul din Memoriul Congresului anual al Societății de Geografie din România și al Comitetului Național de Geografie, prin care profesorii de geografie din învățământul preuniversitar și universitar, specialiștii și cercetătorii din domeniu semnalează asupra scoaterii acestei materii de la testarea națională, diminuarea până la dispariție a geografiei la bacalaureat și o poziție marginală în Codul educației.

Ceea ce s-a întâmplat trebuie, desigur, reparat ținând cont de o serie de argumente pe care le voi expune în cele ce urmează. În primul rând, această disciplină are un rol deosebit în dezvoltarea cunoașterii interrelațiilor dintre mediu de viață și societatea umană. In al doilea rând, ea are un aport important în cunoașterea și gestionarea fenomenelor lumii contemporane. Modificările climatice, hazarduri naturale, tehnogene și riscurile asociate, exploatarea resurselor, prognoza situațiilor de criză, dezvoltarea demografică etc. sunt subiecte intens dezbătute în Uniunea Europeană și în întreaga lume. În curriculele programelor de învățământ din statele membre ale Uniunii Europene, Geografia are o poziție vizibilă.

În al treilea rând, alături de Istorie și Limba română, Geografia contribuie la crearea unei imagini obiective și profunde a elevilor asupra spațiului și poporului căruia îi aparțin.

La toate aceste argumente se mai adaugă faptul că Geografia are o pondere considerabilă la examenul de bacalaureat, precum și faptul că specializările din domeniul geografiei și științei mediului oferite de facultățile de profil și nu numai (la Academia de Studii Economice - București, în fiecare an, circa jumătate dintre candidați aleg Geografia ca disciplină de concurs) sunt extrem de atractive pentru tineri, de la an la an fiind o concurență tot mai mare la examenele de admitere.

Având în vedere cele expuse mai sus, credem că este necesar ca Geografia să-și păstreze poziția de disciplină școlară distinctă în Curriculumul Național. Trebuie atribuit un statut ferm care să implice Geografia nu doar în evaluarea continuă, ci și în cea finală a ciclului gimnazial și a celui liceal. Geografiacontribuie la formarea profilului moral al elevilor, distingându-se prin multiplele sale valențe formativ - instructive și educative.

  Daniela Popa și Aurelia Vasile - declarație politică cu referire la Un succes de excepție al inventatorilor români;

Doamna Daniela Popa și doamna Aurelia Vasile:

"Un succes de excepție al inventatorilor români"

Susținerea domeniului cercetării și inovării are un rol deosebit în dezvoltarea unei economii puternice și a unei societăți avansate. Orice guvern responsabil trebuie să aibă ca principale obiective susținerea domeniilor de vârf cu potențial pentru performanță, sporirea numărului de cercetători cu rezultate științifice de nivel internațional, promovarea tinerilor cercetători, organizarea sistemului de cercetare - dezvoltare - inovare în mod funcțional și integrarea cercetării științifice în mediul economic și social. De asemene, este foarte importantă întărirea capacității instituționale și personale pentru atragerea de fonduri internaționale, publice și private, precum și promovarea performanțelor științei în rândurile publicului larg.

Din păcate, în anul 2009, bugetul alocat pentru cercetare, încurajarea și promovarea invențiilor nu a fost unul pe măsura potențialului incredibil de care dispune România. Cu toate acestea, rezultatele sunt remarcabile și, de multe ori, de neimaginat în condițiile subfinanțării ce caracterizează în prezent domeniul cercetării și inovării.

De la tribuna Parlamentului României, dorim să evocăm un recent succes repurtat de către inventatorii români. În perioada 9 - 13 septembrie 2009, a avut loc, la Budapesta, expoziția Genius Europa 2009, sub deviza "Inventator, invenție, inovare, prosperitate", cu participarea a 21 de state din întreaga lume printre care și țara noastră, prin Asociația Inventatorilor România.

Reprezentații români s-au ales cu un palmares impresionant, fiind clasați în topul manifestării prin câștigarea: Cupei Gerome, Cupei Pacificului de Sud, Medaliei IFIA pentru femei, Medaliei IWIS a Poloniei, altor 18 medalii de aur, un premiu în bani la categoria absolvenților de facultate, 3 diplome și 3 medalii pentru alți tineri absolvenți de facultate.

Dorim să transmitem felicitări reprezentanților români la acest eveniment și să mulțumim membrilor Asociației Inventatorilor România și domnului președinte dr. Octavian Pleșa pentru contribuția adusă la prestigiul României pe plan internațional în domeniul invențiilor.

Rezultatele de excepție demonstrează încă o dată talentul și imensul potențial uman de care dispune țara noastră. Este un motiv solid să promovăm și să susținem politici guvernamentale care să asigure domeniului cercetării și inventicii importanța cuvenită, conștienți fiind de impactul pe care îl poate avea asupra economiei și prosperității societății românești în ansamblu.

  Emil Bostan - declarație politică: Traian Băsescu a hotărât: tichetele de vacanță vor fi transformate în tichete de avion;

Domnul Emil Bostan:

"Traian Băsescu a hotărât: tichetele de vacanță vor fi transformate în tichete de avion"

Așa cum ne-am obișnuit de 5 ani încoace, președintele Traian Băsescu își dublează fiecare discurs din Parlament cu o apariție televizată, de regulă la TVR1 sau B1 TV, și cu un interviu la Radio România Actualități. De ce oare simte nevoia președintele să facă acest lucru? Este vorba despre marketing politic, pentru că președintele Băsescu vrea ca mesajul său să ajungă la cât mai multă lume. De fapt, la asta se pricepe cel mai bine președintele, să vorbească pe placul publicului, să transmită mesaje în funcție de public, să vândă iluzii românilor, să "împacheteze" în cuvinte frumoase o realitate crudă și sumbră pentru cei mai mulți dintre români, pentru că România nu este așa cum o descrie Traian Băsescu. În cele 35 de pagini, câte a avut discursul său, Traian Băsescu a folosit cuvântul "român" de 165 de ori, ceea ce nu îl face mai român, ci doar mai demagog.

Ceea ce mă bucură însă este faptul că președintele, acum pe final de mandat, a recunoscut că, între 2004-2008, România a progresat, a recunoscut că salariile, pensiile, investițiile străine au crescut, acceptând indirect faptul că toate aceste realizări se datorează guvernului liberal. Toate cele trei discursuri conțin astfel de trimiteri, iar senzația pe care mi-a creat-o este că președintele de fapt nu avea ce să raporteze și s-a lăudat cu ce a realizat guvernul liberal.

Aș vrea în continuare să mă opresc asupra interviului de la Radio România Actualități în care președintele nu s-a putut abține să nu sară în ajutorul doamnei Udrea. Și cum nu prea avea cu ce să o ajute, a început o pledoarie demnă de un documentar propagandistic prost, în care ne-a explicat că proiectele Ministerului Turismului pentru promovarea României pe plan internațional reprezintă un lucru extrem de eficient, că povestea cu drumuri și servicii de proastă calitate este un clișeu, iar apogeul a fost atins cu declarația că "70% din turism se face cu avionul".

Cred că acesta a fost mai mult un mesaj către domnul Berceanu, să se apuce de treabă să construiască cât mai multe aeroporturi, că oricum drumuri și autostrăzi nu este în stare să facă. Deși, dacă ar fi să cităm până la capăt din președintele Băsescu, de la aeroport turiștii vor fi preluați cu autocarul și "duși acolo unde este programul", și cum autocarele nu circulă pe perne de aer, ci în contact cu solul, e nevoie totuși de infrastructură rutieră. Cred că domnul Berceanu are o problemă, președintele Băsescu i-a pus gând rău.

Cu alte cuvinte, bănetul dat de doamna Udrea pe publicitate externă este pe deplin justificat, pentru că avem turiști cu duiumul care ne vizitează țara, chiar domnul Băsescu i-a întâlnit în această vară, iar faza cu servicii de proastă calitate este un clișeu. Domnule Băsescu, în iulie, anul acesta, la Neptun, când ați participat alături de doamna Udrea la Consiliul Consultativ al Turismului, aveați altă părere despre calitatea serviciilor din turism. Atunci spuneați că tarifele nu sunt pe măsura calității serviciilor, că personalul nu are calificarea necesară, că "se poate aranja să primești un certificat de ospătar", că un turist care merge la Mediterana și constată servicii de bună calitate la prețuri comparabile cu ale noastre nu se mai întoarce etc. Acum înțeleg sensul afirmației: 70% din turism se face avionul, cu precizarea că se face în sens invers, din România spre alte destinații... Mediterana, de exemplu. Și atunci am lămurit și problema domnului Berceanu... nu mai are de construit nimic.

Totuși, dacă președintele își menține părerea vis-a-vis de turismul de masă care se face cu avionul în România mi-aș permite să-i vând un pont: mai bine transformă tichetele de vacanță ale doamnei Udrea în tichete de avion, sau le completează cum dorește. Așa ajutăm și turismul și transporturile să se dezvolte, iar în câțiva ani nu vom mai avem nevoie de niciunul dintre ministere, cel puțin la ministerul doamnei Udrea vom renunța în curând, ne-ați asigurat de asta.... tot la Neptun, dacă nu vă mai aduceți aminte.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică: Traian Băsescu a eșuat și la al treilea mandat;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Traian Băsescu a eșuat și la al treilea mandat"

Aproape de încheierea celui de-al treilea mandat de demnitar, președintele Traian Băsescu a ținut morțiș să dea seama în fața națiunii, într-un discurs nu doar monoton și încâlcit, ci și mincinos. Singurul câștig al acestui bilanț prezidențial este confirmarea faptului că Traian Băsescu face ce știe cel mai bine: să arunce pisica în ograda oricui nu este din PD-L și să-și aroge laurii indiferent de culoarea lor politică.

Traian Băsescu este la al treilea cincinal de non-activitate și de eșec major. Câte cinci ani a stat domnia sa în fotolii călduțe, fie la ministerul Transporturilor, fie la Primăria Capitalei, iar acum se apropie de final și contractul pe perioadă determinată de locatar la Cotroceni. Câte cinci ani după care nu a lăsat nimic în urmă, nici autostrăzi, nici ordine în București, nici reformele mult promise românilor. Chiar dacă s-a autointitulat reformatorul României, a dat greș în mai toate încercările sale. Ceea ce denotă nu doar lipsa de viziune, dar și incapacitatea lui Traian Băsescu de a lucra alături de o echipă.

Discursul rostit de președinte în fața Parlamentului validează faptul că Traian Băsescu este într-o plină perioadă electorală și, chiar dacă ar fi trebuit să-și ceară scuze pentru toate neîmplinirile mandatului său, a preferat să se laude cu realizările guvernelor din ultima perioadă pe care el însuși le-a criticat în permanență.

Le-a amintit românilor de creșterea economică înregistrată de Guvernul Tăriceanu, uitând cum îl acuza pe fostul premier că a adus corupția la masă. Traian Băsescu a omis să spună că această "creștere economică excepțională" a determinat România să fie de 3, 4 ori mai îndatorată decât în anul 2004. Șeful statului s-a preamărit și pe tema introducerii cotei unice care ar fi avut un rol crucial în creșterea prosperității economice. Realitatea este însă alta... Prosperitatea economică invocată de Băsescu a crescut numai pentru cei cu venituri foarte mari, ceea ce a determinat creșterea inegalității veniturilor obținute din muncă. Analizele specialiștilor, alții decât cei de la Cotroceni, arată că 65% dintre români au înregistrat o reducere a standardului de viață în urma introducerii cotei unice.

Președintele anunța triumfalist că în perioada mandatului său rata sărăciei absolute a scăzut. Dacă tot deține adevărul suprem, Traian Băsescu ar trebui să-i amintească și pe cei 700.000 de copii și tineri care trăiesc în sărăcie, cu mai puțin de 9 lei pe zi, sau să se refere la cele aproape 2 milioane de familii care nu și-au permis să mențină o temperatură adecvată în locuință anul trecut. Lista minciunilor prezidențiale ar putea continua, numai dacă amintim de salariile înghețate ale profesorilor, de situația magistraților și, nu în ultimul rând, a agricultorilor.

Ce s-a întâmplat de fapt în ultimii ani știe și simte fiecare român. Nivelul de trai nu este superior față de 2004. Justiția este la pământ, iar relațiile diplomatice ale României au ajuns la cota de avarie. Președintele ar fi trebuit să le vorbească alegătorilor despre eșecul reformei justiției, de ce nu are întrevederi cu niciun șef de stat cu greutate și de ce trăim mai prost, deși am avut creștere economică. După eșecul lamentabil din domeniul justiției, cum ar putea arăta și reforma educației, a sistemului bugetar sau trâmbițata reformă constituțională?

"Cel mai mare privilegiu pe care îl poți avea într-o viață de om e acela de a fi președintele țării tale. Am onoarea, din 2004, să fiu președintele României și să îmi ajut țara să progreseze", citea de pe foaie, cu tărie, Traian Băsescu. Dar dacă mandatul său nu a însemnat altceva decât pași înapoi în toate domeniile importante, de la relații externe, consolidare instituțională și până la nivel de trai, nu ar fi mai onorant pentru actualul președinte să-și asume eșecul și să lase cârma altcuiva mai priceput și mai bine intenționat?

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică cu privire la Problematica avortului în România;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Problematica avortului în România"

De două decenii, România continuă să se situeze printre țările cu cea mai înaltă rată a avorturilor din lume. Din datele statistice oficiale se poate aprecia că, deși a depășit faza acută din anii 1990-1996, avortul a devenit un fenomen cronic, stabilizându-se între o sută și două sute de mii de avorturi chirurgicale la cerere, declarate, pe an (datele oficiale ale Ministerului Sănătății nu cuprind și numărul de avorturi din clinicile și cabinetele particulare, nici avorturile induse medicamentos). Mai semnificativ decât numărul total al avorturilor, de un deceniu, aproape jumătate dintre sarcini sunt întrerupte prin avort, ceea ce arată că avortul a intrat în practica obișnuită de viață a românilor. Unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte ale fenomenului avortționist din țara noastră îl reprezintă creșterea numărului de avorturi la adolescente. În anul 2008 au fost înregistrate oficial 535 de întreruperi de sarcină la tinere de până la 15 ani.

Progresele mari ale fetologiei și embriologiei umane din ultimii 30 de ani au transformat existența umană în perioada prenatală dintr-o taină cunoscută doar Creatorului (Ps. 138,13-15) într-un capitol tot mai important al medicinii preventive și terapeutice. Copilul nenăscut este considerat "al doilea pacient", alături de mamă, în orice sarcină, iar embrionului și fătului i se acordă importanță sporită în deontologia cercetării pe subiecți umani și în textele convențiilor internaționale privind drepturile omului, precum Convenția ONU asupra Drepturilor Copilului sau Declarația Universală a Drepturilor Omului. Există reglementări actuale, cum sunt cele ale Consiliului Europei și ale Asociației Medicale Mondiale, care cer drepturi pentru embrion și făt ca și pentru mamă.

De asemenea, faptul că embrionul sau fătul nu e o parte a mamei, ci o ființă autonomă, o persoană căreia trebuie să-i fie respectate drepturile, pornind de la cel mai important - dreptul inviolabil la viață - este un punct de vedere împărtășit tot mai mult de comunitatea științifică din întreaga lume, ai cărei reprezentanți afirmă că momentul începerii vieții este momentul fertilizării și nu cel al nașterii.

Cu toate acestea, legislația din România recunoaște total insuficient caracterul personal și ca atare inviolabil al vieții umane înainte de naștere. Noul Cod penal continuă să protejeze viața copilului nenăscut doar începând cu 14 săptămâni, iar reglementările specifice ale Ministerului Sănătății privind întreruperea de sarcină lasă și ele nenumărate porți deschise abuzului dincolo de această limită.

Ministerul Sănătății se face vinovat și pentru faptul că nu a instituționalizat, cu eficiență reală, consilierea femeilor înainte și după avort. Tot prin actuala legislație, medicul este pus în situația nu de a apăra viața, ci de a o distruge, încălcându-și astfel statutul profesional. El este pus în situația de a trata sarcina ca pe o boală a cărei vindecare cere uciderea unui copil și, în ansamblu, să nu poată aplica principiul medical de bază, conform căruia "în primul rând, nu trebuie să faci rău".

La nivelul percepției publice, remarcăm de asemenea o stare de fapt îngrijorătoare și care discriminează, voit sau nu, nenăscutul. Situației din perioada 1966-1989, când copilul nenăscut era considerat "proprietate a statului", expresie a unei politici de creștere demografică forțată și adesea lipsită de umanitate, i-a succedat actualul model proavortist al "societății democratice", materialistă și egoistă, în care copilul nenăscut este "proprietatea mamei", fiind complet la discreția acesteia. Ambele modele, la fel de eronate, ignoră complet statutul de persoană al nenăscutului, primul considerându-l pe copil doar un instrument în construcția unei societăți utopice, celălalt, un adevărat dușman, care trebuie eliminat ca o condiție a atingerii fericirii și împlinirii personale.

La două decenii de la Revoluția din 1989, situația avortului continuă să fie deosebit de grea, iar consecințele acestei obișnuințe nefaste se regăsesc din plin în starea de sănătate, economică și demografică tot mai dificile ale României.

Mentalitatea proavortistă instalată în România constituie și unul din principalele motive pentru degradarea climatului moral și social care afectează tot mai virulent viața de familie și care pune în pericol însăși ființa neamului românesc.

Aceste realități triste ne obligă pe noi, ca legiuitori, cetățeni și părinți, să ieșim din starea de indiferență și să propunem soluții urgente pentru reducerea reală a numărului de avorturi, pentru încurajarea natalității și a familiei în general.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică: Guvernul care nu respectă diversitatea de opinii și, mai ales, pe cei care sunt de altă culoare politică;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Declarație politică: "Guvernul care nu respectă diversitatea de opinii și, mai ales, pe cei care sunt de altă culoare politică"

Un Guvern normal trebuie să muncească pentru toți cetățenii nu numai pentru cei care poate l-au votat, ce-i drept indirect, prin parlamentarii care constituie o majoritate capabilă să învestească un executiv.

Indiferent din ce partid politic face parte un primar sau un președinte de consiliu județean, acesta este alesul comunității respective și reprezintă alegerile oamenilor.

Așa ar fi normal, așa se întâmplă în țări normale în care principiile democratice chiar există, așa procedează guverne care își respectă cetățenii, indiferent ce preferințe politice au aceștia.

În acest an, 2009, guvernul PDL-PSD a exersat nesimțirea, abuzul față de aleșii locali care sunt de altă opțiune politică, aceștia neprimind nicio finanțare pentru proiectele și programele comunităților în care oamenii își permiseseră să voteze cu PNL.

Și pentru că nu era suficient să-i pedepsească pe cetățeni, reprezentanții puterii guvernamentale împreună cu politrucii locali au trecut la amenințarea și șantajarea primarilor ca să îi convingă să treacă la PD-L sau la PSD.

Evident că presiunile cele mai mari sunt de la PD-L, care se crede deținătorul absolut al adevărului, șeful trezoreriei statului, stăpânul care dă amărâților câte ceva din firimiturile de la masa puterii.

După cum toată lumea a observat, anul acesta de criză economică a fost și mai rău pentru cei care n-au făcut compromisuri, pentru cei care cred în alte valori, în cinste și onoare.

Din păcate, spitalul cel nou pe care trebuia să-l construim nu este pe placul coaliției PD-L - PSD și trebuie să așteptăm ca acești impostori să plece ca să putem spera că normalitatea se va întoarce în viața orașului Călărași și o investiție necesară să înceapă să fie finanțată.

În acest sens, împreună cu primarul orașului, vom bate din ușă în ușă, de la poartă la poartă, până se va auzi că la Călărași există un teren alocat de primărie, că s-au eliberat autorizații pentru începerea construcției, că există o Hotărâre de Guvern de aprobare a investiției, că există un contract negociat care mai trebuie doar semnat și, dacă se va vrea, construcția Spitalului Județean de Urgență poate începe imediat.

Vom începe să vorbim din ce în ce mai des, iar dacă va fi nevoie vom umbla din casă în casă să strângem semnături de la cetățeni pentru susținerea proiectului.

Autostrada Soarelui, dezvoltarea activității fluviale, a vieții economice și sociale, a realizării de către autoritățile locale a unor construcții pentru atragerea de medici, sunt argumente care impun reluarea necesității construcției noului Spital de Urgență.

Sper că un deputat și un primar, amândoi aleși de locuitorii municipiului Călărași, vor reuși să mobilizeze cetățenii și să realizeze unul din cele mai importante proiecte pentru călărășeni.

  Relu Fenechiu - declarație politică cu titlul Traian Băsescu își asumă realizările guvernului liberal;

Domnul Relu Fenechiu:

"Traian Băsescu își asumă realizările guvernului liberal"

Aflat în continuă campanie electorală de mai bine de patru ani, actualul președinte al României face eforturi deosebite, doar, doar o convinge electoratul să-i mai acorde un mandat. Nu comentez modalitățile prin care șeful statului încearcă să momească electoratul, participând la nunți, la reuniuni ale romilor (chiar alături de interlopi cu patalama), la chermeze populare - unele chiar fără tradiție, organizate special pentru "marele invitat" - la zile ale diferitelor localități etc.

În schimb, nu pot să trec cu vederea o declarație dată duminică de Traian Băsescu la redeschiderea Teatrului Savoy. "Românii au trăit în mandatul meu mai bine decât în altele", așa sună ultima declarație cu iz electoral făcută în public de șeful statului. Evident, Traian Băsescu caută argumente pentru a-și cauționa sloganul din 2004 "Să trăiți bine!".

Totuși, folosindu-se o realitate palpabilă până în anul 2008, și anume o îmbunătățire a nivelului de trai, Traian Băsescu încearcă să acrediteze ideea - și cred că va fi aceasta una din "cărțile" pe care le va utiliza până în ziua alegerilor - că el ar fi la originea acestei situații. De altfel, și discursul rostit pe 15 septembrie în Parlament a fost în același sens, când și-a trecut în cont realizările altora.

Președintele României uită, sau mai precis se face că uită că nu are nicio contribuție la creșterea nivelului de trai înregistrată în anii 2007 și 2008. Președintele României se împăunează cu realizările Cabinetului Tăriceanu II, cu realizările economice gândite de PNL. Președintele României nu a avut nicio contribuție la reușitele guvernării liberale. Din contră, Traian Băsescu a încercat în permanență să pună bețe în roate guvernării liberale, a atacat în permanență premierul, i-a atacat în permanență pe unii miniștri. În anul electoral 2008, Traian Băsescu nu a scos în evidență nici una din reușitele guvernării liberale. A descoperit acum, cu două luni înainte de alegerile prezidențiale, că au existat realizări, că a crescut nivelul de trai, dar le pune pe seama mandatului domniei sale. Chiar dacă în mod normal, în actul de guvernare există unele situații în care colaborarea instituțională guvern - președinte să conducă la un rezultat pozitiv, în perioada 2007-2008 guvernul liberal nu a beneficiat de vreun sprijin prezidențial. Din contră, promulgarea unor legi pe care guvernul le-a considerat ca fiind total inoportune din punct de vedere economic, reprezintă doar una din fațetele modului în care Traian Băsescu a înțeles să "colaboreze" cu Executivul.

Dacă ar fi corect, Traian Băsescu și-ar asuma erorile de guvernare din 2009, pentru că toată lumea știe, că șeful statului a fost acela care a condus și conduce din umbră actualul guvern Boc.

Traian Băsescu uită, când se adresează românilor, să spună că în aceste ultime luni s-au înregistrat premiere nedorite în România: jafuri armate asupra băncilor, jafuri armate împotriva mașinilor care transportă valori și, din păcate, premiera zilei de ieri, un posibil sabotaj criminal la CFR. Toate aceste evenimente - cred că scăderea nivelului de trai, a creșterii șomajului, nici nu mai trebuie evidențiate, pentru că sunt vizibile cu ochiul liber - s-au petrecut tot în timpul mandatului Băsescu și, repet, exact în perioada în care șeful statului chiar s-a implicat în activitatea Executivului. Dar despre acestea, domnul Traian Băsescu nu suflă nici un cuvânt. Pentru că în mandatul domniei sale se trăiește mai bine decât în altele.

  Grațiela Leocadia Gavrilescu - declarație politică: Asumați-vă răspunderea, domnule prim-ministru!;

Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu:

Tema: "Asumați-vă răspunderea, domnule prim-ministru!"

Cu multe luni în urmă, atrăgeam atenția asupra efectelor incontrolabile, pe termen mediu și lung, ale deciziilor politice ale actualului guvern în ceea ce privește impozitarea microîntreprinderilor.

Nu este nevoie să amintesc, acum, câte imm-uri și-au închis porțile, câți oameni au fost trimiși în șomaj din această cauză, câte firme au intrat în insolvabilitate și nici cât de prost se simt și cele care au rezistat, cu stoicism, până acum, când, la nici două zile după data scadentă a impozitelor, se trezesc cu somații de blocare a conturilor, ori chiar cu angajații fiscului, puși pe dat amenzi usturătoare.

Mediul de afaceri a fost grav afectat. Principiile economiei de piață mai "trăiesc" doar în manualele de economie. la noi sunt mutilate, în fiecare zi, chiar de către stat, prin licitații trucate, prețuri umflate și birocrație excesivă.

Ne prefacem că facem economie, că reducem cheltuielile, că facem descentralizare.

Ne prefacem că avem dialog social, că facem protecție socială, că ne respectăm dascălii, magistrații, bătrânii, că veghem la sănătatea oamenilor.

Realitatea este cu totul alta.

De pildă, în Prahova, unul dintre județele puternice ale României, nu mai sunt bani pentru analize gratuite și pentru multe altele, dar vă dau acest exemplu pentru că sunt membru al Comisiei pentru sănătate și acest aspect mă preocupă în mod deosebit.

Cu alte cuvinte, persoanele care, potrivit legii, puteau beneficia de analize gratuite, acum trebuie să și le plătească, pentru că fondurile alocate acestora pentru luna septembrie de către Casa de Asigurări de Sănătate s-au epuizat, iar cele alocate pentru lunile următoare au fost reduse cu 60%.

Da. Prin micșorarea numărului de contribuabili și CAS a rămas cu vistieria goală. Forfetarul Guvernului Boc face, iată, victime colaterale. Iar diferența dintre guvernarea Tăriceanu, când oamenii erau programați, invitați, rugați să își facă analize gratuite pentru evaluarea stării de sănătate, și guvernarea actuală, când tot mai puțini români au salarii, dar tot mai mulți sunt nevoiți să își plătească analizele, este incontestabilă!

Acestea fiind spuse, în final, un mesaj pentru domnul Emil Boc:

Domnule prim-ministru, iată pentru ce trebuie să vă asumați răspunderea, nu pentru pachete de legi prin care călcați în picioare atribuțiile constituționale ale forului legislativ al României, ci pentru dezastrul spre care împingeți, în fiecare zi, cu fiecare decizie pe care o luați, această țară.

Să vă fie conștiința ușoară!

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică cu titlul Parlamentul, o anexă pe tușa democrației de Guvernul Boc;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Parlamentul, o anexă scoasă pe tușa democrației de guvernul Boc"

Sub imperiul urgenței electorale de realizare pe ultima sută de metri a unui punctaj consistent doar din punct de vedere cantitativ, din păcate, necesar pentru candidatura domnului Băsescu la un nou mandat în fruntea țării, am asistat săptămâna trecută la utilizarea de către premierul Boc a aceluiași mod neconstituțional de abordare a Constituției.

Domnul Boc, ca și mentorul său de la Cotroceni, încalcă Legea fundamentală în numele hei-rupismului așa-zis reformator, clamat ca absolut necesar și de o urgență maximă, exact înainte de alegerile prezidențiale.

Prin asumarea în fața Parlamentului a unui pachet amalgamat de legi stufoase, incoerente și goale de conținut în ceea ce privește reforma reală în domeniile avute în vedere, salarizare, educație, administrație, premierul ne demonstrează că specializarea sa în drept constituțional nu are nicio legătură cu Constituția în vigoare a României.

Acesta nu face altceva decât să-și însușească întocmai practicile perpetuate de președintele Băsescu pe toată perioada celor 5 ani de mandat prezidențial - interpretarea Constituției după bunul-plac și încălcarea acesteia în mod flagrant, de fiecare dată când câștigarea bătăliilor de orice fel nu-i dau altă posibilitate de alegere a armelor.

Art.114 alin.(1) din Constituție stipulează fără echivoc faptul că: "Guvernul își poate angaja răspunderea în fața Camerei Deputaților și a Senatului, în ședință comună, asupra unui program, a unei declarații de politică generală sau a unui proiect de lege".

Deci, unde este dreptatea domnului Boc în ceea ce privește posibilitatea de a-și angaja în același timp răspunderea guvernamentală, în aceeași zi, pentru trei pachete de legi foarte importante și, mai ales, intens contestate de toate categoriile socio-profesionale?

Dacă domnul Boc a ajuns, ca și șeful său, să interpreteze Constituția în funcție de oscilația apetitului său pentru puterea legislativă nelimitată, gramatica limbii române nu cred că lasă loc interpretării fanteziste: "unui", "unei" = articole nehotărâte, număr singular, în niciun caz, plural, așa cum vrea premierul să ne oblige să credem!

Înțelegem deci, prin acest demers guvernamental, că Parlamentul nu mai poate fi "organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării", așa cum este stipulat în art.61 alin.(1) din Constituție, pentru că un premier, reprezentant al unei coaliții de peste 70%, nu vrea să respecte nici Legea fundamentală, nici esența democrației și nici nu poate înțelege necesitatea unei dezbateri publice și parlamentare, a realizării și adoptării unor legi bine făcute și puse apoi în vigoare în beneficiul celor pe care-i vizează.

Considerăm că politica electoralistă a domnului Boc, premier de esență portocalie, mai nou culoarea demagogiei și a disprețului, este mai presus de interesele cetățenilor, mai presus de Constituție și de respectarea unor drepturi câștigate acum 20 de ani: libertate și democrație.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică: Promovăm turismul sau facem un aranjament cu iz electoral?;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică: "Promovăm turismul sau facem un aranjament cu iz electoral?"

Ministrul Turismului, Elena Udrea, deține, de departe, supremația în topul celor mai mari cheltuieli pe publicitate din banii de la buget. Udrea are la dispoziție 3,7 milioane de euro, fiind singura care a primit o asemenea sumă de la buget.

Ministerul condus de doamna Udrea a alocat cei mai muți bani de la bugetul de stat pentru publicitate, respectiv 3,7 milioane de euro pentru promovarea turismului în 2009. Din această sumă a cheltuit până acum 10,7 milioane de lei prin intermediul a opt contracte, toate prin negociere directă, prin publicarea unui singur anunț de participare, pentru doar două dintre acestea. Celelalte ministere fie au primit sume mici de la bugetul de stat, fie au fost sărite la socoteală. Banii pentru promovarea României ca destinație turistică în țară și în străinătate sunt alocați pentru servicii de publicitate outdoor pe piața internă și internațională, servicii de publicitate pe piața internă și pe cea internațională.

Pentru o asemenea sumă, de 3,7 milioane de euro, argumentele de acordare a contractelor, mai ales prin negociere directă, ar trebui să fie extrem de solide. Argumentele Elenei Udrea pentru contractele încredințate fără publicarea unui anunț de participare ar fi, pe de o parte, acelea că nu există un alt operator economic căruia să-i fie oferit contractul, și apariția unei situații de urgență, care a impus negocierea doar cu un singur agent economic.

În cazul contractelor acordate prin publicarea unui anunț de participare, motivul invocat a fost acela că serviciile achiziționate sunt de așa natură încât caietul de sarcini nu poate fi elaborat cu precizia pe care o impune atribuirea unui contract de achiziție publică prin aplicarea licitației deschise sau restrânse.

Cei mai mulți bani i-a alocat Elena Udrea contractului cu SC Eurosport SA pentru campania "Romania the Land of choice", derulată în perioada 7 august - 31 decembrie 2009, dar tot mai are de unde scoate. Până la sfârșitul lui 2009, Ministerul Turismului mai are 4,8 milioane de lei pentru publicitate, bani destinați pentru promovarea campaniei "Turist în România". Contractul este estimat la 3,9 milioane de lei și se află în curs de atribuire, prin licitație deschisă de data aceasta.

În legătură cu acest contract, directorul unei bănci a precizat că având în vedere cota de piață a băncii, nu este neobișnuit ca o parte din clienți să fie persoane publice, iar o cerere de reeșalonare nu este ceva neobișnuit, în condițiile în care această bancă face mii de asemenea reeșalonări pe an.

Contractul încheiat de MT cu Figaro Media pentru publicarea suplimentului cultural "Figaroscope" dedicat României ridică și el multe semne de întrebare. Cotidianul francez Le Figaro a câștigat, la 3 noiembrie 2008, 30.000 de euro de la Institutul Cultural Român (ICR), prin programul de finanțare Publishing Romania, derulat de Centrul Național al Cărții pentru publicarea, în 2009, a unui supliment cultural "Figaroscope" dedicat României. Ministerul Turismului a intrat și el în joc, încheind la 10 iunie un contract de 15.000 de euro cu Figaro Media pentru apariția aceluiași supliment dedicat României. Supliment care a apărut deja la 17 iunie sub titlul "București și alte minuni românești". Cele 12 pagini color au avut menirea de a orienta vizitatorul spre cele mai frumoase locuri din România, respectiv capitala țării - București, Sinaia și cetățile din Transilvania. Cea de-a 12 pagină este dedicată unei reclame la o marcă de mașini ce nu are nici în clin, nici în mânecă cu România - alți bani pentru Le Figaro deci. Bravo lor! Problema este însă alta. În contractul publicat pe site-ul Ministerului Turismului nu se precizează care este tirajul respectivului supliment. Adrian Radu, șef de birou la Oficiul de Turism al României la Paris, a declarat că tirajul a fost de 199.000 de exemplare, "plus câteva zeci de mii de exemplare date oficiului și Institutului Cultural Român". Oficiul de Turism de la Paris a primit maximum 10.000 de exemplare suplimentare, a spus el. Această declarație este în contradicție cu afirmațiile făcute de reprezentanții Institutului Cultural Român. ICR a vehiculat un tiraj de 350.000 de exemplare. Magda Cârneci, directorul ICR de la Paris, a declarat că ICR Paris a primit 5.000 de exemplare suplimentare din "Figaroscope". "Probabil și Oficiul de Turism a primit tot 5.000 de exemplare și cred că tot atâtea au fost trimise în țară", a spus Magda Cârneci.

Doamnă ministru, poate România este "The Land of Choice", dar nu toți suntem turiști în România!

  Ioan Munteanu - declarație politică intitulată Învățământul, în centrul disputelor politice;

Domnul Ioan Munteanu:

Declarație politică intitulată "Învățământul în centrul disputelor politice."

A început un nou an școlar și, odată cu el, numeroasele probleme legate de funcționarea sistemului de învățământ.

Ca și cum n-ar fi fost de ajuns dificultățile materiale și administrative cu care se confruntă școlile, disputele dintre politicieni riscă să discrediteze și mai mult domeniul educației.

Protestele cadrelor didactice se referă, în primul rând, la diminuarea retribuției, prin anularea sporurilor ce li se cuveneau, astfel încât greva generală din 5 octombrie devine o certitudine.

După ce au fost asumate legile educației, politicienii nu prididesc să-și aducă acuze reciproce. În timp ce ministrul Andronescu susține că recentul Ordin din 16 septembrie 2009 (nr. 5139) a fost greșit interpretat și că se încearcă stoparea politizării învățământului, reprezentanții PD-L consideră că întreaga structură de conducere școlară este pusă în slujba PSD.

În acest context, premierul Boc a invocat Protocolul Coaliției, care îi dă dreptul să demită miniștrii fără acceptul partidelor, declarând că nu poate accepta ca un minister "să se situeze în afara programului de guvernare și a legilor adoptate prin angajarea răspunderii". În consecință - spunea premierul, "pe Andronescu o așteaptă remanierea în aceeași zi în care ordinul va fi pus în aplicare."

Zilele următoare vor clarifica, poate, niște soluții pentru ieșirea din aceste controverse care fac rău imaginii școlii. Ar fi de dorit ca toți cei implicați în buna funcționare a sistemului de învățământ să lase deoparte orgoliile politice și să se ocupe efectiv de conținutul propriu-zis al activității din școli. Și asta până când răbdarea părinților, a cadrelor didactice și a elevilor nu va ajunge la capăt.

  George Ionescu - declarație politică dedicată Zilei de 21 septembrie 2009 - Ziua Internațională a Păcii;

Domnul George Ionescu:

"21 septembrie 2009 - Ziua Internațională a Păcii"

În 1981, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a hotărât ca a treia marți din luna septembrie să fie declarată oficial ca Ziua Internațională a Păcii și să fie dedicată comemorării și întăririi idealului de pace atât în interiorul frontierelor, cât și între toate țările și popoarele.

În 2001, Adunarea Generală a ONU a adoptat o nouă rezoluție, declarând ziua de 21 septembrie a fiecărui an ca Ziua Internațională a Păcii, zi dedicată comemorării și întăririi idealului de pace în și între toate țările și popoarele, militându-se totodată pentru încetarea focului și aviolențelor.

Ziua Internațională a Păcii este folosită pentru a observa și conștientiza situația globală a relațiilor care se creează între diferite comunități și felul în care sunt afectate reciproc de propriile acțiuni, dialogul pentru dezvoltarea unei viziuni comune a cât mai multor națiuni și popoare, pentru ceea ce reprezintă o lume pașnică, în care dreptatea și demnitatea umană sunt admise ca fundamentale pentru un trai decent.

Rezoluția Adunării Generale a ONU invită toate statele membre, organizațiile sistemului ONU, organizațiile nonguvernamentale și cetățenii să comemoreze Ziua Internațională a Păcii, participând la educația și conștientizarea publicului, pentru instaurarea unei încetări globale a focului.

Ziua Internațională a Păcii este ziua de încetare a focului și ziua nonviolenței, o invitație către toate națiunile și popoarele să onoreze o întrerupere a ostilităților pentru toată durata acestei zile.

Comunități, grupuri, indivizi, instituții și organizații de peste tot pe glob iau atitudine, în perioada și în ziua de 21 septembrie, folosindu-se de Ziua Internațională a Păcii pentru a-și spune părerea, prin evenimente pe cât de diferite, pe atât de numeroase: se organizează marșuri, expoziții, concerte, simpozioane, conferințe, petreceri, proiecții de filme, plantări de copaci. De asemenea, sunt scrise scrisori pentru pace, aprinse lumânări și este împărtășită viziunea cu privire la ceea ce înseamnă o lume mai pașnică și mai sustenabilă.

  Lucia-Ana Varga - declarație politică intitulată Sănătatea națiunii;

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Sănătatea Națiunii"

Săptămâna trecută, de la această tribună, în Parlamentul României a fost făcut bilanțul epocii Băsescu, camuflat sub un așa-zis mesaj al Președintelui României adresat Parlamentului, cu privire la principalele probleme politice ale națiunii. Doar că, pe măsură ce discursul președintelui avansa, am constatat că națiunea nu prea are probleme, nici politice și nici de altă natură, ci doar realizări și iar realizări, în ceea ce părea a fi cel mai bun cincinal al acestui popor.

Ca de fiecare dată în asemenea situații, unele subiecte sunt prea importante pentru a nu fi atinse, iar mesajul Președintelui României nu putea face excepție de la regulă. Printre subiectele importante, sănătatea! Am aflat astfel despre implicarea președintelui în sectorul de sănătate, care este prioritar pentru români, despre activitatea Comisiei prezidențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniul sănătății publice din România, despre numărul mare de spitale intrate în procese de modernizare, despre creșterea alocărilor financiare pentru sănătate și despre necesitatea majorării salariilor din sectorul sanitar. Realizări și iar realizări.

Sigur că o parte din spitale au intrat în procese de modernizare în timpul guvernării liberale, sigur că Programul național de evaluare a stării de sănătate a populației, inițiat de domnul Nicolăescu, ministrul liberal al sănătății, a avut rezultate, dar parcă într-un discurs despre "problemele națiunii" am fi așteptat să auzim și altfel de date.

Mi-ar fi plăcut să aud de la Președintele României care este soluția prezidențială pentru acoperirea deficitului de peste 40.000 de medici din sistemul de sănătate românesc. Conform datelor Colegiului Medicilor, România se situează la jumătate din media Europei occidentale în ceea ce privește numărul de medici pe cap de locuitor, în România, un medic trebuind să acorde, statistic, asistență medicală unui număr de aproape 500 de bolnavi, și mie personal asta mi se pare o problemă a națiunii.

Mi-ar fi plăcut să aud care este soluția prezidențială, dincolo de afirmația populistă privind necesitatea majorării salariilor din sectorul sanitar, pentru creșterea salariului unui medic rezident, de la aproximativ 300 de euro, cât câștiga acesta în România la sfârșitul anului 2008, la aproximativ 1500 de euro, cât câștigă un medic cu aceeași experiență în țările europene. Cum va putea fi convins un medic cu experiență să profeseze într-un spital din România pentru un salariu de aproximativ 1000 de euro, când spitale din vest le oferă medicilor români salarii de peste 4000 de euro pentru a profesa în străinătate. Iată o altă "problemă a națiunii".

Dacă Președintele României s-a adresat Parlamentului pentru problemele națiunii aș fi vrut să aud care sunt soluțiile pentru spitalele supra-aglomerate, pentru lipsa de medicamente din spitale, pentru miile de bolnavi care trebuie să-și caute sănătatea la spitale din capitală ori din centrele universitare pentru că sistemul de sănătate nu le poate asigura serviciile de care aceștia au nevoie pe plan local.

Aș fi vrut să aud cum problema salariilor din sectorul sanitar a fost rezolvată prin asumarea răspunderii Guvernului Boc pentru Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, cum ministrul Pogea a găsit resursele bugetare necesare finalizării lucrărilor de modernizare a spitalelor demarate de Guvernul Tăriceanu sau cum ministrul Bazac a deblocat plățile către furnizorii de medicamente.

Cum nimic din toate aceste lucruri nu au fost rostite de la această tribună, vă doresc tuturor să fiți sănătoși, pentru că altfel veți descoperi câte probleme are națiunea.

  Maria Stavrositu - declarație politică: Salarizarea femeilor pe timp de criză provoacă îngrijorare la nivelul APCE;

Doamna Maria Stavrositu:

Declarație politică intitulată "Salarizarea femeilor pe timp de criză provoacă îngrijorare la nivelul APCE!

Comisia pentru egalitate de șanse între femei și bărbați, din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) a organizat în data de 8 septembrie, la Paris, o ședință ordinară la care am luat parte în calitate de membru al delegației României, dar și de parlamentar de referință pentru România.

Pe ordinea de zi a lucrărilor Comisiei APCE s-au aflat mai multe subiecte de interes european, regional și național, însă ceea ce a atras atenția, raportat la realitatea socio-economică și politică din prezent, a fost subiectul salarizării femeilor în perioada crizei economice. În fapt, s-a pus problema apariției unor discriminări între femei și bărbați la capitolul salarizare, atât în mediul public, dar mai ales în cel privat, după ce societățile de stat sau cele cu capital privat au început să resimtă efectele crizei economice globale.

Potrivit raportorilor APCE, majoritatea democrațiilor europene protejează principiul dreptului la salarizare, astfel încât persoanele de sex feminin să nu fie discriminate, indiferent de contextul economic. Cu toate acestea, după apariția crizei economico-financiare, în unele țări din Europa acest drept este încălcat, iar femeile sunt dezavantajate, prin faptul că primesc un salariu mai mic decât bărbații, deși sunt încadrate pe același post și practic fac aceeași muncă. Mai mult decât atât, această încălcare flagrantă a dreptului femeii este ținută sub tăcere de angajatori și în unele cazuri chiar și de către autoritățile locale sau regionale competente.

În cadrul dezbaterilor pe această temă, membrii Comisiei de egalitate de șanse din APCE au convenit ca forul european să atragă atenția, în mod public, asupra necesității încadrării corecte în muncă a femeilor, astfel încât condițiile de salarizare să fie asemănătoare celor ale bărbaților, în cazul aceluiași gen de activități profesionale.

Știm cu toții că aceasta este o problemă reală și la nivelul societății românești, unde există tot mai mulți angajatori care ori refuză să primească femei, ori le plătesc mult mai slab decât pe bărbați, sub diverse motive, de la efortul fizic până la orele de program. Consider că nivelul de democratizare a instituțiilor românești și a societății per ansamblu ar trebui să permită depășirea unor asemenea bariere comportamentale, mai ales că țara noastră s-a angajat să respecte prevederile clare ale Uniunii Europene, care stipulează fără echivoc dreptul femeilor de a primi salarii egale cu bărbații pentru aceleași posturi, pregătire profesională sau volum de muncă.

Printre alte subiecte aflate pe ordinea de zi a Comisiei forului european s-a mai aflat cel privind impactul sistemelor electorale asupra reprezentării femeilor în politică. Pe scurt, este vorba despre discriminările la care sunt supuse femeile în unele țări europene, unde au dificultăți mari în accesul în prim-planul vieții politice, din cauza imperfecțiunilor sistemele electorale. Știm bine că și în țara noastră au existat și încă mai există asemenea probleme, însă este de apreciat faptul că unele partide parlamentare fac eforturi pentru a garanta un acces cât mai larg al femeilor la spațiul public.

În aceeași întrunire APCE de la Paris, parlamentarii germani au vorbit despre acordarea de suport, asistență și protecție pentru victimele violului, inclusiv violul maternal. În acest caz, a fost adusă în discuție necesitatea unor reglementări suplimentare, întrucât legislația actuală este nereformată, mai ales în ceea ce privește protejarea identității victimei chiar și în fața justiției.

La ședința Comisiei de egalitate de șanse am mai discutat despre contribuția parlamentarilor la activitățile de combatere a traficului de ființe umane, implicarea femeilor în soluționarea unor conflicte sau a unor focare de conflict de pe teritoriul continentului european, precum și despre eliminarea stereotipurilor sexiste din media. În legătură cu acest din urmă subiect, una dintre cele mai vehemente poziții a fost a reprezentantului Portugaliei, care a spus ca abordarea trebuie să se facă și din perspectivă calitativă, nu doar cantitativă. Cu alte cuvinte, trebuie analizat și modul în care sunt prezentate femeile în media, nu doar numărul materialelor de presă în care acestea apar.

Nu în ultimul rând, membrii Comisiei au stabilit să se redacteze o Convenție APCE pe tema combaterii violenței domestice, ca măsură de implementare a rezoluției adoptate recent pe acest subiect de către reprezentanții organismului APCE.

  Mihai-Aurel Donțu - informarea ministrului educației asupra subfinanțării învățământului brașovean;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

În atențiaministrului educației și cercetării - Ecaterina Andronescu.

Doresc să vă aduc în atenție starea de subfinanțare în care se găsește învățământul brașovean. Există numeroase școli care funcționează fără autorizație sanitară, pentru că unitățile de învățământ nu sunt conectate la rețeaua de apă și canal. Ba, mai mult, sunt numeroase școli care trebuie modernizate, consolidate și reabilitate termic. Vă reamintesc că în perioada guvernării Tăriceanu, un prim pas spre modernizarea și reabilitarea unităților de învățământ a fost făcut. Brașovul a primit de la ministerul educației cea mai mare sumă pe care a avut-o vreodată la capitolul investiții în învățământ. Este vorba de aproximativ 1200 miliarde de lei vechi, bani care au fost distribuiți tuturor școlilor din județ, fără a se ține cont de apartenența politică a primarilor. Or, acum asistăm la repartiții bugetare în funcție de criterii politice.

Dacă ne uităm pe hotărârea de guvern emisă în luna iunie, referitoare la finanțarea din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării a unor cheltuieli pentru unitățile de învățământ, Brașovul este pe undeva la coada județelor. Județul pe care eu îl reprezint primește undeva la 20 de miliarde de lei vechi pentru reabilitări și modernizări de unități de învățământ în 2009. Faceți o comparație cu banii alocați de guvernul Tăriceanu pentru școli! Nu mai vorbesc de faptul că de această sumă, în 2009 vor beneficia aproape exclusiv localitățile care sunt conduse de primari membri ai partidelor aflate la guvernare PD-L și PSD. De când, doamna ministru, elevii au culoare politică? Vă solicit respectuos să analizați situația de la Brașov și să alocați banii exact acolo unde este nevoie. Vă dau câteva exemple numai din Colegiul meu, Rupea-Feldioara-Codlea, unde fără o finanțare adecvată, copiii riscă să nu mai aibă unde învăța: Cața, Ungra, Apața și exemplele ar putea continua.

Vă pot pune la dispoziție și amendamentele pe care le-am făcut la dezbaterea bugetului pe 2009, referitoare la finanțarea unităților de învățământ brașovene, amendamente bineînțeles respinse de colegii mei majoritari, PSD ȘI PD-L.

  Constantin Severus Militaru - declarație politică: Învățământul gratuit este pe bani;

Domnul Constantin Severus Militaru:

Declarație politică intitulată "Învățământul gratuit este pe bani".

În ultimii douăzeci de ani, situația școlii românești s-a degradat încontinuu, încercările succesive de reformare întrecându-se în insuccese și chiar în modificarea tragică a destinelor copiilor noștri.

Când spun asta, nu mă refer doar la situația clădirilor școlare și preșcolare, în cele mai multe cazuri insalubre, fără spații igienico-sanitare sau dotări corespunzătoare desfășurării procesului instructiv-educativ. Nu mă refer nici la modificările aproape anuale ale organizării învățământului preuniversitar, care au dezorientat deopotrivă cadre didactice, părinți și copii.

O problemă poate și mai gravă decât infrastructura școlară este legată de proasta salarizare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar. Salariile mizere au avut consecințe dezastruoase asupra capitalului uman specializat și cu experiență din educație, care a migrat masiv spre alte sectoare de activitate. Ne aflăm, astfel, în situația în care deficitul de cadre didactice specializate este în creștere, iar salariile nestimulative nu vor repara nicidecum această problemă.

Grav este că, din cauza acestei proaste salarizări, în școala românească și-au făcut locul, constant, obiceiuri proaste, la care niciun ministru sau inspector școlar din ultimii douăzeci de ani nu a găsit răspunsul adecvat. Astfel, sub diverse pretexte, orice elev care trece astăzi pragul școlii, încă din prima zi este nevoit să contribuie pecuniar la diferite fonduri, unele cu tradiție: fondul clasei, fondul școlii, altele constituite ad-hoc, potrivit ideilor profesorilor sau directorilor. Și, parcă sfidând și criza sau orice logică firească, cu fiecare an aceste sume cresc considerabil. Dacă mai adăugăm la aceste rele obiceiuri pretențiile școlii privind costumația obligatorie a elevului, cadourile pentru aniversarea onomasticilor succesive ale cadrelor didactice, cadourile de Paști și de Crăciun, de 1 și 8 martie, și Dumnezeu știe câte motive nu se mai găsesc pentru a solicita părinților bani, nu putem spune că învățământul românesc obligatoriu nu e gratuit. Ci, dimpotrivă, costă enorm!

Poate că mulți dintre părinți, ale căror venituri trec peste medie, ar mai trece cu vederea aceste contribuții în schimbul unui act educativ de calitate. Însă proastele obiceiuri nu se termină aici. Prezența la școală a devenit mai degrabă un proces de socializare pentru elevi, și mai puțin un proces instructiv-educativ. Cine dorește și educație va trebui din nou să umble la buzunar și să apeleze la meditațiile particulare, extrem de costisitoare, cu aceiași profesori care ar trebui să-și facă treaba de la catedră.

Așadar, cine pronunță astăzi principiul constituțional "învățământul obligatoriu este gratuit" fie este în totală necunoștință de cauză, fie rău-voitor. În aceste condiții, stimați colegi, să nu ne mai întrebăm: de ce abandonul școlar este în creștere, de ce profesia de dascăl nu mai beneficiază de aprecierea societății românești, de ce copiii din păturile sociale sărace sau din mediul rural nu ajung niciodată să absolve o facultate, de ce școala românească nu mai produce valoare.

  Mircea Grosaru - declarație politică Cine scapă țara de criză?;

Domnul Mircea Grosaru:

Declarație politică intitulată "Cine scapă țara de criză"

Tema crizei financiare și economice nu este nicicum una nouă, ci mai degrabă una care poate fi considerată de unii ca fiind un subterfugiu al politicienilor sau chiar o confruntare cu o problemă reală.

Ambele variante sunt adevărate și pot fi tratate separat, mai ales că politicul și economicul sunt indispensabile unul altuia, iar ceea ce rezultă din cadrul politic se răsfrânge asupra situației economice, dar și invers putem spune că este la fel de adevărat.

Cine suferă de această criză?

Cine determină politicul din țara noastră și cine poate influența viața economică?

Orice spun politicienii intră în derizoriu și cred că înfruntarea pentru viitoarele alegeri prezidențiale va răspunde tuturor întrebărilor, pentru că influența și așteptările sunt la fel de mari.

Poate mai mari ca oricând.

Ce vom face noi?

Desigur că vom aștepta, dar desigur că vom și vota.

De data aceasta vom vota un președinte care va putea face față tuturor acestor provocări la care este supusă România.

Președintele va trebui să ne reprezinte în țară, în situație de criză, dar și în străinătate.

Președintele trebuie să convingă partenerii noștri europeni că România a progresat.

Președintele trebuie să fie cel puțin orientat la noile schimbări din țara noastră, pentru a nu afecta viața populației, pentru ca cetățenii să nu mai plece în străinătate, ci să vină din străinătate înapoi în România.

Președintele trebuie să fie în egală măsură simpatic atât românilor, cât și partenerilor noștri din lume.

Pentru că Președintele de data asta va trebui să scape țara de criză!

Cine își asumă acest lucru, devine Președinte.

Care va fi acesta, vom vedea peste exact 60 de zile, pentru că turul II va fi numai o simplă susținere politică pentru unul dintre cei doi care vor sosi primii în preferințele cetățenilor.

Indiferent cine va fi, trebuie să știe bine aceste lucruri.

  Mircea Grosaru - declarație politică Școală, familie, societate;

Domnul Mircea Grosaru:

Declarație politică intitulată "Școală, familie, societate"

Declarația politică de astăzi am intitulat-o așa, întrucât aceste trei atribute aparțin unui stat civilizat, dacă vrem, oricărui stat european, mai ales cu statut de membru al Uniunii Europene.

România ar trebui ca la cele trei capitole enunțate anterior să reprezinte ceea ce cândva putea susține cu tărie că este un exemplu de urmat și pentru alții.

Dacă ne referim la școală, ne putem declara total nemulțumiți sau depășiți de problemele actuale ale acesteia, pornind de la noul model european de elev și până la cel de dascăl, devenit o problemă majoră a generațiilor actuale, dar și a celor care vor urma, cel puțin din perspectiva faptului că odată, sau mai bine zis cu câțiva ani în urmă, școala românească producea oameni bine pregătiți și teoretic și practic, însă în prezent nimeni nu mai dorește parcă să devină nici învățător și nici profesor, oricare ar fi acesta.

Familia, așa cum se prezintă în acest moment, este legată de locul de muncă și mai mult de copii, fiind nevoită să își găsească o cadență fie în străinătate, fie undeva unde se poate vorbi de siguranța unui loc de muncă.

Parcă din ce în ce mai mult, tinerii își găsesc această cadență în Italia sau în Spania, devenite țări la fel de familiare ca și România, pentru foarte mulți dintre tineri.

Așadar, cuvântul familie parcă nu mai are aceeași esență precum altădată, când vechile familii își creșteau copiii într-un alt spirit, într-un alt fel, iar societatea, care le include pe amândouă, nu poate fi decât o rezultantă a celor două definite anterior.

Pe bună dreptate că ne punem cu toții întrebarea: în ce țară trăim?

Cu toate astea, nu trebuie să uităm că România este țara în care în ultimii 20 de ani s-au petrecut multe și se vor petrece și mai multe, într-un timp mult mai scurt decât în alte țări, datorită specificului poporului român de a se adapta la orice situație.

Desigur că cele trei cuvinte: școală, familie, societate au aceeași conotație și pentru minoritățile naționale din România, care se exprimă liber și fără frica de altădată că cineva le va discrimina, spunându-le "neamțul", "rusul" sau "grecul", "italianul" sau "armeanul".

Pentru statul român, nu a mai rămas decât un pas de făcut din acest punct de vedere, și acesta se numește: Legea privind statutul minorităților naționale din România.

Este un pas pe care îl vom face foarte curând.

  Mircea Grosaru - declarație politică Moțiunea - învățământ, moțiunea - salarii și alte moțiuni;

Domnul Mircea Grosaru:

Declarație politică intitulată "Moțiunea - învățământ, moțiunea - salarii și alte moțiuni"

Moțiunea pe teme de învățământ și salarii a fost inițiată de opoziția firavă a celor circa 15% dintre alegători, prin reprezentanții lor din Parlamentul României, însă reprezintă o realitate a situației existente în țara noastră.

Guvernul României apelează la Fondul Monetar Internațional și la Banca Mondială pentru împrumuturi care sunt necesare în primul rând revigorării economiei, întrucât mediul economic este singurul care prin taxe, impozite și t.v.a. poate aduce bani la bugetul de stat.

Toate procedurile au fost de urgență, și cu toate că inițial nu s-a apelat la această măsură, pentru a nu îndatora populația, iată că totuși guvernanții actuali ne prezintă o altă realitate și mă întreb:

În aceste condiții în care țara se împrumută pe un mare număr de ani, iar banii vor fi rambursați în timp tot de către populație, prin aceleași taxe care cu siguranță că vor trebui să crească, oare Parlamentul nu trebuia consultat?

Parlamentul este cel care a învestit Guvernul României cu un mandat, pentru a-și duce la îndeplinire Programul de guvernare pe care acesta l-a prezentat Parlamentului, însă nu țin minte ca în acest program de guvernare să fi fost vorba de vreun împrumut contractat de la Fondul Monetar Internațional sau de la Banca Mondială.

Acest lucru reprezintă, fără îndoială, conform Constituției României, un nou motiv de moțiune de cenzură împotriva Guvernului, pentru încălcarea și nerespectarea Constituției țării și a Programului de guvernare.

Poate că o parte dintre deputații sau senatorii din Parlament au sesizat acest lucru și poate că vor pregăti o nouă moțiune de cenzură, care este mult mai serioasă și ar avea motive de constituționalitate neîndoielnice pentru a trece.

Depinde însă de același lucru: cine o va vota?

Deci iată că se poate încălca cu ușurință Constituția României, chiar de cei care sunt învestiți de Parlament, adică de reprezentanții poporului român, pentru a-i reprezenta pe aceștia și a lua toate măsurile pentru neîncălcarea ei.

Este un lucru la care noi, parlamentarii va trebui să ne gândim bine, mai ales prin consecințele ulterioare.

  Mircia Giurgiu - declarație politică: Jandarmii: apărători sau infractori?;

Domnul Mircia Giurgiu:

Declarație politicăintitulată "Jandarmii: apărători sau infractori?"

Înființarea unui post de jandarmi în localitatea unde locuiești poate însemna faptul că nu mai trebuie să îți fie frică de hoți. Problema apare atunci când cei care trebuie să te apere se transformă în persoane care nu respectă nici cetățeanul și nici legea.

Recent, în județul Cluj, în zona munților Apuseni au apărut o serie de probleme create tocmai de jandarmii montani de la postul de jandarmi de la Beliș-Fântânele. Cetățenii au reclamat faptul că sunt abuzați fizic și psihic de jandarmii montani. Le-au fost tăiate cauciucurile la căruțele cu care transportau în mod legal lemnele tăiate din pădure, le-au fost sparte parbrizele la mașini, dacă nu opreau instantaneu la semnalele oamenilor de ordine.

În loc să aibă încredere în oamenii legii, locuitorii munților Apuseni se tem că poate vor fi agresați de jandarmii montani. Munții Apuseni reprezintă o zonă turistică și, implicit, prezența jandarmilor este necesară. Dar în condițiile în care aceștia consideră că legea o fac ei, poate ar fi mai bine ca postul de jandarmi montani de la Beliș-Fântânele să fie desființat, ori cei șase jandarmi de acolo să fie schimbați. Măsurile acestea sunt necesare pentru a asigura un climat de liniște și pace pentru toți cei care locuiesc în acea zonă mirifică a României.

  Adrian Mocanu - declarație politică: Construcția de parteneriate public-private;

Domnul Adrian Mocanu:

"Construcția de parteneriate public - private"

Trecem printr-o perioadă de profundă criză economică, indusă de criza economică mondială și amplificată de criza de sistem internă.

Lupta politică internă se amplifică pe măsură ce ne apropiem de data alegerilor prezidențiale, promovând violența verbală și chiar fizică.

Mass-media relatează, analizează și amplifică aceste tensiuni politice interne, creând cetățeanului obișnuit impresia că singura noastră preocupare este lupta politică pentru obținerea unor funcții politice în stat.

Pentru că nu doresc să fac parte din tabloul pe care alegătorii noștri sunt obligați să-l privească în fiecare zi, vreau să vă aduc la cunoștință că sunt și domenii în care se întâmplă lucruri importante care interesează comunitățile noastre din colegiile din care venim. În acest sens, menționez că în perioada 15 septembrie -15 octombrie a.c. Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) a lansat prima sesiune de cereri de proiecte pentru acordarea fondurilor nerambursabile destinate dezvoltării rurale în cadrul Axei 4 (LEADER) din Programul Național de Dezvoltare Rurală, Măsura 431-Funcționarea Grupurilor de Acțiune Locală, sub-măsura 431.1-Construcție parteneriate public-private-Faza III. Suma alocată acestei sesiuni este de 9.803.744 Euro, iar suma maximă nerambursabilă pentru finanțarea unui proiect este de 49.000 euro.

Conceptul LEADER este un nou mod de gândire și de acțiune cu privire la dezvoltarea comunității rurale, în care actorii locali sunt implicați în luarea deciziilor referitoare la identificarea nevoilor, a resurselor locale și stabilirea priorităților cu scopul de a crește competitivitatea, de a crea noi locuri de muncă și de a crește nivelul de trai al membrilor comunității respective.

Programul LEADER poate juca un rol important în stimularea unei abordări noi și inovatoare privind dezvoltarea zonelor rurale. Inovația trebuie înțeleasă în sens larg: introducerea unui produs nou, a unui proces nou, a unei noi organizări, a unei noi piețe, noi soluții la problemele rurale persistente.

Consider că în această perioadă, una din preocupările noastre în teritoriu trebuie să fie și aceea de a contribui la constituirea acestor parteneriate public-private, cunoscute sub denumirea de Grup de Acțiune locală (GAL).

  Neculai Rebenciuc - declarație politică: Guvernul Emil Boc vs. Guvernul Bo(i)k(o) Borisov;

Domnul Neculai Rebenciuc:

Declarație politică intitulată "Guvernul Emil Boc vs. guvernul Bo(i)k(o) Borisov"

Criza care s-a abătut nepărtinitor pe plan mondial a avut, pe lângă efectele cunoscute, dezastruoase pe alocuri, și unul "pedagogic": guvernele au avut de dat testul adevărat al competenței. Surpriza, din acest punct de vedere, a venit din partea Bulgariei. Aplicând principiul responsabilității și dând dovadă de o tehnică de guvernare remarcabilă, proaspătul guvern bulgar (format în iulie a.c.) condus de primul-ministru Boiko Borisov, "a dat tuturor o lecție", după cum declara un analist pe piețe emergente, Nigel Rendell.

Prima măsură anticriză înțeleaptă a fost aceea de a numi într-o situație excepțională - criza economică mondială - un ministru de finanțe priceput, Simeon Djankov, fost economist la Banca Mondială timp de 14 ani.

Guvernul Boiko Borisov dă o lecție umilitoare guvernului Boc. În timp ce primul își îndeplinește consecvent promisiunile electorale - capitalul de încredere în guvern a crescut la 75% dintre bulgari, nivel neatins de la căderea comunismului, guvernul Boc încalcă sau aplică greșit, în mod consecvent, programul de guvernare.

Efectele pozitive ale reformelor înfăptuite de guvernul de la Sofia a stârnit admirația Bruxelles-ului "pentru pașii făcuți", dar și, concret, deblocarea celor 140 de milioane din programul SAPARD destinat Bulgariei și blocat în urma acuzațiilor de corupție.

Gestionarea crizei de către guvernul de la București a fost dezastruoasă: impozitul minim a însemnat faliment pentru multe firme mici și mijlocii, programul "Prima casă" - un fiasco, cota de încredere în Guvern - în cădere liberă.

Exigențelor UE le-au venit în întâmpinare "competența rar întâlnită", conform unei analize publicată de Wall Street Journal, a guvernului bulgar.

"A înțelege înseamnă a ști să faci" (butada lui Pierre Janet), se aplică perfect guvernului Boiko Borisov. Competența guvernamentală poate, prin urmare, să edulcoreze efectele nefaste ale crizei. Din păcate pentru noi, guvernul Emil Boc ne creează o îndreptățită neliniște: neputința, dublată de aroganță, conduce spre dezastru.

  Nini Săpunaru - declarație politică: Salarizarea PD-L - PSD = sărăcirea și disperarea românilor!;

Domnul Nini Săpunaru:

"Salarizarea PD-L-PSD = sărăcirea și disperarea românilor!"

Cred că societatea românească s-a lămurit în cele nouă luni de concubinaj politic dintre PD-L și PSD despre cine încearcă să conducă cu adevărat România, despre actul de guvernare, despre poziționarea guvernanților față de criză, în concluzie, despre funcționarea Coaliției aflate la putere.

Boacănele din actul de guvernare, numirile în funcții publice ale unor persoane controversate, aflate în atenția justiției, politizarea funcționarilor publici, ignorarea partenerilor și a dialogului social, înghețarea salariilor au devenit politica oficială și preferată a Guvernului PD-L-PSD, în lipsa unui program de măsuri de dreapta care să dea încredere pe piață și să sprijine agenții economici.

Guvernul PD-L-PSD nu a contribuit la îmbunătățirea vieții românilor, ci, din contră, a radicalizat categoriile socio-profesionale. Guvernul PD-L-PSD a abandonat principiul solidarității sociale și a introdus nepermis în actul de guvernare aroganța la adresa partenerilor sociali, a Parlamentului, a societății civile, a cetățenilor din întreaga țară. A încurajat, în schimb, politica făcută la televizor, pe bază de certuri și scandal, a abandonat interesul public, în favoarea instalării clientelei politice în structurile guvernamentale, toate pe spinarea oamenilor și în văzul tuturor!

În lipsa soluțiilor de relansare economică, a măsurilor menite să contribuie la diminuarea efectelor crizei financiare, Guvernul PD-L-PSD și liderii celor două partide au avut grijă să furnizeze românilor un simulacru de democrație, de guvernare, un spectacol de prost-gust, cu declarații belicoase și atacuri sub centură, fără precedent în România postdecembristă.

Acest mod de a guverna nu are de-a face cu criza, cu sprijinul FMI, cu cetățenii români. Acest mod de a guverna riscă să ne arunce la începutul anilor '90 și să adâncească ireversibil recesiunea economică.

Guvernul vorbește de reducerea cheltuielilor făcută pe seama bugetarilor prin diminuarea veniturilor, și nu prin uniformizarea lor. În schimb, cheltuielile pe 2009 au crescut la majoritatea ordonatorilor principali de credite. Rezultatul este zero, performanța guvernamentală este zero, iar zeci de milioane de lei sunt aruncate pe fereastră de ministerele sportului și al turismului, prin încălcarea legii.

Legea salarizării unitare reprezintă încoronarea incompetenței și nepriceperii acestui guvern, iar angajarea răspunderii Guvernului într-o singură zi pentru trei proiecte de lege este o procedură neconstituțională, pentru că încalcă art.114 din Legea fundamentală a României.

Ca atare, Grupurile parlamentare ale PNL și UDMR au depus o moțiune de cenzură pentru a stopa incompetența Guvrnului PD-L-PSD, pentru a repune instituții fundamentale ale statului - Executivul și Parlamentul - în raporturile constituționale firești - Parlamentul este principalul for legislativ, care controlează puterea executivă, și nu invers -, pentru a reda încrederea cetățenilor într-un act de guvernare dedicat interesului public.

Fac un apel la colegii mei parlamentari de a vota această moțiune de cenzură și de a demonstra cu toții că suntem în slujba oamenilor care ne-au votat și ne-au desemnat uninominal să le reprezentăm interesele în Parlament.

  Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme - declarație politică: Sportul nu duce lipsă de sportivi, dar de infrastructură da;

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme:

Declarație politică intitulată "Sportul nu duce lipsă de sportivi, dar de infrastructură da"

Numele mari ale sportului românesc sunt pe buzele tuturor atunci când vine vorba despre performanță. Gheorghe Hagi, Gabriela Szabo, Nadia Comăneci, Ilie Năstase sunt doar câțiva dintre sportivii români care au smuls ropote de aplauze și au adus România pe lista țărilor de renume din sportul mondial.

Am uitat însă să ne întrebăm ce ar fi fost aceste nume dacă starea bazelor sportive la acea vreme ar fi fost asemănătoare cu aceasta de acum. Ce ar fi fost Nadia Comăneci fără baza sportivă de la Deva, lăsată acum în paragină? Ce ar fi fost toți marii sportivi români fără programe și finanțări venite de la stat? Poate că puțini dintre ei sau poate nici unul nu ar mai fi scris o pagină în istoria sportului. Iată de ce, mă întreb cum este posibil ca, în vremurile noastre, când aparatura modernă nu ar trebui să fie un lux, ci o obișnuință în bazele sportive din România, să nu mai putem asigura copiilor cu reale înclinații spre sport nici măcar strictul necesar. Cum este posibil ca bazele sportive care au transformat sportul românesc în unul de renume mondial să ajungă hrana rechinilor imobiliari și să fie transformate în complexuri de lux, destinate exclusiv oamenilor cu mare putere financiară? Câte talente se irosesc, generație după generație, din cauza lipsei de responsabilitate și de eficiență a celor care ar trebui să facă lucrurile să meargă în sportul românesc?

Cred cu tărie că, pentru ca un mare antrenor cum este Octavian Belu să mai poată spune despre un centru sportiv cum a fost cel de la Deva că este un "templu al gimnasticii mondiale", trebuie ca aceia aflați în acest moment la conducerea Ministerului Tineretului și Sportului să ia măsuri urgente pentru crearea unor condiții minime și decente pentru sport. De asemenea, noi toți trebuie să ne mobilizăm pentru a găsi surse de finanțare, pentru a pune la punct proiecte și a folosi fonduri structurale ca să scoatem sportul românesc din mizeria în care se află. Sunt convinsă că sportul românesc nu duce lipsă de tinere talente, dar duce lipsă, cu siguranță, ca urmare a nepăsării celor abilitați să ia măsuri, de o infrastructură fără de care nu mai putem învia marile bucurii de odinioară.

  Petru Movilă - declarație politică intitulată Planul C;

Domnul Petru Movilă:

"Planul C"

În ultimele zile, am tot auzit vorbindu-se în sferele foarte înalte ale politicii românești de un așa-numit "Plan B". El a fost "devoalat" - remarcați ghilimelele ! - de președintele PSD, Mircea Geoană, ori de câte ori a avut ocazia. Potrivit acestui plan, recenta procedură de angajare a răspunderii Guvernului Boc pentru trei legi de o importanță de necontestat pentru țară nu ar fi reprezentat altceva decât intenția președintelui Traian Băsescu de provocare a PSD-ului. Scopul acestei provocări ar fi fost forțarea ieșirii PSD de la guvernare, schimbarea guvernului, precum și a actualului premier, Emil Boc.

Ca să fiu cât se poate de clar pentru toată lumea, planul B succede planului A. Iar acest plan A, tot potrivit domnului Mircea Geoană, a constat în cooptarea PSD la guvernare, mutare care ar fi însemnat, potrivit unei logici destul de greu de urmărit, un nou mandat pentru Traian Băsescu în fruntea țării.

În acest moment, e dificil de înțeles dacă parlamentarii PSD au ales să participe la "desfrâul" (ca să-l citez tot pe domnul Mircea Geoană) acestei angajări de responsabilitate doar pentru a dejuca așa-numitul plan B sau pur și simplu pentru că au realizat importanța acestor trei legi. Nepopulare dar absolut necesare.

Din două una: ori, pentru a rămâne la guvernare, PSD este în stare de absolut orice, inclusiv să se prostitueze politic (că tot s-a făcut vorbire de desfrâu), ori partidul domnului Mircea Geoană chiar dorește ca Traian Băsescu să obțină un al doilea mandat de președinte al României.

Cu siguranță, în scurt timp, domnul Mircea Geoană va face public Planul C. Încep să întrevăd ideea principală a acestui plan. Rezultatele bune ale guvernării și ieșirea României din criză vor reprezenta doar o nouă capcană întinsă PSD de către președintele Traian Băsescu. În subtext, românii ar urma să înțeleagă că România poate fi bine guvernată, cu toată opoziția și reaua-credința a aleșilor PSD.

De data aceasta, domnul Mircea Geoană s-ar putea să aibă, în sfârșit, dreptate!

  Virgil Pop - declarație politică: Traian Băsescu și-a făcut o profesie din a-i ataca pe liberali;

Domnul Virgil Pop:

"Traian Băsescu și-a făcut o profesie din a-i ataca pe liberali"

Timp de patru ani de zile, conducerea de către un liberal a Guvernului României i-a stat în gât președintelui Traian Băsescu. Acum, când România se îndreaptă spre un dezastru sub un guvern PD-L - PSD, nășit de Traian Băsescu și condus din umbră de șeful statului, tot liberalii sunt cei atacați. După ce în Parlament, cu ocazia discursului rostit pe 15 septembrie, Traian Băsescu și-a trecut în contul succeselor personale realizările efective ale cabinetelor Tăriceanu I și Tăriceanu II, duminică, pe postul public de radio, în loc să critice activitatea guvernului pe care îl supervizează, a atacat tot fosta guvernare. Traian Băsescu a lăsat de înțeles că nu a putut reforma statul - de când oare șeful statului are drept obiectiv principal în fișa postului acest lucru ? - dând vina pe guvernarea liberală din anii 2007-2008.

Iată ce a declarat, printre altele, duminică, Traian Băsescu: "Rateul a fost în perioada 2007-2008, doi ani pe care noi i-am pierdut în reforma statului, datorită relației - și iată un motiv de reproș, dar e de văzut care au fost rădăcinile, dacă nu cumva suspendarea, dacă nu cumva eliminarea PD-L de la guvernare - relația președinte-prim-ministru practic a făcut ca eu să nu mai am instrumentele, Guvernul fiind unul dintre aceste instrumente, să declanșez procesele de modernizare a țării, neavând o relație optimă cu premierul. Și atunci a trebuit să recurg la metode greoaie de genul - pentru introducerea votului uninominal a trebuit să fac un referendum...".

Această declarație este una mincinoasă de la început până la sfârșit. Cine a fost cel care a provocat proastele relații dintre președinte și premier, nu Traian Băsescu? Cine a provocat "eliminarea" PD-L de la guvernare, nu tot Traian Băsescu? Cine a încălcat principiile Constituției și a obligat 2/3 din Parlament să-l suspende, nu cumva tot Traian Băsescu? Evident, nici unul dintre moderatorii emisiunilor la care participă șeful statului nu-i pun aceste întrebări. Și, bineînțeles, niciodată Traian Băsescu nu va recunoaște faptul că domnia sa se află la originea tuturor situațiilor conflictuale existente la vârful scenei politice între 2005 și 2008. Dar ne aflăm în plină campanie electorală - chiar dacă nu declarată oficial - și Traian Băsescu încearcă să creeze în percepția electoratului impresia că este personajul providențial al acestei țări.

Dacă anumite medii de informare fac - prin lipsă de atitudine - jocul lui Traian Băsescu, am să-i reamintesc (utilizând tot citate din presă) că dezinformează când spune că a trebuit să "recurgă la metode greoaie" pentru introducerea votului uninominal. Iată fragmente dintr-un "istoric" al uninominalului, publicat în 2008, într-un cotidian central.

  • 1997: senatorii PNL Paul Păcuraru, Alexandru Morțun si Mircea Ionescu-Quintus înregistrează o inițiativă legislativă privind un sistem uninominal mixt - proiectul rămâne în sertarul comisiilor parlamentare.
  • 1999: deputații Ioan Gavra și Valeriu Tabără (PUNR la vremea respectivă) propun o formulă de sistem mixt - nu găsesc susținere și nu înregistrează proiectul.
  • 2003: senatorul PNL Paul Păcuraru depune o inițiativă legislativă (L. nr.179/2003) care este la fel cu proiectul pe care și-a asumat în 2007 Guvernul Tăriceanu răspunderea.
  • 2005: PSD (uninominal în două tururi de scrutin), PNL (proiectul Păcuraru 2003) și PC (uninominal mixt) depun în ordine, proiecte la Senat.

Deci, după cum se observă, PNL este partidul care a propus în premieră introducerea votului uninominal. Și nu de ieri de azi. În 1997, domnul Traian Băsescu era ministru. Nu avea cum să nu știe de propunerea PNL. Și, cu toate acestea, la vremea respectivă nimeni nu l-a auzit spunând ceva în susținerea inițiativei liberale. În 2003, Traian Băsescu era președintele PD. Nu l-am auzit atunci să intervină public în sprijinirea noului proiect al PNL. Din contră, în perioada respectivă se pronunța, în dezbaterile organizate la GDS, împotriva sistemului uninominal. În 2005, Traian Băsescu era deja președintele României. Trei partide - printre care nu se afla și PD - au depus proiecte uninominale în Parlament. Nu l-am auzit atunci pe șeful statului să iasă în public și să ceară adoptarea urgentă a respectivelor proiecte. Nu avea de ce. Mai erau totuși trei ani până la alegerile parlamentare și patru până la cele prezidențiale, și nu se punea chiar așa de stringent problema găsirii unei teme electorale care să fie utilizată de PD, respective Traian Băsescu.

În ceea ce privește referendumul - convocat în timp ce Parlamentul lucra efectiv la legea uninominalului - el a avut doar un rol pur electoral, și anume sprijinirea campaniei europarlamentare a PD din 2007. Ceea ce uită Traian Băsescu să spună este că la apelul domniei sale au venit la urne doar 25,52% dintre alegători. Deci în nici un caz nu se poate vorbi de un succes. Nu este partea legată de votul uninominal cea mai grosolană dezinformare pe care o face Traian Băsescu. Proiecte privind legea unică de salarizare, a unui cod al educației au existat în timpul guvernării liberale. Dar nu a existat voința politică din partea celorlalți actori politici pentru a fi adoptate.

  Marius Rogin - declarație politică: Relația bilaterală România - Republica Moldova, un act de normalitate;

Domnul Marius Rogin:

Declarație politică intitulată "Relația bilaterală România - Republica Moldova, un act de normalitate".

Noul cabinet de la Chișinău își prezintă, săptămâna acesta, în Parlament, proiectul de guvernare. Totodată, vor fi anunțate primele nominalizări în fruntea unor ministere, precum și pentru procurorul general al Republicii Moldova și noul șef al serviciului de informații.

Au fost stabilite și prioritățile economice ale noului guvern: dezvoltare economică regională, lichidarea dezechilibrelor economice, financiare, sociale. Lipsa de active economice, lipsa de investiții în teritoriu totuși ne impun anume această abordare europeană care a fost practicată în mai multe state, inclusiv fostele state candidate pentru aderare. Instituirea Agenției pentru Dezvoltare Regională, cu cele trei filiale: Nord, Centru și Sud este tocmai calea eficientă, calea care va permite, dincolo de aspectele de gestionare propriu-zisă de politici, Republicii Moldova atragerea de importante fonduri europene fiindcă acest concept - dezvoltarea regională - este un concept european.

Relațiile Chișinăului cu FMI au fost înghețate de guvernarea comunistă în luna aprilie, când, în urma negocierilor, FMI a anunțat că nu s-a putut ajunge la o înțelegere privind semnarea unui nou acord, iar o nouă misiune va veni când va exista o solicitare din partea guvernului moldovean.

Conducerea FMI se arată disponibilă pentru lansarea în scurt timp a negocierilor cu Republica Moldova pentru semnarea unui acord de finanțare. "Suntem gata să delegăm o echipă de experți îndată după numirea în funcție a noului guvern, pentru a discuta toate formele de cooperare posibile, inclusiv asistența prin intermediul unui program susținut financiar de FMI".

Deputatul PLDM, Veaceslav Ioniță, președintele Comisiei pentru economie, buget și finanțe, spune că misiunea FMI ar putea veni cel târziu peste o săptămâna și că prin noul program, FMI ar putea acorda Republicii Moldova între 300 și 500 milioane dolari. "Procedura de negocieri nu va fi de lungă durată, va merge într-un ritm foarte accelerat, rar întâlnit în practica FMI, din simplul motiv că există o bună și foarte clară înțelegere între ambele părți, și FMI s-a convins de deschiderea și bunele intenții ale noii guvernări de la Chișinău".

Premierul desemnat, Vlad Filat, spune că noul acord de finanțare cu FMI ar putea fi semnat până la sfârșitul lunii octombrie, iar primii bani pot veni la mijlocul lunii noiembrie.

Viitorul guvern va fi format din același număr de ministere: 16. Au fost însă desființate Ministerul Reintegrării, care se ocupa de chestiuni ce țin de reglementarea conflictului transnistrean, și Ministerul Administrației Publice Locale. De chestiunea transnistreană se va ocupa un vicepremier. Președintele interimar, Mihai Ghimpu, a semnat decretul de numire în funcția de premier a președintelui PLDM, Vladimir Filat, care va prezenta săptămâna viitoare și componența noului guvern.

Președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a decis ridicarea regimului de vize cu România printr-un decret prezidențial. Ghimpu a avertizat, de asemenea, că vameșii care nu vor respecta decretul Președintelui Republicii Moldova privind ridicarea vizelor pentru România vor fi trași la răspundere.

Autoritățile de la București au reacționat rapid, salutând gestul Chișinăului, dar subliniind că acesta reprezintă un gest de normalitate și de revenire în legalitate.

Abolirea de către președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a regimului de vize impus de către guvernarea comunistă în relațiile cu România este o reparație, oarecum întârziată, a injustiției care s-a făcut. Acest regim de vize - impropriu si absurd - califica în cel mai strălucit fel modelul de guvernare pe care l-a menținut Partidul Comuniștilor, care a încercat să reinstaleze practic Cortina de Fier pe Prut, încercând să izoleze cetățenii din Republica Moldova de cetățenii României.

În lunile următoare ar trebui reluate contactele între ministerele de externe român și moldovean, pe marginea Acordului politic pentru stabilirea unui parteneriat strategic european și a Acordului privind regimul frontierei. Am putea să ne așteptăm la o înviorare a relațiilor bilaterale și a dialogului cu autoritățile române pe marginea subiectelor sensibile, cum ar fi semnarea Convenției de mic trafic la frontieră, așteptată atât de mult de cetățenii Republicii Moldova care locuiesc în perimetrul celor 50 de kilometri de la frontiera moldo-română. Ar trebui să urmeze și un dialog politic în spirit european pe marginea Acordului politic bilateral ce va fi axat pe stabilirea unui parteneriat strategic european și a Acordului privind regimul frontierei, care trebuie să fie unul cu caracter tehnic, ce ar facilita cooperarea transfrontalieră.

Acest pas important va fi urmat de o îmbunătățire semnificativă și a relațiilor politice dintre guvernele și ministerele de externe din România și Republica Moldova, astfel încât problemele vechiului regim să fie uitate, depășite, și relațiile dintre cele două state să se orienteze la chestiuni punctuale, cum ar fi nu doar restabilirea încrederii, dar și restabilirea unor poduri adevărate în relațiile economice durabile, și a unor instituții comune, care să privească în viitor și în perspectivă.

Ministrul român de externe, Cristian Diaconescu, a vorbit despre posibilitatea semnării unui tratat politic care ar descrie exact tipul de relații privilegiate, strategice, pe care le are Republica Moldova cu România și ar scoate anumite ezitări, probleme, fâstâceli în relațiile dintre Chișinău și Bucuresti și, în același timp, ar da și un semnal calificator pentru relația cu Bruxelles-ul.

Relansarea relațiilor cu Republica Moldova poate fi considerată un semnal privind interesul administrației de la Chișinău de a debloca dialogul cu Uniunea Europeană privind noul acord-cadru de cooperare UE - Republica Moldova.

România va continua să susțină aprofundarea relațiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, în perspectiva îndeplinirii aspirațiilor europene legitime ale acestui stat.

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică Legea salarizării unitare este o crimă la adresa generațiilor viitoare;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

Declarație politică: "Legea salarizării unitare este o crimă la adresa generațiilor viitoare"

Proiectul de Lege privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pentru care guvernul PD-L-PSD și-a angajat răspunderea în cursul săptămânii trecute, este nu numai injustă, dar și distructivă pentru societatea românească pe termen lung.

Ani de zile s-au făcut eforturi pentru ca în administrația publică să fie cooptați tineri cu studii de specialitate capabili să promoveze politici publice eficiente.

Ani de zile s-a urmărit profesionalizarea angajaților bugetari și s-au derulat programe pentru creșterea productivității muncii în sectorul public. În cadrul acestor măsuri, s-a avut în vedere inclusiv acordarea unei salarizări corespunzătoare calității muncii prestate.

Acest proiect de lege riscă să arunce în aer toate eforturile de profesionalizare și eficientizare a administrației publice, derulate în ultimii ani de guvernul Tăriceanu în parteneriat cu Uniunea Europeană și Banca Mondială. Mai mult decât atât, această lege făcută pe genunchi și cu ignorarea totală a celor afectați, riscă să arunce întreaga societate în haos, prin învrăjbirea categoriilor socio-profesionale și implementarea unor prevederi pe cât de injuste, pe atât de dureroase pentru milioane de români.

Vom asista la degradarea serviciilor dedicate cetățeanului, ne vom confrunta cu ghișee publice aglomerate și cu tratamentul funcționarilor pe măsura banilor primiți. Aceasta va însemna, de fapt, distrugerea administrației publice, iar taxele și impozitele, din ce în ce mai mari, vor reprezenta biruri pentru ineficiență.

Partidul Național Liberal a susținut și susține în continuare necesitatea reformării sistemului public din România. Dovadă în acest sens este inițiativa guvernului Tăriceanu care, în noiembrie 2008, a propus partidelor politice și sindicatelor un pact pentru elaborarea cadrului de salarizare unitară bugetară.

Dar nu la modul în care ni-l impune azi coaliția PD-L-PSD: incoerent, inconsecvent, discriminatoriu și incompetent.

NU în orice condiții - prin sărăcirea românilor.

NU în scop electoral - pentru a bifa Traian Băsescu un proiect pentru obținerea celui de-al doilea mandat.

NU în an de criză economică.

NU pentru satisfacerea capriciilor FMI.

Ceea ce reușește să facă acum guvernul Băsescu-Geoană, este să arunce întregul sistem public cu douăzeci de ani în urmă. Prin legea salarizării unitare se produce o crimă la adresa generațiilor viitoare.

Vor putea să explice primul ministru sau ministrul tineretului care va fi motivația tinerilor absolvenți să slujească funcția publică dacă nu vor avea nici o cale legală de a-și asigura un trai decent?

Concluzia este una singură: guvernul PD-L-PSD, prin acest proiect de lege și prin lipsa oricăror masuri concrete de stimulare a relansării mediului economic privat, subminează nivelul de trai al cetățenilor țării noastre dând naștere unei crize sociale care ar fi putut fi evitată.

  Titi Holban - declarație politică: Dezastrul economic al Guvernului Boc se vede în buzunarul românilor;

Domnul Titi Holban:

"Dezastrul economic al Guvernului Boc se vede în buzunarul românilor"

Atunci când am aflat că Guvernul Boc își va asuma răspunderea în Parlament pe un pachet legislativ, am tras speranțe că acesta va fi unul de natură economică care să fie capabil să corecteze marile erori ale acestui executiv. Dacă ar fi să menționez doar un exemplu aș face referire la aplicarea impozitului forfetar - fapt care a dus la colapsul unei bune părți a economiei.

În schimb, avem de a face cu promovarea unei legi a salarizării unice care va diminua în fapt veniturile multora dintre salariații bugetari. Este pentru prima data în România când oamenii primesc bani mai puțini în mână față de perioada anterioară. Însă aceștia ar trebui, probabil, să fie mulțumiți că mai au un loc de muncă - deși nu se știe pentru cât de mult timp. Pentru că dacă acest guvern va continua pe linia incompetenței pe care au promovat-o până în prezent s-ar putea ca România să înregistreze un număr uluitor de șomeri și de întreprinderi închise.

Un exemplu relevant este județul Buzău care se îndreaptă cu repeziciune spre un puternic derapaj economic. Deși județul a cunoscut o relansare economică în perioada 2004-2008, în ultimele zece luni ale anului nu au existat investiții semnificative nici în infrastructură și nici în dezvoltarea de noi locuri de muncă sau susținerea agenților economici.

Ba, mai mult, în județul Buzău au dispărut peste 1200 de firme, adică de peste 100 de ori mai mult decât anul trecut. Rezultatul s-a văzut imediat în numărul oamenilor care au rămas fără un loc de muncă: peste 14200.

Iar întrebarea care rezultă este: pe când își asumă domnul Boc răspunderea față de acești oameni.

  Florin Țurcanu - Propuneri și strategii în vederea redresării agriculturii;

Domnul Florin Țurcanu:

"Propuneri și strategii în vederea redresării agriculturii"

Schimbările care au avut loc în agricultura românească în ultimii 20 de ani au generat următoarele neajunsuri:

  • fărâmițarea fără nici o noimă a exploatațiilor agricole atât în cultura agricolă cât și în zootehnie;
  • decapitalizarea fermierilor prin acordarea de terenuri fără mașini, tractoare, utilaje agricole sau alt inventar tehnic;
  • desființarea sistemului bancar specializat pentru creditarea fermierilor;
  • minimalizarea rolului de strateg al statului privind exploatația agricolă;
  • dispariția firmelor care să asigure serviciile de aprovizionare, mecanizare, depozitare sau desfacere, altor servicii agricole, atât de necesare fermierului.

Toate acestea au dus la încetinirea progresului agricol care se manifestă prin: mărirea decalajului dintre fermierul român și cel european, bineînțeles în defavoarea fermierului român, obligativitatea fermierului român de a cumpăra cele necesare înființării culturii din import, la prețuri foarte mari, procurarea greoaie a utilajelor agricole, vânzarea produselor obținute la prețuri foarte mici care nu acoperă cheltuielile de producție, desființarea pieței organizate care asigură preluarea, prelucrarea sau industrializarea după caz a produselor agricole și desfacerea acestora atât pe piața internă cât și la export; excluderea fermierului de la creditare și deci imposibilitatea acestuia de a-și crea capital în vederea dezvoltării, necultivarea terenurilor sau chiar abandonul acestora, migrația tinerilor concomitent cu procesul tot mai accentuat de îmbătrânire a satelor, ceea ce a determinat, accentuându-se permanent lipsa forței de muncă și în special a celei calificate la sate, sărăcirea accentuată a satului, creșterea șomajului, abandonul școlar, toate acestea fiind factori determinanți care agravează creșterea infracționalității la sat.

Pentru a creiona o strategie pe termen lung, durabilă, care să poată reduce drastic diferențele dintre ferma europeană și cea autohtonă, și care, în final, să determine apropierea condițiilor de viață dintre oraș și sat, trebuie să definim foarte clar programul ce urmează să-l realizăm în perioada următoare cu maximă urgență. Acesta impune:

  1. Ferma familială - dezvoltarea, dotarea, specializarea și asigurarea profitabilității acesteia, comparativ cu ferme familiale existente în țări dezvoltate cum ar fi: Italia, Franța, Spania etc. În organizarea acesteia se vor avea în vedere condițiile de relief și clima, care în mod natural determină existența și dezvoltarea ei.
  2. Ferma mijlocie și mare care ținând cont de cele consemnate mai sus, va fi susținută în vederea dezvoltării, doar acolo unde condițiile naturale permit realizarea acestui deziderat.
  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată Îmi vreau țara înapoi;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Îmi vreau țara înapoi"

Zilele trecute, președintele României, Traian Băsescu, îi admonesta pe unii ziariști - sau pe unii ticăloși, așa cum îi alintă - pentru lipsa de patriotism și de iubire pentru țară, pentru instituțiile statului și pentru români, deopotrivă. Îndrăznesc să vă spun că această categorie - a acelora care s-au săturat de România - este mult mai cuprinzătoare decât ar crede președintele la prima vedere și că, paradoxal, acești oameni, inclusiv eu, iubesc această țară.

Într-adevăr, ne-am săturat de România, țara bordurilor, dar iubim orașele cu străzi asfaltate, fără gropi și ne plac centurile ocolitoare care rezistă mai mult decât patru zile de la inaugurare. Ne plac și autostrăzile, în ciuda faptului că președintele țării decreta, acum ceva vreme, că România nu are nevoie de așa ceva. Ne-am săturat să o vedem pe Elena Udrea călare pe cai albi, călare pe bicicletă, dar, cu toate acestea, ne petrecem concediile pe litoralul românesc sau la munte, pentru că sunt ale noastre și apreciem patrimoniul național.

Iubim, de asemenea, și sistemul de învățământ românesc, susținut de oameni dedicați meseriei lor, datorită cărora noi, astăzi, ne putem mândri cu multiple medalii olimpice și cu recunoaștere pe plan internațional. Nu iubim, însă, școlile care nu mai primesc fonduri de la Guvern, salariile mici pe care le primesc profesorii și nici comportamentul ambiguu al ministrului educației, care schimbă sistemele de evaluare de pe o zi pe alta. Și, cu siguranță, nu suntem de părere, la fel ca și președintele României, că școala scoate tâmpiți.

Nouă, celor care încă nu am lăsat România de izbeliște, ne plac guvernele capabile, care pot să asigure stabilitate economică și politică. Nu ne plac, însă, împrumuturile externe care ne îndatorează pe fiecare cu două mii de euro și nici guvernanții care dimineața sunt la putere și seara în opoziție, aidoma social-democraților conduși de nehotărâtul Mircea Geoană, care este, la rândul său, responsabil și vinovat pentru situația în care a ajuns țara noastră. Mai iubim soluțiile, oamenii întreprinzători care reușesc să își construiască afacerile cu mâinile goale, dar nu urâm nimic mai mult decât birurile inutile, care subjugă, în lipsa unor soluții concrete pentru rezolvarea unei crize financiare pe care o mai trăim doar noi, românii. Și nouă, parlamentarilor, indiferent de apartenența politică - și cred că aici veți fi de acord cu mine - ne plac dezbaterile și discuțiile pe marginea legilor României: am fost aleși de către electorat tocmai în acest scop. Din acest motiv, angajarea răspunderii guvernamentale, pe trei legi esențiale pentru funcționarea statului de drept, reprezintă o imensă greșeală și un act de sfidare la adresa tuturor categoriilor sociale afectate de aceste trei legi.

Observăm astfel, după nouă luni de guvernare PSD-PD-L și după cinci ani de șefie a președintelui Traian Băsescu, cum România pe care noi, ceilalți, o iubim și o respectăm nu seamănă în niciun fel cu țara în care trăiesc cei ce se intitulează conducătorii noștri. La final, însă, suntem nevoiți să trăim în aceeași țară lăsată să agonizeze, chiar dacă noi mai știm să simțim românește în România, iar ei știu doar să trăiască bine, pe spatele țării.

  Valeriu Ștefan Zgonea - despre Un bilanț incomplet;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Un bilanț incomplet"

După o zi istorică în care am reformat statul român, am ascultat cu emoție și nemărginit entuziasm discursul șefului statului, din care am aflat că românii trăiesc bine, mult mai bine decât în urmă cu 5 ani! Cine spune altceva este iresponsabil, precum "ticăloșii" care vorbesc pe la televiziunile mogulilor și își permit să-l acuze pe șeful statului de tot felul de lucruri, în căutare de senzațional.

Fără urmă de îndoială, toate împlinirile din ultimii cinci ani sunt meritul lui Traian Băsescu. Intrarea în NATO și aderarea la UE reprezintă realizările majore de pe lista președintelui. De asemenea, avem o creștere economică amețitoare, rata sărăciei tinde spre zero, iar criza nu s-a apropiat de Cotroceni, nici de familia ori amicii președintelui.

Cei care vor să-l denigreze pe șeful statului susțin că Traian Băsescu se laudă cu ce a făcut Călin Popescu-Tăriceanu, un premier despre care spunea că a adus corupția la masa Guvernului. De asemenea, Traian Băsescu își asumă și meritele lui Adrian Năstase, prezentat drept "răul absolut" pentru România. Toate acestea sunt opiniile unor oameni care nu înțeleg că avem un președinte ideal, iar rezultatele sale sunt excepționale!

Cine credeți că a realizat cele mai importante reforme din ultimii 20 de ani? Este o întrebare retorică, desigur, pentru că marea prioritate a lui Traian Băsescu este reforma.

Justiția e complet reformată, așa cum nici nu am visat! Președintele se uită la judecători ca la soare și contribuie nemijlocit la echilibrul puterilor în stat. Totodată, șeful statului a lămurit toate problemele, de la dosarul Flota și casa din Mihăileanu până la "expozițiile" fratelui său.

Așadar, avem economie performantă, nivel de trai ridicat și o justiție reformată pentru care ne felicită și Bruxelles-ul. Nu trebuie să vă aduc argumente când spun că România are niște relații diplomatice de invidiat cu toate statele de pe întreg mapamondul.

Nu avem șosele grozave, dar nici nu ne sunt de folos, pentru că turiștii vin în România cu avionul. Institutul Național de Statistică este în eroare când afirmă că transportul rutier se află de departe pe locul I, reprezentând 78% din totalul de intrări ale străinilor în România.

Vorbind despre turism, nu putem să trecem cu vederea dezvoltarea fără precedent a acestui domeniu în ultima perioadă și eficiența de care dă dovadă Ministerul Turismului în planul promovării imaginii României în lume, sub conducerea înțeleaptă a celui mai bun ministru pe care l-a avut România în ultimii cinci ani. Domnul președinte știe cel mai bine, pentru că ia "pulsul" turiștilor străini în restaurantele bucureștene. Iar turiștii străini spun că ne iubesc și că avem o țară frumoasă! Ce altceva ne mai putem dori?

Sunt convins că Traian Băsescu a uitat multe dintre realizările sale importante. Spre exemplu, președintele s-a întrecut pe sine, în primăvara acestui an, când a câștigat concursul de tuns oi de la sărbătoarea "Hora Bucovinei".

În fața acestui bilanț, devine tot mai clar că Traian Băsescu este un președinte prea bun pentru români. Nu este vina lui că țara e în criză, este vina românilor care nu apreciază un cincinal de împliniri mărețe. Cei care au altă părere sunt doar niște ticăloși și trebuie să își ceară scuze că există.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică: Violența în școală, un fenomen îngrijorător;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Violența în școală - un fenomen îngrijorător"

În ultimii ani, reprezentanții instituțiilor de învățământ, ai societății civile și mass-media au atras frecvent atenția asupra îngrijorătorului fenomen al violenței în școlile românești.

Studiile realizate de instituții internaționale plasează România pe primele locuri în rândul țărilor în care sunt raportate acte de violență asupra sau ale elevilor în spațiul școlii sau în timpul orelor de curs. Statisticile realizate sunt îngrijorătoare: în 75% din școlile din România se înregistrează fenomene de violență și 60% din elevii din București au fost agresați verbal și fizic în școală și în familie.

Violența în școală nu este un fenomen izolat și trebuie privită în context global și asociată mediului familial și social din România. Fiecare caz de violență școlară mediatizat la nivel național reprezintă un nou semnal de alarmă, pentru că în spatelui lui există cel mai probabil zeci de alte cazuri care nu ajung în atenția publică, dar care pot conduce la apariția de efecte severe la nivelul întregii societăți.

În România, în prezent, fenomenul violenței în școli a căpătat proporții cotidiene în condițiile în care opt scoli din zece se confruntă cu o anumită formă de violență: violența între elevi, violența elevilor îndreptată împotriva profesorilor, violența profesorilor împotriva elevilor, violența unor tineri din afara școlii față de elevi sau chiar față de profesori. Această violență, deseori manifestată doar la nivel verbal, se transformă deseori în violență fizică. Responsabilitatea pentru propagarea ei este împărțită între: stradă (75%), mediul familial (54%), mass-media (23%), școală (21%).

Soluțiile trebuie identificate la nivel de fiecare unitate școlară în parte, la nivel de familie și, nu în ultimul rând, la nivel de individ și trebuie materializate în medierea conflictelor școlare, prin soluționarea disputelor prin intervenția unei persoane neimplicate în conflict, această procedură trebuie urmată de un psiholog sau de un consilier pedagogic; echilibrarea intereselor poate diminua riscul apariției conflictelor școlare prin acordarea aceluiași statut ambelor persoane participante la conflict. În acest sens, soluționarea problemei este mult mai simplă, iar conflictul poate fi "stins" mai ușor, apoi corectarea climatului conflictual în familie reduce numărul elevilor-problemă, principalii "suspecți" în declanșarea actelor violente; realizarea unui echilibru al statutului elevilor în școală, fiecare elev învață că este egal în drepturi, indiferent de situația financiară sau de statutul social al părinților.

Recomandările ce pot fi făcute pentru limitarea violențelor, la nivel individual, sunt: identificarea timpurie a elevilor cu potențial violent, implicarea activă a elevilor cu potențial violent și valorificarea intereselor, aptitudinilor și capacității elevilor care au comis acte de violență și evitarea centrării exclusiv pe sancțiune. La nivel curricular, se recomandă dezbaterea și încurajarea exprimării opiniei elevilor, valorificarea temelor relevante pentru problematica violenței, precum și programe și activități extracurriculare.

  Marian Ghiveciu - declarație politică: Blestemul lui Ștefan cel Mare;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Blestemul lui Ștefan cel Mare"

În limbajul comun al românilor a rămas împământenită sintagma "cozi de topor". Aceasta definea pe acei înaintași din perioada 1900-1940, care, prin acte samavolnice, fără să țină cont de interesele obștenilor, au înlesnit prăduirea pădurilor vrâncene de către străinii de neam și țară. Acum lucrurile au evoluat, "cozile de topor" au devenit "cozi de drept".

Ștefan cel Mare a înzestrat cu acte răzeșii liberi din Țara Vrancei cu munții și pământurile aflate în acea republică istorică. După 1990, Obștile din Vrancea împreună cu cele din Vâlcea și altele au revenit în cadrul istoric și instituțional anterior anului 1940.

Problemele formelor asociative nu au fost legate de posibilitatea înstrăinării averii acestora. Ele au constat în imposibilitatea recuperării integrale a patrimoniului și a dreptului istoric.

Astfel, prin legislația funciară adoptată, s-a reușit recunoașterea formelor asociative ca parte a "Tezaurului istoric al României" și a proprietății acestora ca fiind garantată, indivizibilă și inalienabilă.

Interdicția înstrăinării terenurilor stăpânite în devălmășie, adoptată prin Legea nr. 1/2000, în toate variantele modificate și completate, vine dintr-o tradiție seculară: de la obiceiul pământului și dreptul de protimisis din Condica lui Ipsilante, Ofisul lui Bibescu Vodă de la 1840, Codul lui Caragea și pravila lui Matei Basarab, dispozițiile Codului silvic din 1910 și Legea Cudalbu din 16 septembrie 1920, aceste ultime reglementări fiind valabile și la data preluării fără drept a fondului forestier proprietate privată de către regimul comunist.

Având în vedere cele prezentate de mine, resping orice încercare de intervenție forțată și iresponsabilă (promovări legislative) în modul de gospodărire și organizare a formelor asociative de proprietari de pădure și alte terenuri din România, fără acordul lor.

Cât de mare a fost presiunea și cât de arzătoare a fost dorința inițiatorilor pentru a promova un text de lege (Pl-x 340/2008) care să permită înstrăinarea averii coloanei vertebrale a Oamenilor liberi din România.

Nu cunosc domnii colegi Blestemul lui Ștefan cel Mare?

  Eugen Bejinariu - declarație politică: Încrederea populației în Parlament oare continuă să scadă?;

Domnul Eugen Bejinariu:

Intitulez declarația de astăzi interogativ: "încrederea populației în Parlament oare continuă să scadă?"

Oamenii care aparțin unei formațiuni politice și participă la viața politică au un statut tot mai nedefinit, o prețuire în continuă coborâre, iar liderii din Parlament și Guvern "beneficiază" chiar de dușmănia ori ura multor cetățeni care au greutăți de orice fel. în ultimii patru ani, vinovată pentru orice neîmplinire, necaz ori eroare, oriunde și oricând, este clasa politică. Atât de mult a fost invocată clasa politică, încât poate fi acuzată și de secetă, grindină sau inundații! Astăzi greutățile cetățenilor sau ale comunităților locale sunt trecute în seama politicienilor, în general, a clasei politice, cum se exprimă cineva cu predilecție. S-a insistat pe ideea reformării acestei clase politice și, ca urmare, a fost promovat votul uninominal, dar și după aplicarea acestui nou sistem de vot, tot clasa politică a rămas vinovată de orice rău din țara aceasta.

încrederea populației în clasa politică a coborât foarte mult, în primul rând, ca urmare a unor aprecieri eronate și cu scop electoral promovate de unele partide și personalități de la guvernare. O astfel de promovare nedreaptă, conflictuală social și fără temei nu folosește nimănui. Direct și indirect, cunosc modul în care gândesc, apreciază și au încredere cetățenii, tineri sau în vârstă, în oamenii care fac politică și în primul rând în parlamentari. Personal nu sunt îngrijorat. Dar să se ajungă ca senatorii și deputații să fie refuzați de a participa la manifestările ocazionate de deschiderea noului an școlar 2009-2010, la îndemnul sindicatelor, reprezintă un demers dintre cele mai neașteptate (grave) din ultimi 20 de ani!

Au fost multe școli și licee care au renunțat la organizarea careului tradițional - cu prezența elevilor, părinților și cadrelor didactice și a autorităților locale - de "teama" ca nu cumva să vină vreun senator sau deputat. O astfel de abordare, fie și din partea sindicatelor, este una judicios pregătită și gândită în afara respectului față de oamenii aleși de către cetățeni și față de cetățeni. La un eveniment atât de profund în colectivitățile noastre, cu implicarea cadrelor didactice, a părinților, bunicilor, vecinilor și în primul rând, a copiilor și a tinerilor, discontinuitatea unei frumoase tradiții și lipsa comunicării și a comuniunii a reprezentat un moment neinspirat și jenant. Adesea mă întreb cum ar arăta democrația în societatea românească fără Parlament și parlamentari, fără separația puterilor și fără justiție și bună comunicare. Această situație deosebită pentru relația parlamentarilor și a Parlamentului cu instituțiile școlare, cu lumea didactică și implicit cu părinții cere analize, reflecții atente și demersuri legislative, administrative și de pedagogie socială.

Pe lângă dezvoltarea comunicării noastre cu autoritățile administrației publice locale și cu cetățenii din localitățile Colegiului Siret - Suceava, pe lângă încercarea de a da dimensiune solicitărilor colective și personale ale cetățenilor, vom promova inițiative în plan politic pentru a contribui la redobândirea încrederii oamenilor în autorități, în Parlament și parlamentari, în instituțiile statului român. Vom folosi forme și modalități democratice, moderne, credibile și demne, pe mai departe, pentru social-democrația din România. Toți suntem datori s-o facem!

  Ion Dumitru - declarație politică: «Perdele forestiere de protecție egal stare de urgență»;

Domnul Ion Dumitru:

«Perdele forestiere de protecție egal "stare de urgență"»

Cel mai bun pământ al României suferă un lent fenomen de deșertificare din ce în ce mai evident, fenomen prezent în tot sud-estul țării.

În anul 2007, efectele secetei au fost devastatoare și în măsură să anuleze aproape în totalitate activitatea producătorilor agricoli și nu numai. Anul 2008 și 2009 au fost și ei săraci în precipitații și aceasta în condițiile în care temperaturile sunt net superioare mediilor anuale din deceniile precedente.

Adăugând și faptul că irigarea terenurilor agricole se desfășoară în prezent pe suprafețe nesemnificative ne vom confrunta cu un climat excesiv continental caracterizat prin ierni fără zăpadă, cu frecvente perioade de temperaturi de -15°C -20°C și veri fără ploi cu temperaturi de +40°C - +44°C. Aceste fenomene au fost prezente în țară în ultima perioadă și vor continua.

În această situație, consider imperios necesară realizarea în regim de urgență a rețelei de perdele forestiere pentru protecția terenurilor agricole.

Realizarea acestor perdele forestiere cu lățime de 10 m amplasate la 450-500 m pe direcția est-vest și la 800-1200 m pe direcției nord-sud ar contracara efectul negativ al vânturilor predominante. Iarna, în cazul în care sunt viscole, zăpada este reținută pe câmpuri fără a mai fi depozitată în localități, căi de circulație, râuri, lacuri sau în orice alt loc unde nu creează decât efecte negative.

Efectul negativ al vânturilor reci de primăvară sau fierbinți de vară poate fi substanțial redus prin prezența perdelelor forestiere.

Aceste perdele rețin importante cantități de praf purtat de vânturi și influențează pozitiv climatul zonei, în sensul că mențin, o dată cu eliminarea apei prin procesele fiziologice, vara o temperatură mai scăzută și iarna mai blândă.

Prin însăși existența lor, perdelele forestiere concură la formarea norilor îmbunătățind regimul de precipitații al zonei și ar conduce la sporirea producțiilor agricole într-o zonă preponderent agrară și cu potențial foarte ridicat.

Din aceste considerente solicit Guvernului să urgenteze înființarea acestor perdele forestiere pentru protecția terenurilor agricole, având în vedere și încălzirea globală.

  Neculai Rățoi - declarație politică intitulată PD-L calcă totul în picioare!;

Domnul Neculai Rățoi:

Declarație politică: "PD-L calcă totul în picioare!"

Dacă cineva ar fi afirmat acum un an că Partidul Social Democrat și Partidul Democrat Liberal se vor afla împreună la guvernarea țării, ar fi stârnit râsul și batjocora multora dintre noi, în special pe a mea. Nici membrii PSD, nici cei ai PD-L, nici electoratul nu și-ar fi imaginat o asemenea posibilitate. Cu toate acestea, ca urmare a rezultatelor votului din noiembrie 2008, cele două partide au format o coaliție de guvernare, propunându-și să acționeze pentru binele românilor prin Pactul pentru România.

Din păcate, se pare că pentru partenerii de guvernare de la PD-L interesul tării nu mai este...de interes.

De ceva timp, scopul PD-L este unul singur: să scoată Partidul Social Democrat de la guvernare, prin orice mijloace. Această dorință a democrat liberalilor este vizibilă mai ales în teritoriu, unde a fost demarat un proces amplu de desfacere a protocoalelor încheiate între cele două partide. La nivel central, miniștrii și reprezentanții PSD sunt atacați constant. Partidul Democrat Liberal lovește din toate părțile PSD-ul, sperând că vom răspunde cu aceeași monedă și că, nemaisuportând, ne vom retrage de la guvernare, lăsând în mâinile sale ceea ce și-a dorit mereu: puterea. Doamnelor și domnilor, din păcate, colegii de coaliție acționează în conformitate cu propriile lor interese, nu cu interesele țării sau ale românilor. Se dovedește astfel că Parteneriatul pentru România nu mai reprezintă pentru aceștia un obiectiv major.

Nu aș vrea să se înțeleagă din spusele mele că PSD este o victimă, victima acțiunilor PD-L, însă partidul din care fac parte și-a călcat de multe ori pe inimă, cum se spune în popor, pentru a se ține de promisiunile pe care le-a făcut electoratului. Un exemplu este și momentul asumării de către Guvern a legilor privind salarizarea unică, educația și reorganizarea unor instituții și autorități publice. PSD a susținut în mod constant și consecvent nevoia dezbaterii acestor legi în parlament, având în vedere importanța lor. Amenințați însă și puși în fața căderii guvernului, fapt care ar fi antrenat o criză politică majoră, parlamentarii PSD au votat asumarea. Pentru România, o criză politică în acest moment ar înseamnă blocarea banilor de la FMI. Adică blocarea banilor pentru pensiile și salariile românilor. Iar PSD nu se va face niciodată responsabil de un gest care să atragă asemenea consecințe.

înainte să închei, aș vrea să împărtășesc cu dumneavoastră o părere personală, și anume, că PD-L va vota moțiunea de cenzură depusă de către PNL și UDMR tocmai pentru a îndeplini pofta lui Traian Băsescu de a scoate PSD de la guvernare! Aflat a doua oară la guvernare, PD-L acționează înspre distrugerea politicii românești și punerea României în criză.

  Gheorghe Ana - declarație politică: Traian Băsescu, tipologia unui dictator;

Domnul Gheorghe Ana:

Declarație politică: "Traian Băsescu, tipologia unui dictator"

Democrația din România pare cuprinsă de boală. Infecția a pornit de sus, taman de la Palatul Cotroceni. Din locul de unde, în mod normal ar trebui să izvorască înțelepciunea, spiritul democratic, concordia, dorința de conlucrare.

Președintele Traian Băsescu face ce face și, atunci când prinde momentul, își afișează apucăturile dictatoriale. Șeful statului, la o întâlnire recentă, a pus-o într-o situație penibilă pe procurorul general al României. Doamna Codruța Kovesi a fost dojenită de Traian Băsescu, tratată ca un școlar care nu ascultă de profesorul său, ca un soldat care nu percutează la ordinele comandantului. Tonul, cuvintele alese, expresia președintelui - toate schițau tipologia unui dictator, a unui om care caută cu orice preț răzbunarea, răfuiala perpetuă cu cei care nu vor să-i cânte pe strunele portocalii.

Să ridici tonul la cel mai mare om din Procuratura României pentru faptul că nu a reușit să bage după gratii demnitarii anchetați la ordin pare o situație desprinsă dintr-un film al absurdului.

Următoarea gafa cu rădăcini dictatoriale a făcut-o Traian Băsescu la întâlnirea cu reprezentanții Consiliului Superior al Magistraturii, când s-a folosit de un limbaj ironic, sfidător, zeflemitor și, pe alocuri, amenințător. Traian Băsescu a continuat apoi seria atacurilor nedemne pentru un președinte, numindu-i ticăloși pe cei care i-au atacat familia, adică pe fratele Mircea, vârât până peste cap în afaceri cu muniție.

Președintele țării nu mai iubește sau poate că nu a iubit vreodată, ci doar a disimulat, libertatea, democrația. Traian Băsescu nu admite să fie criticat, comentat, contrazis. Șeful statului nu acceptă decât propriile adevăruri și pe cele ale apropiaților. Cine nu este PD-L-ist este considerat dușman. Cine atacă PD-L este trădător, renegat, insultat.

Nu după aceste precepte trebuie să se ghideze democrația! Nu acestea ar trebui să fie semnalele date de Cotroceni, de un președinte autointitulat al tuturor românilor.

  Florin-Costin Pâslaru - despre calvarul zilnic pentru transportatori;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Calvarul zilnic pentru transportatori"

O porțiune din drumul european E577 este calvarul zilnic pentru transportatorii care doresc să ajungă dinspre Moldova pe Autostrada Soarelui.

Porțiunea de sosea dintre municipiul Slobozia și localitatea Iazu, aflată la limita cu județul Brăila, s-a umplut în ultimii ani de gropi din ce în ce mai largi și mai adânci. În paralel au apărut și crucile de fier de pe șoseaua încadrată de copaci, semn că pe această porțiune de drum deteriorat se moare în mod constant. Urme de frână, cauciucuri distruse și abandonate de șoferi, resturi de tobe și alte piese metalice sunt prețul plătit de conducătorii auto care sunt obligați să parcurgă drumul european.

Drumarii din județul Brăila au refăcut din temelii șoseaua, pe sectorul ialomițean, singurele intervenții vreme de 20 de ani s-au limitat la celebrele "plombări anuale". Preocupați mai mult să umfle banii ușor de la bugetul statului, fără a face strategii pe termen mediu și lung și fără a înțelege că degeaba ai făcut autostrada dacă nu poți ajunge cu mașina întreagă la ea, șefii companiei de drumuri naționale și autostrăzi se mulțumesc să lase câteva "firimituri" pentru drumul Slobozia-Iazu. Fără o investiție masivă, în câteva luni, toți cei 20 de km de drum vor fi calamitați, iar șoferii vor încerca să ocolească zona din cauza craterelor din carosabil.

  Cornel-Cristian Resmeriță - declarație politică: O șansă pentru minerit și Valea Jiului;

Domnul Cornel-Cristian Resmeriță:

Declarație politică: " O șansă pentru minerit și Valea Jiului"

Declarația mea politică de astăzi are ca subiect Compania Națională a Huilei din Valea Jiului.

Începând cu anul 1840, de când există primele repere istorice despre exploatarea cărbunelui în Valea Jiului, și până astăzi, această unitate, sub diferite forme de organizare, a fost principalul agent economic care a contribuit la dezvoltarea celor șase localități urbane din Valea Jiului și la susținerea materială a celor mai multe familii din Valea Jiului. Compania Națională a Huilei a fost înființată prin Hotărârea de Guvern nr. 806/20.11.1998 ca societate comercială pe acțiuni cu capital integral de stat, are ca principal obiect de activitate explorarea, dezvoltarea, exploatarea, repararea și prelucrarea cărbunilor și are în componența sa subunități cu statutul de sucursală.

Ne aflăm acum în anul 2009, într-un an de criză, dar și într-un an de cumpănă pentru viitorul mineritului din Valea Jiului. Datorită crizei economice în anul 1928 s-a închis mina Lonea I, iar în anul 1931 s-au închis minele Lonea II, Dâlja și Vulcan. Trebuie să facem toate eforturile ca această situație să nu se mai repete și să nu rămână înscris în istoricul mineritului din Valea Jiului că datorită crizei economice din anul 2009 am avut parte de alte închideri de mine.

Ca om ales de mineri și familiile acestora să-i reprezintîn Parlamentul României, fac apel la factorii de decizie din Ministerul Economiei să găsească soluțiile pentru ca mineritul din Valea Jiului să fie salvat, iar condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi ce decurg din raporturile de muncă să fie respectate.

Fac această precizare deoarece în ultima perioadă, prin tot felul de acte adiționale la contractul colectiv de muncă, minerii aflați în activitate și minerii pensionari își pierd din drepturile câștigate de-a lungul zecilor de ani.

În consecință, solicit domnului ministru Adriean Videanu includerea urgentă a Companiei Naționale a Huilei într-o Companie Națională Energetică, fără închideri de mine și concedieri colective, dând astfel o șansă mineritului și oamenilor din Valea Jiului.

  Ioan Stan - realizarea tabloului actual al județului Suceava în încercarea de promovare a celor mai bune metode de luptă împotriva efectelor crizei;

Domnul Ioan Stan:

Sunt glasuri care proclamă, prin intermediul unora dintre mijloacele mass-media, lipsa de preocupare a politicienilor, aruncați, conform unui înalt exemplu, toți într-o oală, în legătură cu trecerea României prin cea mai mare criză economică a acestui mileniu.

Sunt analiști care suspectează în orice demers politic o manevră electorală.

Demersul meu nu se adresează nici unora, nici altora!

Aș vrea să fiu auzit mai ales de oamenii județului meu față de care am datorii de suflet și pe care nu i-aș lăsa pentru nimic de izbeliște. Acestora și tuturor celor ce vor să audă le spun că am semnat Pactul pentru România conștienți de forța impactului crizei ce urma să lovească România! Pentru a fi de folos României cu toată puterea noastră, cu specialiștii noștri, cu tactul și diplomația politicienilor noștri, verificați în cele mai însemnate misiuni diplomatice ale țării, am semnat acest pact acceptând tot ceea ce a presupus aplicarea lui în viață.

Adică, în ceea ce ne privește, mai ales reproșuri și acuze din cele mai fanteziste.

Numai că, la mine acasă, în județul Suceava, chiar suntem atenți la toate efectele crizei, chiar încercăm să fim de folos sucevenilor în încercarea de a atenua impactul crizei asupra vieții lor de zi cu zi. Și vă asigur că nu este simplu!

Pentru că, la mine acasă, în județul Suceava, mii de locuri de muncă au dispărut în decurs de câteva luni și mii de firme și-au închis porțile în același interval de timp. Alte câteva sute de societăți comerciale au citații la tribunale pentru deschiderea procedurii de insolvență, cerută de bănci, fisc ori parteneri de afaceri. Firmele din domeniul comerțului și-au redus vânzările cu 30%, altele din domeniul producției au ajuns să producă doar jumătate față de anul trecut, în domeniul construcțiilor comenzile au fost practic sistate de stat, iar apartamentele nu se mai vând la stadiul de proiect, ci doar cu greu la cheie.

În acest ultim domeniu se rezistă operându-se drastice reduceri de personal, reduceri care depășesc 50% din numărul de salariați, deși în acest domeniu forța de muncă era și este deficitară numeric și calitativ.

Dacă în construcții s-a disponibilizat personal, în comerț au fost diminuate salariile cu 10-15 %, iar majoritatea salariaților sunt plătiți în funcție de vânzări.

Vorbind despre firmele ce și-au închis porțile în acest an în județul Suceava, ele sunt în număr de 2671, conform cererilor de dizolvare, radiere ori suspendare a activității depuse la Oficiul Registrului Comerțului Suceava. În aceeași perioadă a anului trecut, numărul firmelor care și-au încetat activitatea prin aceste trei modalități a fost de numai 374, adică de peste șapte ori mai puțin. În aceeași ordine de idei, în anul 2009 s-au înregistrat 2099 cereri de suspendare de activitate față de 220 înregistrate în aceeași perioadă a anului trecut. Pentru aceleași motive ori pentru altele derivând din problemele venite o dată cu criza economică, în primele șapte luni ale acestui an s-au înregistrat 412 radieri voluntare de firme, față de 145 în același interval al anului trecut. Iar la capitolul dizolvări voluntare creșterea este și mai mare, căci vorbim de 9 societăți dizolvate în primele șapte luni ale anului 2008 și de 160 în aceeași perioadă a anului 2009.

Pentru a completa tabloul statistic de mai sus trebuie să mai adăugăm datele furnizate de Tribunalul Suceava unde au fost înregistrate până la 31 august anul curent un număr de 414 dosare având ca obiect procedura insolvenței/falimentului conform Legii nr.85 din 2006. Diferența față de cele 377 de dosare înregistrate anul trecut în aceeași perioadă, cu același obiect, poate părea nesemnificativă și pentru a-i determina justa valoare precizăm că declanșarea procedurii de insolvență se făcea anul trecut pentru un debit cert, lichid și exigibil de 10.000 lei, iar anul acesta se face pentru un minim de 30.000 lei, ceea ce determină în fapt scăderea numărului de dosare.

Și nu pot considera adevărul complet fără a vorbi despre creșterea dramatică a numărului de șomeri din județ, folosind pentru aceasta date furnizate de Direcția Județeană de Statistică.

Așadar, la sfârșitul lunii iulie 2009, numărul șomerilor înregistrați în județul Suceava a fost de 14.762 persoane, în creștere cu 653 față de luna iunie 2009 și cu 5.110 față de aceeași perioadă a anului trecut. De precizat că numărul șomerilor indemnizați în luna iulie 2009 a fost de 8.871 persoane. Comparativ cu aceeași lună a anului precedent numărul șomerilor indemnizați a crescut cu 5.712 persoane - o creștere de 280,8%.

Cred cu toată convingerea că am reușit să demonstrez pentru oricine vrea să vadă și să audă că nu ne sunt necunoscute efectele crizei economice asupra populației. Aceste efecte nu ne lasă indiferenți. Cunoașterea lor în amănunt ne ajută să preconizăm căi de ameliorare a impactului, să găsim și să încercăm a promova cele mai potrivite metode de diminuare a efectelor crizei. Acestea și nu altele sunt motivele pentru care am semnat Pactul pentru România.

Apreciem că numărul și amploarea acestor efecte justifică stoicismul strădaniei cu care menținem alianța politică ce a condus la semnarea Pactului.

  Costică Macaleți - declarație politică: Drogurile strică tot.

Domnul Costică Macaleți:

Declarație politică: "Drogurile strică tot"

Declarația mea politică de azi se referă la lupta împotriva consumului de droguri.

De curând, Inspectoratul de Jandarmi a demarat, în colaborare cu Centrul județean de prevenire, evaluare și consiliere antidrog, o campanie de prevenire a consumului și traficului de droguri în mai multe școli și licee din Botoșani. Programul interinstituțional de prevenire a traficului și consumului ilicit de droguri se va desfășura pe parcursul semestrului I al anului școlar 2009-2010 și va cuprinde populația școlară din 10 școli generale, cinci licee și cinci centre de plasament din municipiul Botoșani și orașele Dorohoi și Săveni. În cadrul acestor activități se vor prezenta materiale audio-video cu principalele tipuri de droguri, mărturii ale consumatorilor de droguri și se vor distribui pliante informative.

Nu mai este un secret pentru nimeni că ne confruntăm cu un fenomen ce a luat o amploare nebănuită în urmă cu câțiva ani. Dacă în urmă cu un deceniu în România piața de desfacere a drogurilor se afla la un nivel scăzut, teritoriul țării noastre fiind folosit mai mult pentru tranzit spre țările occidentale, în prezent, în ciuda problemelor de natură socială și economică, România a devenit un punct de atracție pentru cei care vând iluzii și distrug vieți din ce în ce mai tinere. Realitatea este crudă, "moartea albă" este prezentă printre noi și stă la pândă gata să-i înhațe pe cei care și-au pierdut busola, care nu mai au încredere în nimeni și nimic și care nu știu ce vor de la ei înșiși. Sunt tineri care s-au rătăcit sau care nu știu să se regăsească încă, să-și dea un rost și să-și stabilească un rol în relațiile cu ceilalți și cu propria viață.

Desigur, sunt mulți, foarte mulți adolescenți care se gândesc la cariera lor viitoare, la viața lor în comunitate, într-o posibilă familie sau într-un posibil colectiv de muncă. Sunt foarte mulți adolescenți care citesc, cercetează, caută, lucrează, învață pentru atingerea unor performanțe superioare, de excepție. Sunt mulți adolescenți care își dau seama că viața înseamnă dăruire, angajare, responsabilitate, care știu că în viață sunt multe obstacole, probleme, dificultăți și că depășirea fiecăreia dintre ele înseamnă o oportunitate a creșterii valorii lor intrinseci, a maturizării lor reale. Și totuși, din ce în ce mai mulți tineri o iau pe calea de pe care cu greu se mai pot întoarce. Ceva îi îndeamnă să-și distrugă viitorul și să producă suferința celor apropiați și de aceea sunt ușor de recrutat de către comercianții de droguri.

Cauzele care îi împing pe tineri spre dezumanizare prin consumul de droguri sunt multe. Cei mai mulți încep să consume droguri din pura curiozitate de a cunoaște efectele pe care le au asupra lor sau din dorința de a avea noi senzații, noi trăiri, vor să atingă o anumită stare fizică și psihică de bine, de exaltare și de destindere. Un alt motiv poate fi considerat teribilismul. Consumul de droguri poate fi incitant sau provocator. Unii sunt tentați să înfrunte riscurile fără a fi opriți de cuvinte ca pericol sau moarte. Dorința de afirmare în fața grupului precum și teama că vor fi respinși, că vor fi izolați de către grup dacă refuză propunerile așa-zișilor "inițiați", îi fac pe aceștia să nu ia în considerare riscurile la care se expun.

O altă cauză este presiunea grupului: în funcție de nivelul stimei lor de sine, de gradul de profunzime a idealului lor în viață, de raporturile cu familia, de rezultatele lor școlare, de imaginea pe care o au despre sine și pe care vor s-o creeze celorlalți, adolescenții au capacități diferite de rezistență la presiunea pe care anturajul lor o exercită. Este foarte important să știi cum să spui nu, ceea ce demonstrează ca ai o personalitate puternică. Este important ca tinerii să fie ei înșiși chiar dacă ceilalți gândesc diferit. Problemele în familie, la școală, cu prietenii, precum și izolarea de colectivitate constituie o altă cauză care îi determină pe tineri să evadeze din realitate consumând droguri. Unii le consumă pentru a ascunde sau pentru a depăși problemele zilnice pe care le au, și aici putem menționa: divorțul părinților, abuzul sau indiferența părinților sau a școlii.

Dacă elevul vede în relația cu educatorul sau cu părinții un suport viguros și constant în susținerea și dezvoltarea personalității sale, dacă se poate exprima pe sine însuși, dacă relația dintre ei este autentic umană, atunci este puțin probabil ca el, adolescentul, să-și dorească să respingă o asemenea realitate, să iasă "dincolo" de ea, să caute prietenia unor așa-ziși "adevărați prieteni", să caute bucurii iluzorii.

Trebuie să înțelegem că utilizarea drogurilor poate rezolva doar aparent și temporar problemele. Acestea vor continua să existe și chiar se pot agrava. Prin consumul de droguri, indiferent că acestea se numesc cocaină, heroină, cannabis, LSD-25 sau chiar alcool, toxicomanul caută să atingă fericirea, caută depășirea momentelor dificile, a singurătății, a excluderii. Toxicomanul vede în droguri soluția de a accede la o bucățică de viață în care timpul să nu mai conteze. Pentru o perioadă scurtă, efemeră, consumatorul cunoaște "iluzia păcii, a calmului sau a forței". Dar după aceste "binefaceri" își fac apariția și efectele nedorite cum ar fi: dependența și efectele toxice asupra sistemului nervos, asupra inimii sau a altor organe interne. La început, majoritatea drogurilor creează o trecătoare dispoziție de bunăstare fizică, o senzație de euforie, o liniște sau o exaltare psihică dorite cu aviditate de indivizii care se dedau la consumul acestora.

Mai târziu, personalitatea consumatorului este puternic afectată; apar viziuni și tulburări de comportament precum și erori de percepție și de judecată pentru ca, în final, activitatea practică a toxicomanului să fie nulă, viața normală, dacă mai există așa ceva, să dispară pentru totdeauna, carențele morale precedă decăderea intelectuală. Apare și se manifestă delicvența prin furturi, escrocherii, șantaj și uneori acte de violență care pot merge până la crimă.

În final, putem spune că tinerii care depind de mijloace exogene pentru a obține senzația de împlinire și pentru a scăpa de dificultăți, merită atenția și tot sprijinul nostru. O viață dependentă de drog nu poate fi decât un mod de trai jalnic, demn de compătimit, de aceea este important să fim întotdeauna atenți pentru ca cei de lângă noi să nu fie nevoiți să apeleze la droguri; să fie suficient să respecte, să discearnă, să înceapă o acțiune, un proiect și să le finalizeze, considerând că orice problemă în viață este în fond o oportunitate de a demonstra lumii și lor înșiși că au puterea de a nu se lăsa doborâți de pericolele care pândesc la fiecare colț de stradă și că pot spune cu mândrie: "Viața e prea frumoasă pentru a fi transformată în coșmar consumând droguri".

Iată de ce îmi manifest susținerea pentru acțiunile jandarmeriei și fac un apel la autorități, la părinți și la profesori să sprijine această campanie pentru a menține viața tinerilor noștri neafectată de coșmarul "morții albe" pentru că "drogurile strică tot"!

     

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 19 martie 2024, 12:50
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro