Plen
Ședința Camerei Deputaților din 8 februarie 2000
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2000 > 08-02-2000 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 8 februarie 2000

12. Dezbateri asupra proiectului de Lege privind regimul străinilor în România.  

Domnul Vasile Lupu:

................................................

Proiectul de Lege privind regimul străinilor în România. Reprezentantul Guvernului este pe cale să intre în Parlament. Până vine inițiatorul, dăm cuvântul președintelui comisiei, domnul deputat Ioan Mircea Pașcu, sau dacă are un substitut. Domnul Emil Popescu. Sunt două comisii sesizate în fond pentru a prezenta raportul.

Domnul președinte Emil Popescu are cuvântul.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Vi se prezintă raportul asupra proiectului de Lege privind regimul străinilor în România. Acest raport a fost întocmit de Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională în comun cu Comisia juridică, de disciplină și imunități. El a fost trimis comisiilor, pentru examinare în fond, cu adresa nr. ...din 21 septembrie 1998. Comisiile au avut în vedere următoarele avize, care au fost primite de la Consiliul Legislativ, de la Comisia pentru drepturilor omului, culte și problemele minorităților naționale. În cadrul analizei, comisiile au avut în vedere și alte observații și propuneri formulate de Guvernul României, de Biroul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați - ICNUR -, precum și de către unii deputați. În raport de obiectul și conținutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Urmează raportul asupra proiectului de lege. Susținem așa cum a fost întocmit raportul.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

La dezbaterile generale, dorește cineva să ia cuvântul?

Titlul legii.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Cap.I – "Dispoziții generale".

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.1, text inițiator.

Domnul Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

La art.1 alin.1, unde se definește ce se înțelege prin "străin" în sensul legii pe care o discutăm, propun, printr-o corelare și cu textul din Constituție, ca noțiunea să sune în felul următor: "Prin străin se înțelege persoana care nu are cetățenia română".

Deci, în loc de "persoana fără cetățenie română" – "persoana care nu are cetățenia română", pentru o corelare mai exactă cu textul din Constituție, care se referă la cetățenia română, la apatrizi și la străini.

Domnul Vasile Lupu:

Care ar fi deosebirea de sens?

Domnul Acsinte Gaspar:

Este vorba și de o exprimare mai corectă, domnule președinte, dacă vreți. Nu persoana "fără cetățenie", ci persoana care "nu are cetățenia română". Acela este "străin"

Domnul Vasile Lupu:

Da. Comisia?

Domnul Mihail Nică:

Din punct de vedere lingvistic, textul devine mai curat. Suntem de acord.

Domnul Vasile Lupu:

La vot!

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Alin.2 art.1.

Textul din raport.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.1, integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.2, alin.1.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Alin.2, raport.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.2, integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Trecem la alin.3 din art.2.

Alin.3 din raport.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.2, integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.3, textul inițiatorului.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Cap.I, integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Cap.II – "Intrarea, șederea și ieșirea străinilor".

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Secțiunea 1 – "Intrarea străinilor".

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.4, text inițiator.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.5 alin.1, raport.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Alin.2, inițiator.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Alin.3, inițiator.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.5, integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.6 alin.1 din raport.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Alin.2, raport.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Alin.3, 4 și 5.

Dacă sunt obiecțiuni, din raport?

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.6, integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.7, textul din proiect, textul inițiatorului.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.8, textul inițiatorului.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.9, textul inițiatorului.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.10 alin.1, text inițiator.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Alin.2, text din raport.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Alin.3, 4, 5 și 6 din textul inițiatorului.

Există comentarii? Nu.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.10, integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.11, lit.b) din textul raportului.

Există comentarii? Nu există.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Lit.a), c), d), e), f), g), h) din textul inițiatorului.

Dacă aveți obiecțiuni? Nu.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.11, integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.12, text proiect.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.13, text inițiator.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.14, textul din raport.

Există comentarii, obiecțiuni?

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.15, text inițiator.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Secțiunea 1, integral.

Domnule Rădulescu-Zoner, la art.15?

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

La art.16.

Domnul Vasile Lupu:

La 16, da.

Secțiunea a 2-a – "Șederea străinilor".

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art.16 alin.1.

La alin.1 aveți?

Poftiți, domnule deputat.

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Textul comisiei oricum este mult mai bun decât textul inițiatorului în ceea ce privește obligația cetățeanului român care are pe o perioadă limitată în vizită sau, mă rog, la care domiciliază un cetățean străin. Este mai larg în sensul că în loc să te duci cu el la poliție în 48 de ore, te duci în 3 zile.

Eu am propus un alt text, care mi-a fost respins. Vi-l citesc și după aceea îmi permiteți, totuși, două cuvinte, ca să explic. Textul meu sună: "Persoana fizică sau juridică ce pune la dispoziția unui străin locuință pentru găzduire sau teren... este obligată să-l înscrie în cartea de imobil".

Unii colegi, pe bună dreptate, au spus: ce carte de imobil, pentru că în alte țări nu există? Celor care mi-au făcut această observație colegială le atrag atenția că prin legea pe care noi am votat-o în legislatura trecută privind evidența populației, s-a legiferat această carte de imobil.

Prin urmare, trebuie ales: ori textul comisiei – deci îi iei pașaportul invitatului tău și te duci cu el la poliție, sau iei invitatul de gât și-l duci la poliție -, sau textul meu, în care eu oblig pe respectivul ca, în termen pe care-l putem stabili, dacă vi se pare prea lung, prea scurt, să-l înscriem în cartea de imobil, iar poliția teritorială, în primul rând, aceea de frontieră, iar în al doilea rând, poliția teritorială, căreia îi tot umflăm leafa, să-și facă datoria. Nu să transformăm din nou cetățenii, iarăși, în colaboratori ai poliției. Îi transformăm la Legea secretului de stat, îi transformăm și aici...!! Ne întoarcem la ceea ce a fost.

În ceea ce privește cartea, repet: nu mai este cea care a fost pe timpul lui Ceaușescu! Asta, pentru colegii care, poate, nu m-au înțeles. Pentru că noi am legiferat. Și, dacă-și aduc aminte colegii din vechea comisie, unii sunt și acum în Comisia pentru drepturile omului, acolo, chiar eu am introdus, pentru că în textul inițiatorului era că poliția este cea care hotărăște la cine să stea cartea de imobil, noi - comisia și plenul - am adoptat textul ca locatarii, deci asociația de locatari, de proprietari, de ce doriți, să desemneze persoana care să dețină cartea de imobil și poliția este obligată să i-o dea. Deci, cartea de imobil nu mai este la îndemâna, la liberul arbitru al poliției, pentru că, din propria mea experiență, rămăsese la vechiul, la cel care fusese desemnat pe timpul lui Ceaușescu.

Deci, soluția mea este o soluție de mijloc. În momentul în care e normal, să-l înscrie acolo și gata! Poliția să-și facă datoria și nu cetățenii să devină din nou colaboratori ai poliției, pentru că nu în felul acesta stabilim o societate normală.

Vă mulțumesc foarte mult și vă rog să-mi adoptați amendamentul.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Avramescu.

Domnul Constantin-Gheorghe Avramescu:

Vreau să cer o lămurire comisiei.

În justificarea textului propus, comisia spune: "pentru claritatea textului și adaptare la legislațiile în materie ale unor țări europene din Spațiul Schengen". Doresc să mi se dea exemple concrete - care țări și ce reglementări au?

De ce pun această întrebare? Pentru că și eu, cum probabil mulți dintre dumneavoastră, am stat la prieteni în diferite țări din Spațiul Schengen și știu foarte bine că n-am fost anunțat la poliție. Mai mult decât atât, chiar în timpul regimului comunist am fost; vorbesc numai de două țări - Cehoslovacia și R.D.G. -, unde am stat la prieteni săptămâni și nu am fost anunțat la poliție. Singurul caz care mi s-a întâmplat a fost în zona Pannemunde, unde era o justificare de zonă de securitate militară.

Pentru acest motiv, cer ca această afirmație să fie documentată.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Poftiți, domnule deputat.

Domnul deputat Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În ipoteza adoptării amendamentului propus de domnul deputat Rădulescu-Zoner, mă gândesc la două posibile întrebări: dacă nu este informată poliția, în termenul pe care-l vom stabili, asupra persoanelor găzduite, cum rezolvăm problemele celor urmăriți de Interpol, infractorilor internaționali, celor care tranzitează clandestin țara și sunt găzduiți de diverse gazde. Or, trebuiesc prevederi în lege și pe această temă. Cred că varianta comisiei este mult mai operantă.

Domnul Vasile Lupu:

Poftiți, domnule deputat Zoner.

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

În primul rând, cum se rezolvă și în alte țări.

Cred că toți dintre dumneavoastră ați fost măcar o dată, ca turiști; ca parlamentari, ați fost toți, ca și mine, de mai multe ori. Vi s-a cerut? V-a dus cineva, un prieten, o rudă, o gazdă, la poliție? V-a cerut pașaportul?

Dacă este vorba așa, poliția are mijloace specifice, poliția are ...într-adevăr, orice poliție, în orice lume, își are informatorii ei. Să-și facă poliția datoria! Nu să transformăm noi, să lucrăm pentru Interpol și nu să fie cetățenii obligați din nou să facă denunțuri la poliție, că sunt acolo, la dumneavoastră, sau nu.

Nu este permis ca populația, toată ziua, să nu stea decât să aibă legături cu poliția. Poliția are sarcinile ei; să și le îndeplinească. Și așa le-am ridicat salariile, care sunt mai mari decât ale dumneavoastră și ale mele.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat Zoner, aveți un amendament scris? Da. Este la "respinse".

Domnul Drăgănescu.

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Domnule președinte,

Deși sunt membru al comisiei, chiar vicepreședintele acesteia, la acest articol nu voi vorbi în numele comisiei. Am un amendament separat, pe care l-am susținut și în dezbaterile pe care le-am avut și la comisie și, pentru aceea, eu cer ca alin.1 al art.16 să fie respins de plenul Camerei Deputaților, având în vedere că nu putem accepta ca, prin această procedură legislativă, să obligăm din nou cetățenii să devină într-adevăr, volens-nolens colaboratori ai unor organe de stat.

În alte țări Schengen, așa cum este amintit aici, datoria anunțării locului unde se cazează un cetățean străin nu cade pe umerii cetățeanului din țara respectivă. Dimpotrivă, cetățeanul, la frontieră, este întrebat unde va fi cazat, unde se deplasează.

În schimb noi, aici, prin această prevedere legală, transferăm această răspundere din nou la cetățeanul român și, după cum bine știm, relațiile pe care anumite organe de stat le au vizavi de cetățean încă nu au ajuns la un nivel foarte emancipat, ca să spun așa.

De aceea propun eliminarea alin.1 al art.16.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Domnul Mihai Ioniță, în numele comisiei.

Domnul Mihail-Gabriel Ioniță:

Dragi colegi,

După cum vedeți, comisia a modificat textul inițial, deci textul propus de inițiator.

Aici am auzit tot felul de discursuri care, după părerea mea, decurg dintr-un reflex de care n-am reușit încă să ne vindecăm. Este vorba de reflexul față de statul totalitar. Nu vă supărați, mie nu mi se pare jenant, ca cetățean al acestei țări, să colaborez cu lucrătorii Ministerului de Interne, cu lucrătorii poliției, în contextul în care plecăm de la premisa că în România există democrație și că poliția este instituție normală. Eu sunt convins că foarte mulți cetățeni din țări civilizate și democratice conlucrează cu lucrători ai poliției fără să fie suspectați că prin asta ar face un lucru rău.

Noi am încercat să modificăm textul inițiatorului, pentru că ni se părea într-adevăr vag. De exemplu, se invoca un termen în care trebuia anunțată poliția, în 48 de ore, fără să se menționeze că respectivul putea, de exemplu, să stea la mine în vizită mai puțin de 48 de ore.

În sfârșit, eu știu, poate ar putea fi îmbunătățit acest articol, pentru că trebuie să ținem cont că și pentru România există cetățeni aparținând unor state care sunt, eu știu, susceptibili de a face parte din mișcări teroriste, din ...Nu există un control asupra... Există, într-adevăr, un control asupra intrării și pătrunderii lor în țară. Dar, plecând de la premisa că pot pătrunde și pe alte căi, de aceea, probabil, Ministerul de Interne a cerut un astfel de lucru.

Eu nu știu cu precizie care sunt țările din Spațiul Schengen, sau țările democratice care pretind cetățenilor de a da aceste informații. Dar, cu siguranță, și eu am fost uimit, mergând în țări democratice, cum ar fi Germania, să spun, în care, când am fost cazat la un hotel, am fost obligat să completez o fișă cu tot felul de date oficiale și personale, care țin de cetățenia mea; unde stau, de exemplu, adresa mea.

Eu cred că aceste date sunt cerute și pentru, eu știu, hotelul a se proteja în cazul în care aș aduce daune hotelului prin șederea mea acolo, dar și pentru că autoritățile statului respectiv vor să aibă mai multe date despre mine, ca persoană.

Deci, eu sugerez, eventual, să se specifice de statele ai căror cetățeni ar fi susceptibili de terorism, de ...., eu știu ....

Poate, într-adevăr, este greu de acceptat că dacă vine la noi un prieten din Germania, aceasta imediat să fie anunțat.

Rămâne să ne consultăm și cu inițiatorul.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Șteolea, apoi domnul deputat Gavril Dejeu.

Stimați colegi,

Să restrângem dezbaterile și să ne pronunțăm.

(Rumoare, vociferări)

Domnul Petru Șteolea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Vreau să spun de la început: susțin poziția comisiei în această chestiune.

Dar, s-au pus aici niște întrebări, au fost luări de cuvânt. Trebuie să primim o clarificare la acestea în sensul următor: în ceea ce înseamnă acest regim al cărții de imobil, el trebuie interpretat – acest regim al cărții de imobil – atât pentru imobilele în care locuiesc mai multe familii unde, într-adevăr, se vede o reglementare, este un alt tip de carte de imobil, dar sunt și imobile, case particulare, de unică familie, două familii, cabane de munte și așa mai departe. Acolo ce carte de imobil aveți? Până în prezent nu știu ca acolo cineva să fi editat, să fi distribuit autoritățile publice locale așa ceva. Deci, este un semn de întrebare.

A doua chestiune. Se discută despre acest regim pentru țările din Uniunea Europeană, țările vest-europene. Lucrurile sunt variabile. Aici, de la țară la țară, după câte cunosc, știu numai un exemplu, de o anumită, să zicem, chestiune pusă foarte bine la punct, chestiune care induce o rigoare absolută. Este cazul Elveției. Acolo, după câte cunosc, reglementarea ei este de natura: imediat ce o persoană, o familie primește în găzduire o persoană străină, anunță organismele poliției interne. Este un aspect.

Termenul la care comisia noastră a ajuns, de comun acord, a fi prevăzut în prevederea legislativă, eu consider că este destul de elastic, permisiv; este vorba de 3 zile. Și această măsură trebuie văzută atât ca protecție a ceea ce înseamnă interesul statului român, interesul în securitatea familiei respective, cât și al securității persoanei care este găzduită. În sensul acesta trebuie să privim această chestiune.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Gavril Dejeu. Urmează domnul deputat Mogoș.

Domnul Gavril Dejeu:

Am afirmat de mai multe ori de la acest microfon că legislația română trebuie să reflecte întotdeauna realitatea social-economică a țării noastre și să nu ne orientăm după standardul de dezvoltare al anumitor țări supercivilizate, sau după alte țări care sunt în urma noastră. Or, realitatea de la noi percepută atât intern, cât și internațional, este că fenomenul de sustragere de la lege, fenomenul de încălcare a legii de către cetățenii noștri sau de către cetățenii străini pe teritoriul nostru constituie un motiv de preocupare, atât pentru organele interne ale statului român, cât și pentru organele specializate sau politice, dacă vreți, a altor state spre care dorim să ne îndreptăm. Una dintre cerințele principale care ni se adresează este să facem ordine în România. Nu atât aspectul economic îi interesează, ci combaterea corupției și aspectul de legalitate.

Problema principală care ne-a fost pusă a fost cum controlăm, de pildă, frontierele României pentru ca România să nu fie o zonă de alimentare a unor surse infracționale în vest. Or, această problemă pe care o discutăm noi aici poate constitui o verigă pentru realitatea noastră de control. Am avut și avem în continuare cazuri în care în România se adăpostesc grupe de străini imigranți din răsărit sau din sud cu scopul de a ajunge în Germania, în Franța și așa mai departe, care stau la noi săptămâni întregi, fără să fie anunțați de nimeni, cu scopul de a-și crea condiții de emigrare mai departe.

Dacă, prin urmare, nu introducem nici un fel de obligativitate pentru cei care găzduiesc persoane străine, spre a fi anunțate la organele de autoritate, însemnează că facilităm, într-un fel, acest proces, acest curent care este atât de îndeaproape observat de străinătate. Mie mi se pare normal ca să se impună acum, pentru această perioadă pe care o trăim, obligativitatea anunțării prezenței străinilor în România. Nu numai pentru motivele pe care le-am arătat și mai înainte, dar realitatea demonstrează că organele de ordine nu au capacitatea să acopere întregul proces de supraveghere a prezenței străinilor în România, așa cum s-ar fi dorit în mod normal.

De aceea, eu sunt pentru formula adoptată de inițiator, și nu pentru cea adoptată de comisie; și vă spun de ce nu cea adoptată de comisie. Comisia spune că anunțarea să se facă numai pentru o perioadă de ședere de mai mult de 5 zile și numai la expirarea termenului de 3 zile de la plecare. Păi, ce se întâmplă? Dacă noi anunțăm organul de poliție, de pildă, la 3 zile după ce a plecat de la noi, acela este deja plecat peste graniță, anunțarea devine inutilă, ineficientă. Ori se anunță imediat, pentru ca organul de ordine să știe despre ce este vorba, ori, după 3 zile, nu mai are nici un fel de rațiune să-l anunțăm.

Iată pentru care motiv socot că este bine să adoptăm varianta inițială a textului propus de lege.

Domnul Vasile Lupu:

Da, domnul deputat Mogoș și se pregătește domnul Tăriceanu.

Domnul Ion Mogoș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Textul, așa cum este redactat, formulat de către comisie lasă posibilitatea unei obligații din partea persoanei fizice sau juridice...

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, pe scurt, propunerea.

Domnul Ion Mogoș:

... fără nici o sancțiune...

Ce propunere aș face eu pentru plenul Camerei? Ca atunci când "un străin care vizitează România este cazat de o persoană fizică sau juridică - în formularea textului de la comisie - să aibă obligația să anunțe posturile de poliție numai în cazurile suspecte". Deci atunci când apreciez eu, gazdă, că ceva nu este în regulă cu persoana pe care o găzduiesc, să am obligația de a anunța organele de poliție.

În felul acesta împăcăm, dacă vreți, tot spectrul de suspiciuni, de bănuieli în legătură cu corectitudinea străinului pe care îl găzduim. Încât aș solicita plenului să adopte această formulare și să incumbe această obligație pentru gazda română numai în cazurile de suspiciune privind persoana pe care o găzduiește.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Stănescu.

Domnul Mihai-Sorin Stănescu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Eu de la bun început vă sugerez ca să fiți de acord cu eliminarea acestei prevederi, și am să caut să mai aduc câteva argumente, alături de ceilalți colegi ai mei care au susținut acest punct de vedere.

În primul rând, motivarea care se aduce în coloana privind argumentația acestui text nu are, fără nici un fel de supărare, nu are nici un fel de acoperire, pentru că din experiența fiecăruia cunoaștem că în țările din spațiul Schengen și, mă rog, din alte zone ale lumii, există un sistem la graniță, la frontieră, prin care se asigură un control cât se poate de eficient de autoritățile statului, respectiv de poliția respectivă, pentru a urmări, mă rog, circulația persoanelor care intră în spațiul lor, pentru o perioadă de timp determinată.

Eu cred că această idee de a se introduce obligativitatea persoanei care găzduiește o persoană venită din străinătate, indiferent că o face în 48 de ore, fie că o face în termen de 3 zile, are un anumit izvor. Noi am fost obișnuiți și până în 1990, deci până la Revoluția din 1989 eram obișnuiți și trebuia să respectăm anumite obligații în legătură cu circulația străinilor, în România, în legătură cu persoanele care veneau să ne viziteze și așa mai departe.

În al doilea rând, trebuie să avem în vedere totuși optica celor care vin din străinătate. Ei vin din niște țări unde sistemul democratic este cât se poate de avansat și nu sunt obișnuiți cu asemenea chestiuni care li se par absolut nedemocratice, și sigur că nu s-ar crea o imagine bună pentru România.

În al treilea rând, motivația care s-a adus de domnul deputat Ioniță în sensul că România, eu știu, la un moment dat poate să devină, mă rog, un punct de trecere al unor structuri teroriste, unor filiere internaționale, Mafia etc. cred că suntem într-un moment în care exagerăm o asemenea chestiune și, din nefericire, mai mult românii sunt cei care produc anumite conflicte și ajung în situații nedemne pentru ei și pentru noi, în momentul în care se află în străinătate și desfășoară niște activități mai puțin ortodoxe.

Ultimul argument, și care cred că este destul de convingător, se referă la un exemplu. Israelul este o țară care are niște probleme total deosebite, care nu se compară cu nici o țară de pe mapamond. Aceste condiții deosebite, sigur, rezultă din poziția lor geopolitică, mă rog, din situațiile pe care le cunoașteți foarte bine și deci ar fi o țară care având o problematică deosebită putea să adopte niște măsuri care, într-adevăr, să fie de extremă. Însă chiar și Israelul, care are această situație deosebită în momentul în care ajungi în Israel nu ai decât o singură obligație, ca la momentul în care se prezintă controlul pașaportului și se aplică viza de intrare în țara respectivă, completezi, de asemenea, un formular în care arăți unde locuiești și ce perioadă de timp. Organele specializate ale poliției respective, sigur că își urmăresc activitatea și perioada în care ai stat și, în situația în care la momentul returnării ești din nou întrebat și obligat să declari, pe o fișă pe care ți-o prezintă, dacă în perioada respectivă ți-ai schimbat cumva șederea, destinația, deci ai locuit în altă parte și faci greșeala ca să spui cumva că: Nu, domnule, am rămas tot în Atania", de exemplu, dar, de fapt, ai locuit în Tel Aviv, ei iau act de această declarație a dumitale, dar trebuie să fii foarte conștient că o perioadă îndelungată de timp nu vei mai obține viză de intrare în Israel.

Deci din punctul meu de vedere și din punctul de vedere al PNL noi considerăm că această prevedere legală nu are nici un fel de acoperire, este falsă problema care se pune că se realizează o armonizare cu legislația europeană. Sentimentul acesta de securitate și această chestiune ca fiecare cetățean român, în momentul în care are un contact cu o persoană străină și ajunge la concluzia că prezența ei nu este destinată unui scop cât se poate de corect, deci cetățeanul român trebuie, prin educație și în timp, să ajungă singur să anunțe, să sesizeze organele abilitate ale statului în legătură cu prezența unui cetățean străin, pentru că numai prin educație, și așa este normal, deci prin ridicarea acestei conștiințe civice. În momentul în care vom impune românilor această obligație nu vom face altceva decât să adâncim în continuare lucrurile pe care le cunoaștem dinainte de 1989. Astea sunt argumentele pentru care vă solicit să fiți de acord cu eliminarea acestui text de lege.

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor deputați, riscăm să consumăm toată această parte a ședinței pe un singur text. De aceea, vă rog, 3 minute de intervenție și închidem dezbaterile după domnul Puiu Hașotti, domnul Marton Arpad și, iată, încă doi deputați de la UDMR și domnul Puiu Hașotti și domnișoara Gabriela Radu.

Încă 4 vorbitori câte 3 minute și trecem la vot.

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Voi încerca să pledez și eu pentru eliminare și aduc două argumente foarte pe scurt. S-a invocat aici faptul că trebuie ca cetățenii să anunțe eventuali spioni, contrabandiști, ticăloși etc. Păi, asta nu este treaba cetățeanului. Asta este treaba serviciilor de informații, asta este treaba poliției de frontieră etc. Dacă cineva, dacă un prieten de-al nostru și de-al oricărui cetățean vine în țară, și evident că acela nu știe că este spion, să mergem la maximum, el trebuie să anunțe poliția? Mie mi se pare o chestiune absolut ridicolă. Apoi, facem 23 de milioane de cetățeni români să colaboreze cu Ministerul de Interne? Dacă Ministerul de Interne nu este performant, este treaba cetățenilor? Și, mai mult decât atât, totuși trăim în România, eu îmi imaginez foarte ușor cum ar începe tot felul de delațiuni între vecini, între cetățeni, dacă introducem această obligativitate.

Se invocă, și acesta este al doilea motiv, spațiul Schengen. Într-adevăr, într-o serie de țări din acest spațiu, cetățenii au obligația să anunțe pe cei care-i vizitează, dar vă rog să nu uitați că în spațiul Schengen vin în emigrație clandestină cetățeni și din țări ale Europei. La noi în țară vin în emigrație, vin ca emigranți clandestini nu cetățeni din Europa, mai ales din Europa Occidentală, de unde vin, de altfel, cei mai mulți, vin din nu știu ce țară, din Afganistan, din te miri ce țări în care trăiesc așa cum trăiesc cetățenii de acolo. Asta mă face să invoc aici că este necesară eliminarea, pentru simplul motiv că nu putem face o asemănare între România și spațiul Schengen. Eu nu cred că noi primim în vizită cetățeni din Trinidad-Tobago sau din Afganistan. Sunt altfel de cetățeni, sunt altfel de oameni cei care vizitează România. Cei care vin din țări din lumea a 3-a, din lumea a 4-a sau a 50-a nu vin în vizită la cetățeni.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul deputat Maton Arpad.

Domnul Marton Arpad Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Trebuie să distingem 3 situații clare. Una este cea a hotelurilor, motelurilor și a altor instituții care se ocupă profesional cu găzduirea unor persoane. Aici, cei care am stat în hotel știm, când apare, oricare dintre noi, fie cetățean străin, fie cetățean român, completează un act prin care anunță că el este acolo. Deci asta se urmărește. Este clar.

Cea de-a doua situație este a cetățeanului care găzduiește pe cineva. Acest cetățean poate să găzduiască un cunoscut, prieten, rudă etc. sau poate să găzduiască pe cineva din varii interese. De exemplu, ca să-l ajute să treacă fraudulos granița etc. Deci, ne găsim în situația în care dumneavoastră vreți să apărați țara de infractori, de acele persoane care comit niște infracțiuni: trecerea frauduloasă a graniței, apartenență la structuri mafiote etc. ori, o astfel de activitate este o activitate de ajutare a infractorului, de favorizare a infractorului. Iar această activitate este pedepsită în Codul penal, este reglementată în Codul penal. Nu mai are rost să reglementăm această situație, pentru că e reglementată în Codul penal. Iar în cazul celorlalte situații, când o persoană găzduiește un prieten, o rudă, o altă persoană cu care sre relații economice, nu văd de ce trebuie să le impunem această obligativitate.

Ca atare, eu susțin ori eliminarea, ori acea situație care a fost propusă de colegul, că cel care simte că e ceva în neregulă să anunțe organele respective, ceea ce mi se pare normal, și atunci, într-adevăr, intervine acea obligație a loialității cetățeanului.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc, domnule deputat.

Poftiți, aveți cuvântul.

Domnul Szilágyi Zsolt:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Bineînțeles, și eu voi pleda pentru eliminarea acestui articol care mi se pare total împotriva spiritului de integrare a țării noastre în structurile europene și euro-atlantice. Noi, dacă acceptăm acest articol, de fapt dovedim că nu reușim să scăpăm de acea flosofie a țărilor est-europene care în procesul de legiferare pornesc din neîncredere. Noi, dacă acceptăm acest articol, dovedim că suspectăm orice turist, orice străin care vine în țara noastră să cheltuiască banii pentru scopuri turistice, pentru a-și vizita familia etc. ca posibil infractor, ca un, ab initio, ca un element dubios. Deci cred că neîncrederea distruge dezvoltarea economică și mă întreb cum dorim noi să sprijinim, de exemplu, turismul rural, turismul sătesc. Vă închipuiți că trebuie să tipărim pliante, de exemplu, care vor fi distribuite în străinătate, în Franța sau în orice altă țară din Occident, în care facem reclamă pentru satul român și pentru frumusețea țării noastre și cu asterisc vom menționa: "Atențiune, dacă mergeți la sat și nu stați în regim hotelier de stat sau în regim hotelier normal trebuie să cereți gazdei dumneavoastră să vă anunțe la poliție". Acesta este un mesaj pentru un occidental, că noi ne îndreptăm practic spre un stat poliețienesc. Or, nu astfel se conving străinii să vină în țară. Consider deci că este absolut inacceptabil cu prevederile unui stat modern, având în vedere faptul că, din fericire...

Domnul Vasile Lupu:

Da, aveți dreptate, domnule deputat, dar am atins 5 minute. Vă rog, concluzionați.

Domnul Szilágyi Zsolt:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Deci pledez pentru neadoptarea acestui articol.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Domnișoara Gabriela Radu.

Domnișoara Elena Cornelia Gabriela Radu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Am constatat cu surprindere și cu neplăcere că din discursul unor distinși colegi, juriști de marcă, a dispărut prezumția de nevinovăție.

Prin urmare, toți cetățenii străini găzduiți de români sunt din start niște infractori. Deci nu mai putem să ne găzduim rude, prieteni sau frați, pentru că va trebui să ne comportăm ca înainte de 1989 și să-i declarăm la organele de poliție. Și, dacă urmăm logica unora dintre antevorbitori, alin.1 al art.16 va fi respectat doar de cei care vor găzdui rude sau prieteni, pentru că nici un cetățean care va găzdui un infractor sau o persoană care va trata România ca pe o trambulină spre vest nu va merge să-l declare la poliție.

De aceea, această problemă ar trebui reglementată, așa cum se face, de altfel, în multe dintre țările din vestul Europei, prin înregistrarea adresei la care va locui cetățeanul străin direct la intrarea în țară, la punctul de frontieră, și nu prin obligarea cetățenilor români să meargă din nou să-și declare prietenii și rudele la poliție.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Am oprit lista. Inițiatorul? Comisia? Care este părerea inițiatorului?

Domnul Liviu Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sunt Liviu Popescu, secretar de stat la Ministerul de Interne.

Dacă îmi îngăduiți, aș începe cu o concluzie, și anume susținem menținerea formulării art.16 alin.1 din proiect, în varianta propusă de către comisie, și aceasta pentru mai multe considerente. (Gălăgie în sală.)

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog, liniște în sală.

Poftiți, domnule ministru.

Domnul Liviu Popescu:

Aș începe prin a exprima o considerație personală, și anume că nu este rușinos pentru cetățeni să colaboreze cu autoritățile statului, în condițiile legii și în condiții de maximă transparență.

Pe de altă parte, aș arăta că există o practică, în țări cu tradiție democratică, precum Italia, Elveția, Marea Britanie, Austria, Belgia și chiar și în Japonia, de a institui obligația notificării prezenței în țară a străinilor. Aici se poate face o discuție, dacă această obligație să revină să incumbe cetățenilor străini sau, respectiv, găzduitorilor, adică cetățenilor care aparțin țării gazdă. Mă voi referi la acest aspect în finalul expunerii.

Pe de altă parte, considerăm că însăși recrudescența fenomenului criminal, precum și a fenomenului de migrare ilegală și având în vedere că România este o asemenea țară de tranzit în fenomenul de migrare ilegală, impune anumite restricții legale, anumite condiții privind șederea străinilor. Dacă această obligație de notificare să revină străinilor sau, respectiv, cetățenilor români, noi considerăm că este o soluție care în practică ar ridica importante inconveniente, dacă această obligație ar reveni cetățenilor străini, și anume pentru că ei nu cunosc limba română, nu cunosc exact căror autorități să se adreseze etc. Și s-a spus de la acest microfon că inițiatorul privește pe cetățenii străini plecând de la o prezumție de vinovăție, și nu de nevinovăție.

Aș dori să înlătur o asemenea temere, o asemenea suspiciune, spunând că-i privim nu ca pe niște infractori, ci ca pe niște străini.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

Comisia?

Domnul Mihail Gabriel Ioniță:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea întâi să fac o precizare de ordin procedural. Eu personal, ca reprezentant al comisiei, nu pot să susțin în momentul acesta decât punctul de vedere al comisiei, deci în mod clar, textul comisiei.

În al doilea rând, aici au avut loc o mulțime de luări de cuvânt care au susținut diverse amendamente, dar vreau să vă anunț, domnule președinte, că în mod oficial există două amendamente respinse la comisie, și anume amendamentul domnului Zoner, care are în vedere cartea de imobil, și, într-adevăr, se propune eliminarea alin.1 al art.16, de către domnul deputat Liviu Mera, care nu știu dacă a ieșit la tribună să-și susțină acest amendament de eliminare.

Acum, pe fond, s-a adus aici în dicuție că nu este foarte clară justificarea care apare în raport, dar justificarea asta nu aparține inițiatorului, deci nu este o justificare a celui care a inițiat de ce trebuie să existe acest articol, ci este o justificare a faptului că textul inițial a fost modificat de comisie. De ce? Deci, comisia a considerat necesar să modifice textul inițial.

Aș mai vrea să spun că totuși aici a adus cineva, am impresia că domnul Marton Arpad, dacă nu mă înșel, a adus în vedere un lucru clar în sensul în care, cred eu că toți colegii meu sunt de acord cu acest lucru, trebuie să se facă deosebie cu persoana fizică și persoana juridică. Adică nu suntem de acord nici ca măcar persoanele juridice, respectiv hotelurile sau... să facă aceste anunțuri organelor de poliție? Deci dacă se discută, probabil e discutabilă treaba legată de persoanele fizice.

O altă treabă, în acest text, dacă eu îl citesc, se cere, este obligatoriu, așa e propunerea, ca persoanele să anunțe primirea în gazdă. Dar asta nu înseamnă neapărat un denunț, că cineva, eu, ca și gazdă, chiar dacă îmi vine sora în vizită, care soră este acum cetățean aparținând altui stat, îmi denunț sora dacă anunț la poliție, vezi, domnule, că am pe soră-mea în vizită. Nu este neapărat asta un denunț. Poate să fie o procedură care e discutabilă, și dumneavoastră veți tranșa această discuție printr-un vot.

Deci în mod oficial, eu, ca reprezentant al comisiei nu pot la ora aceasta să susțin decât varianta comisiei.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Poftiți, domnule deputat.

Domnul Antal Istvan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș dori să vă atrag atenția asupra unui aspect care a fost neglijat de cei care au prezentat acest proiect de lege, în speță, și reprezentanții poliției și stimații noștri colegi din comisie. Și anume: acele referiri la celelalte state. Păi, în celelalte state când intrăm noi intrăm cu viză, domnilor, și e și normal atunci, pentru că acel om, cetățean german care ți-a trimis o invitație este obligat, în momentul respectiv, să te anunțe, pentru că mai are și alte obligații.

Dumneavoastră știți foarte bine că e și problema asigurărilor, și până când nu deții toate aceste acte nici viză nu primești. Deci este un lucru absolut normal. Ceea ce se poate reglementa și în cazul României. Pentru cetățenii care vin din state din care sunt obligați să obțină viză pentru intrarea în România, problema este foarte clară și este simplă, pentru că atunci cetățeanul, dacă vine la un cetățean este obligat să-l anunțe la poliție, iar în cazul în care se duce la hotel, vine ca turist sau persoană juridică, atunci este absolut normal, pentru că acest circuit acolo funționează în mod normal. Dar cu o singură cifră vreau să vă atrag atenția dumneavoastră. Dacă ar binevoi să ne spună cei de la poliție, că de exemplu numai în ultimii 10 ani, după cunoștințele mele, peste 100.000 de cetățeni români și-au schimbat domiciliul. Deci aceste rude care doresc, din când în când se mai întorc în țară, într-adevăr, să fie siliți...

Domnul Vasile Lupu:

Da. Trecem la vot.

Domnul Antal Istvan:

Noi susținem eliminarea acestui punct.

Domnul Vasile Lupu:

Avem varianta comisiei, avem varianta inițiatorului. Dacă primele două texte nu trec, trecem la amendamentele propuse.

Începem cu eliminarea, domnule Zoner, începem cu eliminarea.

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Am o problemă de procedură, vă rog.

Primul amendament este cel de eliminare, făcut de domnul Drăgănescu. Și apoi, ca să fie lămurită sala, dacă împărtășește punctul meu de vedere votează împotriva textului comisiei, care va fi pus al doilea, dacă nu trece eliminarea. Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Începem cu eliminarea.

Stimați colegi,

Începem cu eliminarea, firește.

Supun votului dumneavoastră propunerea de eliminare a alin.1 al art.16.

Cine este pentru? Numărați. Vă rog liniște, secretarii numără.

Doamna Mitzura Domnica Arghezi (din sală):

Ce votăm? Mai spuneți odată!

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

Mai explicați încă odată ce votăm.

Domnul Dan Marțian (din sală):

În ce constă votul?

Domnul Vasile Lupu:

Verificăm cvorumul acum. Prin numărare. Se votează eliminarea alin.1. Am explicat.

98 de voturi pentru eliminare.

Împotrivă? 37 de voturi împotrivă.

Abțineri?

Manifestați-vă votul clar.

Stimați colegi, încă odată. Cine se abține? Mâna sus. Verificăm și cvorumul. 10 abțineri. Nu suntem în cvorum. Mai e nevoie de 4 deputați. (Vociferări.)

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Cât e cvorumul de lucru?

Domnul Vasile Lupu:

150. Voturile sunt numărate de secretarii de ședință.

Stimați colegi,

Nu părăsiți sala. Mai avem 20 de minute de dezbateri. Deci, 98 voturi pentru, 37 împotrivă, 10 abțineri. 146. Mai avem nevoie de 4 voturi. (Vociferări.)

Reluăm votul, că au mai venit colegi în sală, vă rog nu mai plecați! Unii vin, alții pleacă!

Cine este pentru eliminare? Încă o dată.

Stimați colegi, câteva minute mai sunt. 93 de voturi pentru. Deci, e clar, nu mai avem cvorum. Suspendăm lucrările. Reluăm ședința în plen, mâine, miercuri, la ora 8,30.

Ședința s-a încheiat la ora 16,15.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 30 noiembrie 2021, 20:16
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro