Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 20 martie 1996
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-11-2024
12-11-2024
11-11-2024
05-11-2024
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1996 > 20-03-1996 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 20 martie 1996

5. Continuarea dezbaterilor generale la proiectul Legii bugetului de stat pe anul 1996

Domnul Ion Solcanu:

................................................

Continuăm dezbaterile generale, invitând la microfon pe domnul deputat Moldoveanu, din partea Grupului parlamentar al P.R.M. — Camera Deputaților.

Se pregătește domnul senator Popescu-Necșești, din partea Grupului parlamentar liberal — Senat.

Domnul Marcel Moldoveanu:

Domnule președinte,

Onorați invitați,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

După cum ați putut ușor constata, această săptămână a demarat în forță, parlamentarii având de făcut față atacului proiectului Hotărârii privind bugetul de venituri și cheltuieli al Camerei Deputaților pe 1996; proiectul Hotărârii pentru aprobarea contului de încheiere a exercițiului bugetar pe 1995; Ordonanța nr. 40/1995 pentru rectificarea bugetului și, în sfârșit, proiectul Legii bugetului pe anul 1996.

Voi începe dezbaterea generală asupra acestuia din urmă cu un citat din Hesiodus: îBanii sunt suflet pentru sărmanii muritori". în consecință, asupra sufletului trebuie să ne aplecăm cu mare atenție, înțelegere și mai ales răbdare.

Ca instrument de stabilizare a economiei, prin care forța publică influențează cererea globală, asigură protecția socială, nivelul general al prețurilor, bugetul de stat este o formă concretă de manifestare a finanțelor. O politică bugetară pozitivă orientează cheltuielile publice în direcția creșterii economice, diminuării inflației sau așa ar trebui. Perceperea de impozite mai reduse, degrevarea de unele taxe și impozite oferă, cel puțin teoretic, posibilitatea ca agenții economici să-și lărgească activitatea prin investiții, stimulând ocuparea forței de muncă, creșterea producției și a veniturilor.

Deoarece securitatea socială a devenit, în această perioadă de tranziție, unul dintre factorii principali de bunăstare a oamenilor, un buget de stat, fie el și auster, nu poate să nu țină seama de asigurarea resurselor pentru educație și învățământ, sănătate și cultură, urbanizare, alocații și ajutoare sociale. Dar să vedem câte din aceste deziderate, cu generozitate enumerate în susținerea proiectului de buget, au fost realizate în ultimii ani. Dacă amintim numai discuțiile de aseară la rectificarea bugetului pe ’95, vom vedea că între bunele intenții și realizările existente este o prăpastie. Este de neînțeles, în primul rând, embargoul instituit de către P.D.S.R. și opoziție ordonatorilor principali de credite, adică bugetarilor.

Dezbaterea actualului proiect de buget după aproape 6 luni de la înaintarea lui către Parlament necesită, în primul rând, punerea de acord a elementelor de fundamentare cu evoluția reală a situației economico-financiare. Construcția proiectului de buget s-a făcut pe seama extrapolării creșterii economice înregistrate în primele nouă luni ale anului 1995, numai că situația concretă a economiei românești, în ultimul trimestru al anului trecut, cât și în prima parte a acestui an, nu a coincis cu dorința Guvernului.

Ne întrebăm și întrebăm: când a coincis cu adevărat?

Fundamentarea tuturor bugetelor, din ’90 până în prezent, s-a făcut numai pe dorința Guvernului, pentru că, dacă dăm înapoi filele bugetelor de până acum, concluzionăm că toate s-au bazat pe prognoze la prognoze la prognoze, unele din acestea fiind de-a dreptul false.

Dar ce înseamnă acest proiect de buget? Consolidarea creșterii economice din anii ’93, ’94, ’95? Nu! Consolidarea stabilizării industriale? Nici atât! Asigurarea unei reale protecții sociale? Nu! Atunci, românul spunea că îBanul este ochiul dracului!". Finanțistul susține că îMoneda și finanțele sunt cele mai perfide arme de subminare economică, socială și mai ales politică". Contribuabilul român este convins, din ce în ce mai mult, că banii, programele de reformă ale României sunt dirijate de finanțele mondiale. Practic, avem în față un buget arestat, adus în fața justiției, adică a noastră, a Parlamentului, și asistăm la un duel verbal între procurori și avocați, părțile angrenate în acest proces schimbându-și cu ușurință locurile.

De ce am ajuns aici? Pur și simplu, din cauza unei fundamentări ipotetice, ca să nu spunem o scăpare de sub controlul românesc a situației economico-financiare.

în aceste condiții, cred că nu prea avem ce dezbate, concret. Ce să dezbatem? Niște cifre seci, care nu satisfac nici un ordonator principal de credite? Guvernul anunță, ca primă măsură, o compensare a efectelor negative printr-o indexare a salariilor cu 3,9%, începând cu primul trimestru al anului 1996, în condițiile în care, din luna aprilie, vom asista la o explozie în lanț a prețurilor datorită scumpirii combustibililor și energiei.

Aceasta este gândirea politică a partidului de guvernământ?!

Aceasta este oferta financiară făcută bugetarilor?!

Este jenant!

Stimați colegi,

Dacă Guvernul are mâinile legate, să aibă curajul și bărbăția să iasă în fața națiunii și s-o spună cinstit! Chiar suntem un popor condamnat pe viață?! Chiar trebuie să asistăm pasivi la distrugerea producției naționale și agravarea dezechilibrelor fundamentale?!

Șomaj, inflație, îndatorare externă?!

Este nevoie a ordona cineva să se accentueze sărăcirea populației, concomitent cu înavuțirea prin speculă, abuzuri, ilegalități și corupție a profitorilor de tranziție, guvernanților și neguvernanților autohtoni și străini, polarizarea primejdioasă a societății?!

Poate vă așteptați să dau citire unor cifre. Nu voi cădea în capcana antevorbitorilor și nu o fac din respect pentru contribuabili.

Bugetul, ca situație previzională și limitativă a veniturilor și cheltuielilor de realizat în 1996 propuse de Guvern, așteaptă să fie sancționat printr-o decizie parlamentară care-i va conferi sau nu putere executorie.

Grupul parlamentar al Partidului România Mare are observații pe marginea unor articole și anexe, în concordanță cu atenția specială ce o acordăm unor anumite sectoare. Dacă doleanțele noastre se vor armoniza cu promisiunile adresate electoratului, îl asigurăm pe electorat și vă asigurăm pe dumneavoastră, stimați invitați și parlamentari, că ne vom apleca asupra proiectului de buget cu cea mai mare atenție, urmând să ne exprimăm prin vot în funcție de propria conștiință.

Două întrebări generale:

— în ce capitol, la ce articol este introdus bugetul alocat S.I.E. (Serviciul de Informații Externe)? Ce sumă are alocată?

— anexele 3/31 și 3/32 pot fi fundamentate atâta timp cât nu există o lege de organizare?

Mă refer la S.P.P. și S.T.S.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul senator Popescu-Necșești, Grupul liberal de la Senat.

Urmează domnul deputat Partal Petre, Grupul Partidului Democrat (F.S.N.), Camera Deputaților.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Adrian-Dumitru Popescu-Necșești:

Aș vrea, la început, să reamintesc un lucru, de fapt, bine cunoscut, că bugetul de stat constituie expresia monetară a politicii economice a Guvernului. Și eu ceea ce vreau să pun în discuție acum, să atrag atenția asupra acestei politici economice destabilizatoare ilustrată de bugetul pe care îl avem în fața noastră.

Este notoriu în analiza proiectului de buget, fără nici o excepție, toate sectoarele de activitate din țară s-au arătat profund nemulțumite de dreptul de a cheltui, care este sub orice nevoie pentru o desfășurare normală a activității, nu mai vorbesc de dezvoltare.

De asemenea, suntem martorii unor mișcări greviste din ce în ce mai amenințătoare și mai semnificative. De pildă, la Rușchița, în județul Caraș-Severin, unde sunt senator, se știe, 56 de mineri fac greva foamei la 400 de metri în mină.

Toate aceste lucruri sunt oglindite în traiul nostru zilnic, prin nivelul de trai scăzut, prin calitatea vieții cu totul necorespunzătoare.

De ce suntem în această situație? Pentru că practicăm bugetul după teoria îAnteriul lui Arvinte". Știți, acel preot sărac, de țară, care, ca să-și cârpească o gaură la anteriu, tăia din altă parte a anteriului. Pentru că nu avem venituri bugetare, respectiv, resurse posibil de mobilizat, Guvernul prezintă mereu acest lucru ca pe o fatalitate. îDe unde să-ți dau, că n-am! Spune-mi de unde să iau!" Dar nu dă nici o explicație cu privire la îde ce" baza de venituri nu este lărgită, îde ce" suntem victimele inflației, ale creșterii prețurilor, ale deprecierii monedei naționale. Sigur că o dezvoltare reală nu poate avea loc decât într-un stat de drept. Să vedem atunci care este cauza reală a faptului că statul are dreptate că nu are venituri. Cauza este că nu numai sectoarele de activitate sunt văduvite, nu numai muncitorii industriali intră în grevă, dar ne aflăm și într-o situație foarte gravă, în care protecția socială nu este decât în declarații, nu este efectivă sau, mai bine zis, este derizorie.

De ce aceasta? Datorită tergiversării reformei despre care nu s-a spus nici un cuvânt. Esența reformei este ilustrată de două cuvinte: privatizare și credibilitate. Noi, în privatizare, suntem pe ultimul loc din țările postcomuniste, atât în ceea ce privește întreprinderile de stat, ceea ce, e drept, aberant li s-au alocat resurse, fără ca să poată fi rentabile sub administrația unui stat, care-i întotdeauna un prost administrator, dar nu este încurajată nici crearea întreprinderilor mici și mijlocii care, în lumea modernă, în ultimele decenii, sunt singurele care creează avuție națională și locuri de muncă. E vorba de întreprinderi mici și mijlocii particulare.

De asemenea, credibilitatea nu știm ce este și nu înțelegem că în lumea capitalistă fără credibilitate nu se pot face activități comerciale, societăți de producție mixte și așa mai departe. De fapt, evitările, ambiguitățile și lipsa de voință politică a Guvernului, manifestate în principal prin negarantarea proprietății private particulare depline, pe care să o putem valorifica, s-o vindem, să ducem capitalul dintr-un sector în altul. Ne plângem că nu avem piață de capital, dar nu încurajăm deloc apariția capitalului românesc, ci, dimpotrivă, facem ceea ce nici Ceaușescu n-a îndrăznit, vindem casele furate de comuniști și vrem să avem credibilitate din partea investitorilor străini.

Suntem, de asemenea, în situația în care capitalul autohton nu vine dacă nu ne aflăm într-un stat de drept, dacă, în loc să fie încurajată concurența, se fac reglementări de amenzi și de impozite, se încurajează invidia, în loc de a transforma în eroi pe cei care au curajul să-și riște banii lor și responsabilitatea lor și suntem invadați de corupție și birocrație proverbiale în lumea investitorilor străini.

în concluzie, vreau să vă spun că problema votării bugetului, sub forma supusă atenției noastre acum, pune în discuție o decizie politică de alternanță la guvernare. Dacă noi suntem de acord cu politica economică a Guvernului actual și nu suntem în stare să punem la dispoziție o alternativă credibilă și eficientă, acesta ar fi mesajul pe care l-am da, dacă nu suntem în stare să refuzăm un asemenea buget pe 1996.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Ion Solcanu:

Mulțumesc, domnule coleg.

Invit la microfon pe domnul deputat Petre Partal, Grupul Partidului Democrat (F.S.N.), din Camera Deputaților, și urmează domnul deputat Mátis Eugen, U.D.M.R. Apoi, domnul deputat Rotaru Constantin, P.S.M., și domnul senator Simionescu Constantin, P.D.S.R. — Senat.

Domnule deputat Partal, aveți cuvântul.

Domnul Petre Partal:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Stimați invitați,

Dezbaterea proiectului de buget constituie momentul adevărului pentru oricare guvern din lumea democrată.

La Parlament, proiectul de buget a zăcut nepermis de mult la comisii, până la întocmirea raportului final. Doar zăpada de afară ne reamintește că momentul adoptării sale trebuia să fie hibernal. Diferența dintre data depunerii proiectului de buget la Parlament și cea al începerii dezbaterii este de 170 de zile și, probabil, până la adoptarea finală, perioada se va prelungi până la 200 de zile.

Expunerea de motive ce însoțește proiectul de buget ne prezintă, în mod cosmetizat, o economie epuizată, în timp ce indicatorii economici pe anul 1995 ne spun cu totul altceva.

Pentru a nu da naștere la polemici sterile privind modul de calcul al unor indicatori economici (vezi, în acest sens, recentele discuții privind calcularea produsului intern brut conform normelor metodologice internaționale), ne vom referi strict la situația cuprinsă în proiectul de buget pe anul 1996.

Procentul de realizare a veniturilor totale pe anul 1995 a fost de 92,2%. Sub acest nivel se situează impozitul pe profit, 74,2%, și accizele și impozitul pe țiței, 85,6%. Este un lucru cunoscut de toată lumea că agenții economici privați sunt mai buni plătitori de impozit pe profit decât cei de stat.

Rezultă o primă concluzie: efortul de susținere a bugetului a căzut în sarcina agenților economici privați și, implicit, prin prețuri, a fost suportat de populație.

Ca nota bene trebuie menționat un fapt de neexplicat la prima vedere, și anume colectarea accizelor și impozitelor pe țiței în procent de numai 85,6%. Continuând analiza veniturilor, constatăm că deși pe total acestea au fost realizate în procent de 92,2%, există 3 categorii de venituri bugetare cu niveluri peste medie și chiar peste previziuni, și anume:

— impozitul pe salarii 95,8%;

— taxa pe valoarea adăugată 99,6%;

— taxe vamale 113,4%.

De aici putem trage o a doua concluzie: populația a susținut direct de această dată bugetul de stat. Este un lucru normal ca cetățeanul să suporte impozite și taxe, să contribuie la realizarea veniturilor statului. Atunci când cetățenii suportă un efort mai mare decât efortul mediu, ceva nu este în regulă și România se află în această situație. Rezultă că sunt alți participanți la sistemul economic care consumă mai mult decât produc. Menținerea acestora în continuare, în forma actuală, în sistemul economic dovedește lipsa de voință politică. Alternativa la ce a fost înainte de 1989 nu poate să fie menținerea aceluiași sistem. Că știm ce trebuie făcut și nu ne hotărâm este una; că știm și că nu vrem e alta. Dacă știm și nu putem, mai sunt soluții, dar dacă nu știm, atunci să-i lăsăm pe cei care știu, pot și vor să găsească soluții pentru țară.

Bugetul de stat reprezintă modul cum concepe Guvernul politica de constituire a veniturilor și de utilizare a acestora.

La rândul său Guvernul și politica propusă de el este susținută de P.D.S.R. și de partidele din coaliția parlamentară. Nu pot fi disociate aceste două componente ale actului de conducere. Dacă de fiecare dată în cei 4 ani Guvernul ne-a spus că nu are resurse financiare suficiente pentru ameliorarea situației din sănătate, armată, învățământ, cultură și celelalte, se poate trage concluzia că politica folosită în domeniul constituirii resurselor este falimentară.

Ce mai constatăm? Că agenții economici privați și populația fac cele mai mari eforturi fiscale de susținere a bugetului, în timp ce Guvernul duce în continuare o politică de împovărare a acestora, ba, mai mult, sporirea dobânzilor bancare și a taxelor vamale pe fondul creșterii neîncrederii populației în privatizare a condus la compromiterea ideii de economie de piață. Se justifică în acest fel faptul că într-un clasament care are drept criteriu gradul de libertăți economice acordate agenților economici, România ocupă locul 112 din 150 de țări.

Stimați colegi,

Simplele afirmații că am construit statul de drept și că dorim integrarea europeană nu sunt suficiente. Pentru ca aceste mecanisme să și funcționeze, trebuie să și vrem. Iată însă ce spun cifrele, ce reprezintă cheltuielile bugetare: pe total se înregistrează un nivel de 93,8%, fapt negativ că nu s-au utilizat toate fondurile care au fost puse la dispoziția Guvernului. Tot negativă este și cheltuirea fondurilor pentru locuințe, 91,7%, și agricultură, 89%. în același timp însă cheltuielile pentru ordine publică depășesc nivelul mediu și chiar cel previzionat, 115,7%, demonstrându-ne astfel că la capitolul construirea statului de drept stăm foarte rău. Salariile din justiție, sănătate, învățământ, armată, administrație sunt sub limita decenței și vrem să combatem astfel corupția.

S-a spus odată, în Parlament, și stenograma a reținut, că nu mărimea salariului determină conștiința unui comisar al Gărzii Financiare. Dar ce? Atunci când salariul nu acoperă nevoile decente de trai, intervine tendința, de altfel firească, de a-l mări pe orice căi, printr-un al doilea serviciu sau prin participarea la afaceri legale, cum ar fi cumpărare de acțiuni, obligațiuni, părți sociale. Numai că și aceste posibilități au fost limitate sau excluse, încet, încet, în mod direct sau prin măsuri de descurajare, intimidare. Ce a urmat se vede.

Spuneam la început că între momentul depunerii proiectului de buget la Parlament și cel al posibilei adoptări se întinde o perioadă de 200 de zile. Cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru bugetarii care îl așteaptă. Ce s-a întâmplat însă în acest interval de timp... mai sunt reale cifrele sau ar trebui schimbate, rectificate?

La 1 noiembrie 1995, cursul dolarului stabilit de Banca Națională a României a fost de 2.233 de lei pentru un dolar. La 19 martie a.c. el este de 2.869 de lei pentru un dolar, cu 636 de lei mai mult, înregistrându-se o creștere de 28% pe 170 de zile, ceea ce ne conduce la o medie de 60% pe an. Pe bună dreptate ne punem întrebarea dacă datele pe baza cărora s-a realizat proiectul de buget pe anul 1996 mai au valabilitate în martie 1996 și, în continuare, pe exercițiul bugetar al anului în curs sau peste 2–3 luni după aprobarea bugetului, Guvernul va solicita rectificarea acestuia pe bază de ordonanță. Este însă un lucru arhicunoscut că 2.869 de lei pentru un dolar este o pură ficțiune, în realitate el fiind cotat la 3.125, 3.200 lei și chiar 3.500 lei pe dolar la casele de schimb valutar. Acesta este adevărul despre starea economiei românești.

De fapt, având în vedere rata reală a inflației și creșterea aberantă a prețurilor, se poate trage concluzia că bugetul pe 1996 este mai mic decât cel pe 1995 ca putere de cumpărare. Și, pentru că tot veni vorba, nu casele de schimb valutar au determinat dereglări ale economiei și finanțelor țării, așa cum oficialitățile țării au încercat să prezinte situația în mass-media, fără succes însă. Era nevoie totuși de acele afirmații pentru a putea justifica măsurile restrictive luate împotriva caselor de schimb valutar. în realitate, starea economiei și măsurile intervenționiste ale statului au condus la devalorizarea continuă a leului.

Stimați colegi,

Bugetul pe anul 1996 ne-a fost prezentat ca un buget de austeritate. Noi spunem că este un buget al sărăciei, al unei sărăcii dirijate, pentru că o populație săracă este mai ușor de manipulat. Oare asta se dorește?

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, domnule coleg.

Ați consumat 10 minute din timpul dumneavoastră.

Invit pe domnul deputat Mátis Eugen, urmează domnul deputat Rotaru Constantin — Grupul parlamentar P.S.M.

Domnule deputat Mátis, aveți cuvântul.

Domnul Mátis Eugen:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Bugetul de stat reprezintă instrumentul cel mai important de coordonare economică, deoarece prin impozite și plăți, prin creditele de stat sunt determinate volumul și împărțirea veniturilor care stau la dispoziția agenților economici, a întreprinzătorilor și a populației.

într-un stat democratic, una dintre atribuțiunile cele mai importante ale Parlamentului, ale forului legislativ o constituie adoptarea bugetului. Este un eveniment politic, economic, social foarte important, deoarece această decizie conturează politicile economice, fiscale și financiare.

Discutarea și adoptarea bugetului reflectă totodată răspunsurile date de către guvernanți la problemele sociale, culturale, de sănătate ale țării. Această decizie are efecte directe asupra nivelului de trai al populației.

Orice buget se bazează pe 2 factori:

— are ca bază de referință situația economico-financiară a țării în anul precedent;

— se fundamentează pe prognozele economico-financiare și proiecțiile pentru anul la care se referă proiectul de buget prezentat.

Pornind de la aceste deziderate, doresc să fac câteva aprecieri. Aceste aprecieri din păcate nu sunt în concordanță cu raportul prezentat de Guvern pentru fundamentarea proiectului bugetului de stat pe anul 1996.

I. a) Situația economico-financiară a României în 1995 nu a reflectat procese și evoluții pozitive nici la nivel macroeconomic, nici la nivel microeconomic în comparație cu realizările anului 1994.

Concluziile Guvernului referitoare la procesul de relansare economică și macrostabilizare sunt denaturate, deoarece în anul 1995 dezechilibrele economico-financiare s-au accentuat și nicidecum nu s-au ameliorat.

Pentru exemplificarea aprecierilor făcute doresc să prezint câteva date.

Deficitul balanței comerciale în 1994 a fost de 411 milioane dolari, iar în anul 1995 acest deficit a atins aproape două miliarde de dolari, provocând o serie de perturbații în funcționalitatea economiei și a sistemului financiar. Deficitul balanței de plăți externe a atins un nivel de peste 1,4 miliarde dolari, volumul acestuia fiind de peste 3 ori mai mare în comparație cu anul 1994. Drept urmare, poziția financiară externă a României s-a înrăutățit, rezervele valutare s-au micșorat cu 500 milioane dolari, respectiv, de la 2,1 miliarde dolari la 1,6 miliarde dolari.

Aprecierile pozitive ale Guvernului referitoare la creșterile producției industriale cu circa 6%, după părerea experților, nu au contribuit la stabilizarea economică, ci dimpotrivă au supraîncălzit economia, cu consecințe negative.

Motivațiile invocate de Executiv pentru justificarea creșterii importurilor cu aproape 40% pe seama necesității retehnologizării capacităților de producție numai parțial sunt acceptabile, întrucât în urma analizei componenței importurilor, comparativ cu realizările anului 1994, rezultă în mod elocvent că o parte însemnată din deficitul balanței comerciale provine din creșterile de importuri de carne, produse lactate, ouă, legume, fructe, preparate din carne și băuturi, în condițiile când aceste necesități puteau fi acoperite din surse interne.

Constatăm cu regret că în anul 1995 Guvernul nu a avut o politică economică coerentă și nu a fost în stare să gestioneze procesele economico-financiare în vederea lichidării dezechilibrelor și a stabilizării economiei.

b) în anul 1995 Guvernul a continuat politica sa de transferare a resurselor financiare din sectorul real în sectorul bugetar, fapt pentru care procesul de decapitalizare și volumul arieratelor de plăți restante ale agenților economici au atins un nivel alarmant. Agenții economici, în general, și, în mod special, cei cu capital integral sau parțial de stat au ajuns în starea de incapacitate de plată, datoria acestora față de bugetul statului la 31 decembrie 1995 a ajuns la nivelul de 3.000 miliarde lei, iar față de bugetul asigurărilor sociale și față de fondul de șomaj s-a ridicat la circa 2.000 miliarde lei.

Blocajul financiar a ieșit de sub control și s-a transformat într-un blocaj economic accentuat, contribuind la agravarea crizei economice. Guvernul a fost nevoit să emită o ordonanță pentru reeșalonarea și amânarea dobânzilor penalizatoare datorate. Este semnificativ să fie menționat că aceste obligații neonorate față de buget în anul 1995 echivalează cu deficitul de buget proiectat pentru anul 1996.

c) în tot cursul anului 1995 s-a continuat procesul de deteriorare a monedei naționale față de valutele convertibile. Cursul de schimb nominal de referință a dolarului la 31 decembrie 1994 a fost de 1.767 lei, iar la 31 decembrie 1995 s-a situat la nivelul de 2.578 lei, care procentual reprezintă o depreciere de 45,9%.

După aprecierile Guvernului, rata inflației în anul 1995 a fost de 27%, iar după studiile făcute de specialiști și unele instituții neguvernamentale inflația s-a situat în jurul a 40–45%. Se pune întrebarea: care este realitatea în această privință?

II. Câteva considerații cu privire la prognozele și proiecțiile economico-financiare pe anul 1996, reflectate în proiectul de buget supus dezbaterii. Apreciem ca eronată și nefundamentată prognoza potrivit căreia deficitul balanței comerciale în anul 1996 va fi de numai 900 milioane de dolari, în condițiile creșterii preconizate a P.I.B.-ului cu 4,5%, respectiv, a producției industriale cu 4,7%. Această prognoză nu are nici un suport real, ținându-se cont de faptul că îsetea" economiei pentru retehnologizare este în continuă creștere. De asemenea considerăm ca absolut nefondată proiecția potrivit căreia rata inflației va fi de numai 20% față de decembrie 1995, în condițiile în care în primele trei luni ale anului s-a produs o explozie de creșteri ale prețurilor și procesul de depreciere a monedei naționale s-a accentuat, ca să nu mai vorbim de preconizatele creșteri de prețuri la energie electrică și termică și la produsele petroliere.

Aprecierea noastră este confirmată și prin creșterea ratei dobânzilor bancare, creștere pe care îl considerăm un barometru al inflației. La solicitarea noastră nu s-au furnizat informațiile necesare cu privire la cursul mediu de schimb față de dolar prognozat pentru anul 1996 și cursul la care s-au făcut proiecțiile bugetului privind cheltuielile pe seama importului.

în concluzie apreciem că performanțele economico-financiare prognozate de Guvern pentru susținerea proiectului bugetului pe anul 1996 rămân sub semnul incertitudinii.

III. Dimensionarea veniturilor și cheltuielilor bugetare.

La venituri se preconizează o creștere de aproximativ 4.093 miliarde lei (anexa nr. 2 refăcută) în cifră absolută, iar procentual de aproximativ 24%, care practic se situează la nivelul de inflație prognozată, deci și la acest capitol se pune întrebarea: de ce nu s-au prevăzut creșteri și în termeni reali, dacă Guvernul este convins că performanțele economiei vor fi net superioare celor din anul trecut? Aceste aspecte negative sunt regăsite și în structura veniturilor.

La cheltuielile bugetare, proiectul preconizează o creștere de 4.317 miliarde lei, procentual, de 21%, care de asemenea se situează la nivelul inflației prognozate. Analizând structura cheltuielilor bugetare pe destinații, se constată că prevederile bugetare pe anul 1996 sunt oglinda politicii Guvernului de continuare a procesului de transferare a resurselor dinspre sectorul real către sectorul bugetar. De exemplu, propunerile din proiect pentru finanțarea industriei, agriculturii, a transporturilor și comunicațiilor, precum și a altor acțiuni economice nu prevăd creșteri în termeni reali. Mai mult, de exemplu, la prevederile privind industria, observăm chiar o scădere față de anul 1995. Astfel, în lipsa unor resurse financiare suficiente în proiectul bugetului de stat pe anul 1996 alocate pentru restructurare, programul Guvernului privind restructurarea rămâne un deziderat, cele 250 miliarde lei fiind total insuficiente. Este adevărat că insistăm pentru limitarea subvențiilor, dar, după aprecierile noastre, cheltuielile de capital propuse în sumă de 258 miliarde lei sunt absolut insuficiente. De asemenea, prevederile de 1.776 miliarde lei pentru agricultură, silvicultură, irigații etc. sunt insuficiente în comparație cu necesitățile bazate pe prevederile legale adoptate de Parlament pentru sprijinirea agriculturii.

Considerăm că cea mai mare scăpare a bugetului se sesizează la cheltuielile pentru transporturi și comunicații, prevederea de 950 miliarde lei fiind total insuficientă, ținându-se cont de starea critică a drumurilor publice, a căilor ferate, a transporturilor aeriene etc.

Legat de cheltuielile bugetare, menționăm că, aparent, procentele de creștere la cheltuielile de învățământ, sănătate, cultură, asistență socială, alocații, pensii se situează între 24–30%, deci peste media de 21%, dar dacă ținem cont de rata inflației și de nivelurile total necorespunzătoare din bugetul anului precedent, atunci concluzia este clară: problema protecției sociale și finanțarea activităților culturale în accepțiunea Guvernului se situează pe planul secund. La acest capitol dorim să subliniem un fapt care prin dimensiunea sa a primit un caracter alarmant, și anume situația în care consiliile locale nu au resurse asigurate pentru plata ajutoarelor sociale, iar transferurile prevăzute din bugetul de stat pentru echilibrarea bugetelor locale sunt nesatisfăcătoare. în aceste condiții primarii sunt expuși la presiuni și tensiuni sociale datorită neonorării la timp a obligațiilor față de beneficiarii ajutoarelor sociale. Justificarea dată de reprezentantul Guvernului privind înlocuirea normelor de aplicare va ameliora, eventual, situația, dar practic nu se rezolvă fondul problemei. Prin fisura legislativă, respectiv obligarea consiliilor locale la plata acestor ajutoare din bugetele locale, s-a realizat o înscenare, pentru a pune primarii și consiliile locale într-o situație imposibilă.

IV. Deficitul bugetar preconizat de 3.193 miliarde lei reprezintă în termeni reali o reducere ușoară față de nivelul realizat în anul 1995, dar din piesele de fundamentare prezentate de Guvern nu rezultă în mod transparent și convingător modalitatea de finanțare a acestuia din surse neinflaționiste. Nu s-a precizat clar care sunt sursele externe și interne de finanțare.

Un alt aspect demn de remarcat îl constituie faptul că dezbaterea privind bugetul de stat pe 1996 este ultima dezbatere în problematica bugetului în perioada mandatului Guvernului Văcăroiu. Acest fapt constituie un excelent prilej să aruncăm o privire la această perioadă de 4 ani. în loc de analize lungi menționez doar un singur aspect, pe care îl consider relevant pentru această perioadă. în programul de guvernare propus și asumat de Guvern în 1992 se vorbește de o inflație de 40%, iar în anul 1993 inflația a fost de aproape 400%, valoarea existentă și asumată de Guvern fiind depășită și în anii următori. Bugetele de austeritate propuse și adoptate, modalitățile neadecvate de distribuire a resurselor existente, continuarea scăderii nivelului de trai al populației stau mărturie la concluzia noastră: acest Guvern nu a reușit să-și pună în aplicare propriul program de guvernare asumat în anul 1992.

V. Grupul nostru parlamentar a participat în mod constructiv și activ la dezbaterea proiectului bugetului de stat pe anul 1996, mărturie fiind multele amendamente depuse atât la nivelul comisiilor permanente, cât și în Comisia de buget, finanțe și bănci, comisia avizată în fond. Ca urmare a amendamentelor prezentate de membrii grupului nostru parlamentar, s-a adoptat, în ședințele reunite ale Comisiilor de buget, finanțe de la Camera Deputaților și Senat, modificarea articolului 27 din proiectul de lege. în urma amendamentelor noastre s-a revenit la varianta din Legea bugetului pe anul 1995 de repartizare a sumelor defalcate din impozitul pe salarii și transferurile din bugetul de stat către bugetele locale, conferindu-se consiliilor locale și județene, în conformitate cu competențele lor legale, pe baza proiectului bugetului fiecărei unități administrativ-teritoriale, întocmit în condiții de autonomie, dreptul de repartizare a sumelor defalcate și a transferurilor, contrar proiectului inițial care prevede ca această repartizare să fie efectuată de organele teritoriale ale Ministerului Finanțelor. Totuși, trebuie să menționăm că din păcate acest mandat de 4 ani nu a fost de ajuns pentru edificarea unei autonomii financiare locale reale și nu s-a reușit, după multe discuții, dar din lipsa unei voințe politice, adoptarea Legii finanțelor publice locale și a Legii patrimoniului consiliilor locale, legi indispensabile pentru realizarea unei descentralizări financiare reale, și înfăptuirea unei autonomii locale reale, în conformitate cu reglementările în vigoare.

Tot ca urmare a unui amendament prezentat de membrii grupului nostru parlamentar s-a adoptat eliminarea în totalitate a articolului 40 din proiectul de lege privind executarea silită. Considerăm că reglementarea ulterioară a acestei probleme printr-o ordonanță elaborată de Guvern este un nou exemplu prin care Guvernul nu dorește să ia în considerare voința politică a Parlamentului, singurul for legislativ într-un stat de drept.

Dorim să participăm tot constructiv și la dezbaterea în plen a proiectului bugetului de stat pe anul 1996, și în funcție de modul de rezolvare a propunerilor noastre vom definitiva poziția noastră privind votul final la acest proiect de lege.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Invit la pupitru pe domnul deputat Rotaru Constantin — Grupul parlamentar P.S.M.

Domnul Constantin Rotaru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori, deputați și invitați,

în urma trecerii în revistă a actualului proiect se observă cu ușurință că ni se propune spre aprobare un buget de austeritate. Acesta este rezultatul prăbușirii generale a economiei naționale. Trist este că proiectul, împreună cu o parte din legile pe care le-am aprobat și pachetul de inițiative legislative care nu sunt propuse nu ne permit luxul unei perspective optimiste. De aceea se impune să-l tratăm la modul cel mai serios.

Este adevărat că în fundamentarea lui ni se prezintă anumite creșteri, dar, pe lângă faptul că, în cea mai mare parte, sunt nesemnificative, ele nu reușesc să rezolve decât câteva paleative.

Pentru că orice buget cuprinde două capitole distincte, îVenituri" și îCheltuieli", am să fac numai câteva referiri la acestea.

Este cunoscut faptul că nu putem realiza cheltuieli mai mari până nu identificăm venituri suplimentare. Dacă analizăm întregul complex de măsuri pe care l-a luat Executivul pentru rezolvarea problemelor economice și sociale, observăm că pe lângă dificultățile deosebite create de conjuncturi independente de voința și puterea lui, de multe ori, totuși, Guvernul, prin anumite acțiuni, parcă nu a vrut ca aceste venituri să fie mai mari. Astfel, prin măsuri deliberate, Guvernul a aprobat mai multe ordonanțe și hotărâri prin care a acordat scutiri de taxe vamale la diferite produse importate, fără să urmărească dacă rezultatele economice își fac simțite efectele economice, aceasta pentru că multe licențe au fost câștigate de unele S.R.L.-uri și nu de producătorii direcți.

A acordat facilități pentru importuri de produse care se fac și în țară, a scutit de accize pe investitorii străini care-și aduc ca aport la capital autoturisme. Aceștia trebuiau să vină cu tehnologie, cu utilaje și linii de fabricație de ultimă oră, și nu cu autoturisme rulate pentru a fi valorificate pe piața noastră.

A diminuat taxa pe valoarea adăugată la banane și portocale.

A stabilit prin Ordonanța nr. 70/1994 o cotă unică la impozitul pe profit mai mică pentru cei care înregistrează profituri substanțiale și mai mare pentru începători sau cu domenii de activitate unde rentabilitatea este mai scăzută. Cine a profitat de această ordonanță? Luăm lista agenților economici cu cele mai mari protifuri și vom observa că majoritatea sunt S.R.L.-urile care au preluat activitatea de aprovizionare și de desfacere a marilor societăți comerciale cu capital majoritar de stat și a regiilor autonome și băncile transformate în jandarm și profitor al economiei.

Mărirea cotei de impozitare și eliminarea unor facilități pentru agenții mici și începători, care sunt cei mai mulți, a reușit să juguleze și inițiativa privată care putea să vină cu un procent foarte mare la formarea veniturilor. Numai această ordonanță a diminuat veniturile cu sute de miliarde de lei.

în 1996 dispunem de instituții de control financiar, vamal și juridic corespunzătoare. Cu toate acestea evaziunea fiscală se simte din ce în ce mai bine, adică este în creștere.

Cum putem permite ca un S.R.L. cu 100.000 lei capital social să înregistreze datorii la bugetul statului de mai multe miliarde lei? în caz de insolvabilitate, cine plătește? Am prezentat numai câteva posibilități prin care veniturile la bugetul statului ar fi putut înregistra o creștere de câteva mii de miliarde lei.

în ceea ce privește capitolul îCheltuieli", putem afirma că în mare parte acestea sunt făcute fără socoteală sau, de multe ori, înregistrăm economii destul de mari la cheltuielile de capital. Cum putem explica aprobările date ca într-un orășel cu aproximativ 7 000 locuitori să se construiască o primărie de 1 968 000 lei? Sau cum s-a reușit performanța ca tocmai la construcția de locuințe, la străzi, gospodărie comunală și salubritate, să înregistrăm economii în București și în aproape toate județele țării? Orice leu necheltuit la acest capitol atrage după sine trimiterea în șomaj a unui număr de salariați, nerezolvarea problemelor sociale pentru care a fost alocat și scoaterea unei anumite sume din circuit. Asta se întâmplă pentru că Guvernul nu folosește toate pârghiile de care dispune pentru ca lucrurile să meargă mai bine.

în timp ce muncitorii, funcționarii și salariați din învățământ, sănătate, cultură și alte domenii au salarii mici, unele, sub limita subzistenței, managerii primesc 2–3 sau mai multe milioane de lei, iar primarii, prefecți și directori de instituții publice își dotează birourile după Neckerman, cumpără cele mai luxoase autoturisme, organizează deplasări în străinătate, unde mulți dintre ei își petrec și concediile de odihnă.

Efectele economice și sociale fiind negative, nu putem trage decât o singură concluzie: trăim într-o societate în care, la vârf, tronează luxul și risipa.

Suntem conștienți de efectele negative produse de calamitățile naturale, de măsurile luate de RENEL, care a întrerupt energia electrică și la agenți economici rău-platnici, și la cei cu plata la zi, de pierderile produse în urma grevelor. Putem afirma că, dacă Guvernul nu avea ce face în ceea ce privește inundațiile, printr-o politică mai adecvată ar fi putut preîntâmpina pierderile provocate de RENEL sau de greve, care se ridică la sute de miliarde de lei.

Cu această ocazie dau răspuns și afirmației domnului deputat Dan Marțian, care considera că nu înțeleg urmările nefaste ale unor fenome naturale și nu numai.

Apreciez că alocarea sumelor pentru despăgubirea celor afectați de inundații este bine venită și o susținem. Sper că dânsul a reținut și existența surselor reale posibil de realizat printr-o strategie financiară corespunzătoare și o voință politică bine orientată. Considerăm anormală reducerea cheltuielilor de capital, respectiv a investițiilor cu circa 140 miliarde față de anul trecut. Această diminuare va afecta ritmul de creștere a P.I.B. cu urmări nefaste pentru perioada următoare. Doresc să dau numai un singur exemplu.

înpreprinderile GRANMETAL — București și ZIROM — Giurgiu, care produc pe orizontală casetele pentru combustibil nuclear pentru Cernavodă, au nevoie urgentă de cel puțin 15 miliarde lei, altfel vom fi nevoiți să le importăm cu cheltuieli mult mai mari, ceea ce va agrava balanța de plăți externe. Soluții se pot găsi dacă se dorește. Credem că domnul ministru va căuta sursele necesare, fiind o problemă de importanță națională.

Propunem ca Ministerul Lucrărilor Publice să stabilească normative unice admisibile pentru obiectivele realizate în teritoriu, în vederea eliminării licitațiilor dubioase care, de cele mai multe ori, în loc să scadă cheltuielile, reușesc să le dubleze. Guvernul trebuie să știe că i-am încredințat averea acestui popor pentru a o administra în mod profitabil. Mai mult, Parlamentul l-a mandatat să emită ordonanțe prin care putea rezolva operativ aproape orice problemă. A avut și are absolut toate pârghiile necesare în mâini. Nu are nici o scuză pentru eșecul economic pe care îl înregistrează. Suntem conștienți că bugetul are caracter de austeritate, care propune, uneori, restricții severe pentru toate capitolele de cheltuieli de la buget. Noi am făcut o serie de sugestii. Dacă se ține cont de ele se vor găsi surse suplimentare și pentru industrie, transporturi și agricultură, ajunse în stare falimentară. De aceea, sperăm că vor fi aprobate modificări care să permite o oarecare perspectivă și speranță pentru populație. înainte de orice, trebuie schimbată politica Guvernului, pentru că politica practicată până acum nu va da niciodată rezultate.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Doamnelor și domnilor colegi, luăm o pauză până la orele 15,00, după care vom continua dezbaterile generale la proiectul de lege aflat în discuție.

PAUZA

*

* *

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti joi, 14 noiembrie 2024, 23:54