Şedinţa Camerei Deputaţilor din 20 februarie 1996

	2.	Intervenţii ale domnilor deputaţi:
		2.4	Dumitru Moinescu - criza energetică

Domnul Radu Berceanu: Are cuvântul domnul Dumitru Moinescu, din partea Grupului parlamentar P.D.-F.S.N. Urmează domnul Sorin Lepşa, din partea P.N.T.C.D.

Domnul Dumitru Moinescu: Doamnelor şi domnilor, De mai mult de două săptămâni, economia României se află într-o puternică criză energetică. Agenţi economici din toate ramurile industriale sunt obligaţi să oprească producţia şi să-şi trimită lucrătorii acasă, din cauza crizei de producţie electrică. Numai în Judeţul Constanţa, peste 20.000 lucrători de la Santierul Naval Constanţa, Şantierul Naval Mangalia, Şantierul Naval Midia, Baza de reparaţii navale Agidea, Intreprinderea mecanică de utilaj Medgidia, "ROMCIM"-Medgidia, au periclitate câştigurile salariale pentru lunile februarie şi martie. Extinsă la nivel naţional, această situaţie capătă proporţiile unei catastrofe. Sindicatele protestează vizavi de această criză, dar frământările lor nu sunt luate în seamă nici de Guvern, nici de Comisia economică a Camerei Deputaţilor, care, prin domnul profesor Alexandru Albu, refuză să includă pe ordinea de zi demersul meu din data de 12 februarie 1996, pentru o discuţie cu persoane responsabile de la Ministerul Industriei, RENEL, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Mai mult chiar, se încearcă acreditarea ideii că actuala criză este în responsabilitatea celor care protestează în legătură cu siguranţa locurilor de muncă şi a salariilor, şi mai puţin a celor care nu au asigurat resurse pentru producţie. Dincolo de toate acestea, câteva întrebări se impun: ce se va întâmpla cu nivelul de trai al familiilor celor peste 2 milioane de muncitori din industrie? Neexistând producţie, de unde se vor asigura resursele pentru salariile angajaţilor din sectorul bugetar? Care este dimensiunea pierderilor pentru economia românească, rezultată din neonorarea contractelor cu beneficiarii interni şi externi? Cum şi-a onorat Guvernul promisiunea făcută în toamna anului 1995, prin glasul ministrului industriilor, că "a luat toate măsurile pentru asigurarea resurselor energetice necesare traversării acestei ierni"? Toate aceste chestiuni conduc la o singură afirmaţie, care, după trei ani şi jumătate a guvernării Văcăroiu, capătă valoarea unui truism. Incompetenţa Guvernului Văcăroiu a adus economia românească într-un mare impas şi a plasat populaţia ţării pe penultimul loc în Europa, ca nivel de trai. Este cazul ca acest Guvern şi formaţiunile politice care l-au susţinut, precum şi cele care-l mai susţin încă, să fie supus unei moţiuni de cenzură. Această ultimă moţiune de cenzură trebuie să fie a electoratului, iar momentul acordării - alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale.