|
|
|
|
|
|
Sittings of the Senate of October 15, 2007
|
2. |
Declaraþii politice prezentate de doamnele ºi domnii senatori: |
|
|
|
Domnul Doru Ioan Tãrãcilã: |
|
................................................ |
|
Vã propun sã intrãm în primul punct din ordinea de zi, declaraþii politice. Îl invit la tribuna Senatului pe domnul senator Mario Oprea, Grupul parlamentar al P.N.L.
|
|
|
Domnul Mario Ovidiu Oprea: Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte, Stimaþi colegi, Zilele acestea cineva se întreba retoric: oare cât va dura la români procesul de integrare? Cu alte cuvinte: oare când va fi ºi în România o atmosferã politicã normalã, în care nota dominantã sã fie calmul, nu tensiunea, iar economia sã-ºi vadã de treabã? Stimaþi colegi, În 1873, Titu Maiorescu spunea: "cuvântul, ca ºi alte mijloace de beþie, este, pânã la un grad oarecare, un stimulent al inteligenþei. Consumat, însã, în cantitãþi prea mari, el devine un mijloc puternic pentru ameþirea inteligenþei". Nu am ales întâmplãtor acest citat, ci pentru cã, în opinia mea, el ilustreazã cât se poate de semnificativ ceea ce se petrece de câteva sãptãmâni încoace atât pe scena politicã româneascã, dar ºi în mass-media scrisã ºi audio-vizual. Asistãm cu toþii la un soi de heirupism, un fel de întrecere între unele instituþii ale statului ºi media în demascarea inamicului public: corupþia. Nu doresc sã fiu greºit înþeles. Cu toþii ne dorim o Românie în care corupþia sã devinã o amintire urâtã. A induce, însã, în rândul opiniei publice ideea cã politica este sinonimã cu corupþia este, cel puþin, un punct de vedere periculos, cu consecinþe imprevizibile chiar asupra credibilitãþii principalelor instituþii ale statului. Ei bine, se pare cã o serie de colegi de-ai noºtri din politicã, dar ºi comentatori politici agreeazã tot mai mult acest tip de abordare. Nu demascarea unui corupt sau a altuia este o chestiune blamabilã, ci modul în care se înþelege atingerea acestui obiectiv. Ei bine, sunt de acord cã nu poate exista democraþie fãrã libertate de exprimare ºi nici ascunderea gunoiului sub preº nu înseamnã cã s-a fãcut curãþenie, dar, din pãcate, ºi o spun cu profundã mâhnire ºi dezamãgire, am ajuns în situaþia jalnicã în care, adesea, mediocritatea þine loc de profesionalism. Cum altfel aº putea explica exprimãri de genul: "Guvernul este sifilitic" sau "Românica devine majorã, dar tot cocotã rãmâne"? Încã o datã, cred cã libertatea de exprimare nu înseamnã sfidarea bunului-simþ, dar nu cred cã se poate face justiþie manipulând opinia publicã. Cred cã politica nu poate fi eficientã dacã se sprijinã pe corupþi, însã cred, cu toatã convingerea, cã instituþiile statului cu responsabilitãþi în actul de justiþie trebuie lãsate sã-ºi facã datoria, fãrã niciun fel de ingerinþe politice. Altfel, vom rãmâne încremeniþi în mentalitãþi pe care le credeam demult îngropate. Vã mulþumesc, domnule preºedinte.
|
|
|
Domnul Doru Ioan Tãrãcilã: Vã mulþumesc, domnule senator.
|
|
|
Îl invit la tribuna Senatului pe reprezentantul Grupului parlamentar al P.S.D., domnul senator Petre Daea. Microfonul central, vã rog, ca sã vã vadã þara. Aveþi cuvântul, domnule senator.
|
|
|
Domnul Petre Daea: Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor senatori, Am socotit necesar sã fac azi, în Senatul României, o declaraþie politicã, pe care aº intitula-o "Refuzul de a crede ºi de a accepta". Refuz sã cred cã într-un domeniu atât de drag, necesar, util, mult privit ºi discutat, cum este agricultura, nu gãsim soluþii de a gândi proiecte ºi de a acþiona eficient. Refuz sã cred cã incapacitatea unora, diletantismul altora ºi indiferenþa celorlalþi, toþi puºi, într-un fel sau altul, în mãnunchiul deciziilor politice sau administrative, pot fi lãsate sã administreze câmpul indiferenþei în agriculturã. Refuz sã cred, ºtiind cã în acest domeniu au fost ºi mai sunt încã specialiºti ºi buni români, pentru a nu putea întoarce brazda câmpului în care sã se sãdeascã sãmânþa priceperii ºi preocupãrii... Refuz sã cred cã aici, unde vasul de pregãtit al regulilor aºezate în tiparul obligativitãþii poate fi umplut cu balastul gândirii în domeniu sau secat de ineficienþa promovãrii regulilor necesare... Refuzul de a crede mã determinã sã refuz a accepta tot ce se întâmplã în domeniul în care m-am consacrat cu modestia gãsitã în locul zugrãvit de multe ori, din nefericire, de impostori. De aceea, ºi acest mesaj se înscrie pe traiectoria colaborãrii ºi înþelegerii, pentru a-i putea pune în lanþul preocupãrilor pe toþi cei ce ºtiu, vor ºi pot fi puºi la treabã. Se discutã de fenomene naturale nedorite, secetã, inundaþii, geruri ºi vânturi nãprasnice, care au influenþat, influenþeazã ºi vor influenþa, din nefericire, nivelul ºi calitatea produselor agricole, dar refuz sã accept cã sunt numai acestea ºi îmi permit sã enumãr ºi alte câteva, cum ar fi: terenuri abandonate de ordinul a milioane de hectare, suprafeþe lucrate prost, structuri de culturi întâmplãtoare, abandonarea cuceririlor ºtiinþifice, rãstãlmãcirea rezultatelor acestora, cum ar fi organismele modificate genetic, la care se pot adãuga construcþii administrative greu de înþeles, consilieri pentru a se învãþa cum se pupã viþelul în bot ºi cum se trage cu coasa. La un asemenea tablou se mai poate adãuga rezultatul lor: gãsim în rafturi alimente puþine ºi scumpe, oameni necãjiþi, producãtori agricoli sãraci ºi supãraþi, sate întregi aflate în întunericul neputinþei. Tabloul neîmplinirilor ne determinã la meditaþie ºi acþiune. De aceea, refuz sã cred ºi sã accept cã, astãzi, nu gãsim un mod unitar de acþiune. Am solicitat în toate intervenþiile mele sã gãsim în variantã guvernamentalã acea scânteie care sã aprindã nu vreascurile colaborãrii de moment, ci temeinicia lucrului de duratã, dar în zadar - a se vedea stenogramele intervenþiilor mele. Solicit ºi acum, dar, de aceastã datã, îmi permit sã fac apel la întreaga clasã politicã, de a introduce în agenda discuþiilor posibilitatea acceptãrii prin voinþã politicã a unui program de orientare ºi dezvoltare a agriculturii româneºti, dincolo de ciclurile electorale, ca fiind o urgenþã a momentului ºi o ºansã pentru viitorul þãrii. Sã folosim experienþa anului 2004, când specialiºti ºi instituþii au gãsit resurse pentru a creiona o orientare pânã în anul 2025! Naivitatea mea politicã este speculatã de dorinþa unui specialist de a înþelege ºi de a accepta ceea ce biologic s-a consacrat, legile naturii având prioritate directivelor Uniunii Europene ºi a acelora plãmãdite în Parlamentul României, unele dintre ele dictate de forþa scorului electoral. Dacã demersul de astãzi va avea mãcar darul de a ridica semne de întrebare, atunci conºtiinþa mea profesionalã este acoperitã de liniºtea începutului. Vã mulþumesc pentru atenþie.
|
|
|
Domnul Doru Ioan Tãrãcilã: Vã mulþumesc, domnule senator.
|
|
|
Îl invit la tribuna Senatului pe reprezentantul Grupului parlamentar al P.R.M., domnul senator Gheorghe Funar. Aveþi cuvântul, domnule senator. Microfonul central.
|
|
|
Domnul Gheorghe Funar: Vã mulþumesc, domnule preºedinte de ºedinþã. Doamnelor ºi domnilor senatori, Aºa cum ºtiþi, mai sunt puþine zile pânã la începerea campaniei electorale pentru alegerea primilor europarlamentari români. Ne bucurã ºi vizita pe care o face, începând de astãzi, în þara noastrã ºi la Parlamentul României, preºedintele Parlamentului European ºi aºteptãm cu mult interes sã-l ascultãm în cursul zilei de mâine la ºedinþa Camerelor reunite. Aº vrea sã vã aduc la cunoºtinþã, doamnelor ºi domnilor senatori, faptul cã sunt încãlcate prevederile legale în ceea ce priveºte alegerile din 25 noiembrie, respectiv programul de calculator care trebuie sã fie utilizat de Biroul Electoral Central pentru a cumula, la nivel naþional, rezultatul votului românilor din þarã ºi din strãinãtate. Acest program de calculator nu a fost achiziþionat conform legii, respectiv Legea nr. 373/2004 art. 29 lit. r) precizeazã urmãtoarele: "Autoritatea Electoralã Permanentã organizeazã licitaþii în vederea selecþionãrii programelor de calculator care urmeazã sã fie utilizate de Biroul Electoral Central pentru centralizarea rezultatelor votãrii." Aceastã prevedere din lege nu a fost respectatã. S-a pretextat de cãtre secretarul general al Guvernului, într-un rãspuns care a fost dat în cursul sãptãmânii trecute Biroului Electoral Central, cã aceastã Autoritate Electoralã Permanentã nu avea capacitatea de funcþionare necesarã pentru a organiza licitaþia. Vã reamintesc, doamnelor ºi domnilor senatori, cã, în 21 martie 2007, printr-o hotãrâre a Camerelor reunite ale Parlamentului României, s-a reglementat ºi problema conducerii Autoritãþii Electorale Permanente. Deci din martie 2007 pânã în prezent era timp suficient ca Autoritatea Electoralã Permanentã sã organizeze licitaþia. Nu a fãcut-o! S-a ajuns în situaþia ca Institutul Naþional de Statisticã, care nu are nicio abilitare legalã, sã achiziþioneze, prin încredinþare directã, programul de calculator de la celebra firmã "Net Consulting", firmã acuzatã de actualul Preºedinte al României, domnul Traian Bãsescu, cã a fraudat rezultatul alegerilor parlamentare ºi prezidenþiale din 2004. Aceeaºi firmã, tot în condiþii de ilegalitate, a obþinut contractul pentru programul de calculator ºi la referendumul din 19 mai 2007, deci tot în condiþii de ilegalitate. Acum, ni s-a aplicat politica faptului împlinit ºi, din nou, fãrã niciun temei legal, Institutul Naþional de Statisticã a achiziþionat programul de la aceeaºi firmã, dar nu numai programul, ci, la pachet, tot ceea ce trebuie ca modul de fraudare a rezultatului alegerilor sã nu mai poatã ieºi cu uºurinþã la suprafaþã. În rãspunsul dat de Secretariatul General al Guvernului ºi înregistrat la Biroul Electoral Central cu nr. 88/c/BEC/9.X.2007 se precizeazã urmãtoarele: "Menþionãm cã programele de calculator vor fi utilizate exclusiv în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, urmând ca pentru celelalte tipuri de scrutin acestea sã fie achiziþionate de Autoritatea Electoralã Permanentã." Mai pe româneºte, rãspunsul dat de secretarul general al Guvernului sunã aºa: este ultima oarã când mai încãlcãm legea ºi pregãtim fraudarea alegerilor, iar de la anul Autoritatea Electoralã Permanentã va fi ajutatã de Guvern sã respecte legea. Fiind extrem de gravã aceastã pregãtire care se face pentru fraudarea rezultatului alegerilor din 25 noiembrie, aº vrea sã vã informez cã m-am adresat birourilor reunite ale celor douã Camere, care, în ºedinþa de astãzi, au dezbãtut cu multã seriozitate aceastã problemã. Constatându-se cã nu mai existã timpul fizic pentru a se recurge la o licitaþie de cãtre Autoritatea Electoralã Permanentã, birourile reunite ale celor douã Camere au adoptat o hotãrâre înþeleaptã, deocamdatã, care vizeazã ca mâine dimineaþã douã echipe de senatori ºi deputaþi, desemnate astãzi, sã se întâlneascã cu conducerea Institutului Naþional de Statisticã ºi a Autoritãþii Electorale Permanente, pentru a gãsi soluþia în vederea intrãrii în legalitate. Sperãm sã gãsim mâine dimineaþã aceste soluþii ºi la declaraþiile politice de sãptãmâna viitoare sã vã pot informa cu bucurie cã s-a intrat în legalitate. Altfel, dacã se admite ilegalitatea de pânã acum, nu ºtiu dacã românii din þarã sau din strãinãtate mai are sens sã se prezinte la alegeri, pentru cã programul de calculator a fost deja fabricat. Vã mulþumesc. (Aplauze.)
|
|
|
Domnul Doru Ioan Tãrãcilã: Vã mulþumim. Bine cã nu ne anunþaþi ºi rezultatele.
|
|
|
Domnul senator Constantin Gheorghe, Grupul parlamentar al P.D. Aveþi cuvântul, domnule senator. Microfonul central.
|
|
|
Domnul Constantin Gheorghe: Vã mulþumesc, domnule preºedinte de ºedinþã. Voi vorbi astãzi, cu îngrijorare, despre absorbþia fondurilor europene. Chiar aºa se numeºte declaraþia: "Cu îngrijorare, despre absorbþia fondurilor europene". Doamnelor ºi domnilor senatori, Stimaþi colegi, Titlul declaraþiei cu care vin astãzi în faþa dumneavoastrã constituie un paradox, întrucât voi face referiri la incapacitatea României de a absorbi, în mod eficient, fondurile europene. Nu acuz, nu nominalizez vinovaþi, nu blamez incompetenþa nimãnui, pentru cã înþeleg contextul fãrã sã-l ºi aprob însã. Din 1990 pânã în prezent, majoritatea reformelor importante, mai ales în economie, s-au fãcut sub presiune externã. F.M.I. ne cerea sã þinem cheltuielile bugetare sub control, Banca Mondialã ne-a forþat sã privatizãm fostele I.A.S.-uri ºi întreprinderile din industrie. Pregãtirile pentru intrarea în NATO au avut printre efecte ºi cei mai semnificativi paºi fãcuþi pentru normalizarea relaþiilor cu minoritatea maghiarã. Pe fondul negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeanã au fost implementate o serie de reforme ce constituie, pânã la urmã, un salt calitativ, fãrã precedent, al întregii economii. Eficienþa a fost, în general, un rezultat, aºa cum spuneam, al presiunii externe. Odatã cu aderarea României la Uniunea Europeanã, Guvernul a pãrut cuprins de o relaxare inexplicabilã. Statutul de membru U.E. este, din pãcate, irevocabil. Presiunea este limitatã, iar mãsurile punitive nu sunt transpuse în consecinþe extrem de grave pentru þara împotriva cãreia sunt dictate. Efectele nu au întârziat sã aparã. Imediat dupã aderare, mediul politic a devenit instabil, instabilitate ilustratã prin asumarea guvernãrii într-o nouã formulã, formulã în care aproape toate ministeriatele au fost marcate de controverse, incoerenþe grave în diplomaþie, chiar la vârful acesteia, reforma în sãnãtate încremenitã în proiect, eºecul implementãrii unui mecanism care sã asigure absorbþia cu succes a fondurilor structurale, mãsuri economice cu scop electoral, crearea senzaþiei de amatorism al întregului cabinet. În parantezã fie spus, probabil aceeaºi relaxare postaderare îºi face simþite efectele ºi asupra domnului ministru Cristian David, care nu a plecat la Roma imediat ce au apãrut primele probleme legate de românii aflaþi în Italia, nici mãcar pentru faptul cã domnul Franco Frattini, comisarul european pe probleme de justiþie, este italian. Afirmaþiile mele nu sunt exagerãri polemice. Orice portal de presã, la o eventualã cãutare a articolelor ce se referã la activitatea actualului Guvern, va înºirui, în mod obiectiv ºi netrucat, o serie de articole în care o majoritate covârºitoare prezintã opinii în defavoarea actualului Guvern, mergându-se, adesea, pânã la critici extrem de dure. Raportul prezentat de comisarul european pentru agriculturã Mariann Fischer Boel asupra situaþiei sistemului de plãþi directe la hectar din România a arãtat, imparþial ºi, evident, apolitic, cã sistemul integrat de administrare ºi control funcþioneazã defectuos, în sensul cã aplicaþiile software necesare pentru bazele de date ºi pentru controlul informaþiilor legate de terenurile pentru care fermierii solicitã plãþi nu-ºi îndeplinesc eficient rolul. De asemenea, s-a constatat cã nici Agenþia de Plãþi ºi Intervenþii în Agriculturã nu este pe deplin funcþionalã. Raportul include ºi avertismentul activãrii clauzei de salvgardare care implicã reducerea cu 25% a fondurilor destinate agriculturii pânã la remedierea problemelor, iar creºterea economicã, adesea invocatã de premierul Tãriceanu, are ºi o laturã întunecatã, dacã o evaluãm în contextul apartenenþei la Uniunea Europeanã cu statutul de membru ºi, mai ales, de contribuabil. Contribuþia negociatã pentru 2007 era de 864,4 de milioane de euro, dar din cauza raportãrii unei creºteri economice fãrã precedent, de 8,5%, vom plãti în plus aproape 250 de milioane de euro, acest lucru, în condiþiile în care nu ne dovedim eficienþi în a cheltui banii puºi la dispoziþie de Uniunea Europeanã, circa 30 de miliarde în perioada 2007-2013. Pentru a beneficia de aceºti bani, trebuie sã prezentãm programe viabile, ceea ce, pânã acum, nu s-a întâmplat. Aºadar, se poate spune cã în termeni nominali suntem mai bogaþi, în termeni reali, însã, se pare cã mâncãm cozonac numai ºi numai pentru cã nu avem pâine, creºterea economicã nefiind susþinutã ºi de progrese la fel de sesizabile în domeniile de activitate. Chiar dacã un lobby eficient din partea Guvernului Tãriceanu ar facilita neactivarea clauzei de salvgardare, problemele rãmân. Nevoit sã reiau o idee dezvoltatã pe larg sãptãmâna trecutã, constatând cum Guvernul împarte subvenþii ºi promisiuni cu o dezinvolturã care ar umple de invidie un guvern de stânga, trebuie sã spun cã electoratul liberal este prea puþin sensibil la pomeni, putând deveni reactiv la activarea clauzei de salvgardare pentru agriculturã sau, în ianuarie, pentru justiþie, þinând cont de faptul cã de la Bruxelles nu au venit reacþii favorabile în legãturã cu Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 95/2007 ce modificã Legea rãspunderii ministeriale, actul normativ blocând un demers atent monitorizat de comisarii europeni. Nu sunt nici avizat, nici direct interesat de relaþia P.N.L.-ului cu propriul electorat, dar îmi doresc ca domnul Tãriceanu sã fie, pentru cã, astfel, ºi-ar aminti cã liberalismul are cea mai mare aplicabilitate ºi cele mai mari merite în sectorul privat, iar electoratul liberal reacþioneazã în conformitate cu principiile din acest sector, iar sectoarele private se clãdesc pe eliminarea imediatã a celor ce manifestã lipsã de informaþie sau de pricepere, cãci, altfel, ar fi prompt sancþionaþi de mecanismele economiei de piaþã. ªi, poate, amintindu-ºi aceste lucruri în timpul pe care îl mai are, domnul premier Tãriceanu ºi miniºtrii liberali ar putea contribui la impunerea unui mecanism similar ºi în sectorul politic. Dar pentru asta ar trebui sã le ºi pese. Vã mulþumesc. (Aplauze.)
|
|
|
Domnul Doru Ioan Tãrãcilã: Vã mulþumesc, domnule senator.
|
|
|
O invit la tribuna Senatului pe doamna senator Rodica Stãnoiu, din partea Grupului parlamentar al P.C. Aveþi cuvântul, doamna senator.
|
|
|
Doamna Rodica Mihaela Stãnoiu: Domnule preºedinte de ºedinþã, Doamnelor ºi domnilor senatori, Cu ceva timp în urmã, am luat hotãrârea sã nu mai prezint nicio declaraþie politicã pânã la sfârºitul acestei legislaturi, iar unul dintre motivele acestei decizii îl reprezintã lipsa mea totalã de apetit pentru inutil. Pãcat cã nu este domnul senator Adrian Pãunescu aici, care tot încearcã sã facã ceva cu declaraþiile politice ºi nu-l ajutãm. Azi îmi încalc acest angajament cu mine însãmi, ceea ce mi se întâmplã foarte rar, deoarece socotesc cã gravitatea evenimentelor ce au loc în România, mai ales dupã aderarea la Uniunea Europeanã, a atins o limitã periculoasã ºi încerc ºi eu sã spun ceva. Stimaþi colegi, Senatorul Funar ne vorbeºte de mai multã vreme despre balamuc. Cum nebunia se ia, cum nebunia se propagã, social vorbind, cu mare rapiditate, se pare cã este pe cale sã se generalizeze. Spectacolul sãptãmânii trecute oferã cel mai bun exemplu. Ecourile continuã, ziariºtii se ceartã dacã problemele dintr-un dosar penal ºi probele importante din acele dosare se pot transforma fãrã nicio opreliºte în telenovelã difuzatã la orele de vârf, juriºtii despicã firul în patru pentru a stabili diferenþa dintre flagrant ºi infracþiunea flagrantã, iar parlamentarii, ca întotdeauna, se umflã în pene ºi propun comisii, audieri ºi paraaudieri, din care, de obicei, rezultã o mãrgicã. În tot acest timp, România se face de ruºine, iar statul de drept devine o formã fãrã fond. Toþi ºi toate, instituþii, indivizi, colectivitãþi, acuzaþi ºi acuzatori sunt în pierdere. Chiar ºi locatarul vremelnic de la Cotroceni, pe care unii îl vãd veºnic învingãtor, este tot un învins, pentru cã nu poþi fi generalul învingãtor al unei armate, al unei oºtiri învinse. Stimaþi colegi, Ca om politic, ar trebui sã mã comport în stilul cunoscut, sã acuz ºi eu, sã vorbesc de caltaboºi, sã cer demisia Guvernului, sã vorbesc ºi eu de moþiune. Nu am sã fac acest lucru, pentru cã aºa nu rezolvãm nimic. ªi vã invit sã meditãm mai mult asupra unor lucruri. Plasându-mã pe aceastã direcþie, a meditaþiei, doresc sã supun atenþiei dumneavoastrã urmãtoarele. Examinând prin ochelarii juristului-cercetãtor tot ce se întâmplã de-o vreme încoace, am ajuns la concluzia cã în construcþia noastrã instituþionalã am fãcut unele greºeli. Poate, pentru unele, sunt chiar vinovatã. Astfel, cele mai multe derapaje de la normele democraþiei se înregistreazã fie în cadrul acelor structuri care dubleazã instituþii fundamentale ale statului, fie în cadrul acelor structuri care se aflã, în mod paradoxal, sub controlul Parlamentului. În cazul primei categorii, observãm cã unor structuri paralele, înfiinþate cu un scop util, considerate a rãspunde unor cerinþe de etapã ale dezvoltãrii noastre instituþionale, nu am reuºit sã le construim un statut juridic clar, competenþe strict delimitate, rãspunderi adecvate. Nu este de mirare cã acest tip de structuri a devenit, cu timpul, stat în stat, funcþionând dupã reguli netransparente ºi scãpând oricãrui control. Ca sã mã opresc la un singur exemplu care mi se pare concludent, vi se pare normal, stimaþi colegi, ca procurorul general al României sã fie nevoit sã se adreseze C.S.M., solicitând clarificãri cu privire la atribuþiile pe care le are sau pe care, mai degrabã, nu le are, în raport cu D.N.A.? Aceastã cerere de clarificare se aflã pe masa C.S.M. În cazul celei de-a doua categorii, observãm, de asemenea, disfuncþionalitãþi grave. Astfel, Parlamentul continuã sã gireze, sub diferite forme, o serie de structuri care nu au, dupã opinia mea, suport constituþional, Constituþia fiind foarte clarã în articolul 65, în acest sens. Dar chiar ºi pe acelea care au suport constituþional ºi se aflã sub controlul Parlamentului le-am vãzut foarte bine cum funcþioneazã. Formula magicã "sub control parlamentar", în realitate, înseamnã "fãrã niciun control". Toate derapajele semnalate în cazul serviciilor de informaþii - ºi grave, unele -, aspectele grave, unele cu conotaþii penale, care se petrec la C.N.S.A.S., acum, iatã, teleancheta penalã de la postul naþional de televiziune, sunt ºi rezultatul acestor stãri anormale în care ne complacem. Fiecare comisie ºi fiecare audiere, aºa cum v-am spus, a produs o mãrgicã. În aceeaºi ordine de idei se înscrie, însã, ºi impotenþa guvernanþilor de a ne prezenta unele acte normative de mare importanþã. În loc sã recupereze rapid întârzierile datorate Monicãi Macovei ºi sã râneascã - iertaþi-mi cuvântul, dacã aº fi pamfletar, aº spune: "Apãraþi procurorii de cadoul otrãvit numit «independenþa procurorilor», pe care l-a dat Monica Macovei", dar nu sunt pamfletar -, ar trebui sã vinã cu legi care ne intereseazã. În realitate, aud cã vor sã vinã cu o nouã variantã a Codului penal, nu mai ºtiu nici eu a câta. Am aºteptat, dupã plecarea mea de la Ministerul Justiþiei, ca miniºtrii care au urmat sã vinã cu acel proiect de lege de care avem atâta nevoie ºi care se numeºte Codul de procedurã penalã. Fãrã acest cod vom continua sã plimbãm dosarele între Poliþie ºi Parchet, între D.N.A. ºi D.I.I.C.O.T., ne vom întreba, la nesfârºit, cine ne ascultã, cu mandat sau fãrã mandat, cum se scurg informaþiile din dosarele penale, ce se poate face ºi ce nu se poate face în faza actelor premergãtoare, procurorii vor continua sã aibã o rãspundere extrem de firavã cu privire la eventualele abuzuri. Nu regretaþi, domnilor liberali, câþi sunteþi în salã, acum, decizia de a-i obliga pe colegii dumneavoastrã Nicolai ºi Meleºcanu sã-ºi retragã acele amendamente care tocmai urmau sã reglementeze rãspunderea procurorilor? Guvernul vine, însã, în schimb, cu idei sinucigaºe, precum Ordonanþa de urgenþã privind modificarea Legii rãspunderii ministeriale. Sunt de acord ºi eu cã este o lege proastã. Dacã eraþi, însã, de bunã-credinþã, nu era firesc sã propuneþi modificãri atunci când aþi schimbat esenþa acestei legi, în 2005? Sau, fascinaþi de Monica Macovei, nu vã preocupa atunci decât adoptarea unei cãi rapide de a-i lichida cât mai repede pe foºtii miniºtri? Revenind la ordonanþa în discuþie, pe lângã faptul cã, dupã opinia mea, contravine vãdit prevederilor constituþionale, îmi permit sã vã atrag atenþia, stimaþi colegi, acelora care se bucurã inconºtient, acum, cã i s-a luat "jucãria" preºedintelui, cã, peste 30 de zile sau câte au mai rãmas, preºedintele va avea la dispoziþie o bombã atomicã. Cinci judecãtori, care, din varii motive, nu au cum sã nu sucombe sub ºarmul preºedintelui, vor conferi deciziei acestuia o greutate imposibil de zdruncinat. Revenind la Codul de procedurã penalã, dacã Guvernul nu ne prezintã urgent un proiect de lege, adresez tuturor colegilor juriºti din Senat rugãmintea sã o facem noi, printr-o iniþiativã legislativã, pentru cã altã soluþie nu mai vãd. Pentru a încheia, doresc sã vã spun cã a pune tot ce se întâmplã în þara aceasta numai pe seama fie a Guvernului, fie a preºedintelui Bãsescu reprezintã, dupã mine, o atitudine simplistã ºi periculoasã. Sigur, majoritatea politicienilor îl considerã responsabil pe preºedintele Bãsescu, dar, atunci, ºi în aceste condiþii, îmi permit - ºi închei - sã adresez o întrebare principalelor partide politice ºi, mai ales, liderilor principalelor partide politice. Stimaþi lideri, Existã, cu adevãrat, preocuparea responsabilã, lucidã, generoasã de a identifica un contracandidat valabil pentru viitoarele alegeri prezidenþiale, altul decât Domniile Lor sau Domniile Voastre? Vã mulþumesc. (Aplauze.)
|
|
|
Domnul Doru Ioan Tãrãcilã: Vã mulþumesc, doamna senator.
|
|
|
Îl invit la tribunã pe domnul senator Ioan Chelaru, Grupul parlamentar al P.S.D. Aveþi cuvântul, domnule senator.
|
|
|
Domnul Ioan Chelaru: Mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi, Declaraþia politicã este intitulatã "Ce cautã strigoii strãini în Moldova?" sau "Din nou despre diaspora maghiarã din Moldova". Sãptãmâna trecutã, am ascultat, stupefiat, declaraþia politicã a distinsului nostru coleg, domnul senator Sógor Csaba, pe o temã ce viza aºa-zisa solicitare a unor pãrinþi din satul Coman, judeþul Bacãu, pentru ca 43 de copii, citez: "sã aibã ºansa", subliniez ºansa, "sã înveþe ºi sã scrie în limba maghiarã". Ce spune domnul coleg, dupã ce, cu regret, a constatat cã pãrinþii ºi-au retras cererile înainte de începerea anului ºcolar? Citez, din nou: "Ce încercau cei 43 de pãrinþi sã obþinã? Nimic altceva decât sã fie învãþaþi copiii lor, la ºcoalã, sã citeascã ºi sã scrie, sã întregeascã vocabularul lor în acea limbã pe care o pãstreazã vorbind între ei, de secole". Din pãcate, cu mare pãrere de rãu, trebuie sã mãrturisesc, de la înalta tribunã a Senatului, cã domnul senator Sógor Csaba face o dezinformare crasã. Aº putea spune chiar mai mult, cã minte cu o dezinvolturã nu ºtiu dacã demnã de o cauzã mai bunã. Distinºi senatori, Ca membru al unor comunitãþi unde se efectueazã asemenea operaþiuni diversioniste, mã simt dator sã fac pentru dumneavoastrã câteva precizãri. În faþa nenumãratelor tendinþe de a denatura adevãrul, tendinþe ce definesc, în mod eronat, comunitatea romano-catolicilor din Moldova drept o minoritate etnicã, prezentând-o sub denumiri ca, citez: "ceangãi", "ceangãi maghiari", este, din nou, momentul sã afirmãm cã noi, cei care suntem ºi reprezentãm aceastã minoritate creºtinã catolicã din Moldova, suntem, în fapt, urmaºii unor populaþii româneºti maghiarizate, aºezate în locurile acestea, în principal în judeþele Bacãu, Neamþ ºi Iaºi, în secolele XVII-XVIII, ºi nici nu suntem, dar nici nu ne-am considerat vreodatã o minoritate etnicã. Reprezentãm ºi vom rãmâne, probabil, o minoritate religioasã, realitate care este cu totul alta decât cea care se afirmã. Ceea ce a fãcut domnul senator sãptãmâna trecutã constituie un model de abuz, întreþinut sistematic prin falsuri ºi denaturãri, în dorinþa de a susþine, împotriva tuturor realitãþilor, cã, în România, ar fi încãlcate drepturile acestor comunitãþi. Nu cerem nimic, vrem doar sã fim lãsaþi sã trãim aºa cum ne-au învãþat pãrinþii ºi bunicii noºtri! Nu pot sã nu vã spun - ºi vã spun cu toatã sinceritatea - cã eu ºi toþi ai mei am trãit ºi am simþit întotdeauna româneºte ºi nimeni, niciodatã, n-o sã-mi scoatã, indiferent câte încercãri se vor face, câte cãrþi se vor scrie, câte declaraþii politice se vor prezenta, acest fapt din suflet ºi din conºtiinþã. În problema romano-catolicilor din Moldova existã o linie de abordare care aparþine pãrþii maghiare ºi care se bazeazã pe o inovaþie lingvisticã, ceangãii maghiari, pe care au raportat-o la comunitatea romano-catolicilor ºi au creat, astfel, un fals etnonim. Aceastã linie de abordare ocoleºte cu mare grijã ºi dibãcie posibilitatea apartenenþei la poporul român a catolicilor moldoveni, elementele tradiþionale care îi înscriu, în mod evident, în aceastã arie culturalã fiind considerate ca rezultate ale asimilãrii exercitate de majoritatea româneascã. Procedând astfel, evident partizan, în aceastã manierã, partea maghiarã ajunge, invariabil, la urmãtoarea concluzie: în Moldova ar exista o minoritate etnicã de origine maghiarã, misterioasã, exoticã ºi fascinantã, ceangãii, care este, însã, ameninþatã cu dispariþia, vinovaþi de aceastã situaþie fiind, în primul rând, statul român ºi Biserica Romano-Catolicã românã. ªi, aºa, a fost repusã pe tapet, fiind þinutã, cu mare grijã, mereu în actualitate, aceastã falsã problemã a ceangãilor. Chiar credeþi cã greutãþile vieþii din România de astãzi nu ne sunt de ajuns ºi este necesar sã mai adãugaþi, stimaþi colegi de la U.D.M.R., o povarã pe umerii acestei comunitãþi încercând - pentru a câta oarã, oare? - sã le schimbaþi identitatea realã? Eu cred cã ar fi fost mult mai bine-venite iniþiative care sã vizeze susþinerea creºterii economice ºi afirmarea culturalã, tradiþionalã a zonelor locuite de catolicii din Moldova, mãsuri de care comunitãþile au nevoie pentru a primi în liniºte ºi echilibru presiunea constantã din cursurile, cererile, donaþiile, declaraþiile politice, slujbele ºi posturile de radio ºi televiziune în limba maghiarã, pe care cei aproape 300.000 de cetãþeni romano-catolici din Moldova nu le înþeleg, pentru cã nu sunt în limba lor maternã. Este necesar ca identitatea catolicilor moldoveni sã fie apãratã ºi conservatã, iar noi trebuie sã insistãm mereu ºi mereu ca deciziile adoptate în acest sens sã vizeze prezervarea adevãratei identitãþi a acestor comunitãþi. Circulaþia persoanelor între Transilvania ºi Moldova era un fenomen recunoscut, în virtutea cãruia legãturile dintre românii din cele douã provincii au fost constante ºi puternice. Desigur, din cauza statutului defavorizat al populaþiei româneºti din Transilvania de pânã la Unirea din 1918, fluxul a fost, mai degrabã, dinspre aceastã provincie spre Moldova decât în sens contrar. Atunci când situaþia românilor transilvãneni devenea insuportabilã la ei acasã, se refugiau în Moldova. Aºa au ajuns aici ºi românii catolici, aºezarea lor în zonã fiind acceleratã începând de la sfârºitul secolului al XVII-lea. Acþiunea de maghiarizare a românilor din Transilvania, în esenþã, presupunea învãþarea la nivel popular a limbii maghiare ºi, de cele mai multe ori, înlocuirea numelor româneºti prin traducerea lor în maghiarã. Astfel, se explicã portul, arhitectura, folclorul, tradiþiile ºi obiceiurile care au corespondenþe ºi înrudiri ce merg pânã la identificarea cu spaþiul cultural al românilor din Transilvania. Tot aºa se justificã ºi vorbirea graiului românesc transilvãnean, ºtiut fiind faptul cã moldovenii catolici nu folosesc graiul moldovenesc din zonã, ceea ce eliminã teoriile care susþin românizarea lor prin contactul asimilator cu românii din aceastã provincie. Elementele de limbã pãstrate din Transilvania, ca ºi caracteristica vorbirii siflante, proprie numai arealului lingvistic românesc încã din perioada de formare a limbii, demonstreazã, în mod clar, cã strãmoºii ceangãilor au vorbit româneºte pe când se aflau în Transilvania ºi cã aceasta a fost limba lor maternã dintotdeauna. Vorbirea pe care o întâlnim la unele comunitãþi catolice din Moldova este, de fapt, un grai, grai pe care unii îl numesc "ceangãu" sau "al ceangãilor". Este moºtenit din perioada ºederii în Transilvania, fiind o limbã maghiarã însuºitã parþial, numai pe cale oralã, ºi pãstrând nenumãrate ºi fundamentale elemente specifice limbii române. Acest grai era menit a reprezenta o cale de comunicare cu vecinii secui sau unguri, acolo ºi atunci, în Transilvania. Odatã veniþi în Moldova, unii catolici, aflaþi într-un stadiu incipient de maghiarizare sau secuizare, au abandonat, în mod natural, graiul numit ceangãu, iar cei mai puternic maghiarizaþi au pãstrat acest grai, care nici astãzi ºi niciodatã nu a avut ºi o scriere proprie. ªi sã vã mai aduc un argument. Faptul cã însuºi preotul acela secui Zöld Peter, pãrintele falsului ºi nefericitului etnonim "ceangãi maghiari", a consemnat despre catolicii moldoveni cã vorbesc stricat ungureºte este semnificativ. ªi gândiþi-vã cã afirmaþia a fost fãcutã în anul 1781, când catolicii veniþi din Transilvania nu avuseserã timp sã suporte presupusele presiuni asimilatorii ale autohtonilor ortodocºi. Iatã de ce afirmãm cã nu avem nevoie ºi respingem aceastã aºa-zisã ºansã, conform cãreia copiii noºtri trebuie sã înveþe sã citeascã ºi sã scrie în limba maghiarã, pentru cã limba vorbitã de comunitãþile catolice, limba ceangãilor, nu este limba maghiarã. Încercaþi, dragi specialiºti în aceastã falsã problemã, sã faceþi efortul sã vã obiºnuiþi cu acest lucru, pentru cã nu aceasta este limba noastrã maternã pe care o pãstrãm vorbind între noi, de câteva secole, aºa cum susþineþi. Stimaþi colegi, În satele ºi în oraºele catolice de pe valea Siretului, Moldovei, Bistriþei sau Trotuºului încã mai umblã strigoii. Emisari ai unor cercuri interesate din Ardeal sau chiar din Ungaria ademenesc copiii de ceangãi, promiþându-le burse la Budapesta sau aiurea în schimbul însuºirii limbii maghiare. Ce cautã emisarii maghiari în inima Moldovei nu e greu de ghicit. Vã mulþumesc. (Aplauze.)
|
|
|
Domnul Doru Ioan Tãrãcilã: Vã mulþumim, domnule senator.
|
|
|
Îl invit la tribuna Senatului pe domnul senator Duca Viorel, Grupul Parlamentar al P.N.L. Aveþi cuvântul. Vã invit la microfonul central.
|
|
|
Domnul Viorel Duca senior: Vã mulþumesc foarte mult, domnule preºedinte de ºedinþã. Onorat Senat, Distinºi colegi, Vin în faþa dumneavoastrã cu o declaraþie politicã despre o problemã care este tratatã cu indiferenþã, aº putea spune, chiar cu superficialitate de marea majoritate a clasei politice, nu numai la noi în þarã, dar ºi în mai toate statele europene din fostul bloc comunist. Este vorba despre problema culturalizãrii ºi integrãrii tinerei generaþii. Nu este exclus sã ne trezim în urmãtorii ani cu o scãdere a interesului tineretului faþã de politica þãrii ºi faþã de problemele ei importante în detrimentul globalizãrii, al pieþei bunului de consum ºi al migraþiei forþei de muncã. Generaþiile tinere sunt din ce în ce mai dezinteresate ºi plictisite de politicieni ºi de cei care doresc sã fie actori politici principali ai acestei þãri. Mã voi referi mai cu atenþie asupra generaþiei 1989, care, anul viitor, ar trebui sã se prezinte la vot pentru alegerile locale ºi parlamentare, dar presimt cã interesul acestei generaþii pentru politicã va fi estompat de modul de a face politicã în aceastã þarã. Tinerii nãscuþi în 1989 sau chiar în 1988, ºi de ce nu în 1985, sunt interesaþi, în primul rând, cum sã câºtige mai mulþi bani, cum sã-ºi clãdeascã o carierã pe competenþe profesionale, cum sã aibã o casã, maºinã ºi multe altele, ºi nu cum sã facã o carierã politicã, cum sã se implice în deciziile politice ale acestei þãri, ca o responsabilitate cetãþeneascã. Poate anumiþi colegi ar considera cã acest fapt este un lucru bun, fiindcã ar fi loc de mai mult nepotism, de clientelism politic ºi de un monopol al generaþiilor mai în vârstã. La ceea ce afirm, deficienþele acestei situaþii nu s-ar putea vedea decât, probabil, peste 4-5 ani, când va exista riscul sã ne trezim cu o clasã politicã neperformantã ºi net inferioarã decizional celei existente acum, cu bunele ºi relele sale. Generaþia 1989, la fel ca ºi cea de dupã 1985, care nu au simþit dezastrul social al comunismului, nu au cunoscut sau au simþit prea puþin perioada când alimentele erau raþionalizate sau libertatea de opinie nu exista, nu sunt sprijinite de noi, politicienii, în special cei din Europa de Est, în a se afirma pentru a deveni pilonii de bazã ai societãþii actuale ºi viitoare. Se poate observa cã în rândul generaþiilor de la sfârºitul anilor ʼ80 ºi începutul anilor ʼ90 existã o discrepanþã privind ideile politice faþã de restul, în sensul cã ei îi trateazã ca pe niºte nonvalori pe cei care discutã despre politicã, considerã cã politica o fac doar cei cu bani ºi copiii acestora sau cã în politicã intrã frustraþii ºi tinerii care nu au niciun viitor sau nu vor sã-ºi aleagã o profesie adevãratã. ªi, parþial, dacã recunoaºtem, cam au dreptate. Vinovaþii suntem noi, parlamentarii ºi guvernanþii, indiferent de culoarea politicã, cei care tratãm aceastã crizã a tinerilor doar la nivel teoretic, fiind prea slabi sã o vedem ºi la nivelul practic sau poate chiar dorim sã nu-i înþelegem. Tânãra generaþie devine din ce în ce mai apaticã faþã de multele probleme ale þãrii ºi chiar faþã de perspectivele de progres ºi dezvoltare ale acestei naþiuni. Pentru a înþelege mai bine ceea ce vã spun, am sã ofer câteva exemple scurte ºi alarmante pentru toþi politicienii, nu numai români, ci ºi din statele foste comuniste. Conform unui studiu sociologic, realizat în mai multe state europene, se poate observa cã, de exemplu, în Bulgaria, tinerii sunt cei mai puþin interesaþi de viaþa politicã ºi de societatea civilã din aceastã þarã, doar 7% din ei fiind interesaþi de participarea cetãþeneascã ºi de implicarea în politicã. Faþã de 1996, când tinerii erau vârful de lance al manifestaþiilor antiguvernamentale, acum, 25% din junii bulgari nu ºtiu cã acþiunile lor pot influenþa viaþa politicã ºi nu cunosc prea bine nici cine conduce þara. În Polonia, cu toate schimbãrile politice, 33% din tineri doresc sã pãrãseascã definitiv þara pentru un loc de muncã mai bine plãtit în Occident ºi mai multã decizie politicã în favoarea populaþiei. În schimb, în Rusia, dacã peste 80% din tineri nu au simpatii politice clare ºi nu sunt atraºi de organizaþiile de tineret ale partidelor politice, restul de 20% sunt adepþii autoritarismului preºedintelui Putin, considerã Uniunea Europeanã un rival ºi un duºman politic, Statele Unite ca pe distrugãtorul marelui imperiu bolºevic, iar statele foste membre ale blocului comunist ca pe niºte trãdãtori. În rândul tinerilor ruºi interesaþi de politicã se manifestã ºi gruparea radicalã "Ai noºtri", care este adepta hãrþuirii adversarilor politici ºi care propagã cultul personalitãþii preºedintelui Putin. Sã sperãm cã acest gen de model politic nu va fi extrapolat ºi în alte þãri europene, fiind ele chiar ºi cele comuniste. Stimaþi colegi, Prin aceastã declaraþie politicã încerc sã trag un semnal de alarmã referitor la importanþa tineretului în societatea româneascã, respectiv în implicarea privind deciziile politice ale þãrii. Dezamãgirea, scandalurile politice, piedicile puse oricãrei guvernãri pentru a-ºi îndeplini obiectivele sociale, economice ºi politice creeazã disconfort ºi dezinteres în rândul tinerilor între 25 ºi 35 de ani, care au învãþat din experienþa birocraþiei dâmboviþene cu iz fanariot din ultimii 17 ani, dar mai ales în rândul tinerilor care împlinesc 18 ani anul acesta ºi anul viitor. Consider, astfel, cã existã un risc foarte mare ca tinerii competitivi care pot reprezenta viitorul nostru politic sã fie înlocuiþi cu adepþii unui hibrid între democraþia totalitarã ºi totalitarismul democratic sau cu cei care preferã sã fie genul lui Dinu Pãturicã, ºi nu genul lui Jack Kennedy sau Konrad Adenauer. Atunci vine întrebarea: ce o sã facem pentru a împiedica un astfel de precedent? Vã mulþumesc.
|
|
|
Domnul Doru Ioan Tãrãcilã: Vã mulþumesc, domnule senator.
|
|
|
Îl invit la tribuna Senatului pe domnul senator Antonie ªtefan.
|
|
|
Domnul ªtefan Mihail Antonie: Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor senatori, Declaraþia mea politicã se intituleazã "România, încotro?". Înregistrarea audio-video cu presupusa mitã primitã de Decebal Traian Remeº prin intermediul lui Ioan Avram Mureºan, care a ajuns la TVR, a ridicat o serie de semne de întrebare ºi ne-a pus pe gânduri pe noi toþi, cei care pretindem cã trãim într-un stat democratic. Am fost uimit când l-am vãzut pe Decebal Traian Remeº, de mai multe ori ministru, om de bazã în Guvernul Tãriceanu, fiind înfãþiºat întregii naþiuni primind un plic cu bani de la un alt fost ministru. Nu a fost pentru mine decât o confirmare tristã a faptului cã, din pãcate, trãim într-o þarã condusã de miniºtri fãrã ruºine ºi fãrã demnitate, o þarã în care miniºtrii se ridicã deasupra legii, iar justiþia este preocupatã de modalitatea în care au ajuns imaginile la televiziune, o þarã în care oamenii cinstiþi mai pot fi aflaþi doar printre cei fãrã conturi în strãinãtate ºi fãrã vile, cei care abia se descurcã de la o lunã la alta. Azi, vede toatã lumea, din nefericire, ruºinea uriaºã a acestui Guvern, combinaþia de aservire ºi incompetenþã toleratã de prim-ministrul Tãriceanu, de Cabinetul sãu. Într-o þarã guvernatã cinstit, aº fi relatat acum despre arestarea lui Remeº, despre cea a lui Mureºan, despre anchetarea complicilor din Guvern. Într-o þarã guvernatã cinstit, prim-ministrul ar fi demisionat în aceeaºi secundã cu ministrul prins la furat. Cum poþi sã mai stai în faþa poporului, sã priveºti în ochi omul care te-a votat, cu un program anticorupþie, când o þarã întreagã a vãzut cu cine stai la masã? Politica înseamnã mai mult decât promisiuni, înseamnã ºi credibilitate. Dacã pânã acum nu am reuºit sã vedem mari corupþi dupã gratii din cauza unor vicii de procedurã, atunci, justiþia o vor aplica cetãþenii din 4 în 4 ani. Din aceste considerente, cred cã actualul Guvern trebuie înlocuit cu un guvern competent, credibil ºi solid, un guvern care sã nu uite de nevoile oamenilor simpli. Astãzi, suntem, iarãºi, nominalizaþi între primele douã-trei þãri din Europa în care corupþia este, în continuare, totalã, în care justiþiei i se pun piedici, în care educaþia este în crizã, sãnãtatea este în crizã, iar fondurile europene nu sunt absorbite sau sunt absorbite deficitar. Suntem, din nou, ca acum doi ani, sub ameninþarea clauzei de salvgardare. Am devenit, iar, dupã ce pãrea cã ne redresãm puþin, oaia neagrã a Europei. Iatã-ne, din nou, de unde am plecat! Vã mulþumesc.
|
|
|
Domnul Doru Ioan Tãrãcilã: Vã mulþumesc, domnule senator.
|
|
|
Îl invit la tribuna Senatului pe domnul senator Adrian Pãunescu, pentru declaraþia politicã, din partea Grupului parlamentar al P.S.D. Dupã aceea, un coleg independent, domnul senator Apostol Neculai. Aveþi cuvântul, domnule senator.
|
|
|
Domnul Adrian Pãunescu: Rareori, domnilor colegi, am trãit o perioadã atât de jegoasã, atât de urâtã, atât de înjositoare, ca aceea pe care o trãim. Nu este simplã teroare, nu este simplu ºantaj, nu este simplu stat poliþienesc, este jeg ordinar. (Trece prin faþa tribunei ministrul Varujan Vosganian.) Sigur cã, astãzi, eu protestez împotriva faptului cã Guvernul îºi trimite mereu ministrul finanþelor ºi economiei sã mã separe de dumneavoastrã exact când vorbesc de la microfon. (Râsete.) Astãzi ar fi putut fi o zi de sãrbãtoare pentru noi, pentru cã sunt 85 de ani de la încoronarea regelui Ferdinand în Catedrala Reîntregirii din Alba-Iulia. Nu monarhia românã, care, în cazul lui Ferdinand, a avut altitudine europeanã, nu orgolii separatiste în raport cu Europa ar trebui neapãrat sã sãrbãtorim noi azi, ci ideea de Românie întreagã, ideea de Românie Mare. Din pãcate, ne amintim de România Mare exact în momentul în care România este din ce în ce mai micã, din ce în ce mai fãrâmiþatã. Printr-un blestem ºi parcã printr-o proastã traducere, ºi printr-un lacom egoism, am ajuns sã considerãm pluralismul drept fãrâmiþare. ªi suntem fãrâmiþaþi. Trãim parcã sub zodia unei noi echipe: racul, broasca, ºtiuca, râma ºi elicopterul. Toþi trag, toate trag, se trage în toate direcþiile. Se merge împleticit, ºi din cauza fãrâmiþãrii, din cauza dezunirii dintre noi îºi permit tot felul de provocatori sã ne sfideze. Ne sfideazã puterea bolºevicã din Republica Moldova, care opreºte la graniþã niºte cetãþeni români care erau invitaþi oficiali ai primarului liberal de Chiºinãu, ne batjocoreºte colegul nostru, domnul Markó Béla, care umblã pe harta României parcã se miºcã prin holul propriei case ºi face 15 regiuni, cã aºa vrea dânsul, vrea sã udemerizeze România, ne batjocoreºte propria noastrã neglijenþã, propria noastrã indiferenþã, ne batjocoreºte propriul nostru tembelism când acceptãm sã se semneze un act european cu cele douã variante, una U.E., alta în limba moldoveneascã. ªi toate astea se petrec în interiorul acestei erori, cã nu existã o forþã care sã coaguleze energiile pozitive ºi cã ne pândim unii pe alþii, ºi cã trãim sub zodia "camerei ascunse", o camerã care nu funcþioneazã în toate direcþiile, de exemplu funcþioneazã pe uscat, la restaurante, în aer, dar pe mare nu! Camera ascunsã nu vede ºi flota, camera ascunsã se opreºte pe uscat, probabil ca sã nu se ude! Aceastã "camerã ascunsã" ne ia grija pe care ar fi trebuit sã o avem ca purtãtori de conºtiinþe, ca sã aflãm noi adevãrul. Ba, mai mult decât atât, eu vin de la audierea pe care a fãcut-o plenul Comisiilor de culturã ale Parlamentului, audierile celor de la Televiziunea publicã. Se constatã un lucru profund surprinzãtor, trãim una dintre clipele istorice în care o instituþie constatã cã a fost furatã, i s-a luat o casetã din dosar, dar nu reacþioneazã, nu o cere înapoi, ºtie unde e, cã a vãzut la televiziune, dar nu o cere înapoi! De ce? Nu cumva instituþia respectivã chiar asta a dorit, sã i se fure? Nu cumva a deschis larg buzunarul cel drept pentru ca sã i se fure, ºi pe cel stâng, ca, eventual, sã primeascã preþul ei? E posibil aºa ceva? Sã se fure o casetã de o asemenea importanþã, parte a unei anchete în curs ºi sã nu reacþioneze nimeni? Sã nu spunã: "Nemernicilor, ticãloºilor, hoþilor, vã prindem!", sã se audã tropotind autoritãþile prin oraº, ca sã recupereze caseta? Ei, nu, asta se pare cã dorea o parte a ecuaþiei, "Racul, broasca, ºtiuca ºi elicopterul", nu spun care! Hai sã nu spunem "elicopterul" sã spunem "transatlanticul" sau "vaporul". Cine e atât de bogat încât sã i se fure o casetã de o asemenea importanþã ºi sã nu reacþioneze? Sau se dorea nu neapãrat proces, ãla, "dã-l dracu', o fi când o fi!", ci se dorea compromiterea unor oameni care au nenorocul sã fie la guvernare chiar în clipa în care se furã aceastã casetã... Din salã: Sau a fost uitatã!
|
|
|
Domnul Adrian Pãunescu: Sau a fost uitatã! Eu am emis ºi supoziþia cã s-ar fi putut sã fie procuratã de la o ciºmea din oraº, unde curg dosare, de pe un deal, de pe o vale. Dar bine cã am recunoscut ºi limba moldoveneascã! Sã ne fie de bine, este frumos, dacã vom recunoaºte ºi limba olteneascã, dacã vom recunoaºte ºi limba ferentãreascã ºi celelalte, vom putea fi liniºtiþi! Suntem mai mulþi ºi mai contrarii? Vom recunoaºte ºi limba belgianã, ºi limba austriacã. Aºadar, domnul Markó Béla doreºte neapãrat sã facã vreo 15 regiuni din România, nu ºtiu câte doreºte sã facã, doreºte în orice caz sã aglutineze Mureºul, Covasna ºi Harghita. Aºa cum am mai spus de la acest microfon, doreºte Regiunea autonomã maghiarã. Foarte frumos! E un sens nobil pe care îl dã dânsul cuvântului atât de rece care este "Europa". Aºa parcã simþim o cãldurã umanã când ne gândim cã vom trãi în interiorul unui kürtõskalács. E frumos, e nobil ºi este pe linia dezvoltãrii noastre în lume. Aºa ne trebuie! Separatism în vremuri de regãsire! Dintr-un abuz s-a mers în alt abuz ºi se ajunge la generalizarea bolii, se ajunge la crearea de mari probleme acolo unde era doar o bubiþã. Se rezolvaserã niºte lucruri, trebuia sã redescoperim gustul muncii, sã creãm fronturi de lucru, sã facem autostrãzi ºi locuinþe, împreunã cu maghiarii, cu nemþii, cu evreii, cu ucrainenii, cu toþi oamenii care locuiesc împreunã cu poporul iniþial al locurilor, poporul român, aici, pe pãmântul Daciei latine. Ei, nu, o luãm de la început, nu sunt bune regiunile existente. ªi încã o datã întreb ºi rog sã se audã ce spun: este de acord Guvernul României cu crearea acelei regiuni, aºa cum se aude din om în om? Trãim perioade folclorice? Trebuie sã ºtim adevãrul noi, parlamentarii trimiºi aici, tocmai ca sã promoveze adevãrul din folclor, de la telefon? Trebuie camera ascunsã pentru a afla adevãrul? Se mai întâmplã ºi celelalte lucruri care nici nu mai sunt fãrâmiþãri, ci sunt sfidãri! Iatã, oamenii vinovaþi de a-l fi omorât pe maiorul Aurel Agachie, în decembrie 1989, la Târgul Secuiesc, au fost scutiþi de vinovãþie. Senatorul, colegul nostru, György Frunda a pledat convingãtor ºi ei au fost scutiþi de vinovãþie. Mai mult decât atât, statul român mai are sã le dea ucigaºilor ºi niºte bani, sã plãteascã vinovãþia lor. Sunt timpuri jegoase, din pãcate! Ceasul parcã se lipeºte de corp. Ceasul de mânã parcã intrã în corp. E mizerie în jurul nostru ºi nu ºtiu, pur ºi simplu chiar nu mai ºtiu pe unde sã o luãm. Eugen Barbu, marele scriitor care a vegheat debutul unora dintre colegii dumneavoastrã, avea, din când în când, întrebarea asta: "Pe unde o luãm?" ªi eu întreb: pe unde o luãm? Unde faci pasul, gãseºti o camerã ascunsã, unde faci pasul, gãseºti o suspiciune, ºi, încet-încet, ca oameni publici, vom constata ce greu scoatem capul în lume, pentru cã nu doar oamenii sunt destinaþi compromiterii, ci instituþiile, inclusiv prima instituþie a þãrii, care este Instituþia Preºedintelui. De fapt, Parlamentul e prima instituþie a þãrii. Nu am de ce sã mã bucur de aceastã compromitere a instituþiilor respective, pentru cã Parlamentul ºi preºedintele trebuie sã joace rolul României în bãtãliile pentru echilibru ºi pentru supravieþuirea Românei. În plan internaþional nu facem nimic. E o tristã batjocurã ceea ce se întâmplã. ªi aceastã permanentã stare de suspiciune, acest... nici nãmol nu pot sã-i spun, cã nãmolul are nobleþea lui ºi puterea lui vindecãtoare, aceastã mocirlã, cum mai spuneam, ne descalificã ºi ne înfundã pe zi ce trece. ªi mai este ºi câte o veste bunã. În ciuda faptului cã, în România, astronomia nu figureazã printre materiile predate în ºcoli, iatã, elevii români au obþinut la Olimpiada Internaþionalã de Astronomie, în Crimeea, douã medalii de argint ºi trei de bronz. Asta este chiar culmea, sã nu faci în ºcoalã astronomie ºi sã te duci, ca elev român, în Crimeea, ºi sã iei douã medalii de argint ºi trei de bronz! Se vede treaba cã la vârsta acestor copii, stelele încã se mai vãd. Pentru noi, nu se mai vede, din pãcate, decât orizontul mocirlos. În rest, ce sã vã spun? De-atâta rãu sã zicem cã e bine, Se-ntoarce Evul Mediu înapoi, Hei, fraþi români, fiþi liniºtiþi, în fine, Cãci camera ascunsã lucreazã pentru voi. (Aplauze.)
|
|
|
Domnul Doru Ioan Tãrãcilã: Vã mulþumim, domnule senator.
|
|
|
O consult pe doamna senator Cornelia Cazacu dacã doreºte sã mai intervinã.
|
|
|
Doamna Cornelia Cazacu (din salã): Nu mai este timp!
|
|
|
Domnul Doru Ioan Tãrãcilã: Alta a fost întrebarea. V-am întrebat dacã doriþi sã interveniþi. Dacã doriþi, poftiþi la microfon. Aveþi cuvântul, doamna senator Cornelia Cazacu, din partea Grupului parlamentar al P.D. Microfonul central, vã rog.
|
|
|
Doamna Cornelia Cazacu: Vã mulþumesc frumos, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor senatori, Ne-am indignat cu toþii ºi ne-am declarat oripilaþi de situaþia fetiþei din Vaslui care se prostitueazã de la vârsta de 8 ani pentru þigãri ºi bãuturã. Revolta noastrã nu este, însã, decât de faþadã. Situaþia respectivã, în cel mai bun caz, nu aratã decât cã nu cunoaºtem realitãþile de la nivelul satului românesc. Cea mai bunã dovadã a faptului cã nu au asistat la un caz excepþional este însãºi situaþia din comuna respectivã: 10 îmbolnãviri cu boli venerice, dintre care 4 fete cu vârste cuprinse între 11 ºi 16 ani, 4 adolescenþi de sex masculin ºi doi bãrbaþi aflaþi la vârsta senectuþii. Autoritãþile locale fuseserã avertizate încã de acum doi ani asupra modului de viaþã al minorei care a fãcut obiectul expunerii publice. De ce nu a fost sesizatã Protecþia copilului? Dintr-un simplu motiv: primarul a spus cu gura lui, la un post de televiziune, cã nu se amestecã acolo unde existã deja doi pãrinþi, chiar dacã aceºtia îºi fac sau nu îºi fac datoria de pãrinte. Cu alte cuvinte, la nivel rural, în România anului 2007, maturii încã mai cred cã un pãrinte are drept de viaþã ºi de moarte asupra copilului pe care l-a conceput ºi cã nu este treaba societãþii sã se amestece în modul în care este crescutã ºi educatã generaþia tânãrã. Ba, pentru a pune tânãra generaþie la treabã, în slujba comunitãþii, mulþi dintre bãrbaþi au cerut servicii speciale copilelor care i-au îmbolnãvit, în final, cu sifilis. De ce ar trebui sã considerãm cã satul Poieni este o excepþie? Mai crede cineva asta? Eu sunt convinsã cã nu! Pe de altã parte, am întâlnit, în comunitãþile rurale, cazuri de pãrinþi care-ºi trimit doar bãieþii la ºcoalã. Aceºtia cred cã fetele nu trebuie sã ºtie carte, cã nu au nevoie de asta. Trãim într-o societate de exploatare fizicã a femeilor, am putea spune. Care este urmarea? Un viitor în care capacitatea intelectualã a femeilor este amanetatã plãcerilor fizice ale bãrbaþilor ºi câºtigului financiar imediat al pãrinþilor acestor fete. Evoluþia societãþii româneºti, în aceste condiþii, evident, nu existã. Fetele care scapã de exploatare fug sã îmbogãþeascã, cu produsul minþii lor, societãþile occidentale. Acesta este motivul principal pentru care vom rãmâne pe veci o þarã sãracã. Suntem sãraci în sentimente, în inteligenþã, în capacitatea de a ne dori nouã binele pe termen lung. În alte þãri europene existã instituþii abilitate care se ocupã, în mod constant ºi temeinic, de protecþia copilului, cum ar fi instituþia Avocatul Copilului. Este interesat cineva sã repare lucrurile la noi în þarã? Poate doar dacã este momit cu 15.000 de euro, un Q7, palincã sau caltaboº. Am putea începe prin a da ºpagã autoritãþilor sã se îngrijeascã ºi de români, nu doar de contracte. Se oferã cineva sã demareze acest proiect? Vã mulþumesc.
|
|
|
Domnul Doru Ioan Tãrãcilã: Vã mulþumesc, doamna senator.
|
|
|
Îl invit la tribuna Senatului pe domnul senator Neculai Apostol. Aveþi cuvântul.
|
|
|
Domnul Neculai Apostol: Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor senatori, Declaraþia mea politicã de astãzi se intituleazã "Cine îi va apãra pe fermierii români în Uniunea Europeanã?". Analizând competenþele profesionale ale candidaþilor nominalizaþi de fiecare partid politic pentru a ne reprezenta în Parlamentul European, am constatat, cu surprindere, cã nici mãcar unul dintre aceºti potenþiali europarlamentari români nu are preocupãri sau cunoºtinþe legate de activitãþile din agriculturã, industrie alimentarã ºi mediu, extrem de importante în spaþiul comunitar. Astfel, devine extrem de îngrijorãtor modul cum vom fi reprezentaþi ºi cum vor fi apãrate legitim interesele agricultorilor români, în condiþiile în care se discutã deja despre intenþia de a reproiecta o schimbare profundã a politicii agricole comunitare, schimbare bazatã, în principal, pe eliminarea subvenþiilor de la bugetul Uniunii Europene. Neavând nici mãcar un europarlamentar de specialitate, care sã provinã din sistemul agricol, care sã-i înþeleagã mecanismele ºi conexiunile pe orizontalã ºi verticalã, ne întrebãm cine îi va apãra pe fermierii români, care vin abia acum în piaþa agricolã comunã. Graþie politicii agricole comune bazate pe subvenþii, care a funcþionat mai bine de o jumãtate de secol, fermierii occidentali, care au fost principalii beneficiari ai fondurilor europene, ºi-au consolidat ºi dezvoltat fermele ºi exploataþiile agricole, le-au dotat cu tehnicã ºi tehnologie competitive, performante, au reabilitat ºi dezvoltat infrastructura agricolã. Dupã lãrgirea în valuri succesive a Uniunii Europene, o eventualã renunþare la subvenþiile comunitare, destinate, în principal, agricultorilor din estul continentului, ar genera o competiþie inegalã, care ar determina bascularea pieþei agricole comune, prin care excedentele agricole vestice sã-ºi caute debuºee în noile state integrate în contul lipsei de performanþã a fermierilor autohtoni. ªi, aici, m-aº duce doar la datele statistice care aratã cã importãm nici mai mult, nici mai puþin de 70-75% din carnea de porc, 40-45% din carnea de pasãre, aproape în totalitate carne de taurinã, ca sã nu mai vorbim de deficitul balanþei comerciale, care este de aproape peste 2 miliarde euro. Aceste riscuri potenþiale trebuie, însã, înþelese la corecta lor dimensiune, ca impact ºi consecinþe pe termen mediu ºi lung, cu afectarea complexã, de ansamblu, a procesului de dezvoltare ruralã durabilã ºi stabilã, reclamând, astfel, a avea reprezentanþi de seamã care sã ne reprezinte în Parlamentul European. Prin aceastã declaraþie politicã doresc sã sensibilizez conducãtorii partidelor politice din tot spectrul politic, pentru a reflecta, atunci când recrutãm sau nominalizãm persoane pentru candidaþi în Parlamentul European, ºi nu numai, chiar ºi în Parlamentul României, pentru a fi responsabili ºi competenþi, pentru a promova ºi apãra interesele ºi valorile româneºti, chiar în grupurile politice comunitare cãrora le vom aparþine. România trebuie sã-ºi susþinã ºi sã-ºi promoveze identitatea în spaþiul comunitar, conform principiului "unitate în diversitate", inclusiv în domeniul definirii corecte ºi echitabile a politicii agricole comune, respectând simultan principiul subsidiaritãþii, în acord cu interesele naþionale legitime. Vã mulþumesc.
|
|
|
Domnul Doru Ioan Tãrãcilã: Vã mulþumesc, domnule senator.
|
|
|
Îl invit la microfon pe domnul senator Mihai Ungheanu, ultimul coleg vorbitor. De asemenea, adresez rugãmintea colegilor senatori care mai sunt înscriºi, menþionându-i pe domnii senatori Ion Vãrgãu, Jan Vraciu, dar mai sunt ºi alþi colegi, sã depunã la secretariat intervenþiile politice, întrucât timpul a expirat. Aveþi cuvântul, domnule senator.
|
|
|
Domnul Mihai Ungheanu: Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor colegi, Intervin, pentru cã nu vreau sã treacã aceastã zi fãrã a vorbi despre limba românã. Presa ne aduce la cunoºtinþã un lucru privit cu o anumitã detaºare, cã, într-un document de circulaþie internaþionalã, România, ca parte, ºi, alãturi, Republica Moldova au semnat, în comun, un text în care limba celor dintre Prut ºi Nistru este intitulatã limbã moldoveneascã. Acea limbã nu este limbã moldoveneascã, ci este limba românã! Foarte multã vreme, în cultura românã, în universitatea româneascã s-a lucrat în vederea cultivãrii acestei limbi. Numai Stalin, în 1924, inventând o Republicã Transnistreanã, a ajuns sã defineascã limba românã de acolo ca limbã moldoveneascã, adicã altceva decât limba românã. Problema este nu numai politicã, ci este ºi de identitate. Este limpede cã diplomaþii români trebuiau sã fie foarte atenþi cu acest lucru, cã nu ar fi trebuit sã accepte, cã trebuiau sã negocieze ºi cã documentul în cauzã trebuia sã cuprindã, ca limbã de cealaltã parte, limba românã. Concesia fãcutã este mai mult decât o concesie, este o cedare, este un abandon foarte ciudat, creat de unii politicieni români, care, altfel, pozeazã în figuri savante, oameni de culturã, de orizont european, neglijeazã lucruri elementare în ceea ce îi priveºte pe români, România ºi cultura noastrã. În anii '50, vreau sã vã reamintesc, s-a predat în universitãþi o variantã, mai ales prin Alexandru Graur, cum cã aceastã limbã vorbitã între Prut ºi Nistru de români este limbã moldoveneascã. Alãturi, a existat academicianul Alexandru Rosetti, care vorbea despre limba dintre Prut ºi Nistru ca limbã românã. Bãtãlia a continuat. Faptul cã acolo se vorbeºte româneºte ne-o aratã literatura care se scrie acolo, ne-o aratã cãrþile lui Vieru, Dabija. Acolo a fost o resurecþie literarã excepþionalã legatã de generaþia Nichita Stãnescu ºi Adrian Pãunescu. Cum ºi-au permis diplomaþii români, Guvernul României, sã accepte, într-un document internaþional, o asemenea concesie, care, în loc sã-i ajute pe românii de acolo sã-ºi pãstreze identitatea, îi ajutã sã ºi-o piardã, pentru cã este o mascã nouã pentru niºte oameni care erau ºi se considerã români, care au militat pentru România ºi a cãror limbã este limba românã. Ion Ungureanu, ministrul lor de culturã, un mare regizor de teatru, a militat pentru acest lucru ºi le-a spus: "Vreau sã-mi arãtaþi dicþionarul de la limba românã la limba moldoveneascã". A apãrut ºi aceastã performanþã, ca un dicþionar de limbã românã sã aibã opus cuvinte moldoveneºti. De fapt, sunt aceleaºi cuvinte, dar "performanþa cea mare" este inadmisibilã ºi greu de iertat acestui Guvern Tãriceanu, care ºi în alte chestiuni de politicã externã s-a purtat ca ºi când tradiþia româneascã nu ar exista ºi cultura româneascã ar fi zero. Deci este de neiertat cã, în negocierile care au avut loc, s-a putut accepta ºi s-a semnat un document în care partea româneascã recunoaºte cã acolo se vorbeºte altã limbã decât limba românã. Pare banal, dar lucrul este extrem de grav ºi am vrut ca el sã fie consemnat astãzi, de la tribuna Parlamentului României, pentru cã, prea adesea, jucându-se cu noþiuni, cu elemente, cu mize importante ale vieþii noastre româneºti, unii politicieni de azi, care, de altfel, ºi-au dovedit dezorientarea ºi dezinteresul pentru cultura naþionalã, se joacã în permanenþã. Aºadar, nu putem fi de acord cu un asemenea tratament, cu o asemenea negociere, cu o asemenea atitudine diplomaticã a unor ambasadori români, a unor diplomaþi care uitã pe cine reprezintã ºi cum reprezintã. Politica nu se face fãrã istorie ºi fãrã culturã! (Aplauze.)
|
|
|
Domnul Doru Ioan Tãrãcilã: Vã mulþumesc, domnule senator.
|
|
|
Adresez rugãmintea colegilor senatori care ar fi dorit sã aibã intervenþii în ºedinþa de astãzi sã le prezinte în scris la secretariatul tehnic al ºedinþei.
|
|
|
Urmãtoarele declaraþii politice nu au fost citite în plen ºi au fost depuse la secretariatul Senatului.
|
|
|
Domnul Jan Vraciu: Domnule preºedinte,
Stimate colege ºi stimaþi colegi,
Dacã promisiunea cu care s-au câºtigat alegerile din 2004 s-a referit la lupta anticorupþie, atunci este limpede ca lumina zilei cât este de importantã pentru poporul român respectarea acestei promisiuni. Coruptibilitatea stã la baza succesului în România. Omul de rând ºtie cã este un ingredient de bazã în lupta sa pentru supravieþuire. Fãrã folosirea ºpãgii este imposibil sã înaintezi. Unii dau, alþii primesc, se înþelege. Unii dintre funcþionari nu-ºi pot pãstra slujba dacã nu devin ºi ei o piesã în acest mecanism, care, ca sã nu scârþâie din rãsputeri, trebuie uns periodic. Nimic nu este mai bine reglementat, instituþionalizat ºi cunoscut în România ca mecanismul ºpãgii. Tocmai din cauza faptului cã se ia ºi se dã ºpagã în acest mod, cei ce sunt prinºi afiºeazã figuri de-a dreptul inocente: de ce tocmai noi? Ca urmare a purtãrilor sale evazive ºi a comportamentului sãu retractil în plan politic, Emil Constantinescu mi s-a pãrut întotdeauna un personaj tragic, deoarece distanþa dintre înãlþimea idealurilor la care visa ºi putinþa de a le transforma în realitate este imensã. În vremurile sale de glorie a încercat ºi el sã trânteascã la pãmânt balaurul corupþiei, deziderat prea mare pentru un personaj politic atât de mic. Acum este nevoit sã aparã, din nou, într-o posturã care îl dezavantajeazã prin asocierea P.N.L.-P.N.Þ.-C.D. într-un fantomatic pol de dreapta. Tocmai când se fotografia faþãprofil în tandem cu Tãriceanu, pentru posteritate, a picat ºi ruºinea cu Mureºan, ca ironia destinului sã fie totalã. Suntem un popor vorbãreþ. Prin urmare, s-a vorbit mult, zilele acestea, despre chestiunea Mureºan-Remeº. În loc sã se abordeze problema corupþiei la nivel înalt, discuþia a fost împinsã, în mod deliberat, pentru a i se atenua contururile, spre discutarea chestiunii dacã a fost sau nu deontologic sã fie difuzatã. Bombardat literalmente de discuþii pretenþioase în care se amestecau sintagme precum "dreptul la imagine", "dreptul la viaþa privatã", "încãlcarea procedurilor", telespectatorul onest, care este, în acelaºi timp, ºi cetãþean onest, nu ºtie ce sã mai creadã. Lucrurile sunt, de fapt, jenant de simple, iar poporul român, care are simþul dreptãþii în sânge, a înþeles firul poveºtii: doi miniºtri furã, în cel mai nesimþit mod cu putinþã, trãdând cu hãrnicie idealul luptei anticorupþie pe ceva mai mult de 30 de arginþi. Imaginile ºi filmul narativ prezentat la televiziune asta arãta: doi miniºtri mânaþi de o lãcomie vorace, care a desfigurat pentru totdeauna nu numai propriul lor profil moral, ci ºi vecinãtãþile în care miºunau, partidele politice din care fac parte, ministerele pe care le conduc. ªi când te gândeºti cã preacinstitul domn Remeº l-a fãcut praf pe predecesorul sãu Gheorghe Flutur, în cuvinte bine ticluite, pentru ca, vezi bine, sã ne rãmânã întipãrit momentul venirii sale pe tronul imperial de la agriculturã. M-aº fi aºteptat ca presa, credincioasã adevãrului pe care spune cã îl serveºte, sã-ºi facã datoria ºi sã livreze opiniei publice acest decupaj trist din viaþa noastrã realã, pentru ca, prin extirpare ºi tratare, aceastã infecþie sã nu mai recidiveze. În loc de asta, prin intermediul exact al trâmbiþei care proclamã despre sine cã este trâmbiþa adevãrului, s-au revãrsat sute de opinii mai mult sau mai puþin rafinate ale avocaþilor diavolului, opinii care se vor anestezic pentru minte ºi tampon pentru dreapta judecatã. De ce ne mai mirãm cã tirajele ziarelor scad ºi cã românii vor sã vadã, mai degrabã, scene de cruzime, dar reale, decât "rafinamentele juridice" livrate de comentatorii politici hãituiþi? Gheorghe a demonstrat cã TVR 1 a avut dreptate sã difuzeze filmul, indiferent cum l-a obþinut, cã Alexandru Sassu nu este decât preºul pe care se ºterge ultimul politicastru, cã perdeaua de fum a invocãrii procedurilor este un simplu gest al celor obiºnuiþi sã gândeascã în funcþie de grosimea teancului de euro. Într-un talmeº-balmeº ce amestecã vicios dreptul la imagine cu dreptul la viaþa privatã, procedurile judiciare cu oportunitatea psihologicã, ni s-au livrat lecþii de deontologie ºi eticã proceduralã. Ce drept la imagine sã pretindã Remeº, acest atlet al râgâiturii demagogice ºi polisportiv al lãcomiei? Lucrurile sunt de o simplitate de-a dreptul oligofrenã: un ministru furã ºi oamenii l-au vãzut cã furã. Niciunul dintre cei care au contestat isteric procedura nu a luat în calcul ideea cã au asistat la niºte secvenþe pur ºi simplu adevãrate. Au preferat sã se dea cu capul de bordurã la vederea unor scene de o elocvenþã ameþitoare. O fi dreptul avocaþilor sistemului sã-ºi slujeascã clienþii în penibile talk-show-uri, dar este datoria presei sã arate adevãrul, indiferent care sunt consecinþele sale. Trecuþi cu arme ºi bagaje de partea cancerului oligarhic, mult prea mulþi devin pãrtaºi la frângerea ºirei prea încercatei Românii. Demersul despletit al celor pomeniþi are un singur punct forte: ideea cã justiþia nu trebuie fãcutã în stradã ºi la televiziune. Întrebarea de bun-simþ este însã urmãtoarea: dar îºi face justiþia datoria? ªi-a fãcut mãcar într-unul din cazurile care au stârnit revolta în opinia publicã? Câþi dintre vinovaþii ultimilor 17 ani au ajuns dincolo de gratii, de la asasinii din decembrie 1989 la poliþiºtii implicaþi în accidente de automobil, trafic de droguri, asocieri cu infractori, privatizãri frauduloase ºi mituiri neruºinate? Este vreunul condamnat? Orbiþi de urã cã a ieºit la luminã o probã a monstruozitãþii sistemului, zapciii din presã s-au dat de ceasul morþii pentru a muta discuþia pe implicarea Cotrocenilor. Fireºte, Bãsescu este de vinã pentru toate relele, este vinovat cã se strãduieºte sã punã în practicã ceea ce a promis în campania electoralã ºi nu adoptã politica struþului, vãzându-ºi, eventual dincolo de zidurile Cotrocenilor, de propriile afaceri. Este vinovat pentru cã pleacã urechea la ceea ce vor proºtii de români ºi chiar încearcã sã acþioneze dupã cum simt ei. Cazul Remeº a devoalat, cu o forþã implacabilã, complicitatea dintre politicieni - mã refer ºi la cei care au uitat cã menirea lor este sã spunã adevãrul, ºi nu sã se transforme în avocaþii din oficiu ai ticãloºiei ºi nemerniciei. Pentru politicieni ºi jurnaliºtii-anexã a proceda conform unui mandat popular este ceva odios, respingãtor, un fel de ucigã-l toaca, pe care trebuie sã pui extinctorul cu tãmâie. Democratic este sã ºpãguim ca la balamuc, sã pozãm în adevãraþi români verzi, nu sã ne amintim cã alegerile s-au câºtigat pe lupta anticorupþie. De ce ne mai mirãm cã tirajele ziarelor scad ºi cã românii vor sã vadã, mai degrabã, scene de cruzime, dar reale, decât "rafinamentele juridice" supte de comentatorii politicii de sub unghiile patronilor? În fond, ºi unele, ºi altele sunt la fel de atroce, cu nuanþa cã ticãloºia jurnaliºtilor vânduþi este mai urât mirositoare decât cea mai sinistrã imagine cu viol în grup livratã la domiciliu prin televiziunile-ghenã.
|
|
|
Domnul Ion Vãrgãu: Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor senatori, Integrarea în Uniunea Europeanã a însemnat pentru toþi românii un moment de bucurie ºi împlinire, a reprezentat un nou curent în domeniul economic ºi social, în care au crezut ºi au sperat cã le va aduce un trai mai bun ºi condiþii de viaþã civilizate. În curând se vor împlini 4 ani de când românii au ales schimbarea, sperând într-un viitor mai bun, într-o viaþã mai uºoarã, cu mai puþine griji ºi nevoi, aºteptând ca cei cãrora le-au acordat încrederea sã îºi îndrepte atenþia asupra problemelor reale cu care se confruntã populaþia zi de zi. În aceºti ani, pentru mulþi români nu s-a schimbat nimic. S-au ales doar cu promisiuni ºi au asistat la numeroase dispute pe scena politicã, dispute care nu au fãcut altceva decât sã descurajeze cetãþenii care au devenit dezinteresaþi de clasa politicã. Aceste sentimente sunt împãrtãºite ºi de locuitorii judeþului Tulcea, un judeþ clasat printre cele mai sãrace din þarã, unde, din cauza poziþiei geografice, se pot dezvolta doar anumite ramuri ale industriei. Agricultura ºi turismul sunt douã domenii care pot fi exploatate în aceastã zonã ºi poate singurele care constituie surse importante de venit pentru locuitorii judeþului Tulcea. Populaþia din aceastã zonã a avut de suferit, în ultimii ani, din cauza unor factori naturali greu de controlat, iar în aceastã varã agricultorii ºi crescãtorii de animale au pierdut foarte mult din cauza secetei, care le-a distrus culturile ºi le-a diminuat efectivele de animale. Practicarea turismului în Delta Dunãrii, cea mai mare rezervaþie de þinuturi umede din Europa, reprezintã o alternativã pentru localnici, deoarece le asigurã noi locuri de muncã ºi venituri suplimentare faþã de activitãþile tradiþionale. Din nefericire, ºi aceastã ramurã a întâmpinat dificultãþi în ultimii ani. Fiind o þarã europeanã, turiºtii care ne viziteazã aºteaptã servicii ºi condiþii la standarde europene. Deºi uneori accesul în Deltã este dificil din cauza infrastructurii slab dezvoltate, în prezent, ºi accesul în judeþ este dificil, deoarece Ministerul Transporturilor a anulat cursele feroviare Tulcea-Bucureºti, care asigurau confortul necesar deplasãrii turiºtilor cãtre aceste þinuturi. Acum, fie cã sunt simpli cetãþeni, turiºti sau studenþi care au optat pentru o formã de învãþãmânt superior într-un alt judeþ, sunt nevoiþi sã suporte cu toþii aglomeraþia ºi lipsa de confort din microbuze. Am fãcut numeroase sesizãri la Ministerul Transporturilor cu privire la reintroducerea trenului inter-city Tulcea-Bucureºti ºi retur, dar, din pãcate, ne-am ales doar cu promisiuni care nu s-au concretizat pânã în prezent. Domnilor guvernanþi, Turismul în Delta Dunãrii reprezintã o sursã importantã de venit pentru judeþul Tulcea, este o zonã în care s-a investit foarte mult în ultimii ani ºi rezultatele nu au întârziat sã aparã. Indiferent de zona din care provin, nevoile ºi problemele cetãþenilor sunt aceleaºi: lipsa locurilor de muncã, pensii ºi salarii mici, medicamente compensate insuficiente, lipsa locuinþelor pentru tineri. Stimaþi colegi, Aceasta este realitatea în care trãim de câþiva ani ºi, cu acest prilej, doresc sã fac un apel la întreaga clasã politicã ca aceastã stare de incertitudine ºi nesiguranþã sã înceteze ºi problemele populaþiei sã fie tratate cu mai multã seriozitate ºi responsabilitate. Vã mulþumesc pentru atenþie.
|
|
|
|
|
|
|