|
|
|
|
|
|
Sittings of the Senate of May 22, 2006
|
1. |
Declaraţii politice prezentate de senatori: |
|
|
|
Lucrările şedinţei încep la ora 15.15. Şedinţa este condusă de domnul senator Radu Berceanu, vicepreşedinte al Senatului, asistat de domnii senatori Gavrilă Vasilescu şi Gheorghe Funar, secretari ai Senatului.
|
|
|
Domnul Radu Berceanu: Îi rog pe domnii secretari Gavrilă Vasilescu şi Gheorghe Funar să mă asiste, ca să începem şedinţa noastră de astăzi. Mulţumesc domnului Vasilescu care era aici. Declar deschisă şedinţa noastră de astăzi. Doresc să vă anunţ că din totalul de 137 de senatori, 6 sunt membri ai Guvernului, 16 sunt în delegaţii oficiale ale Senatului, deci 22. Nu sunt în concedii, bolnavi sau învoiţi nici unii dintre colegii senatori. Astăzi voi fi asistat la conducerea lucrărilor de către domnii senatori Gavrilă Vasilescu şi domnul Gheorghe Funar, secretari ai Senatului. După cum ştiţi, programul de lucru este cel care deja a fost aprobat la sfârşitul săptămânii trecute, adică de la ora 15.00-19.30, urmând ca de la orele 15.00 la 16.30 să avem declaraţii politice, de la 16.30 la 18.00 să avem dezbaterea proiectelor de legi înscrise pe ordinea de zi, şi de la 18.00 la 19.10 să avem întrebări, interpelări şi răspunsuri la întrebări şi interpelări, în transmisiune radio. Vă voi consulta ceva mai târziu în legătură cu modificări la ordinea de zi pentru a putea începe lucrările noastre ceva mai repede.
|
|
|
Dau cuvântul domnului senator Mario Oprea pentru declaraţia politică, urmând să ia cuvântul domnul senator Ilie Sârbu de la Grupul PSD. Aveţi cuvântul.
|
|
|
Domnul Mario-Ovidiu Oprea: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Onorată asistenţă, O dată cu sărbătoarea Înălţării Domnului comemorăm, de asemenea, şi Ziua Eroilor. De eroi ne aducem aminte doar la momente festive. Din lipsă de fonduri, multe morminte ale oştenilor români zac în paragină. Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a început însă din 2004 restaurarea şi reabilitarea unor mari cimitire de război, a demarat acţiunea de organizare a sistemului naţional de cercetare şi evidenţă a mormintelor şi operelor comemorative româneşti şi străine aflate pe teritoriul României şi a celor româneşti din străinătate, a inspectat şi monitorizat starea acestora, a stabilit primele contacte şi proiecte comune cu instituţii similare din alte state. Voi vorbi în continuare despre un caz mai mult decât deosebit, semnalat de presă. Este vorba de inginerul geofizician Felicia Leafu, care a descoperit parcela de onoare de la cimitirul Reînvierea, în 1985, pe când căuta nişte morminte. Imaginea a fost şocantă: o troiţă veche din lemn de stejar pe care se distingea în partea din faţă un număr 653, reprezentând eroii înhumaţi în mormântul pe care fusese aşezată, iar pe verso se putea distinge o plachetă comemorativă cu însemnele militare specifice soldaţilor români din primul război mondial, respectiv casca, ramurile cu frunze de măslin, spada cu vârful în jos şi o cruce, ca şi anii 1916-1919. Alte 4 cruci din beton erau puse la întâmplare în diverse locuri pe suprafaţa de pământ care fusese cândva împrejmuită cu lanţuri metalice şi pe ele era inscripţionat numărul altor câteva sute de eroi, în total fiind 1005. Pornind de la informaţiile furnizate de doamna Leafu, s-a demarat imediat o cercetare care a făcut lumină în acest caz. Cei 1005 militari români înhumaţi la Reînvierea proveneau din lagărele de la Tonola, actualul parc al circului şi Sf. Treime Ghencea din Bucureşti. Ei căzuseră prizonieri în luptele din august-decembrie 1916 în sudul ţării care culminaseră cu ocuparea în 23 noiembrie 1916 a Bucureştiului de către trupele germane şi retragerea în Moldova a Guvernului şi a regelui. Morţi în aceste lagăre, prizonierii-eroi au fost aruncaţi în mai multe gropi comune la Reînvierea. Din locul de altădată, mai rămăsese neutilizată doar o suprafaţă de aproximativ 3,8-6,0 metri. Oamenii au solicitat şi au primit locuri de veci chiar pe suprafaţa fostei parcele de onoare. Preluându-se spaţiul încă neocupat, aici se vor reamenaja cele 5 morminte comune. Peste cel din mijloc se va aşeza aceeaşi troiţă restaurată şi se vor păstra şi cele 4 cruci impresionante prin patina timpului, care vor fi puse la căpătâiul celor 4 morminte. Iar la poarta cimitirului Reînvierea se va pune o placă ce va semnala existenţa parcelei de onoare, pentru că oamenii trebuie să ştie de existenţa sa. După decenii, eroii vor fi comemoraţi la sărbătoarea Înălţării Domnului care va fi în acest an pe 1 iunie. Şi după zeci de ani de uitare, cei 1005 eroi vor primi din nou binemeritatul onor militar. Având la dispoziţie arhivele armatei române, texte memorialistice, jurnale de război, rapoarte ale preoţilor de regiment şi liste cu voluntari plecaţi pe front, specialiştii de la Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor şi-au propus să definitiveze lista completă a eroilor neamului, încumetându-se la o muncă titanică. Cifra acestora se estimează la câteva sute de mii, dar acest lucru va permite fiecărui urmaş să descopere unde este îngropat cel care a dispărut pe front în urmă cu mai bine de un veac, după cum a declarat Cristian Scarlat, directorul Oficiului. Şi să nu uităm că ostaşii români au mers la război şi au murit conştienţi că se jertfesc pentru o cauză dreaptă, lucru demonstrat şi de o scrisoare trimisă de un anonim: "De-o fi să mor, mor pentru patria unde m-am născut şi unde ştiu că au să trăiască în pace şi fericire copiii, părinţii şi familia mea. Moartea pentru ţară este o mare cinste, fiindcă pecetluim imn de veci României cu moartea noastră." Vă mulţumesc, domnule preşedinte. (aplauze)
|
|
|
Domnul Radu Berceanu: Vă mulţumesc.
|
|
|
Are cuvântul în continuare domnul Ilie Sârbu, din partea PSD. Domnul Mario Oprea a vorbit 7 minute.
|
|
|
Domnul Ilie Sârbu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Motto-ul declaraţiei mele politice de astăzi este: "Este greu să te avânţi cu vulturii când te complaci să trăieşti printre curci." Mai multă vreme am încercat să-mi stăpânesc impulsurile - ce trebuie să remarc că aveau şi accente de răutate şi chiar de politicianism - şi aceasta în aşteptarea sinceră şi fără urmă de ranchiună de a se schimba ceva, de a se întâmpla ceva. Am crezut că totuşi cineva va realiza că nu se mai poate, că lucrurile merg prost, că dincolo de imaginea personală a ministrului trebuie să existe o strategie serioasă, profesionalistă, şi bine documentată, realizată în colaborare cu specialiştii şi experţii Uniunii Europene privind această pandemie a gripei aviare care a început să se extindă în România şi în lume. De aceea, în declaraţia politică de astăzi am să sesizez câteva aspecte care au fost tratate cu superficialitate şi fără o analiză serioasă a fenomenului. Ministerul agriculturii nu a elaborat o strategie privind circulaţia şi controlul animalelor în gospodăriile ţărăneşti. În condiţiile în care păsările dorm noaptea în copaci şi ziua circulă libere, în cel mai bun caz într-o curte cu o suprafaţă minimă de jumătate de hectar, dar în cele mai multe situaţii circulă libere pe drumuri, în spaţii publice sau pe izlazurile comunale. Combaterea gripei aviare implică acţiuni ample de dezinfecţie care în acest moment se desfăşoară la nivel de dezinfecţie psihologică, întrucât condiţiile în care sunt crescute păsările în gospodăriile ţărăneşti, fac aproape imposibilă dezinfecţiile de combatere în focar. Acţiunile de combatere în stil campanie mediatică, de altfel privind uciderea în chip sadic a păsărilor mergând până la arderea lor de vii, precum şi celelalte măsuri luate de minister în mod pompieristic, duc doar la costuri mari, la spectacol grotesc, dar nu la eradicarea focarului. Au totuşi şi avantaje pentru cei care le-au decis: costuri mari şi atribuiri de contracte firmelor de casă. Vezi articolele apărute în presă în ultima perioadă. Această situaţie se repetă ciclic, deoarece în acelaşi focar, declarat stins, ţăranii repopulează în condiţii identice, ducând la reapariţia bolii, la reluarea spectacolului cu mascaţi îmbrăcaţi în alb şi la costuri suplimentare, precum şi la suplimentarea trupelor de elită ale ţării care au fost puse să sacrifice în ultima perioadă de timp aceste păsări. Până ce păsările nu vor fi crescute în voliere speciale, în spaţii închise şi monitorizate, activitatea planificată rămâne o poveste care tulbură şi minţile copiilor. Se constată deficienţe majore în organizarea activităţii de supraveghere a teritoriului de către medicii veterinari, comisionari ai activităţii de profilaxie şi de medicii încadraţi la stat care inspectează teritoriul. Ambele categorii fiind dotate necorespunzător şi fiind insuficiente din punct de vedere numeric. Nu am auzit ca cineva să promoveze chiar prin fantomaticul program "Fermierul" vreo gândire vizavi de gospodăria ţărănească pentru convertirea ei la statutul minim de fermă care să poată fi controlată din punct de vedere sanitar-veterinar. La ora actuală în România avem o situaţie apocaliptică, noi focare de gripă aviară apar peste noapte ca ciupercile după ploaie şi, cu siguranţă, nebunia nu se va opri aici. Vom asista şi la alte cazuri, cum de altfel zilnic se întâmplă. A fost atinsă culmea imposibilului. Gripa aviară a ajuns şi în Capitala ţării, deşi nici unul dintre noi nu a văzut în mod obişnuit pescăruşi pe cerul sectoarelor 2 şi 4 în Bucureşti. Totuşi bomba aviară a explodat şi cu toţii am asistat ieri seară la exodul oamenilor speriaţi precum în filmele cu lagărele naziste. Dar, dincolo de ce se poate spune în plan strict tehnic, privind modul în care a fost gestionată criza, nu putem să nu ne gândim şi să analizăm fenomenul şi din punct de vedere economic. Scăderea cererii pe piaţa internă, sistarea exporturilor, sute de miliarde cheltuite de la buget, pierderi de peste 50% în industria cărnii de pasăre, scăderea vânzării cu peste 80%, nu mai vorbim de pierderile planificate în turism pentru anul 2006. Atingerea complexelor avicole în care totul ar fi trebuit să fie securizat, arată clar slăbiciunea sistemului, lipsa controlului securizat, precum şi proasta implicare a autorităţilor. Plecând de la motto-ul declaraţiei, nu pot să nu constat, în tot acest timp, că domnul ministru Flutur face ce face şi în loc să se ocupe serios de aceste probleme, îl găsim agăţat de microfoane şi camere de luat vederi printre curcile, găinile, raţele şi gâştele pregătite pentru sacrificiu, dând indicaţii preţioase şi ignorând faptul că acest lucru trebuie să-l facă specialiştii şi numai ei. Panica, disperarea, nesiguranţa sunt trăsăturile principale ale acestor zile. Faţă de această situaţie, nici domnul Flutur, nici primul-ministru Tăriceanu nu ne-au arătat vreun act responsabil prin care o demisie de onoare, cum se practică în general în toată lumea civilizată, ar fi avut menirea de a arăta demnitate şi responsabilitate. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Informăm pe această cale că astăzi vom depune o moţiune simplă care va analiza meticulos fenomenul şi, bineînţeles, în final va cere demisia domnului Flutur, responsabil de tot ceea ce s-a întâmplat în România la această oră. Vă mulţumesc. (aplauze)
|
|
|
Domnul Radu Berceanu: Vă mulţumesc.
|
|
|
Are cuvântul domnul senator Cristian Cucuian, din partea Grupului parlamentar "Dreptate şi Adevăr" - PNL-PD. Domnul senator Sârbu a vorbit 8 minute.
|
|
|
Domnul Cristian Cucuian: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Nu mulţi dintre băcăuani ştiu că într-un parc din municipiul Moineşti se află 3 surse cu apă cu proprietăţi aproape miraculoase de tratare a bolilor de ochi şi de stomac. Asemenea izvoare termale mai sunt doar câteva în ţară. În vremea lui Ceauşescu ele erau folosite pentru baia comunală care devenise alinare pentru sute de suferinzi din România. Astăzi, însă, aceste resurse ce ar putea aduce o şansă de revigorare oraşului, care se prăbuşeşte încet, zac în paragină, alături de infrastructura a cărei construcţie a început în 1990 şi care avea menirea de a transforma Moineştiul într-o mică bază de tratament balneoclimaterică. Motivul situaţiei dezastruoase a apelor tămăduitoare şi a hotelului neterminat de 16 ani ar fi, după cum spun autorităţile locale, lipsa de fonduri, asociată cu încăpăţânarea, de ani buni, a firmei PETROM de a reda infrastructura către municipalitate. Proiectul hotelului care urma să funcţioneze ca bază de tratament, cu spaţii de cazare, a fost demarat în 1990 de administratorul de la acea vreme, Societatea PETROM. Curând, însă, lucrările s-au sistat, iar clădirea neterminată a căzut pradă hoţilor, care au luat absolut tot ce se putea lua de pe şantier, şi intemperiilor, care au erodat, încet, dar sigur, clădirea. Preocupată ca, prin privatizarea regiei, spaţiul să nu capete altă destinaţie şi exasperată de tergiversarea lucrărilor, primăria a făcut mai multe demersuri pentru trecerea lui în domeniul public, împreună cu alte obiective, precum stadionul, ştrandul sau cinematograful. Cu sprijinul oficialităţilor judeţene şi a reprezentanţilor Guvernului, Primăria Moineşti a obţinut anul trecut hotelul abandonat, însă investiţia ar costa aproximativ 800 miliarde lei, o sumă imposibil de asigurat din bugetul local, care anul trecut se ridica doar la 180 miliarde lei vechi, dintre care numai 44 miliarde venituri locale. Soluţii pentru continuarea lucrării există, totuşi. Se poate realiza un parteneriat public privat sau hotelul se poate vinde cu anumite clauze, care să garanteze crearea bazei de tratament şi a unor locuinţe care ar mai rezolva deficitul locativ din oraş. Rămâne de văzut, însă, cine ar fi interesat de o astfel de locaţie. Până atunci, cele trei izvoare vindecătoare deservesc populaţia zonei, care trece des prin parc, pentru a-şi umple recipientele cu medicamentele gratuite, iar Moineşti-ul rămâne singurul municipiu din judeţul Bacău, care nu are, nici la această oră, cum ar fi firesc, un hotel. Vă mulţumesc.
|
|
|
Domnul Radu Mircea Berceanu: Şi eu vă mulţumesc. Domnul senator a vorbit 3 minute.
|
|
|
Are cuvântul domnul senator Adrian Păunescu, din partea Grupului PSD. Urmează domnul senator Varujan Vosganian.
|
|
|
Domnul Adrian Păunescu: Am, domnilor colegi, de comunicat un lucru mai rar, faţă de situaţia generală a societăţii româneşti, faţă de atâtea tensiuni şi zâzanii care apar între noi, şi anume, am de subliniat împrejurarea că la Deva, printr-un gest inspirat, prefectul de Deva, domnul Vladu, pe care, personal, l-am criticat în mai multe ocazii, de la acest microfon, a avut iniţiativa şi a dus la capăt o întâlnire a factorilor de răspundere din judeţ,înţelegând prin aceasta parlamentari - senatori, deputaţi -, primari, viceprim-ministrul Pogea, ministrul Barbu şi ministrul Winkler. O chestiune foarte rară - deocamdată, eu nu am trăit un asemenea eveniment, ca un prefect, care face eforturi remarcabile de a se desface de culoarea de partid - el a fost membru al PD -, să încerce şi să şi reuşească o primă acţiune de unire a energiilor pentru marile probleme ale celui mai năpăstuit judeţ din România, care este judeţul Hunedoara. Prefectul nu a venit cu vorbe, a venit cu nişte statistici, a venit cu nişte planuri, a venit cu nişte propuneri privind modificarea unor acte legislative şi onoarea mă obligă, aşa cum l-am criticat când îi ameninţa pe primarii PSD că îi dă cu capul de pereţi şi aşa mai departe, să spun că în această sâmbătă, care a trecut, am trăit un moment exemplar de regrupare a forţelor politice - diferite, şi care vor rămâne diferite şi vor rămâne antagonice - în jurul ideilor mari şi a urgenţelor care îi apasă pe oameni. Pentru că acesta mi se pare a fi lucrul cel mai important: să ne întoarcem, din când în când, din toată bătălia noastră, noi cu noi, către obligaţia primordială în faţa celor care ne-au ales. Eu nu am a mă scuza faţă de nimeni pentru faptul că am fost, până la urmă, surpriza alegerilor din judeţul Hunedoara, şi ca număr de opţiuni, şi chiar ca nume. Am de salutat, însă, repet, din sentimentul onoarei şi responsabilităţii, acest gest, care ar trebui urmat. Ne rămâne destul spaţiu ca să ne contrazicem, destul spaţiu pentru politică. Uneori trebuie să ne întoarcem şi la marile probleme gospodăreşti, la marile probleme de supravieţuire - şi judeţul Hunedoara nu este lipsit de astfel de probleme, dacă ar fi să ne gândim doar la situaţia criminală a Văii Jiului, unde s-au petrecut, iarăşi, fenomene ireversibile de închidere a minelor şi de disponibilizare, fără orizont, a oamenilor. Sunt multe de spus în această privinţă şi, în măsura în care vom putea conlucra în acel judeţ, vă vom informa şi pe dumneavoastră şi vă vom cere sprijinul. Iarăşi un fapt care m-a surprins este că la întâlnirea noastră, a tuturor, absenţi au fost numai câţiva reprezentanţi ai PNL. A fost prezent preşedintele PNL al judeţului, au fost, însă, absenţi câţiva reprezentanţi ai PNL şi aş spera ca la întâlnirile viitoare să fim chiar cu toţii, umăr lângă umăr, pentru a încerca rezolvări absolut fireşti ale situaţiilor din judeţul Hunedoara. Aş vrea să vă informez asupra unui aspect care ţine de existenţă, şi mai puţin de cultură. Este grav bolnav, într-un spital din Chişinău, marele poet român Grigore Vieru şi aş ruga pe oficialii români din domeniul Sănătăţii, dacă pot să se implice, alături de medicii de la Chişinău, în încercarea de a nu-l pierde pe Grigore Vieru, s-o facă. Uneori, este atât de simplu de ieşit dintr-o situaţie numai prin identificarea soluţiei tehnice care ar putea da o cheie acelei situaţii grave. Grigore Vieru este foarte bolnav - şi când zic Grigore Vieru, zic "mare poet al românismului, al speranţei şi al disperării" şi mă rog pentru sănătatea lui. Doamnelor şi domnilor, Ceea ce n-ar trebui să uităm este şirul de consecinţe negative, dezastruoase, al cataclismelor din valul anterior, care n-au găsit încă rezolvarea şi, iată, am trecut la o nouă nenorocire. Ne împresoară nenorocirile şi orice amânare a atacului la adresa unor consecinţe malefice înseamnă o aglomerare de probleme, cu care nu ne mai putem lupta, care ne vor învinge. Nu se terminase bine, după spusele ministrului agriculturii, domnul Flutur, gripa aviară, că au venit inundaţiile, au venit alunecările de teren şi, iată, pe neaşteptate, gripa aviară. Totuşi, cred că ministrul ar trebui să explice Parlamentului cum se face că a fost ridicat orice embargo legat de gripa aviară, s-a spus că lucrurile s-au rezolvat, ca să constatăm că nu numai la Codlea, ci în toată ţara, gripa aviară este în floare. Asta înseamnă că evaluarea nu a fost corectă şi că, până la urmă, în nenorocirea care s-a întâmplat, pornind de la Codlea, se află şi un bine, anume, binele de a căuta cu toţii, în toată ţara, eventuale pericole şi de a le şi descoperi. Ce se întâmpla, dacă nu se ajungea la alarma de la Codlea şi ne pomeneam, în şase sectoare din Bucureşti cu gripă aviară, cu carantină şi cu starea de nebunie a populaţiei? Vreau să vă cer să vă gândiţi în ce situaţie este această populaţie şi vreau să ne aducem aminte cum am înjurat cu toţii statul contondent şi cum suntem obligaţi să constatăm defectele de fond ale statului minimal. Statul nu mai intervine, lasă lucrurile să meargă şi, cândva, după nişte consecinţe, care încep să pună stăpânire pe societate, statul începe să-i critice pe cei de pe treptele inferioare. Cineva trebuie să poarte răspunderea acestui dezastru, care ne pune sub un semn al întrebării cu privire la capacitatea noastră de a ne feri de pericole. Nu cred că există vreun om care să creadă că Uniunea Europeană abia aşteaptă să primească o Românie plină de gripă aviară, plină de dezastrele din natură şi toate celelalte. Sigur, putem spune "dar nu suntem de vină", dar nu este vorba de vină, este vorba, în acest caz, şi de merite, şi statele puternice îşi păstrează meritul de a descoperi la timp ceea ce urmează să se întâmple. De aceea, accentul care se pune tot mai mult pe analfabeţi, şi nu pe învăţaţi, trebuie scos din ecuaţie, trebuie să ne întoarcem la oamenii de învăţătură şi, cred că, în acest dezastru, vom putea citi şi analfabetismul de fond al celor care iau uneori măsuri, în numele unui Guvern, în numele unui stat, în numele unui popor care le acordă, cu naivitate, încrederea. Aceasta este, în esenţă, declaraţia mea politică, iar eu cred că, exemplul iniţial pe care l-am dat, cu privire la reuniunea reprezentanţilor semnificativi ai tuturor partidelor din judeţul Hunedoara, la Deva, ar putea să ne spună ceva despre felul cum putem înfrunta greutăţile şi, poate, chiar despre felul cum le-am putea învinge. Separaţi, diferiţi, dar împreună, în cazurile de alarmă naţională. (Aplauze)
|
|
|
Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul domnul senator Varujan Vosganian. Urmează doamna senator Corina Creţu.
|
|
|
Domnul Varujan Vosganian: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Vitalitatea unei societăţi se dovedeşte şi prin modul în care ea îşi respectă eroii. Evoluţia este un dialog permanent între tradiţie şi modernitate. Tradiţia se validează prin regăsirea valorilor în termenii modernităţii, iar modernitatea se întemeiază pe tradiţie. Ceea ce uneşte tradiţia şi modernitatea este specificul naţional. E drept că specificul naţional nu este parte a acquis-ului comunitar, dar, tocmai de aceea, integrarea europeană nu estompează specificul naţional, ci, dimpotrivă, îl valorizează. Noi înţelegem să ne integrăm într-o Europă a naţiunilor în care conştiinţa naţională şi asumarea istoriei naţionale trebuie să se armonizeze cu dimensiunea europeană. Observaţi modul în care, în alte state ale Uniunii Europene, prin monumente, memoriale şi diferite solemnităţi, este cinstită memoria propriilor eroi. Eroii noştri nu sunt nici mai glorioşi, nici mai buni sau mai răi ca ai altora. Ei sunt, pur şi simplu, ai noştri şi trebuie să le dăm dreapta cinstire. Anul viitor se vor împlini 90 de ani de la dramaticele bătălii de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz. Nu doresc să mă refer la importanţa acestor bătălii pentru configuraţia primului război mondial, iar despre pilda de eroism a ostaşilor români nu vom avea niciodată destule cuvinte de a le omagia curajul şi sacrificiul. Declaraţia mea de astăzi se va referi la cu totul altceva. Cultul eroilor nu înseamnă numai cuvinte de omagiu, coroane de flori şi delegaţii protocolare în faţa camerelor de luat vederi. Cât priveşte luptele de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, dramatismul acestor încleştări este dovedit de mausoleele de la Mărăşeşti, Mărăşti, Soveja, Oituz şi Focşani, unde se află osemintele a zeci de mii de soldaţi români. Aceste mausolee se află într-o stare critică. În starea cea mai avansată de degradare se află chiar Mausoleul de la Mărăşti, unde se află şi mormintele conducătorilor acelor lupte: al mareşalului Alexandru Averescu, ale generalilor Arthur Voitoianu, Alexandru Mărgineanu şi Nicolae Arghirescu. Dincolo de valoarea sa memorială, concepţia Mausoleului de la Mărăşti este considerată unicat în Europa. Starea de conservare a Mausoleului de la Mărăşti a fost grav afectată, în timp, de alunecările de teren, de îmbătrânirea materialelor de construcţie, de seismele repetate şi de evenimentele naturale din vara şi toamna anului 2005. Pentru oprirea stării de degradare a acestui Panteon al eroilor, unic în Europa, este necesar un sprijin financiar urgent din partea Guvernului, pentru finanţarea consolidării şi restaurării Mausoleului de la Mărăşeşti, dar şi a celorlalte mausolee din zona Vrancei. Apelul meu se adresează, în egală măsură, Ministerului Culturii şi Cultelor şi Ministerului Apărării Naţionale, precum şi Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. Piatra de temelie a Mausoleului de la Mărăşti a pusă, la 10 iunie 1928, în cadrul unei ample comemorări a eroilor, de însuşi mareşalul Averescu. E rândul nostru acum, la împlinirea a 90 de ani de la luptele din Ţara Vrancei, să continuăm acest gest de onoare, de acum, aproape, opt decenii şi să nu uităm că dintre eroii de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, unul dintre eroi a fost ales pentru a odihni mormântul Eroului Necunoscut, simbolul jertfei supreme pentru patrie. Vă mulţumesc.
|
|
|
Domnul Radu Mircea Berceanu: Vă mulţumesc.
|
|
|
Are cuvântul, în continuare, doamna senator Corina Creţu. Urmează domnul senator Aron Popa.
|
|
|
Doamna Corina Creţu: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Mă adresez dumneavoastră, în dubla calitate de senator şi de observator în Parlamentul European, pentru a expune un punct de vedere în legătură cu modul în care a fost receptat în România recentul raport al Comisiei Europene. Trebuie să vă mărturisesc că am rămas încă o dată surprinsă de triumfalismul actualei Puteri care a prezentat drept o mare victorie amânarea, până în octombrie, anunţării ferme a datei de aderare. După cum se ştie, România a încheiat, la finalului anului 2004, negocierile pentru încheierea Tratatului de aderare şi, de atunci încoace, nimeni nu a contestat progresele ţării noastre în procesul de îndeplinire a angajamentelor asumate în relaţiile cu Uniunea Europeană. Mai mult, familia politică europeană din care noi, Grupul PSD, facem parte a fost şi este cel mai puternic susţinător al României. De altfel, după cum a devenit foarte clar şi din luările de cuvânt din Parlamentul Europei, fără sprijinul socialiştilor europeni, scepticismul multora, în special, al deputaţilor din Grupul popular, ar fi determinat o amânare a datei de aderare. Acest lucru este foarte limpede. Problemele principale sunt în Grupul popular, ca şi în Grupul ecologist, "verzii", cum îşi spun ei, grupul cu care nimeni dintre oficialităţi nu a deschis un dialog până acum. Dar actualii lideri politici şi actuala guvernare fac o mare greşeală, dacă trec cu uşurinţă peste observaţiile oficialilor de la Bruxelles. Ele sunt multe, de substanţă şi, în ciuda celor afirmate de premier, în discursul său, ţinut în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, acestea privesc slăbiciuni structurale ale României, mai mult decât probleme tehnice, punctuale. Actualul episod cu gripa aviară, de care s-a vorbit şi astăzi, aici, vine să confirme caracterul structural al problemelor din agricultură. Dacă ministrul agriculturii crede că steguleţele roşii pot fi combătute cu declaraţii demagogice şi atacuri la adresa PSD, ignorând tragediile umane, se înşală profund. Din acest punct de vedere, eu cred că nu doar PSD ar trebui să-i ceară demisia ministrului agriculturii, ci şi Alianţa din care acesta provine. Este în interesul tuturor să arătăm că România înlătură lipsa de profesionalism şi pune mai presus de orice interese politice sănătatea şi viaţa oamenilor. Am văzut în discursul premierului şi un apel la stabilitate politică. Dacă nu sunt doar vorbe goale şi premierul îşi doreşte cu adevărat stabilitate politică în ţară, aceasta este o problemă de fond a cărei soluţie stă la îndemâna coaliţiei guvernamentale. Dar fără un dialog structural cu opoziţia, fără consultări cu societatea civilă şi o comunicare adecvată cu cetăţenii va fi greu de realizat un climat de stabilitate politică şi socială. Se ştie foarte bine că deteriorarea relaţiilor politice dintre preşedinte şi premier, dintre partidele din coaliţie, mai ales, dintre PNL şi PD, toate aceste tensiuni au generat îngrijorare la Bruxelles, îngrijorare exprimată public de mulţi dintre oficialii europeni. Din păcate, aşa cum am spus la început, semnalele severe venite de la Bruxelles, pe această temă, nu au generat reacţii pe măsură din partea principalelor partide de guvernare. Este, în primul rând, datoria liderilor politici ai coaliţiei să înlăture acest sentiment care se extinde în Europa, şi anume acela că politica românească este un butoi cu pulbere, gata, oricând, să explodeze. Drumul României nu mai este predictibil şi această lipsă de predictibilitate a mediului politic românesc este percepută aici ca o slăbiciune structurală importantă. Toţi văd şi observă luptele pentru supremaţie din cadrul coaliţiei guvernamentale şi consideră că această situaţie nu oferă perspective încurajatoare şi nici garanţii că România este capabilă să-şi respecte toate angajamentele şi că se va concentra pe ceea ce mai are de făcut până la aderare. De asemenea, actuala putere ignoră şi creşterea neliniştii sociale, a nemulţumirii opiniei publice, care are destule motive să-şi pună întrebări în legătură cu impactul pe care-l va avea asupra vieţii oamenilor procesul de aderare. Este firesc ca cetăţenii să ştie care sunt măsurile pe care le va lua Guvernul pentru a-i ajuta să treacă de şocul aderării. Fluturaşii cu fotografia domnului prim-ministru, distribuiţi cu dărnicie prin ţară, nu ţin nici de foame, nici de sete şi nici nu rezolvă problema sinistraţilor uitaţi în corturi, pe câmpurile ţării. O altă problemă o reprezintă capacitatea noastră de a folosi instrumentele diplomaţiei parlamentare, ca şi modul în care se manifestă politica externă românească, în general, modul în care aceasta lucrează şi serveşte interesele ţării şi ale oamenilor. Cred că România este destul de izolată pe plan internaţional şi, în acelaşi timp, nu cred că oficialităţile române dispun sau folosesc acţiunile externe pentru a câştiga prieteni, aliaţi şi susţinători de care avem atâta nevoie în acest moment. Aş vrea să vă ofer un singur exemplu şi să vă amintesc faptul că preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Bogdan Olteanu, a fost prezent, chiar, cu câteva zile înainte de prezentarea raportului, în plenul Parlamentului European, la o dezbatere care a reunit parlamentele naţionale şi, pur şi simplu, a asistat la această dezbatere, fără să ia cuvântul, pentru a susţine cauza României, spre deosebire de omologul său bulgar. Era un moment în care parlamentarii europeni, care vor vota şi vor decide integrarea României, puteau afla mai multe şi se putea face un apel la Parlamentul Europei, pentru susţinerea României. Bulgaria s-a folosit de această oportunitate, pe când, noi, nu. Nu avem dreptul, în acest caz, să reproşăm unora sau altora că ne privesc cum ne privesc, dacă, noi, atunci când ni se oferă ocazia să pledăm la cel mai înalt nivel cauza noastră, nu o facem. Pe de altă parte, trebuie să convingem o serie de parlamente din ţări importante să ratifice Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Cum şi cu cine vom face acest lucru? Cred că, în acest proces, actuala putere nu-şi poate permite luxul să ignore, în continuare, faptul că România are în Parlamentul Europei 35 de deputaţi şi senatori din Parlamentul României, oameni care pot face deja lobby eficient pe tema aderării. Sper că, în perioada următoare, Guvernul şi actuala putere vor arăta că au înţeles semnalele transmise prin prezentarea raportului de ţară şi acţionează, în consecinţă, în sensul aşteptărilor cetăţenilor români. Şi dacă tot vorbim de solidaritate naţională, actuala putere e datoare să deschidă un dialog sincer cu cei care pot contribui la succesul integrării. Vă mulţumesc pentru atenţie. (aplauze)
|
|
|
Domnul Radu Mircea Berceanu: Vă mulţumesc.
|
|
|
Are cuvântul domnul senator Aron Popa. Urmează domnul senator Gheorghe Funar.
|
|
|
Domnul Aron Ioan Popa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, În calitate de senator PNL de Bacău şi cetăţean al municipiului Oneşti, am onoarea de a vă transmite salutul participanţilor la cea de-a XI-a ediţie a Festivalului internaţional de muzică uşoară pentru copii "Ti Amo" - 2006, desfăşurat, săptămâna trecută, la Oneşti. Trofeul internaţional "Ti Amo" şi premiile acordate pe categorii de vârstă au ajuns să fie dorite a exista în palmaresul micilor artişti de pe toate meridianele globului. "Ti amo" nu înseamnă doar muzica pentru copii şi afirmarea sau confirmarea unor talente, ci înseamnă, mai ales, un mijloc de comunicare de la suflet la suflet între România şi întreaga lume. Aceşti copii sunt adevăraţi ambasadori ai prieteniei ce fac lobby pentru România în ţările din care provin şi la evenimentele muzicale la care participă, astfel încât, măcar şi pentru o mică parte din populaţia planetei, ţara noastră să nu mai însemne doar Nadia Comăneci, Contele Dracula sau orfelinatele cu copii subdezvoltaţi. Apreciez că, prin această sărbătoare a muzicii pentru copii, municipiul Oneşti şi-a adus o importantă contribuţie la procesul de integrare în Uniunea Europeană. De asemenea, a adus o contribuţie la sporirea capitalului de imagine a României. Lansat pe arena muzicii internaţionale pentru copii, cu sprijinul prestigiosului Festival polonez "Zechinno d'Oro", "Ti Amo" a ajuns să concureze la această oră, la nivel european, cu acest important festival italian. Mărturie la aceste lucruri stau declaraţiile concurenţilor, ale însoţitorilor lor, părinţi şi profesori, reputaţi compozitori, cât şi mass-media naţională şi internaţională. Festivalul "TI AMO" şi-a câştigat prieteni de nădejde în străinătate, cu precădere în Italia, în oraşul toscan Pistoia înfrăţit cu Oneşti-ul care îi susţin creşterea valorică şi dezvoltarea artistică. Atât realizatorii din Oneşti, cât şi colaboratorii din străinătate urmăresc să creeze solide punţi de legătură între participanţi, să pună în valoare talentele copiilor. Doamnelor şi domnilor senatori, În comunităţile din care proveniţi există, probabil, mulţi copii talentaţi, iar sufletul de artist, oricât de fraged ar fi, ştie să transmită sincer şi deschis scânteia spiritualităţii mai bine ca oricine. Urmând exemplul acestor copii care au trecut peste barierele de limba şi peste ideea de competiţie şi au reuşit atât de bine să comunice bucuria de a trai într-o lume liberă pe care mâine, ei sunt cei care o vor modela, vă invit ca noi toţi, senatori şi deputaţi, indiferent de culoarea politică, să ne mobilizăm pe viitor şi să susţinem desfăşurarea viitoarelor ediţii ale Festivalului internaţional de muzică uşoară pentru copii "TI AMO". Vă mulţumesc. (Aplauze)
|
|
|
Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc.
|
|
|
Are cuvântul domnul senator Gheorghe Funar. Domnul Popa, a vorbit cinci minute.
|
|
|
Domnul Gheorghe Funar: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor senatori, Sub pretextul gripei aviare, Guvernul Tăriceanu acţionează pentru subminarea economiei naţionale. În luna mai 2006, luna lui Florar, miniştrii zburători şi cei care trebuie zburaţi din Cabinetul Tăriceanu au declanşat isteria aviară, respectiv bătălia decisivă pentru lichidarea aviculturii româneşti şi trecerea în şomaj a 125.000 angajaţi. Populaţia din mediul rural şi urban este ţinută în stare de panică permanentă, de parcă ar sta pe o bombă biologică cu ceas. Partidul România Mare consideră că avem de-a face cu o diversiune multiplă, o farsă sinistră pusă la cale de nişte indivizi cinici şi iresponsabili. Gripa aviară este paravanul folosit de către Guvern, susţinut de patrulaterul negru, PNL, PD, PC şi UDMR pentru falimentarea fermelor avicole competitive şi pentru umilirea a sute de mii de cetăţeni cărora le-au fost violate domiciliile spre a fi prinse şi omorâte păsările sănătoase. Guvernul condus de premierul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu a ajuns la mintea găinilor. În loc ca Guvernul să construiască mii de case pentru sinistraţii de după inundaţiile şi alunecările de teren s-a ajuns ca Alianţa D.A., împreună cu PC şi UDMR, să acorde prioritate cheltuirii a sute de milioane de euro, din bugetul statului, pentru lupta împotriva virusului gripei aviare şi pentru despăgubirea fermierilor şi a cetăţenilor pentru păsările sănătoase, confiscate ilegal şi lichidate degeaba. După ce Guvernul Tăriceanu n-a avut grijă de români ca să trăiască bine, fiind peste 10 milioane de săraci, din care peste 2 milioane foarte săraci, pe acelaşi Guvern, pus pe afaceri de tip mafiot, l-a apucat subit grija pentru păsările domestice şi, încălcând drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, sfidând Codul penal şi insultând inteligenţa românilor, a recurs la diversiunea botezată gripa aviară, punând la cale şi întreţinând în realitate o isterie aviară, de fapt o acţiune premeditată de subminare a economiei naţionale, lovind atât în avicultură cât şi în turism. La întâlnirea de azi a Uniunii Crescatorilor de Păsări din România, profesori universitari români în domeniul medicinii veterinare au solicitat să fie lămurită problema: este gripă aviară sau pseudopestă? Există o barieră moleculară în calea transmiterii aerogene, de la om la om a virusului gripei aviare. Sunt în pericol numai cetăţenii care mănâncă păsări şi ouă neprelucrate termic. Virusul se transmite pe cale digestivă şi nu pe cale aerogenă, susţin medicii japonezi şi români. Directorul Spitalului de Boli Infecţionase "Victor Babeş", prof. univ. dr. Petru Calistru, confirmă că "omul are o barieră naturală în calea transmiterii virusului aviar". Medicii susţin: carnea din comerţ nu prezintă nici un fel de risc pentru om. Prin aplicarea blestematului algoritm politic, primul-ministru şi liderii PD, PNL, PC şi UDMR au acceptat să fie numiţi în fruntea celor mai multe dintre Direcţiile sanitar-veterinare toţi repetenţii din medicina veterinară, iar în fruntea Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor a fost numit un alt specialist, care a dobândit o bogată experienţă la Vama Giurgiu. Liberalii nu au aflat încă despre faptul că virusul gripei aviare nu creşte pe roţile autoturismelor, trenurilor, avioanelor sau pe tălpile de la încălţăminte. Ca urmare, liberalii din Guvern şi din judeţe au dat instrucţiuni virusului H5N1 să circule numai pe acele drumuri - acolo unde filmează televiziunile - pe calea ferată şi pe unele străzi unde firmele portocalii, apropiate puterii, şi mascaţii DSV au amplasat covoare pentru dezinfecţii şi unde sunt stropite contra prafului numai roţile maşinilor, bicicletelor şi trenurilor. Pe celelalte părţi ale autovehiculelor virusul are voie să staţioneze. Mascaţii DSV nu au treabă cu porumbeii, turturicile, vrăbiile, ciorile, graurii şi nu au fugit după câini şi pisici şi nu le-au dezinfectat lăbuţele. Au uitat şi faptul că şoarecii şi şobolanii pot să răspândească şi ei virusul gripei aviare, după cum susţin specialiştii Guvernului care au aplicat strategiile imbecile. PNL se laudă că a gestionat bine gripa aviară, dar nu în curtea Spitalului nr. 9, cheltuind multe sute de milioane de euro pe despăgubiri acordate fermierilor şi cetăţenilor pentru păsările sănătoase confiscate ilegal şi eutanasiate. Au cheltuit degeaba milioane de euro pentru echipamentul care a fost achiziţionat de către primăriile din toată ţară, la sfârşitul anului trecut, numai de la anumite firme, cu scop preventiv, ştiindu-se că în anul 2006 se dă din nou liber la gripa aviară. De asemenea, s-au cheltuit sume uriaşe pentru filtrele de dezinfecţii şi lichidul, uneori apă de ploaie, folosit pentru stropit roţile maşinilor şi trenurilor, precum şi pe ici pe colo, prin curţile oamenilor. Guvernul i-a terorizat şi îi terorizează în continuare pe românii din focarele cu gripă aviară, respectiv: salariaţii nu au voie să meargă la muncă în alte localităţi şi, ca urmare, îşi pierd slujbele; copiii nu au voie să meargă la şcoală; cetăţenii nu au fost lăsaţi de poliţişti şi jandarmi să participe la nunţi şi la înmormântări; autoturismele nu au voie să staţioneze mai mult de 15 minute în localităţile cu gripă aviară, probabil pentru a nu se îmbolnăvi motoarele sau caroseriile. Logic şi normal, cetăţenii puteau să intre şi să iasă din localităţi prin filtrele de dezinfecţie, cei mai mulţi au ocolit zonele controlate de mascaţi. Guvernanţii din partea PNL, PD, PC şi UDMR au încălcat Constituţia României, respectiv dreptul la proprietate şi la liberă circulaţie, precum şi Codul penal. În multe ferme avicole şi în gospodăriile cetăţenilor s-a intrat de către mascaţii DSV şi de către jandarmi fără mandat de la judecător. Ca urmare, cetăţenii cărora le-a fost violat domiciliul şi le-au fost luate păsările sănătoase sunt sfătuiţi să depună plângeri penale la Parchet. Pentru abuzul în serviciu săvârşit de către angajaţii Direcţiilor sanitar-veterinare, Parchetul este necesar să se sesizeze din oficiu. De fapt, s-a săvârşit un concurs de infracţiuni menite să submineze economia naţională şi, ca urmare, Procurorul general al României trebuie să se autosesizeze. Importul de carne de pasăre a crescut de la 28.000 tone în anul 2000 la 160.000 tone în anul trecut, fiind însoţit de uriaşe comisioane pentru guvernanţi. Anul trecut, importul a fost de 160.000 de tone, din care 92,8 tone din SUA, 42,3 tone din Brazilia, 21,6 tone din UE, 3,3 tone din Ungaria şi de la alţii 3,3 tone. În anul 2005, în România s-a importat 42% din carnea de pasăre consumată. În timp ce producţia internă de carne de pasăre a crescut în perioada 2000-2005 cu 81%, importul de carne de pasăre a crescut de 6 ori, iar stocul de carne de pasăre la sfârşitul anului trecut a fost de 10 ori mai mare decât la sfârşitul anului 2000. Pentru a pregăti terenul pentru noi importuri uriaşe de carne de pasăre, în afara celor aprobate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2006, Guvernul Tăriceanu a trimis aviara în turneu în judeţele unde sunt ferme avicole performante, respectiv au fost atacate cu isteria aviară judeţele Braşov, Buzău, Prahova, Alba, Sibiu, Vâlcea, Vrancea şi Municipiul Bucureşti. În programul mafioţilor urmează ca isteria aviară să fie dirijată spre judeţele: Bacău, Iaşi, Cluj, Satu Mare, Hunedoara, Gorj, Călăraşi, Giurgiu, Ialomiţa, Dâmboviţa şi Constanţa. Au fost şi vor fi cuprinse în programul Guvernului toate judeţele care sunt mari producătoare de carne de pasăre, victime colaterale vor fi şi alte judeţe. Isteria aviară continuă, deşi buletinele de analiză de la DSV Braşov atestă colibaciloză, o boală specifică păsărilor, care nu afectează produsele scoase la vânzare. Liberalii, în frunte cu premierul Tăriceanu, trebuie să facă ciocul mic după dezastrul provocat şi întreţinut în avicultură şi după panica pe care au instalat-o în România. Nu trebuie uitat că în timpul gripei aviare din China, premierul român a făcut un gest pentru încurajarea chinezilor să consume fără teamă carne de pasăre, iar zilele trecute, între 17 şi 20 mai, preşedintele Comitetului Permanent al Adunării Naţionale Populare din Republica Populară Chineză, domnul Wu Bangguo, a făcut o vizită în ţara noastră şi a consumat, fără reţinere, alimente preparate din păsări crescute în România. Se ştie că în Asia de Sud-Est a fost descoperit şi fabricat un vaccin foarte eficient împotriva gripei aviare, cu care sunt tratate păsările. În loc să fie importat acel vaccin, cioclii din Guvernul Tăriceanu omoară milioane de păsări sănătoase şi instituie carantina pentru sute de mii de oameni care nu se pot îmbolnăvi de gripă aviară. Pentru a stopa lichidarea controlată a aviculturii româneşti de către mafioţi şi pentru a opri subminarea economiei naţionale, se impune ca Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, să facă, de urgenţă, următoarele solicitări adresate: In primul rând, poporului român, pentru a salva fermele avicole şi milioanele de păsări din curţile oamenilor şi pentru a consuma cu încredere carnea de pasăre, preparată termic; În al doilea rând, Guvernului, care prin ordonanţă de urgenţă să interzică până la sfârşitul anului 2007 importul de carne de pasăre. Unii membri ai Guvernului susţin că prin importul unor păsări, inclusiv din Ungaria, s-a ajuns la gripa aviară din acest an; Guvernului, care să achiziţioneze de urgenţă de la producătorii români stocurile de carne de pasăre şi de ouă şi să le introducă la rezerva de stat; In al patrulea rând, şeful statului să se adreseze Parchetului şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru a stabili persoanele care au săvârşit fapte de natură penală în legătură cu gripa aviară; Şi, în final, să se adreseze Curţii de Conturi, solicitându-i să stabilească persoanele vinovate de cheltuirea nejustificată şi ilegală a sute de miliarde de lei din banii publici în timpul isteriei aviare de anul trecut şi din acest an. Mulţumesc. (Aplauze)
|
|
|
Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul domnul senator Adrian Cioroianu, domnul Funar a vorbit 10 minute. Urmează domnul Mihail Popescu, din partea Grupului parlamentar PSD.
|
|
|
Domnul Adrian Mihai Cioroianu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Evident că nu doresc să intru în polemică, ceea ce tocmai aţi auzit, dar vă spun cu toată deschiderea că un asemenea discurs şi o asemenea coborâre a stachetei unui parlamentar, nu veţi vedea niciunde în Europa şi asta reprezintă, până la urmă mişto-ul românesc, mişto-ul românesc înseamnă acea vorbă lungă fără nici o soluţie pe care o ştim şi nu are nici o şansă să ne facă bine, şi nu ne-a făcut niciodată bine. Acesta este subiectul la ceea ce vreau să vă spun, insistând asupra a doua concepte care nu sunt foarte mult prezente în istorie, nici în politologie, e vorba de şansă şi de neşansă. Sigur că în anii 1990, România, chiar şi printre ţările din estul Europei nu a fost printre ţările cele norocoase, nu este cazul să ne plângem de milă, vedem ce se întâmplă în Iugoslavia. Iugoslavia, aceşti vecini cărora le-au rămas caprele, dar le-a murit familia, această Iugoslavie, ţară în care ura a ajuns la fineţuri de artă în care pasiunile etnonaţionaliste au dus-o la dezmembrare şi, evident, că faţă de disensiunile din fosta Iugoslavie, disensiunile din România, dintre majoritate şi minorităţi au fost furtuni în pahare de apă şi aşa dorim să rămână, faţă de Albania în care sistemele piramidale au dus ţara în pragul războiului civil, Caritas-ul de la noi a fost mai curând o şmecherie bună de păcălit credulii şi, evident, şi la noi inflaţia a fost catastrofală, dar nu s-a ajuns, totuşi, la nivelul care a obligat Bulgaria să-şi lege soarta de marca germană. Pe de altă parte este limpede că România nu a avut şansa grupului de la Vişegrad, acest grup care s-a oferit Occidentului ca vitrină a unui spaţiu comunist, fost comunist, dispus la reformă rapidă, la modernizări de discurs şi la implementări reuşite. Cam asta, în opinia mea a fost povestea anilor '90. În opinia mea poate al doilea obsedant deceniu al României în istoria sa contemporană, despre primul obsedant deceniu Marin Preda şi cei din generaţia sa, distinsul nostru coleg Adrian Păunescu, au scris pagini adevărate, aceşti ani '90, în opinia mea, au fost al doilea obsedant deceniu al Istoriei contemporane. Ei bine, eu cred că în actualul deceniu, abia început, şansa poate a fost mai aproape de noi, poate o să vi se pară cinic ceea ce spun, dar permiteţi-mi să cred că este şi adevărat, e discutabil de ce noi nu am fost primiţi în NATO în 1997, pentru că aveam toate datele. În plus, cu noi, Alianţa poate ar fi găsit o soluţie mai bună pentru spaţiul din fosta Iugoslavie. Totuşi, în 2002, am fost primiţi în acelaşi NATO. De ce ? Pentru că, între timp, piloţii lui Osama ben Laden au făcut pentru admiterea României în NATO ceea ce n-au făcut toţi miniştri României de până în 2001. La fel se pune problema şi în cazul admiterii României în Uniunea Europeană. Îmi pare rău că nu mai este aici distinsa noastră colegă, doamna senator Creţu, pentru că pot să spun că nu sunt de acord cu interpretarea domniei sale. Evident că politicienii, funcţionarii şi experţii Uniunii Europene nu au vrut să includă România pe lista din mai 2004. Fără îndoială că aveau şi motivele lor, unele întemeiate, altele aflate în legătură cu unele clişee care se ţin de noi, precum se ţine ghiuleaua de fier de glezna condamnatului. Totuşi, în 2005, acel proiect al unei Constituţii Europene la care o comisie, în frunte cu fostul preşedinte francez Giscard d'Estaing, muncise luni şi luni de-a rândul a fost îngropată sub o lespede de scepticism major, cum ştiţi, în Franţa şi Olanda. Practic, prin votul lor liber, Franţa şi Olanda spuneau un NU categoric planurilor tehnocraţilor de la Bruxelles. Ei bine, în lipsa acestei mize care a fost Constituţia Europeană, singura victorie posibilă a strategiei pan-europene rămâne procesul de lărgire. "Dacă tot nu putem să dăm Uniunii o Constituţie, măcar s-o ducem mai aproape de graniţele sale", cred că s-a spus la Bruxelles şi beneficiarii acestei schimbări a priorităţilor au fost, în primul rând, România şi Bulgaria. Nu vreau să neg strădaniile Guvernelor noastre - asta e indubitabil - dar, aşa cum atentatele din 9 septembrie 2001 au condus la extinderea NATO până pe litoralul româno-bulgar, permiteţi-mi să cred că tot aşa, eşecul Constituţiei europene a apropiat Bucureştiul şi Sofia de Bruxelles. Sigur, există detaliul numit Turcia. Nu intru în detalii, dar ce vreau să spun este că miza actuală la Bruxelles şi la Strasbourg nu este cum se va spune DA României şi Bulgariei - pentru că se va spune în ianuarie 2007 - ci, mai curând, cum se va spune, deocamdată, NUTurciei şi, din păcate, şi Croaţiei catolice. Aşa încât, cred că viitorul previzibil va cuprinde următoarele etape: după admiterea noastră şi a bulgarilor, este probabil că se va deschide discuţia asupra unui nou proiect al Constituţiei Europene şi numai după aceasta, poate după 2010, va ajunge pe ordinea de zi din nou şi tema unei viitoare extinderi. Închei, stimaţi colegi, semnalându-vă că aceasta este săptămâna aniversară pentru Partidul Naţional Liberal, luna mai - nu ?! - 131 de ani de la înfiinţarea acestui partid, cel mai vechi partid politic al scenei actuale şi, în fine, dau întâlnire tuturor celor interesaţi dintre colegi, joi, la ora 10,30, în Sala Nicolae Iorga, pentru o discuţie pe tema Legii lustraţiei, o dezbatere, în măsura în care, evident, se poate. Evident se poate, este zi de vot şi pentru noi. Este o dezbatere la care vor participa politicieni, ziarişti, ONG-uri, o dezbatere organizată în Sala Nicolae Iorga. Vă mulţumesc foarte mult.
|
|
|
Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc. Domnul senator a vorbit 6 minute.
|
|
|
Urmează domnul senator Mihail Popescu, din partea Grupului parlamentar PSD, care mai are 4 minute şi după aceea domnul senator Viorel Arion.
|
|
|
Domnul Mihail Popescu: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor senatori, În ciuda autoaprecierilor optimiste, Guvernul contra naturii, năşit de preşedintele Traian Băsescu şi condus de premierul Tăriceanu îşi arată, pe zi ce trece, tot mai pregnant, incompetenţa. Nu au existat acţiuni de forţă majoră pe care să le întreprindă acest Guvern care să nu dezvăluie amatorism, stângăcii, lipsă de responsabilitate şi chiar inconştienţă din partea unor membri ai săi, campioni din acest punct de vedere fiind miniştri Gheorghe Flutur şi Eugen Nicolăescu, urmaţi îndeaproape de cel al apărării, domnul Atanasiu Teodor. În declaraţia mea, am să mă refer numai la modul total neprofesionist în care s-a folosit armata în câteva intervenţii de anvergură. - În timpul intervenţiei la inundaţiile de anul trecut din Banat, deşi de la început era clar că forţele şi mijloacele Ministerului Administraţiei şi Internelor sunt insuficiente, s-a tergiversat intervenţia armatei din motive insuficient de clare, dar cu urmări dramatice asupra populaţiei sinistrate. Să fie vorba despre continuarea, în alt plan, a meciului Dinamo - Steaua ? Poate.
- La acţiunea de deblocare a drumului de pe Valea Oltului, nu s-a dorit, la început, intervenţia armatei, pentru a nu se periclita, probabil, interesele financiare ale unor firme preferate de autorităţi. După ce s-a văzut însă că situaţia este groasă şi la intervenţia preşedintelui ţării, s-a apelat la armată.
- La inundaţiile din acest an, s-a apelat la armată şi s-a cooperat mai bine cu trupele Ministerului Administraţiei şi Internelor, dar nu se poate înţelege abţinerea sau, de ce să nu-i spunem, refuzul Preşedinţiei de a institui starea de urgenţă în unităţile administrativ-teritoriale afectate care ar fi creat un cadru adecvat unei intervenţii legale, oportune şi mai eficiente. Să fie vorba de reţinerea preşedintelui nostru jucător de a solicita Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate în cel mult 5 zile de la luarea acesteia ? Poate.
- În sfârşit, dacă până acum a fost vorba de intervenţii justificate logic ale armatei, intervenţia militarilor în combaterea gripei aviare pare ori o glumă nereuşită, ori o extindere nelegală a misiunilor acestora. Că nu este o glumă, aflăm din spusele primului-ministru, că sunt peste 150 de militari care participă la această acţiune. Sunt informat că nu sunt militari din subunităţi NBC, care au ceva de-a face cu decontaminarea, cu dezinsecţia, dezinfectarea. Întrebarea care se pune este aceasta: ce fac militarii în focarele de gripă ? Dacă au misiunea să intre în curţile oamenilor să adune păsările şi să le euthanasieze, cine le dă dreptul să facă aceasta ? Dacă sunt angajaţi să ardă păsările moarte, cred că nu militarii sunt cei chemaţi să facă acest lucru. Aceşti militari sunt militari profesionişti. Pentru instruirea lor se cheltuiesc anual, pentru fiecare, între 8000 şi 10000 de euro.
Solicităm Ministerului Apărării Naţionale detalii despre această nouă misiune a armatei. Există în literatura noastră o spumoasă schiţă a lui Brăescu intitulată "Epizootia", în care este satirizată participarea militarilor la combaterea unei epidemii de febră aftoasă, insistându-se pe ridiculul situaţiei şi ineficienţa acţiunii. Aici, domnul Cioroianu a ridicat problema mişto-ului românesc. Păi, mişto-ul românesc nu-l facem noi, care vorbim în felul acesta, ci îl generează performanţele guvernamentale. Reţin atenţia celor implicaţi că acţiunea de acum, a militarilor, este tot la fel ca cea a celor din perioada respectivă, chiar dacă, acum, ei sunt îmbrăcaţi în ţinută de mascare, mozaic de culori şi ştiu limba engleză. Sunt total neeficienţi, ca şi Guvernul care-i foloseşte astfel, neavând nici cunoştinţe şi nici vreo putere asupra virusului H5N1, ba mai mult, sunt expuşi degeaba contaminării. Vă mulţumesc. (aplauze din partea opoziţiei)
|
|
|
Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul domnul senator Viorel Arion. După acea urmează domnul senator Valentin Dinescu.
|
|
|
Domnul Viorel Arion: În primul rând, daţi-mi voie să-l felicit pe domnul profesor Răzvan Theodorescu. Din câte cunosc, astăzi este ziua domniei-sale. (aplauze). Sfânta Biserică Ortodoxă, ca şi cea Romano-Catolică prăznuieşte, la 21 mai, pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, cei întocmai cu Apostolii. Viaţa Sfântului Împărat Constantin, ca şi a maicii sale Elena ne apare pilduitoare şi frumoasă, fiind împăratul care a dat libertate creştinismului prin cunoscutul Edict de la Milan din anul 313. Dar nu despre aceste ilustre personaje istorice doresc să vorbesc astăzi, ci despre un om politic care a purtat cu cinste numele marelui împărat, Constantin Bârsan, om politic al României interbelice, deputat liberal de Hunedoara. Pentru calităţile sale, a fost desemnat candidat din partea liberalilor şi a fost ales deputat liberal pentru Hunedoara timp de mai multe legislaturi. În acest fel, înţelegem şi legăturile sale strânse cu oraşul de pe Cerna şi cu satele incluse în ceea ce era pe atunci plasa Hunedoara. Cu această conştiinţă a datoriei, el a presărat zona cu ctitoriile sale, lucru pe care nici comuniştii, care l-au închis mai apoi, n-au putut să-l facă uitat. Cele mai importante ctitorii ale sale au fost Catedrala Ortodoxă Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Palatul Administrativ, actualul sediu al Primăriei, o şcoală de ucenici, spitale, edificii şi aşezăminte sociale şi culturale, precum şi ridicarea a peste 30 de biserici în localităţile din plasa Hunedoara. Cea mai reprezentativă ctitorie a sa rămâne însă Catedrala cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Potrivit istoricului bisericesc Mircea Păcurariu, ea stă cu cinste alături de marile monumente de artă bisericească din perioada interbelică, catedralele din Cluj, Alba Iulia, bisericile din Satu Mare, Târgu Mureş, Reşiţa, Timişoara. Moartea a fost răsplata pe care contemporanii săi, orbiţi de iluzia unei ideologii diabolice, dezicându-se de orice credinţă, detestând valoarea şi pe Dumnezeu însuşi, i-au dat-o. Ceea ce a ctitorit acest om, nu au putut demola nici măcar comuniştii. Ctitoriile sale au rămas peste timp mărturii ale unei dăruiri fără seamăn, a unui devotament fără margini, a unei responsabilităţi duse la extrem. A dăruit cu uşurinţa cu care orice om sănătos respiră. A construit, sacrificându-şi averea, timpul şi, până la urmă, viaţa. Poate mai mult ca oricând, avem, azi, nevoie să ne raportăm la astfel de valori. Poate aşa ar trebui, poate aşa ne-am dori şi noi să putem vorbi la prezent despre oamenii politici de azi. Şi poate, dacă nu o facem azi, o vom putea face mâine. Dar, până mâine, suntem datori să readucem valoarea acolo unde îi este locul, trebuie să redăm istoriei adevărata dimensiune a celor care, la vremea lor, au pus înaintea intereselor personale interesul comun, binele obştii. Constantin Bârsan - om, liberal, român. Locul lui este în galeria marilor noştri înaintaşi, alături de Iancu de Hunedoara, de Matei Corvin, de Cnezul Voicu sau de bravul Litovoi. Dacă oamenii vremii l-au numit pe Iancu de Hunedoara Cavalerul Alb al Valahiei, Constantin Bârsan poate fi denumit de noi Cavalerul Nemuritor al Credinţei. Vă mulţumesc. (aplauze)
|
|
|
Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc. Domnul senator a vorbit 4 minute.
|
|
|
Are cuvântul domnul senator Valentin Dinescu.
|
|
|
Domnul Valentin Dinescu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se numeşte "Ralu Filip şi nostalgia Marii Adunări Naţionale". În numărul de azi al cotidianului Jurnalul Naţional, în cadrul rubricii Puncte de vedere, teoretic echidistantul, în calitate de şef al Consiliului Naţional al Audiovizualului, domnul Ralu Filip produce, cu mânie proletară şi stalinisto-stahanovistă un material de executare a subsemnatului, în maniera şi demn de vigilenţa tovarăşilor începutului anilor '50, intitulat "Miliţia şi procuratura, instrumente de lucru ale Securităţii". După titlu, am crezut că, lovit de o subită criză de conştiinţă, ex-tovarăşul Ralu Filip, tânăr cadru de nădejde al Procuraturii în defunctul regim, îşi face publică existenţa, autolustrându-se şi desemnându-se drept instrument de lucru al Securităţii. Nu mică mi-a fost însă mirarea, constatând că excesul de testosteron sau foliculină, după caz, i-a fost provocat distinsului domn şi fost tovarăş nu de propriile amintiri, ci de un amendament propus de noi la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică. Amendamentul incriminat se referea la titlul legii care, în mod obligatoriu, trebuie să respecte conţinutul, motiv pentru care am propus ca forma să fie "Lege privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică comunistă", cu explicaţia "deoarece prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2006, iniţiatorul modifică şi completează Legea nr.187/1999, ca urmare trebuie menţinut titlul Legii nr.187/1999". Clar ca lumina zilei pentru orice învăţăcel la drept, nu însă şi pentru procurorul care se pretinde ceea ce nu a fost şi nu va fi niciodată - jurnalist, nu şi pentru funcţionarul de stat care a uitat în slujba cui este şi se consideră un fel de Dumnezeu al neopolitrucilor, neadmiţând alte puncte de vedere decât cele ale domniei-sale şi ale sponsorilor domniei-sale, nu şi pentru activistul pro-Europa care pretinde, practic, parlamentarilor să se întoarcă la statutul amorf de membri aplaudaci ai Marii Adunări Naţionale. Pentru că îndrăzneala noastră de a ne face datoria ca senator român, membru al opoziţiei, în cadrul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului este taxată drept o încercare de a - citez - "interzice accesul CNSAS la arhivele Miliţiei şi Procuraturii comuniste", având ca - citez din nou - "scop împiedicarea deconspirării miliţienilor şi procurorilor implicaţi în acte de teroare ale fostei Securităţi", am încheiat citatul. Halucinant. Mai mult, funcţionarul ajuns, nu se ştie cum, vătaf peste audiovizual, aruncând amenzi pentru verbiaj indecent şi interzicând posturi de televiziune după bunul plac şi în dispreţul legii - vezi cazul OTV - ne apostrofează în limbajul politrucilor ocupaţiei Roşii, asigurat de faptul că pe domnia-sa nu are cine să-l amendeze, scriind negru pe alb că îndrăzneala noastră de a ne face datoria faţă de electorat şi lege - citez - "sfidează cu neruşinare suferinţele îndurate de milioane de oameni" şi aceasta deoarece - citez din nou - "senatorului Valentin Dinescu i se fâlfâie de acest lucru". De unde ura aceasta făţişă faţă de un om pe care nu-l cunoaşte, transpusă în limbaj suburban şi vitriolan de politruc roşu abia acoperit de o substanţă subţire, pojghiţa albastră ? De la faptul că subsemnatul este senator PRM, iar echidistantul funcţionar al statului aflat, fie că-i place, fie că nu, în slujba Parlamentului îşi permite să atace public în continuare un partid parlamentar ? În opinia domniei sale, atitudinea subsemnatului n-ar trebui să mire pe nimeni deoarece - citez din nou - "PRM este compus din mulţi foşti miliţieni, procurori şi securişti, fiind un partid cameleonic, intrat deja în descompunere" şi aşa mai departe. Dacă am fi fost persoana descrisă de domnul Ralu Filip i-am fi răspuns simplu, în maniera domniei-sale: "Domnule, eşti un tâmpit". Considerându-ne însă un om de bun simţ şi un senator responsabil al României, îl avertizăm, pe această cale, pe bizarul personaj, adus, pe discutabile jocuri politice, în fruntea CNA, într-o funcţie ale cărei atribuţii nu le cunoaşte şi căreia nu-i face cinste, că este posibil ca, în solidar cu Partidul România Mare, să-i cerem explicaţiile de rigoare şi reparaţiile pentru prejudiciul de imagine, adus prin calomniile şi insultele proferate, în instanţă. Pe cale parlamentară, vom solicita însă, în mod sigur, analiza activităţii şi oportunitatea menţinerii domniei-sale în CNA. Vă mulţumesc. (aplauze din partea PRM)
|
|
|
Domnul Radu Mircea Berceanu: Domnul Dinescu a vorbit 5 minute.
|
|
|
Urmează domnul senator Mircea Cinteză. După domnul senator Mircea Cinteză urmează domnul senator Cezar Strătilă.
|
|
|
Domnul Mircea Cinteză: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, pentru orice om raţional, gripa aviară este o nenorocire pe care nu şi-o doreşte nimeni, iar primul lucru ce trebuie făcut este acţiunea fermă în focare. Pentru cei care au drept unic scop tragerea unui profit politic din această chestiune, gripa aviară este doar prilej de incriminări, iar primul lucru pe care aceşti oameni îl fac este să caute vinovaţi. Până la urmă, asta e diferenţa: cei responsabili caută soluţii, iar demagogii caută vinovaţi. În mod cert, ministru Gheorghe Flutur a fost cinstit şi transparent în ceea ce priveşte întreaga problematică a gripei aviare. Încă din ziua de 12 mai, prima suspiciune de gripă aviară, cea din Hurez de Braşov, a fost anunţată publicului în paralel cu luarea măsurilor pe plan local. Tot atunci, s-a mers înapoi pe fir, pentru a se vedea de unde au provenit puii vii şi s-a ajuns pe platforma Codlea, la SC Dracom-Silva. Şi această informaţie a fost comunicată prompt, iar măsurile luate pe loc. Prin urmare, orice acuzaţie referitoare la ascunderea gripei aviare din judeţul Braşov sunt pure fabulaţii şi sunt nedemne de parlamentari ai opoziţiei, care se pretind serioşi. În ceea ce priveşte lupta împotriva gripei aviare, nu foarte multe pârghii sunt la Ministerul Agriculturii. Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară este o instituţie autonomă, cu buget propriu şi corp de control propriu, pe care Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale o coordonează în ceea ce priveşte integrarea europeană. Această coordonare a fost preluată la sfârşitul primăverii anului 2005, când domeniul sanitar-veterinar era în urmă în ceea ce priveşte măsurile necesare integrării şi, sub coordonarea ministrului Gheorghe Flutur, domeniul sanitar-veterinar a ajuns, de la 4 steguleţe roşii în octombrie 2005, la un singur steguleţ roşu în mai 2006. Stimate colege şi stimaţi colegi, este important să nu ne amăgim când vorbim de gripa aviară. România nu este Olanda. România are 5 milioane de gospodării la ţară, iar aproape toate au păsări în curte. În ciuda situaţiei dificile, mobilizarea realizată de autorităţile centrale şi locale este remarcabilă. Pentru acest tip de acţiune prompt, onest şi eficient, România a fost apreciată la nivel european atât de comisarul Olli Rehn, cât şi de miniştri ai agriculturii din ţările Uniunii Europene şi, recent, ieri, astăzi, domnul Jonathan Sheely a considerat că acţiunea împotriva gripei aviare este mai degrabă o bilă albă dată Guvernului României. Să nu uităm un lucru. Acum câţiva ani, o ţară ca Olanda a eutanasiat câteva milioane de păsări în doar 3 luni de zile din aceeaşi cauză. Numai răuvoitorii nu văd că ministrul Gheorghe Flutur este foarte serios în această problemă şi îşi asumă rolul de gestionar al crizei. Mulţi dintre cei care îl critică ar claca în două, trei zile, dacă ar avea responsabilităţi similare. Stimate colege şi stimaţi colegi, instituţiile statului funcţionează, în prezent, ministrul Gheorghe Flutur face eforturi serioase pentru combaterea gripei aviare, iar Grupul parlamentar al PNL din Senat îl susţine pe ministrul agriculturii în aceste eforturi. Credem că toate energiile autorităţilor centrale şi locale cu responsabilităţi trebuie să se acţioneze pe linia soluţionării cât mai grabnice a acestei probleme. Vă mulţumesc. (aplauze)
|
|
|
Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc. Domnul senator a vorbit 4 minute.
|
|
|
Are cuvântul domnul senator Şerban-Cezar Strătilă, Grupul parlamentar Dreptate şi Adevăr PNL-PD. Ultimul vorbitor va fi domnul senator Aurel Ardelean, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare. Eu aş atrage atenţia că toate grupurile au depăşit timpul alocat şi aş ruga colegii care fac parte din acelaşi grup să găsească modalitatea între dumnealor să-şi drămuiască timpul, astfel încât toţi să se poată exprima. Vă rog, aveţi cuvântul, domnule senator.
|
|
|
Domnul Şerban-Cezar Strătilă: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, stimate colege şi stimaţi colegi. Asistăm, în ultima perioadă, la un fenomen deosebit de nociv pentru consolidarea statului democratic şi anume, decredibilizarea instituţiei Parlamentului. Aproape întreaga mass-media, beneficiind uneori şi de contribuţia involuntară a unora dintre noi, desfăşoară un gen de întrecere socialistă în a înfiera prestaţia parlamentarilor, leit-motivul fiind, bineînţeles privilegiile acordate prin statutul acestora. Adoptarea statutului este, fără îndoială, un fapt pozitiv, dar să nu uităm că aşa-numitele privilegii - şi mă refer, în special, la pensiile de serviciu - reprezintă în alte domenii o realitate confortabilă. Astfel, la vârste mult inferioare celei de pensionare în sistemul public, angajaţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Justiţiei, dar şi alţii, beneficiază de pensii de lux, recordul cunoscut de mine fiind de peste 110 milioane lunar pentru un fost director de penitenciar. Trebuie precizat că persoanele respective nu contribuie proporţional pentru aceste pensii, povara finanţării fiind suportată de sectorul privat şi de "bugetarii" de categoria a doua sau fraierii care contribuie la bugetul de stat. Împreună cu alţi colegi liberali, am formulat, încă din iunie 2005, amendamente care vizau anularea pensiei de serviciu pentru parlamentari. Nu am procedat, în acest fel, nici din demagogie, nici pentru a-mi face imagine publică, ci din următoarele motive: 1) mi-ar fi fost foarte incomod să explic, în primul rând, celor care mi-au acordat încrederea că nu fac parte din categoria celor care îşi urmăresc doar propriile interese; 2) pentru că odată adoptat statutul cu aceste prevederi, ne-ar fi fost foarte dificil să mai putem interveni în eliminarea nedreptăţilor din sistemul de pensii. În încheiere, vreau să anunţ public faptul că am demarat, împreună cu un grup de colegi liberali, o iniţiativă care vizează unificarea tuturor sistemelor publice de pensii, astfel încât toţi cetăţenii României să beneficieze de pensii de stat calculate conform unei singure legi, Legea nr.19/2000. Pentru această iniţiativă avem sprijinul partenerilor sociali, patronate şi sindicate şi invităm, alături, colegi din toate partidele parlamentare, nu doar pentru îmbunătăţirea imaginii noastre, ci pentru a demonstra că Parlamentul României este responsabil, puternic şi ataşat principiilor Constituţiei. Menţionez că, odată cu depunerea iniţiativei spre dezbatere, voi comunica secretariatului general al Senatului opţiunea de a mi se calcula punctajul pentru pensie, pe durata mandatului, conform Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Vă mulţumesc. (aplauze)
|
|
|
Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc.
|
|
|
Are cuvântul domnul senator Aurel Ardelean, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, ultimul vorbitor de la partea de declaraţii politice.
|
|
|
Domnul Aurel Ardelean: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, În declaraţia politică de astăzi doresc să abordez o problemă care aduce, în mod evident, României o imagine negativă. Mă refer la faptul că, recent, România a fost plasată pe locul al treilea din Europa ca număr de plângeri înregistrate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, după Federaţia Rusă şi Turcia. Un element important îl constituie nu doar imaginea dezolantă pe care acest loc îl oferă României şi sistemului de justiţie, ci şi valoarea despăgubirilor achitate de stat, care ajunge la suma de 4 milioane de euro până în prezent. Conform unui raport al CEDO, pe rolul instanţei europene pentru drepturile omului sunt înregistrate peste 8000 de cereri împotriva României. Sigur că nu toate aceste cereri ajung să se judece, pentru că aproximativ 90% dintre ele sunt respinse de CEDO ca inadmisibile, dar numărul lor este extrem de mare. Din totalul plângerilor adresate în 2005, 15% au vizat România. Un alt aspect semnalat de CEDO priveşte deciziile luate de autorităţile locale. Statul român trebuie să adopte măsuri împotriva unor primari şi membri de comisii locale, care, prin refuzul lor de a restitui o serie de proprietăţi, au produs statului român prejudicii la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Există 6 hotărâri de condamnare a statului român emise, în ultimii doi ani, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, hotărâri vizând retrocedarea de proprietăţi sau care au obligat statul la plata unor despăgubiri către cetăţenii reclamaţi. Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a înaintat, recent, ministrului finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, ca reprezentant al statului român, o scrisoare în care solicită acestuia să evalueze oportunitatea angajării unor acţiuni în regres împotriva acelor primari şi membri de comisii locale care n-au respectat legea. Numai aproximativ 3% din primarii români au fost sancţionaţi, dar cazurile de nerespectare a legii sunt mult mai numeroase. Baza legală a acţiunilor în regres contra primarilor şi membrilor de comisii de specialitate, care refuză retrocedările, o constituie prevederile Ordonanţei Guvernului nr.94/1999 privind participarea României la proceduri în faţa CEDO şi Comitetelor miniştrilor ale Consiliului Europei. Aceeaşi ordonanţă prevede şi răspunderea civilă a magistraţilor, care au produs daune statului de ordinul milioanelor de euro, dar împotriva acestora nu s-a iniţiat niciodată vreun demers similar, în pofida faptului că, la Capitolul Justiţie al integrării României nu stăm prea bine. Doamnelor şi domnilor senatori, În contextul integrării noastre în Uniunea Europeană, consider că justiţia din România trebuie să-şi facă datoria. Faptul că un număr mare de români îşi caută dreptatea în altă parte decât în ţară este alarmant şi se impun măsuri din partea instituţiilor responsabile ale statului. Dacă aceste instituţii şi cei care le conduc nu înţeleg că trebuie să oferim cetăţenilor noştri încredere în justiţie, atunci şansa României de integrare europeană va fi mult diminuată. Vă mulţumesc.
|
|
|
Domnul Radu Mircea Berceanu: Partea de declaraţii politice s-a încheiat.
|
|
|
|
|
|
|