|
|
|
|
|
|
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 15 aprilie 2014
|
1. |
Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: |
|
|
|
|
|
Şedinţa a început la ora 8,30. Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Dan-Ştefan Motreanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Ion-Marcel Ciolacu şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.
|
|
|
|
|
Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Bună dimineaţa! Daţi-mi voie să deschid şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi 15 aprilie 2014. Săptămâna trecută au deschis seria declaraţiilor politice reprezentanţii puterii. Săptămâna aceasta o să începem cu reprezentantul opoziţiei.
|
|
|
|
|
Drept urmare, îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Lubanovici. Se pregăteşte domnul deputat Sorin Iacoban.
|
|
|
|
|
Domnul Mircea Lubanovici: Mulţumesc, domnule preşedinte. Nu pot să nu remarc faptul că întotdeauna dumneavoastră aţi deschis şedinţele noastre la timp. Vă mulţumim pentru aceasta. Onorat prezidiu, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Prin declaraţia de astăzi doresc să vă aduc în atenţie migraţiei medicilor, subiect pe care actualii guvernanţi fac orice ca să îl evite. Din nefericire, cifrele ne arată situaţia alarmantă cu care ne confruntăm: avem mai mult de 20.000 de medici români care lucrează în afara ţării, iar dintre aceştia, aproape 14.000 sunt plecaţi din ţară după 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană. Mai mult decât atât, conform datelor Colegiului Medicilor, în 2013 numărul medicilor care au ales să emigreze a fost egal cu numărul absolvenţilor de medicină. Îngrijorător este faptul că, în prezent, 60% dintre medicii care părăsesc România au între 42 şi 48 de ani, cu alte cuvinte, cei care aleg să îşi desfăşoare activitatea în afara ţării sunt profesionişti cu experienţă foarte mare. În aceste condiţii, stimaţi guvernanţi, mă văd nevoit să vă întreb care sunt măsurile prin care intenţionaţi să rezolvaţi această problemă? Ştim cu toţii de suplimentul de 150 de euro pe care îl acordaţi medicilor rezidenţi, acţiune pe care aţi anunţat-o cu mare fast la televiziunile prietene. Cu toate acestea, tabloul pe care tocmai l-am prezentat ne arată foarte clar că nu este suficientă! Situaţia actuală ne indică că este necesar un pachet amplu de acţiuni atât la nivel naţional, cât şi la nivel european. Iar soluţiile propuse de Colegiul Medicilor sunt clare: creşterea finanţării sistemului de sănătate, campanii de îmbunătăţire a reputaţiei şi imaginii medicilor şi realizarea de acorduri cu statele europene privind migraţia medicilor. Nu trebuie să ignoraţi contextul european: în situaţia în care ţările europene se confruntă cu un deficit de personal, iar condiţiile în care medicii activează sunt net superioare celor din România, cum motivaţi specialiştii români să rămână în ţară? Ca şi cum toate acestea nu ar fi suficiente, trebuie să adaug un alt exemplu absurd: România nu recunoaşte diplomele de medic obţinute de cetăţenii români în Statele Unite ale Americii. În loc să încurajaţi întoarcerea specialiştilor în ţară, preferaţi să ignoraţi acest subiect şi să vă concentraţi doar pe apariţii televizate şi discursuri populiste. Sunt curios cum explicaţi această situaţie, cine este responsabil pentru lipsa dumneavoastră de acţiune? Stimaţi colegi, Domnule preşedinte de şedinţă, Pentru că săptămâna aceasta este o săptămână specială pentru toţi creştinii de pe mapamond, aş vrea să închei declaraţia mea politică de astăzi cu câteva versuri dintr-o poezie atât de dragă mie: "De n-ar fi înviat Hristos,/Zadarnic-ar fi fost credinţa/Şi omul, pururi păcătos,/ Îngemănat cu suferinţa,/Prin lume şi-ar fi dus căinţa,/Necunoscând ce-i biruinţa/De n-ar fi înviat Hristos./De n-ar fi înviat Isus,/Zadarnic ar fi fost Cuvântul/Ce pretutindenea s-a spus/ Şi s-a-mpânzit cu el pământul,/N-am fi ştiut ce-i Legământul/Şi veşnic ne-ar fi fost mormântul,/De n-ar fi înviat Isus./Dar Domnul a-nviat din morţi/Şi a arătat că învierea/Ce-a sfărâmat închise porţi,/E semnul vieţii şi puterea/Ce-aduce lumii mângâierea/Şi darul jertfei: Învierea.../ Hristos a înviat din morţi!" Vă mulţumesc.
|
|
|
|
|
Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu.
|
|
|
|
|
Invit la microfon pe domnul deputat Sorin-Avram Iacoban. Se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran.
|
|
|
|
|
Domnul Sorin-Avram Iacoban: Mulţumesc, domnule preşedinte. Astăzi voi prezenta declaraţia politică "Traian Băsescu premeditează o lovitură împotriva statului de drept". Dragi colegi, Ultimele declaraţii ale preşedintelui neligitim Traian Băsescu întrunesc fără echivoc elemente constitutive ale unor infracţiuni din Codul penal. Am spus preşedinte nelegitim deoarece vă reamintesc că Hotărârea nr.33 din 6 iulie 2012 de suspendarea domniei sale nu a fost revocată de Parlamentul României. Ţin să precizez domnului preşedinte nelegitim că dacă tot face apel la consilierii constituţionalişti de la Palatul Cotroceni de fiecare dată când doreşte să-şi apere propria moşie de la Nana, poate măcar să-i consulte şi cu privire la cele două instituţii de drept constituţional, suspendarea preşedintelui şi demiterea preşedintelui, pentru a-i completa un raport în care să scrie: "Şefu', conform Constituţiei, sunteţi un preşedinte nelegitim, deoarece ocupaţi acest post, deşi hotărârea de suspendare nu a fost revocată de singura instituţie abilitată pentru acest proces, şi anume, Parlamentul României." Căţărat în fruntea statului român în mod ilegal, domnul Băsescu revine la limbajul de pirat ameninţând în stânga şi-n dreapta, deşi nu au trecut decât câteva zile de la adresarea celebrei scrisori care se dorea a fi, în concepţie băsistă, un apel la responsabilitate pe tema accizei la combustibil, vizibil deranjat de faptul că scrisoarea respectivă nu a avut efectul scontat. Domnule preşedinte, de ce ameninţaţi familia unui parlamentar care face parte din Comisia Nana? Aţi ameninţat pe soţul doamnei Firea cu moartea, cu DNA-ul, cu dispariţia? Asemenea lui Codruţ Marta? Dumneavoastră, care în fiecare dimineaţă digeraţi rapoarte de la instituţiile statului care se preocupă de siguranţa naţională, să nu ştiţi măcar acum unde se află principalul complice al lui Sorin Blejnar, Codruţ Marta? Dorim să răspundeţi la această întrebare tocmai pentru a şti exact ce riscă membrii familiilor parlamentarilor români care au impertinenţa să ancheteze afacerile prezidenţiale cu posibil caracter ilicit de la Nana. Domnule Traian Băsescu, ne dorim ca în luna decembrie 2014, dumneavoastră să fiţi găsit acasă de procurorii DNA conduşi de cea mai puternică femeie din ţară, aşa cum recent aţi clarificat acest lucru, Laura Codruţa Kovesi. Mai dorim ca, respectându-vă opţiunile în materie de inginerii financiare, colegul dumneavoastră de celulă să nu fie altul decât Sorin Blejnar. Şi nu în ultimul rând, dorim ca viitorul dumneavoastră domiciliu, probabil Penitenciarul Rahova, să fie gazdă primitoare pentru cei care au călcat în picioare legile ţării, astfel încât toţi cei care au furat să vă fie parteneri în viitorul dumneavoastră proiect politic intitulat "Rahova, for ever". Iar cei care n-au încălcat legile ţării să nu mai poată fi urmăriţi de cea mai puternică femeie din ţară doar pentru opiniile politice diferite de cele ale dumneavoastră, deoarece acest fapt poartă numele de poliţie politică. Nu apreciem de loc, domnule preşedinte, noul dumneavoastră joc de glezne politic, lipsit de substanţă, prin care aţi anunţat că staţi la dispoziţia Parchetului pentru orice investigaţie, ştiind că până la terminarea mandatului, conform opiniei de specialitate a celui mai nou constituţionalist al dumneavoastră, Daniel Morar, aveţi imunitate absolută. Noi ştiam că specialitatea domnului Morar este Dreptul penal şi de procedură penală, însă e evident că şi Domnia Sa a fost inclus în de acum celebrul proces de reevaluare băsist. Şi, dacă tot a venit vorba de reevaluare, aţi afirmat recent despre Gabriel Oprea că este lacheul domnului Ponta. Păi, iar v-aţi răzgândit? Nu dumneavoastră aţi spus că procesul de reevaluare băsist este infailibil? Şi acum, ce faceţi? Pentru că e Săptămâna Patimilor, ar fi bine să formulaţi un autodenunţ prin care să recunoaşteţi că în 2014 nu se va mai putea fura la fel ca la scrutinul din 2009 pentru alegerea Preşedintelui României. Domnule preşedinte ilegitim, cine a fost principalul beneficiar al furtului de la scrutinul din 2009? Şi cine a organizat scrutinul din 2009 din funcţia de ministru al administraţiei şi internelor? Nu cumva a fost oare domnul Vasile Blaga? Dragi colegi, Ceea ce m-a stupefiat a fost comunicatul Administraţiei Prezidenţiale. Astfel, purtătorul de cuvânt al Preşedintelui, domnul Bogdan Oprea, a afirmat că doreşte să o asigure pe colega noastră, senator Gabriela Firea, că dacă soţul domniei sale nu a comis nici o ilegalitate în procesele de retrocedare, atunci nu are de ce să fie îngrijorată sau să se simtă intimidată. Domnule Băsescu, Mă adresez dumneavoastră, pentru că domnul Oprea v-a prezentat punctul de vedere, într-un stat de drept Administraţia Prezidenţială nu se pronunţă cu privire la posibile ilegalităţi, ci puterea judecătorească. Nu Administraţia Prezidenţială hotărăşte rechizitoriile. Nu Administraţia Prezidenţială împarte dreptatea în ţară, ci puterea judecătorească. Aveţi dumneavoastră informaţii că se întâmplă altfel? Din această cauză, aţi ţinut să vă faceţi înţeles de toţi prin intermediul comunicatului de presă? Dragi colegi, Este evident că în România este în desfăşurare un atentat deosebit de periculos la adresa statului de drept. Statul de drept a fost permanent un veritabil duşman pentru portocalii care s-au îmbogăţit într-un ritm accelerat tocmai din cauza stilului impus de la Palatul Cotroceni. Ultimele luni de preşedinţie ilegitimă a lui Traian Băsescu se conturează a fi unele pline de abuzuri împotriva statului de drept. Un lucru este cert: deşi va pleca de la Palatul Cotroceni, ultimul autocrat din Europa îşi va căuta refugiul politic în noua feudă prezidenţială, Mişcarea Populistă în decor, sperând în mod ilegitim să scape de rigorile legii penale. Aşteptăm din partea celei mai puternice femei din România în concepţia băsistă să trateze cu aceeaşi celeritate şi exces de zel dosarele de corupţie ale viitorului fost preşedinte, astfel încât nicio faptă săvârşită cu caracter penal să nu rămână nepedepsită. Doamna Kovesi, tocmai în acest lucru stă chintesenţa şi arta dreptului penal: cei care săvârşesc infracţiuni să fie traşi la răspundere şi niciun nevinovat să nu suporte în mod abuziv rigorile legii penale. Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.
|
|
|
|
|
Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu. Vă reamintesc că durata unei declaraţii nu poate depăşi trei minute.
|
|
|
|
|
Invit la microfon pe domnul deputat Virgil Guran. Se pregăteşte domnul deputat Ioan Dîrzu.
|
|
|
|
|
Domnul Virgil Guran: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică începe printr-o întrebare: dacă există totuşi soluţii pentru România. Ne punem această întrebare de 25 de ani pentru că de fiecare dată în campanie, sau în opoziţie, spunem că ne pregătim pentru o guvernare fructuoasă, că avem programe deosebite, prezentăm programe deosebite, dar, din păcate, în momentul în care se ajunge la guvernare vedem de multe ori mult scandal în care oamenii politici, gen Băsescu, pun vina pe Ponta, Ponta pe Băsescu şi uite aşa programul de guvernare nu se mai respectă. Mă întreb ce soluţie putem să găsim pentru că ţara continuă să trăiască într-o stare de sărăcie, pentru că dezvoltarea mult aşteptată nu vine, şi atunci cred că noi trebuie să luăm acele măsuri necesare. De fapt ce-ar însemna aceste măsuri? Ar însemna să avem curajul să propunem în funcţii importante, în Guvern în primul rând, să propunem un prim-ministru capabil, care să nu fie neapărat un om politic, care să nu fie neapărat preşedintele unui partid, "cel mai puternic partid din România", ci să reuşim să promovăm un om care ştie să elaboreze un program de dezvoltare, un proiect clar, bazat pe realitate, şi care în momentul în care ajunge să conducă să nu vină cu soluţii gen taxa pe stâlp, impozite forfetare, măriri de taxe şi impozite. De fapt, ne trebuie un om care să aibă curajul să adune în jurul său alţi oameni capabili, fără teama că n-o să mai aibă autoritatea necesară să conducă în cazul în care sunt prea mulţi oameni capabili în jurul lui, un om care să aibă curajul să vină cu reforme, reforme atât în aparatul de stat, pentru a limita aceste pierderi, pentru că în momentul de faţă observăm că firmele particulare sunt văduvite de ceea ce merită şi trebuie să tragă ponoasele pentru proasta administrare a societăţilor de stat şi a statului în sine. Mă întreb dacă noi, oamenii politici, avem curajul să venim în faţa electoratului, în Parlament, şi să luăm aceste măsuri, să nu ne mai fie jenă să tragem la răspundere pe acei oameni pe care i-am pus în funcţii, şi să ne gândim că poate dacă-i deranjăm, cine ştie ce probleme pot să existe. Nu există probleme, cred că există doar soluţii, iar aceste soluţii sunt la îndemâna noastră. Mă întreb dacă avem curajul şi căderea să facem acest gest, gest de onoare, şi să aducem efectiv ţara acolo unde aşteaptă cei care ne-au ales s-o ducem. Vă mulţumesc. Deputat de Prahova, Guran Virgil.
|
|
|
|
|
Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Aştept şi eu răspunsul la întrebarea dumneavoastră.
|
|
|
|
|
Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Dîrzu. Se pregăteşte domnul deputat Dan-Cristian Popescu.
|
|
|
|
|
Domnul Ioan Dîrzu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Guvernul PSD a rezolvat problema cadastrării gratuite a terenurilor". Dragi colegi parlamentari, Dragi prieteni şi români din toată ţara, Declaraţia mea politică de astăzi face referire la problema cadastrării terenurilor şi la ultimele măsuri luate de Guvernul condus de premierul Victor Ponta pentru soluţionarea acestui subiect. Am ales să tratez acest subiect în calitate de deputat care a iniţiat în Parlament, în echipa USL, o măsură de cadastrare gratuită a terenurilor, dar şi de reprezentant al unei zone montane, Apuseni-Teiuş, în care această problemă este extrem de importantă. În primul rând, vreau să felicit Executivul. Prin ultimele măsuri luate a permis din nou cadastrarea gratuită a terenurilor pe formatul Programul Naţional de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Acest program presupune înregistrarea gratuită pentru cetăţeni a tuturor proprietăţilor în mod sistematic, la iniţiativa autorităţilor, adică parcelă cu parcelă, într-un proces unitar, la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale. Guvernul, de asemenea, a asigurat sursele de finanţare prevăzute pentru derularea acestui program. Ca şi în cazul iniţiativei pe care am avut-o în Parlament acestea provin din fonduri europene, pentru exerciţiul bugetar 2014-2020, precum şi veniturile proprii ale ANCPI conform Ordonanţei de urgenţă nr.8/2014. Ordonanţa prevede ca banii să meargă exclusiv către acest program. Măsura propusă de Guvernul României corectează astfel erorile generate de iniţiativa legislativă propusă pe vremea USL şi atât de apărată astăzi de Grupul PNL. Se evită astfel lipsa de prioritizare şi transparenţă a cererilor. Practic, pe forma propusă, toţi cetăţenii puteau veni să solicite efectuarea cadastrului în acelaşi timp, iar unii cetăţeni să fie trataţi preferenţial. Costurile programului în varianta Guvernului, ale înregistrării sistematice faţă de înregistrările la cerere, este de aproximativ 4 ori mai mic şi trebuie să recunoaştem aceste beneficii clare aduse de varianta Executivului. Mai mult decât atât, sumele prevăzute în Acordul de parteneriat cu Uniunea Europeană, pentru perioada 2014-2020, se ridică la aproximativ 300 de milioane de euro pentru Programul Naţional de Cadastru, sumă incomparabil mai mică faţă de nevoia de finanţare, de 2,7 miliarde de euro, care ar fi fost indusă de varianta la cerere. Înregistrarea sistematică a proprietăţilor a fost posibilă încă din 2004, Guvernele PNL şi PDL nereuşind să facă nimic semnificativ privind numărul de proprietăţi înregistrate sistematic, în condiţiile în care au cheltuit sute de milioane de euro anual, în cei 8 ani în care au fost la guvernare. În perioada 2007-2013, Guvernul de la acea vreme putea să aplice pentru finanţare prin fonduri europene, dar nu a făcut-o. În acest sens, declar că voi vota orice iniţiativă menită să permită cadastrarea organizată, rapidă şi gratuită a terenurilor şi recunosc meritele Guvernului condus de premierul Victor Ponta în soluţionarea acestei probleme. Prin măsură luată de Guvernul PSD se respectă practic angajamentele USL. Sper ca şi foştii colegi din USL să recunoască aceste merite şi să susţină măsurile luate de Executiv. Deputat Ioan Dîrzu, Colegiul Apuseni Teiuş. Vă mulţumesc.
|
|
|
|
|
Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
|
|
|
|
|
Invit la microfon pe domnul deputat Dan-Cristian Popescu. Se pregăteşte domnul deputat Toader Dima.
|
|
|
|
|
Domnul Dan-Cristian Popescu: Bună ziua! Declaraţie politică intitulată: "Alegerile parţiale din 25 mai - un test pentru Dreapta din România." Doamnelor şi domnilor deputaţi, Pe 25 mai vom avea nu doar alegeri europarlamentare, ci şi alegeri parlamentare parţiale în 8 colegii, precum şi alegeri locale pentru poziţia de preşedinte al Consiliului judeţean Argeş, pentru 10 primării de oraşe şi comune şi pentru 4 consilii locale. Dacă alegerile europarlamentare au miza lor, viitorul Uniunii Europene şi reprezentarea României în structurile de conducere ale Uniunii, aceste alegeri parţiale au o miză politică internă şi despre aceasta vreau să vorbesc acum. Stimaţi colegi, Despre unificarea dreptei s-a vorbit mult. Eu însumi am vorbit de multe ori de la tribuna Parlamentului pe această temă, menţionând faptul că Dreapta în momentul de faţă este mai curând un amestec de voci decât un proiect. Avem o Dreaptă fărâmiţată, dar există încă speranţa ca dreapta politică să se unească. Dreapta românească s-a tot unit prin ruperi şi dezmembrări. Divizarea este opera unor politicieni care "Nu văd pădurea din cauza copacilor". Din păcate, electoratul nostru simte lucrul acesta şi, în consecinţă, încrederea în liderii Dreptei este în scădere. Iată că a sosit momentul în care putem trece la fapte. Aceste alegeri parţiale sunt un test electoral pe care Dreapta trebuie să-l treacă, şi nu-l poate trece cu bine decât unită. O Dreaptă unită poate pune în aplicare programele şi proiectele care să aducă dezvoltare prin investiţii şi locuri de muncă, atât de necesare românilor. La aceste alegeri europarlamentare, este imposibil să se meargă cu liste comune, partidele de dreapta din România fiind afiliate la formaţiuni politice europene diferite. Însă, doamnelor şi domnilor colegi, avem în faţă şi provocarea acestor alegeri parţiale. Acum este momentul ca Dreapta să facă primul pas spre unitate, susţinând la aceste alegeri candidaţi unici. Forţele de dreapta nu vor obţine un succes electoral decât dacă se unesc. În caz contrar, vom asista la un eşec al dreptei în aproape toate colegiile. Mizele şi orgoliile sunt mult mai mici în cazul acestor alegeri parţiale şi am avea un bun test electoral pentru toate partidele de dreapta de la noi, în perspectiva unei mobilizări pentru un candidat unic al Dreptei la alegerile prezidenţiale din toamnă. Căci, marea provocare a anului 2014, atât pentru Dreapta, cât şi pentru România, este reprezentată de alegerile prezidenţiale. Va putea Dreapta să propună un candidat unic? Vor putea toate partidele de dreapta să treacă peste orgolii şi divergenţe pentru ca înainte de turul doi să poată să facă front comun împotriva candidatului Stângii? Doamnelor şi domnilor deputaţi din opoziţie, Să nu ne facem iluzii! Maşina electorală a PSD-ului este foarte greu de bătut. De altfel, Stânga s-a unificat deja sub denumirea de USD, care va propune candidaţi comuni atât la euro-parlamentare, cât şi la alegerile parţiale. Iar dacă ţinem cont de sondajele de opinie, nu ne permitem să ne facem iluzii. Dacă vrem să batem USD-ul, trebuie să ne unim în jurul unor principii şi să găsim candidaţii cu adevărat potriviţi, care să creeze armonie între partidele Dreptei. Prin formaţia mea intelectuală sunt matematician şi sunt un om suficient de realist ca să ştiu că putem să ne facem diverse iluzii şi planuri, dar realitatea politică în anii electorali se reduce la cifrele şi procentele rezultate după zilele alegerilor. Iar pentru ca scorul să ne fie favorabil, trebuie să acţionăm şi să găsim formula corectă pentru ca aceste alegeri parţiale să fie primul triumf al Dreptei unite. Avem nevoie acum, mai mult ca niciodată, să fim uniţi, pentru că doar aşa vom putea câştiga. Cu cât se face mai târziu această unificare a Dreptei, cu atât se vor diminua şansele victoriei. De aceea, aştept ca mesajul meu să ajungă la liderii partidelor de dreapta, care ar trebui să înţeleagă importanţa momentului, să folosească oportunitatea politică şi să ne conducă către victorie. Vă mulţumesc. Dan-Cristian Popescu, deputat ales în Sectorul 2, Bucureşti.
|
|
|
|
|
Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Invit la microfon pe domnul deputat Toader Dima. Se pregăteşte doamna deputat Florica Cherecheş.
|
|
|
|
|
Domnul Toader Dima: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, În declaraţia politică de astăzi voi vorbi despre "Riscul de sărăcie redus prin educaţie, mai ales în agricultură". Revin asupra unei chestiuni pe care nu o dată am abordat-o, cea a fermelor de familie, despre care toată lumea susţine că reprezintă viitorul agriculturii. De altfel, doamnelor şi domnilor deputaţi, chiar Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite a anunţat că siguranţa alimentară nu mai este dată de marile exploataţii agricole, ci de micile ferme mai aproape de comunităţi. Acest lucru poate fi privit direct ca un trend pentru schimbarea modului în care se face agricultură, care va duce la creşterea numărului de tineri care se stabilesc la ţară. Uniunea Europeană a învăţat din experienţa în acest domeniu a altor state, unde numărul membrilor de familie este foarte mare, chiar dacă e vorba de ţări mai sărace, aşa cum sunt India şi China. Iar o dovadă în acest sens este noua Politică Agricolă Comună care se va axa pe protecţia mediului, o distribuţie mai echilibrată a fondurilor europene, dar mai ales mai mulţi bani pentru micii fermieri. Cei care se ocupă cu statistica anunţă că la nivel mondial aproximativ 50% din producţia agricolă provine din micile ferme de familie. Aşa că nici România nu poate merge în altă direcţie. Uniunea Europeană are în viitor planuri mari cu micii fermieri, după cum arată chiar comisarul pentru agricultură, Dacian Cioloş. Vă amintesc, stimaţi colegi, că e vorba de susţinerea directă a veniturilor agricole, cu plăţi prioritare pentru cei tineri şi încurajarea micilor fermieri, astfel încât ei să poată face faţă concurenţei de pe piaţă. Toate acestea pentru că fermele mici de familie sunt mai aproape de nevoile pieţii, sunt mai dinamice şi se adresează mult mai rapid cerinţelor din agricultură. Să nu uităm de asemenea că micile ferme de familie, şi nu industria, sunt cele care asigură promovarea produselor tradiţionale, iar fermele de familie sunt şi locul spre care s-ar putea îndrepta o bună parte din cei care cândva au plecat în alte ţări, iar acum, într-o Europă în criză, mulţi se întorc în România. În mod sigur ei vor căuta salarii cât mai aproape de cele pe care le aveau în ţările vestice, aşa că o bună parte se va îndrepta spre oraşe. Dar nu toţi. Aşa că sunt sigur că mulţi se vor întoarce către sate, de acolo de unde au plecat. Iar la sat, una din afacerile de viitor o reprezintă tocmai ferma de familie. Aceasta va fi ocazia, stimaţi colegi, în urma căreia vom vedea apărând noi meserii, sau vor fi reînfiinţate unele mai vechi, în urma schimbărilor relaţiilor de muncă. Am putea vorbi chiar de o adevărată revoluţie, dar una culturală, paşnică, pe care o văd ca singura cale viabilă de ieşire din criză. De asemenea, doamnelor şi domnilor deputaţi, spun că formarea profesională continuă a devenit din ce în ce mai importantă, odată cu schimbările apărute în piaţa muncii. Pentru o agricultură modernă, aşa cum trebuie să fie şi cea de fermă de familie, e nevoie de o bună pregătire. Numai că învăţământul agricol a fost neglijat în ultima vreme şi asta nemeritat. E nevoie, în afară de şcolile teoretice şi de cele profesionale, şi de multe şcoli şi licee agricole. Înfiinţate acum aproape 50 de ani, liceele agricole au devenit, din păcate, cenuşăreasa sistemului de educaţie din România. Din 160 de şcoli şi licee agricole, câte erau în 1990, astăzi mai sunt doar 40, multe dintre ele cu o dotare mult mai săracă. Vorbesc mereu de viitorul agriculturii în centrul căreia Uniunea Europeană pune mica fermă de familie. Dar cine să se ocupe de ele? Cine să facă agricultură eficientă dacă nu ştie cum? Fermele de familie ar fi cu adevărat o a doua şansă dacă ar fi înfiinţate şi conduse de absolvenţi ai învăţământului agricol de calitate. O astfel de fermă de familie ar beneficia şi de un ajutor generos din partea Uniunii Europene, aproximativ 13 mii de euro, bani cu care pot fi făcute multe lucruri bune în agricultură. Pe lângă revigorarea învăţământului agricol, e timpul ca centrul de greutate să se mute de la sprijinirea fermelor mari şi foarte mari către susţinerea concretă şi constantă a fermelor mici şi medii. Vă mulţumesc. Deputat Toader Dima, Colegiul uninominal nr.6, Huşi, Vaslui.
|
|
|
|
|
Domnul Dan-Ştefan Motreanu: O invit la microfon pe doamna deputat Florica Cherecheş.
|
|
|
|
|
Doamna Florica Cherecheş: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Veşnica reformă a învăţământului". Învăţământul românesc este într-o continuă reformă ce nu pare a se mai sfârşi vreodată, cu toate că adevăratele măsuri de reformă întârzie să fie luate. Acum se discută despre obligativitatea includerii tuturor copiilor de 5 ani într-un sistem instituţionalizat de educaţie începând cu anul 2015, adică grupa mare de grădiniţă să devină obligatorie. Nu pun în discuţie dacă această idee este bună sau nu, ci mă îngrijorează graba cu care se doreşte a se pune în aplicare fiecare nouă idee, fără o planificare judicioasă şi fără a aloca buget semnificativ mărit Ministerului Educaţiei Naţionale. Nu de mult am asistat la nebunia provocată de introducerea clasei 0, devenită pregătitoare, în şcoală, apoi "la şcoală sau la grădiniţă", de nu mai ştia nimeni unde va fi. Aveam directori de şcoli care se vedeau puşi în situaţia de a amenaja în timp record noi săli de clasă, fără a dispune de spaţiu fizic, fiind nevoiţi în unele cazuri să transforme chiar cancelaria în sală de clasă. Amenajarea, achiziţiile de mobilier au trenat, ceea ce a condus la amânarea începerii anului şcolar cu o săptămână, iar în unele cazuri această amânare nu a fost de ajuns. Dispunem reforme, dar nu evaluăm niciodată corect posibilitatea de implementare a acestora şi consecinţele lor. Nici acum nu ne gândim că acei copii, fie ei şi 1-2% din totalul care frecventează grupa mare în prezent, au nevoie de spaţiu, de un număr mai mare de îngrijitoare şi educatoare. A citit cineva, de curiozitate, o fişă de post a îngrijitoarelor de la grădiniţă? Ştie cineva câţi bani duc ele acasă? Aceste îngrijitoare, în urma unei luni de muncă, reuşesc să ducă acasă puţin peste 600 de lei. Pentru aceşti bani ele sunt primele care ajung la grădiniţă şi ultimele care pleacă. Au grijă de copiii noştri, ajutându-i să mănânce, să se îmbrace, să meargă la toaletă, stau cu ei când educatoarea este chemată la direcţiune, ajută la bucătărie, curăţă şi igienizează interiorul şi exteriorul, datorită faptului că grădiniţele nu mai au personal de întreţinere din lipsă de fonduri, spală aşternuturile de pat ale copiilor, deoarece multe grădiniţe nu mai au nici postul de spălătoreasă, şi chiar sunt răspunzătoare de paza lucrurilor personale ale copiilor şi ale educatoarei. Pe lângă faptul că ele câştigă atât de puţini bani, dar au responsabilităţi imense, nici nu au posibilitatea de a se dezvolta profesional. Orice curs de calificare ar face pe banii lor, de exemplu curs de igienă, nu le ajută să fie încadrate ca personal calificat, ele rămânând toată viaţa personal necalificat, cu un salariu de mizerie. În condiţiile în care va creşte numărul de copii la grădiniţe, din anul 2015, s-a preconizat angajarea de noi îngrijitoare, dar şi creşterea salariului acestei categorii, datorită faptului că au o responsabilitate enormă, de a ţine în siguranţă copiii noştri, ştiut fiind că multe grădiniţe se confruntă cu lipsă de personal, în prezent, şi din cauza faptului că raportul dintre salariu şi responsabilităţi nu este deloc atrăgător? S-a luat în considerare, dacă există posibilitatea, ca grădiniţele din toată ţara, atât din mediul urban, cât şi din mediul rural, să aibă capacitatea de a se îngriji de toţi copiii de 5 ani din ţară? Există peste tot spaţii corespunzătoare şi personal suficient? Se vorbeşte despre o mare dezbatere publică pe acest subiect, dar să nu uităm că această dezbatere se va face într-un an electoral, în care pomenile şi promisiunile electorale din partea partidului de guvernământ au început deja să apară, ascunzând adevăratele probleme cu care ne confruntăm: eficientizarea şi creşterea economică reală. Cred că, din nou, ne vom confrunta cu o dezbatere publică teoretică, care ne va împiedica să vedem pădurea de copaci. Deputat PNL de Oradea, Florica Cherecheş.
|
|
|
|
|
Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru. Se pregăteşte doamna deputat Ana Birchall.
|
|
|
|
|
Domnul Tudor Ciuhodaru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate doamne deputaţi, Stimaţi domni deputaţi, Vă invităm la dezbaterea privind interzicerea gazelor de şist, care va avea loc la Bârlad, în data de 26 aprilie 2014. Vă reamintesc că România nu are în prezent un act normativ pentru reglementarea explorării şi exploatării gazelor de şist şi nici nu interzice explorarea şi exploatarea gazelor de şist. Moratoriul privind obţinerea de avize şi autorizaţii în acest domeniu a expirat în decembrie 2012. De aceea, cerem Parlamentului şi Guvernului interzicerea prin lege a utilizării fracturării hidraulice în extragerea gazelor de şist şi amânarea extragerii gazelor de şist în judeţul Vaslui şi în perimetrul de la Băile Felix, până la dezbaterea în plenul Camerei Deputaţilor a Legii Ciuhodaru privind interzicerea explorării şi exploatării prin fracturare hidraulică a hidrocarburilor gazoase sau lichide şi anularea licenţelor exclusive de explorare a proiectelor ce utilizează această metodă. În al doilea rând, cerem anularea hotărârilor de guvern prin care s-au aprobat acordurile de explorare, exploatare, dezvoltare pentru gazele de şist. În al treilea rând, cerem respectarea voinţei comunităţilor locale şi transparenţă în procesul decizional. Şi nu în ultimul rând, retragerea statutului de zonă specială de siguranţă publică de la Pungeşti. Vă reamintim că am iniţiat un proiect de lege, PL-x nr. 469/2013, care prevede interzicerea utilizării fracturării hidraulice pentru explorarea şi exploatarea hidrocarburilor gazoase sau lichide pe teritoriul României şi pe platforma teritorială a Mării Negre. Totodată, în proiectul de lege sunt prevăzute sancţiuni pentru cei care utilizează această tehnică fără acordul cetăţenilor. Parlamentul European susţine dreptul fiecărui stat de a lua decizii privind valorificarea gazelor de şist, dar recomandă prudenţă maximă în avizarea explorării combustibililor fosili neconvenţionali până la stabilirea exactă a riscurilor legate de utilizarea acestei tehnici şi a unei legislaţii europene adecvate în acest domeniu, iar pe 9 octombrie 2013 a recunoscut riscurile legate de gazele de şist, luând în considerare obligativitatea studiilor de impact şi a consultării populaţiei. Considerăm că deciziile pe tema gazelor de şist trebuie să fie bazate în primul rând pe studii de impact serioase şi acceptate de toţi factorii, în acord cu dorinţele cetăţenilor şi nu sub influenţa politicilor de lobby. Facem un apel la dumneavoastră să puneţi interesul românilor mai presus de orice interes personal sau de partid şi să participaţi alături de noi la această dezbatere. Această invitaţie a fost adresată şi administraţiei prezidenţiale, şi primului-ministru, şi tuturor parlamentarilor din Parlamentul României. Vom face această invitaţie în fiecare săptămână, până când va avea loc această dezbatere şi sper că măcar în a doua zi de campanie electorală veţi găsi timpul necesar pentru a participa la dezbateri. Vă mulţumesc.
|
|
|
|
|
Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu.
|
|
|
|
|
O invit la microfon pe doamna deputat Ana Birchall. Se pregăteşte domnul deputat Florin Urcan.
|
|
|
|
|
Doamna Ana Birchall: Mulţumesc mult, domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, Educaţia implică grijă, atenţie, pregătire temeinică, învăţare şi foarte multă pasiune. În declaraţia de astăzi voi sublinia rolul foarte important pe care educaţia timpurie îl are atât pentru copiii noştri, cât şi pentru dezvoltarea societăţii. Să începem cu două probleme istorice cu care sistemul de învăţământ din România se confruntă: abandonul şcolar şi lipsa de performanţă. Aici nu mă refer la performanţa olimpicilor care ne fac mândri că suntem români cu fiecare medalie câştigată la olimpiadele internaţionale. Mă refer în schimb la performanţa celor mai mulţi elevi care, din păcate, nu sunt suficient de bine pregătiţi să promoveze evaluarea naţională sau examenul de bacalaureat. Studiile PISA demonstrează faptul că educaţia timpurie, mai precis introducerea copiilor cu vârste între 2 şi 6 ani în sistemul de învăţământ, cresc considerabil performanţele acestora pe timpul întregului parcurs educaţional. În toate ţările europene, dar şi în Asia Centrală există o formă de educaţie timpurie subvenţionată de stat şi acreditată pentru copiii cu vârstă mai mică decât vârsta la care începe învăţământul obligatoriu. Nevoia de a creşte performanţa elevilor este principalul motiv pentru care această practică este răspândită în Europa. Este cunoscut faptul că la vârste foarte fragede învăţarea este mult mai eficientă pentru copii. Capacitatea micuţilor de a se adapta la noile tehnologii stârneşte de multe ori invidia adulţilor. Şi vorbesc aici şi din proprie experienţă, în calitate de mamă a unui băiat de 13 ani, când admir naturaleţea cu care se adaptează la noile realităţi tehnologice, dar şi capacitatea de a acumula rapid informaţii. Consider că scăderea vârstei preşcolarilor este un proces natural la care şi România trebuie să adere pentru o mai bună eficienţă a sistemului de învăţământ. Copiii defavorizaţi au ocazia de a intra de la o vârstă fragedă într-un mediu social nou, în care dobândesc experienţe cu care din păcate, altfel, acasă nu se întâlnesc. Una din cauzele principale ale abandonului şcolar este lipsa unei educaţii în familie. Atunci când condiţiile financiare nu permit, din păcate foarte mulţi copii şi părinţii lor nu observă beneficiile educaţiei de calitate. Aceste cazuri, întâlnite în multe zone defavorizate din România, cum este şi judeţul Vaslui, ne dau un nou argument puternic pentru susţinerea educaţiei timpurii. Integrarea timpurie a copiilor defavorizaţi în sistemul de învăţământ trebuie susţinută atât pentru a da o şansă în plus dezvoltării acestora, cât şi pentru a se putea dezvolta la adevăratul lor potenţial. Educaţia timpurie a copiilor poate ajuta dezvoltarea mai armonioasă, mai pozitivă a familiilor tinere. Este deja bine cunoscut faptul că sporul natural în România este negativ. Familiile tinere se confruntă cu o teamă de a face copii. Pentru foarte multe familii din România cariera este pe primul plan, iar justificarea pentru această opţiune este în principal una financiară. Cred că statul trebuie să intervină pentru a da ocazia familiilor tinere să se dezvolte. Aşa cum am mai susţinut, inclusiv de la tribuna Parlamentului, prin politici publice ţintite statul trebuie să spargă cercul vicios în care se află prins prizonier un tânăr, şi o familie tânără: primul loc de muncă, prima casă, primul copil. Educaţia timpurie poate ajuta familiile tinere. Astfel, după terminarea concediului de creştere a copilului, sistemul public de învăţământ preşcolar poate ajuta familiile tinere cu creşterea copiilor, poate ajuta la dezvoltarea acestora într-un mediu nou, plin de noi provocări menite să-i pregătească pe micuţi pentru şcoală. Sunt sigură că scăderea graduală a vârstei copiilor preşcolari şi creşterea învăţământului obligatoriu cu un an, dacă este implementată corect, inclusiv din punctul de vedere al infrastructurii, poate fi o opţiune bună pentru sistemul de învăţământ din România. Tocmai de aceea susţin această decizie a Ministerului Educaţiei, cu condiţia să fie dublată de iniţierea unui plan pe termen lung de a extinde sistemul de învăţământ obligatoriu de stat sau privat şi pentru copiii de 3 sau 4 ani, pe modelul britanic. România trebuie să îşi dezvolte politicile publice pe termen lung, mai ales când vorbim despre educaţie. Dreptul la educaţie, la o educaţie performantă, adaptată provocărilor secolului în care trăim nu este o favoare, ci este o obligaţie pe care noi trebuie să o asigurăm copiilor noştri de la prima până la ultima zi de şcoală. Formarea generaţiilor viitoare este în mâinile noastre, iar viitorul nostru este în mâinile lor. Vă mulţumesc. Pentru stenogramă, depun o declaraţie mai lungă. Ana Birchall, deputat, Colegiul nr.5, Vaslui.
|
|
|
|
|
Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
|
|
|
|
|
Îl invit la microfon pe domnul deputat Florin Urcan. Se pregăteşte doamna deputat Cristina Nichita.
|
|
|
|
|
Domnul Ionaş-Florin Urcan: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Vin în faţa dumneavoastră cu o declaraţie politică intitulată "Oraşul Luduş, judeţul Mureş, se pare că este şters de pe harta investiţiilor". Doresc pe această cale să transmit faptul că sunt profund mâhnit şi dezamăgit pentru faptul că oraşul Luduş din judeţul Mureş este, din nou, şters de pe harta sau de pe lista cu investiţii din fonduri publice alocate unităţilor administrativ-teritoriale, prin programe guvernamentale. Recent, la sediul Consiliului Judeţean Mureş au fost semnate contracte de finanţare a investiţiilor derulate prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală, coordonat de Ministerul Dezvoltării, în valoare totală de 23,9 milioane de lei, beneficiare fiind 33 de localităţi din judeţul Mureş. Oraşul Luduş lipseşte cu desăvârşire şi de pe această listă, precum de pe multe altele pe care putea fi până acum. Mă întreb retoric, cine nu vrea sau cine nu poate? Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş, Ciprian Minodor Dobre, sau primarul oraşului Luduş, Cristian Ioan Moldovan? Ne apropiem vertiginos de data la care se împlinesc 2 ani de administraţie publică locală USL în judeţul Mureş, chiar şi în oraşul Luduş, iar dovada că totul a fost o manipulatorie şi ordinară minciună nu mai trebuie să fie prea mult explicată, ci a devenit o evidentă realitate şi constantă a cotidianului în care luduşenii îşi poartă traiul tot mai greu. Sprijinirea înfiinţării a 1.000 de locuri de muncă prin realizarea unui parc industrial nu mai este acum nici măcar un vis, marele program de asfaltări este frumos desenat pe hârtie, iar stimularea investiţiilor publice sau private se face doar prin cafenele. De asemenea, nu există voinţă fermă, nici posibilitatea şi nici capacitatea administrativă de a gestiona în mod eficient proiectele demarate în timpul fostei administraţii. În calitate de primar al oraşului Luduş în perioada 2008-2012, am înţeles un singur lucru: dacă nu te zbaţi zilnic pentru comunitate nu o să reuşeşti, dacă nu poţi să intri pe geam atunci când eşti scos pe uşă de la consiliul judeţean sau de la ministere, atunci nu o să primeşti niciodată nimic. Tind să cred că avem acum un primar care nu cere nimic şi un preşedinte de Consiliu judeţean care nu vrea să ofere nimic pentru Luduş. Începând cu anul 2008 am atras şi gestionat, împreună cu instituţiile abilitate, fonduri însemnate pentru oraşul Luduş: construirea unei staţii de epurare nouă, extinderea şi reabilitarea reţelelor de apă-canal (18 milioane de euro), închiderea gropii de deşeuri neconforme (450.000 de euro), bazin de înot didactic (l milion de euro), locuinţe ANL (1,8 milioane de euro), gestionarea eficientă a creditului de peste 4 milioane de euro, prin modernizarea a 11,8 kilometri de străzi, inclusiv strada Mihai Eminescu, pentru care am atras fonduri de la Guvern, în anul 2011, în valoare de 1,35 milioane lei. Am aplicat la Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii, în vederea modernizării a încă 10 kilometri, proiect în valoare totală de peste 18 milioane de lei, cu licitaţie desfăşurată în mai 2012 şi stopată de USL şi Guvernul Ponta-Antonescu, odată cu preluarea acestei puteri. Am atras peste 700.000 de lei pentru finanţarea programului de reabilitare termică a blocurilor, beneficiind peste 100 de apartamente. Am atras peste 400.000 de lei pentru consolidarea, reabilitarea şi modernizarea interioară a Secţiei de interne a Spitalului Orăşenesc, dar şi peste 700.000 de lei pentru echiparea a trei secţii de spital cu panouri fotovoltaice în vederea furnizării apei calde; 400.000 de lei finanţare nerambursabilă pentru modernizarea parcului central; 700.000 de lei pentru alimentarea cu apă a Avrămeştiului, finanţare pentru realizarea de electrificare nouă, prin construirea unui reţele noi cu o lungime de 8,5 km. Pot să mai amintesc şi de aplicarea la programe cu finanţare din bugetul Uniunii Europene, dar şi guvernamentale, cum ar fi: modernizarea şi dotarea ambulatoriului de specialitate al spitalului, etajarea clădirii Şcolii generale "Ioan Vlăduţiu", prin construirea a 10 săli de clasă noi, construirea unui grădiniţe cu 10 grupe, construirea a două creşe, reabilitarea şi modernizarea Casei de Cultură "Pompei Hărăşteanu", înfiinţare sens giratoriu nou, Strada Gheorghe Bariţiu - E60, realizarea unui pod peste râul Mureş, nou, dar şi consolidarea celui existent. În concluzie, la scurta descriere de mai sus, aş spune că munca a fost cuvântul de bază care poate caracteriza un mandat al unei administraţii care cel puţin a încercat şi de multe ori a reuşit, toate dublate de voinţă, pricepere, interes, perspicacitate şi dăruire. Căci fără dăruire şi implicare totală, mai bine te dai la o parte. Oare ce avem noi astăzi? USL a preluat puterea locală în iunie 2012 prin minciună şi promisiuni fantasmagorice, fără un program clar dublat de o viziune practică asupra a ceea ce înseamnă dezvoltarea durabilă a unui oraş. Au furat speranţele luduşenilor profitând de măsurile dure adoptate de către Guvernul de atunci, pentru a stopa imensa criză economică ce a ameninţat România. De atunci şi până acum nu au realizat nimic concret, ascunzându-şi incompetenţa, promovând în continuare manipularea şi minciuna. Oraşul Luduş trebuia să beneficieze de finanţări importante, puterea USL având prim-ministru, parlamentari, prefect, preşedinte de Consiliu judeţean, primar, fără efect, finanţări zero. Dimpotrivă, oraşul a fost uitat şi trimis la colţul ascuns al deznădejdii şi al lipsei de speranţă. În schimb, preşedintelui Consiliului Judeţean Mureş, Ciprian Dobre, şi primarului oraşului Luduş, Cristian Moldovan, nu le pasă. Luduşenii trebuie să mai aştepte. Oare până când? Mai bine plecaţi! Vă urează Florin Urcan, deputat PDL Mureş.
|
|
|
|
|
Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc.
|
|
|
|
|
O invit la microfon pe doamna deputat Cristina Nichita. Se pregăteşte domnul deputat Viorel Blăjuţ.
|
|
|
|
|
Doamna Cristina Nichita: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Eu l-am adus, eu îl dau jos". Când un părinte iresponsabil îi spune copilului său "eu te-am făcut, eu te omor", concepţia sa primitivă trădează dorinţa sa irepresibilă de control şi dominaţie, precum şi neînţelegerea resorturilor delicate ale relaţiei genitor-progenitură. Părintele iresponsabil ar trebui consiliat pe termen lung de un psiholog. Lucrurile se schimbă însă când preşedintele unui partid de opoziţie spune despre preşedintele altui partid, la guvernare, "eu l-am adus la putere, eu îl dau jos", mai ales când cei doi au fost co-preşedinţii unei mari coaliţii politice, câştigătoare a alegerilor parlamentare cu un scor istoric. Afirmaţia nu mai este doar primitivă, este îngrijorătoare, pentru că indică ignorarea mecanismelor politice care neglijează relaţia interpartinică şi viaţa parlamentară. Această afirmaţie, "eu l-am adus la putere, eu îl dau jos", dezvăluie câte ceva din caracterul şi temperamentul emitentului. Tot e bine că aceste aspecte sunt dezvăluite înainte de prezidenţiale. Oricât de mult şi-ar fi dorit să fie aşa, nu domnul Crin Antonescu l-a adus la putere pe domnul Victor Ponta, ci românii care au votat masiv USL. Aceşti electori se pot simţi insultaţi de suficienţa cu care preşedintele PNL le mătură pur şi simplu alocuţiunile. Un alegător din colegiul meu, de la Iaşi, m-a întrebat sec: "Ce rost mai are să ieşim la vot, dacă vine unul care zice că face el rezultatele?". Greu de răspuns fără să intri în psihanaliză, fără să presupui tot soiul de frustrări, neîmpliniri, nervi şi ţâfnă. De când a ieşit de la guvernare, de unde nimeni nu l-a alungat, domnul Crin Antonescu e parapolitic, ceea ce pare ciudat, deoarece reputaţia dumnealui era mai curând de bun orator, nu de divă froasată că i-au căzut, la restaurant, genele false. Şi ca şi cum nu era îndeajuns să avem un atac, după regula: cea mai bună apărare e atacul, preşedintele Traian Băsescu atacă din nou, conştient fiind că timpul e din ce în ce mai scump şi că pe el chiar îl ajunge din urmă. Doamnelor şi domnilor, Dragi colegi, Într-o Românie leagăn al spiritualităţii, în Săptămâna Patimilor, poate că mai bine ar fi să îndemnăm la pace, la pace şi iubire, la credinţă şi înţelegere, la lumină în suflete şi în case şi la un gând bun pentru România şi pentru românii care ne-au trimis în Parlament. Deputat Cristina Nichita, PSD Iaşi. Vă mulţumesc şi voi depune la secretariatul de şedinţă declaraţia politică "Legea IMM-urilor, facilităţi pentru ONG-uri" şi declaraţia politică "Ziua Mondială a Tinerilor". O zi bună şi să aveţi sărbători în pace şi lumină!
|
|
|
|
|
Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc.
|
|
|
|
|
Îl invit la microfon pe domnul deputat Viorel Blăjuţ. Se pregăteşte domnul deputat Adăscăliţei Constantin.
|
|
|
|
|
Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimate doamne, Stimaţi domni, Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Să gândim proiecte pentru viitor". Un studiu recent efectuat şi publicat la Iaşi, ce compară eficienţa încălzirii locuinţelor, arată că sistemul de încălzire centralizat poate fi cu 30% mai ieftin decât cel cu ajutorul centralelor de apartament. De altfel, în ultimii ani, pentru reducerea pierderilor din sistem, Primăria Iaşi a accesat fonduri europene de 50 de milioane de euro pentru refacerea reţelei de distribuţie a agentului termic în oraş. În afară de înlocuirea ţevilor din pământ, proiectul accesat de Primărie mai vizează modernizarea pompelor de transport şi a cazanelor cu apă fierbinte, dar şi instalarea unor sisteme de reducere a noxelor la cele două centrale electrotermice ale Iaşiului. De menţionat că jumătate din sumă este contribuţie nerambursabilă a Uniunii Europene. În plus, în viitorul apropiat se are în vedere accesarea de fonduri europene pentru eficienţă energetică, de tipul celor oferite pentru anveloparea blocurilor. Fondurile ar urma să fie folosite pentru schimbarea actualului sistem de distribuţie a agentului termic pe verticală - în fiecare scară, dintr-un apartament în altul, la comun - cu unul pe orizontală - individual, pentru fiecare apartament în parte. Dar planurile de viitor includ şi încurajarea dezvoltării unui sistem de încălzire bazat pe module termice de apartament. Acestea arată ca nişte centrale termice de perete, dar funcţionează cu agent termic din sistemul centralizat. Cu ajutorul lor este distribuită căldură în calorifere sau este încălzită apa menajeră. Avantajul este că scad costurile unui agent termic cu aproximativ 40%. Se argumentează că toate aceste investiţii din reţeaua de distribuţie a agentului termic şi a apei calde, dar şi evoluţia preţului la gaze naturale livrate populaţiei, comparativ cu cel al cărbunelui de pe piaţa mondială, vor conduce la diferenţe de preţ din ce în ce mai mari între cei racordaţi la sistemul centralizat şi proprietarii de centrale termice. Sunt aceste predicţii valide? Dacă da, atunci haideţi să gândim în perspectivă, să rezolvăm odată problema încălzirii ieftine a locuinţelor din toată România. Să nu uităm că, până în 2018, preţul gazului metan va fi liberalizat. Şi mai ales să fim atenţi la ceea ce se întâmplă acum în Ucraina, conflictul de acolo putând avea consecinţe devastatoare asupra preţului gazelor din Europa. Să acţionăm înainte de a exploda posibila mare criză a gazelor ruseşti. Mai depun la secretariat o declaraţie politică intitulată "Salvaţi sportul!". Deputat independent de Iaşi, Viorel Blăjuţ. Vă mulţumesc.
|
|
|
|
|
Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Îl invit la microfon pe domnul deputat Adăscăliţei Constantin. Se pregăteşte doamna deputat Tamara Ciofu.
|
|
|
|
|
Domnul Constantin Adăscăliţei: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi face trimitere la Strategia naţională pentru tineret 2014-2020. Ştim cu toţii că Ministerul Tineretului şi Sportului a lansat în vara anului 2013 în dezbatere publică Strategia naţională pentru tineret pentru această perioadă mai sus amintită, prima iniţiativă de asemenea anvergură a ministerului de resort. La nivel programatic, documentul îşi propune să identifice şi să prioritizeze direcţiile de acţiune în cele mai importante domenii legate de tineret: munca, antreprenoriatul, cultura, educaţia şi sportul. Am salutat încă de anul trecut acest demers şi am participat la toate dezbaterile şi consultările publice pe teme de tineret care au fost organizate în judeţul Iaşi. Mai mult, am organizat împreună cu parteneri din societatea civilă dezbateri cu tinerii din comunele Colegiului nr.3, zonă rurală pe care o reprezint în Parlamentul României. Astăzi, în calitate de ales al tinerilor din aceste comune, dar şi de fost sportiv de performanţă şi preşedinte fondator al unui club ce aduce şi astăzi medalii europene şi mondiale, cu rezultate remarcabile în plan intern şi internaţional, doresc să formulez unele concluzii în sprijinul strategiei menţionate anterior. Să nu uităm că spiritul acestui document stă în edificarea acelor direcţii de acţiune care să rezolve problemele cu care se confruntă în mod special tinerii. Cu siguranţă că cele mai grave probleme le au tinerii din mediul rural, probleme pe care le-am putea sintetiza în sintagma "acces limitat" către cele mai multe din necesităţile şi oportunităţile moderne. Cele mai grave plângeri pe care le au tinerii din mediul rural se referă la integrarea anevoioasă în câmpul muncii şi lipsa locurilor de muncă din zonele natale. Cei care doresc să muncească sunt nevoiţi fie să practice agricultura de subzistenţă învăţată de la părinţi, fie să migreze către oraşele din jur sau în străinătate. Aceasta este explicaţia şi pentru zonele părăsite de tineri, cu populaţie îmbătrânită, de peste tot în România, un fenomen care aproape a dezrădăcinat o generaţie, cei care au acum vârsta între 30 şi 40 de ani. A doua mare piedică pe care o au tinerii din România se referă la construcţia sau achiziţionarea unei locuinţe. A treia direcţie unde am identificat probleme în rândul tinerilor este educaţia şi sportul. În mediul rural, mulţi tineri sunt nevoiţi să abandoneze şcoala imediat după absolvirea învăţământului obligatoriu, în timp ce accesul la educaţie superioară este privilegiul familiilor înstărite. De sport aproape nu mai poate fi vorba, deoarece, cu excepţia orelor şcolare, cluburile sportive care existau odinioară în mediul rural au dispărut în proporţie de 90%. În Strategia pentru tineret 2014-2020 am văzut identificate mai multe direcţii de acţiuni, fundamentate de numeroase cercetări sociologice şi bazate pe principii moderne europene: integrarea pe piaţa muncii, formarea continuă, stimularea voluntariatului şi a culturii participative, combaterea oricărei forme de discriminare. În ceea ce priveşte locuinţele pentru tineri în mediul rural, trebuie mărită suprafaţa alocată înfiinţării unei gospodării de la 500 de metri pătraţi la 1.000 de metri, în timp ce în mediul urban preţul este prohibitiv, iar Guvernul trebuie să identifice o soluţie pentru a obţine locuinţe mai ieftine. Pentru revitalizarea sectorului educaţional şi sportiv din mediul rural, cred că ar trebui să începem cu modernizarea instituţiilor culturale şi sportive care până nu de mult existau în fiecare comună şi oraş din România. Am încredere în Strategia naţională pentru tineret, care cred eu că va duce în cele din urmă la decizii politice care să îmbunătăţească viaţa tinerilor din România, iar aceştia să devină adevăraţii cetăţeni ai Europei. Vă mulţumesc pentru atenţie, cu drag.
|
|
|
|
|
Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
|
|
|
|
|
O invit la microfon pe doamna deputat Tamara Ciofu. Nu văd alt coleg... Mai este cineva care doreşte...?
|
|
|
|
|
Doamna Tamara-Dorina Ciofu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Obiectul declaraţiei de astăzi: "Combaterea traficului de persoane - o responsabilitate a tuturor structurilor statului". Stimaţi colegi, Distinşi parlamentari, Stimate colege, Traficul de persoane reprezintă o boală a secolului al XXI-lea. Globalizarea şi deschiderea graniţelor nu aduce numai dezvoltare şi prosperitate, ci şi pericolele la care societatea modernă este expusă din ce în ce mai mult. Traficul de persoane reprezintă negarea unor drepturi şi libertăţi naturale de către indivizi, grupuri infracţionale sau organizaţii criminale. Parlamentele din întreaga lume, societatea civilă, factorii de decizie şi formatorii de opinie au obligaţia primordială de a informa cetăţenii cu privire la situaţiile de risc în care se pot afla şi să ia măsuri ferme, în forţă, împotriva celor ce înţeleg să profite financiar de pe urma libertăţilor şi drepturilor cetăţeneşti ce aparţin altor persoane. În România, Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane, aflată în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, are rolul de a veghea la implementarea politicilor din domeniul traficului de persoane, însă coordonează şi eforturile din domeniul protecţiei sociale a victimelor. Organizarea în 15 centre regionale cu rol de coordonare a activităţii antitrafic face posibil ca eforturile guvernamentale să se răspândească peste tot în ţară şi prin intermediul experţilor să se constituie adevărate reţele de combatere a traficului de persoane. Cu toate acestea, ţara noastră este încă un punct fierbinte pe harta grupărilor infracţionale care au ca scop traficul de persoane, în ciuda faptului că marea majoritate a ţărilor Uniunii Europene colaborează îndeaproape pentru combaterea acestui flagel, însă, potrivit datelor statistice oferite de Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane, anul 2013 a cunoscut cea mai mare scădere a numărului de victime traficate şi identificate, de aproximativ 14%, în comparaţie cu anii precedenţi. Totodată, datele relevă câteva tendinţe extrem de importante şi care trebuie luate în calcul în conturarea politicilor publice. Cea mai mare parte dintre victime provin din mediul rural: 75% dintre victimele traficului de persoane au fost absolvente ale ciclului gimnazial sau liceal. Cele mai multe victime au fost atrase prin intermediul unor promisiuni de locuri de muncă în străinătate. Aceste tendinţe relevă două mari concluzii: traficul de persoane se naşte în mediile sărace, în lipsa informaţiei şi a educaţiei. De aceea, consider că este necesară o colaborare pe termen lung între Ministerul de Interne şi Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru a aduce informaţia în rândul celor mai vulnerabili, pentru a-i educa şi a le face cunoscute riscurile la care se expun atunci când, în speranţa de a-şi face un viitor mai bun, ajung victime ale traficului de persoane. Colaborarea instituţională nu trebuie să se rezume numai la organismele naţionale, ci trebuie angrenate forţe internaţionale, factori de decizie din toate ţările europene şi instituţii transnaţionale care au atât resursele, cât şi know-how-ul pentru a lupta eficient şi ţintit împotriva traficului de persoane. Acesta a devenit de-a lungul anilor o industrie de milioane de euro, comparabilă ca profitabilitate doar cu industria traficului de droguri. Această industrie trebuie distrusă, demantelată şi descurajată prin pedepse cât mai aspre, mijloace de control, prevenţie, dar mai ales prin cooperare instituţională la nivel european şi global. Vă mulţumesc. Tamara Ciofu, Colegiul nr.6, Botoşani.
|
|
|
|
|
Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu.
|
|
|
|
|
Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Tararache.
|
|
|
|
|
Domnul Mihai Tararache: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţie politică: "Impotenţa autorităţilor curmă vieţi". Stimaţi colegi, Doresc să vă atrag atenţia asupra unui eveniment tragic, ale cărui efecte ne obligă la o reacţie de maximă responsabilitate. După cum probabil ştiţi deja, fiindcă imaginile au făcut înconjurul televiziunilor, tuturor televiziunilor din România, un incendiu violent a prefăcut în scrum un restaurant din Constanţa. Dar, ceea ce este cel mai trist, a provocat moartea a trei tinere şi rănirea gravă a unei a patra. Aşa cum este normal, s-au declanşat cercetări ale instituţiilor statului, şi o anchetă penală, instrumentată de procurorii Parchetului General, în urma cărora vom afla şi cine se face vinovat de această nenorocire. Cei care nu au respectat legea trebuie să plătească, chiar dacă pedepsirea lor nu mai poate să readucă la viaţă victimele, care aveau cu puţin peste 20 de ani. Dincolo de aceste aspecte, anchetele presei locale au scos la iveală informaţii care arată însă că legea care reglementează prevenirea şi stingerea incendiilor are lacune ori este prea blândă. Spre exemplu, am aflat cu surprindere că, spre deosebire de clădirile noi, unde regulile par draconice, clădirile vechi, construite în majoritate din lemn, nu sunt supuse aceluiaşi regim sever destinat combaterii incendiilor sau efectelor lor. Într-o astfel de clădire veche funcţiona restaurantul din Constanţa, care a fost mistuit de flăcări. Ca acestea, mai sunt zeci doar în Constanţa, dar aş putea foarte uşor să vă dau alte câteva zeci de exemple din centrul Capitalei. O astfel de clădire este cu mult mai expusă unui incendiu cu urmări tragice şi se transformă într-o torţă în doar câteva minute. Din declaraţiile reprezentanţilor ISU Constanţa, preluate de presa constănţeană, am aflat că proprietarii unor astfel de spaţii deschise publicului, în care foarte des sunt prezente zeci, chiar sute de persoane, nu sunt obligaţi să instaleze sisteme automate de detectare de fum sau diferenţe de temperatură, sisteme care să declanşeze alarmarea personalului şi clienţilor în caz de incendiu sau să declanşeze sisteme automate de stingere a incendiilor. Existenţa unor astfel de sisteme, care au costuri minime, salvează viaţa oamenilor, ceea ce este cel mai important. Dacă ar fi existat, ar fi salvat viaţa celor trei tinere. Doamnelor şi domnilor, Privesc către dumneavoastră şi cred că mulţi dintre dumneavoastră aveţi copii sau nepoţi de vârsta celor trei tinere care au ars de vii. Avem datoria, avem obligaţia chiar, să le apărăm vieţile, să îmbunătăţim legea de prevenire şi stingere a incendiilor. Cetăţenii pe care noi îi reprezentăm în Parlament plătesc taxe. Pe fondul crizei, în ultimii ani, rup din sărăcia lor şi plătesc taxe pentru ca instituţiile statului să funcţioneze şi să funcţioneze în slujba lor. Nu avem voie, nu putem aştepta ca alţi oameni să moară. Trebuie să acţionăm acum, astăzi, de la tribuna Parlamentului. Cer Ministerului Administraţiei şi Internelor să se implice, prin specialiştii Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, şi să contribuie la îmbunătăţirea legii care reglementează prevenirea şi stingerea incendiilor, cu accent pe prevenirea incendiilor, un accent deosebit pe prevenire. Cu siguranţă că obligativitatea instalării tuturor sistemelor de protecţie şi alarmare în caz de incendiu, transformarea inspecţiilor de control în vizite regulate de îndrumare - repet, îndrumare - şi control ale responsabililor din partea instituţiilor specifice şi implicarea mai mare a autorităţilor vor conduce la rezultate cu mult mai bune în scopul prevenirii acestor nenorociri. Totodată, cer Ministerului Administraţiei şi Internelor să solicite prefectului judeţului Constanţa dispunerea unei verificări generale amănunţite a localurilor de alimentaţie publică, a cluburilor şi a altor spaţii destinate distracţiilor de pe litoralul românesc, în perspectiva apropiatei minivacanţe de 1 mai, dar şi a sezonului estival. Vă mulţumesc. Deputat de Constanţa, Mihai Tararache.
|
|
|
|
|
Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu. Dacă mai este vreun coleg care mai doreşte să citească declaraţia politică? Dacă nu, am să dau citire colegilor parlamentari care au depus declaraţii politice în scris. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnii deputaţi: Dorin Silviu Petrea, Ionel Arsene, Ion Bălan, Florin-Costin Pâslaru, Ioan Munteanu, Scarlat Iriza, Mihăiţă Găină, Daniel Florea, Vasile Suciu, Mircea-Titus Dobre, Florin Buicu, Ileana Cristina Dumitrache, Dorel Covaci, Natalia Intotero, Daniel-Ionuţ Bărbulescu, Ion Călin, Laurenţiu Nistor, Iuliu Nosa, Vasile Popeangă, Neculai Răţoi, Ion Eparu, Violeta Tudorie, Constantin Mazilu, Gabriela Podaşcă, Andrei-Valentin Sava, Ioan Stan, Gheorghe Ciobanu, Bogdan Mihăilescu, Dan Tudorache, Camelia Khraibani, Ioan Vulpescu, Radu Babuş, Ioan Adam, Cătălina Ştefănescu, Andrei Dolineaschi, Vlad-Alexandru Cosma, Mihai Weber, Miron Smarandache, Răzvan-Ionuţ Tănase, Ovidiu-Cristian Iane; din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal au depus următorii parlamentari declaraţie în scris: Carmen Hărău, Daniel Zamfir, Nechita-Adrian Oros, Dorin Ursărescu, Costel Alexe, Raluca Surdu, Alexandru-Ştefan Băişanu, Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Mihai-Aurel Donţu, Mihai Lupu, Anton Doboş, Viorel Palaşcă, Cristian Chirteş, Gigel Ştirbu, Laurenţiu Ţigăeru, Constantin Galan, Daniel Iane, Erland Cocei, Lucia-Ana Varga, Stelian Dolha şi Mugur Cozmanciuc; din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputaţi: Ioan Balan, Vasile Iliuţă, Claudia Boghicevici, Vasile Gudu, Andreea-Maria Paul, Mircea-Cornel Sămărtinean, Alexandru Nazare, Raluca Turcan şi Ioan Oltean; din partea Grupului parlamentar al PP-DD: Ioana Dumitru; din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar - domnul deputat Clement Negruţ; din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator deocamdată nu s-a depus nicio declaraţie în scris. Cu aceasta, declar şedinţa dedicată declaraţiilor politice închisă. Vă mulţumesc.
|
|
|
|
|
(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
|
|
|
|
|
Domnul Ioan Munteanu: "Şi în România se face agricultură de performanţă!" Se vorbeşte atât de mult despre deficienţele şi lipsurile din agricultură, încât uităm să observăm lucrurile bune care se întâmplă în acest sector vital pentru orice naţiune. Am făcut mereu aprecieri despre curajul şi dârzenia producătorilor agricoli care se luptă cu forţele naturii, dar şi cu factorii politici pentru a-şi duce la îndeplinire planurile legate de exploatarea pământului. Nu este deloc uşor să faci producţii mari atunci când nu ai bani pentru că statul nu-ţi acordă sprijin suficient în preluarea şi valorificarea recoltelor. Ceea ce trebuie bine ştiut e faptul că agricultorul de astăzi nu mai poate obţine producţii mari şi sănătoase fără o pregătire profesională de înalt nivel. Acum se lucrează cu utilaje şi cu substanţe chimice care cer o cunoaştere precisă a funcţionării şi a utilizării lor, deci este exclusă agricultura "după ureche, practicată vreme de sute de ani. Bordul unei combine sau al unui tractor este la fel de performant ca şi cel al unei maşini de curse, deci s-a cam terminat cu amatorismul. Iar costurile pe care le implică agricultura actuală sunt prea ridicate pentru a-ţi mai permite să lucrezi la întâmplare. De aceea, orice societate sau fermă agricolă are nevoie de specialişti care pot şi trebuie să facă performanţă, prezenţa lor fiind absolut necesară şi decisivă în producţie. E de la sine înţeles că noul sistem de lucru al pământului îi elimină încet, dar sigur pe cei care nu ţin pasul cu noutăţile din domeniu şi care nu fac cu pasiune această muncă istovitoare. Comunicarea cu pământul, cred eu, este superioară oricărui alt tip de comunicare, pentru că ea presupune un ataşament puternic şi necondiţionat. Toate elementele la care m-am referit au condus şi în România la impunerea unor ferme agricole şi societăţi comerciale în care producţia se situează la nivelul cercetării, adică la un nivel de maximă performanţă. Când vom avea astfel de producţii ridicate şi de foarte bună calitate, câmpuri şi animale frumoase la o scară cât mai largă, atunci oamenii vor trăi mai bine, vor mânca mai sănătos, cu preţuri de cost mai mici şi cu produse agroalimentare cât mai naturale, mai apropiate de ceea ce înseamnă hrană ecologică.
|
|
|
|
|
Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ: "Salvaţi Fortus!" Un proiect ce prevedea amenajarea unui parc industrial în incinta Fortus - fostul Combinat de Utilaj Greu al Iaşiului - a fost respins recent în plenul consiliului judeţean. Grav este faptul că votul din Consiliul Judeţean Iaşi nu a fost unul argumentat economic, ci unul strict motivat politic, el fiind o urmare a disputelor dintre foştii parteneri din cadrul USL, PNL şi PSD. De la ruperea USL, aşa decurge jocul politic la Iaşi. Dacă unul dintre cele două partide propune ceva, celălalt se opune şi încearcă din răsputeri să blocheze proiectul. Nu mai este nicio îndoială că PSD şi PNL au trădat încrederea electoratului ieşean. În Capitala Moldovei, nu mai contează proiectele Iaşiului, ci lupta politică pentru întâietate. Apropierea datei alegerilor face ca ambele partide să privească toate problemele Iaşiului doar din punct de vedere electoral, adică politicianist. Nu ştiu dacă proiectul ce prevedea ca Fortus să cedeze o suprafaţă de 70 de ha consiliului judeţean, pentru amenajarea unui parc industrial, chiar ar fi salvat fosta mare întreprindere ieşeană. Dar sunt convins că un astfel de proiect ar fi adus investiţii în valoare de zeci de milioane de euro, iar aceşti bani ar fi însemnat enorm pentru impulsionarea domeniilor economice de mare căutare, precum construcţiile, construcţiile auto, comunicaţiile, IT, transporturile, logistica, industriile creative sau culturale, dar şi producţia şi distribuţia de energie electrică. Nu am nicio îndoială că păstrarea şi dezvoltarea unei zone industriale în perimetrul Fortus ar fi ajutat Iaşiul, ieşenii, dar şi angajaţii întreprinderii, de ieri şi de azi. Nu am nicio îndoială că a face ceva este întotdeauna mai bine decât a bloca ceva. De altfel, chiar şi ministrul delegat pentru dialog social, doamna Aurelia Cristea, s-a declarat de acord cu înfiinţarea unui parc industrial. Din nefericire, în acest moment, Fortus se îndreaptă rapid spre faliment, acumulând datorii uriaşe lună de lună. Şi în locul unei mobilizări generale a tuturor factorilor de răspundere - pentru a salva locurile de muncă şi, de ce nu, de a crea multe altele - PSD şi PNL îşi pun reciproc piedici. Luptaţi-vă în proiecte, domnilor de la USL, că aşa ne-aţi promis! Salvaţi Fortus înainte de a fi prea târziu!
|
|
|
|
|
Domnul Adrian Gurzău: "O nouă victorie a patrulaterului populist PSD-PC-UNPR-UDMR - cadastrul gratuit se amână" Prin bunăvoinţa majorităţii care susţine în Parlament Guvernul Ponta 3, agricultorii au pierdut şansa primei intabulări gratuite. Fără prea multe explicaţii, legea a fost respinsă de plenul Camerei Deputaţilor, deşi ar fi putut schimba radical piaţa terenurilor şi pădurilor şi ar fi permis o accesare semnificativ mai mare a fondurilor europene. Fonduri cu care teleguvernele Ponta s-au tot lăudat cât s-au zbătut şi au muncit din gură pe la televiziuni că le-au accesat şi au triplat către infinit absorbţia lor. Vorbe goale, ca de obicei. Din păcate, cei mai afectaţi de lipsa acestei legi căzute prin voinţa celor care-i plâng cel mai des cu lacrimi de crocodil pe cei săraci, majoritarii din ambele Camere, sunt micii proprietari. Aceştia vor trebui să plătească sute de lei pentru acte de cadastru aferente fiecărui hectar pe care îl deţin. De unde să mai plătească, după ce doi ani de guvernare cu Victor-Viorel Ponta, în fruntea cetei de devalizatori ai bugetelor, le-a adus doar diversificare şi multiplicare de taxe, impozite şi accize? În acest moment, de exemplu, există 500 de mii de hectare de teren forestier neadministrat, deoarece în majoritatea cazurilor punerea în posesie s-a făcut pe baza unor schiţe. Proprietarii de păduri plătesc impozit, dar nu cunosc graniţele domeniului - sunt la cheremul bunului-plac şi al abuzului autorităţilor locale. Intrarea în legalitate a terenurilor le-ar fi fost de ajutor. Agenţia Naţională pentru Cadastru a ajuns de curând în subordinea Ministerului Dezvoltării, iar autorităţile au promis că pe bani europeni vor începe campania de cadastru pentru cele 40 de milioane de suprafeţe de teren agricol din ţară. Dar până vin banii, au blocat legea, deoarece, până atunci, cei aproape 4 milioane de proprietari de terenuri agricole şi forestiere sunt blocaţi, nu-şi pot vinde terenul şi nici nu pot accesa fonduri europene.
|
|
|
|
|
Domnul Adrian Gurzău: "Victor Ponta a pregătit statistici din pix pentru Sărbători Pascale pe datorie" De când Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii cifre privind uimitoarea creştere a produsului intern brut, mă întreb cât are să mai ţină această minune a economiei făcute din pix şi, mai ales, cine va deconta această minciună. Deocamdată aflu că, deşi produsului intern brut creşte mai ceva ca Făt Frumos, încasările la buget scad. Tocmai de aceea au fost schimbaţi şefii INS imediat ce s-a înscăunat Victor-Viorel Ponta prim-ministru, pentru ca economia să crească din pix, să aibă el cu ce se lăuda pe la televiziuni. Din păcate pentru români, sentimentul subiectiv al sărăcirii nu poate fi modificat din pix. Încep să înţeleg de ce premierul Victor-Viorel Ponta l-a luat pe Ionel Blănculescu pe lângă el: să-l înveţe cum se poate juca din pix cu datele economice. Parcă-l revăd pe Ionel Blănculescu cum ne explica pe la televiziuni, locul în care se desfăşoară de fapt teleguvernarea, cum creşterea PIB se va vedea în încasările bugetare din viitor. Apoi, când încasările n-au mai venit, din cauza politicii fiscale iresponsabile practicate de către acest guvern, cum tuna şi fulgera împotriva "evazioniştilor". Că acei "evazionişti", echivalentul propagandistic al "speculanţilor", după cum erau etichetaţi întreprinzătorii pe vremea când comuniştii îşi însuşeau România, nu mai aveau nici după ce bea apă din cauza faptului că acest Guvern nu încurajează munca, nici nu mai contează. Întotdeauna a dat bine la populaţie când guvernarea se "luptă" cu nişte ipotetici duşmani, şi nu cu incompetenţa, nepotismul şi lipsa de idei. Incompetenţa actualei guvernări a ratat "cu succes" în doi ani de teleguvernare toate ţintele pe care şi le-a propus, inclusiv privatizările Oltchim, CFR Marfă şi Poşta Română - asta deşi Victor-Viorel Ponta s-a străduit să netezească calea celor pentru care s-a făcut cu dedicaţie caietul de sarcini. În doi ani de teleguvernare, românii au ajuns sclavii facturilor şi impozitelor. Tot ceea ce se câştigă se cheltuieşte pe facturi, pe mâncare şi pe impozite. Asta din cauza faptului că Victor-Viorel Ponta are de plătit propriile sale facturi către clientela sa politică. Sunt câteva indicii statistice care ne arată cât de rău s-a ajuns în România celor care mai muncesc. Şi aceasta deoarece salariul a rămas principala sursă de venit a românilor. Iar aceasta este grevată de consum. Motiv pentru care românii nu mai au bani pentru investiţii. Principalele cheltuieli făcute de gospodării au fost consumul de alimente şi produse nealimentare, precum şi plata impozitelor, contribuţiilor şi cotizaţiilor. Cel mai grav lucru rămâne faptul că cei mai puţini bani se cheltuie pentru educaţie. Cheltuielile importante s-au făcut pentru întreţinerea locuinţei: apă, energie electrică şi termică, gaze naturale, combustibili, mobilier, dotare şi întreţinere -, acestea reprezentând 20,5% din cheltuielile totale de consum. În cheltuielile cu locuinţa, cea mai mare pondere au deţinut-o cheltuielile cu funcţionarea şi încălzirea (16,7%). Pe ultimele poziţii au fost plasate cheltuielile pentru hoteluri, cafenele şi restaurante (1,3%), iar pentru educaţie (0,7%). Şi-atunci de ce să ne mirăm că Victor-Viorel Ponta pregăteşte pentru români o a doua Sărbătoare de Paşte pe datorie? Pentru că sunt extrem de mulţi români care pentru a se ajunge de la un salariu la altul, apelează la casele de ajutor reciproc.
|
|
|
|
|
Domnul Gheorghe Ciobanu: "Paşii de urmat pentru economia românească: reducerea contribuţiilor sociale şi neimpozitarea profitului reinvestit" Creşterea economică de 3,5% în 2013 le-a demonstrat chiar şi celor mai sceptici analişti şi comentatori publici că România se află pe drumul cel bun din punct de vedere economic. Inflaţia de 1,04% în martie, creşterea investiţiilor străine şi a absorbţiei fondurilor europene nu fac decât să întărească percepţia pozitivă privind bunul mers al economiei româneşti. Mai sunt însă multe lucruri de făcut. Una dintre priorităţile absolute, asumate în campania electorală din 2012, a fost crearea de locuri de muncă, pentru că aceasta este principala problemă cu care se confruntă românii. În cei doi ani de guvernare Ponta s-au generat aproape 100.000 de locuri de muncă la nivel naţional, ceea ce plasează România pe locul 5 din 28 de ţări europene în ceea ce priveşte rata şomajului. Acesta se situa în februarie la 7,2%. Putem face însă mult mai multe. De aceea, Executivul trebuie să ia măsuri suplimentare pentru a ajuta mediul de afaceri privat să creeze job-uri în economie, pentru că nimeni nu-şi doreşte o creştere a aparatului bugetar. Pentru a atinge acest deziderat, avem două căi de acţiune: să stimulăm mediul de afaceri şi să creăm condiţiile unei relaxări fiscale. Declaraţia adoptată de Camera Deputaţilor, prin care toate partidele politice responsabile se angajează să susţină reducerea cu 5 puncte procentuale a contribuţiilor pentru asigurările sociale şi să scutească de impozitare profitul reinvestit, reprezintă un pas important pentru continuarea relansării economice a Românie. Dintr-o asemenea perspectivă, m-a bucurat foarte mult să văd că măcar pe aceste două proiecte s-a putut găsi un consens politic. Ceea ce arată că actuala clasă politică poate să fie responsabilă şi poate să contribuie mai mult la progresul societăţii decât au lăsat să se înţeleagă ultimii ani. Reducerea contribuţiilor sociale şi neimpozitarea profitului reinvestit sunt două măsuri vechi, cerute de mediul de afaceri, care pot genera un plus considerabil pentru economia românească. Sunt convins că aplicarea acestor măsuri, începând cu iulie 2014 sau cel mai târziu cu ianuarie 2015, va duce la crearea a puţin jumătate de milion de locuri de muncă în România, până la încheierea actualului ciclu legislativ în 2016. Acest prag de 500.000 de locuri de muncă, pe care îl ţintim, ar aduce şomajul în România undeva în jurul cifrei de 3%, ceea ce ar echivala cu cea mai bună perioadă din istoria postdecembristă a acestei ţări. Este un target extrem de îndrăzneţ, dar cred că poate fi atins. Punerea în aplicare a acestor măsuri va atrage după sine o creştere a investiţiilor străine, pentru că vom fi una dintre ţările cu cea mai mică impozitare a muncii în regiune, mai ales că România este cam singurul stat care recurge în această perioadă la o scădere a fiscalităţii muncii. De altfel, această tendinţă de creştere a investiţiilor străine s-a accentuat în ultima perioadă, acestea fiind mai mari în 2013 decât în 2010 şi 2011 la un loc. La asta au contribuit şi programele de ajutor de stat pentru firmele private, care au fost finanţate cu aproape 600 de milioane de euro anul trecut. Angajamentul pe care ni l-am luat va fi compensat din creşterea economică de anul trecut şi de anul acesta. În 2013 am avut încasări bugetare cu 1,6 miliarde de euro mai mari decât în 2012 şi tendinţa se va păstra şi anul acesta. Se pune doar problema dacă aceste încasări ne vor permite introducerea noilor măsuri în iulie sau ianuarie.
|
|
|
|
|
Domnul Iuliu Nosa: "Atragerea fondurilor europene, o prioritate" Atragerea fondurilor europene rămâne o prioritate în contextul crizei economice care a lovit toate ţările. România are obligaţia să acceseze fondurile pe care Uniunea Europeană le-a pus la dispoziţia ţării noastre, pentru sesiunea 2014-2020. Atragerea fondurilor europene nu este o temă doar pentru administraţia centrală. Administraţia locală trebuie să se implice în acest proces, care ştim cu toţii că nu este cel mai uşor lucru. Birocraţia şi lipsa de informare sunt cele mai mari obstacole pe care atât autorităţile, cât şi oamenii trebuie să le depăşească pentru accesarea acestor fonduri. La acestea se adaugă, mai grav, schimbarea criteriilor de eligibilitate în timpul jocului. Politicile care se stabilesc la nivel central trebuie transmise către administraţia locală. Noi, parlamentarii, avem un rol important de jucat în ajutorarea primarilor din colegiile în care am fost aleşi. Cu sprijinul nostru, aceştia pot realiza proiecte eligibile, care să îmbunătăţească în mod real viaţa celor care ne-au acordat încrederea. Este foarte important ca informaţiile pe care noi le deţinem sau pe care noi le putem obţine să ajungă în teritoriu. Foarte multe proiecte au fost declarate neeligibile, din cauza modului în care au fost realizate sau, mai rău, nu s-au depus proiecte din lipsă de informare. Sunt bani care ne vin în mod gratuit, bani nerambursabili, iar noi trebuie să folosim toate resursele pentru atragerea acestor bani. Trecutul demonstrează că am abordat în mod greşit şi cu prea mare lejeritate problema accesării fondurilor europene. Rezultatul? Chiar dacă în judeţul Sălaj au existat investiţii substanţiale prin proiecte pe fonduri europene, se poate şi mai mult. Dacă în atenţia primarilor a fost în principal orientată pe proiectele de infrastructură, cred că autorităţile locale trebuie să se axeze în următoarea perioadă pe finanţarea unor proiecte sociale, pentru a înlătura cu adevărat discrepanţele dintre comunităţile mici româneşti şi cele europene. Este esenţial să accelerăm ritmul de accesare a fondurilor, iar pentru asta trebuie să folosim oameni bine pregătiţi în domeniu şi să facem accesibilă informarea celor interesaţi. Fondurile europene nu înseamnă doar bani, înseamnă spitale, înseamnă şcoli, drumuri, înseamnă o agricultură modernă, înseamnă apă, canalizare şi electricitate în satele noastre, înseamnă scăderea şomajului.
|
|
|
|
|
Doamna Ileana Cristina Dumitrache: "Ne dorim un prim loc în Europa la bolile sărăciei? " Nu numai pentru că la data de 7 aprilie este marcată Ziua Internaţională a Sănătăţii, ci şi pentru că se află deja în dezbatere o nouă Strategie în domeniul Sănătăţii, ar trebui să ne uităm la ceea ce se întâmplă în sistemul de sănătate românesc. Cele câteva date statistice care ne arată că România se situează pe un loc fruntaş nedorit la mortalitatea infantilă, la abandonul copiilor în maternităţi, la numărul de avorturi primitive/întruperi de sarcină sau la numărul de bolnavi de tuberculoză şi hepatită B şi C, toate acestea - pe lângă o altă "performanţă" regretabilă, respectiv un ultim loc pe care se situează România din punct de vedere al prevenirii gripei - reprezintă tot atâtea motive de mâhnire şi îngrijorare. Şi aceasta, cu atât mai mult cu cât afecţiunile enumerate, sau mai bine le denumim disfuncţionalităţi comportamentale, care ţin în primul rând de educaţie şi mai puţin de un sistem medical neperformant, indică prezenţa unor probleme cu privire la sănătatea populaţiei tipice ţărilor sărace. În ultima perioadă, s-a semnalat creşterea factorilor de risc la adresa sănătăţii din cauza unor deviaţii de comportament, precum consumul de alcool sau droguri, mai ales în rândul tinerilor, iar efectele acestora se vor vedea în timp, în cel mai "fericit" caz, dacă nu cumva un consum excesiv va accelera dezvoltarea unor maladii sau chiar decesul prematur al celor în cauză. De aceea, educaţia timpurie, prevenţia şi combaterea unor comportamente neadecvate trebuie să ocupe un loc central în procesul de protejare a sănătăţii populaţiei. Parteneriatul public-privat, proiectele de dezbateri pe tema sănătăţii incluse în Programul "Şcoala altfel", implicarea ONG-urilor în educarea timpurie a copiilor pot contribui la îmbunătăţirea/schimbarea stilului de viaţă şi adoptarea unei atitudini responsabile vizavi de factorii comportamentali care afectează starea de sănătate. Ştiu, de asemenea, că fără fonduri financiare suficiente nu se pot realiza programe susţinute de menţinere a stării de sănătate a populaţiei. În situaţia actuală nu putem vorbi de rezolvarea pe scară largă a unor situaţii deja uzuale, precum transplantul de organe sau asigurarea asistenţei medicale în cazul bolilor rare. Chiar, la un moment dat, s-a încercat realizarea unui "Registru Naţional al Bolilor Rare", despre care nu cunosc mai multe detalii şi nici nu ştiu dacă s-a reuşit finalizarea lui. Cert este, însă, că datele statistice, alături de exodul cadrelor medicale, de lipsa vaccinurilor esenţiale şi a unei educaţii susţinute, indică un regres în procesul de îmbunătăţire a stării de sănătate a populaţiei, şi nicidecum progresul mult aşteptat în sistemul de sănătate publică. Sper ca în perioada de guvernare actuală să reuşim să introducem în şcoli un program coerent de educare a tinerei generaţii în spiritul cunoaşterii beneficiilor unei vieţi "curate".
|
|
|
|
|
Doamna Lucia-Ana Varga: Declaraţie politică privind lipsa de transparenţă a Guvernului Ponta 3 în ceea ce priveşte provenienţa, circulaţia şi comercializarea lemnului şi produselor din lemn Guvernul Ponta 3 ne-a obişnuit să adopte acte normative şi să nu le publice în Monitorul Oficial, fapt pentru care acestea nu intră în vigoare şi deci prevederile lor nu pot fi implementate. După ignorarea legislaţiei privind acordarea de compensaţii, Guvernul Ponta 3 aplică aceeaşi abordare şi Hotărârii de Guvern pentru aprobarea normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, a lemnului şi a produselor din lemn, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund În calitate de ministru, am urmărit reducerea tăierilor ilegale din păduri şi, odată cu alte acte normative ce au avut acest scop, am promovat şi hotărârea de guvern menţionată, prin care responsabilitatea punerii pe piaţă a lemnului revine administratorului de pădure, şi nu firmelor care exploatează pădurea, iar emiterea avizului de însoţire a lemnului transportat se face numai de către personalul silvic, nu şi de către operatorii care exploatează masa lemnoasă. Totodată, pentru a reduce riscul introducerii pe piaţa internă a lemnului recoltat în mod ilegal şi a produselor din lemn derivate din acesta, actul normativ prevede obligativitatea ca operatorii, care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, să implementeze şi să utilizeze un sistem "due diligence", prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului, din 20 octombrie 2010, de stabilire a obligaţiilor ce revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, precum şi obligaţia furnizorilor de a încheia contracte cu beneficiarii şi de a păstra informaţii despre aceştia pe durata de cel puţin 5 ani. Deşi a fost aprobată în şedinţa de Guvern din data de 16 octombrie 2013, hotărârea de guvern nu a fost încă publicată. Ba mai mult, noul ministru PSD, cu atribuţii în domeniul silviculturii, a dispus modificarea hotărârii de guvern prin amendamente de formă, ceea ce a determinat reluarea procesului de dezbatere publică, tărăgănându-se astfel aplicarea unor măsuri reglementate la nivel european. Nu înţelegem de ce premierul Victor-Viorel Ponta refuză transparenţa în acest domeniu de importanţă naţională şi împiedică urmărirea trasabilităţii lemnului recoltat din păduri. Refuz să cred că acest guvern sprijină mafia tăierilor ilegale şi de aceea cer primului ministru să facă politici, care să pună în prim-plan interesele românilor, şi nu pe cele ale unor firme din clientela de partid.
|
|
|
|
|
Domnul Dorel Covaci: "Despre atacurile regretabile ale preşedintelui ţării" Este un fapt fără precedent, în Româna ultimilor zeci de ani, când preşedintele ţării recurge, în mod public, la încercări de presiune, intimidare, ameninţare directă, şantaj asupra unui parlamentar. Mesajul preşedintelui vine la câteva zile după ce doamna Gabriela Firea, membru al Comisiei Nana, a declarat că tranzacţia prin care fiica preşedintelui a pus mâna pe moşia din Călăraşi ar fi nulă. Ameninţările lui Traian Băsescu vin cu puţin timp înainte de finalizarea raportului în cazul Nana şi prezentarea sa în plenul Parlamentului. Preşedintele ţării a ajuns până acolo încât îndrăzneşte să îi transmită, prin intermediul unui post de televiziune, doamnei senator că s-ar putea să nu-şi mai găsească soţul acasă, dacă nu stă "în banca ei". Cu o agresivitate exacerbată - probabil de timpul scurt care i-a mai rămas în fruntea ţării şi de asumarea rolului de locomotivă a noului Partid Mişcarea Populară, singura variantă care i-ar putea asigura mult visata poziţie de prim-ministru - Traian Băsescu o face şi pe marele procuror, promiţându-i premierului Victor Ponta un loc la puşcărie, alături de Adrian Năstase. Gravitatea situaţiei a provocat un puternic val de indignare în rândul opiniei publice, deja de prea mult timp arhisaturată de abuzurile şi excesele preşedintelui, aflate dincolo de limita legalităţii. Ca atare, am fost mandatat de cetăţenii pe care îi reprezint să le exprim protestul vehement, precum şi îndemnul fără echivoc de a lua atitudine, la nivel instituţional, împotriva acestor tipuri de gesturi regretabile ale conducătorului statului. Parlamentul trebuie să reacţioneze! Preşedintele trebuie să răspundă în faţa legii, iar ambasadele şi autorităţile internaţionale trebuie să fie informate despre realităţile din România! Este o situaţie de netolerat, cea în care preşedintele caută să se folosească de instituţiile statului, pe ultima sută de metri a mandatului, pentru a face poliţie politică, pentru a fabrica probe, a ameninţa şi şantaja oameni nevinovaţi, care au îndrăznit şi au reuşit, prin natura profesiei, să aducă la lumină afacerile murdare ale clanului Domniei Sale. Toate acestea nu fac decât să sporească lipsa de încredere în instituţiile statului de drept din România, în eficienţa luptei împotriva corupţiei şi până la urmă în starea de normalitate democratică care ar trebui să ne guverneze. Un adevărat preşedinte, într-o ţară civilizată, s-ar fi retras instantaneu din fruntea statului în momentul în care ar fi avut acest gen de derapaje, iar dacă onoarea şi demnitatea nu l-ar mâna de la spate, pârghiile statului ar fi cele care, odată puse în funcţiune, ar regla dezechilibrul periculos creat.
|
|
|
|
|
Domnul Dorel Covaci: "Urări de Sfintele Paşti" Deoarece Învierea din morţi a Domnului Iisus Hristos este semnul biruinţei Sale şi garanţia mântuirii noastre, era firesc ca, încă de la început, comemorarea acestei învieri să constituie una dintre sărbătorile cele mai importante ale creştinătăţii. Cultul creştin împlineşte prin această zi "a sâmbetelor împărăteasă şi doamnă, al praznicelor praznic şi sărbătoare a sărbătorilor" nu numai o simplă comemorare istorică, ci retrăieşte întreaga dramă zguduitoare a morţii şi învierii lui Hristos, ca prin aceasta creştinii să-şi însuşească învăţătura Domnului şi lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu întrupat. După părerea celor mai mulţi exegeţi şi istorici bisericeşti, Învierea Domnului a avut loc în prima duminică de după Paştile iudeilor, din anul 33 al erei creştine. Învierea Mântuitorului nu este proclamată în interiorul edificiului bisericii, ci în afara lăcaşului de cult, pentru că ea priveşte pe toţi oamenii. Nu numai creştinii vor învia la a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos, ci El va veni să judece viii şi morţii, toţi oamenii din toate timpurile şi toate locurile, indiferent de religie, de neam, de vârstă sau de rasă. Sfântul Apostol Pavel spune, în Epistola I către Corinteni, că: "după cum toţi (oamenii) mor în Adam, toţi vor învia în Hristos" (I Corinteni 15, 22) şi că El, înviind din morţi, S-a făcut "începătură a învierii celor adormiţi" (I Corinteni 15, 20). Cuvântul Paşte înseamnă "trecere" şi are legătură directă cu existenţa noastră. Sfintele Paşti şi credinţa în Înviere dau sens vieţii noastre, nu numai către sfârşitul ei, ci în fiecare zi a ei. Pentru un creştin fiecare zi este îndreptată spre Înviere, pentru că începutul săptămânii este duminica, ziua Învierii, ziua Domnului Cel Înviat din morţi. Sfintele Paşti se serbează ca fiind cea mai mare sărbătoare, o dată pe an, dar în fiecare săptămână, duminica, noi serbăm Învierea Domnului şi ne pregătim pentru Învierea cea de obşte. În felul acesta, Paştile sunt sărbătoarea luminii, sărbătoarea sensului vieţii noastre, sunt sărbătoarea bucuriei. Paştile sunt sărbătoarea păcii sau a împăcării omului cu Dumnezeu şi a oamenilor între ei. În acest sens, Sărbătoarea Sfintelor Paşti ne îndeamnă să ducem lumină şi să fim lumină acolo unde locuim sau unde muncim. Să ducem lumină, bucurie şi pace celor care sunt întristaţi, celor care sunt singuri, celor care sunt neajutoraţi. O mulţime de oameni suferă, nu numai de sărăcie sau de boală, ci şi de singurătate. Noi trebuie să fim aşadar martori ai Învierii lui Hristos, mărturisitori ai iubirii Lui pentru oameni şi să ducem în aceste zile lumină în casele celor bolnavi, celor singuri, iar prin aceasta să mărturisim că Iisus Hristos a înviat din morţi şi a ridicat sufletele noastre din mormântul egoismului, al nepăsării, al autosuficienţei. Învierea Domnului să vă aducă speranţa în suflete, răsădită din jertfa Mântuitorului pentru noi toţi! Lumina Sfântă să vă găsească nestinsă candela dragostei şi a milosteniei pentru cei neajutoraţi şi să vă călăuzească paşii spre fericire şi mântuire! Să petreceţi Sfintele Paşti cu bucurie, pace şi sănătate!
|
|
|
|
|
Domnul Tudor Ciuhodaru: "Alcoolul din educaţie" O adolescentă de 15 ani din Bogdana, elevă în clasa X a, de la Liceul Tehnologic "Petru Rareş" a fost luată cu salvarea de la şcoală după ce s-a prăbuşit la cursuri, în urma consumului mai multor pahare de alcool. O colegă ce asista la incident a avut şi ea o stare lipotimică, iar ambele au necesitat transportarea de urgenţă la Spitalul"Elena Beldiman". Nu e un caz singular şi nu e singurul oraş în care se întâmplă astfel de lucruri. În loc să fie la ore, o altă adolescentă de 15 ani, din Târgovişte, a fost găsită pe o bancă în parc în comă alcoolică, după ce a băut cu mai mulţi colegi. Se pare că recordul îl deţine o elevă de 14 ani din Vaslui, care, după ce a băut ţuică acasă cu o colegă, s-a oprit şi la un pub pentru a mai bea un păhărel. Beţia s-a terminat la spital, dar nu înainte de a-i agresa pe medicul şi asistenta de pe salvare. Se poate bea singur sau în grup, aşa că trei adolescenţi, doi băieţi şi o fată, în vârstă de 15, respectiv 16 ani, au ajuns la Spitalul de Copii din Timişoara, în comă alcoolică, după ce s-au îmbătat cu ţuică şi bere în camera de cămin. Se poate bea chiar şi de la vârsta de 5 ani. Un copil din Apahida a ajuns la spitalul de pediatrie din Cluj Napoca, în comă alcoolică după ce a băut cu fraţii lui mai mari. La doar de 6 ani, Loredana Diana Vieru din Sineşti a fost găsită în curte inconştientă şi mirosind puternic a alcool, fiind transportată cu salvarea la Spitalul de pediatrie "Sfânta Maria" din Iaşi. Alcoolemia de 2,5g s-a datorat consumului de ţuică oferită cu linguriţa de vecinul de peste drum. În Vaslui o fetiţă de 8 ani din Oseşti a băut rachiu dintr-o sticlă lăsată pe masă, în timp ce un băiat în vârstă de 14 ani, din Zapodeni, a băut cu mai mulţi adulţi, după ce au ajutat la munca unei gospodării, şi au ajuns să fie transportaţi cu salvarea la Spitalul de Urgenţă din Vaslui. La Otetoaia, un băiat în vârstă de 12 ani a băut vin în cimitir până a fost transportat cu Salvarea la spitalul din Huşi. Tot în Huşi, o pacientă de 14 ani a ajuns în comă alcoolică la spital, cu alcoolemie de 2,19g, în urma unui pariu de "rezistenţă" la alcool făcut cu doi prieteni. Se poate intra în comă chiar în timpul orelor de curs, precum un pacient de 16 ani, elev la Liceul "Anghel Rugină" din Vaslui, care a fost transportat cu salvarea la spital chiar în a doua oră de curs. Recordul de alcoolemie îi aparţine unui pacient de 15 ani cu alcoolemie de 5,01g, adus, la Spitalul "Sfânta Maria", în comă de o bunică îngrijorată de starea de rău instalată după consumul de ţuică cu prietenii. Recordul de vârstă, de doi ani, al unui copil din Mirceşti, lăsat nesupravegheat într-o casă neîncălzită, transportat cu salvarea la Spitalul de Urgenţe din Vaslui. Mai credeţi că nu e nevoie de legea mea privind educaţia pentru sănătate?
|
|
|
|
|
Domnul Tudor Ciuhodaru: "Vreau toleranţă zero la corupţie" Nimeni nu este mai presus de lege! Am susţinut acest lucru de fiecare dată când puternicii zilei vorbeau despre dosare politice. Nu există condamnări politice, ci doar cetăţeni care încalcă legea. Nu cred că mai este o surpriză că harta sărăciei, aşa cum o cunoaştem de peste 10 ani, se suprapune cu harta baronilor locali şi a corupţiei. Puterea conferită nelimitat unui număr restrâns de indivizi a creat o oligarhie ce tinde să-şi conserve şi chiar să-şi amplifice statutul privilegiat prin lege şi am văzut cu toţii că atunci când îi votezi pe cei care sunt astăzi la putere, votezi superimunitate, amnistie şi graţierea corupţilor. Eu vreau toleranţă zero la corupţie şi distrugerea lanţului mafiot din administraţie prin patru proiecte legislative. Orice infractor să fie eliminat imediat şi definitiv din Parlament şi din administraţie, limitarea la maxim două a numărului de mandate în Parlament şi în administraţie locală, iar imunitatea să fie valabilă doar pentru declaraţiile politice. Dispar baronii? Nicio pierdere.
|
|
|
|
|
Domnul Tudor Ciuhodaru: "Fondul unic pentru jurnalism - o speranţă pentru libertatea presei" Scopul unui astfel de demers legislativ este dublu: demascarea corupţiei instituţionalizate şi limitarea presiunilor politicului în activitatea jurnalistică. Acest proiect legislativ prevede ca fiecare anchetă jurnalistică finalizată cu recuperarea prejudiciului să fie recompensată cu un procent din valoarea acestuia. Se asigură astfel recuperarea prejudiciilor, cât şi independenţa demersului jurnalistic faţă de presiunile de ordin economic făcute de politic. Reamintesc, oricui mai crede în democraţie, că în articolul 30 din Constituţia României este prevăzut faptul că cenzura de orice fel este interzisă În realitate, se intervine prin modificări legislative sau prin măsuri de ordin economic. O majoritate parlamentară toxică, care şi-a asigurat deja superimunitatea, doreşte şi superliniştea atât de necesară pentru "marile proiecte" ce devalizează statul român. Ca bonus vor putea ascunde în tăcere şi discrepanţa dintre promisiunile din campanie şi măsurile postelectorale. Vedem cum tot mai mulţi politicieni ajunşi la putere spun că reforma constituţională din România trebuie să aibă în vedere necesitatea revizuirii regulilor privind libertatea presei. De fapt, sub pretextul protejării instituţiilor statutului şi respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor, se dă un cartonaş roşu de ordin legislativ libertăţii de exprimare. Concret, e doar instrumentul legislativ ce permite instituirea cenzurii. Pe de altă parte, sunt şi interferenţele de ordin economic. Scumpirea hârtiei de ziar sau presiuni asupra celor ce finanţează campaniile publicitare din media sunt doar câteva exemple din manualul micului securist utilizat de-a lungul timpului de politicieni. "Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apăra până la moarte dreptul tău de a o spune." - Voltaire. Acest proiect legislativ le aminteşte politicienilor că au fost aleşi şi ca să asigure respectarea articolului 30 din Constituţie."
|
|
|
|
|
Domnul Tudor Ciuhodaru: "Un nou motiv pentru educaţia pentru sănătate - vopseaua de ouă de la colţul străzii" Vopseaua de ouă cumpărată de la colţul străzii vă poate crea probleme de sănătate. Chiar dacă e mai ieftină sau mai frumoasă, vopselele tipografice sau cele făcute artizanal pot avea efecte nocive asupra sănătăţii din cauza plumbului şi oxizilor de metale: cupru, aluminiu şi staniu. Vopselele textile sau tipografice pot pătrunde prin porii oului şi pot contamina albuşul sau gălbenuşul, existând riscul declanşării unor toxiinfecţii alimentare. În anii trecuţi au fost zeci de cazuri cu probleme în serviciile urgenţă doar din necunoaştere. Educaţia pentru sănătate ne-ar putea feri de astfel de probleme. O oră pe săptămână e un pas mic pentru un om, dar un pas mare pentru educaţie.
|
|
|
|
|
Domnul Ioan Balan: "Baronii PSD s-au mutat la Palatul Victoria" Informaţiile date publicităţii de către anchetatorii anticorupţie par desprinse dintr-un film cu mafioţi, gangsteri şi politicieni, producţie cinematografică ce ar fi fost la modă la mijlocul anilor 60. Din nefericire pentru România, din nefericire pentru români, rechizitoriile procurorilor nu sunt nici poveşti şi nici scenarii de film, ci realitatea înfiorătoare în care ne-a adus Victor Ponta după doi ani de guvernare. "În biroul lui Ponta e pelerinaj", afirma zilele trecute un fost coleg de cabinet al junelui socialist, ieşit de curând de la guvernare, dar care trăieşte cu nostalgia acesteia. Pelerinaj? Dar la moaştele cui se "înghesoaie" baronii în pelerinaj? Se "înghesoaie" să-l vadă pe "bătrânul" Ponta, care a declarat că va lăsa locul său tinerilor. Lăsând ironiile la o parte, modul în care Victor Ponta a ales să guverneze, supunându-se întru totul poftelor baronilor locali, dându-le chiar şi propriul birou pentru a face trafic de influenţă, negocieri sau taifasuri, nu este doar dincolo de limitele legii, ci împotriva interesului naţional. Destabilizarea instituţiilor cheie ale statului de drept, prin numiri primite în plic de la baronii locali, îndepărtează România de la şansa de modernizare şi o înlătură pe termen lung din rândul statelor europene consolidate democratic. Sub Victor Ponta, "republica baronilor" s-a transformat în "republica penalilor" protejaţi direct de prim-ministru. "Nu mă dezic de Duicu şi nici de Preoteasa", spunea Victor Ponta cu multă iresponsabilitate şi cu multă teamă în faţa consiliului baronilor PSD. O spunea de parcă ar fi fost un simplu militant de partid. Victor Ponta nu este un simplu politician, Victor Ponta este prim-ministrul României. Apărându-i pe baronii corupţi şi decredibilizând puterea judecătorească, Victor Ponta compromite definitiv România, atât în interiorul ei, cât şi în relaţiile cu partenerii euroatlantici. Nu mai adaug faptul că meseria de bază a lui Victor Ponta este de procuror, iar Ponta nu face deloc cinste acestei meserii. Ilegalităţile în care s-a înfundat Victor Ponta în ultimii 2 ani, că atât timp s-a scurs de când se află la guvernare, reprezintă motivul principal pentru care viaţa românilor este din ce în ce mai grea. De ce a pus Ponta taxe mai multe şi mai mari? Aflăm astăzi cu maximă claritate că baronii îi cer de la lună la lună şi mai mulţi bani pentru contracte ilegale şi pentru finanţarea campaniilor electorale. De ce milionul de locuri de muncă, promis în campania electorală, s-a transformat în zecile de mii de şomeri? Pentru că PSD-ului şi baronilor le place ca populaţia să fie săracă şi dependentă de ajutoarele sociale pe care le primesc de la ei. De ce a ucis Ponta zeci de mii de întreprinderi mici şi mijlocii? Pentru că cele asasinate de măsurile guvernului nu contribuie la puşculiţa de partid a PSD. Dacă în epoca Năstase, România ajunsese la cote inimaginabile ale corupţiei şi nimeni nu ar fi crezut că se poate şi mai rău, Victor Ponta a demonstrat că se poate. Am convingerea că în Parlamentul României se găsesc încă oameni care nu au uitat faptul că puterea noastră politică vine de la electorat, iar interesul românilor trebuie să fie mai presus de toate. De aceea, vă invit, ca prin activitatea noastră parlamentară, să stopăm abuzurile Guvernului Ponta, croşetate cu măiestrie în sutele de ordonanţe de urgenţă ilegale, pe care le bagă cu forţa pe gâtul singurului organ legiuitor, Parlamentul. Victor Ponta va trebui să plătească politic pentru faptul că a tolerat şi chiar a întreţinut un sistem corupt, care îi face pe români tot mai săraci, tot mai neîncrezători în viitorul lor şi al copiilor lor.
|
|
|
|
|
Domnul Eugen Constantin Uricec: "Suntem pregătiţi să adoptăm moneda unică europeană?" Încă din anul 2005, odată cu semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, ne-am propus realizarea tuturor progreselor necesare integrării economiei naţionale în piaţa unică europeană şi adoptarea, într-un orizont de timp relativ scurt, a monedei unice europene. În anul 2007, când economia creştea mult peste potenţial, Guvernul României vorbea despre ţinta intrării la zona monetară începând cu anul 2014, iar Comisia Europeană se demonstra chiar mai optimistă, considerând că o putem face chiar şi din 2013. Efectele negative ale crizei economice internaţionale, resimţite şi în România, începând cu anul 2009, au făcut din cei care mai promit, ţinte ferme pentru adoptarea monedei unice, doar nişte fantezişti. Cei care se mai încumetă să vorbească despre termene ferme iau în calcul doar aspectele convergenţei nominale, stipulate în Tratatul de la Maastricht şi reiterate la Dublin în Pactul de Stabilitate şi Creştere. Stabilitatea preţurilor şi cursului de schimb, echilibrele fiscale sau diminuarea ratelor dobânzilor sunt condiţii necesare, dar nu şi suficiente pentru adoptarea monedei unice. Ţările fondatoare ale monedei unice europene nu au avut de reconstruit economii atunci când au adoptat noua monedă. Erau deja economii puternice. Erau economii care produceau mult şi competitiv. Or, pentru România, prioritatea o reprezintă tocmai recuperarea principalelor decalaje economice. În toată cariera mea am fugit de tentaţia de a da verdicte pe seama datelor statistice. Statistica este utilă, dar nu surprinde toate aspectele calitative. Cu toate acestea, evaluarea convergenţei economiilor europene nu se poate face fără a utiliza statistica. Valoarea produsului intern brut pe locuitor, structura valorii adăugate brute din economie, structura ocupaţională a populaţiei active disponibile, gradul de ocupare, precum şi alte aspecte economice sunt indicatorii pe baza cărora putem spune cu certitudine când, cum şi dacă România este pregătită să adopte o monedă foarte puternică. Banca Naţională a României ne avertiza săptămâna trecută că fără un PIB/locuitor de minimum 60% din media europeană nici să nu ne treacă prin cap să sperăm la o ţintă fermă de aderare. Creşterea exporturilor din ultimii ani au determinat o reajustare a structurii valorii adăugate din economia românească. Ceea ce nu a evoluat însă foarte mult este România rurală. Cunoaştem cu toţii că mai bine de jumătate din populaţia ţării trăieşte în mediul rural, că cea mai mare parte a acesteia desfăşoară activităţi în agricultură şi că în mediul rural întâlnim cea mai slabă rată a bunăstării. Şomajul rural uriaş, lipsa investiţiilor străine directe, lipsa serviciilor şi îmbătrânirea populaţiei reprezintă provocări mult mai mari decât inflaţia sau deficitul bugetar. Nu vreau să se înţeleagă cumva greşit că sunt vreun opozant al adoptării monedei unice europene. Dimpotrivă! Sunt un puternic susţinător al acestui demers, însă nu pot lăsa optimismul şi dorinţele noastre, ale românilor, să întunece raţiunea. Sunt un puternic susţinător al adoptării monedei unice, pentru că ştiu foarte bine care sunt atât dezavantajele, cât şi avantajele economice ale acestei decizii monetare. Mai ştiu, de asemenea, că dacă integrarea în zona monetară se va face fără să fim pregătiţi suficient, toate avantajele la care sperăm se pot transforma peste noapte în dezavantaje, în pierderi pentru mediul de afaceri şi populaţie. De aceea, consider că profitând de generozitatea fondurilor europene, destinate coeziunii economice şi sociale, profitând de creşterea economică resuscitată în anul 2013, să facem posibil ca până în anul 2020, PIB/locuitor să ajungă la peste 70% din media europeană, structura ocupaţională să se schimbe, iar lumea rurală să se modernizeze real, cu beneficii pentru locuitorii satelor şi comunelor. Adoptarea monedei europene este şi trebuie privită ca un instrument pentru creşterea bunăstării românilor, nu ca un obiectiv pe care îl vom îndeplini şi apoi Dumnezeu cu mila. Testul pentru economia românească va începe exact odată cu momentul adoptării. Pentru aceasta trebuie să fim pregătiţi. Trag speranţa că în anul 2020 acest lucru va fi posibil şi efectele pe care eu le doresc economiei şi românilor se vor îndeplini.
|
|
|
|
|
Domnul Florin Gheorghe: "Voiculescu vrea în Parlamentul European! Prin interpuşi ..." S-a desecretizat arhiva "Dunărea". Cam târziu, aş spune eu. Din păcate, cei care s-au îmbogăţit peste noapte de pe urma operaţiunilor comerciale ale statului român şi mai ales de pe urma Fondului Operaţiuni Valutare Speciale au ajuns să influenţeze într-un mod extrem de puternic structurile instituţionale ale statului român, să finanţeze partide politice şi chiar să controleze trusturi media care produc reale vulnerabilităţi pentru securitatea ţării. Consider că experţii CNSAS îşi vor face pe deplin datoria, chiar şi la 25 de ani de la Revoluţie şi vor aduce la cunoştinţa românilor numele celor au cărat valize cu valută pentru interesul propriu. Chiar dacă ne-am dori să lăsăm trecutul comunist şi al fostei securităţi în sarcina istoricilor, din păcate, trecutul este încă prezent pe scena politică românească. Acest trecut, alimentat şi finanţat prin sursele financiare amintite, produce grave prejudicii climatului democratic din ţara noastră. Da, despre trustul antenelor este vorba în primul rând. Linşaj mediatic de dimineaţa şi până în miez de noapte la adresa oricărui om care nu-i este pe plac patronului. Minciuni propagate cu o consecvenţă deosebită, manipulare şi dezinformare doar pentru a atinge scopuri politice şi pentru a sprijini interesele personale ale patronului. Dispreţ faţă de lege, instituţii şi faţă de români. În anul 2012 au păcălit o ţară întreagă cu o învăţătoare care făcea greva foamei din pricina traiului greu, deşi ea era plătită regeşte direct din buzunarul patronului de trust media. În luna care tocmai a trecut, am asistat la o nouă etapă de acţiune, a acestor oameni care au făcut atât de rău României. După acelaşi model, Voiculescu vrea să intre în Parlamentul European, pe uşa din dos, prin interpuşi. Despre cine este vorba ştim cu toţii - Mircea Diaconu. Este păcat şi regretabil că actorul Mircea Diaconu a renunţat la o viaţă de celebritate, la recunoaşterea şi aprecierea unei ţări întregi doar pentru a deveni preşul de la intrare al lui Dan Voiculescu. Actorul Diaconu şi-a murdărit o viaţă întreagă de muncă şi eforturi intrând în jocul mizer al unuia care-şi aşteaptă condamnare. Diaconu a renunţat la tot respectul românilor, încăpăţânându-se să candideze la o funcţie pentru care nu are nici cea mai mică urmă de calificare. Ce poate face Domnia Sa în Parlamentul European?! Ce beneficii poate aduce prezenţa sa în băncile celei mai importante instituţii ale Uniunii Europene? Nici una. Dimpotrivă! Prin faptul că actorul şi noul său regizor, Dan Voiculescu, au ales să desconsidere sentinţa definitivă şi irevocabilă a celei mai înalte instanţe din România, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aduc o pată în plus pe obrazul ţării noastre. De parcă nu era suficient că la ultimele alegeri România a trimis în Parlamentul European extremişti marca Vadim sau anchetaţi penal de tipul Ovidiu Silaghi. Acum, cu ajutorul unui trust media, Voiculescu se pregăteşte să trimită un condamnat definitiv în acest for. "Nu am făcut nimic rău!", s-a apărat actorul. Domnule Diaconu, nu trebuie să omori pe cineva ca să faci rău! Nerespectând legea şi, mai nou, nerespectând decizia definitivă şi irevocabilă a celei mai înalte instanţe din România este în ochii Europei mai rău decât un act criminal. Pentru faptul că actorul Diaconu nu înţelege nimic din valorile pe care s-a clădit şi funcţionează Uniunea Europeană, Domnia Sa nu merită nici măcar să candideze, dar apoi să mai fie ales. Însuşindu-şi optica domnului Voiculescu, actorul Diaconu joacă cel mai prost rol al vieţii sale - cel de slugă nepricepută, dar încăpăţânată. Păcat, domnule Diaconu, ca actor chiar v-am îndrăgit.
|
|
|
|
|
Domnul Florin Gheorghe: "La ţeava de eşapament miroase a plăcinte!" Am avertizat constant asupra incompetenţei fiscale a Guvernului Ponta. Nu sunt economist şi nici nu mă erijez a fi vreunul care-şi dă cu presupusul pe teme pe care nu le cunoaşte. Însă nu-ţi trebuie masterate sau doctorate la Harvard ca să anticipezi efectele dezastruoase ale unor măsuri fiscale proaste. În această categorie intră fără echivoc şi majorarea, începând cu data de 1 aprilie 2014, cu 70 de euro pe mia de litri de carburanţi. "Strângem bani, facem autostrăzi!", acesta este refrenul mincinos pe care-l fredonează în cor toţi miniştrii Cabinetului Ponta. Nu veţi strânge bani, le spun eu! Nu veţi strânge, pentru că preţul a ajuns atât de sus, încât îi stimulează pe consumatori să nu mai consume sau dacă vor consuma, nu vor mai trece pe la pompă! Am adresat nenumărate întrebări şi interpelări faţă de foştii miniştri ai finanţelor, prin care le-am solicitat să-mi comunice dacă au ştiinţă asupra anvergurii evaziunii fiscale din sectorul carburanţilor. Vă imaginaţi că mi-ar fi răspuns vreunul? Ar fi fost şi comic ca un ministru de-al lui Ponta să numere sutele de mii de tone de motorină şi benzină pentru care nu se plăteşte nici TVA şi nici acciză. Dacă ministrul ar fi îndrăznit să spună care sunt firmele evazioniste, l-ar fi "tuns" de urgenţă ori Duicu, ori Oprişan, ori Nicuşor Constantinescu. Asta în ceea ce priveşte evaziunea mare. În privinţa micilor consumatori trebuie să recunoaştem că ingeniozitatea românilor nu prea are margini. Mai zilele trecute urmăream la un post de televiziune cum unii şoferi renunţă la motorină, substituind-o cu ulei comestibil de floarea soarelui. "Miroase puţin a plăcintă", se amuza unul dintre aceştia, în schimb funcţionează şi drumurile către pompă vor fi tot mai rare. Pe Ponta îl avertizase chiar şi Compania OMV. OMV-ul îi spusese că în 2013 românii au consumat mai puţin cu 8% benzină şi motorină, iar prin creşterea preţului aproape de 7 lei, o scădere de 10% în 2014 ar fi chiar optimistă. Dacă mai adăugăm că Ponta vrea să deconteze unor transportatori, nu tuturor, o parte din acciză, atunci vă asigur că Ponta nu va încasa mai mulţi bani din acciză, ci şi mai puţini! Ponta nu va face nici autostrăzi, aşa cum cu neruşinare a justificat acciza. Fiţi convinşi că la finalul anului, cei 97 km de autostradă promişi şi mâzgăliţi de Şova pe harta României se vor transforma în 0,097 km de trotuare. Deja Ponta a devenit previzibil şi oricine îi poate anticipa încă de pe acum minciunile pe care le va spune când va constata cât de proastă a fost creşterea accizei: Băsescu e de vină, pentru că nu mai foloseşte Loganul ca altă dată; românii sunt de vină, pentru că sunt săraci şi nu mai cumpără; popularii europeni sunt de vină, pentru că nu au scos din magazine uleiul de floarea soarelui. Sau, poate că-l bănuiesc pe Ponta de prea multă inteligenţă! Pot afirma cu certitudine că după doi ani de guvernare cu Ponta economia nu mai este în pericol, pentru că a fost distrusă, românii nu vor o viaţă mai bună, pentru că nu mai au nicio speranţă, iar Uniunea Europeană nu ne merită, pentru că nu-l apreciază suficient pe Victor Ponta. Fac apel la fiecare parlamentar responsabil pentru voturile şi speranţele celor care ne-au ales ca, atunci când în Parlament se va depune şi vota o moţiune de cenzură, să facem un bine tuturor românilor: să-l trimitem pe Ponta acasă. Mai mult, să-i facem plinul la raliuri nu cu benzină, nici cu motorină, ci cu ulei de floarea soarelui, ca să vadă cât de bine trăiesc românii dacă au ajuns la astfel de gesturi disperate.
|
|
|
|
|
Domnul Vasile Iliuţă: "Corupţia în România, o problemă de nerezolvat" Europa pierde anual 120 de miliarde de euro din cauza corupţiei, sumă care apare într-un raport elaborat recent de Comisia Europeană, care este îngrijorată de amploarea pe care a luat-o acest fenomen în cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. În România, această practică este mult mai mare decât media la nivelul uniunii. În România, corupţia este la ea acasă. Ne aflăm în top zece cele mai corupte ţări şi chiar dacă suntem monitorizaţi prin intermediul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, corupţia rămâne una dintre cele mai grave probleme cu care ne confruntăm. După 24 de ani de tranziţie spre democraţie nu am învăţat nimic. Acest fenomen persistă, iar în ultimii ani chiar s-a accentuat, o întâlnim la orice nivel, în sănătate, educaţie, poliţie, justiţie, administraţie, sport şi, nu în ultimul rând, în viaţa politică. Corupţia la nivel înalt ne va crea mari probleme dacă nu o vom combate în permanenţă cu tărie, pentru că ea afectează nu doar clasa politică, ci afectează imaginea României şi viaţa de zi cu zi a românilor, având un impact negativ general. Sunt politicieni care profită de poziţia pe care o au în administraţia centrală şi locală favorizând clientela politică. Observăm cum actul de corupţie, mai nou, a pătruns şi în birourile din Palatul Victoria, adus acolo de baronul de la Mehedinţi Adrian Duicu. Surprinzător, chiar înaintea alegerilor europarlamentare, cel care se lăuda că are în ADN respectarea legii, tocmai acela nesocoteşte în modul cel mai grosolan şi periculos cu putinţă. Corupţia politică a atins cote alarmante. Corupţia politică îi protejează pe unii aleşi parlamentari să răspundă în faţa legii. Anual statul român cheltuieşte milioane de euro pentru dosarele de mare corupţie, dosare care stau ani buni până să se finalizeze. Aceşti bani sunt suportaţi, din păcate, tot din buzunarul contribuabilului. Justiţia din ţara noastră trebuie să fie puternică şi eficientă, trebuie să fie lăsată şi sprijinită să fie puternică şi eficientă. Încă suntem la un nivel la care voinţa politică în acest domeniu este esenţială, iar, din păcate, voinţa acestei guvernări de a aborda problema corupţiei şi de a promova standarde înalte de integritate a fost inconsecventă. De aceea, vă propun să ne facem un motto zilnic prin care să arătăm că noi, oamenii politici, suntem primii care sprijinim justiţia şi societatea în lupta cu corupţia: "Corupţia trebuie combătută! Corupţia trebuie să înceteze!"
|
|
|
|
|
Domnul Florin Mihail Secară: "Justiţia - miza alegerilor prezidenţiale" Oricâte s-ar spune despre alegerile din toamna acestui an, miza principală a fost devoalată de către reprezentaţii de bază ai PSD - controlul total al justiţiei şi supunerea acesteia biroului politic al partidului. Ca nu cumva să creadă cineva că aduc acuzaţii fără fundament, vă aduc în prim-plan numai câteva dintre principiile pe care s-a fundamentat USL, USD şi se va baza candidatura lui Victor Ponta la prezidenţiale. Primus inter pares a fost Dan Voiculescu, pe care trebuie să-l apreciem pentru faptul că nu a minţit, nu şi-a ascuns intenţiile şi l-a avertizat aspru pe Victor Ponta, încă din anul 2012, că: "Nu vom avea toată puterea, până nu avem justiţia". Aşa se şi explică loviturile constante de baros pe care Victor Ponta, dorind să-şi demonstreze fidelitatea faţă de Voiculescu, le-a aplicat slujbaşilor legii. Alt tarabostes PSD, Nicuşor Constantinescu, cântă de mai bine de un an desfiinţarea instituţiilor de cercetare penală şi a celor care apără integritatea în exercitarea funcţiilor publice - "DNA este o teroare naţională!". Multilicenţiatul de la Mehedinţi, Adrian Duicu, a vorbit prin fapte, dorind să-şi impună apropiaţi în parchetul anticorupţie, în cadrul poliţiei şi în alte structuri, direct din biroul lui Ponta. Dat jos de pe carul alegoric şi luat la întrebări despre sumele necuvenite primite în contul unor şpăgi escrow, Mazăre cel viteaz a început să-i ameninţe pe procurori că va găsi el o modalitate să-i evalueze o dată pe an sau o dată la 2 ani. Cum era şi normal, cugetarea supremă a venit chiar de la şeful mafioţilor locali, Marian Oprişan: "Preşedinţii de consilii judeţene, primarii, edilii, gospodarii localităţilor din România nu sunt pericole sociale, nu sunt oameni care să pună probleme de acest gen în comunităţile lor sau în România ..." Domnule Oprişan, vă asigur că vrâncenii consideră că sunteţi cu siguranţă cel mai mare pericol social. Aceşti inamici declaraţi ai independenţei justiţiei sunt echipa pe care se bazează Victor Ponta la prezidenţiale. Ei sunt consilierii săi supremi şi tot ei promit linişte şi pace pentru baronimea locală. Ei sunt cei care numără zilele rămase din mandatul lui Traian Băsescu, considerându-l singurul susţinător al unei justiţii moderne, care le dă lor bătăi de cap. Victore, nu te amăgi! În primul rând, nu vei ajunge preşedinte! Dacă, prin absurd, am presupune că ai ajunge la Cotroceni, să ştii că magistraţii au prins curaj şi ştiu bine că sunt şi trebuie să fie independenţi, chiar şi faţă de preşedintele ţării. Aşa că, dacă trăieşti vreun moment iluzia că vei scăpa de faptele de corupţie care se strâng în CV-ul tău, eu zic că-i mai bine să te trezeşti la realitate şi să-ţi iei mâna murdară de pe justiţie şi să încetezi să-i mai aperi pe baronii penali. Să ştii că românii au început să înţeleagă faptul că singura lor şansă la o viaţă mai bună stă într-o justiţie independentă de orice imixtiune politică.
|
|
|
|
|
Doamna Claudia Boghicevici: "Viitorul nesigur al sistemului educaţional românesc afectează piaţa muncii" Există o legătură indisolubilă între sistemul educaţional şi pregătirea absolvenţilor pentru intrarea pe piaţa muncii. Problemele de adaptabilitate a tinerilor la cerinţele pieţei muncii nu sunt o problemă recentă. O abordare coerentă asupra soluţionării acestora presupune o întoarcere la cauze. Astfel, după 1990, sistemul educaţional românesc a regresat cel puţin în două aspecte: învăţământul superior nu s-a adaptat cerinţelor pieţei muncii, dezvoltându-se haotic, iar învăţământul tehnic a ajuns aproape de desfiinţare după aşa-zisele reforme ale domnului Andrei Marga. Pentru a inversa acest trend, principalul pas care trebuie făcut vizează redarea rolului de pol al cunoaşterii universităţilor. Într-o economie tot mai integrată pieţei unice europene, o economie care reclamă nevoia de competitivitate, adaptabilitate şi învăţare continuă, universităţile din România trebuie să iniţieze parteneriate cu mediul de afaceri şi cu actori internaţionali pentru a creşte gradul de integrare a absolvenţilor pe piaţa muncii. Universităţile trebuie să îşi dezvolte şi structuri profesionale coerente, care să fie capabile să atragă fonduri europene puse în slujba aceluiaşi obiectiv de acumulare a expertizei pentru stimularea integrării absolvenţilor pe piaţa muncii. În acest mod universităţile pot deveni punctul cheie în promovarea unei economii bazate pe cercetare, dezvoltare şi inovare, o economie în care forţa de muncă este pregătită încă de pe băncile facultăţii să facă faţă rigorilor unui mediu tot mai competitiv, tot mai concurenţial. În tot acest sistem, un rol important trebuie jucat de practica din anii de facultate. Practica trebuie să devină o activitate recunoscută la adevărata valoare, care să se fundamenteze pe nevoile pieţei muncii, tot în ideea parteneriatului dintre universităţi, zonele industriale şi mediul de afaceri. În ceea ce priveşte învăţământul profesional, chiar dacă până la un anumit moment a cunoscut o dezvoltare considerabilă în ţara noastră, a fost abandonat odată cu avântul luat de învăţământul universitar. Fenomenul a produs o supraaglomerare a pieţei muncii cu tineri absolvenţi de studii universitate, în special teoretice, prin contrast cu nevoile şi cerinţele pieţei muncii. Legea educaţiei naţionale nr.1/2011 a reintrodus ca obiective revalorizarea învăţământului tehnic profesional, însă legile subsecvente necesare atingerii acestui obiectiv au întârziat să apară. Abia săptămânile trecute Ministerul Educaţiei a publicat planurile-cadru finale pentru învăţământul profesional de stat cu durata de 3 ani, clasele a IX-a, a X-a şi a XI-a, iar planurile-cadru pentru şcoala profesională cu durata de 3 ani au fost aprobate în 24 februarie 2014, prin Ordinul nr. 3152, semnat de ministrul Remus Pricopie. În vederea unei mai bune adaptabilităţi a tinerilor la cerinţele pieţei muncii, una dintre soluţii este crearea unui mecanism de cooperare între mediul educaţional şi mediul privat. Acesta ar presupune: - Orientarea mediului educaţional către sectorul privat prin formalizarea unor programe de internship care să poată fi accesate la nivel de liceu. Această măsură ar permite completarea în mod util a bagajului şcolar informaţional de competenţe de bază cu posibilitatea explorării, testării şi/sau aprofundării unor aptitudini, ca urmare a interacţiuni directe cu mediul de lucru din organismele private.
- Orientarea sectorului privat către mediul educaţional prin cooptarea mediului privat în actul educaţional. Organismele private pot fi cooptate în organizarea unor cursuri specifice propriilor domenii de activitate, care pot fi incluse în componenţa de curriculă la decizia şcolii pentru diferite domenii în cadrul unităţilor şcolare.
Sper că în acest fel, reprezentanţii sectorului privat vor putea să îşi împărtăşească în mod direct viziunea privind abordarea domeniilor proprii de activitate, a elementelor care le urmăresc în procesul de recrutare şi ulterior la locul de muncă, a viziunii şi abordării pe care o aşteaptă de la actualii elevi - potenţiali viitori angajaţi.
|
|
|
|
|
Doamna Claudia Boghicevici: "Ce face Guvernul PSD pentru etnia romă - refuză accesarea de fonduri europene" În data de 8 aprilie s-a sărbătorit la nivel internaţional Ziua Internaţională a Romilor din întreaga lume. Chiar în această zi am aflat cum Guvernul României refuză propunerea de ajutor extern pentru cheltuirea fondurilor europene destinate integrării romilor, cum se opune înfiinţării unui grup de experţi ai Uniunii Europene, care să ajute la utilizarea eficientă a fondurilor puse la dispoziţie de Bruxelles, astfel încât finanţările să ajungă în mod concret la această etnie. Nu pot să cred, sincer, cum Guvernul Ponta refuză un ajutor şi nu doreşte accesarea şi utilizarea eficientă a fondurilor europene, în condiţiile în care România este încă codaşă la accesarea acestora. Întotdeauna am considerat că se impune o consolidare treptată a legăturilor cu comunităţile de romi. Cum? Pe de o parte, prin intermediul bisericilor, asociaţiilor sau comunităţilor religioase; pe de altă parte, prin acţiuni de atragere şi motivare a părinţilor romi pentru participarea activă la acţiunile organizate de cadrele didactice, în vederea reducerii segregării şi respectării obligaţiei de şcolarizare în ciclul primar. Cum putem să facem acest lucru, când cel mai important partener în protejarea drepturilor acestei minorităţi refuză o mână de ajutor doar pentru că este extern? Nu ştiu dacă cunoaşteţi, dar avem o Strategie de Incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii rome pentru perioada 2012-2020. Pentru a implementa această strategie am înfiinţat în 2012 o Comisie ministerială pentru romi, ce avea drept scop monitorizarea şi implementarea acestei strategii. Principalele direcţii de acţiune le reprezentau adaptarea la nevoile pieţei muncii a cursurilor de formare profesională, oferite de către centrele de formare din structura ANOFM şi acordarea serviciilor de consiliere profesională persoanelor aflate în dificultate, inclusiv pentru membrii minorităţii rome, în vederea reintegrării sociale: identificarea surselor de finanţare pentru demararea de activităţi pe cont propriu, sprijin pentru pregătirea unui CV şi pentru participarea la un interviu, găsirea unui loc de muncă, facilitarea accesului la locuinţă socială, publică, privată etc. Actualul ministru al muncii este dator cu multe explicaţii pe această temă. Ar trebui să ne prezinte ce măsuri are în vedere pentru a ajuta minoritatea romă, dar şi ce proiecte se desfăşoară în prezent pentru integrarea pe piaţa muncii a acestei minorităţi şi, de asemenea, ce proiecte există pentru integrarea celor care se întorc sau vor să se întoarcă în România.
|
|
|
|
|
Domnul Ioan Oltean: "Masterplanul pentru transporturi şi trăgătorii de liniuţe colorate" Săptămâna trecută, marţi 8 aprilie, Ministerul Transporturilor a făcut publice primele planşe orientative care conţin Masterplanul pentru transporturi, mai exact cadrul general sau ceea ce ar trebui să fie cadrul general pentru realizarea investiţiilor în domeniu. Imaginile prezentate aici la Palatul Parlamentului, artistice dealtfel, arată planurile Guvernului Ponta referitoare la autostrăzi până în anul 2022. Ca deputat de Bistriţa şi ca cetăţean interesat de acest subiect, am observat imediat că dintre investiţii se remarcă proiecte ambiţioase care nu au fost niciodată puse în discuţie până acum, precum autostrăzile din zona Gilău-Bistriţa-Dej-Târgu Mureş. Sper şi sperăm cu toţii ca acestea să nu rămână doar pe hârtie opera unor trăgători de liniuţe colorate, deţinători de diplome şi absolvenţi de studii superioare, angajaţi ai Ministerului Transporturilor. Observ, dar nu cu mirare, că nu a fost uitată nici celebra prin inutilitate, autostrada Bucureşti-Alexandria, despre care toată lumea ştie că este "cu dedicaţie" spre şi dinspre fieful domnului Liviu Dragnea. Toate bune şi frumoase până acum, hărţile arată foarte bine, sunt atractive vizual. Dar unii cetăţeni mai circumspecţi sunt de părere că şi un copil de 12 ani, fără a fi înzestrat cu cine ştie ce simt artistic, ar fi ajuns la acelaşi rezultat după vreo 20 de minute de joacă, unind cu creioane colorate marile oraşe ale ţării. Dar în contextul "realizărilor" de până acum, pe care suntem condamnaţi să circulăm cu spor şi voie bună cu toţii, această mega-fandosită şi poleită prezentare pare să fie doar încă un hap de prosteală pentru cetăţenii ameţiţi deja de vorbăraia fără sfârşit a PSD-istilor. Linii cu carioci colorate poate trage oricine. Dar cetăţenii nu pot decât să spere că vor trăi suficient cât să îşi vadă nepoţii circulând pe drumurile proiectate în vremea ministrului Şova. Tare ne-am dori cu toţii ca acest Masterplan să devină realitate la termenul propus. Dar nu putem să nu remarcăm că la PSD, cum e gata o bucăţică din autostrada mare, cum se sparge sticla de şampanie şi se taie panglici, ca să afle lumea de la televizor despre realizările Guvernului Ponta. Şi iată cum o bucăţică mică-mică devine mai mare decât tot Masterplanul! În tot acest timp, rămâne ca tot românul să se confrunte răbdător cu aceeaşi realitate crudă: în timp ce de la Roma la Nădlac se fac 12-13 ore cu maşina, de la Nădlac la Focşani, de exemplu, tot atât!... În ultimul an şi jumătate, guvernele Ponta care s-au succedat au dovedit că nu au nimic de-a face nici cu vreun Masterplan, nici cu vreun studiu de fezabilitate, cu vreun proiect sau cu vreo soluţie concretă, în general cu ceva legat cât de cât de construcţia de autostrăzi, de fapt, cu administrarea ţării. Dacă Guvernul Ponta nu va prezenta lucrări clare şi relevante referitoare la transporturi, Comisia Europeană nu va aproba programele operaţionale legate de acest aspect. Purtătorul de cuvânt al comisarului european pentru politică regională a arătat deja că România trebuie să prezinte concret un plan general serios de investiţii în infrastructura de transporturi care să arate priorităţile guvernului în concordanţă cu liniile de finanţare europene. În caz contrar, doar cu hărţi artistice şi vorbe goale în loc de realizări, Masterplanul va rămâne o lucrare frumos realizată de trăgătorii de liniuţe colorate ai ministrului Şova, sau poate nici atât, iar efortul va fi zadarnic.
|
|
|
|
|
Doamna Maria-Andreea Paul: "Victor Ponta are nevoie de un avocat al poporului liniştit, compromis, care să nu-l deranjeze, de aceea îl susţine pe Ciorbea" Ciorba funcţiilor politice a înlocuit proiectul de ţară al României. Încălcarea legii de către putere e la ordinea zilei. Victor Ciorbea fuge din ASF sub presiunea PDL, care a sesizat Curtea Constituţională pentru că nu respectă experienţa profesională impusă de lege, dar nu se lasă şi va candida la funcţia de avocat al poporului. Cu sprijinul PSD şi al PNL, Ciorbea îşi anunţă public astfel intrarea cu o încălcare a legii de notorietate. E dovada că încă USL există. Tentaţia de a profita de pe urma puterii, în orice condiţii, oricât de mare ar fi compromisul, este prea puternică. Opoziţia se dovedeşte prea grea pentru PNL, deşi Antonescu se bate în piept cu un aer mesianic. Cât de speriat este PSD că pierde puterea, dacă are nevoie de Ciorbea ca avocat al poporului? Mă întreb, cum să-i apere Victor Ciorbea pe români, când el însuşi a încălcat conştient legea? Victor Ponta ştie că oamenii lui nu respectă legea, că fură, dar îşi apără corupţii şi vrea să dărâme justiţia, iar pentru asta are mare nevoie de un avocat al poporului liniştit, compromis, care să nu-l deranjeze. Ponta-Ciorbea, adică PSD şi PNL, încearcă să dărâme acum legi şi instituţii doar pentru a-şi apăra hoţii. Până unde poate merge compromisul puterii? Până acolo unde încearcă să creeze o nouă modă în România a "săracilor infractori" şi a "săracilor politruci" care nu mai ştiu pe unde să se aşeze confortabil ca să-şi poată face de cap. E moda "marilor" jurişti care încalcă zi de zi şi conştient legea.
|
|
|
|
|
Domnul Ion Diniţă: "Implicare activă în salvarea Judecătoriei Rupea de la desfiinţare" Camera Deputaţilor a făcut un prim pas pentru salvarea Judecătoriei Rupea de la desfiinţare, prin votul împotrivă dat la proiectul de Lege al Ministerului Justiţiei privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea. Am votat împotriva acestei iniţiative legislative, care prevedea ca 30 de judecătorii din toată ţara şi parchetele aferente, printre care şi cele din oraşul braşovean Rupea, să fie desfiinţate. Motivaţia Ministerului Justiţiei era că instanţele respective trebuiau să dispară, deoarece aveau un volum de dosare redus şi slabe performanţe judiciare. Dacă proiectul ar fi fost votat, oamenii din Rupea ar fi trebuit să se deplaseze zeci de kilometri până la prima judecătorie. Sper ca şi Senatul, care este cameră decizională, să valideze votul din Camera Deputaţilor, iar aceste instanţe să fie salvate de la dispariţie. De altfel, anterior votului din Camera Deputaţilor, am făcut demersuri concrete pentru menţinerea în activitate a Judecătoriei şi Parchetului din Rupea. Am trimis o interpelare încă din decembrie anul trecut către Ministerul Justiţiei, în care am accentuat că Judecătoria Rupea deserveşte oraşul şi 12 comune înconjurătoare, respectiv o treime din suprafaţa teritorială a judeţului Braşov, în total 39 de localităţi. Această zonă, compusă din cele 39 de localităţi situate în nord-estul judeţului, este una dintre cele mai sărace zone ale judeţului, în ciuda resurselor naturale şi culturale de care dispune, conform datelor Direcţiei Judeţene de Statistică Braşov. Potrivit datelor statistice, numărul de locuitori care populează această zonă este de aproximativ 37.500 de locuitori pentru o suprafaţă de 1.200 km pătraţi. Distanţele care separă locuitorii acestei zone faţă de cele mai apropiate judecătorii, în comparaţie cu Judecătoria Rupea, sunt foarte mari, în medie de peste 70-80 km, luând ca şi referinţă Judecătoria Făgăraş sau Judecătoria Braşov. În această ordine de idei, o eventuală desfiinţare a Judecătoriei Rupea ar conduce în primul rând la îngrădirea indirectă a locuitorilor acestei zone la actul de justiţie. Distanţele foarte mari coroborate cu gradul de sărăcie al locuitorilor zonei, precum şi lipsa totală a mijloacelor de transport regulat (curse auto sau tren), vor fi un impediment major pentru locuitorii acestei zone defavorizate să aibă acces la actul de justiţie.
|
|
|
|
|
Domnul Ion Diniţă: "Noua lege a terenurilor agricole, o invitaţie pentru români de a avea grijă de pământurile lor" Legea care reglementează vânzarea şi cumpărarea terenurilor agricole situate în extravilan a intrat în vigoare începând de astăzi, fapt ce va avea ca efect o nouă şi modernă abordare a agriculturii practicate în România. Legea nu se aplică vânzării terenurilor situate în intravilan, vânzării terenurilor extravilane cu altă destinaţie decât cea agricolă şi transferului dreptului de proprietate prin intermediul altor tranzacţii, precum schimbul de terenuri, donaţia sau contribuţia la capitalul social. La preţ şi în condiţii egale, vor avea drept de preempţiune, în ordine, coproprietarii, arendaşii, proprietarii vecini şi Agenţia Domeniilor Statului. Totodată, vânzătorul va înregistra la primăria pe raza căreia se află terenul o cerere prin care solicită afişarea ofertei de vânzare, iar în termen de 30 de zile doritorii trebuie să îşi manifeste intenţia de a cumpăra şi să accepte oferta. În ciuda faptului că preşedintele a solicitat iniţial reexaminarea legii, după votul final dat în Camera Deputaţilor, actul normativ a fost promulgat săptămâna trecută şi de astăzi este în vigoare. Legea terenurilor agricole simplifică în mod determinant procesul de vânzare a terenurilor aflate în extravilan, reducându-se atât birocraţia, cât şi posibilităţile de fraudă existente până acum. Concret, cetăţenii care doresc să îşi vândă terenurile nu trebuie să facă decât un singur drum la primărie, unde trebuie să prezinte oferta avută pentru vânzarea terenului respectiv, iar apoi vor primi acasă, prin poştă, avizul pentru vânzare sau alte informaţii suplimentare. Astfel, din punctul de vedere al interesului vânzătorului, procesul este radical uşurat, simplificat, iar oamenii aflaţi în aceste situaţii nu vor mai plăti niciun fel de taxă, toate costurile revenind acum primăriilor. De asemenea, prin acest act normativ se extinde dreptul de preempţiune şi se dă posibilitatea să cumpere celor care sunt coproprietari şi arendaşi, dar şi statului să intervină prompt în cazurile în care descoperă nereguli. Totodată, prin introducerea cererii de reexaminare, legea stipulează în mod clar că există doar două instituţii care se ocupă de piaţa funciară, respectiv Agenţia Domeniilor Statului, care are rolul de a cumpăra terenuri şi nu de a vinde, şi o Direcţie din Ministerul Agriculturii care va elibera avizele necesare de reglementare a tranzacţiilor. Legea terenurilor agricole va avea un efect pozitiv pentru agricultorii români, deoarece dă o şansă uriaşă proprietarilor de terenuri mai mici, din mediul rural, să se asocieze şi să poată accesa fonduri europene în perioada de referinţă 2014-2020. Consider că noul act normativ trebuie tratat cu încredere de către fermierii români şi de către proprietarii de terenuri agricole, care vor fi extrem de atenţi de acum încolo la modul de gestionare a suprafeţelor deţinute, fiind evitate aspecte precum nelucrarea pământurilor şi înstrăinarea nejustificată a acestora. O altă noutate a legii este cea referitoare la faptul că persoanele fizice şi juridice din Uniunea Europeană pot acum să cumpere terenuri agricole extravilane în România fără restricţii, însă cetăţenii români nu se pot bucura de aceleaşi condiţii în ţările europene. Liberalizarea pieţei funciare a fost unul dintre criteriile angajate de România prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, dar noua lege a fost cerută cu insistenţă mai ales de către investitorii români din domeniu. Sunt convins însă că, fără a da dovadă de un patriotism deplasat, românii care deţin terenuri agricole se vor coaliza prin asociere pentru a păstra aceste pământuri moştenite din moşi-strămoşi. Este nevoie să avem mult mai mare grijă de administrarea terenurilor agricole, în aşa fel încât să reuşim prin forţe proprii, autohtone, să generăm dezvoltarea armonioasă a agriculturii, precum şi menţinerea în stare optimă a satului românesc.
|
|
|
|
|
Doamna Cornelia Negruţ: "Judecătoriile Târgu Lăpuş şi Dragomireşti, salvate de la desfiinţare" Plenul Camerei Deputaţilor a respins în ultima sesiune de vot final, aproape în unanimitate, proiectul de Lege privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea, printre care şi două din judeţul Maramureş, cele din oraşul Târgu Lăpuş, şi respectiv comuna Dragomireşti. Am votat împotriva adoptării iniţiativei Ministerului Justiţiei de a desfiinţa 30 de instanţe din ţară, printre care şi cele din Târgu Lăpuş şi Dragomireşti, Maramureşul urmând să fie grav afectat din acest punct de vedere, în cazul în care legea ar fi trecut. Sunt bucuroasă că un asemenea proiect legislativ a fost respins prin votul marii majorităţi a deputaţilor. Desfiinţarea celor două instanţe din Maramureş ar fi avut un puternic impact negativ din punct de vedere social şi economic, iar astfel s-a evitat atât disponibilizarea unui număr important de salariaţi, cât şi punerea oamenilor pe drumuri, în căutarea unor instanţe alternative după rearondarea localităţilor. Proiectul de lege iniţiat de Ministerul Justiţiei prevedea desfiinţarea acestor unităţi juridice, din cauza slabelor performanţe judiciare, a volumului de activitate şi a schemei de personal. Votul la acest proiect de lege a fost o dovadă de maturitate a deputaţilor, iar aceste instituţii îşi vor putea continua activitatea ca şi până acum. Sper ca şi senatorii să dea dovadă de raţiune şi să voteze împotriva adoptării acestei legi, având în vedere că Senatul este camera decizională. Chiar dacă sunt în localităţi mai mici, precum cele din Târgu Lăpuş şi Dragomireşti, aceste instituţii sunt vitale pentru buna funcţionare a statului român şi susţin că trebuie menţinute.
|
|
|
|
|
Doamna Cornelia Negruţ: "Reabilitarea clădirilor de patrimoniu, un semn de civilizaţie europeană" România deţine un patrimoniu istoric de invidiat, însă până acum autorităţile abilitate, fie ele centrale sau locale, nu au reuşit să îl pună în valoare din punct de vedere turistic. Majoritatea localităţilor vechi ale ţării au centre istorice populate cu clădiri de patrimoniu, însă nepăsarea edililor şi neputinţa financiară a proprietarilor au determinat căderea lor în paragină şi degradare. La 25 de ani de la Revoluţie, încă ne dovedim incapabili să reabilităm faţadele imobilelor istorice din oraşele României, ca să nu mai vorbim de iluminatul arhitectural, remarcat doar prin...lipsă. În acest timp, în ţări cu un potenţial mult mai mic decât al nostru, din acest punct de vedere, se fac bani buni din turism, şi datorită faptului că lucrurile au fost puse la punct şi clădirile au fost modernizate. "Atenţie, cade tencuiala!" Acesta este mesajul care îi întâmpină pe trecătorii de pe străzile centrelor istorice din mai multe oraşe ale ţării. Sute de români care au proprietăţi în aceste zone sunt somaţi lunar de către primării să îşi reabiliteze faţadele clădirilor, însă aceste avertizări rămân fără finalitate, iar imobilele de patrimoniu se degradează continuu. Crăpăturile, tencuiala căzută şi chiar cărămizile desprinse din pereţii acestor clădiri istorice se văd cu ochiul liber, iar trecătorii sunt într-un pericol permanent. Au existat chiar cazuri în care au murit oameni, după ce părţi din acoperişurile unor astfel de clădiri s-au desprins şi au căzut peste trecători. De regulă, autorităţile locale susţin că rezolvarea acestei spinoase probleme stă doar în mâinile localnicilor, dar aceştia ridică neputincioşi din umeri, spunând că nu dispun de banii necesari reparării faţadelor. Având în vedere faptul că marea majoritate a acestor clădiri sunt monumente istorice, consider că Guvernul României trebuie să modifice legile existente, în aşa fel încât costurile de reabilitare ale imobilelor degradate din centrele istorice ale oraşelor României să poată fi suportabile. Identificarea unei soluţii optime pentru rezolvarea acestei probleme ar constitui o dovadă de civilizaţie şi respect, atât pentru noi ca ţară, cât şi pentru memoria înaintaşilor noştri, oameni care s-au străduit să lase ceva în urma lor. Iată de ce susţin că reabilitarea clădirilor de patrimoniu trebuie să fie în atenţia autorităţilor statului, pentru că refacerea acestora va fi indiscutabil aducătoare de turişti, şi, implicit, de banii atât de necesari bugetului naţional.
|
|
|
|
|
Doamna Marioara Nistor: "Oamenii valoroşi ai României au nevoie de recunoştinţă naţională" Am semnat şi am depus la Camera Deputaţilor o propunere legislativă privind instituirea titlurilor naţionale, care urmează a fi acordate celor mai merituoşi reprezentanţi la nivel naţional din diferite domenii de activitate. Conform acestui proiect de lege, vor fi instituite trei titluri naţionale, respectiv Titlul naţional de Senior al culturii, ştiinţei, sportului şi mass-media, Titlul naţional de Maestru Naţional al culturii, ştiinţei, sportului şi mass-media, precum şi Titlul naţional de Magistru Emerit pentru Management în cultură, ştiinţă, sport şi mass-media. Iniţiativa legislativă privind instituirea Titlurilor naţionale are drept obiectiv creşterea gradului de conştientizare asupra valorilor româneşti, prin recunoaşterea potenţialului creator al românilor. Am reiterat astfel că dezvoltarea culturii şi civilizaţiei constituie valori fundamentale care fac parte din patrimoniul istoric al oricărei naţiuni, acestea reprezentând actul de identitate care ne legitimează existenţa în marea familie a popoarelor lumii. România este una dintre ţările europene cele mai importante în plan spiritual, graţie strălucitului ei patrimoniu tradiţional, de civilizaţie şi de cultură, patrimoniu atestat prin edificii memorabile, prin lucrări ştiinţifice originale şi prin mărturii documentare incontestabile, ilustrându-i contribuţia seculară la zestrea umanităţii. Această zestre valoroasă a trecutului nostru creator este indiscutabilă şi se cuvine nu numai conservată şi preţuită, ci şi sporită prin eforturile creatoare ale contemporanilor. Ţelul acestor eforturi este, aşadar, continuitatea demersului de recunoaştere, dezvoltarea permanentă a potenţialului creator românesc, datoria morală de a-l integra în concertul valorilor mondiale, făcându-l astfel cunoscut, cu specificul propriu, ca o componentă de prestigiu, indiscutabilă, a unei lumi a structurilor democratice. Pentru a transforma acest deziderat în demers obiectiv, este necesară nu numai preocuparea constantă, ci şi implicarea nemijlocită a statului român în sprijinirea morală şi materială a celor mai valoroşi reprezentanţi din domeniile de activitate vizate. Instituirea Titlurilor naţionale, împărţite pe categorii şi ierarhizate, prevăzute cu scutiri de impozite şi cu alte facilităţi, constituie o măsură semnificativă de recunoaştere, demonstrând astfel grija autorităţilor centrale (Preşedinţie şi Guvern) privind această acţiune de promovare a personalităţilor şi de stimulare a creatorilor de valori la nivel naţional, prin susţinerea financiară a activităţii acestora. Potrivit propunerii noastre, deţinătorii titlurilor naţionale respective vor fi scutiţi pe viaţă de impozit la salariu şi/sau pensie, fapt ce ar conduce la creşterea posibilităţilor de exprimare ale acestora.
|
|
|
|
|
Doamna Marioara Nistor: "Judecătoria Însurăţei, salvată de la închidere" Proiectul de Lege privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea, printre care şi cea din oraşul Însurăţei, judeţul Brăila, a fost respins de plenul Camerei Deputaţilor. Proiectul iniţiat de Guvern stipula desfiinţarea acestor unităţi juridice, din cauza slabelor performanţe judiciare, a volumului de activitate şi a schemei de personal. Consider că este un succes al parlamentarilor, îndeosebi a celor din Opoziţie, care au împiedicat prin votul lor desfiinţarea nemotivată a peste 30 de instanţe de judecată din ţară. Dacă iniţiativa respectivă ar fi fost votată, am fi asistat nu numai la punerea a mii de oameni pe drumuri, prin rearondarea localităţilor din circumscripţia instanţelor desfiinţate, dar şi la concedierea a sute de români. Mă bucur că Parlamentul nu încurajează anumite acţiuni ale Guvernului de destructurare ale unor instituţii ale statului absolut vitale pentru autorităţile locale şi pentru cetăţeni, precum instanţele de judecată, chiar dacă ele sunt situate în localităţi mai mici. Sper ca şi senatorii să dea dovadă de aceeaşi atitudine ca şi deputaţii, deoarece problematica desfiinţării unor instanţe este complexă şi nu poate fi analizată la pachet, ci eventual fiecare caz în parte.
|
|
|
|
|
Domnul Miron Alexandru Smarandache: "Să încurajăm elevii merituoşi din satele noastre" Am participat la sfârşitul săptămânii trecute la o serie de întâlniri cu oamenii din colegiul meu, Moineşti-Comăneşti-Dărmăneşti, printre care şi la o festivitate desfăşurată la Primăria comunei Poduri. Manifestarea a fost prilejuită de rezultatele excelente ale elevilor şcolilor din comuna Poduri, care au obţinut în acest an premii la concursurile naţionale. Cu acest prilej, am premiat elevii Şcolii generale cu clasele I-VIII din satul Bucşeşti, aparţinător comunei Poduri, care au câştigat premiul I la un concurs internaţional de fotografie desfăşurat la Iaşi. Înaintea Sfintelor Sărbători ale Paştelui, am vrut să le aduc un strop de bucurie acestor copii minunaţi, precum şi profesoarei acestora, Elena Ciosu, pentru rezultatele excelente obţinute atât la învăţătură, cât şi la concursurile naţionale la care au luat parte. După cum se ştie, încurajarea elevilor din colegiul pe care-l reprezint în Parlament constituie un obicei pentru mine, deoarece sunt convins că tânăra generaţie are nevoie de susţinere şi sprijin, nu doar din punct de vedere moral, ci şi material. Este vorba despre elevi eminenţi, care şi-au depăşit adeseori condiţia de "copii de la ţară", obţinând performanţe meritorii în competiţii deloc uşoare, cu şcolari proveniţi din medii mult mai evoluate. De asemenea, m-am aflat în aceste zile şi în mijlocul copiilor din Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă (CSEI) nr. 2 Comăneşti, cu ocazia acţiunii "Învaţă să dăruieşti!", iniţiată de cadrele Centrului, oferind cadouri în pragul Sărbătorilor de Paşte copiilor bolnavi de autism de aici. Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă nr. 2 Comăneşti găzduieşte copii cu nevoi speciale, cu dizabilităţi severe, cu afecţiuni senzoriale şi neurologice, autişti, ADHD sau sindromul Down etc, proveniţi atât din Comăneşti, cât şi din localităţile învecinate. Ca de obicei, reîntâlnirea cu copiii din Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă nr. 2 Comăneşti a fost plăcută şi emoţionantă. Am vrut să le fac o mică bucurie, pentru a mai uita de problemele loc zilnice, a fost un gest creştinesc făcut cu prilejul apropierii marii Sărbători a Învierii Domnului. Mulţumesc cadrelor didactice şi întregului personal de la CSEI nr. 2 Comăneşti pentru eforturile făcute în spiritul dezvoltării acestor copii. Deşi statul are dificultăţi în a susţine performanţele şcolare, eu personal vreau să încurajez elevii merituoşi, ori de câte ori îmi stă în putinţă. Elevii din Bucşeşti şi Comăneşti sunt un exemplu pozitiv şi pentru alţi copii, care trebuie să ştie că rezultatele bune şi perseverenţa le pot fi recompensate până la urmă, nu doar de către instituţiile statului. Sunt mândru de aceşti copii şi le urez să continue la acelaşi nivel înalt şi în viitor.
|
|
|
|
|
Domnul Miron Alexandru Smarandache: "Intabularea terenurilor agricole, un proces care va fi modernizat şi sistematizat" Camera Deputaţilor a făcut dreptate în ceea ce priveşte legiferarea primei intabulări a terenurilor agricole şi forestiere, respingând prin vot această propunere legislativă iniţiată de parlamentarii liberali. Am votat împotriva acestui proiect legislativ dintr-un motiv pe cât de simplu, pe atât de pragmatic, acela că aspectele cuprinse în document erau pur şi simplu legiferate anterior de către Guvern. Concret, există Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare, modificată în acest an prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.8 din 2014, exact în vederea reglementării surselor de finanţare folosite pentru intabularea terenurilor agricole şi forestiere. OUG nr.8/2014 prevede în mod clar toţi paşii privind realizarea operaţiunilor respective, precum şi finanţarea acestora de la bugetul de stat, din bugetele locale, şi, în premieră, din fondurile alocate de Uniunea Europeană. În aceste condiţii, proiectul legislativ respins de Camera Deputaţilor nu îşi avea obiectul, deoarece prima intabulare se face sub noi auspicii, moderne şi europene. Declaraţiile colegilor liberali pe această temă au fost mult amplificate, pentru a nu spune mai mult, încercându-se eronat acreditarea ideii potrivit cărora, doar ei sunt marii apărători ai interesului românilor, iar guvernanţilor nu le pasă! Potrivit acestei ordonanţe de urgenţă, care va intra în vigoare începând cu luna septembrie a.c., Executivul a stabilit că finanţarea pentru derularea programului de primă intabulare a terenurilor agricole şi forestiere se va realiza din fonduri europene pentru exerciţiul bugetar 2014-2020, precum şi din veniturile proprii ale Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. De asemenea, costurile aplicării programului propus de Guvern sunt de patru ori mai reduse decât cele rezultate în urma propunerii legislative a liberalilor, aceasta din urmă necesitând suma de 2,7 miliarde de euro. Totodată, OUG nr.8/2014 nu aduce atingere modalităţilor de înregistrare a proprietăţii, negociate de România cu Uniunea Europeană, iar intabularea se va petrece sistematizat, şi nu la solicitarea unor persoane, care, de multe ori, s-au dovedit a fi certate cu legea. De altfel, este bine cunoscută situaţia delicată în care se află un număr foarte mare de români, aflaţi în aşteptarea rezolvării legale şi temeinice a situaţiei terenurilor pe care le deţin şi ajunşi din această cauză în pragul disperării. În acest context, adoptarea unei eventuale metode a înregistrării proprietăţilor exclusiv "la cerere", ar fi creat un haos generalizat în toată ţara, iar soluţia adoptată de Guvern, prin impunerea unei operaţiuni organizate şi supravegheate de acţiune, este lăudabilă şi corectă. Bineînţeles, OUG nr. 8/2014 este perfectibilă şi sunt convins că parlamentarii vor interveni cu amendamente în momentul în care legea de aprobare a acestei Ordonanţe va fi dezbătută în Parlament. Până atunci însă, Programul de primă intabulare care este suportat financiar de statul român, va face dreptate proprietarilor de terenuri din satele româneşti, deoarece nu vor mai fi permise abuzuri de proprietate şi situaţii anacronice, precum cele întâmplate până acum pe piaţa funciară autohtonă.
|
|
|
|
|
Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru: "Bugetul României - una se spune, alta se scrie" O anchetă jurnalistică publicată săptămâna trecută de un cotidian sublinia faptul că Ministerul de Finanţe ascunde stimulente pentru bugetari de 785 de milioane de lei. La citirea articolului mi-am spus că este o acuzaţie gravă şi că reprezentanţii unei instituţii care gestionează tot ceea ce înseamnă veniturile şi cheltuielile statului român nu se pot preta la o asemenea faptă. Verificând informaţia, am descoperit, aşa cum o poate face oricine care intră pe site-ul Ministerului de Finanţe, că, într-adevăr, documentul care prezintă execuţia bugetară pe anul 2013, atât la capitolul de venituri, cât şi la cel de cheltuieli nu sunt incluse sumele care reprezintă fondul de stimulente pentru bugetari. Aşadar, din documentul public se observă că în execuţia bugetului de anul trecut nu au fost înregistrate cheltuieli de personal de 785,92 milioane de lei. De asemenea, la categoria venituri nefiscale lipseşte peste un miliard de lei, mai precis 1026, 29 milioane de lei, însemnând fondul de stimulente. Întrebarea firească pe care mi-o pun este ce s-a întâmplat cu aceşti bani? Au fost plătite respectivele stimulente? Şi dacă da, în ce bază legală? Ordonanţa nr.71/2011, ale căror prevederi au fost menţinute şi de actualul Guvern, abrogă cele 20 de acte normative prin care se stabilea constituirea unui fond destinat stimulării personalului bugetar. Ascunderea acestor bani rezidă din faptul că este ilegal în prezent să constitui astfel de fonduri? Şi dacă aceste sume au existat, aşa cum spun specialiştii, angajaţi ai ministerului, în comentariile făcute pe marginea documentului, iar stimulentele nu au fost plătite, unde au mers aceşti bani ? Merită să amintim că am intrat în an electoral, iar partidele în goana după voturi, în special cele aflate la putere, care deţin toate mecanismele necesare, sunt gata să apeleze la toate tertipurile posibile? Cei vizaţi vor spune probabil că nu, noi putem doar să ne punem întrebări. În timp ce doamna Ioana Petrescu încearcă să ne convingă să cumpărăm de la bătrâni usturoiul pe care-l vând pe la colţurile de străzi şi ne îndeamnă să ne achităm toate datoriile pe care le avem faţă de stat, plătind impozitele şi taxele într-un număr din ce în ce mai mare, la ministerul pe care azi îl gestionează bugetele sunt făcute din pix. Ne putem obişnui cu declaraţiile nefericite şi neprofesioniste ale actualului ministru de finanţe, ne-am obişnuit cu faptul că niciun deţinător al portofoliului nu reuşeşte să implementeze un sistem fiscal coerent şi eficient şi, în final, ne-am obişnuit cu ideea că în România totul este posibil, însă poate ar trebui să ne dezobişnuim în a mai accepta ca anumite lucruri să se întâmple. Ascunderea sub preş a unor sume de bani, în documente publice şi la acest nivel, fără ca nimeni să ofere vreo explicaţie, nu este o situaţie care să caracterizeze un stat membru al Uniunii Europene care se mândreşte cu o politică bugetară coerentă.
|
|
|
|
|
Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru: "România nu ştie să vândă nici aer" Incompetenţa îşi spune din nou cuvântul. Între 2008-2012, adică perioada în care România a împrumutat cei mai mulţi bani de la organizaţiile financiare internaţionale, ţara noastră a pierdut 7,4 miliarde de euro. Cum? Niciun guvern nu a reuşit să transforme în bani nişte hârtii puse pe tavă de Comisia Europeană. După 1990, România şi-a tot distrus industria. Însă desfiinţarea acelor coloşi industriali de pe vremea comunismului a adus statului, pe lângă pierderi colosale, şi un beneficiu care ar fi putut să fie utilizat: o poluare mai scăzută. Prin Protocolul de la Kyoto, companiile româneşti, dar mai ales statul român, au primit 1,279 de miliarde de certificate de poluare pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon. Dintre acestea, 300 de milioane i-au revenit statului român, pentru că din 1989, anul de referinţă, şi până în 2005, România şi-a diminuat gradul de poluare cu aproape 45%, adică gradul emisiilor de gaze cu efect de seră a fost sub limita cotei de poluare stabilită la nivel mondial, noi primind şansa de a valorifica aceste certificate prin vânzarea lor către alte state care au poluat ceva mai mult. Ce s-a întâmplat în acest sens din 2008 şi până acum? Ceea ce se întâmplă şi în prezent, nimic! Din 2009 şi până în 2011 nu am reuşit să elaborăm o legislaţie în domeniu, nu am reuşit să facem un inventar al emisiilor generate de activităţile care presupun evacuarea în atmosferă a gazelor cu efect de seră şi acest lucru ne-a mai costat încă un an. De ce? Întrucât, în august 2011, Comitetul de Conformare pentru Protocolul de la Kyoto a suspendat dreptul României de a mai tranzacţiona certificatele de poluare. Procedura a fost reluată abia în aprilie 2012, când deja criza economică se instalase, iar oferta certificatelor de emisii de gaze de seră depăşea cererea, înregistrându-se o scădere a preţului de la cca 10 la 4 euro/certificat. Aşa se face că, din cei 1,5 mld. euro/an care puteau fi câştigaţi de România, doar 10% din această sumă a ajuns la Guvern, şi asta în condiţiile în care România se situează pe penultimul loc în lume în topul ţărilor celor mai poluante. În 2010, Polonia a vândut 4 milioane de certificate Japoniei şi a încasat 80 de milioane de euro. Cu un an înainte, Cehia a încasat 500 de milioane de euro de la aceeaşi Japonia pentru 100 de milioane de certificate, după ce în 2008 mai luase 60 de milioane de euro. Slovacii au vândut 50 de milioane de certificate cu 300 de milioane de euro, în 2008. Am avut 7, 4 mld. euro, bani din aer, echivalentul a câteva procente din PIB, care ar fi putut merge către investiţii, şi i-am pierdut pentru că nu am putut elabora necesara legislaţie. În acelaşi timp, statul, din 2009 şi până în prezent, a acumulat o datorie publică externă de peste 50 de miliarde de euro, din care doar 9,4 mld. au fost alocaţi investiţiilor.
|
|
|
|
|
Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru: "România, o ţară din ce în ce mai bătrână" România se confruntă cu cel de-al 23-lea an consecutiv de declin demografic, un fenomen caracteristic al zilelor noastre, nu numai la noi, ci în întreaga Europă. Dacă ne oprim însă cu discuţia la România, datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică arată că în 2014 va fi o înmormântare la fiecare două minute, o nuntă la fiecare 4 minute şi 15 secunde şi un divorţ la fiecare 15 minute şi 45 de secunde. În prezent, România mai numără aproximativ 19,450,000 locuitori, cifrele arătând că, dacă se păstrează tendinţa, în nu mai mult de 15 ani, ţara noastră va avea o populaţie de circa 16 milioane, egală ca număr cu cea din 1946, după două războaie mondiale care au secerat Europa. Această stare este completată de o alta, aceea a îmbătrânirii populaţiei. Situaţia demografică a României ar trebui să reprezinte o îngrijorare pentru factorii decizionali, iar soluţia o reprezintă elaborarea unei strategii naţionale în domeniul populaţiei. Cifrele menţionate mai sus sunt direct proporţionale cu reducerea interesului pentru întemeierea unei familii, cu scăderea natalităţii, cu lipsa unui viitor stabil pentru tineri, iar acestea sunt influenţate de schimbările economice, sociale şi politice ale ultimilor ani. Într-un stat în care alocaţia copilului este mai mică decât suma alocată pentru o persoană încarcerată sau aceea destinată pentru îngrijirea în adăposturi a câinilor maidanezi, nu poţi vorbi de o creştere a natalităţii. Deşi este o tendinţă răspândită în toată Europa, aşa cum menţionam şi la început, totuşi, multe ţări occidentale încep să înregistreze îmbunătăţiri ale situaţiei, în special datorită politicilor de susţinere a familiilor cu copii. De asemenea, declinul populaţiei active şi îmbătrânirea forţei de muncă pun probleme economice şi sociale deosebite. Un raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite arăta că, în anul 2000 populaţia de peste 60 de ani era în număr de 600 de milioane, triplu faţă de 1950, în 2009 persoanele de peste 60 de ani numărau 700 de milioane, iar în 2050 vor fi două miliarde. Tendinţa de îmbătrânire a populaţiei are un profund impact asupra tuturor generaţiilor şi asupra celei mai mari părţi din domeniile de activitate economică şi socială. Nimeni nu se întreabă cum vom putea susţine costurile sistemului de pensii, atât timp cât populaţia aptă de muncă scade semnificativ. Din păcate, la nivelul decidenţilor nu se remarcă nicio reacţie, ci mai degrabă o stare de indiferenţă, şi asta pentru că elaborarea şi implementarea unei politici demografice necesită timp şi bani, iar actuala putere a arătat foarte clar că are alte priorităţi. Marea problemă este că fenomenul este unul ireversibil, iar pierderile vor fi imposibil de acoperit la momentul când ne vom da seama de ceea ce am făcut. Cu această ocazie, vă adresez următorul mesaj: Treziţi-vă, până nu va fi prea târziu!
|
|
|
|
|
Doamna Ioana-Jenica Dumitru: "Dezvoltarea sectorului IMM-urilor este un vector precis pentru relansarea şi consolidarea economică a României" Sectorul IMM-urilor din România a suferit un parcurs tumultuos în ultimii ani. Din păcate, povara fiscală care a apăsat asupra companiilor mici şi mijlocii din România şi-a făcut simţite efectele. Consider că nici acum, după ce exerciţiul guvernării 2009-2012 şi-a dovedit limitele, IMM-urile din România nu sunt susţinute prin politici publice coerente, menite să descătuşeze potenţialul evident pe care acestea le au. Între 2009 şi 2012, 700.000 de firme din România şi-au încetat activitatea. Sigur, foarte multe dintre acestea erau firme inactive, dar principalul motiv pentru care acest lucru s-a întâmplat a fost impozitul forfetar. Asemenea unei boli, supraimpozitarea muncii, creşterea TVA-ului şi introducerea impozitului forfetar au afectat contagios tot sectorul IMM-urilor. O afacere mică din România sau o afacere de familie cinstită, care plăteşte taxele la stat, nu are cum să reziste într-un astfel de sistem. Ne aşteptam cu toţii ca acest flagel să fie extirpat odată cu revenirea economică şi cu ieşirea din criza economico-financiară. Iată că ne-am înşelat. În ultimii doi ani, datele INS arată faptul că numărul firmelor intrate în insolvenţă a depăşit 150.000. Această practică trebuie să înceteze. Impozitul forfetar revine în forţă şi din dorinţa de a aduce mai mulţi bani la bugetul de stat. Paradoxal statul sacrifică micii producători şi micii comercianţi, cei care ar avea capacitatea să susţină locuri de muncă bine plătite, şi sunt transformaţi pe nedrept în furnizori de şomaj. Cred că sectorul IMM-urilor reprezintă o vulnerabilitate pentru România în acest moment. Nu ne putem baza pe asistenţă acordată numai companiilor mari. Comunităţile locale, mai ales cele din zone monoindustriale, au de suferit dacă nu se prezintă o alternativă viabilă la liniile mari de producţie. Nici nu îmi pot imagina cum ar arăta judeţul Argeş pe care îl reprezint în Parlamentul României fără liniile de producţie ale Dacia. Suntem datori să creăm un mediu propice de dezvoltare pentru diversificarea activităţilor economice locale şi acest lucru nu se poate face prin suprataxarea micilor întreprinzători. Apreciez facilităţile fiscale, mai ales pentru cei din sectorul IMM, ca fiind cea mai bună soluţie pentru a transfera bunăstarea obţinută în mâinile românilor. Apreciez de asemenea programele care prind acum formă pentru ajutarea tinerilor şi femeilor în deschiderea de afaceri mici şi mijlocii, apreciez programele guvernamentale care oferă ajutoare de stat pentru IMM-uri. Apreciez chiar şi existenţa Fondului Naţional pentru Garantare a Creditelor din domeniul IMM-urilor. Ceea ce nu pot nici să apreciez şi nici să înţeleg, este de ce persistăm în proliferarea unor măsuri de impozitare excesivă a muncii şi de ce continuăm să căutăm venituri la bugetul de stat în conturile micilor fermieri pe care îi supraimpozităm, în conturile micilor companii care trebuie să plătească lunar impozitul forfetar. Dacă tragem linie, ajungem la concluzia că la finalul unui an, beneficiarul măsurilor de asistenţă pentru IMM-uri ajunge să returneze la stat mai mult decât primeşte. Cifrele ne arată un sistem în picaj în ceea ce priveşte sectorul IMM-urilor. Nu putem decât să sperăm că programele naţionale pentru asistenţă acordată întreprinderilor mici şi mijlocii vor putea atenua cumva impactul pe care închiderea activităţii a peste 150.000 de agenţi economici îl are asupra economiei. Dacă vrem într-adevăr să schimbăm ceva în mentalitatea întreprinzătorilor români, mai ales în mentalitatea tinerilor întreprinzători, dar şi a femeilor întreprinzătoare din mediul rural, trebuie să oferim încredere într-un sistem echitabil şi curat cu riscuri clare şi uşor cuantificabile. Mă aştept ca în acest an măsurile care contează pentru sectorul IMM-urilor să iasă la iveală şi prima astfel de măsură pe care o solicit public este eliminarea impozitului forfetar. Faceţi acest lucru şi sute de mii de mici întreprinzători vă vor mulţumi şi vor fi alături de dumneavoastră. Dacă nu o faceţi, următorul val de insolvenţe va lovi şi mai tare decât primul.
|
|
|
|
|
Doamna Liliana Ciobanu: "Guvernul trebuie să indexeze drepturile persoanelor cu handicap grav din naştere" Un număr important de cetăţeni din Giurgiu, care s-au prezentat în audienţă la biroul meu parlamentar, solicită Guvernului indexarea drepturilor persoanelor cu handicap grav din naştere, care sunt în prezent la un nivel lamentabil. Petenţii solicită un răspuns din partea Ministerului Muncii şi a Guvernului referitor la indexarea indemnizaţiei de handicap pe care o primesc, în valoare de doar 200 de lei. Potrivit prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 58 alin.(13), "Cuantumul drepturilor se actualizează anual cu indicele creşterii preţurilor de consum, prin hotărâre a Guvernului". Oamenii din Giurgiu care mi-au sesizat această situaţie susţin că ultima actualizare a acestor drepturi s-a realizat pentru anul 2009, prin HG nr. 1665/2008, proiect iniţiat de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse de la acea vreme. Este vorba despre persoane cu handicap grav din naştere, ajunşi la limita disperării, deoarece nu pot munci şi au unicul venit indemnizaţia de 200 de lei, rămasă la acelaşi nivel în ultimii aproape şase ani. Petenţii mai susţin că Guvernul trebuie să ia în calcul necesitatea introducerii unui paragraf special în lege dedicat persoanelor cu handicap din naştere, paragraf necesar în vederea diferenţierii clare la nivel de indemnizaţie a categoriei persoanelor cu handicap din naştere, care are ca unic venit indemnizaţia de 200 de lei, faţă de cei cu handicap dobândit, care au şi alte venituri în afara indemnizaţiei de handicap, spre exemplu pensie de invaliditate de la locul de muncă, deoarece până la dobândirea handicapului au fost încadraţi în muncă. În aceste condiţii, m-am adresat oficial doamnei ministru al muncii, căreia i-am cerut să îmi prezinte strategia privind indexarea pensiilor persoanelor cu handicap din naştere. Sper să primesc un răspuns favorabil, în aşa fel încât aceşti oameni discriminaţi să nu mai fie obligaţi să trăiască cu 200 de lei lunar.
|
|
|
|
|
Doamna Liliana Ciobanu: "Depolitizarea APIA, soluţia pentru corectitudine în agricultură" Mă adresez pe această cale, în mod indirect, Guvernului României şi Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în fapt premierului şi ministrului de resort, pentru a le sesiza o serie de disfuncţionalităţi care au loc în toată ţara, referitor la modul în care se desfăşoară procesul de armonizare a terenurilor agricole cu realitatea din teren. După cum se ştie, APIA, instituţia acreditată pentru a face ordine în operaţiunile de cadastrare şi înregistrare a terenurilor agricole din România, s-a dovedit în dese cazuri depăşită de situaţia reală a terenurilor supuse subvenţionării. Astfel, oamenii au fost puşi în repetate rânduri pe drumuri, au fost obligaţi să întocmească şi să reîntocmească documente pentru a intra în legalitate, ba chiar li s-au luat înapoi subvenţiile acordate iniţial, după ani de zile, din cauza unor greşeli comise de funcţionari. Potrivit legii, APIA ar trebui să fie o instituţie autonomă, independentă, în care să-şi găsească locul de muncă specialiştii din agricultură. În România însă nu poate fi vorba despre aşa ceva, deoarece politizarea cvasigenerală a instituţiilor statului nu a ocolit nimic, de la secretar de stat la femeia de serviciu. În aceste condiţii, de cele mai multe ori, ţăranul nelămurit din satele noastre nu are cum să fie corect informat de un salariat al APIA care este la bază profesor de sport sau medic de familie, deoarece nu chiar toată lumea se pricepe la agricultură, care nu este nici politică, nici fotbal, ca să facem un amar haz de necaz... Situaţiile de necunoaştere sau indolenţă din partea funcţionarilor APIA au condus la situaţii halucinante, precum numeroasele cazuri de ţărani puşi să returneze sume cu mult mai mari decât cele încasate iniţial. Într-un singur judeţ din ţară s-a ajuns ca peste 5.000 de fermieri să fie obligaţi să dea înapoi banii primiţi, fiind vorba de o sumă totală de patru milioane de euro. Evident că oamenii nu înţeleg nici în ruptul capului cum s-a ajuns în asemenea situaţii penibile, când, după ce statul le-a identificat terenurile pe calculator, în declaraţia finală de la APIA le-au fost înregistrate alte terenuri şi alte suprafeţe. Culmea, cei care au greşit nu au fost puşi să plătească nimic, în timp ce ţăranii nevinovaţi, care şi-au lucrat pământul şi au depus declaraţiile conform cu realitatea, au fost nevoiţi să dea banii înapoi. Este de urmărit cum va gestiona ministerul de resort activitatea APIA de acum încolo, mai ales că luni a intrat în vigoare Legea care reglementează vânzarea şi cumpărarea terenurilor agricole situate în extravilan. Aceasta va permite şi cetăţenilor străini, persoane fizice şi juridice, să achiziţioneze terenuri agricole în România, iar din primele informaţii pe această temă rezultă că există un interes uriaş din partea investitorilor europeni. În opinia mea, soluţia pentru dezvoltarea armonioasă a agriculturii româneşti este legată de depolitizarea instituţiilor responsabile de gestiunea acestui sector vital al economiei. Trebuie să lăsăm specialiştii în agricultură să-i îndrume pe români despre ceea ce au sau nu au de făcut pentru a fi în legalitate, pentru a primi subvenţii şi pentru a face progrese în agricultură. Până atunci, rămânem la stadiul de promisiuni şi laude despre gradul de absorbţie al fondurilor europene, dar, dacă mergem în satele româneşti, nu vedem nicio schimbare în bine după 1990 încoace, ţăranii lucrând în continuare pământul cu mâinile şi calul şi căruţa...
|
|
|
|
|
Domnul Alexandru Nazare: "Acordul de parteneriat 2014-2020 e dispărut fără urmă, ca avionul malaysian" Săptămâna trecută am avut din nou cu toţii onoarea de a-l avea în plen pe prim-ministrul Ponta, pentru a ne lumina cum e cu fondurile europene în 2014-2020. A fost cea de-a doua dezbatere convocată de PDL pe acest subiect, tocmai pentru că la prima dezbatere nu s-a luminat nimic. Chiar i-am înmânat premierului, cu acea ocazie, o listă cu 10 întrebări pe tematica fondurilor europene, la care încă aştept răspuns. Să facem o trecere în revistă a evoluţiei documentului care va stabili cum vor fi cheltuite fondurile europene în următorii 7 ani, care, după cum am şi spus, seamănă foarte mult cu acel avion al companiei din Malaysia, care a dispărut fără urmă şi-l caută toată lumea şi nimeni nu-l găseşte. România a transmis prima versiune a Acordului în primăvara anului trecut, Comisia răspunzând printr-un document foarte critic. Oficial, România a transmis prima versiune a Acordului în octombrie 2013. Ministrul Teodorovici declara în decembrie că au fost primite comentarii, dar în ianuarie va fi prezentată o formă îmbunătăţită. Acelaşi ministru declara că programele operaţionale vor fi publicate spre consultare publică în decembrie 2013, iar primele apeluri de proiecte vor putea fi lansate în prima jumătate a anului 2014, chiar dacă nu vom avea aprobările de la Comisie. Din nou, Comisia a transmis în decembrie o serie de critici foarte dure la adresa acordului, menţinându-şi o rezervă generală, adică tot documentul trebuie refăcut. Şi acum însă, documentul pe baza căruia România ar trebui să absoarbă cei peste 20 de miliarde de euro din fonduri europene nerambursabile în perioada 2014 - 2020 a rămas tot o ciornă fără viziune generală, fără indicatori de rezultat. Avem din nou un document stufos, din care jumătate este dedicat unei ample descrieri a situaţiei actuale. România va avea 0% absorbţie anul acesta din cele 40 de miliarde de euro alocate pentru perioada 2014-2020. Mai mult, cum justifică guvernul în faţa Comisiei necesitatea ca domnul Dragnea să se ocupe şi de agricultură? Comisia ne spunea: "sunt necesare clarificări suplimentare asupra rolului MDRAP ca organism intermediar pentru fondurile de dezvoltare rurală, pentru a înţelege mai bine cum va funcţiona această structură". În Acordul oficial transmis spunem că: "acest organism intermediar va acoperi mai bine abordarea strategică a conectivităţii întregii infrastructuri, prin direcţionarea intervenţiilor prin proiecte de infrastructură din diferite fonduri structurale într-o manieră coerentă. Modalitatea de implementare a acestor proiecte va fi detaliată în cadrul naţional de implementare". Cum a fost identificată problema arzătoare în materie de infrastructură, "lipsa şoselelor de centură în majoritatea oraşelor mici şi satelor", în absenţa unui masterplan pentru transport? Tot în ceea ce priveşte transportul, deşi Comisia ne spunea că "referirea la portul Constanţa este insuficientă, bazată la nivel general pe o dezvoltare viitoare, în pofida actualei situaţii dezamăgitoare", noi le spunem că "potenţialul portului Constanţa nu este exploatat integral, deoarece câteva părţi ale portului necesită reabilitare, iar lipsa unei infrastructuri intermodale nu permite transferul uşor al containerelor de mărfuri." În plus, tot i-am auzit pe premier şi pe ministrul Teodorovici făcând intens referire la modelul polonez şi chiar o versiune intermediară a Acordului susţinea că acesta a fost inspirat şi este similar. Unde este similaritatea atât timp cât în perioada 2007 - 2013 Polonia a alocat 25% din fonduri direct către regiuni prin programe operaţionale specifice, iar pentru 2014-2020 alocarea va fi de aproximativ 45%? Nu mai spunem că guvernul polonez are aprobate încă de pe 8 ianuarie, atât Acordul de parteneriat, cât şi cele 6 programele operaţionale naţionale. PDL a solicitat în nenumărate rânduri descentralizarea acestor fonduri şi stabilirea priorităţilor începând cu nevoile de la nivel local şi regional, aşa cum a demonstrat Polonia că se poate. Acum avem cel mai centralizat sistem, iar toate proiectele ajung să fie aprobate practic la Bucureşti. Am cerut programe dedicate fiecărei regiuni, în care priorităţile să fie stabilite în funcţie de nevoile şi potenţialul zonei respective, iar proiectele să fie aprobate şi gestionate regional, nu de la Bucureşti. Pentru aceste programe regionale solicităm o alocare de minim 25% adică cel puţin 5 miliarde de euro, care se adaugă acelor fonduri care vor fi direcţionate către regiuni prin programele naţionale. Diferenţa ar fi că aceste fonduri nu ar mai depinde de pixul domnului Dragnea. De asemenea, PDL a cerut un program operaţional special pentru judeţele cel mai puţin dezvoltate din nord-est şi sud-est, astfel încât resursele alocate acestora să fie mai bine gestionate, iar proiectele să corespundă nevoilor de dezvoltare (conexiuni de infrastructură, dezvoltarea IMM-urilor, formare profesională şi combaterea şomajului). 11 dintre cele 12 judeţe din regiunile Nord-Est şi Sud-Est sunt sub 50% din media UE de dezvoltare, Vaslui este cel mai sărac judeţ din UE, iar Nord-Est este cea mai săracă regiune. Polonia are din 2007 un asemenea program şi pentru 2014-2020 va aloca 2 miliarde de euro. Noi solicităm o alocare de minim 1 miliard de euro pentru Programul "România Est", care s-ar adăuga fondurilor prin programele regionale şi celelalte naţionale. Din păcate nu am sesizat nicio diferenţă în explicaţiile premierului de acum 6 luni şi cele ale aceluiaşi prim-ministru la dezbaterea de săptămâna trecută. Singura diferenţă e că acum 6 luni era Ponta 2, acum a fost Ponta 3.
|
|
|
|
|
Domnul Alexandru Nazare: "Premierul Victor Ponta şi ministrul Dan Şova să lase coloratul cu carioca şi să prezinte Masterplanul de transport al României" Au rămas mai multe întrebări la care nu am primit răspuns în urma dezbaterii despre fonduri europene pe care am avut-o luni în Parlament. De ce nu avem programe dedicate fiecărei regiuni, în care priorităţile să fie stabilite în funcţie de nevoile şi potenţialul zonei respective, iar proiectele să fie aprobate şi gestionate regional, nu de la Bucureşti? De ce nu avem un program operaţional special pentru judeţele cel mai puţin dezvoltate din nord-est şi sud-est? Cum explică guvernul că între 31 decembrie şi 31 martie a trimis la Bruxelles cereri de rambursare de doar 150 de milioane de euro, în condiţiile în care pentru tot anul trebuie să transmitem, conform declaraţiilor ministrului Teodorovici, solicitări de 2,8 miliarde euro? S-au terminat proiectele PDL şi nu mai aveţi ce rambursa? De ce i-a minţit premierul pe cei de la Daimler că vor circula pe autostradă până la Nădlac în 2015? Pentru Dumbrava - Deva şi pentru Timişoara-Lugoj termenele de finalizare sunt în mai 2016. Numai pentru aceste autostrăzi care nu sunt finalizate la 31 decembrie 2015 România riscă să piardă aproximativ jumătate de miliard de euro (450 de milioane euro). Dacă luăm în calcul şi contractele nesemnate pentru Sebeş-Turda şi pentru care termenul de finalizare va fi după 22 de luni, adică tot în 2016, suma ajunge aproape la 1 miliard de euro, un miliard pierdut pe mâna guvernelor Ponta 1, 2 şi 3. În tot acest timp, ministrul Şova continuă să deseneze autostrăzi cu carioca pe hartă. Hărţile prezentate săptămâna trecută nu au nicio legătură cu Masterplanul de transport. Este o bătaie de joc să prezinţi acele proiecte fantasmagorice fără nicio acoperire financiară în spate. Dacă facem câteva calcule elementare, vedem că prezentarea domnului Şova nu este altceva decât o înşiruire de minciuni electorale. Sibiu-Piteşti ba e finalizată în 2020, ba e încă în lucru în 2022. Pe tabelul prezentat în 2020 e finalizată doar secţiunea Piteşti - Curtea de Argeş - Râmnicu Vâlcea, adică le spunem clar celor de la Dacia că nu le facem autostradă către ieşirea din ţară, ci facem către Râmnicu Vâlcea. În plus, autostrada Buzău - Brăila - Galaţi şi podul peste Brăila apar cu finanţare prin mecanismul "Conectarea Europei." Nu s-au obosit să se uite măcar pe Regulamentul din decembrie unde la proiecte identificate pe rutier, România are Vidin-Craiova şi Târgu Neamţ-Ungheni, acest fond fiind direcţionat în special către modurile de transport verzi: feroviar, naval. Pentru finanţare din Fondul de Coeziune 2014 - 2020 sunt anunţate Sibiu-Piteşti, Bucureşti-Alexandria, centura autostradă Bucureşti nord, autostrada Moldova (Ploieşti-Buzău-Focşani-Bacău-Paşcani-Iaşi-Ungheni). Dacă facem calculele pornind de la preţurile la care au fost contractate autostrăzile în ultimii ani, am avea pentru Sibiu-Piteşti aproape 2 mld. euro, pentru Bucureşti-Alexandria 300 de milioane (relief uşor 4.5mil/km, 67km), pentru centura autostradă Bucureşti nord 500 de milioane (10 mil/km, multe lucrări de artă, noduri), iar pentru autostrada Moldova aproximativ 3,2 miliarde (8 mil/km, relief variat). Ajungem la 6 miliarde, în condiţiile în care suma totală alocată pe fonduri de coeziune transport, inclusiv feroviar, este de 3.7 miliarde euro. Pentru fondurile de dezvoltare regională, România are alocaţi 3.2 miliarde de euro pe transporturi, din care trebuie finanţate proiecte pe toate modurile de transport. Domnul Şova anunţă aproape 300 de km de autostradă, Sibiu-Braşov şi Braşov-Bacău. Un calcul aproximativ arată că acestea ar costa cel puţin 2.4 miliarde euro. În acelaşi timp, din banii adunaţi pe acciză, cei din care se plătesc şi pensiile şi salariile aşa cum ne-a anunţat doamna ministru a finanţelor, domnul Şova dă la o primă strigare 700 de kilometri de autostradă. Conform calculelor Guvernului, din acciză vor fi venituri de aproximativ 500 de milioane euro pe an, adică până în 2020, 3.5 miliarde euro. Şi dacă punem un cost mediu minim de 7 milioane de euro/km (cel puţin 300 de km sunt pe relief deluros-muntos), ne-ar trebui 5 miliarde de euro. De aceea, PDL a solicitat premierului Ponta şi ministrului Şova să lase coloratul cu carioca şi să prezinte de urgenţă rezultatele Masterplanului de transport al României, înainte de a intoxica opinia publică cu gogoriţe electorale.
|
|
|
|
|
Doamna Camelia-Margareta Bogdănici: "Pledoarie pentru Manifestul Comitetului Medicilor Europeni" Încă de la început, doresc să îmi exprim susţinerea faţă de Manifestul adoptat de Comitetul Permanent al Medicilor Europeni, entitate reprezentativă formată din asociaţii medicale naţionale din 32 de state europene, printre care şi Colegiul Medicilor din România. CPME promovează cel mai înalt nivel de educaţie medicală, instruire şi practică, mobilitatea medicilor şi a pacienţilor în condiţii de siguranţă, condiţii de muncă legale pentru medici şi furnizarea de servicii medicale bazate pe etică şi echitate. Scopul acestor principii este de a obţine asistenţă medicală de înaltă calitate pentru toţi pacienţii din Uniunea Europeană. CPME susţine etica şi cercetarea medicală, considerând că sunt esenţiale pentru dezvoltarea de noi tratamente şi medicamente. Se simte nevoia consolidării bazei de cunoştinţe europene, dar şi naţionale, respectând în acelaşi timp standardele etice şi cel mai înalt nivel de protecţie pentru pacienţii care participă la cercetare. Am iniţiat şi susţinut numeroase demersuri referitoare la importanţa cercetării pentru dezvoltarea sectorului medical. De asemenea, am pledat pentru suplimentarea fondurilor alocate de către Guvern cercetării, atât din zona medicală, dar şi din alte domenii. Sunt în asentiment cu medicii europeni care fac apel la factorii decizionali de la nivelul Uniunii Europene să sprijine autonomia profesională a medicilor, fapt ce permite asigurarea unei asistenţe medicale de înaltă calitate şi, totodată, crearea unui cadru care să asigure siguranţa pacienţilor şi calitatea îngrijirii medicale. Anul 2014 este unul marcat de două campanii electorale care pregătesc cele două runde de alegeri. Consider că fiecare partid politic ar trebui să aşeze sănătatea pe primele locuri în programul său electoral din acest an. O astfel de abordare este în interesul tuturor cetăţenilor români, dar şi a noastră. Numai că, dincolo de angajamentele asumate în cele două campanii electorale de fiecare partid politic în parte, trebuie să existe fapte. Este nevoie de o politică guvernamentală coordonată în ceea ce priveşte sănătatea. Actualii guvernanţi trebuie să înţeleagă că banii investiţi în sistemul sanitar nu sunt resurse financiare risipite. Banii alocaţi acestui domeniu sunt o investiţie ce se va reflecta într-o stare de sănătate mai bună, ceea ce poate influenţa pozitiv economia României. Trebuie înlăturate restricţiile economice pentru bugetele de asistenţă medicală, deoarece reducerile bugetare afectează considerabil serviciile de asistenţă medicală, în ceea ce priveşte accesul pacientului la îngrijire medicală de calitate şi la tehnologiile din domeniul sănătăţii. De asemenea, trebuie pus accentul îndeosebi pe prevenirea bolilor şi nu pe tratarea lor, care este mult mai costisitoare.
|
|
|
|
|
Domnul Mihai Lupu: "PNL nu va vota impozitul forfetar" În aceste zile se află în dezbaterea Parlamentului proiectul de Lege al Guvernului Ponta 3 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, având ca obiect de reglementare introducerea impozitului forfetar în categoria impozitelor reglementate de Codul fiscal, ca un nou sistem de impozitare pentru persoanele juridice române din sectorul întreţinerii şi reparării autovehiculelor, turistic, precum şi cel al restaurantelor şi al alimentaţiei publice. Noul impozit va fi perceput ca sumă fixă, înlocuind impozitul de 16% pe profit sau de 3% pe cifra de afaceri. Săptămâna trecută am dezbătut acest proiect al actualului Guvern şi în Comisia pentru transporturi şi infrastructură, comisie al cărei preşedinte sunt, şi am ajuns împreună cu ceilalţi colegi parlamentari liberali la concluzia că acest impozit va afecta din nou iremediabil o mare parte a mediului de afaceri, respectiv a întreprinderilor mici şi mijlocii, aşa cum s-a întâmplat şi în guvernarea Boc, atunci când impozitul minim introdus în mai 2009 a reuşit "performanţa" de a pune pe butuci peste 100.000 de IMM-uri, fiind concediaţi peste 200.000 de angajaţi. Mai mult decât atât, şi reprezentanţii mediului de afaceri susţin că noul impozit forfetar avut în vedere de Guvernul Ponta 3 este chiar mai rău decât cel al Guvernului Boc, fiind unul discriminatoriu, arbitrar şi care riscă din nou un impact puternic negativ asupra întreprinderilor mici şi mijlocii. Şi putem lua aici ca exemplu numai faptul că unităţile mici din domeniul alimentaţiei publice vor plăti, în cazul introducerii acestui impozit forfetar, la fel de mult ca şi cele de lux, firmele mici fiind astfel extrem de defavorizate şi obligate ulterior să închidă, dacă nu-şi vor găsi soluţii imediate de a deveni cu mult mai rentabile. Să nu uităm nici faptul că Guvernul Boc a apelat în anul 2009, în plină criză, la un impozit similar, justificându-se atunci că trebuie să scoată venituri bugetare şi din piatră seacă, neluând în calcul niciun moment consecinţele nefaste care au afectat grav atât mediul de afaceri, cât şi piaţa muncii. În schimb, Guvernul Ponta 3, după un an 2013 cu o creştere economică semnificativă pentru Europa, ar fi trebuit să treacă la relaxarea fiscală mult promisă în campaniile electorale din 2012 şi asumate în programul de guvernare al USL, şi nu să repete în 2014 greşelile guvernărilor Boc, greşeli pe care le-am criticat atât de vehement împreună şi care, ştim cu toţii foarte bine, la ce rezultate deplorabile au condus. Din aceste considerente, PNL nu va vota nici varianta de impozit forfetar dorită de către Guvernul Ponta 3, ci va susţine în continuare că măsurile de relaxare fiscală, cum sunt scutirea de impozit a profitului reinvestit şi reducerea CAS cu 5 puncte procentuale la angajator, sunt primele măsuri de care are nevoie stringentă atât mediul de afaceri, cât şi economia românească în ansamblu, pentru a putea crea, într-adevăr, premisele unei dezvoltări economice sustenabile în România. În acest sens, la propunerea parlamentarilor PNL, Camera Deputaţilor a adoptat în unanimitate, zilele trecute, o declaraţie privind susţinerea acestor măsuri de relaxare fiscală şi de stimulare economică. Ceea ce mai rămâne acum de făcut Guvernului Ponta 3 este, bineînţeles, aplicarea, începând cu data de 1 iulie a.c., a acestor măsuri deosebit de importante şi îndelung aşteptate de către toţi întreprinzătorii din România şi nu o nouă recidivă de impozit sufocant.
|
|
|
|
|
Domnul Mihai-Aurel Donţu: "Camera Deputaţilor a votat ca Judecătoria Rupea să nu fie desfiinţată" Ca parlamentar de Braşov, am militat ferm împotriva desfiinţării Judecătoriei Rupea, amendând proiectul de Lege al Guvernului Ponta 3 privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea, proiect care prevedea, ca urmare a analizării performanţei sistemului judiciar din punctul de vedere al volumului de activitate şi schemei de personal, desfiinţarea a 30 de judecătorii şi parchete cu rearondarea localităţilor din circumscripţia acestora altor instanţe, prin mărirea razei lor teritoriale, printre care se afla şi Judecătoria Rupea. Împreună cu colegii mei, parlamentari liberali, am depus mai multe amendamente la Comisia juridică pentru disciplină şi imunităţii a Camerei Deputaţilor, pe ordinea de zi a căreia se regăsea proiectul respectiv pentru dezbatere pe fond, amendamente prin care ne opuneam desfiinţării judecătoriilor din colegiile noastre parlamentare, deoarece credem că toţi cetăţenii au dreptul egal la justiţie, la fel ca şi la sănătate sau educaţie. De asemenea, noi liberalii, considerăm că economiile la buget nu pot reprezenta un argument viabil pentru îngrădirea actului de justiţie. Mai mult decât atât, am participat ulterior la o dezbatere publică organizată în Parlament în acest sens, dezbatere la care noi, toţi parlamentarii care ne-am pronunţat împotriva proiectului guvernului privind desfiinţarea a 30 de judecătorii şi parchete, ne-am adus toate argumentele împotriva desfiinţării judecătoriilor respective, dar, în acelaşi timp, am prezentat şi argumentele celor direct implicaţi, pledând pentru cauza lor, respectiv a celor care lucrează în judecătoriile propuse pentru desfiinţare, precum şi a cetăţenilor al căror drept la justiţie ar fi fost grav prejudiciat odată cu punerea în aplicare a unui astfel de demers guvernamental. De aceea, la votul final de săptămâna trecută din Camera Deputaţilor, un prim pas important împotriva desfiinţării celor 30 de instanţe de pe lista guvernului a fost făcut: am respins acest Proiect de lege al Guvernului Ponta 3, votând astfel şi împotriva desfiinţării Judecătoriei Rupea din judeţul Braşov. Sperăm ca acest demers al parlamentarilor liberali din Camera Deputaţilor să fie finalizat cu acelaşi vot negativ şi în Senatul României, care este cameră decizională în cazul acestui proiect de lege. Am dat un vot negativ acestui proiect al Guvernului, împreună cu colegii mei liberali, considerând că accesul liber al oricărui cetăţean la justiţie este un drept fundamental apărat de Constituţie, deci, implicit, acesta trebuie protejat şi de către noi, parlamentarii, reprezentanţii cetăţenilor în forul legislativ suprem al ţării.
|
|
|
|
|
Domnul Gheorghe Dragomir: "4 milioane de proprietari de terenuri ignoraţi de Guvernul Ponta 3" Majoritatea parlamentară PSD - UNPR - PC - UDMR a blocat şansa pentru circa 4 milioane de români de a-şi intabula gratuit terenurile agricole şi forestiere, conform unei iniţiative PNL. Votul dat săptămâna trecută în Camera Deputaţilor reflectă dispreţul pe care actuala putere îl are faţă de cetăţeanul român. Proiectul de lege avea ca obiect de reglementare efectuarea gratuită a formalităţilor prevăzute de Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, în cazul primei înregistrări în cadastru şi cartea funciară a terenurilor agricole şi a celor forestiere situate în extravilanul localităţilor, dobândite prin titlurile de proprietate emise potrivit prevederilor Legii fondului funciar. Se preconiza ca efectuarea acestor formalităţi să fie finanţate de la bugetul de stat, iar onorariile experţilor cadastrali să se plătească în limita sumei de 400 de lei/proprietate. Proiectul iniţiat şi susţinut de PNL privind prima intabulare reprezenta un suport real pentru proprietarii de terenuri agricole şi forestiere din extravilanul localităţilor care nu dispun de resurse financiare pentru a achita costurile ridicate presupuse de acest proces. Situaţia este cu atât mai revoltătoare cu cât iniţial proiectul a fost asumat şi de către PSD, în cadrul USL, iniţiativa legislativă fiind susţinută de întregul USL tocmai pentru că venea în întâmpinarea rezolvării unei probleme reale. Forma adoptată de senatori în 2013 prevedea următoarele: "În cazul primei înregistrări în cadastru şi cartea funciară a terenurilor agricole şi forestiere situate în extravilanul localităţilor (...) deţinătorii titlurilor de proprietate au dreptul la efectuarea tuturor formalităţilor impuse de Legea cadastrului nr. 7/1996, cu modificările şi completările ulterioare, fără costuri". PNL a identificat sursele de finanţare constituite atât din fondurile europene, cât şi din cele bugetare, pentru a asigura gratuitatea înscrierii în cartea funciară a acestor terenuri, soluţie agreată şi de Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş. Avem acum dovada concretă că noua majoritate parlamentară construită de PSD are în realitate un alt program de guvernare şi încalcă angajamentele din programul de guvernare asumat în faţa românilor. Se dovedeşte că pentru cei din PSD chiar şi prevederea constituţională referitoare la garantarea proprietăţii rămâne un moft sau un principiu gol de conţinut pe care îl aplică numai când este vorba eventual doar de proprietăţile lor personale.
|
|
|
|
|
Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu: "PNL susţine simplificarea acordării subvenţiei la motorină în agricultură" Săptămâna trecută, Grupul parlamentar al PNL din Camera Deputaţilor, din care fac şi eu parte în calitate de parlamentar liberal de Suceava, a depus în Parlament o iniţiativă legislativă pentru modificarea şi completarea art. 176 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin care propunem simplificarea acordării subvenţiei la motorină în agricultură. Noi, liberalii, am făcut acest demers legislativ pentru a veni în mod concret în sprijinul agricultorilor, având în vedere faptul că decizia Guvernului Ponta 3 de a introduce acciza de 7 eurocenţi la carburanţi începând cu data de 1 aprilie a.c., îi va dezavantaja în mod categoric pe fermierii români, în comparaţie cu cei din alte state europene. Nu numai noi susţinem faptul că introducerea accizei la motorină va avea un impact negativ destul de grav asupra agriculturii româneşti, ci chiar fermierii spun că această scumpire va conduce în mod evident şi la creşterea tuturor cheltuielilor lor, deoarece se vor mări şi preţurile pentru toate inputurile utilizate în agricultură: erbicide, seminţe, fungicide etc. Pentru a evita întârzierea plăţilor cu luni de zile, deci pentru a reduce în mod substanţial timpul de aşteptare al fermierilor până la plata subvenţiei promisă de guvern, PNL propune ca motorina să poată fi cumpărată de către aceştia la preţ redus, direct de la pompă. Mai trebuie spus faptul că acest sistem este unul deja testat, funcţionând în alte state europene, aşa cum este Germania, unde motorina se colorează, astfel că se poate monitoriza utilizarea carburantului subvenţionat, şi se pot aplica pedepse foarte aspre pentru cei care îl folosesc în alte scopuri decât activitatea agricolă. Considerăm că propunerile noastre sunt mult mai practice şi mai apropiate de nevoile imediate ale fermierilor, dar şi binevenite în reducerea birocraţiei. Astfel, totul ar funcţiona mult mai simplu, având în vedere că se ştie exact ce subvenţii urmează a fi date de către APIA, iar agricultorii ar putea primi carnete cu bonurile valorice pentru câtă motorină au nevoie, conform suprafeţelor pe care le lucrează. Dacă această propunere legislativă va fi votată de Parlament, toţi fermierii vor putea cumpăra direct motorina, de la staţii sau de la prestatori de servicii, la un preţ subvenţionat, folosind carnetele de carburant. Considerăm că aceste prevederi propuse de noi au rolul de a veni în mod direct în sprijinul agricultorilor, dar şi de a evita o scumpire inerentă a preţurilor produselor agricole în urma creşterii de către Guvernul Ponta 3 a accizei la carburanţi. Cred că opinia agricultorilor este mai mult decât elocventă în privinţa faptului că aceştia întâmpină din nou dificultăţi create prin "bunăvoinţa" noului Guvern Ponta 3. Citez: "Ca fiecare an agricol şi anul acesta a început prost din punct de vedere financiar şi al politicilor agrare. Având în vedere că nu avem motorină subvenţionată, nu avem subvenţii cu care să putem deveni competitivi pe piaţa europeană, suntem iar în impas. Noi, agricultorii, ştim să ne facem treaba: semănăm, aplicăm tehnologii, recoltăm producţii bune pentru a scoate România din criză, dar, în acelaşi timp, folosim motorina la lucrările solului la acelaşi preţ cu care alţii o cumpără pentru maşina personală. Plătim aceleaşi taxe, accize, deşi o folosim în câmp. Apoi vin domnii Ponta şi Constantin şi spun că am adus un profit de 18 miliarde de euro. Din acest profit, mai nimic nu se regăseşte în buzunarul fermierului".
|
|
|
|
|
Domnul Daniel-Cătălin Zamfir: "Centura ocolitoare a Făgăraşului, tăiată de pe lista de priorităţi a Guvernului Ponta 3" Reprezint în Parlamentul României interesele cetăţenilor din Ţara Făgăraşului, iar unul dintre obiectivele mele de mandat pentru care am depus toate eforturile parlamentare, îl reprezintă realizarea centurii ocolitoare a Făgăraşului şi decongestionarea astfel a traficului greu care în prezent se desfăşoară prin interiorul municipiului, ceea a lăsat urme adânci nu doar în starea infrastructurii rutiere, ajunsă într-un stadiu avansat de degradare, ci şi în confortul şi siguranţa locuitorilor acestei urbe. Timp de mai bine de un an, am încercat să conving autorităţile, în special pe oficialii CNADNR să includă acest obiectiv de investiţie în lista lor de priorităţi, iar cei aproape 6 kilometri cât măsoară centura ocolitoare a Făgăraşului să beneficieze de finanţare bugetară. În lipsa acestei centuri ocolitoare, tot traficul se desfăşoară pe sectorul de DN 1 care traversează oraşul şi care are nevoie urgentă de reparaţii capitale, sumele necesare fiind însă imposibil de acoperit din bugetul local. Singura soluţie ar fi ca acest sector de drum să ajungă în administrarea CNADNR care să aloce fonduri pentru reabilitarea infrastructurii rutiere şi asta nu ca o operă de binefacere cum au impresia reprezentanţii acestei instituţii, ci ca o responsabilitate ce decurge din faptul că nu au fost capabili să realizeze varianta ocolitoare a Făgăraşului, o arteră strategică care este în administrarea CNADNR şi care este singurul drum de pământ pe care această companie îl mai are în administrare. În toată această odisee şi pasare a responsabilităţii către autorităţile locale, deranjantă şi revoltătoare, este atitudinea autorităţilor centrale care îşi ascund incompetenţa în spatele vorbelor meşteşugite şi reaua-voinţă după paravanul amânării la nesfârşit a tranşării situaţiei. Adevăratele intenţii ale autorităţilor au fost însă în sfârşit devoalate, în cadrul Comisiei pentru transporturi unde reprezentantul guvernului a recunoscut că investiţia în centura ocolitoare a Făgăraşului nu se va realiza, aşa cum nici preluarea în administrare de către CNADNR a sectorului de DN1 ce tranzitează oraşul nu are şanse prea mari de reuşită. În faţa acestei realităţi, singurul răspuns firesc al cetăţenilor Făgăraşului cred că trebuie să fie - pe aici nu se mai trece fără taxă de drum! Împreună cu autorităţile locale am lansat deja în dezbatere publică pentru 30 de zile proiectul de restricţionare a traficului greu prin localitate. Există în lucru două variante, fie montarea de bariere la intrarea în oraş, iar camioanele vor urma să plătească o taxă, fie se restricţionează accesul şi le este permis să circule doar între orele 22.00 - 00.00. Este un semnal de alarmă pe care îl tragem, ca urmare a lipsei de reacţie a autorităţilor statului şi a faptului că toate demersurile parlamentare iniţiate, întrebări adresate CNADNR-ului, amendamente depuse la Legea privind regimul drumurilor, astfel încât cadrul legal să rezolve un vid legislativ şi să ofere o pârghie de intervenţie, nu au găsit în instituţiile cu atribuţii în domeniu un partener deschis la dialog. Am ajuns în această situaţie forţaţi fiind de lipsa de voinţă politică a unor guvernanţi care fixează priorităţile de investiţie după criterii arbitrare, fără să ţină cont de nevoile reale ale comunităţilor locale. Apelul nostru public, fie el făcut din Parlament, fie din rândul oamenilor, s-a lovit de un zid. Atât ministrul Şova, care avea până acum o lună în subordine CNADNR-ul, cât şi succesorul său, au tratat cu indiferenţă o problemă a cărei finanţare nu ar fi ruinat bugetul de stat cum încearcă domniile lor să sugereze, un buget de stat care dacă ar mai închide din robinetele prin care se scurg discreţionar fonduri, ar găsi sumele necesare de alocat şi pentru centura ocolitoare a Făgăraşului. Această centură nu este un moft, este un drept al comunităţii locale şi o obligaţie a statului care trebuie să trateze egal şi nediscriminatoriu comunităţile locale, chiar dacă acestea au primar liberal.
|
|
|
|
|
Domnul Vasile Gudu: "USD a respins prin vot prima intabulare a terenurilor agricole şi forestiere" În şedinţa din data de 8 aprilie 2014 plenul Camerei Deputaţilor, cameră decizională, a dezbătut şi respins prin vot proiectul de Lege nr.152/2013 referitor la prima intabulare a terenurilor agricole şi forestiere. Senatul, în calitate de primă cameră sesizată a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 14 mai 2013. La Senat, acest proiect de lege a trecut peste capul PSD, pentru că acolo UDMR a votat pentru adoptarea acestui proiect. Între timp, UDMR a intrat la putere şi a schimbat votul la Camera Deputaţilor, votând împotrivă. Proiectul de lege avea ca obiect de reglementare efectuarea gratuită a formalităţilor prevăzute de Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, în cazul primei înregistrări în cadastru şi cartea funciară a terenurilor agricole şi celor forestiere situate în extravilanul localităţilor, dobândite prin titlurile de proprietate emise potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991. De asemenea, proiectul de lege preconiza ca efectuarea acestor formalităţi să fie finanţate de la bugetul de stat, iar onorariile experţilor cadastrali să fie suportate din fonduri europene, din structura exerciţiului bugetar 2014-2020, pentru terenurile agricole şi forestiere din mediul rural, iar pentru terenurile agricole şi forestiere din mediul urban, din fonduri obţinute prin parteneriate public-private, în limita sumei de 400 lei/proprietate. Având în vedere finalizarea cadastrului naţional agricol, element esenţial al dezvoltării economiei rurale, precum şi imposibilitatea desfăşurării unor activităţi agricole în condiţii eficiente şi rentabile, se impunea ca, prin adoptarea acestui proiect de lege, statul român să intervină în restabilirea echilibrului dreptului fundamental la proprietate. Actuala guvernare nu cunoaşte faptul că în domeniul agricol extravilan costurile generate de lucrările cadastrale sunt uneori mai mari decât valoarea de tranzacţionare a terenurilor respective. În ceea ce priveşte taxele generate de prima intabulare, acestea au fost exceptate prin ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.32/2009. Dacă majoritatea USD ar fi votat acest proiect de lege, ar fi făcut un gest reparatoriu faţă de persoanele care s-au aflat în situaţia în care statul a colectivizat sau a expropriat aceste bunuri. Acest proiect de lege prevedea ca înscrierea în cartea funciară să fie strict apanajul statului român, sumele plătite în vederea deschiderii cărţilor funciare să fie acordate cu titlu de despăgubire alături de emiterea titlului de proprietate de către autorităţile locale. În acest sens, există o justificare logică a alocării sumelor respective experţilor cadastrali, în scopul efectuării activităţii cadastrale, deoarece cuantumul actual al acestor sume este departe de a acoperi necesităţile cu care se confruntă aceştia. Prin respingerea acestui proiect de lege guvernarea USD a dat o lovitură tuturor proprietarilor de terenuri din România, într-un an electoral, chiar în preajma alegerilor europarlamentare. Rămâne de văzut care va fi reacţia alegătorilor, având în vedere că bazinul electoral fidel al PSD se află în mediul rural. Probabil că până la alegerile europarlamentare din 25 mai guvernarea USD va mai emite o altă "electorată" care să abată atenţia de la prejudiciul adus proprietarilor de terenuri agricole şi forestiere.
|
|
|
|
|
Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean: "Baroniadă până la capăt!" Cazul Adrian Duicu de la Mehedinţi este al doilea caz, în acest an, în care numele premierului Victor Ponta este implicat într-un scandal major de corupţie. În februarie 2014, Victor Ponta şi deputaţii PSD l-au apărat pe fostul ministru de finanţe, Daniel Chiţoiu, blocând ancheta DNA. Poate şi de aceea asaltul PSD împotriva statului de drept nu se va opri până când nu va reuşi să îngenuncheze DNA şi ANI. Rămâne de văzut dacă PSD îşi va duce asaltul final înainte sau după prezidenţiale, mai mult ca sigur că după alegerile prezidenţiale, când va da debloca legea amnistiei şi graţierii şi va modifica legea ANI. Doar aşa pot fi mobilizaţi baronii locali, care vor şti că doar dacă Victor Ponta ajunge la Cotroceni, au şanse să scape de justiţie. Victor Ponta vrea să-i convingă pe penali să mai aştepte şi să-l susţină în alegeri cu sufletul, votul şi contul, pentru ca dezideratul - imunitatea - să poată fi pus în practică. Indirect însă, mai marii PSD au devoalat adevărata miză a prezidenţialelor: controlul complet asupra justiţiei. Cât despre demisia domnului Ponta - un joc de imagine - nu se va întâmpla aşa ceva. Televizionistul Victor Ponta se bazează pe trusturile de presă fidele, cu ajutorul cărora va băga totul sub preş, aşa cum s-a întâmplat şi în vara anului 2012, când scandalul plagiatului nu l-a clintit din funcţia de premier. Este posibil ca şi acum să se întâmple acelaşi lucru: anchetele DNA să aibă efectul de a mobiliza electoratul fidel PSD, convins de faptul că partidul lor favorit este din nou o victimă a regimului Băsescu. PSD intră în alegeri cu 11 dintre cei 22 de şefi de consilii judeţene pe care îi are procopsiţi fie cu dosare la DNA, unele finalizate cu trimiteri în judecată, fie cu dosare ANI. Avertismentul vicepremierului Liviu Dragnea, el însuşi trimis în judecată în dosarul "Fraudă la referendum", este elocvent pentru starea de spirit din PSD, citez: "Începem să ne punem întrebarea câţi mai rămânem în picioare până la sfârşitul anului. De fapt, e singura întrebare pe care ne-o punem".. În ciuda MCV-ului, domnul Dragnea promite baronilor locali aprobarea unui proiect de lege, aflat la Senat, care îi va "dezlega" de incompatibilităţi. Victor Ponta se simte presat între ameninţarea baronilor, care nu înţeleg nici morţi cum, în plină epocă PSD, li se întâmplă una ca asta, şi imposibilitatea, generată de previzibilele reacţii externe, de a lega acum mâinile procurorilor DNA cu o altă "marţi neagră" sau cu schimbări fulgerătoare din funcţie. Mai mult, premierul amână o decizie tranşantă până după europarlamentare, ceea ce împiedică declanşarea unei competiţii în PSD şi joacă partitura refacerii USL, deşi ştie bine că partidul nu mai acceptă varianta unui candidat din afară. Frustrările şi ranchiuna baronilor PSD ameninţă să se reflecte la alegerile europarlamentare. Iar dacă la europarlamentare PSD nu va primi - şi nu doar formal - sprijinul lor, riscă să nu obţină procentul cu care se laudă Victor Ponta pe la toate televiziunile, procent care să dea şanse unei victorii a candidatului PSD la preşedinţie, cel mai probabil, lui Victor Ponta. Un scor sub aşteptări al PSD-ului ar putea fi momentul benevol în care Victor Ponta poate părăsi scena politică. România este prinsă într-o menghină mortală - interesele baronilor locali care l-au adus şi-l menţin la putere pe Victor Ponta versus interesul naţional al ţării aflate într-un echilibru fragil din punct de vedere economic. Victor Ponta şi PSD-ul au abandonat doctrina Voiculescu, conform căreia au puterea în mână cei care stăpânesc justiţia. PSD-ul aplică doctrina Ponta, care este doctrina denigrării justiţiei şi care se bazează pe următorul principiu: ori la puşcărie, ori la preşedinţie. Afirmaţia aparţine domnului Ponta, care a declarat că scapă cine poate, în cazul în care PSD-ul şi aliaţii nu vor câştiga preşedinţia României. Prin complicitatea avută cu ei, baronii locali îi cer premierului să-i lase să fraudeze în continuare bugetul de stat, prin contractele pe care le gestionează, prin vampirizarea firmelor încă de stat, exemplul Oltchim fiind de acum unul de manual didactic. Cine apără corupţii este corupt. În loc să se erijeze în apărătorul corupţilor, premierul Victor Ponta ar trebui să se concentreze asupra problemelor reale ale ţării, ca de exemplu să se ocupe de economia României care produce în continuare şomaj şi de politicile dumisale care produc doar taxe şi impozite. Se pare că priorităţile domnului Victor Ponta sunt cu totul altele. Probabil că de aceea, premierul Ponta preferă să-şi facă griji pentru baronii locali ai PSD care, fiind prinşi în menghina justiţiei, trebuie să dea socoteală. Fără un plan economic coerent şi cu politici fiscale greşite, PSD duce România în sărăcie.
|
|
|
|
|
Domnul Andrei-Valentin Sava: "Ucraina nu trebuie să fie un câmp de luptă între Rusia şi UE" Mulţi s-au ferit la început să numească situaţia din Ucraina drept "criză". După incidentele armate soldate cu victime, fuga preşedintelui Viktor Ianukovici şi culminând cu anexarea Crimeii la Rusia, a fost adus în discuţie riscul unui război în Europa. Situaţia din Ucraina s-a transformat dintr-un strigăt de revoluţie într-o confruntare politică inedită ca amploare. Actualul context internaţional reprezintă cel mai mare pericol de securitate pentru regiune de după 1989, o situaţie critică în care trebuie aplicate soluţii paşnice de rezolvare a crizei. Din nefericire, Rusia acţionează ca un duşman al Alianţei Nord-Atlantice şi al UE. Atitudinea Rusiei este una de forţă la care trebuie răspuns cu multă fermitate din partea liderilor europeni şi americani, dar şi cu diplomaţie şi invitare la dialog. Situaţia este cu atât mai delictă cu cât acţiunile separatiste de la începutul lunii, din estul Ucrainei - Harkov, Donetsk şi Luhansk -, unde protestatari pro-ruşi au ocupat clădiri publice, induc teama unei posibile repetări a "scenariului Crimeea." Rusia, ca partener UE, trebuie să înţeleagă faptul că asocierea cu Ucraina nu este împotriva Rusiei, ci spre folosul poporului ucrainean. Ucraina nu trebuie să fie un câmp de bătălie între Rusia şi UE. Uniunea Europeană înseamnă pace, stabilitate şi prosperitate, iar Ucraina va dispune de tot sprijinul de la Bruxelles, politic şi economic, pentru a ieşi din situaţia economică dificilă în care se află. Semnarea la Bruxelles a componentei politice a Acordului de asociere este o demonstraţie de susţinere din partea UE, în contextul crizei din Crimeea, un pas înainte ce va fi urmat de semnarea părţii economice a documentului, după stabilizarea politică internă şi desemnarea noului preşedinte de la Kiev, în cadrul alegerilor prezidenţiale fixate pe 25 mai, în aceeaşi perioadă în care la nivel european se vor desfăşura alegerile pentru Parlamentul European, organul reprezentativ al celor 450 de milioane de cetăţeni ai UE. Drumul european al Ucrainei trebuie consolidat pentru stabilitatea şi integritatea acestui stat. Ucraina are nevoie de susţinerea comună a tuturor statelor europene şi de angajamente ferme de sprijin. Încălcarea clară a suveranităţii şi a integrităţii teritoriale a Ucrainei de către Rusia necesită sancţiuni economice şi politice din partea UE şi SUA. Prin semnarea Acordului de Asociere se consolidează poziţia noilor autorităţi de la Kiev faţă de Moscova, asupra cărora Rusia exercită o presiune în creştere. Acesta serveşte ca bază pentru reforme, în contextul efortului internaţional de a ajuta Ucraina să evite falimentul. Totodată, este un demers solid prin care Europa ajută Ucraina să-şi consolideze suveranitatea teritorială şi independenţa. Nu în ultimul rând, este răspunsul la protestele de la Kiev şi din marele oraşe care au avut ca efect demiterea preşedintelui Ianukovici şi la dorinţa ucrainenilor de apropiere faţă de UE. De cealaltă parte, în ceea ce priveşte problema minorităţilor, guvernul ucrainean are obligaţia să asigure, în structura lui, "reprezentarea tuturor regiunilor şi opţiunilor", factor esenţial ca procesul de separare în interiorul Ucrainei să fie împiedicat. Guvernul lui Iaţeniuk are datoria să lupte împotriva extremismului, care a cunoscut o animare îngrijorătoare în ultima perioadă. Şi pentru că am făcut referire la lupta împotriva extremismului, ridic problema privind importanţa Acordului de asociere al Moldovei cu UE. Existenţa vocilor extremiste, separatiste de la Tiraspol care solicită Dumei de Stat a Rusiei examinarea posibilităţii anexării Transnistriei nu fac altceva decât să agite apele şi sunt total contraproductive în contextul conflictului Crimeii. Dincolo de nostalgiile imperiale ale lui Putin, amintite inclusiv de presa străină, în momentul de faţă Europa are datoria de a înlătura îngrijorările privind o posibilă invadare a regiunii transnistrene a Moldovei, în condiţiile în care graniţa ucraineană a fost înţesată de forţe ruseşti. În acest sens, sprijinul acordat de România Guvernului de la Chişinău trebuie reafirmat cu fiecare ocazie, pentru ca Moldova să semneze Acordul de asociere cu Uniunea Europeană în iulie, mai devreme decât era prevăzut. La o sută de ani de la declanşarea Primului Război Mondial, nu este permis ca Europa să se găsească în situaţia lipsei de dialog dintre liderii europeni şi a acţiunilor militare oarbe. Uniunea Europeană reprezintă simbolul unităţii, al colaborării interstatale şi interinstituţionale, pentru care respectarea diversităţii este o condiţie sine qua non. State precum Ucraina, Moldova sau Georgia trebuie ajutate să urmeze această cale, iar Rusia trebuie să înţeleagă că scopul UE vizează bunăstarea populaţiei de pe bătrânul continent. Uniunea Europeană nu limitează relaţiile de colaborare dintre state, ci facilitează şi înlesneşte reducerea diferenţei dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni şi state membre, pentru a consolida coeziunea economică şi socială.
|
|
|
|
|
Domnul Andrei-Valentin Sava: "Statutul României de membru NATO - un obiectiv reuşit care îşi produce deja beneficiile colaterale" Prezenta declaraţie politică reprezintă expresia profundei mele recunoştinţe faţă de toţi actorii care au făcut posibilă intrarea României în Organizaţia Atlanticului de Nord, moment pe care l-am celebrat în urmă cu două săptămâni. Sunt convins că fiecare român îşi aminteşte de solemnitatea evenimentului de acum 10 ani, când în cartierul general al NATO de la Bruxelles s-a ridicat steagul României. România a fost primul stat din Europa Centrală şi de Est care a semnat Parteneriatul pentru pace în 1994. După 10 ani, pe 29 martie 2004, România îşi începea în sfârşit parcursul recunoaşterii sale internaţionale ca partener de nădejde, ca forţă politică, militară şi economică. Acest drum a fost continuat cu un alt pas decisiv care a constat în aderarea României la Uniunea Europeană în 2007. Reuşita aderării României la structura euroatlantică a fost şi va rămâne un exemplu imbatabil de conlucrare a forţelor politice, astfel încât România să fie oficial un partener egal la masa negocierilor internaţionale. De asemenea, deschiderea Partidului Social Democrat faţă de aceste obiective de ţară nu poate fi subminată de nicio declaraţie politicianistă. Procesul de aderare la NATO a fost finalizat în timpul guvernării PSD, iar cel de aderare a României la UE a fost început de aceeaşi guvernare, în decembrie 2004, când au fost finalizate negocierile de aderare, ca o urmare logică a recunoaşterii progreselor României în raportul de ţară din octombrie. Odată parteneră a NATO, ţara noastră şi-a respectat cu verticalitate angajamentele începând cu sprijinul dat de România forţelor aliate în cadrul intervenţiilor în fosta Iugoslavie şi continuând cu susţinerea eforturilor Alianţei în combaterea terorismului, ulterior atacurilor de la 11 septembrie 2001. De altfel, organizarea Summitului NATO din 2008 la Bucureşti este o dovadă a recunoaşterii implicării ţării noastre în acest parteneriat. Apartenenţa României la NATO este mai mult decât un angajament militar pe care ni-l asumăm cu toată responsabilitatea. Ca parte a acestei structuri, România a câştigat încrederea în forţele proprii şi a obţinut o garanţie a securităţii sale. Principiul solidarităţii în apărare care stă la baza construcţiei euroatlantice este cel care ne asigură sprijinul necondiţionat al forţelor aliate, în caz de orice ingerinţă asupra integrităţii noastre teritoriale. Într-un spaţiu central şi est european care devine din ce în ce mai tumultuos, după cum am văzut în urma evenimentelor din Ucraina, o astfel de garanţie este vitală atât pentru securitatea noastră civilă, cât şi pentru securitatea noastră economică. Este uşor de intuit faptul că în actualul context orice investitor s-ar gândi de cel puţin două ori dacă să îşi plaseze investiţia într-un stat la graniţa cu Ucraina, fără ca acesta să aibă în spate asigurarea apărării NATO. Aşadar, apartenenţa la NATO este un statut de care trebuie să fim mândri şi în acelaşi timp siguri că este cea mai bună şi utilă formă de colaborare internaţională pe care România o derulează.
|
|
|
|
|
Domnul Andrei-Valentin Sava: "Mugurii extremismului în Europa nu trebuie lăsaţi să înflorească" Doresc să-mi exprim îngrijorarea faţă de manifestările extremiste care par a începe să prindă muguri în Europa, gesturi extremiste printre care se numără şi evenimentele de la Târgu Mureş, de luna trecută, din 10 martie. Acestea reprezintă un simptom al unui fenomen faţă de care statele europene trebuie să ia rapid toate măsurile de precauţie posibile. Abordarea vizavi de aceste evenimente trebuie să fie una fermă, dar echilibrată. Evident, nu ne este permis să neglijăm astfel de acţiuni, însă trebuie să luăm în calcul şi că asemenea manifestări sunt de multe ori doar nişte momeli, pentru a crea pretextele unor riposte viitoare. Reprezentanţii statului nu trebuie să răspundă provocărilor de acest tip cu declaraţii pripite şi radicale, care nu fac decât să inflameze şi mai mult discursul public. Solicitarea preşedintelui României de a interzice un partid politic se înscrie în termenii unui astfel de discurs neechilibrat. Acţiunea raţională pe plan juridic adoptată de autorităţile române, prin care au luat act de evenimentele de la Târgu Mureş şi au căutat să sancţioneze exact persoanele care au provocat şi incitat la agresiuni fizice sau care prezintă un risc de a declanşa mişcări iredentiste, reprezintă cea mai bună soluţie. Este vorba aici de membri şi simpatizanţi din cadrul unor organizaţii naţionaliste radicale ungureşti ca Jobbik, Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate, Betyarsereg şi Noua Gardă. Domnul Traian Băsescu ar putea, mai degrabă, să îşi pună abilităţile diplomatice în slujba interesului naţional, atrăgându-i atenţia domnului Lászlo Tökés, cel căruia i-a acordat Ordinul "Steaua României" în 2009 şi cel care a ajuns să ocupe poziţia de vicepreşedinte al Parlamentului European cu sprijinul PDL, că declaraţiile privind asemănările dintre minorităţile din aşa-zisul "Ţinut Secuiesc" şi tătarii din Peninsula Crimeea îl dezonorează şi trebuie retrase. Afirmaţiile domnului Tökés nu sunt altceva decât declaraţii politicianiste, ale unei persoane care în lipsa argumentelor apelează la sintagme din registrul democratic de tipul autonomie sau respectarea drepturilor minorităţilor. Orice analogie între situaţia din Crimeea şi situaţia maghiarilor din România este exagerată, nepotrivită şi nefondată, cu atât mai mult cu cât ţara noastră duce una dintre cele mai echilibrate politici în ceea ce priveşte minorităţile. Cel mai recent exemplu în acest sens este cooptarea UDMR în Guvernul condus de Victor Ponta, care a preluat două ministere şi un post de vicepremier. Mă bucur că reprezentanţii UDMR au luat poziţie faţă de evenimentele de la Târgu Mureş, delimitându-se categoric de acestea. Afirmaţiile liderului Jobbik în legătură cu evenimentele de la Târgu Mureş ilustrează înscrierea într-un discurs al diversiunii. În timp ce purtătorul de cuvânt al Jobbik susţine că "Jobbik a scris istorie şi a făcut un bine celor din Transilvania", Vona Gabor se întreabă cu naivitate ce ilegalitate a comis, în condiţiile în care nu a făcut altceva decât să marşăluiască în mod paşnic la manifestarea de la Târgu Mureş. Liderii maghiari vorbesc ca şi cum toate celelalte evenimente de acolo (invocarea autonomiei Ţinutului Secuiesc sau îmbrâncelile apărute) au trecut pe lângă ei fără ca aceştia să le observe. Din nefericire, astfel de fenomene care indică mugurii extremismului nu sunt izolate; le regăsim şi în alte ţări europene. În Franţa, de exemplu, Frontul Naţional, partid de extremă dreaptă, este în plină ascensiune. Marine le Pen, conducătoarea sa, nu a ezitat să acuze UE de ipocrizie, pe motiv că recunoaşte autonomia Kosovo, dar nu şi pe cea a Crimeii. Asemănările, însă, sunt de o superficialitate crasă, detaliile fiecărei situaţii fiind vădit ignorate de lidera partidului francez. În tot acest context european de inflamare a unor tendinţe extremiste, îmi exprim speranţa că cetăţenii Ungariei vor condamna ei înşişi, prin vot, astfel de comportamente extremiste. Uitându-ne peste graniţă, vedem că Jobbik nu ezită să se manifeste sfidător nici în Ungaria, unde a organizat un miting preelectoral într-o fostă sinagogă din Esztergom, spre exasperarea comunităţilor evreieşti din această ţară. Pe 6 aprilie, toţi cetăţenii unguri sunt chemaţi la urne pentru alegeri generale, dată după care vom şti exact cât de legitim este acest partid în faţa alegătorilor. Sper că pe 6 aprilie şi cei 100.000 de cetăţeni maghiari cu dublă cetăţenie din România vor vota responsabil pentru un viitor stabil al Ungariei şi al întregii zone central-europene din care facem cu toţii parte.
|
|
|
|
|
Domnul Andrei-Valentin Sava: "Guvernul Ponta şterge urmele de nedreptate ale guvernării Boc, reîntregind veniturile pensionarilor" Ultima perioadă de timp a fost marcată de o serie de evenimente care au făcut ca o măsură extrem de importantă pentru România să fie mult prea puţin consemnată public. Este vorba de reîntregirea veniturilor a 233.707 pensionari. Din luna aprilie, anul acesta, pe fluturaşul de pensie al persoanelor pensionate începând cu 1 ianuarie 2011 va figura o sumă mai mare în medie cu 63 de lei. Mai mult, cei care beneficiază de aceste măriri vor primi până la sfârşitul lunii martie inclusiv sumele corespunzătoare perioadei 7 noiembrie 2013 -1 ianuarie 2014. Iată că de Paşti coşul de cumpărături va fi mai mare pentru aceştia. Dincolo de cifre, această măsură este simbolul dreptăţii pe care PSD o face acestor români care au purtat pe umeri repercusiunile guvernării nechibzuite şi inumane a PDL. Sub conducerea domnului Victor Ponta, Partidul Social Democrat arată că este un partid cinstit cu alegătorii săi. PSD a promis pensionarilor că le va reîntregi pensiile şi se ţine de promisiune. După patru ani de tăieri, e timpul ca pensionarii să primească bani în plus. Astfel, chiar dacă această măsura înseamnă un efort bugetar de 190.000.000 lei, cabinetul condus de Victor Ponta nu a ezitat să suplimenteze bugetul asigurărilor de stat. Este vorba de recalcularea justă a veniturilor pensionarilor care stabileşte un raport corect între pensie şi câştigul salarial care a stat la baza cotizaţiei. Aceasta se face prin aplicarea indicelui de corecţie introdus prin art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pe care Guvernul Boc a refuzat să îl mai aplice. O altă nedreptate a fost faptul că valoarea punctului de pensie nu a fost majorată cu indicele de inflaţie. În schimb, Guvernul Ponta nu îşi uită promisiunile şi vine să corecteze nedreptăţile. Această măsură de recalculare este doar una dintr-un demers amplu de a reconstrui echitatea socială şi în mod punctual de a face dreptate pensionarilor. Un moment important al acestui demers a fost 1 ianuarie 2014, când veniturile celor 5,4 milioane de pensionari au crescut de la 762,1 la 790,7 lei, prin creşterea cu 3,76% a valorii punctului de pensie. Evident, nu ne vom opri aici. Conform estimărilor doamnei ministru Rovana Plumb, pentru 2015 preconizăm o creştere a pensiilor cu 4,4%. Totodată, nu pot să nu amintesc faptul că am reuşit să întregim pensiile a 19.000 de militari şi să repunem în drepturi diplomaţii. Pensiile aviatorilor sunt şi ele următoarele pe agendă. Odată ce îi vom repune şi pe aceştia în drepturi, vom putea spune că am făcut dreptate până la capăt celor pentru care anul 2010 le-a adus prin domnul Boc venituri reduse pe nedrept. Am făcut acest lucru deoarece, în viziunea PSD, cei care au cotizat o viaţă la sistemul public de pensii, care au lucrat cel puţin jumătate din viaţă într-un regim comunist, în care pâinea şi uleiul erau date cu raţia, trebuie ca acum să îşi poată permite mai mult decât aceste două produse. Pensionarii trebuie ocrotiţi şi nu asupriţi cu politici fiscale de austeritate. Dincolo de această direcţie, de a avea grijă de cei care sunt deja în pensie, ne preocupăm de asemenea în mod permanent de construirea unui sistem de pensii sustenabil, astfel încât şi angajaţii de azi care contribuie la sistemul de pensii să beneficieze la momentul pensionării de drepturile ce li se cuvin. Banca Mondială vine şi ea în sprijinul acestor proiecte prin expertiza pe care ne-o oferă. Aşadar, sper că toate acestea sunt dovezi suficiente că lucrurile merg într-o direcţie constructivă şi că acest Guvern este în slujba românilor, este un Guvern care nu doar promite, ci şi duce lucrurile la bun sfârşit.
|
|
|
|
|
Domnul Erland Cocei: Introducerea tichetelor de servicii destinate plăţii serviciilor efectuate de către persoane fizice către persoane fizice şi, în cazuri specifice, către agenţi economici va permite scoaterea la suprafaţă a muncii la negru din acest domeniu. Aceasta este esenţa propunerii legislative privind Tichetul de servicii destinat prestaţiilor casnice la domiciliu şi prestaţiilor cu caracter ocazional sau sezonier, propusă spre dezbatere şi adoptare de Grupul PNL din Camera Deputaţilor. Astfel, tichetul de servicii are ca scop crearea cadrului legal simplificat, în vederea asigurării protecţiei sociale a celor care desfăşoară muncă ocazională (sub formă de prestaţii la domiciliu, sau colectare de materiale reciclabile sau zilierii) şi care azi muncesc fără a avea un contract legal de muncă. Cei care prestează această muncă, mai mult sau mai puţin ocazional, fie nu au posibilitatea de a legaliza raportul de muncă, fie legalizarea prin formele actuale (PFA, contract cu o firmă de leasing de forţă de muncă, etc.) este prea complicată. De asemenea, cei care prestează aceste activităţi nu consideră importantă asigurarea socială sau asigurarea de boală. Mulţi dintre ei, în special în mediul rural, nu muncesc legal pentru că "riscă" să piardă ajutorul social. Prin utilizarea acestor tichete, aceşti prestatori contribuie şi primesc beneficii sociale: pensie, asigurări sociale şi asigurări de sănătate. Pentru realizarea acestui obiectiv se prevăd subvenţii şi stimulente celor care utilizează aceste tichete, atât pentru beneficiari, cât şi pentru prestatori. Având în vedere aceste considerente, în cadrul dezbaterilor din Comisia pentru buget, finanţe şi bănci voi susţine adoptarea rapidă a propunerii legislative liberale prin care tichetul de servicii destinat prestaţiilor casnice la domiciliu şi prestaţiilor cu caracter ocazional sau sezonier devine realitate, având ca efect reducerea muncii la negru în domeniile în care este prestată munca ocazională.
|
|
|
|
|
Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Chiar dacă se află în opoziţie, PNL nu a renunţat la promovarea măsurilor de stimulare a economiei asumate de Guvernul USL, dar la care PSD a renunţat până la un termen pe care nimeni nu îl cunoaşte: reducerea contribuţiilor de asigurări sociale cu 5 puncte procentuale şi neimpozitarea profitului reinvestit. Adoptarea în unanimitate de Camera Deputaţilor a declaraţiei de susţinere a măsurilor de relaxare fiscală şi de stimulare economică propusă de Grupul parlamentar al PNL în cadrul dezbaterii politice organizate în data de 24 martie 2014 reprezintă un real succes liberal şi un pas înainte pentru a favoriza relansarea economiei şi reindustrializarea României, prin investiţii şi creare de locuri de muncă. Pentru astfel de măsuri a făcut PNL alianţă cu PSD, pentru că acestea sunt răspunsul la solicitările şi aşteptările reprezentanţilor mediului de afaceri, de a se reduce presiunea fiscală şi costurile cu forţa de muncă. Impunerea unui proiect pentru o Românie în care competenţa, profesionalismul şi valoarea să stea la baza dezvoltării a convins PNL că merită să formeze o alianţă cu PSD. Din păcate, după ce a rămas singur la putere, PSD a uitat ce promisiuni a făcut şi ce angajamente şi-a luat, dovedind că a revenit la vechile metehne ale unui partid al intereselor clientelare şi netransparente, un partid condus de baronii locali care l-au transformat pe preşedintele - premier Victor Ponta într-o marionetă care nu ştie în ce parte îl vor mai mânui sforarii. În loc să se ocupe de guvernare şi de problemele reale ale cetăţenilor, Victor Ponta are grijă să îi susţină public necondiţionat pe celebrii săi baroni, să îi ajute în activitatea lor, facilitându-le influenţa asupra zonelor de putere şi a resurselor bugetare. Prin acţiunile sale, PSD dovedeşte că nu doreşte promovarea unor politici care să modernizeze România, ci preferă ca, prin practici abuzive, să menţină ţara în feudalism politic, electoral şi economic. Este adevărat că un popor sărac şi nemulţumit este mai uşor de minţit şi de manevrat, dar s-ar putea ca toată sărăcia şi nemulţumirea să se întoarcă împotriva celor de la guvernare, în ciuda tuturor pomenilor electorale pe care au început deja să le împartă. Urmărind ceea ce s-a întâmplat în plan guvernamental şi politic în ultima perioadă, îmi dau seama că decizia de retragere a PNL din Guvern a fost cea corectă. Nu ştiu dacă mai există o singură persoană, chiar suficient de naivă, care să creadă că PSD ar fi susţinut candidatura preşedintelui PNL în lupta pentru prezidenţiale sau orice altă acţiune care ar fi însemnat un plus pentru liberali. Nu ar fi făcut acest lucru pentru simplul fapt că PSD nu trebuie să împartă puterea cu nimeni, PSD trebuie să ia totul! Chiar cu preţul guvernării alături de UDMR, chiar cu preţul unui tandem Ponta-preşedinte/Băsescu-premier. Zvonurile despre posibilitatea creării acestui tandem au fost alimentate chiar de cel din urmă, printr-o declaraţie care nu a mai mirat pe nimeni: "nu sunt atât de în vârstă încât, dacă cineva m-ar ruga să-i pun ţara pe şine, n-aş face-o. Un an de zile, pe contract. Îmi laşi ţara, îţi curăţ ce-i de curăţat...". Dacă ne gândim la celebrul pact de coabitare semnat de cei doi, numai forţa votului românilor poate face ca dorinţa lui Traian Băsescu să nu devină realitate.
|
|
|
|
|
Domnul Remus-Florinel Cernea: "Necesitatea schimbării sistemului electoral din România" Legea partidelor şi legile electorale pentru alegerile locale, parlamentare, prezidenţiale şi europarlamentare conţin vicii majore care afectează grav principiile democratice şi drepturile constituţionale de a alege şi de a fi ales. Deşi vocile lucide ale societăţii civile au atras în mai multe rânduri atenţia asupra deficienţelor majore ale sistemului electoral, deocamdată legislaţia în materie ignoră aceste avertismente. Competiţia electorală este descurajată, iar sistemul politic îngheţat. În plus, cerinţele prealabile pentru înregistrarea candidaturilor predispun la fraude masive. În România, condiţiile de înregistrare ale unui partid sunt contrare celor din ţările democratice ale Uniunii Europene şi se aseamănă cu cele din ţări precum Kazahstanul. Cerinţa de a avea 25.000 de membri fondatori ai unui partid în România trebuie pusă în contrast cu prevederile din ţări precum Austria, Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, unde sunt suficienţi până la 10 membri. Cerinţa din legea electorală nr. 35/2008 privind alegerile parlamentare de a depune un depozit însumat la nivel naţional de cca 370.000 de euro nu are corespondent în nicio democraţie. În ţări precum Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Ungaria, Italia, Luxemburg, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria nu se cere candidaţilor şi partidelor constituirea unui astfel de depozit. Iar acolo unde este cerută o astfel de taxă, ea este una modică: în Cehia, depozitul este de 7000 de euro la nivel naţional pentru fiecare partid, în Estonia două salarii minime pe economie pentru fiecare candidat; în Grecia este cerută o taxă nerambursabilă de 146,74 euro pentru fiecare candidat; în Letonia maximum 7100 euro la nivel naţional, în funcţie de câte liste de candidaţi sunt propuşi de fiecare partid în cele 5 circumscripţii ale ţării; în Lituania - un salariu mediu lunar; în Olanda 11.250 euro pentru fiecare partid la nivel naţional. Numărul uriaş de semnături cerut la alegerile europarlamentare nu are echivalent în niciun sistem electoral din Uniunea Europeană. Spre comparaţie, pentru alegerile europarlamentare din Spania (o ţară cu mult mai mare decât România şi cu peste 46 milioane de locuitori), numărul de semnături necesar pentru o candidatură independentă este de 10 ori mai mic decât în România, adică de doar 10.000 de semnături. Dar şi cerinţa pentru un partid de a colecta 200.000 de semnături este foarte mare. În dorinţa de a candida neapărat la aceste alegeri, partidele şi candidaţii independenţi recurg la fraudă, pentru a putea prezenta aceste candidaturi. Spre exemplu, la Biroul Electoral Central, au fost prezentate cca. 6 milioane de semnături ale partidelor şi independenţilor la europarlamentare. Realitatea este că, practic, este imposibil să strângi în doar cca. 30 de zile un număr atât de mare de semnături. Ar fi trebuit să vedem mii sau zeci de mii de voluntari pe străzi, să fim căutaţi acasă de mai multe ori pe zi de către reprezentanţii partidelor responsabili cu strângerea acestora. Nici vorbă, însă, de voluntari pe străzi. Nici vorbă de cereri insistente la locuinţele cetăţenilor. Or, este evident că semnăturile depuse au o altă sursă, şi anume, bazele de date. Dar, astfel, partidele şi independenţii care s-au pretat la astfel de lucruri pun la baza întregului lor demers electoral o fraudă, fiind compromis un întreg proces electoral. În acelaşi timp, Biroul Electoral Central nu are posibilitatea de a verifica validitatea acestor semnături. Din Deciziile BEC rezultă că au putut fi verificate doar chestiuni de formă, nu şi de fond. Nu ai cum să verifici autenticitatea a 6 milioane de semnături, una câte una! Or, asta face ca, pe de o parte, acei candidaţi care încearcă să strângă în mod corect numărul mare de semnături cerut dar nu reuşesc să o facă într-un timp scurt să fie eliminaţi din competiţie, iar cei care nu au scrupule şi falsifică semnăturile folosindu-se de baze de date, să poată candida şi eventual să obţină mandate de europarlamentari, pe de altă parte. Nu există viitor democratic, prosper şi civilizat pentru o ţară în care lucrurile stau într-un astfel de mod. De aceea, solicit insistent colegilor deputaţi şi senatori să sprijine acele iniţiative legislative care ar putea pune sistemul electoral din România în acord cu "Ghidul bunelor practici electorale elaborat de Comisia pentru democraţie prin drept - Comisia de la Veneţia", care descrie limpede condiţiile necesare pentru a avea un sistem electoral democratic şi deschis competiţiei.
|
|
|
|
|
Doamna Gabriela-Maria Podaşcă: "Traian Băsescu vrea să ne reducă la tăcere" Am asistat cu toţii, duminică seara, la o scenă desprinsă parcă din vremurile ceauşiste: preşedintele iese la televizor şi îşi ameninţă "supuşii" că vor avea de suferit dacă nu se cenzurează. Prin atacurile lansate la adresa doamnei senator Firea, Traian Băsescu a dat o ultimă lovitură la adresa statului de drept: vrea să ne reducă la tăcere, vrea ca Parlamentul să devină preşul său. În calitate de deputat şi, mai ales, de cetăţean al acestei ţări, refuz să recunosc un preşedinte care este capabil de un asemenea gest. De-a lungul şederii sale la Cotroceni, domnul Băsescu ne-a obişnuit cu stilul său grosolan, cu impulsivitatea şi limbajul de cartier. Cu toate acestea, iată că a reuşit să ne surprindă pe toţi cu aceste intimidări mafiote la adresa familiei doamnei Firea. Fiecare dintre noi se poate trezi mâine că ne sunt ameninţaţi copiii, soţii, soţiile, părinţii! Dacă un demnitar este victima unui asemenea atac, atunci cum îi putem proteja pe cei care ne-au ales? Justiţia este aceeaşi pentru toţi, inclusiv pentru familia Băsescu. Justiţia a fost şi va rămâne una singură, iar nimeni, nici măcar preşedintele, nu este mai presus de ea! Acesta este mesajul pe care trebuie să îl transmitem românilor, un mesaj de încredere, de speranţă. Din fericire, Traian Băsescu are zilele numărate la Cotroceni, la fel şi camarila sa. Ca ultimă dovadă a caracterului său, în loc să îşi încheie cariera cu demnitate, continuă să sfideze spiritul legii. Cu fiecare zi, el ne demonstrează că îi lipseşte orice fărâmă de moralitate. Numele Traian Băsescu va rămâne sinonim cu tehnicile securiste, cu dosarele inventate şi maratoanele televizate de injurii. Sunt convinsă că istoria îl va judeca mai aspru decât o putem face noi, mai aspru decât o poate face orice instanţă!
|
|
|
|
|
Domnul Varol Amet: Declaraţia mea politică se intitulează: "Tradiţiile şi obiceiurile tătarilor, un liant al generaţiilor" Tradiţia este ansamblul normelor de acţiune sacralizate, ceea ce s-a sedimentat şi a devenit valoare colectivă, fiind practica de adaptare a unei comunităţi la reperele unei vieţi reale sau imaginare. Aceasta apără comunitatea de dislocări, dezintegrări, permiţându-i continuarea existenţei şi transmiterea către generaţiile viitoare a credinţei, gândurilor şi a practicilor sociale. Tătarii din Dobrogea, de-a lungul secolelor de existenţă au respectat cu temei învăţăturile Coranului, conservând cu grijă setul de tradiţii şi obiceiuri ale comunităţii. Cele mai semnificative tradiţii şi obiceiuri sunt legate de momentele importante din viaţa unui om, mai exact: naşterea, nunta şi înmormântarea şi desigur sărbătorile religioase. Tradiţiile şi obiceiurile, odată cu trecerea timpului, îşi pierd din intensitatea pe care o aveau odinioară, iar fiecare generaţie care se succedă aduce o serie de modificări ce determină dispariţia elementelor identificatoare pentru o etnie. Pentru comunitatea tătară din zona Dobrogei tradiţiile joacă un rol inestimabil, acestea fiind respectate cu stricteţe în cadrul fiecărui eveniment, astfel asigurându-se perpetuarea lor constantă. Tradiţiile şi obiceiurile înseamnă istorie, ne definesc ca neam, sunt liantul ce ne încheagă ca o comunitate compactă. Modul de transmitere al acestor valori culturale de la generaţie la generaţie se face treptat, de la cei mai în vârstă la generaţia de vârstă medie, iar aceştia la rândul lor o transmit generaţiei tinere care se îngrijeşte de păstrarea şi respectarea lor. Arta noastră populară, manifestată sub toate aspectele ei, prezintă o bogăţie nepreţuită de comori pentru toţi cei care-şi iubesc neamul. Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important în viaţa comunităţii, continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi terminând cu dansurile şi cântecele nelipsite la aceste datini, izvorul lor fiind nesecat pentru acela care încearcă să le cunoască şi să le conserve.
|
|
|
|
|
Doamna Raluca Turcan: "PSD şi PNL bagă şi educaţia în insolvenţă, prin modificările neconstituţionale aduse Legii educaţiei naţionale" Articolul 253 din Legea educaţiei naţionale este neconstituţional. Curtea Constituţională a decis că prevederile acestui articol "sunt discriminatorii, întrucât permit recunoaşterea calităţii de titular în învăţământul preuniversitar într-o altă modalitate decât concursul". Aceste modificări au fost introduse de miniştrii giraţi de Ponta şi Antonescu. Prin modificarea acestui articol, USL a pregătit o nouă "mituire" electorală unor cadre didactice slab pregătite. De dragul unor voturi, PSD şi PNL este în stare să trimită în insolvenţă întregul sistem educaţional. În ultimii doi ani, Legea educaţiei a fost modificată în câteva rânduri. Lipsa de coerenţă aduce grave prejudicii bunului mers al educaţiei, riscând să conducă la paralizie în sistem. Ministrul PSD Pricopie este preocupat de schimbări legislative doar de dragul schimbărilor, ignorând cu seninătate problemele grave din educaţie. Cea mai recentă dovadă a precarităţii educaţiei sunt rezultatele slabe la simularea Evaluării Naţionale. Modificarea, pentru a doua oară în ultimii doi ani, a art. 253 din Legea educaţiei naţionale reclamă - pentru a câta oară? - incompetenţa PSD+PNL. Modificările aduse la art. 253 din Legea nr. 1/2011 încurajează corupţia în sistem, oferind posibilitatea directorilor de şcoli "să introducă" pe uşa din dos a şcolii profesori slab pregătiţi. Mai mult decât atât, propunerea de modificare din OUG nr. 117 din 23 decembrie 2013 este abuzivă şi discriminatorie faţă de profesorii care au obţinut titularizarea în urma concursului specific. Articolul 253 avea logica lui. Era un articol constituţional şi care garanta autonomia fiecărei instituţii şcolare: "Cadrele didactice netitulare calificate care au participat la concursul naţional unic de titularizare în ultimii 3 ani, anteriori intrării în vigoare a prezentei legi, care au obţinut cel puţin nota 7 şi au ocupat un post/o catedră devin titulari ai şcolii respective...", schimbarea făcută de Liviu Pop, apoi de Remus Pricopie, spune că aceste cadre didactice "devin titulare în sistem". Cu alte cuvinte, un profesor se poate califica la o şcoală, fără a îndeplini condiţiile de a se integra în sistem, cu toate acestea, devine asimilat sistemului şi se poate transfera oriunde. Prin urmare, este vorba despre o discriminare. PDL are o soluţie şi pentru stoparea intrării în sistem a persoanelor slab pregătite, însă demersul privind organizarea masteratului didactic începând cu anul 2012-2013 a fost stopat abuziv odată cu venirea doamnei Ecaterina Andronescu la conducerea Ministerului Educaţiei, fapt care perpetuează intrarea în sistem a tinerilor slab pregătiţi, în special în domeniul psihopedagogiei, al metodicii şi didacticii predării disciplinelor de studiu. Solicităm actualului ministru al educaţiei respectarea prevederilor Legii nr. 1/2011, prin reintroducerea masteratului didactic în pregătirea iniţială a tinerilor profesori. Scopul măsurii prevăzute de Legea educaţiei naţionale este, pe o parte, acela de a creşte calitatea pregătirii profesionale a celor care doresc să urmeze cariera de profesor şi, pe de alta, motivarea masteranzilor, viitori profesori, prin acordarea unei burse de 700 de lei, echivalentă unui salariu de debutant. Investiţia strategică în resursa umană presupune inclusiv pregătirea unor cadre didactice profesioniste pentru disciplinele prevăzute în planul-cadru de învăţământ, prin: organizarea şi implementarea masterului didactic cu durata de 2 ani, obligativitatea derulării corecte a stagiului de practică de 1 an sub supravegherea unui profesor mentor şi examenul de intrare în învăţământ.
|
|
|
|
|
Domnul Constantin Galan: Efectul majorării preţului motorinei în cheltuielile unei ferme este substanţial: scumpirea a redus la aproximativ 25-40% aportul ajutorului de stat, sub formă de subvenţie pe litrul de motorină, calculat la 1,162 lei. Astfel, pentru a compensa efectele introducerii noii accize la carburant, grupul nostru parlamentar a depus o propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Codului fiscal. Acesta vizează ca motorina să fie cumpărată de către fermieri la preţ redus, pentru a se evita birocraţia şi timpul de aşteptare până la plata subvenţiei. Decizia de a elabora această propunere a venit în condiţiile în care subvenţia la motorină pentru fermieri s-a acordat cu întârziere şi de 6 luni de zile. De exemplu, în anul 2012 s-a plătit subvenţia pentru trimestrele I, II şi IV. Pentru trimestrul III nu s-a plătit cu toate că necesarul de motorină pentru lucrările agricole este cel mai mare în această perioadă a anului. În urma studiului altor modele din ţări europene, am constatat că acest sistem funcţionează deja în alte state. Un bun exemplu este Germania, unde motorina se colorează, astfel că se poate monitoriza utilizarea carburantului subvenţionat şi se pot aplica pedepse foarte aspre pentru cei care îl folosesc în alte scopuri decât activitatea agricolă. Aşadar, pentru a se evita frauda, noi am folosit modelul german şi am stipulat în proiectul de lege ca motorina subvenţionată să fie colorată. În condiţiile în care preţul produselor agroalimentare este direct influenţat de majorarea preţului la motorină, considerăm că sistemul propus de noi este cel mai sigur, pentru a proteja piaţa de scumpirea alimentelor, ca urmare a introducerii accizei suplimentare la carburant începând cu 1 aprilie 2014. Din acest motiv, sperăm ca noi toţi să înţelegem importanţa demersului parlamentar şi să-l susţinem la dezbaterile în plen.
|
|
|
|
|
Domnul Daniel Iane: Prin intermediul declaraţiei mele politice vreau să evidenţiez abuzul actualului Guvern cu privire la propunerea unui proiect de lege privind înregistrarea deţinătorilor de cartele telefonice preplătite. În primul rând, o astfel de propunere este un atac direct şi extrem de brutal la cele mai fundamentale drepturi ale omului. Trebuie spus faptul că actuala coaliţie guvernamentală a propus această măsură la numai o zi după ce intitulata directivă "Big Brother" fusese invalidată de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Această directivă avea drept obiectiv păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice accesibile publicului sau de reţele de comunicaţii publice. Mai exact, Curtea Europeană de Justiţie a Uniunii Europene a constatat că prin intermediul unei astfel de directive datele care trebuiau păstrate furnizau indicaţii precise cu privire la viaţa privată a persoanelor, aici încadrându-se obiceiurile din viaţa cotidiană: deplasările zilnice sau alte tipuri de deplasări, activităţile desfăşurate, relaţiile sociale şi mediile sociale frecventate. Reglementările ce decurgeau din aplicarea şi adoptarea unei astfel de directive au fost catalogate drept o imixtiune deosebit de gravă în drepturile fundamentale, la respectarea vieţii private şi la protecţia datelor cu caracter personal. În ciuda faptului că aceste precizări erau făcute de forul european cel mai înalt în materie de justiţie, şi anume, Curtea Europeană de Justiţie a Uniunii Europene, Guvernul Ponta a decis să calce în picioare drepturi fundamentale ale românilor, cât şi decizii şi precizări ale forurilor europene specializate. Conform proiectului iniţiat de actuala coaliţie guvernamentală, în termen de şase luni, mai precis începând cu 1 ianuarie 2015, toţi cei care deţin cartele preplătite vor trebui să depună un act de identitate, în caz contrar compania ce furnizează servicii de telefonie mobilă vor fi obligaţi să sisteze furnizarea acestor servicii până la înregistrarea cartelei pe baza unui document de identitate. Atât eu, cât şi toţi colegii mei din Grupul parlamentar al PNL, considerăm o astfel de măsură drept una mai mult decât absurdă. Este un demers care loveşte puternic în drepturile fundamentale ale românilor. Având în vedere că ştim cu toţii că noua tehnologie îţi poate afecta intimitatea, acum suntem în situaţia în care Victor Ponta mai promovează un proiect care să contribuie şi mai mult la încălcarea unor drepturi fundamentale, prin care intimitatea convorbirilor este protejată. În momentul de faţă, promovarea unei astfel de legi este inoportună. Încă o dată, reamintesc decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, prin care directiva potrivit căreia companiile de internet şi telefonie puteau stoca datele clienţilor timp de doi ani, viola drepturile fundamentale ale cetăţenilor la intimitate şi la controlul datelor personale. Noi de ce alegem să adoptăm o poziţie contrară unei astfel de decizii? Pe această cale doresc să vă adresez dumneavoastră, colegilor parlamentari, rugămintea de a nu vota o astfel de iniţiativă legislativă venită din partea Guvernului, al cărui efect direct şi imediat, din nefericire, va fi să afecteze intimitatea convorbirilor telefonice.
|
|
|
|
|
Doamna Raluca Surdu: Prin intermediul acestei declaraţii politice doresc să îmi exprim îngrijorarea cu privire la perpetuarea şi chiar escaladarea situaţiei din Ucraina. Asistăm la o agresiune mai mult sau mai puţin directă din partea Rusiei asupra Ucrainei, cu repercusiuni imediate asupra întregii Uniuni Europene. Ameninţările de sistare a furnizării de gaze naturale către ţările europene s-au intensificat, iar acest fapt încalcă o serie de obligaţii pe care Rusia şi le-a asumat în faţa consumatorilor europeni. Preşedintele Rusiei susţine public faptul că obligaţiile de furnizare a gazelor naturale către Europa vor fi respectate, însă declară în acelaşi timp că nu poate garanta acest fapt, invocând că există o problemă în ceea ce priveşte tranzitul acestor gaze naturale pe teritoriul Ucrainei. Aceste atitudini ale Rusiei par să se fi intensificat odată cu semnarea acordului de asociere pe care Ucraina îl are acum cu Uniunea Europeană. Din nefericire pentru poporul ucrainean, acesta este răspunsul pe care guvernul rus şi preşedintele acestui stat au decis să îl dea dorinţei de europenizare a Ucrainei, ameninţări la adresa suveranităţii şi integrităţii teritoriului acesteia, acte de destabilizare şi de intimidare. În acest context, încercările de democratizare ale actualului guvern ucrainean trebuie mai intens susţinute de către toate celelalte guverne ale ţărilor din Uniunea Europeană. Din nefericire pentru stabilitatea politică din regiunea Europei de sud-est, aceste ameninţări cu privire la sistarea de gaze naturale către Europa, un adevărat dezastru economic pentru comunitatea europeană dacă s-ar ajunge acolo, sunt coroborate cu acţiunile de sprijinire făţişă a unor mişcări separatiste. Ceea ce s-a întâmplat cu Crimeea şi cum s-au poziţionat liderii puterii politice din Rusia cu privire la declararea independenţei faţă de Guvernul de la Kiev, este un demers îngrijorător pentru stabilitatea politică din regiune. Este un precedent periculos pentru democraţia, statul de drept şi suvernitatea ţărilor din imediata vecinătate a României. Actualele mişcări de protest din Ucraina, ce se transformă în confruntări violente între susţinătorii actualului guvern al Ucrainei şi cei care militează pentru organizarea de referendumuri locale pentru independenţa respectivelor provincii, aflate cu precădere în zona de est a Ucrainei, considerată ca fiind una a cărei populaţii este majoritar rusofonă, trebuie urgent stopate. Violenţele din aceste ultime zile, soldate cu victime omeneşti şi care au generat reacţia de ultimatum al armatei ucrainene adresat separatiştilor, trebuie urgent stopate şi înlocuite cu o politică a dialogului şi a negocierilor. Există în mod clar o necesitate de intervenţie din partea comunităţii şi organizaţiilor internaţionale. Consider că se impune o intervenţie de mediere din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite, a Organizaţiei de Securitate şi Cooperare în Europa şi respectiv a partenerilor europeni şi a celor nord-atlantici. Fără o mediere internaţională, urmată de o acţiune şi atitudine fermă cu privire la acţiunile separatiste, situaţia actuală din Ucraina riscă să degenereze într-un haos social, economic şi politic, cu potenţial să afecteze întreaga stabilitate politică din regiune şi să compromită definitiv parcursul european, alegere a poporului ucrainean.
|
|
|
|
|
Domnul Ion-Bogdan Mihăilescu: "Ziua Mondială a Sănătăţii" Sănătatea reprezintă atât un domeniu strategic, de interes naţional, cât şi o condiţie necesară pentru prosperitate, întrucât o societate se poate dezvolta în mod real numai prin asigurarea funcţionării unor servicii de sănătate adecvate. Comunitatea internaţională sărbătoreşte anual, pe data de 7 aprilie, Ziua Mondială a Sănătăţii, iar această zi constituie un prilej important pentru a conştientiza necesitatea îmbunătăţirii sistemului medical românesc. Sănătatea reprezintă un domeniu primordial de care depinde viitorul şi dezvoltarea societăţii, însă potrivit unor studii recente ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, România alocă anual doar 500 dolari pe cap de locuitor, fapt care ne plasează pe ultimele locuri din clasament, în timp ce alte ţări europene, precum Polonia şi Ungaria, alocă aproximativ 1000 dolari fiecărui cetăţean pentru serviciile de sănătate. În acest context, se impune ca sănătatea să reprezinte o prioritate de bază a Guvernului român, prin implementarea unei strategii coerente la nivel naţional, care să permită un acces liber şi necondiţionat de vreo situaţie financiară la sevicii medicale de calitate pentru orice cetăţean român, conform standardelor impuse de Uniunea Europeană. De asemenea, salariile medicilor sunt chiar şi de zece ori mai mici faţă de alte state europene, fapt ce a condus la apariţia unui fenomen care are deja consecinţe grave în ceea ce priveşte stabilitatea întregului sistem de sănătate, şi anume, exodul specialiştilor. Migraţia medicilor din ultimii ani reprezintă dovada neîncrederii acestora în sistemul de sănătate românesc, iar acest lucru ar trebui să constituie un imbold pentru adoptarea unor măsuri rapide şi concrete. Investiţiile în sănătate trebuie să se concentreze în special pe eficacitatea şi sustenabilitatea sistemului medical, aceste serii de investiţii putând fi atrase prin fonduri europene şi prin programele operaţionale destinate sectorului de dezvoltare regională. Reforma din sănătate reprezintă un proces amplu care trebuie să includă alocarea de fonduri pentru dotarea spitalelor cu aparatură modernă, asigurarea medicamentelor necesare, sprijinirea rezidenţilor şi a medicilor tineri, dar şi susţinerea autorităţilor locale în vederea participării la finanţarea reabilitărilor şi cheltuielilor spitalelor din subordine. Am încredere că sub coordonarea actualului ministru al sănătăţii, domnul Nicolae Bănicioiu, îmbunătăţirea serviciului medical din România se va face în termeni corecţi şi se vor înlătura orice fel de bariere privind accesul cetăţenilor români la servicii medicale de calitate. Consider că sănătatea nu reprezintă un cost, ci o investiţie în viitor, îmbunătăţirea capacităţii sistemului medical reprezentând o prioritate cu caracter permanent pentru statul român. Aşadar, România are nevoie de un sistem medical care să recâştige încrederea cetăţenilor şi care să sprijine dezvoltarea durabilă a societăţii româneşti în ansamblul ei, obiectivul general constând în creşterea speranţei de viaţă pentru toţi românii şi îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei. Este datoria noastră să ne respectăm angajamentele luate faţă de popor şi să continuăm modernizarea şi reforma actului de sănătate din ţara noastră, dreptul la sănătate fiind un drept pe care ni-l oferă Constituţia, la nivel naţional, şi Carta Europeană a Drepturilor Omului, la nivel comunitar.
|
|
|
|
|
Domnul Vasile-Daniel Suciu: "Candidatura pentru funcţia de demnitar public în România" Aşa cum afirmam anterior, în luările mele de poziţie, europarlamentarele din acest an aduc ceva aparte. Am fost martorii schimbării la faţă a prezidenţiabilului Crin Antonescu, ce în drumul său spre Cotroceni nu se avântă în a apăra sau sprijini un coleg aflat la ananghie, ţelul său suprem fiind propria sa victorie. Nu contează cine se împiedică, domnia sa priveşte doar înainte. Doresc să-mi exprim succint opinia asupra unui eveniment, nu des întâlnit, din politica românească, şi anume, triumful cetăţeanului Mircea Diaconu, fost membru PNL, omul care s-a opus cu vehemenţă nedreptăţilor răsfrânte asupra proprie-i persoane, şi glasul care s-a auzit contra erorilor create de un sistem imperfect. Aceasta a fost lupta unui om atunci când nimeni nu l-a mai susţinut, iar bătălia pentru ideile sale şi pentru a se face auzit au devenit ţelul şi materializarea întregii activităţi desfăşurate într-o funcţie de demnitate publică şi reprezentant ales al oamenilor. Situaţia aceasta este deja cunoscută, în care contribuţia şi valoarea aduse domeniului profesional, în care o lungă perioadă de timp a activat, i-au fost ştirbite, iar oamenii alături de care a purtat bătălii ideologice şi-au retras sprijinul în momentele sale de cumpănă. În condiţiile în care liderul PNL a considerat eliminarea sa de pe listele candidaţilor la europarlamentare pentru a nu afecta imaginea partidului în prag de alegeri, iar 37 dintre liderii grupului politic au votat, de asemenea, pentru excludere, devine evident faptul că PNL militează pentru alte cauze decât pentru cele de apărare a drepturilor omului, implicit cele ale membrilor propriului partid. Constat că valorile culturii şi artei româneşti nu au avut sorţi de izbândă pe lista naţional-liberală, în timp ce PDL sau PMP promovează, cu mare fală, nonvalori precum Elena Băsescu, Monica Macovei şi Cristian Preda, pentru a-i reprezenta pe români peste hotare. Aşadar, sper ca PNL să îşi revizuiască politica de partid, deoarece Parlamentul României are o deosebită nevoie de oameni integri şi cultivaţi care au forţa şi determinarea de a reprezenta interesele oamenilor. Aceasta este o încurajare, pentru mic şi mare, de a lupta pentru convingerile sale şi pentru ceea ce este drept, fără a se abate de la corectitudinea morală, precum deputatul independent Mircea Diaconu. Mult succes candidatului independent, mai sus menţionat, şi mult succes celor care şi acum îşi poartă bătăliile.
|
|
|
|
|
Domnul Vasile-Daniel Suciu: "Din nou Guvernul PSD repară daunele predecesorilor" Îmi manifest mulţumirea cu privire la intervenţia doamnei ministru al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale aceea prin care a hotărât să trateze o problemă de mare anvergură, ce afecta un număr ridicat de oameni, problemă ce a fost ignorată de peste 7 ani de zile. Fac referire la efectele create de eliminarea accidentelor vasculare de pe lista tipurilor de handicap prin Ordinul nr. 762/1992/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ministerul Sănătăţii Publice. Conform acestui ordin, accidentele vasculare cerebrale puteau fi încadrate în grad de handicap în condiţii foarte stricte prevăzute de lege, dar fără ca accidentul vascular cerebral ischemic să fie inclus. Aceste modificări au fost efectuate în lege în anul 2007, în perioada în care ministru al MMFES era domnul Paul Păcuraru iar cea de-a doua entitate semnatară a ordinului era ministrul sănătăţii, domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu, acelaşi domn ministru care, nu demult, a acuzat Guvernul actual de eroare profesională şi neglijenţă în administrarea Ministerului Sănătăţii. Ca urmare a emiterii acestui document, prin care AVC-ul a fost eliminat din lege, numeroase cazuri au fost semnalate în care pacienţii care au suferit un accident vascular ischemic nu au fost încadraţi în grad de handicap şi nu au fost eligibili pentru a primi ajutoarele aferente gradului de handicap, precum indemnizaţii şi asistenţă medicală. Cetăţeni români care au mai suferit din cauza acestui ordin sunt şi cei încadraţi în grad de handicap până în anul 2007, dar care după revizuirea periodică a certificatelor, în urma aplicării noilor criterii medico-psiho-sociale, mii de bolnavi la nivel naţional au fost decăzuţi din drepturi. Acestea fiind spuse, este deja de notorietate faptul că actualul ministru al muncii, familiei şi protecţiei sociale are iniţiativa de a include accidentul vascular cerebral pe lista tipurilor de handicap, în cel mai scurt timp posibil, discuţii fiind deja purtate pe această temă cu ministrul sănătăţii, pentru a se descoperi modalitatea cea mai eficientă de operare a schimbărilor. Salut interesul şi responsabilitatea ministerelor implicate şi aştept cu interes legea în noua sa formă.
|
|
|
|
|
Domnul Ion Bălan: "Centrele de informare turistică" De la tribuna aceasta am auzit multe declaraţii politice care au adus în atenţia noastră problema absorbţiei de fonduri europene. Însă de la acest deziderat, cât mai multe investiţii, şi până la a folosi banii pe proiecte inutile este drum lung. Şi, totuşi, iată că suntem în situaţia ca sute de mii de euro să fie cheltuite pentru construirea unor centre de informare turistică în mai multe comune şi sate din ţară, chiar dacă nu au avut obiective turistice importante cu care să se laude sau nu s-a putut angaja personal care să lucreze în aceste centre. Alte sute de mii de euro urmează a fi investite în continuare pentru construirea unor astfel de centre. Cu ajutorul acestora, primăriile din mediul rural vor promova obiectivele din zona lor şi, teoretic, vor atrage fonduri din turism pentru dezvoltarea comunelor. Practic, lucrurile stau foarte diferit la nivel local, tocmai din cauză că autorităţile locale întâmpină probleme la angajarea de personal care să lucreze în aceste centre de informare, iar altele nu prea au ce să promoveze. Mă văd în situaţia de a mă întreba şi eu, ca şi majoritatea localnicilor acestor sate şi comune: ce se întâmplă cu aceste obiective de investiţii? Şi, mai mult decât atât, de ce este irosită resursa financiară pe proiecte fără viitor? Iar din acest punct de vedere consider că este nevoie de expertiza Ministerului Turismului şi a organismelor şi instituţiilor din domeniu, care să ajute primăriile în aceste proiecte şi să ajute la evitarea risipei de bani europeni. Apreciez iniţiativa publică-privată şi cred în rolul primarilor de a găsi surse noi de finanţare, însă nu pot fi de acord cu proiectele fanteziste care duc la situaţii aberante - exemple de sate cu drumuri neasfaltate şi cu gospodării abandonate şi case părăsite, fără spaţii de cazare sau locuri de vizitat, dar cu sedii de centre turistice de 80.000 euro, care stau închise, pentru că nu au ce promova. România are un potenţial turistic imens, însă depinde numai de noi dacă reuşim să-l valorificăm. Or, în acest sens, este vitală colaborarea autorităţilor locale cu autorităţile responsabile din turism. Şi, mai ales, trebuie evitate situaţiile în care banii pentru promovarea turismului sunt cheltuiţi inutil, iar agroturismul rămâne la acelaşi nivel de subdezvoltare pe care îl cunoaştem deja. Şi sper din tot sufletul că acest obiectiv, lansat de fostul ministru al turismului, Elena Udrea, al centrelor turistice inutile, să fie eliminat cât mai curând din lista de priorităţi a primarilor de sate şi comune.
|
|
|
|
|
Domnul Vlad-Alexandru Cosma: "România susţine Ucraina" Astăzi, vecinii noştri din nord, ucrainenii, trec prin cea mai mare provocare a secolului XXI - lupta pentru independenţă şi democraţie. Conflictele din Ucraina, ce par să escaladeze de la oră la oră, ne arată că mizele tensiunilor din zonă pot căpăta accente periculoase chiar şi pentru ţara noastră. Cu toate acestea, consider că este important ca România să îşi reafirme sprijinul pentru poporul ucrainean şi pentru ambiţiile democratice. Parlamentul României, ca for legislativ suprem şi cel mai înalt reprezentant al poporului român, are datoria de a reaminti moment de moment angajamentul luat în faţa românilor de a apăra valorile şi principiile democratice. Totodată, nu trebuie să uităm scânteia care a trimis Ucraina pe drumul democraţiei şi independenţei - Euro Maidanul. Protestele de amploare din Kiev, de la sfârşitul anului trecut, au dat semnalul începutului parcursului european al Ucrainei. Astfel, oameni din toate categoriile sociale s-au reunit sub steagul Uniunii Europene şi au cerut conducătorilor să le ia în seama dorinţa de a se alătura unei Europe democratice şi prospere. În fapt, în noiembrie ucrainenii nu au făcut decât să îşi ceară dreptul la autodeterminare, să îşi ia înapoi libertăţile negate pentru mult timp. Însă susţinerea parcursului european al Ucrainei nu poate veni fără condamnarea actelor de agresiune ale Rusiei. Nu putem să nu condamnăm un referendum ilegal, care sfidează noţiunea de stat de drept. Crimeea este parte a Ucrainei şi nu o anexă a Rusiei, iar acest lucru este consfinţit prin numeroase tratate şi acorduri internaţionale. Închei prin mesajul de unitate al Însărcinatului cu Afaceri al Ambasadei SUA la Bucureşti, Duane Butcher: "În următoarele zile şi luni, de la Kiev până la Washington şi Bucureşti, lumea trebuie să continue să apere drepturile oamenilor curajoşi de oriunde care iau atitudine împotriva liderilor corupţi şi autoritari. Cetăţenii Ucrainei ne-au cerut sprijinul pe măsură ce se unesc pentru a-şi defini reformele şi a-şi desfăşura alegerile. Pentru binele unei Europe întregi, libere şi paşnice trebuie să fim cu toţii uniţi pentru Ucraina."
|
|
|
|
|
Domnul Ioan Adam: "Necesitatea dezvoltării capacităţii României de exploatare a hidrocarburilor" Resursele naturale au jucat întotdeauna un rol esenţial în dezvoltarea societăţii. Depindem de hidrocarburi pentru producţia de energie electrică, pentru transporturi, pentru îngrăşăminte şi agricultură, industria chimică, textile, farmaceutice, mase plastice, materiale de construcţii; este imposibil să ne imaginăm cum am putea să ne descurcăm fără toate comodităţile pe care gazul natural ni le furnizează. Este cunoscut faptul că în ultimele luni economia Ucrainei a fost într-un continuu declin. Această criza cu care Ucraina se confruntă reprezintă o problemă principală pentru Europa. În acest context, Rusia ameninţă că ar putea sista livrările de gaze naturale, în condiţiile în care Ucraina nu îşi plăteşte datoriile de miliarde de dolari pe care le are faţă de Gazprom. Acest scenariu, deloc lipsit de substanţă şi total de nedorit, ar afecta mai multe ţări din Europa. Din fericire, în cazul în care Rusia ar decide totuşi să întrerupă furnizarea, pe termen scurt România nu ar urma să fie afectată într-o aşa de mare măsură precum alte ţări din regiune. Asta deoarece numai 25% din consumul intern de gaze sunt provenite din import. Cu toate acestea, dependenţa de un singur furnizor pentru o resursă vitală constituie întotdeauna o vulnerabilitate care este de dorit să fie evitată. În cazul unei crize pe termen lung, producţia internă va fi singura soluţie. Asta înseamnă că România trebuie să îşi dezvolte la maxim capacităţile de exploatare a hidrocarburilor, pe care le are. Potrivit experţilor, în ritmul actual de exploatare, rezervele cunoscute de gaz metan ale României s-ar epuiza în următorii 10 ani şi orice creştere viitoare a consumului va trebui să fie acoperită prin importuri. De aceea, pentru a se evita în viitor astfel de situaţii care ar avea efecte negative asupra economiei, este foarte important ca România să-şi asigure securitatea energetică, prin diversificarea surselor de aprovizionare. Identificarea de noi rezerve de gaze care să poată fi exploatate ne-ar asigura nu doar independenţă energetică, ci şi un avantaj competitiv pentru o serie de ramuri industriale. Aşa că dacă vrem să continuăm modul nostru de viaţă actual, nu avem altă alternativă decât să continuăm să consumăm hidrocarburi, petrol şi gaze naturale. Din fericire pentru noi, atât în subsolul ţării noastre cât şi în platforma continentală a Mării Negre, se estimează că ar mai exista rezerve suficiente pentru a ne asigura consumul pentru mai bine de o sută de ani. Cea mai mare parte a acestor rezerve potenţiale, peste 1400 milioane de metri cubi, sunt sub forma gazelor de şist. Independenţa energetică a României înseamnă asumarea unor decizii curajoase, care vor duce la preţuri mai mici, orientarea clară spre Vest şi la afirmarea ţării în zonă, inclusiv în relaţia cu vecinii. Din acest punct de vedere, avem nevoie de strategii viabile care trebuiesc puse în aplicare în folosul României.
|
|
|
|
|
Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Calitatea vieţii" În Uniunea Europeană, serviciile pentru pacienţi, în special pentru cei ce suferă de boli incurabile sau care implică tratament pe termen lung, iau în considerare toate aspectele legate de calitatea vieţii sau aspectele sociale implicate. În România nu există încă un sistem coerent de gândire în abordarea nevoilor complexe ale pacienţilor. De asemenea, nu există o cooperare inter-instituţională cu privire la problemele acestor pacienţi. Cancerul este în prezent o importantă problemă de sănătate publică, fiind a doua cauză a mortalităţii la nivel naţional. În România, copiii cu tumori maligne sunt diagnosticaţi tardiv, când afecţiunea se află în ultimele stadii, subliniază specialiştii în oncologie. Cel mai adesea, când copiii sunt atinşi de o boală atât de gravă, părinţii sunt dezarmaţi şi descurajaţi în faţa suferinţei cumplite şi a nenorocirii în care se găsesc. Mai mult, ei se confruntă cu un mediu medical care le este străin şi ignorant prin mentalitatea sa, prin termenii de specialitate şi prin nepăsare. La nivelul judeţului Galaţi, în ultimul deceniu s-a dublat numărul cazurilor de tumori maligne la copiii cu vârste cuprinse între 1-14 ani. Ignoranţa, lipsa de informare, coroborată cu o implicare încă limitată din partea autorităţilor în acest domeniu, duc la diagnosticarea târzie a bolii şi, ca urmare, tratamentul devine extrem de costisitor, agresiv, implicând mai multă suferinţă atât pentru pacient, cât şi pentru familie. Din aceste motive, în foarte multe cazuri, vindecarea nu mai este posibilă. De aceea şi percepţia publicului este greşită, făcând din boala canceroasă un diagnostic fără milă, echivalentul condamnării la moarte. Lipsa medicilor oncopediatri la nivel judeţean nu permite depistarea precoce a bolilor canceroase la copii, în condiţiile în care, în stadii incipiente, multe dintre acestea sunt vindecabile. De aceea, mulţi dintre copiii cu boli oncologice beneficiază târziu de tratament şi adesea inutil. Viitoarele acţiuni şi programe iniţiate şi dezvoltate de către Ministerul Sănătăţii, dacă ele vor exista, ar trebui să aibă în vedere conştientizarea opiniei publice cu privire la prevenirea, tratamentul şi la serviciile disponibile în domeniu pentru persoanele bolnave de cancer; sprijinirea familiilor în care există persoane bolnave de cancer, pentru înţelegerea problemelor create de această boală şi facilitarea comunicării cu aceştia; informarea părinţilor cu copii bolnavi de cancer cu privire la boală, tratamente, clinici, drepturi legale şi alte servicii utile.
|
|
|
|
|
Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Violenţa din şcoli" Studiile realizate de instituţii internaţionale plasează România pe primele locuri în rândul ţărilor în care sunt raportate acte de violenţă asupra sau ale elevilor în spaţiul şcolii sau în timpul orelor de curs. Statisticile realizate sunt îngrijorătoare: în 75% din şcolile din România se înregistrează fenomene de violenţă şi 60% din elevii din Bucureşti au fost agresaţi verbal şi fizic în şcoală şi în familie. Violenţa în şcoală nu este un fenomen izolat şi trebuie privită în context global şi asociată mediului familial şi social din România. Fiecare caz de violenţă şcolară mediatizat la nivel naţional reprezintă un nou semnal de alarmă, pentru că în spatele lui există cel mai probabil zeci de alte cazuri care nu ajung în atenţia publică, dar care pot conduce la apariţia de efecte severe la nivelul întregii societăţi. În România, în prezent, fenomenul violenţei în şcoli a căpătat proporţii cotidiene, în condiţiile în care opt şcoli din zece se confruntă cu o anumită formă de violenţă: violenţa între elevi, violenţa elevilor îndreptată împotriva profesorilor, violenţa profesorilor împotriva elevilor, violenţa unor tineri din afara şcolii faţă de elevi sau chiar faţă de profesori. Această violenţă, deseori manifestată doar la nivel verbal, se transformă deseori în violenţă fizică. Responsabilitatea pentru propagarea ei este împărţită între: stradă (75%), mediul familial (54%), mass-media (23%), şcoală (21%). Soluţiile trebuie identificate la nivel de fiecare unitate şcolară în parte, la nivel de familie şi, nu în ultimul rând, la nivel de individ şi trebuie materializate în medierea conflictelor şcolare, prin soluţionarea disputelor prin intervenţia unei persoane neimplicate în conflict, această procedură trebuie urmată de un psiholog sau de un consilier pedagogic; echilibrarea intereselor poate diminua riscul apariţiei conflictelor şcolare, prin acordarea aceluiaşi statut ambelor persoane participante la conflict. În acest sens, soluţionarea problemei este mult mai simplă, iar conflictul poate fi "stins" mai uşor, apoi corectarea climatului conflictual în familie reduce numărul elevilor-problemă, principalii "suspecţi" în declanşarea actelor violente; realizarea unui echilibru al statutului elevilor în şcoală, fiecare elev învaţă că este egal în drepturi, indiferent de situaţia financiară sau de statutul social al părinţilor. Recomandările ce pot fi făcute pentru limitarea violenţelor, la nivel individual, sunt: identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent, implicarea activă a elevilor cu potenţial violent şi valorificarea intereselor, aptitudinilor şi capacităţii elevilor care au comis acte de violenţă şi evitarea centrării exclusiv pe sancţiune. La nivel curricular, se recomandă dezbaterea şi încurajarea exprimării opiniei elevilor, valorificarea temelor relevante pentru problematica violenţei, precum şi programe şi activităţi extracurriculare.
|
|
|
|
|
Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Producţiile agricole" Judeţul Galaţi deţine capul de listă din punct de vedere al producţiei agricole şi zootehnice. Zootehnia e cel dintâi teren de încercare. Aici, cu deosebire, e nevoie de transformări radicale. Gospodăria ţărănească va continua să aibă un rol important în aprovizionarea pieţei alimentare cu lapte, brânzeturi, ouă şi chiar carne. Numai că tot mai mult vor avea căutare numai produsele în realizarea cărora vor fi respectate reţete ecologice. La fel stau lucrurile şi în cultivarea pământului. Este cert că ţăranii cu spirit gospodăresc s-ar putea îmbogăţi practicând o agricultură în stil tradiţional, cu îngrăşăminte naturale, dar punând la lucru şi ştiinţa modernă. Produsele obţinute ar putea să fie vândute pe bani grei în toată lumea, din Europa până în America. Statul ar trebui să-i ajute. Nu cum a făcut-o până acum, prin structuri birocratice şi hipercentralizate, ci prin legi bune şi structuri de piaţă, care să-i stimuleze pe ţărani şi să le îndrepte atenţia către preocupări de acest fel. Există la noi chiar o experienţă notabilă din perioada interbelică, numeroşi ţărani fiind antrenaţi atunci în cultivarea unui tutun de o calitate specială. Când stimulentele şi preocuparea au dispărut, imediat după război, s-a năruit şi cultura acestui tip de tutun. Astăzi, lucrurile nu s-au schimbat prea mult la noi, desigur, căci în vremurile noastre, în ţările dezvoltate, prin libera iniţiativă, dar şi prin intervenţii de stat, dinamizarea pieţei este determinată de organizarea unor companii suple şi eficiente, cu scopul comercializării produselor agricole. Toate urmăresc să obţină profit din tranzacţii, având ca obiect munca fermierilor. O întreagă reţea de servicii agricole îl susţin însă pe fermier, de la arat, semănat şi recoltat până la vânzarea produselor, îngrijindu-se să-i revină un câştig optim, pentru că dacă fermierul dă faliment, întreaga reţea dă faliment. Când profitul nu e îndestulător, intervin subvenţiile. În locul fermierului se află ţăranul român, despărţit de piaţă fie de intermediari, fie de stat. A primit pământ, dar sprijinul pe care-l primeşte ca să producă e palid. Nu se bucură nici de infrastructură, nici de preţuri stimulative de achiziţie, nici de reţele de servicii, nici de subvenţii şi nici de credite. Iar intermediarii din pieţele orăşeneşti, hărţuiţi acum de autorităţi, nu sunt decât nişte bieţi amatori, ce nu înţeleg bine nici măcar dependenţa lor fundamentală de munca ţăranului şi de profitul lui. Fără o reformă radicală, făcută cu faţa la viitor, agricultura noastră nu poate supravieţui. O reformă a structurilor de producţie, a relaţiilor producţie-consum, a mentalităţilor ar fi singura şansă ca agricultura noastră să reziste în faţa concurenţei din Uniunea Europeană.
|
|
|
|
|
Domnul Adrian Mocanu: "Liberalii dau cărţile pe faţă" Nu este prima oară când fac remarci critice la adresa atitudinii PNL-ului condus de Crin Antonescu, indiferent de statutul acestei formaţiuni, de participant la guvernare sau de membru al opoziţiei. O serie de poziţii anunţate de Antonescu în perioada existenţei USL nu au fost onorate prin asumare la vot şi nu am ezitat să critic răzgândelile fostului lider liberal al Senatului. Ultimele declaraţii şi acţiuni ale preşedintelui PNL îmi oferă prilejul de a demonstra, prin intermediul acestei declaraţii politice, ambivalenţa PNL, neseriozitatea liderilor săi şi incapacitatea de a menţine un curs fluid al deciziilor sale politice, al angajamentelor luate faţă de partenerii politici şi faţă de alegători. În primul rând, este evident pentru toată lumea că Antonescu a întors armele îndreptate iniţial spre Palatul Cotroceni şi le-a poziţionat în direcţia Palatului Victoria. "Băsescu nu mai este o ţintă, Ponta mă interesează mai mult", afirmă fără pic de jenă fostul îndârjit luptător împotriva regimului Băsescu. Să ne amintim că acelaşi om afirma, în consacratul stil prezidenţial al celor cinci minute, că se va retrage din viaţa politică dacă Băsescu nu va fi demis la Referendum. Continuând colecţia de răzgândeli, ne amintim şi de poziţia fluctuantă a PNL în legătură cu cazul Roşia Montană, în această situaţie lui Antonescu fiindu-i suficient să treacă pe lângă grupul de eco-manifestanţi pentru a anunţa renunţarea la angajamentul de a susţine proiectul. Cooperarea la guvernare cu UDMR, agreată de şeful PNL prin semnarea protocolului din 2012, a fost un angajament aruncat la coş după alegerile parlamentare. În acea perioadă, simpla aducere în discuţie de către PSD a ideii de respectare a înţelegerii iniţiale a fost atacată brutal de Antonescu. Deşi actor determinant în cazul pactului de coabitare, din postura de participant la actul semnării de la Cotroceni, Antonescu nu a ezitat nicio clipă să se disocieze de acest pact, să sugereze că nu a avut nicio implicare şi să-l atace constant pe premier, aplicând perfect proverbul "nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase". În urmă cu câteva luni, preşedintele PNL a afirmat explicit că STS ar trebui să fie la CSAT, la scurt timp după ce proiectul de trecere a STS la MAI fusese aprobat şi lansat de dânsul, împreună cu Victor Ponta, într-o conferinţă de presă. Legea minelor este un alt exemplu perfect al modului în care PNL a făcut politică în ultima perioadă. După ce au moşit proiectul, din postura de autori, parlamentarii PNL nu şi-au mai votat propriul proiect de lege. Comisia Nana este un alt caz care demonstrează ambivalenţa PNL. În vreme ce tună şi fulgeră împotriva unei aşa-zise conjuraţii Băsescu-PSD împotriva sa, liberalii care fac parte din Comisia Nana, un organism creat pentru a investiga posibilele matrapazlâcuri comise în afacerea achiziţionării de terenuri de către fiica preşedintelui, au hotărât să nu se mai prezinte la lucrările acestei comisii, demonstrând încă o dată că sunt capabili să se facă fraţi cu Băsescu pentru a trece de alegeri. Ultima mare realizare politică a lui Crin Antonescu este aceea că a reuşit să-i pună din nou într-o situaţie penibilă pe liberali, impunându-le să voteze împotriva aplicării accizei la carburanţi, o măsură pe care PNL nu numai că a susţinut-o explicit, ci a şi negociat cu FMI pentru implementarea acesteia. Aproape toate schimbările de decizie amintite mai sus au o legătură directă cu punctele de vedere ale lui Traian Băsescu şi cu interesele personale şi electorale ale acestuia. Este suficient ca şeful statului să critice o măsură a Guvernului pentru ca liberalii lui Antonescu să îmbrăţişeze ideea preşedintelui, indiferent că în prealabil s-au angajat să susţină acea măsură. Pentru PSD este trist să constate că a avut încredere într-un personaj politic atât de instabil precum Crin Antonescu, atât de asemănător cu modelul politic brevetat de Traian Băsescu. Pe lângă capacitatea sa uriaşă de a se răzgândi, pot fi observate şi alte trăsături comune, dintre care menţionez doar schimbarea de macaz în legătură cu apartenenţa politică europeană a PNL (după modelul trecerii PD de la Internaţionala Socialistă la PPE) şi declaraţia potrivit căreia, în cazul improbabil în care va ajunge preşedintele ţării, Victor Ponta nu va mai fi premier. Ultima afirmaţie are la bază o mentalitate perfect băsesciană, potrivit căreia şeful statului este deasupra legilor şi aplică textele Constituţiei după bunul plac. În încheiere, regret evoluţia post-USL a PNL şi remarc o posibilă explicaţie pentru care Băsescu a renunţat la PDL: Partidul Naţional Liberal a devenit mai atent la semnalele de la Cotroceni decât PDL, iar Crin Antonescu se dovedeşte a fi mai Emil Boc decât originalul.
|
|
|
|
|
Domnul Ion Călin: "Ziua Mondială a Monumentelor şi Siturilor" În anul 1983 International Council on Monuments and Sites/ Comitetul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor (ICOMOS) şi UNESCO au convenit ca în fiecare zi de 18 aprilie să fie marcată Ziua Mondială a Monumentelor şi Siturilor, din dorinţa de a atrage atenţia publicului asupra protejării patrimoniului. Această celebrare oferă posibilitatea conştientizării de către public atât a diversităţii patrimoniului la nivel mondial, cât şi a vulnerabilităţii acestuia şi, în consecinţă, a eforturilor necesare pentru protecţia şi conservarea sa. Ţara noastră are în prezent un total de 30.204 monumente istorice înregistrate. Dintre acestea, un număr de 6845 ansambluri şi situri istorice sunt de valoare naţională şi universală. Regimul acestora de proprietate diferă, fiind: de stat, privat sau mixt. Din categoria monumentelor istorice fac parte şi un număr de 605 şcoli, licee, colegii, facultăţi şi sedii de universităţi ori biblioteci. Cele mai multe sunt în Bucureşti - 45 monumente istorice, în judeţele Iaşi şi Cluj 43 şi respectiv 32. Braşovul cu Şcheii deţin prin Şcoala românească de la Sf. Nicolae construcţia şcolară cea mai veche din România, datând din 1495. Monumentele educaţiei sunt în bună măsură bunuri publice administrate de consiliile locale, ori de universităţi, dar sunt şi cazuri de bunuri excepţionale de patrimoniu aparţinând cultelor (Biblioteca Teleki din Târgu Mureş, Batthyaneum din Alba Iulia ori susmenţionata Şcoală din Şcheii Braşovului). În ceea ce priveşte starea de conservare, aceasta diferă de la un judeţ la altul şi de la un monument la altul. Un număr atât de mare de obiective, atât de diferite între ele, din toate punctele de vedere, este extrem de dificil de conservat şi restaurat, chiar şi pentru state cu o situaţie economică mai bună. Există în prezent un număr de 31 de monumente istorice româneşti care fac parte din Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, înscrise între anii 1993-2010. Astfel, 8 biserici pictate din Moldova, 7 sate cu biserici fortificate din Transilvania, 6 cetăţi dacice din Munţii Orăştiei, 8 biserici de lemn din Maramureş, Mânăstirea Hurezi şi Centrul Istoric Sighişoara. Există, de asemenea, 10 obiective ce îşi aşteaptă rândul pentru a fi înregistrate în patrimoniul UNESCO. Tipologia arhitecturală cea mai bine reprezentată în lista monumentelor istorice alocate educaţiei este şcoala primară de sfârşit de secol XIX, început de secol XX, cunoscută drept "şcoala Spiru Haret". În Transilvania şcolile clasate monument istoric sub titulatura "vechea şcoală românească" ori "prima şcoală românească" vorbesc cu precădere de strădaniile intelectualităţii ardelene pentru păstrarea limbii şi identităţii naţionale. Conform Listei monumentelor istorice, la nivelul judeţului Dolj există, în prezent, 698 de monumente istorice, dintre acestea 40 sunt monumente de grupă valorică A - în principal biserici ridicate între 1750-1900, şi câteva cule şi conace. Aproximativ 70 sunt situri arheologice, unele de importanţă naţională, precum cele de la Cârcea, Coţofenii din Dos, Desa şi Răcari. În listă sunt incluse şi două zone protejate: centrul istoric Craiova şi zona rurală Dioşti. Aproximativ jumătate din monumentele istorice ale judeţului se află în Craiova, în proprietatea statului sau privată, unele dintre cele mai importante concentrându-se pe Calea Unirii, străzile "România Muncitoare", "Mihail Kogălniceanu", "Madona Dudu", "Matei Basarab", "Mitropolit Firmilian" etc. Primăria şi Prefectura, Tribunalul Dolj, Hotelul Minerva, Casa Băniei şi - pentru că tot sărbătorim "Patrimoniul educaţiei" - Colegiul Naţional "Carol I", Universitatea, Şcoala "Obedeanu" sunt numai câteva dintre monumentele de arhitectură din oraşul nostru clasate în grupa A, adică de importanţă naţională. România a pierdut enorm după 2009 în privinţa finanţării patrimoniului. Guvernul condus de Emil Boc, cu concursul domnului ministru de atunci, Theodor Paleologu, care nu s-a implicat deloc în problemă, şi încălcând grav normele Comisiei Europene, a lăsat patrimoniul naţional fără cea mai importantă sursă de finanţare. Nicăieri în Europa nu s-a întâmplat aşa ceva. Patrimoniul cultural naţional reprezintă buletinul de identitate al unui popor, prin urmare, dacă vrem să ştim şi să arătăm cine suntem, trebuie să ne protejăm acest patrimoniu. Patrimoniul cultural naţional reprezintă nu numai o sursă de mândrie, ci o sursă de venit. Degradarea unui monument istoric este ireversibilă în primul rând, este foarte greu să îl refaci, să îl aduci în starea iniţială. Monumentele istorice sunt parte a patrimoniului naţional care educă prin ele însăşi, dar trebuie să fim pregătiţi pentru a le înţelege.
|
|
|
|
|
Domnul Constantin Mazilu: "Paşte fericit şi binecuvântat pentru toţi românii!" Permiteţi-mi să marchez sărbătoarea Sfântă a Învierii, pe care o vom întâmpina la finalul acestei săptămâni. Cu post, rugăciune şi o mai straşnică pază a minţii ne putem pregăti sufletul pentru întâlnirea din noaptea Învierii cu Cel care a pătimit, a murit şi a înviat, pentru a ne aduce mântuirea. Nu mi-am propus să laud acest miracol dumnezeiesc, ci să dezvolt taina Învierii, atât de vehement demontată de unii oameni. V-aţi întrebat vreodată ce îi face pe unii să nege existenţa Învierii? Poate că da, poate că nu. Fie pentru că nu vi se pare doar cea mai mare blasfemie, ci şi un semn de uşoară labilitate psihică, să nu o numesc nebunie. Cei care se delimitează de creştinism vin cu fel şi fel de argumente care să le susţină convingerea antihristică. Însă, în faţa convingerii profunde a conştiinţei noastre astfel de lucruri nu au câştig de cauză. Trăirile, obiceiurile, credinţa, bucuria universală, pregătirile ce precedă şi definesc Sfintele Paşti se sustrag legilor juridice pământene şi chiar logicii noastre. Toate sunt podoabe ale sufletului şi trupului nostru cu care ne îmbrăcăm fiecare după credinţa şi puterea de voinţă care ne stăpânesc. Paştele, aşadar, este trăit autentic, nu folosind vorbe mari, ci găsind vorbe bune. La zilele Paştilor, când noi, creştinii, dăm aripi bucuriei Învierii lui Iisus, alţii nu se sinchisesc de aceste mari taine. Aceştia pun la îndoială faptul că Iisus s-a întors din morţi. Permiteţi-mi să vă argumentez că nu e deloc aşa. Sfântul Apostol Pavel spune clar că dacă Iisus ar fi rămas în mormântul său, atunci, cu siguranţă, ei, toţi apostolii, ar fi spus minciuni. Şi asta ar fi imposibil pentru că majoritatea lor au murit ca martiri, torturaţi, persecutaţi, arşi sau aruncaţi de vii leilor. Oamenii spun minciuni ca să iasă din necaz şi, în nici un caz, să ajungă să fie victime ale minciunilor lor şi mai ales să fie torturaţi până la ultima suflare care a coincis, de cele mai multe ori, şi cu ultima picătură de sânge a apostolilor. Mulţi afirmă cu multă convingere că Iisus Christos nu s-a înălţat din mormânt. Nimic mai fals. Dacă ar fi aşa, cum zic unele guri păcătoase, atunci lumea ar fi dominată de păcat, lipsită de orice speranţă. Şi nu este deloc aşa, indiferent cât de grea ne este viaţa, indiferent cât de multe probleme ne apar în drumul nostru. Dacă Iisus nu s-ar fi ridicat din mormânt, cu certitudine lumea ar fi fost doar un câmp de luptă şi teroare de 2.000 de ani încoace. Şi, din fericire nu a fost aşa, semn că Dumnezeu şi-a jertfit unicul Fiu pentru noi. Mai mult, un om mort nu poate salva pe nimeni, iar noi suntem salvaţi prin rugăciune de Iisus. Morţi în schimb sunt Confucius, Buddha şi chiar Mohammed şi alţi profeţi. Dar Iisus este viu! Un înţelept a spus cândva că, "dacă Iisus este încă în acel mormânt, iar învierea Sa este doar o poveste, nimic nu mai are sens. Însă, dacă Iisus a înviat din morţi, doar lucrul ăsta are sens pentru omenire". Şi cu adevărat s-a întors din morţi pentru că, învingând moartea, ne-a dat şi continuă să ne dea speranţa în viitor. Biruinţa morţii ne demonstrează că viaţa noastră nu este doar o glumă sadică, ci că existenţa noastră, a fiecăruia pe acest pământ trebuie să aibă ecouri în nemurire. Dincolo, inevitabil vom ajunge toţi, dar va conta şi truda luptei cu noi înşine. Să nu uităm, dragi români, că, atunci când dăm voinţă, primim putere. Iar noi, românii, am primit această putere prin credinţa noastră, credinţă care a stat la baza unităţii ca neam, Biserica şi naţiunea fiind un tot comun în decursul istoriei poporului român. În încheiere doresc să le transmit tuturor românilor, indiferent unde se află, ca sfintele sărbători de Paşti să ne facă viaţa mai frumoasă, casa mai bogată şi masa îmbelşugată. Fie ca Învierea Mântuitorului să ne facă să aducem lumină, căldură şi iubire în sufletele, inimile şi gândurile celor dragi, mai ales că Hristos a Înviat pentru fiecare! Paşte fericit!
|
|
|
|
|
Domnul Ionel Arsene: În cadrul acestei declaraţii aş vrea să aduc în atenţia dumneavoastră modelul toxic pe care l-a creat în spaţiul public comportamentul şefului statului nostru. Deşi preşedintele este cel care ar trebui să promoveze un comportament echilibrat şi exemplar în politică, preşedintele României este cel care reuşeşte constant să creeze şi să alimenteze conflicte cu Parlamentul, Guvernul sau cu politicienii a căror activitate îl deranjează. În loc să aibă un rol de mediator în spaţiul public, Traian Băsescu ameninţă şi atacă violent, având un singur obiectiv, pe care am ajuns să-l conştientizăm cu toţii: preşedintele vrea să rămână în politică şi după ce nu va mai fi la Cotroceni. Nu există o justificare obiectivă pentru comportamentul conflictual al preşedintelui. România şi cetăţenii săi nu au nevoie şi nici nu cer să-l vadă pe Traian Băsescu ameninţând oameni în interviuri televizate. Colega mea, doamna senator Gabriela Firea, doar pentru că şi-a făcut datoria de parlamentar, s-a văzut în situaţia de a-i fi teamă pentru familia ei, în urma declaraţiilor şefului statului. Eu şi colegii mei ne întrebăm ce mai urmează. Lui Băsescu nu-i plac premierii care nu sunt de la PDL, chestorii, senatorii şi, în general, niciun parlamentar care nu se încadrează în directivele pe care le trasează preşedintele. Având în vedere numeroasele sale declaraţii privind plângeri penale şi dosare din aceeaşi categorie, ne întrebăm dacă nu cumva preşedintele trăieşte cu impresia că popularitatea i se măsoară în dosare penale pe care le atribuie altora. Ei bine, vestea tristă pentru domnia sa este aceea că măsura popularităţii sale este dată de toate acele decizii care i-au lăsat pe români, tineri şi vârstnici, fără bani şi i-au făcut să treacă prin ani lungi de austeritate şi trai greu. Milioanele de români care au suferit din cauza sa şi a guvernării PDL nu vor fi impresionate de aura de justiţiar pe care încearcă să şi-o întreţină preşedintele. Deşi Traian Băsescu pozează constant în apărătorul justiţiei, el este cel care, prin declaraţiile sale, face un rău imens justiţiei noastre. Ce să mai creadă românii când văd că preşedintele lor încearcă să-şi sperie adversarii cu anchete şi plângeri penale? Cum să mai aibă ei încredere că magistraţii îşi fac datoria în mod onest? De ce să nu creadă că pot ajunge oricând victime ale justiţiei, dacă aşa funcţionează totul? România, mai ales având în vedere contextul regional, are nevoie de linişte pentru stabilitatea sa economică şi pentru ca Guvernul să implementeze reformele programate. Când nu agită la televizor plângeri penale sau ameninţări la adresa familiilor politicienilor, preşedintele României ne sperie investitorii şi pune în pericol slujbele cetăţenilor noştri. Poate vă amintiţi că, recent, Traian Băsescu a lansat în spaţiul public o afirmaţie foarte gravă legată de unul dintre cei mai importanţi investitori din industria auto românească, care, în opinia sa, ar putea să părăsească ţara noastră. Mii de oameni, care lucrează în fabricile companiei respective, s-au temut şi încă se mai tem pentru slujbele lor din cauza unor declaraţii vădit iresponsabile. Ţara noastră nu are nevoie de un astfel de preşedinte şi nu-şi doreşte să aibă un preşedinte cu un comportament asemănător, din decembrie 2014. Se pare că toţi cei care ajung în preajma lui Traian Băsescu sunt contaminaţi cu gena conflictului. Am văzut cel mai recent acest lucru la cel care până mai ieri era mândru să fie candidatul Uniunii Social Liberale la preşedinţie. Crin Antonescu, care devenit între timp candidatul lui Băsescu, i-a şi preluat deja o parte din năravuri şi îşi atacă nejustificat foştii aliaţi de la PSD. Din fericire, în cazul acestuia, sondajele dovedesc încă o dată că românii nu mai vor certuri, acuzaţii şi insulte în spaţiul public. În decembrie, românii vor alege, cu siguranţă, un alt model de preşedinte. Avem nevoie de un adevărat şef de stat, care să ia cele mai bune decizii pentru toţi cetăţenii acestei ţări. Pentru că după zece ani este cazul să mergem către o societate nedivizată de dosare penale, ameninţări şi conflicte între categorii sociale promovate de şeful statului.
|
|
|
|
|
Doamna Violeta Tudorie: "Bunul simţ a învins" De la început recunosc faptul că în elaborarea prezentei declaraţii am fost inspirată de un articol de ziar cu titlul "O revoluţie a bunului simţ." Eu cred că încă nu putem vorbi despre o revoluţie, dar în mod cert avem un caz, un precedent, în care bunul simţ a învins interpretarea unilaterală şi brutală, care ne aduce aminte de perioadele celei mai aprige terori comuniste şi, pe care, în ultimii 10 ani, oamenii regimului Băsescu o dau legilor şi acţiunii judiciare ale celor care hotărăsc asupra drepturilor cetăţenilor României. Vorbim de o victorie asupra liniei staliniste de interpretare, pe care nişte Georgescu, Hăineală, Boc, Macovei, Morar şi mai nou Kövesi o dau ideii de democraţie, libertate şi drepturi ale omului. Este acea linie de interpretare căreia i-am spus stalinistă, pentru că în cadrul ei nu contează spiritul Constituţiei noastre moderne, ci aplicarea acesteia aşa cum o joacă Traian Băsescu. Sistemul poliţienesc, asmuţit şi servit de oamenii lui Băsescu, s-a pus pe capul unui om, pe care l-au forţat să demisioneze, pe rând, din funcţia de director de teatru, de ministru al culturii, de senator şi de membru de partid pentru a-l reduce la tăcere. Omul se încăpăţânează, în sensul frumos şi moral al termenului, nu se dă bătut, ajunge în faţa judecătorilor care de şapte ori îi dau o hotărâre favorabilă, în sensul că nu are nicio vină şi că îşi poate exercita drepturile de cetăţean liber prevăzute de Constituţie, în ciuda faptului că instituţii ale statului precum BEC, ANI şi procurorii de caz, precum şi conducerea propriului partid îl vor exclus de la competiţia electorală. Dar chiar şi după această frumoasă victorie, oamenii regimului Băsescu nu încetează să-şi exprime supărarea. Ei sunt dezamăgiţi de faptul că un om a câştigat lupta cu sistemul, se plâng pentru că decizia finală ar pune pe butuci un întreg război purtat de virtuoasa ANI, pentru impunerea unor standarde de integritate în viaţa politică românească - o decizie pe care o consideră ca fiind una greşită, sau, mai rău, ticăloasă. În acest context, nu întâmplător, preşedintele PSD, domnul Victor Ponta consideră că ne aflăm în cel mai greu an, unul plin de: "Abuzuri, persecuţii politice, calomnii, nedreptăţi, trădări şi dezamăgiri". Cazul domnului Diaconu le conţine pe toate acestea. Dar cel mai grav aspect mi se pare a fi acela că foştii săi colegi nu l-au înţeles, l-au abandonat, dându-l pe mâna oamenilor sistemului. Pentru noi se desprinde ideea că modul de interpretare al legilor, al Constituţiei şi al hotărârilor judecătoreşti de către oamenii sistemului şi mentorul său este unul profund greşit, nedemocratic, în permanent conflict cu drepturile omului, iar în ultimul timp mai mulţi judecători ne transmit un semnal că nu mai sunt dispuşi să se plieze pe interpretarea indusă de locatarul de la Cotroceni. În final, îmi exprim speranţa că începe să se reducă puterea, dogmatismul şi abuzurile sistemului, iar cazul Diaconu nu va rămâne singular, ci îi va inspira şi pe alţii să lupte pentru dreptatea, libertatea şi drepturile lor legitime.
|
|
|
|
|
Doamna Violeta Tudorie: "Perspectivele economiei româneşti. Cântecele şi scrisorile de sirenă prin care cobeşte preşedintele Băsescu" Scenariul de bază privind economia românească prevede o redresare susţinută şi mai extinsă a economiei în 2014, se arată în raportul FMI după primele două evaluări ale Acordului cu România, publicat marţi, 01.04.2014 pe site-ul instituţiei. Creşterea ar urma să fie anul acesta de 2,2%, mai puţin decât în 2013 (3,5%), dar, ceea ce are relevanţă economică este un avans semnificativ al sectoarelor non-agricole. O absorbţie mai bună a fondurilor UE ar urma să sprijine o redresare graduală a investiţiilor. Important este şi faptul că îşi revine consumul privat, care este aşteptat să se redreseze. Aceasta, ca urmare a creşterii venitului real disponibil, în urma recentei politici de relaxare şi a nivelului scăzut record al inflaţiei, a salariului minim mai ridicat, precum şi a îmbunătăţirii generale a încrederii consumatorilor, pe fondul revenirii pe creştere a zonei euro, se arată în raportul FMI. Toate acestea ne arată că sunt perspective bune pentru economia românească şi că Guvernul Ponta lucrează bine cu finanţatorii externi, reuşind să menţină o cadenţă de creştere semnificativă în context european. Totodată, FMI ne avertizează şi în privinţa unor riscuri. Acestea ar putea veni din înăsprirea politicii monetare în economiile avansate care ar putea duce la ieşiri de capital, deoarece investitorii reevaluează riscurile portofoliilor şi profitul, ceea ce ar putea pune presiuni asupra cursului valutar. În acelaşi timp, ieşirile de capital ar putea fi afectate şi de scăderea încrederii din cauza turbulenţelor din Ucraina. Ţinând cont de volumul masiv al creditării în valută, o depreciere severă a cursului valutar ar putea determina o deteriorare suplimentară a bilanţurilor băncilor şi a sectorului privat, avertizează în continuare FMI. Nu sunt neglijate nici incertitudinile politice crescânde privind alegerile din 2014, în special alegerile prezidenţiale, care ar putea afecta stabilitatea discuţiilor politice şi încrederea consumatorilor şi a investitorilor. În legătură cu discuţiile politice, sunt supărătoare turbulenţele lansate de preşedintele Băsescu. Asemenea lui Ceauşescu în perioada sa de paranoia, s-a apucat şi preşedintele, încă la Cotroceni, să dea lecţii organismelor financiare internaţionale şi să se laude singur cât de bun ar fi el prim-ministru, după ce zece ani a adus numai necazuri poporului român. Deşi a văzut că în afară de supuşii săi din PMP nu se mai uită nimeni în gura sa, o ţine langa cu scrisorile despre acciză. Atunci când a introdus taxa de drum, "aici sunt banii dumneavoastră", cu care nu a reuşit nici măcar să astupe găurile din asfalt, era bine, acum pentru că este domnul Ponta la guvernare nu mai este bine. Se laudă că ştie cum reacţionează economia, firmele, oamenii, dar tocmai ca un preşedinte iresponsabil i-a îndemnat recent să se revolte în stradă. Se vede că îi place de maidanul ucrainean, în care se declară, de asemenea specialist, ca şi în ceea ce a urmat acestuia. Domnul preşedinte vorbeşte alarmist ca un agent electoral despre guvernarea catastrofală, despre ordonanţa ca o crimă. Deşi Constituţia României nu-i permite să facă propagandă partidelor politice, se vede ca a intrat de-a binelea în căldurile campaniei electorale, alături de tinerele blonde PMP-iste. Aşa că nu "Politica fiscal-bugetară pe care o derulează Guvernul Ponta împreună cu FMI este greşită", ci domnul Băsescu se bagă singur în seamă, cu declaraţii aberante care fac rău atât Guvernului, cât şi României.
|
|
|
|
|
Doamna Natalia-Elena Intotero: "Recurs la un discurs liberal electoral" Recent, la Timişoara, la lansarea candidaţilor partidului la alegerile europarlamentare, într-un cadru care s-a dorit festiv, preşedintele Partidului Naţional Liberal Crin Antonescu a declarat ferm şi apăsat în faţa celor prezenţi: "Eu l-am adus pe Ponta la putere, eu îl dau jos!". Pentru un politician cu experienţa şi expertiza domnului Crin Antonescu, un astfel de mesaj pare o regretabilă eroare. O trecere în revistă, chiar şi superficială, a alegerilor din România ultimelor două decenii relevă faptul că în timp ce Partidul Social Democrat a câştigat ca partid de sine stătător scrutine electorale, fie că a fost vorba despre alegeri parlamentare generale, locale sau prezidenţiale, Partidul Naţional Liberal nu a ajuns la guvernare niciodată doar prin sine, ci numai în cadrul unor alianţe politice, mai mari sau mai mici. Deci, afirmaţia de la Timişoara pare mai degrabă o hiperbolă literară decât un adevăr incontestabil. În februarie, când Partidul Naţional Liberal a decis să se retragă din Uniunea Social Liberală, două sondaje de opinie realizate paralel în săptămâna imediat următoare, de două institute de cercetare distincte, au constatat acelaşi lucru: românii consideră că ieşirea PNL de la guvernare a fost mai degrabă o decizie voluntară, impusă din raţiuni politice şi mai puţin o decizie forţată de PSD, iar liderul PNL, Crin Antonescu, este politicianul care a pierdut cel mai mult din ruperea USL, încrederea în el scăzând la 17 la sută, sub Traian Băsescu, aflat atunci la un nivel de 20 la sută. Aceasta, în timp ce Uniunea Social-Democrată este stabilă, în uşoară creştere de popularitate cu un procent până la 42% din opţiuni pentru alegerile europarlamentare. În acelaşi timp, Partidul Naţional Liberal a suferit o scădere importantă, fiind creditat cu 14% din opţiunile celor chestionaţi. Tot la Timişoara, preşedintele PNL Crin Antonescu a mai declarat: "Doar Partidul Naţional Liberal şi doar Crin Antonescu, în calitate de contracandidat, îi pot împiedica pe ei, dacă poate să-i împiedice cineva, să ia toată puterea la toamnă în România". Regret că mă văd nevoită să îl dezamăgesc pe domnul Crin Antonescu, dar conform sondajului realizat de Centrul de Studii şi Cercetări Infopolitic, preşedintele PNL va pierde turul 2 al alegerilor prezidenţiale, în toate variantele posibile. Domnia sa nu pare să aibă vreo şansă nici în faţa lui Victor Ponta şi nici în faţa lui Călin Popescu-Tăriceanu. Dincolo de procentele de popularitate din sondajele de opinie, până la urmă, cele mai importante argumente rămân rezultatele economice şi, din acest punct de vedere, datele statistice oferite de Institutul Naţional de Statistică arată că în luna martie inflaţia anuală a atins un minim istoric de 1,04%. Deci, politica Guvernului Victor Ponta a continuat să îşi demonstreze valabilitatea şi eficienţa, dincolo de orice păreri electorale. Cu siguranţă că preşedintele PNL a dorit binele formaţiunii pe care o conduce, atunci când a decis destrămarea alianţei USL. Se pare însă că românii au înţeles retragerea liberalilor ca pe o dezertare de la responsabilităţile guvernării. Într-un an electoral, o astfel de percepţie publică nu are cum să aducă mai multe voturi, dar poate aduce cu siguranţă mai puţine.
|
|
|
|
|
Domnul Liviu Harbuz: "Responsabilitatea coordonării instituţiilor deconcentrate" Stabilitatea ţării şi succesul reformelor structurale depind, în mod evident, de ritmul şi acurateţea materializării programului de guvernare. Comunicarea defectuoasă ori lipsa comunicării cu privire la măsurile guvernamentale, la strategii şi politici poate avea efecte majore, de la incapacitatea unei mari categorii de cetăţeni de a înţelege şi susţine măsurile guvernamentale, pierderea încrederii în liderii politici şi în Executiv, până la riscul declanşării unor convulsii sociale. Nu este o interpretare cu nimic exagerată, ar putea fi consecinţe ale minimalizării rolului profesioniştilor de la nivelul instituţiilor deconcentrate. Calitatea de membru al unui partid aflat în arcul guvernamental nu este nici pe departe suficientă pentru a proba buna- credinţă, eficienţa şi performanţa profesională. Avem nevoie de specialişti, avem nevoie de loialitate, de probitate morală şi profesională, avem nevoie de corectitudine şi eficienţă. Am definit, astfel, profesioniştii aflaţi în funcţii la nivelul instituţiilor descentralizate, oamenii de certă valoare profesională pe a căror expertiză se zideşte succesul reformelor structurale de care are nevoie România. Reformele structurale propuse de Guvernul Ponta pot avea succes dacă sunt corect şi în timp real prezentate, susţinute şi aplicate de coordonatorii instituţiilor din teritoriu. Unii dintre ei au profilul moral şi profesional de certă valoare, dar nu au calitatea politică mai sus menţionată, ceea ce nu-i transformă peste noapte în indezirabili. Numirile pe criterii exclusiv politice ar fi cea mai nepotrivită soluţie, când competenţa este cea care ne garantează viabilitatea politicilor guvernamentale. De aceea pledez şi subliniez importanţa menţinerii profesioniştilor la conducerea deconcentratelor, orgoliile politice având alt teren de luptă, în dezbateri, iniţiative legislative ori oferte electorale. Recunoaşterea şi promovarea valorii profesionale, dincolo de carnetul de partid, ar fi şi proba maturităţii politice la care a ajuns PSD, moment istoric în care dihotomia dintre declaraţii şi fapte nu mai este un atribut al politicienilor. Cel puţin nu al PSD, în numele căruia insist ca profesioniştii să fie cei învestiţi cu responsabilitatea coordonării instituţiilor deconcentrate, iar acolo unde ei au altă opţiune politică, să fie menţinuţi în funcţii dacă excelează profesional şi managerial. Vom avea astfel stabilitate, coerenţă, transparenţă decizională, eficienţă şi succes garantat în aplicarea proiectelor Guvernului Ponta.
|
|
|
|
|
Domnul Ovidiu-Cristian Iane: "Întrebări pentru domnul Crin Antonescu. Şi câteva concluzii" Noile declaraţii ale domnului Crin Antonescu întăresc din zi în zi credinţa că, în ceea ce îl priveşte, singura doctrină pe care Domnia Sa o urmează este cea a avantajului, în special dacă acesta presupune şi funcţia la care aspiră de ani buni încoace. Principiile şi valorile la care Domnia Sa face referire în discursuri demonstrează contrariul în practică. Cred că mulţi dintre dumneavoastră îmi împărtăşesc nedumerirea atunci când întreb: oare când a devenit acest domn atotputernicul lumii politice din România, lume a cărei soartă, se pare, stă în simpla voinţă a domnului Antonescu, capabil să creeze sau să distrugă pe oricine? Domnule Antonescu, observ, împreună cu întreaga ţară, de altfel, că aţi uitat definitiv toate declaraţiile pe care le făceaţi cu ocazia înfiinţării USL-ului. Dar, oare, când aţi spus adevărul? Atunci sau acum? Care vă este adevărul şi cine este cel care îl omite cu bună ştiinţă, orbit de luminile prea puternice ale ambiţiei de putere? Care vă este adevărata doctrină şi cum se numeşte cel care îşi justifică azi alianţele complet diferit de cum le prezenta ieri? Credeţi, domnule Antonescu, că vorbele, oricât de bine ticluite ar fi ele, pot ascunde faptele sau, mai ales, lipsa lor şi că vă pot conduce acolo unde visaţi? Părerile dumneavoastră, de-a dreptul de medium, despre intenţiile PSD-ului fac parte din acelaşi mesaj folosit de cel şi cei pe care i-aţi catalogat drept duşmani, formal doar, căci, în realitate, pe zi ce trece, se descoperă noi afinităţi şi dovezi de iubire între dumneavoastră şi ei. Unele dintre marile greşeli pe care oameni cu pretenţiile dumneavoastră le-au făcut de-a lungul vremii, conducându-i la eşec, au fost supraestimarea posibilităţilor şi schimbarea părerilor despre foştii prieteni şi parteneri, imediat cum o adiere de vânt indică semne de câştig din alte părţi. Domnule Antonescu, în încheiere, permiteţi-mi un sfat. Ca să puteţi afirma cu atât aplomb şi atâta convingere că dumneavoastră aduceţi pe cineva la putere sau îl daţi jos, ar trebui ca mai întâi - cred eu - să demonstraţi că sunteţi dumneavoastră înşivă o forţă, capabilă să se aducă pe sine la putere. O părere asupra căreia aţi putea reflecta, ca să nu mai riscaţi pe viitor ca românii cinstiţi la care făceaţi referire zilele trecute să creadă că vocaţia dumneavoastră este din ce în ce mai departe de Cotroceni şi din ce în ce mai aproape de alte sfere, cum ar fi teatrul, de exemplu.
|
|
|
|
|
Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu: "Proiectul de Lege privind prima intabulare a terenurilor agricole şi forestiere" Din păcate, în timp ce PSD promovează iniţiative în vederea creşterii economice, în interesul întregii populaţii, alţii folosesc orice prilej pentru a-şi aduna capital electoral înainte de a se fi dat startul campaniei pentru alegerile europarlamentare. Tentativa unor colegi din opoziţie de a folosi în scopuri populiste şi demagogice respingerea de către Grupul parlamentar al PSD din Camera Deputaţilor a Proiectului de Lege privind prima intabulare a terenurilor agricole şi forestiere nu poate fi decât o încercare disperată de a cumula notorietate pe baza meritelor altuia. Votul negativ pe care Grupul Parlamentar al PSD l-a dat marţi pentru această iniţiativă are raţiuni cât se poate de clare, pe care le voi explica în cele ce urmează. În acest moment, Programul naţional de cadastru şi publicitate imobiliară presupune înregistrarea gratuită pentru cetăţeni a tuturor proprietăţilor, în mod sistematic, la iniţiativa autorităţilor, adică parcelă cu parcelă, într-un proces unitar, la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale. Sursele de finanţare prevăzute pentru derularea acestui program provin din fonduri europene, pentru exerciţiul bugetar 2014 - 2020 şi veniturile proprii ale ANCPI, conform OUG nr.8/2014. Ordonanţa prevede ca banii să meargă exclusiv către acest program. Iniţiativa legislativă propusă de Grupul PNL presupune un mecanism de înregistrare a proprietăţilor la cerere. Există riscul ca, prin introducerea mecanismului de înregistrare la cerere, să fie creat un haos datorat unei lipse de prioritizare a cererilor. Practic, toţi cetăţenii pot veni să solicite efectuarea cadastrului în acelaşi timp. Dacă iniţiativa PNL s-ar pune în practică, efortul bugetar ar fi de 400 ron x 30.000.000 de proprietăţi, adică 12 miliarde de lei, ceea ce înseamnă aproximativ 2,7 miliarde de euro. Costurile programului în cazul înregistrării sistematice faţă de înregistrările la cerere (după estimări) este de aproximativ 4 ori mai ieftin. Mai mult decât atât, sumele prevăzute în acordul de parteneriat cu UE pentru perioada 2014- 2020 se ridică la aproximativ 300 milioane euro pentru programul naţional de cadastru, sumă incomparabil mai mică faţă de nevoia de finanţare de 2,7 miliarde de euro care ar fi indusă de impactul acestei legi. Iniţiativa legislativă intră în conflict cu ceea ce s-a negociat cu UE privind modalitatea de înregistrare a proprietăţii. Înregistrarea sistematică a proprietăţilor a fost posibilă încă din 2004, doar că PNL şi PDL nu au făcut nimic semnificativ în ceea ce priveşte numărul de proprietăţi înregistrate sistematic, în condiţiile în care au cheltuit sute de milioane de euro anual, în cei 8 ani în care au fost la guvernare, iar acum încearcă să ne dea lecţii. În perioada 2007 - 2013 Guvernul de la acea vreme putea să aplice pentru finanţare prin fonduri europene, dar nu a făcut-o. Practic, PNL se leagă de o problemă reală a cetăţenilor, propune o soluţie imposibilă şi o dă Guvernului să o aplice. Programul de primă intabulare, finanţat de statul român, este un proiect pe care PSD şi l-a asumat. Această promisiune făcută proprietarilor de terenuri din satele româneşti va fi concretizată prin legea pe care o vom adopta pentru aprobarea OUG nr.8/2014, cu amendamentele necesare. Este o prioritate legislativă pentru Guvern şi pentru Grupul parlamentar al PSD să reglementeze situaţia proprietarilor din mediul rural, şi nu vom permite ca unii colegi din opoziţie, care au avut la dispoziţie ani la rând pentru a soluţiona această problemă, să se folosească de ea în scopuri pur demagogice şi să dezinformeze milioane de români.
|
|
|
|
|
Domnul Ion Eparu: "Vom plăti pentru miile de greşeli pe care ni le trecem cu vederea" Periodic, Inspectoratul Şcolar Prahova întocmeşte un raport detaliat privind starea învăţământului din judeţ, în funcţie de statisticile efectuate în anul şcolar precedent. Aşa am aflat, de exemplu, că în perioada septembrie 2012 - august 2013 au fost înregistraţi, cel puţin oficial, 341 de copii neşcolarizaţi, începând chiar cu învăţământul primar, nu mai puţin de 2.152 de cazuri de abandon şi 166 de elevi retraşi de la şcoală, majoritatea din învăţământul liceal, asta dintr-un total de 115.257 de înscrişi. Cu alte cuvinte, în anul şcolar trecut, la fiecare 100 de elevi, doi-trei au renunţat la şcoală sub o formă sau alta, dintr-un motiv sau altul. Mi se pare un procent îngrijorător când vorbim despre învăţământul gratuit şi obligatoriu, pe care pretindem că-l asigurăm copiilor noştri în sistemul public. Şi de aceea vreau să trec în revistă argumentele pe care mi le-ar putea aduce familia unuia dintre cei peste 2.600 de copii - şi, atenţie, vorbesc strict raportat la cifrele din judeţul Prahova - în favoarea deciziei de a nu-şi mai trimite copiii la şcoală. Nu neg că există comunităţi cu dificultăţi şi cu siguranţă şi părinţi nu tocmai interesaţi de soarta odraslelor. Însă, dacă mă gândesc bine, şi aici statul are pârghiile necesare pentru a interveni. Aşa că nu este o scuză în favoarea noastră, de aceea mintea mea se duce, în continuare, spre sistemul cu care ne mândrim, deşi, practic, el nu există. Încep de la banalele rechizite şcolare acordate, an de an, copiilor din familiile sărace. Nici pe departe nu ar ajunge cele trei caiete dintr-un ghiozdan pentru a face şcoală un an întreg. Nu poţi învăţa cu 25-30 de lei, cât este suma alocată fiecărui pachet, în anul şcolar viitor. Nu mai spun că, iată, de această dată vorbim despre mai puţini beneficiari ai ajutoarelor şi aşa aproape inutile. Mă raportez, în continuare, la Prahova, judeţ pe care îl reprezint în Parlamentul României, pentru a vă arăta că din documentele citite pe site-ul Ministerului Educaţiei rezultă că, aici, fondurile destinate rechizitelor gratuite au fost reduse cu aproximativ 40%, la 137.000 de lei faţă de 251.000 în 2013, iar numărul beneficiarilor a scăzut cu o treime, de la 15.000 la 10.000. Nu cred că sporul negativ justifică diferenţa, singura concluzie logică, inginerească fiind că mai puţini vor primi pe viitor acest sprijin. Ce-i mai trebuie unui copil pentru a-l trimite la şcoală? Un mijloc de transport. Sunt foarte mulţi cei care fac naveta, în special în învăţământul liceal. Sunt mult mai puţini cei care îşi permit aceste cheltuieli, aşa cum am prezentat detaliat într-o interpelare adresată zilele trecute ministrului educaţiei, domnul Remus Pricopie, mai ales după modificarea legislaţiei care permite decontarea, de către stat, a unui procent relativ nesemnificativ din sumă. Ne place sau nu să recunoaştem, indiferent cum le considerăm, cotizaţiile la şcoală sunt şi ele prezente. Dacă nu le numim fond al şcolii nu înseamnă că nu sunt bani strânşi de părinţi pentru copiii pe care statul promite să-i educe gratuit, deşi este peste puterile sale. Ne place să recunoaştem sau nu, este şi va rămâne un obicei, a cărui amploare variază, e drept, de la o unitate de învăţământ la alta, să strângi bani pentru culegeri şi cărţi speciale, să cumperi manuale, pentru că cele primite de copil de la şcoală sunt imposibil de folosit, să pui ban peste ban, alături de ceilalţi părinţi, pentru o tablă nouă, o bancă zdravănă, un cuier sau, uneori, pentru geamurile clasei, uşa sau varul de pe pereţii sălii. Ne place sau nu să recunoaştem, acceptăm tacit ca siguranţa copiilor să fie garantată tot pe banii părinţilor. Oare câte şcoli mai au paznici în rândul personalului? Şi în câte altele, prin comparaţie, paza este asigurată tot din fondurile strânse de familiile elevilor? Şi câte şi mai câte, pe care le ştie, cu siguranţă, orice român, indiferent de statut, care are un copil în sistemul de învăţământ de stat. Întrebarea este însă ce putem face pentru ca învăţământul obligatoriu să fie gratuit, aşa cum ne place să-l lăudăm? Sau măcar să uşurăm povara părinţilor, în loc să le punem în cârcă tot mai multe sarcini. Până la urmă, fiecare va îndura, pentru binele copilului, cât va putea. Dar, aşa cum arată şi cifrele enumerate mai devreme, sunt din ce în mai mulţi cei care nu mai pot duce povara. Şi să ne gândim că aceste mii de copii care abandonează şcoala într-un singur an sunt oamenii fără viitor pe care, mâine-poimâine, îi vom arăta cu degetul şi pentru care, nu peste multă vreme, statul, care s-a zgârcit acum să-i sprijine, va cheltui de nenumărate ori mai mult prin ajutoare sociale şi multe alte asemenea.
|
|
|
|
|
Domnul Radu Babuş: "Reţeaua transeuropeană de transport TEN-T" Reţelele transeuropene de transport - TEN-T - cuprind infrastructuri destinate transportului feroviar, pe căi navigabile interioare, rutier, maritim şi aerian. TEN-T va fi dezvoltat treptat prin punerea în aplicare a unei abordări pe două niveluri constând într-o reţea globală şi o reţea centrală. Reţeaua globală urmează să fie implementată până cel târziu la 31 decembrie 2050, iar reţeaua centrală va fi pusă în aplicare până la 31 decembrie 2030. Reţeaua globală trebuie să fie o reţea de transport cu caracter paneuropean. Ea trebuie să asigure accesibilitatea pentru toate regiunile Uniunii, inclusiv regiunile îndepărtate şi cele ultraperiferice. Reţeaua centrală trebuie să fie identificată şi implementată cu titlu prioritar în cadrul oferit de reţeaua globală până în anul 2030. Ea trebuie să constituie coloana vertebrală a dezvoltării unei reţele de transport multimodale şi să stimuleze dezvoltarea întregii reţele globale. Aceste proiecte contribuie la dezvoltarea şi implementarea TEN-T prin crearea, întreţinerea, reabilitarea şi modernizarea infrastructurii, prin măsuri de promovare a utilizării eficiente a infrastructurii din punctul de vedere al resurselor şi prin facilitarea unor servicii de transport de marfă durabile şi eficiente. Creşterea traficului a dus la creşterea gradului de congestionare pe coridoarele de transport internaţionale. Pentru a asigura mobilitatea internaţională a mărfurilor şi călătorilor, capacitatea reţelei transeuropene de transport şi utilizarea acestei capacităţi trebuie optimizate şi extinse prin eliminarea blocajelor de infrastructură şi prin remedierea legăturilor lipsă din infrastructură în interiorul statelor membre şi între acestea. Cartea albă privind transporturile, intitulată "Foaie de parcurs pentru un spaţiu european unic al transporturilor", recomandă utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicării legate de transporturi pentru a asigura o gestionare mai bună şi mai integrată a traficului şi pentru a simplifica procedurile administrative, prin îmbunătăţirea logisticii transportului de marfă, prin localizarea şi urmărirea mărfurilor, precum şi prin optimizarea orarelor de zbor şi a fluxurilor de trafic. Politica europeană privind reţelele transeuropene are drept scop crearea infrastructurilor şi interconexiunilor de transport care să stea la baza pieţei unice, asigurarea liberei circulaţii a bunurilor şi a persoanelor şi sprijinirea creşterii economice, a creării de locuri de muncă şi a competitivităţii Uniunii Europene.
|
|
|
|
|
Domnul Ioan Vulpescu: "În Săptămâna Patimilor, să dăm un mesaj de pace şi de solidaritate societăţii româneşti!" Creştinii au intrat în Săptămâna Patimilor. O săptămână care, prin sensurile ei, ne îndeamnă să ne examinăm cu mai multă severitate faptele, gândurile şi cuvintele. Să ne împăcăm cu noi înşine şi cu cei din jur. Să fim mai cuviincioşi şi să luăm decizii bune privitoare la viitorul nostru. Parlamentul României este, desigur, o structură laică, în care sunt reprezentaţi toţi cetăţenii ţării, indiferent de confesiune, ca şi ateii. Însă nu cred că un apel la înţelepciune, unitate, pace şi înţelegere, indiferent de unde ar veni, poate fi respins sub pretextul laicităţii, fie şi numai pentru că opusul acestor valori ar fi lipsa de înţelepciune, dezbinarea, confruntarea şi conflictul, ceea ce nimeni nu cred că îşi doreşte. Lansez, aşadar, un apel către toţi parlamentarii români ca în aceste zile premergătoare Sfintelor Paşti să dea dovadă de reţinere în declaraţii şi comportament, să participe la evenimentele caritabile, să sprijine atât cât pot cetăţenii din colegiile în care au fost aleşi şi să transmită societăţii un semnal de pace şi unitate. Le propun, de asemenea, tuturor colegilor mei din Partidul Social Democrat, ca şi celor din celelalte partide parlamentare, inclusiv reprezentanţilor minorităţilor, să profităm de aceste momente solemne pentru ca, păstrându-ne identitatea politică, să detensionăm raporturile dintre noi şi să reevaluăm dialogul. Suntem tot timpul, parcă, într-o campanie electorală epuizantă, care macină energiile creatoare ale partidelor şi uzează resursele umane necesare, de fapt, bunei guvernări. Să-i punem punct măcar pentru o săptămână, pentru ca noi înşine şi cetăţenii să putem fructifica exemplul bun al concordiei şi armoniei, al dialogului inteligent şi constructiv. Să încetăm deci să mai deschidem subiecte de confruntare, care ar trebui să rămână pentru totdeauna teme ale concordiei naţionale. Apartenenţa României la Uniunea Europeană şi la NATO, democraţia parlamentară, libertatea ca valoare fundamentală şi respectul valorilor naţionale să reprezinte, de acum încolo, chestiuni asupra cărora să nu mai polemizăm şi pe care să nu le mai repunem, iar şi iar, în discuţie. Să punem punct, noi, primii, acestui război al românilor cu românii, care face atât de mult rău societăţii noastre şi zădărniceşte multe dintre eforturile pe care le facem cu toţii ca să progresăm şi să ne apropiem de un standard de viaţă decent. Să punem, în acelaşi timp, punct şi escaladării conflictelor dintre instituţiile statului, constituţionale sau nu, ca şi dăunătoarei retorici a pamfletului, la care se reduce adesea lupta politică în ţara noastră. Este indubitabil că o bună parte din violenţa verbală şi comportamentală din societate porneşte, din păcate, chiar de aici, dintre noi. Însă tot noi putem contribui la îndreptarea cursului negativ al raporturilor sociale şi interumane, începând prin a ne îndrepta pe noi înşine. Să dăm, în sfârşit, un exemplu de solidaritate naţională, începând prin a ne trata unii pe alţii drept parteneri ai unui proces politic a cărui menire nu este controlul puterii în folosul propriu, ci mai buna guvernare a cetăţenilor. Să nu uităm de versetul biblic care ne avertizează că nu-i este de niciun folos omului dacă va cuceri lumea întreagă, dar îşi va pierde sufletul. Şi să ne amintim că între Florii şi Paşti se întinde atât un traseu al nestatorniciei firii omeneşti - care întâi L-a primit pe Mântuitor cu flori, apoi L-a trădat -, cât şi unul al speranţei, căci Învierea este întemeierea speranţei. Să dăm, aşadar, României, prin faptele şi cuvintele noastre, speranţa de care are atâta nevoie!
|
|
|
|
|
Doamna Camelia Khraibani: "Libera circulaţie a persoanelor, migraţia medicilor şi nevoia de soluţii la nivelul Uniunii Europene" Prin declaraţia prezentă doresc nu numai să atrag atenţia asupra unei probleme care ne va afecta negativ din ce în ce mai tare, ci şi să sugerez o temă de analiză şi dezbatere în apropiata campanie de alegeri europarlamentare. Cred că viitorii europarlamentari ai ţării noastre, indiferent de afilierea lor politică, ar trebui să susţină pentru alegătorii români acele soluţii care se pot lua cu maximă eficienţă doar la nivelul Uniunii. Iată, de exemplu, problematica romilor, care este una de dimensiuni europene şi care nu poate fi soluţionată numai cu măsuri naţionale, fără o strategie a Uniunii Europene în materie. Dar nu la aceasta mă voi referi, ci ridic problema migraţiei personalului medical, în contextul liberei circulaţii a persoanelor în Uniunea Europeană. Cu această pierdere de resurse umane, bine calificate, se confruntă toate statele care au intrat în UE după 1989. Fiecare dintre acestea au încercat diverse soluţii locale, de la contractele de studii la plata cheltuielilor de învăţământ din partea celor care migrează, dar problema, în loc să fie rezolvată, s-a agravat odată cu trecerea anilor. Iată, de pildă, la noi, numărul medicilor plecaţi din ţară în 2013 a întrecut numărul absolvenţilor facultăţilor de medicină din anul respectiv. La sfârşitul săptămânii trecute, România a fost exemplul la care s-au referit câţiva dintre participanţii la conferinţa "Better working conditions for better care", organizată la Bruxelles de Comitetul Permanent al Medicilor Europeni (CPME). Concluzia a fost: Criza economică a accentuat inegalităţile dintre statele membre ale UE în domeniul sănătăţii, iar scenariile referitoare la evoluţia stării de sănătate a populaţiei şi a sistemelor de sănătate arată că ele se vor adânci pe măsură ce creşte deficitul de personal al statele bogate din Uniune. Cum se ştie, deficitul statelor bogate se rezolvă prin migrarea personalului din celelalte state. Am luat în acest an o bună măsură cu indemnizaţia medicilor de la rezidenţiat, dar constatăm că migrează mai mult medicii de peste 40 de ani, şi nu cei mai tineri. Cum spuneam, dacă problema este europeană, atunci soluţiile trebuie găsite de comun acord şi prin respectarea principiilor şi a valorilor Uniunii Europene. Este de înţeles că statele mai bogate, care primesc personal medical din cele mai sărace, cum este şi cazul nostru, nu sunt la fel de interesate să vină cu soluţii pentru a asigura şi românilor un sistem de îngrijire a sănătăţii la fel de bun precum acelea din spitalele din Vest. Or, eu consider că tocmai aici îşi află menirea şi rolul parlamentarii din aceste state membre, precum România, de a pune în discuţie şi a găsi soluţii în Parlamentul şi Comisia Uniunii Europene la acele probleme care afectează, într-un fel sau altul, cetăţenii pe care îi reprezintă şi cărora ar trebui să le promoveze drepturile şi interesele legitime. Aşadar, propun ca europarlamentarii noştri să facă din migraţia personalului medical în Uniunea Europeană o problemă de dezbatere şi soluţionare în următorul mandat, iar românii să fie informaţi periodic şi corect cu iniţiativele şi rezultatele eforturilor Domniilor Lor.
|
|
|
|
|
Doamna Camelia Khraibani: "Romii sunt şi o problemă paneuropeană" În statele Uniunii Europene s-a încetăţenit ideea că rapiditatea cu care fenomenul infracţional a crescut în ultimii ani i-a avut ca principală cauză pe membrii comunităţii de romi din Estul Europei, care au emigrat peste tot în Uniunea Europeană. Dar nu sunt toţi proveniţi doar din România şi nu ai noştri fac toate problemele acestea. Avem şi romi de succes, avem oameni care fac lucruri importante, avem zeci de mii de oameni integraţi care muncesc, care sunt buni contribuabili, care plătesc taxe. Estimarea numărului de romi din România este greu de făcut, deoarece nu sunt disponibile date privind etnia la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, dar şi din cauză că familiile rome nu sunt dispuse, de multe ori, să-şi dezvăluie identitatea etnică în faţa autorităţilor. La recensământul din 2011, aproximativ 613.000 de români, reprezentând circa 3,3% din populaţia ţării, şi-au declarat etnia romă, şi rezultatele finale au arătat că, din totalul populaţiei rome din România, o pondere de aproape 40% o au copiii de până la 14 ani, adică noua generaţie care va intra pe piaţa muncii. În acest context, integrarea romilor devine o politică economică inteligentă pentru România, şi în sprijinul ideii că Uniunea Europeană şi Guvernul Victor Ponta sunt alături în acest demers aduc două argumente politice concrete: Proiectul Ferentari şi Proiectul înfiinţării Institutului European pentru Romi. Primul reprezintă mai ales aspectul economic al integrării romilor, iar cel de al doilea se referă în primul rând la aspectul cultural al acestui proces. Proiectul Ferentari este o iniţiativă recentă a Guvernului şi are ca obiective principale îmbunătăţirea permanentă a condiţiilor de viaţă ale romilor şi "identificarea şi administrarea finanţării, cu celeritate şi transparenţă, a obiectivelor de investiţii în comunităţile de romi, indiferent dacă acestea se află în mediul rural sau urban". De asemenea, are printre atribuţii implementarea de activităţi investiţionale în zona Ferentari - Rahova, propunerea de planuri de dezvoltare pentru comunităţile de romi autorităţilor locale şi oferirea de asistenţă tehnică Agenţiei Naţionale pentru Romi şi ONG-urilor romilor, atunci când este solicitată. Şi pentru că identitatea culturală şi etnică a ţiganilor trebuie, de asemenea, sprijinită, Guvernul Victor Ponta susţine înfiinţarea Institutului European pentru Romi, premierul însuşi angajându-se în faţa lui Thorbjorn Jagland, secretar general al Consiliului Europei, că îl va face funcţional până în anul 2015. De asemenea, Guvernul României va aloca în perioada 2014-2020 resurse financiare importante pentru implementarea unei strategii naţionale de incluziune. Faptul că România doreşte să contribuie decisiv la rezolvarea acestei probleme este demonstrat nu în ultimul rând şi de prezenţa pe listele de candidaţi pentru Parlamentul European a unui rom de excepţie ca Damian Drăghici. Şi cine altcineva ar putea susţine şi promova interesele comunităţii rome la nivel european decât un intelectual al elitei rome? Acest candidat din partea Partidului Social Democrat pentru Parlamentul European constituie cel mai solid argument că integrarea romilor nu este doar o temă electorală "europeană". Poate că lucrurile nu evoluează destul de repede în direcţia integrării romilor, dar fără nicio îndoială există viziunea necesară şi se depun eforturi importante în această direcţie. În acelaşi timp, în decembrie, Consiliul de Miniştri al Uniunii Europene, împreună cu Comisia Europeană, au convenit asupra primului document juridic unde se recomandă, pentru prima oară, ca problema romilor să fie considerată o problemă paneuropeană. Este un mare pas înainte şi are meritul de scoate România din izolarea de până acum printr-o nouă abordare autentic europeană, aceea că integrarea romilor trebuie să ne-o asumăm solidar toate statele, dacă dorim că Uniunea Europeană să fie o organizaţie cu un sistem unic de valori, în care responsabilităţile sunt asumate structural şi integral atât de către fiecare stat membru, cât şi de comunitatea statelor, în ansamblul ei.
|
|
|
|
|
Domnul Mihai Weber: "Stop migraţiei cadrelor medicale!" Migraţia medicilor români este o componentă de mare actualitate a fenomenului migraţiei forţei de muncă din România, având o mare relevanţă socioeconomică în ceea ce priveşte efectele sale asupra întregului sistem public de sănătate. Potrivit datelor statistice, peste 20 000 de medici români lucrează în prezent în Vest, 14 000 fiind plecaţi din România după aderarea la Uniunea Europeană. Dacă în primii ani după aderare, părăseau ţara medici şi asistenţi medicali cu vârsta între 38 şi 42 de ani, acum, 60% dintre medicii care aleg străinătatea au vârste cuprinse între 42 şi 48 de ani. Datele Colegiului Medicilor evidenţiază faptul că în 2013 numărul medicilor migranţi (3000) a fost egal cu cel al absolvenţilor Facultăţii de Medicină (2900). Un studiu Eurofound efectuat anul trecut, centrat pe migraţia personalului medical, arată că cea mai gravă situaţie în ceea ce priveşte "exportul de creiere", este transferarea medicilor din Europa de Est şi Europa Centrală în Europa de Vest. Românii sunt cei care au plecat mai târziu în partea estică, însă au ajuns să reprezinte proporţii însemnate în rândul emigranţilor care lucrează în sistemele de sănătate din toate statele. Cu problema migraţiei nu se confruntă însă numai România, acest fenomen întâlnindu-se şi la nivel internaţional. Spre exemplu, şi Ungaria şi Slovacia se confruntă în prezent cu o astfel de problemă. Şi aici, dar şi în România au fost luate măsuri în ceea ce priveşte stoparea fenomenului de migraţie. Ca prim pas, în România, începând cu 1 ianuarie 2014, a fost introdus suplimentul de 150 de euro acordat medicilor rezidenţi. Un aspect ce trebuie foarte bine punctat este că nici statele integrate în Uniunea Europeană după 2004 nu au găsit încă soluţii împotriva migraţiei. De altfel, nici statele de destinaţie nu se străduiesc să-şi acopere singure deficitele de personal în acest domeniu. Potrivit Codului global de practică al OMS, ţările ar trebui să îşi soluţioneze singure cererea de forţă de muncă din domeniul sănătăţii, fără a mai apela la recrutarea internaţională. În România, precum şi în Uniunea Europeană au fost făcute încercări pentru a se evita acest fenomen, au existat acorduri bilaterale prin care statele şi-au luat angajamentul de a nu mai prelua în sistemul public medici români, însă aceste acorduri au încetat, pentru că se încălca dreptul la libera circulaţie a lucrătorilor din Uniunea Europeană. Migraţia personalului medical nu poate fi stopată în totalitate, însă poate fi controlată şi folosită la nivel naţional. Acest lucru nu este numai necesar, ci şi urgent, multe dintre ţările puternic dezvoltate folosind, în prezent, pârghii de natură bugetară şi economică în vederea atragerii de specialişti din domeniul sănătăţii din ţările slab dezvoltate. Se va lucra la crearea unei cariere profesionale mai convenabile şi mai sigure pentru medici, la dezvoltarea sistemului de asigurare a calităţii actului medical, precum şi la creşterea potenţialului local de forţă de muncă. Numai aşa, personalul medical va fi motivat să renunţe la ideea plecării în căutare de noi locuri de muncă pe piaţa externă.
|
|
|
|
|
Domnul Mircea-Titus Dobre: "Practica şi exerciţiul conduc la perfecţiune" Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze pe toţi, deopotrivă, nu este faptul că Legea descentralizării nu a fost redactată cu o acurateţe totală, ci faptul că România, în anul 2014, încă funcţionează centralizat, sistem tipic regimului comunist, cu administraţii publice locale ineficiente şi expuse corupţiei. Procesul de reformă administrativă are la bază trei necesităţi fundamentale: nevoia de gestionare eficientă a fondurilor, necesitatea ca cetăţeanul, respectiv autorităţile locale, să poată prioritiza proiectele de dezvoltare, şi respectarea Legii nr.199 1997 cu privire la Carta europeană a autonomiei locale. România este astăzi împărţită în 8 regiuni de dezvoltare, dar care nu au capacităţi administrative, aşadar nici competenţă de elaborare a politicilor proprii. Având în vedere faptul că nu sunt delegate responsabilităţi funcţionale şi fiscale structurilor locale, luarea deciziilor este împărţită între primari şi şefi de consilii judeţene. Dată fiind criza economică suferită de România, prost gestionată de PDL, regiunile au fost grav şi în mod distinct afectate, discrepanţele economice dintre zonele rurale şi cele urbane fiind şi mai mult adâncite. Ţinând cont de faptul că zonele rurale suferă de pe urma emigrării tinerilor către oraşe sau ţări străine, îmbătrânirea severă a populaţiei, rata ridicată a şomajului, infrastructura slab dezvoltată şi capacitatea de a atrage investiţii străine la nivel minim sau inexistent, este evident că au mai puţine şanse de dezvoltare. De asemenea, un alt criteriu de ineficienţă constă în faptul că veniturile locale sunt colectate şi trimise la centru, unde, după prelucrarea lor de către aparatul birocratic, sunt transferate în teritoriu în funcţie de considerentele Executivului. Performanţa administrativă în România poate fi atinsă doar atunci când autoritatea centrală va delega autorităţilor locale competenţe şi responsabilităţi, cum ar fi, posibilitatea de a genera şi utiliza resurse financiare proprii în interesul colectivităţilor locale, nevoi ce în mod evident sunt cunoscute cel mai îndeaproape de către primari. Ceea ce trebuie să avem în vedere este faptul că din anul 1997 dorinţa de descentralizare a existat în fiecare guvernare, dar niciun Guvern nu a avut competenţa de a-l duce la bun sfârşit. Procesul de descentralizare a parcurs o serie de schimbări, necoordonate între ele, şi nerăspunzând satisfăcător nevoii de a desfiinţa structura administrativă centralizată. De la adoptarea Legii-cadru nr.195/2006 a descentralizării, o serie de competenţe şi responsabilităţi au fost transferate, de-a lungul anilor, de la nivel central la nivel local, fără a fi însoţite şi de resursele financiare aferente. Dezideratul a fost exprimat şi de către Guvernul Boc, dar a cărui punere în practică s-a soldat cu dezastre locale, şi nu cu soluţii administrative. În planul PDL de reformare se stipula ca poliţia să fie descentralizată, trecând în subordinea autorităţii locale, asemenea bazelor sportive, unităţilor din domeniul sănătăţii şi educaţiei. Acest proiect de reformă administrativă venea în contextul implementării Legii unice a salarizării, neoferind autorităţilor locale nicio şansă de a atrage sau, după caz, de a păstra forţele de muncă competente în localitatea lor. Reforma PDL a încercat numai să distragă atenţia cetăţenilor de la faptele de corupţie ale ministerelor şi să îndrepte atenţia către colectivităţile locale. Politicile implementate la acea vreme nu au urmărit delocalizarea deciziei, ţinând cont de faptul că au păstrat puterea alocării de fonduri pentru serviciile publice tot la aparatul executiv, lăsând structurile descentralizate fără autonomie financiară. Din cauza nevoilor de dezvoltare a infrastructurii urbane, apă, canalizare, drumuri, gaze, iluminat public, dar şi a infrastructurii sociale, precum reparaţiile şcolilor şi ale spitalelor, municipiile au contractat în 2010 credite bancare în valoare de 116 milioane de euro, iar în 2011 valoarea contractată aproape s-a dublat, ajungând la suma de 205 milioane de euro. Or, aceste împrumuturi nu ar fi fost necesare dacă Guvernul PDL ar fi descentralizat structurile într-un mod bine intenţionat şi eficient. Cele mai grave repercusiuni au avut loc în domeniul sanitar, în care ordonanţa de urgenţă a PDL-ului a produs închiderea a 200 de spitale dintr-un total de 450 la nivelul întregii ţări, au fost desfiinţate 9.200 de paturi şi 577 posturi de directori, actul normativ autorizând şi o reducere de 1776 de angajaţi din cabinetele unităţilor şcolare. La nivelul administraţiilor locale s-a prevăzut concedierea a 53.432 de angajaţi, iar autonomia prevăzută de Guvern viza numai dirijarea resurselor, primăriile fiind nevoite să respecte în continuare standardele de costuri impuse de guvern. Un caz particular în sensul acestei erori guvernamentale este exemplificat de înfiinţarea Poliţiei Comunitare din Galaţi, la îndemnul dlui Blaga, oferind asigurări că banii vor fi transferaţi de la bugetul naţional, când în realitate acest lucru nu s-a petrecut vreodată. Astfel, consiliul local a făcut un efort financiar de 16 milioane de lei anual, în condiţiile în care sursele de finanţare tot nu au fost descentralizate. Aşadar, procesul de reformă administrativă a PDL a creat o subfinanţare a educaţiei, a sănătăţii, a asistenţei sociale şi a infrastructurii administrative la nivel local. De asemenea, s-a exercitat controlul politic asupra primăriilor, programele naţionale fiind finanţate în funcţie de preferinţele politice, iar descentralizarea zvonită era realizată doar statistic, la nivel formal, fără o strategie extinsă la nivel naţional care să conţină resurse de finanţare, accentuând astfel decalajele între rural şi urban, judeţe şi regiuni. Atunci când Ministerul Dezvoltării Regionale a pus bazele noului proiect de descentralizare, a avut în vedere lacunele reformei administrative a PDL şi necesitatea ca acest demers să fie dus la bun sfârşit, desfiinţând cu adevărat ghemul de putere de la Bucureşti. Intenţia a fost aceea de eficientizare a sistemului administrativ şi reducere a birocraţiei, reducerea nivelurilor de decizie, responsabilizarea aleşilor locali cu prioritizarea proiectelor locale şi competenţe în absorbţia fondurilor europene, în domeniile agriculturii, a schimbărilor climatice, sănătate, transport, precum şi altele, încă de la începutul noului exerciţiu bugetar. Reforma administrativă şi-a pus bazele în 1991, iar tentativele de îmbunătăţire au fost multiple. Salut iniţiativa acestui Guvern de a finaliza procesul cât mai rapid, de a reduce decalajele de dezvoltare interregionale şi de a scoate România de pe harta ţărilor subdezvoltate. De asemenea, decizia Curţii Constituţionale privind Legea descentralizării va juca un rol important în îmbunătăţirea actualului proiect de descentralizare. Acestea fiind spuse, Guvernul nu renunţă la ideea de reformă administrativă, ci ea va fi refăcută conform atenţionărilor din partea Curţii.
|
|
|
|
|
Domnul Mircea-Titus Dobre: "PNL îşi aminteşte de sănătate" Moţiunea depusă de PNL face parte din categoria prea bine exprimată de proverbul "După război, mulţi viteji s-arată!". Îi dau dreptate fostului ministru din PNL atunci când indică gravitatea din domeniul sănătăţii cauzată de lipsa anumitor medicamente compensate şi, da, suntem într-o cursă contra cronometru în care vieţi omeneşti sunt implicate. Domnul fost responsabil al Ministerului Sănătăţii ar trebui să înţeleagă faptul că această cursă a început din 2012, de când a preluat portofoliul, şi nu de când şi-a depus demisia. Mai mult, proiectele la care s-a lucrat cu fosta echipă a Ministerului Sănătăţii, menţionate în moţiune, nu au fost suspendate de către actualul ministru, ci ele au fost abandonate în momentul în care PNL s-a retras de la actul de guvernare şi a solicitat membrilor partidului său, secretarilor şi angajaţilor membrilor PNL să îşi depună demisiile. În ceea ce priveşte abilităţile de conducere ale fostului ministru, "cel fără de pată care aruncă primul cu piatra", îndrăznesc să le pun sub semnul întrebării şi să constat a fi cel puţin bizar faptul că solicită actualului ministru al sănătăţii să implementeze în 2 săptămâni ceea ce Domnia Sa nu a reuşit în aproximativ 2 ani de zile. Mai mult, făcând referire tot la eficienţa guvernamentală, fostul ministru a eşuat în a pune în practică directivele europene la primul mandat al său din 2005, dar şi la al doilea, preluat în 2012, iar cu ajutorul guvernării PDL, care nu a aplicat absolut deloc Directiva 105/89 privind transparenţa măsurilor care guvernează stabilirea preţurilor medicamentelor de uz uman şi includerea lor în sfera de aplicare a sistemului naţional de sănătate, o serie de medicamente nu au fost introduse în reţelele farmaceutice şi, prin urmare, românii nu au avut acces la diverse tratamente. Conform Directivei mai sus amintite, termenul maxim de includere sau neincludere a unor medicamente compensate pe liste nu trebuie să depăşească 180 de zile, iar dosarele trimise spre aprobare nu trebuie să depăşească termenul de 90 de zile, în caz contrar ţara membră a Uniunii Europene riscă proceduri de infringement. Aşa cum afirmam şi mai devreme, din cauza prestaţiei PDL la guvernare, România este unul dintre statele Uniunii Europene cu cele mai mari întârzieri în luarea deciziilor privind introducerea medicamentelor compensate pe liste, înregistrând o perioadă record de peste 5 ani. Tot sub incidenţa Directivei europene 105/89, moleculele şi noile indicaţii trebuie incluse pe liste şi reactualizate bianual. Dar de la actualizarea listei medicamentelor compensate de către domnul dr. Mircea Cinteză în 2005, succesorul său la minister, domnul Eugen Nicolăescu, a reactualizat lista o singură dată în 3 ani, în anul 2008. Tot în 2008 ministrul sănătăţii a aprobat Ordinul nr.318/2008 prin care stabilea ca listele de medicamente compensate să fie actualizate nu de două ori pe an, ci o singură dată, contrar directivei europene. Chiar şi aşa, ministrul delegat pentru sănătate din partea PNL a încălcat şi acest ordin, eliberat de Domnia Sa, în condiţiile în care din 2012, de la preluarea portofoliului, a anunţat noua listă a medicamentelor compensate abia un an mai târziu, la data de 1 iulie 2013, dar a fost amânată pentru data de 1 august 2013, pentru ca să fie amânată din nou pentru data de 1 ianuarie 2014. Nici la această dată lista nu era gata, dar, din nefericire, atunci când iniţiatorul moţiunii era la guvernare, bolnavii de cancer, ce nu aveau acces la medicamente compensate, nu reprezentau o tragedie iminentă. În încheiere doresc să asigur noul partid de opoziţie, PNL, că România a rămas pe mâini bune. Alocările de fonduri la sănătate au crescut până la 4,3% din PIB, iar postul de ministru din acest sector a fost preluat de către un tehnocrat, un om care vine din sistem şi care în activitatea sa politică s-a opus coplăţii în sistemul sanitar, măsura promovata de PDL, şi a fost de la bun început un susţinător al dezvoltării medicinei preventive în sistemul românesc. Şi le mai recomand să nu subestimeze abilităţile profesionale ale actualului ministru al sănătăţii, deoarece, având în vedere că măsura de subvenţionare a veniturilor medicilor rezidenţi, promisă de dl Nicolăescu, ce trebuia să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2014, dar care a fost în mod repetat blocată, domnul Bănicioiu a aplicat-o cu prioritate, şi sumele au fost transferate deja în conturile medicilor rezidenţi. Sunt convins că tot aparatul Executiv este conştient de necesitatea aprobării acestor liste şi, tocmai prin prisma importanţei vitale pe care o acordă, listele vor fi completate în mod eficient şi în cel mai scurt timp. Până atunci, îi rog pe responsabilii care s-au spălat pe mâini de aceste proiecte de importanţă majoră să stea deoparte şi să permită profesioniştilor să îşi facă treaba.
|
|
|
|
|
Domnul Andrei Dolineaschi: "Indexul progresului social, ca modalitate de testare a politicilor publice" O bună modalitate de a testa eficienţa politicilor publice în statele lumii o reprezintă studiile comparative ce măsoară creşterea economică sau produsul intern brut. Multe politici şi măsuri guvernamentale au fost inspirate de cercetările academice care îndrumă de cele mai multe ori paşii instituţionali. Progresul social, în măsura în care acesta este cuantificabil, este o altă metodă de a schiţa profilul unei ţări în comparaţie cu altele. Măsurarea progresului social este cu atât mai importantă cu cât acesta reprezintă capacitatea unei societăţi de a satisface nevoile de bază ale cetăţenilor săi, temelia relaţiei dintre cetăţeni şi comunitate şi crearea de condiţii pentru ca toţi indivizii să beneficieze de oportunităţi de dezvoltare. Indexul progresului social este un studiu cu o relevanţă mare pentru ţara noastră, condus de academicieni renumiţi din întreaga lume, reuniţi sub umbrela celor mai prestigioase fundaţii de dezvoltare socială. Studiul privind progresul social testează ţara noastră în 3 domenii-cheie: nevoi de bază, bunăstare şi oportunităţi. Fiecare domeniu-cheie este măsurat în funcţie de alte patru elemente relevante. Astfel, în ceea ce priveşte nevoile de bază ale românilor, cele mai mari scoruri se obţin în nutriţie şi servicii medicale şi siguranţă personală, însă nevoile românilor legate de apă şi canalizare, cât şi de adăpost nu sunt acoperite corespunzător. În ceea ce priveşte bunăstarea, românii au un acces ridicat la informaţii şi mijloace de comunicare, însă accesul la educaţie este, în continuare, limitat. Poate domeniul cel mai deficitar este cel legat de oportunităţi. Cel mai mic scor pe care România îl primeşte se referă la gradul de toleranţă şi incluziune. Românii nu respectă femeile, nu tolerează imigranţii şi pe cei de religii diferite, iar comunitatea românească nu funcţionează ca o plasă de siguranţă pentru cei aflaţi în dificultate. În concluzie, potrivit indexului progresului social, România se clasează pe locul 51 în clasamentul care cuprinde toate statele lumii. România stă cel mai bine la capitolul bunăstare, însă nevoile de bază nu sunt acoperite în mod satisfăcător. Cu toate acestea, punctele tari ale ţării noastre sunt nivelul scăzut al criminalităţii, asigurarea hranei, libertatea presei, rata obezităţii, folosirea apei ca resursă şi accesul egal la educaţie. Cu siguranţă, există o sumă de domenii unde România nu excelează, iar studiile precum cel privind indexul progresului social, ne ajută să păstrăm pe agenda publică şi pe cea legislativă acele zone unde este nevoie de o îmbunătăţire constantă a politicilor publice.
|
|
|
|
|
Domnul Mihăiţă Găină: "Costul uman al programelor de austeritate din UE. Cea mai severă condamnare a politicii de austeritate" Preşedintele Traian Băsescu şi liderii PDL ne tot flutură gogoriţa patriotismului lor, cum au salvat ei România, cât de bine au făcut ei românilor aplicându-le cea mai drastică şi nedreaptă politică de austeritate. Partidul Social Democrat a criticat încontinuu în ultimii 4 ani această aruncare a costurilor crizei economice pe umerii celor mai vulnerabili cetăţeni: salariaţii, pensionarii, şomerii şi persoanele care au nevoie de asistenţă socială. Dacă nu totdeauna am fost ascultaţi şi crezuţi, iată că acum s-au strâns o serie de date care arată că am avut dreptate să condamnăm politica de austeritate impusă autoritar românilor de tandemul Boc-Băsescu. Pentru a susţine această poziţie voi aduce ca dovezi datele adunate de Caritas Europa, o retea de ONG-uri care lucrează cu persoanele cele mai defavorizate, şi care relevă că impactul programelor de austeritate din Cipru, Grecia, Irlanda, Italia, Portugalia, Spania şi România i-a afectat în mod "disproporţionat" pe cei săraci. "La cinci ani de la începutul crizei, în 2008, se constată o uşoară creştere economică, dacă nu deloc, în schimb, există creşteri masive ale numărului de şomeri, iar milioane de oameni trăiesc în sărăcie", se indică în raportul Caritas. În cele ce urmează voi relata câteva din constatările acestei reţele, Caritas, în statele în care a fost impusă politica de austeritate. În Grecia, în pofida scenariului actual potrivit căruia ţara a schimbat direcţia şi a obţinut un excedent bugetar, Caritas semnalează "impactul enorm asupra societăţii greceşti, în 2013, al majorării impozitelor, al reducerii ajutoarelor sociale, inclusiv a pensiilor, al costurilor mai mari ale bunurilor din cauza creşterii impozitelor indirecte şi al creşterii şomajului". Relatările vorbesc despre "case care nu şi-au putut permite încălzirea pe timpul iernii şi unele fără electricitate", despre "o lipsă fără precedent a accesului la servicii sociale, inclusiv la servicii de sănătate" şi despre "problemele psihologice serioase" ale populaţiei, în condiţiile în care în Grecia s-a înregistrat o rată mare de sinucideri. De asemenea, numărul persoanelor fără adăpost se estimează că a crescut cu 25% din 2009. Cipru, cea mai recentă ţară de pe lista statelor cel care au apelat la un plan de salvare UE-FMI, completat cu cerinţe de austeritate, simte la rândul său povara acestor măsuri. Impactul crizei şi mai recentele măsuri de austeritate au fost resimţite de către personalul Caritas care furnizează servicii pe teren. Începând cu martie 2013, cutii cu produse alimentare şi obiecte de uz casnic au fost distribuite multor familii. În 2013, secţia pentru imigranţi a Caritas s-a ocupat zilnic de multe cazuri imigranţii şi solicitanţii de azil fiind cei mai afectaţi", se arată în raportul precizat. În Spania, rata record a şomajului (5,7 milioane de persoane în 2012, cea mai ridicată din UE) s-a tradus printr-o creştere a numărului de spanioli care solicită ajutorul Caritas. Anterior, imigranţii şi refugiaţii erau cei care apelau în general la organizaţia de caritate. Sănătatea este o problemă în Spania şi, de asemenea, în Irlanda, unde reducerile din sectorul public i-au supus pe cei mai vulnerabili riscurilor. În Portugalia, reducerile din sectorul public au evitat sistemul de sănătate, însă au avut un impact negativ asupra educaţiei. Reducerile masive din bugetul educaţiei din ultimii ani pot fi o tendinţă extrem de dăunătoare atât pentru oameni, cât şi pentru dezvoltarea economiei, având în vedere că Portugalia stă deja prost la indicatori importanţi, cum ar fi abandonul şcolar timpuriu. Solicitările pentru Caritas Portugalia au crescut în ultimii ani, în condiţiile în care s-a constatat aproape o dublare a numărului de familii pe care organizaţia le ajută în perioada 2011-2012. În Italia, o ţară care a introdus reforme şi reduceri bugetare pentru a evita solicitarea unui plan de salvare, s-a înregistrat o creştere de 25% a solicitărilor pentru organizaţie între 2011-2012. Raportul constată că mulţi italieni săraci se bazează pe un sistem european de redistribuire a surplusului de alimente, care a fost schimbat la sfârşitul lui 2013. Caritas Italia este preocupată de faptul că acest lucru va provoca o stare de urgenţă socială care va afecta peste 4 milioane de persoane ce trăiesc în sărăcie o problemă care trebuie abordată prin activarea unui fond naţional pentru ajutor alimentar. În ceea ce priveşte România care nu aparţine zonei euro, dar care a beneficiat, la rândul său, de un program UE-FMI , raportul constată că aceasta "are o problemă foarte răspândită şi profundă cu sărăcia". Majorarea TVA de la 19% la 24%, introdusă de Guvernul Boc în 2010, în cadrul programului UE-FMI, a afectat veniturile persoanelor sărace prin creşterea preţului la produsele de bază, constată raportul, adăugând că, potrivit sondajelor UE, 35% dintre români trăiesc în familii cu venituri mici. Prin urmare, sinucideri, şomaj, sărăcie şi mai mulţi oameni bolnavi, acestea sunt o parte din costurile sociale ale politicilor de austeritate. După ce au provocat acest dezastru social, domnii Băsescu-Boc, PMP-iştii şi PDL-iştii vor să-i păcălească din nou pe români să le dea votul la europarlamentare şi prezidenţiale.
|
|
|
|
|
Domnul Mihăiţă Găină: "Analfabetismul funcţional, o carie a civilizaţiei româneşti" "Nilul este un fluviu rămas de pe vremea faraonilor", "creierul este un organ oarecum indispensabil capului", iar "capitala SUA este Casa Albă", atâta ştiu şi scriu pe la lucrările de control ori alte examene mulţi dintre elevii noştri. Este adevărat că şi unii elevi din ţări care se mândresc cu un nivel ridicat de civilizaţie dau prin străchini la capitolul cultură. În SUA, 50% din liceeni cred că Sodoma şi Gomora sunt căsătoriţi. O familie de nivel mediu din Philadelphia are în casă o singură carte: cartea de telefon. Toate acestea par nişte glume amuzante care ne stârnesc, aproape involuntar, râsul, însă e doar realitatea crudă. Recent, UNESCO le-a făcut numărătoarea: 774 milioane de analfabeţi pe tot globul. Când spunem analfabeţi, ne gândim, desigur, la Africa Subsahariană, la ţările arabe, la Cuba sau la Argentina. Dar surpriză! Comisia Europeană ne spune verde în faţă: 53% dintre adolescenţii români nu înţeleg ceea ce citesc. În plină civilizaţie, eticheta de analfabetism funcţional ne-a fost lipită la vedere. Termenul de analfabetism funcţional este şi el o necunoscută pentru mulţi dintre români. Această sintagmă se referă la incapacitatea individului de a folosi deprinderile de citire, scriere şi utilizare a calculatorului în situaţiile de zi cu zi. Nu e vorba de inabilitatea de a citi, ci de inabilitatea de a înţelege ceea ce citeşti. O persoană analfabetă funcţional are dificultăţi în completarea unui formular, nu înţelege instrucţiunile scrise, descifrează cu greutate un articol de ziar, semnele de circulaţie, nu ştie să consulte un dicţionar sau orarul autobuzului. Aceste persoane devin subiecte ale marginalizării sociale, prezintă un risc mai mare de îmbolnăvire, de stres şi au venituri mai mici. Surprinzător sau nu, există, de asemenea, o corelaţie între crimă şi analfabetismul funcţional, dovedită de unele statistici. Rapoartele anuale privind sistemele comunitare de educaţie date publicităţii de Comisia Europeană încă situează ţara noastră în coada listei la criteriul ştiinţă de carte. Indicatorii pe baza cărora s-au tras concluziile sunt: absolvirea de studii universitare, renunţarea timpurie la şcoală, nivelul de înţelegere şi interpretare a textelor citite, numărul absolvenţilor de matematică, ştiinţă şi tehnologie, precum şi participarea adulţilor la activităţi de învăţare pe parcursul vieţii. În anul 2000, la Lisabona, CE îşi propunea o reducere cu cel puţin 20% a analfabetismului, şi până în 2010 90% dintre elevi să nu mai abandoneze şcoala timpuriu (la 18-24 de ani), iar 85% dintre tineri să termine liceul. Din nefericire, după aproape 14 ani de la încheierea tratatului, printre ţările din Uniunea Europeană corijente la educaţie se numără şi România, cu bulinele negre de rigoare. Suntem criticaţi că unul din doi adolescenţi români cu vârsta de 15 ani are dificultăţi de citire şi înţelegere a unui text. Conform cercetărilor, la nivelul elevilor de liceu neînţelegerea unui text e echivalentă analfabetismului funcţional pe piaţa muncii, adică elevii nu au capacitatea de a face corelaţii între secvenţele de informaţie cuprinse într-un text. Ceea ce este şi mai grav ar fi că rata tinerilor care îşi întrerup studiile după terminarea gimnaziului plasează România între primele cinci state europene ce se confruntă cu abandonul şcolar timpuriu. În ce priveşte numărul celor care renunţă foarte devreme la şcoală, pe primele poziţii se află Malta şi Portugalia, iar cei mai mulţi tineri interesaţi de continuarea studiilor sunt în Cehia, Polonia şi Slovacia. Dacă în ţara noastră 19% dintre elevi părăsesc devreme şcoala, în Malta putem vorbi de o rată de 42%, iar în Portugalia procentul înregistrat este de 39%. În România, rata abandonului şcolar creşte an de an, iar peste 70.000 de copii sunt nevoiţi, în prezent, să muncească în loc să înveţe, potrivit unui studiu realizat de Organizaţia "Salvaţi copiii!" Permiteţi-mi ca astăzi, în faţa dumneavoastră, să-mi exprim profunda îngrijorare faţă de aceste date, şi nu scepticismul cras pe care 1-a probat guvernarea PDL. Vă reamintesc că, ori de câte ori s-au dat publicităţii astfel de informaţii alarmante, dar veridice, fosta guvernare de dreapta a avut ca singură reacţie o meteahnă mioritică. În loc să ia vreo măsură, a contracarat, spunând la nesfârşit că europenii ne persecută. Îmi exprim convingerea că stă în puterea noastră, a celor care formăm actualul arc guvernamental, să corijăm aceste tare, iar măsurile care s-au luat până acum la nivelul ministerului educaţiei ţin să demonstreze că suntem pe drumul cel bun.
|
|
|
|
|
Doamna Elena Cătălina Ştefănescu: "Promovarea iniţiativei legislative cetăţeneşti ca instrument al democraţiei participative" Cetăţeanul român are la dispoziţie în acest moment o singură cale de a propune iniţiative legislative Parlamentului României. Alineatul (1) al art.74 din Constituţia României privind iniţiativa legislativă prevede că "Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative." În acest moment în legislaţia românească nu există nici măcar o singură iniţiativă legislativă propusă de cetăţenii români şi susţinută, potrivit Constituţiei, de 100.000 de semnături. De altfel, în toată istoria democraţiei noastre postdecembriste, doar două astfel de iniţiative au ajuns pe masa Curţii Constituţionale. Practica ne arată că art.74 din actul fundamental este inaplicabil şi nu produce efectele dorite la nivelul societăţii noastre. Legislaţia europeană conţine un instrument similar articolului 74, iniţiativa cetăţenească europeană. Prin intermediul acestui instrument, milioane de europeni, din 7 state membre ale UE, pot propune Comisiei Europene o iniţiativă legislativă. Astfel, un comitet al cetăţenilor format din 7 persoane din cele 7 state membre pot strânge 1 milion de semnături din partea unei populaţii de peste 450 milioane de locuitori ai Uniunii Europene. Concluzia pe care o tragem atunci când comparăm legislaţia europeană şi cea românească este faptul că, în ţara noastră, democraţia participativă rămâne un deziderat. Consider că procesul de legiferare este temelia unei societăţi sănătoase, dar într-o democraţie, fie şi ea tânără precum cea din ţara noastră, iniţiativa cetăţenească are un rol aparte. Responsabilizarea cetăţenilor, promovarea implicării şi participării civice ar trebui să ocupe un loc mai important şi mai consistent în legislaţia românească.
|
|
|
|
|
Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc: "Un nou pod peste Prut, obiectiv strategic pentru relaţiile noastre bilaterale" În cursul săptămânii trecute, Consiliului Judeţean Iaşi a aprobat un proiect ce prevede cedarea unei suprafeţe de 14 km din administrarea sa către domeniul public al statului, în administrarea Departamentului pentru proiecte de infrastructură şi investiţii străine. Conform media, acest demers prevede amenajarea unui pod peste Prut, autorităţile din Republica Moldova lucrând deja la un studiu de fezabilitate în acest scop. În calitate de deputat de Iaşi şi de membru în Comisia comună pentru integrare europeană dintre Parlamentul României şi Parlamentul Republicii Moldova urmăresc cu atenţie derularea relaţiilor bilaterale cu acest stat, în special pe dimensiunea proiectelor comune destinate dezvoltării regionale. Am susţinut frecvent necesitatea construirii unui nou pod peste Prut - investiţie pe care o consider un obiectiv strategic pentru relaţiile noastre bilaterale, iar intensificarea comunicării şi cooperării pe cât mai multe politici sectoriale cu Republica Moldova este justificată pe deplin de recentele evoluţii regionale. Dintre graniţele României cu state non-UE, cea cu Republica Moldova este cea mai lungă - 681,3 km, în întregime frontieră fluvială. De-a lungul ei există şi funcţionează opt puncte de trecere, la care se adaugă şi acest nou obiectiv strategic. În plan concret, utilitatea construirii acestui pod porneşte inclusiv de la oportunitatea de conectare a sa cu viitoarea autostradă Moldova - Transilvania. Problema infrastructurii rutiere în relaţia cu Republica Moldova este cu atât mai spinoasă cu cât drumurile naţionale care conectează punctele vamale de pe graniţă cu judeţele Moldovei necesită lucrări importante de reabilitare. În mod egal, crearea unui nou punct vamal este foarte bine-venită, în măsura în care singurul punct vamal rutier din judeţul Iaşi este Vama Sculeni. În acelaşi timp, aş dori să subliniez faptul că, în noul context regional, trebuie să acordăm o atenţie sporită securizării punctelor de frontieră, mai ales în calitate de ţară de frontieră a UE şi NATO. Aceste momente sunt inclusiv un test pentru fezabilitatea sistemelor puse la punct de România în pregătirea intrării în spaţiul Schengen. Cu acest prilej, trebui avută în vedere o abordare comună a României şi Republicii Moldova în privinţa controlului specific de la frontieră din ambele state, fiindcă acestea necesită încă să fie reglementate suplimentar. În ce priveşte securizarea frontierei dintre România şi Republica Moldova, lupta împotriva infracţionalităţii transfrontaliere implică, de asemenea, şi soluţionarea problemei transnistrene şi rezolvarea problemei frontierei de răsărit a Republicii Moldova care este atât de aproape de un conflict ce se dezvoltă în fiecare zi. Vă amintesc că, în decursul lunii trecute, Parlamentul European a aprobat alocarea a 2,6 miliarde de euro, în perioada 2014-2020, pentru securizarea frontierelor externe ale Uniunii Europene, mai mult de jumătate din valoarea acestui fond fiind destinată statelor membre care aplică prevederile Schengen sub forma unei asistenţe financiare pentru programele lor naţionale de securizare a frontierelor. În acest context, este prevăzut că România va primi un sprijin financiar considerabil, de cel puţin 61 de milioane de euro, vizând în special activitatea de combatere a criminalităţii transfrontaliere şi a imigraţiei ilegale. Să nu uităm că România a acordat şi acordă sprijin politic, diplomatic şi economic Republicii Moldova. Ca stat, am promovat mereu cooperarea bilaterală, iar acest punct vamal rutier de trecere este încă o dovadă a dorinţei comune de apropiere şi de dezvoltare de proiecte comune. De altfel, intensificarea cooperării este o necesitate pe care statul moldovean a invocat-o recent, subliniind că îşi pune speranţele în România şi în Uniunea Europeană pentru a face faţă sabotajului Federaţiei Ruse pe tema gazelor. În opinia mea, proiectele mici, concrete, care dezvoltă relaţiile bilaterale pe cât mai multe domenii de politică sectorială sunt cel mai bun răspuns pe care România îl poate da Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse, dar şi cel mai eficient exemplu pentru foaia de parcurs a relaţiilor Uniunii Europene cu statul moldovean.
|
|
|
|
|
Domnul Nechita-Stelian Dolha: "Legea camerelor agricole sau ghid despre cum să faci o lege absolut inutilă" Ieri Camera Deputaţilor a dezbătut pentru a doua oară o lege care în forma adoptată nu foloseşte nimănui: cea a camerelor agricole. Trimisă de Preşedinţie pentru reexaminare din cauza a 8 puncte considerate vulnerabile noi, Parlamentul, n-am făcut altceva decât să ne învârtim în jurul cozii şi să o păstrăm neatinsă, de parcă ar fi cine ştie ce comoară de reglementare în materie legislativă. În realitate e un fiasco usturător. Ştiţi ce au spus cei care au dorit să mergem înainte cu această lege în comisia de specialitate, şi mă refer, evident, la reprezentanţii puterii? Cei care n-au dorit să profităm de faptul că o avem din nou în dezbatere şi să facem măcar în ceasul al 12-lea o lege bună? Că, da, e proastă, n-are osatură, e nefuncţională, nu sunt alocaţi bani nici măcar pentru înfiinţare, permite ingerinţele politice în alegerile pentru structurile de conducere ale camerelor agricole, dar să-i dăm drumul aşa! Să acceptăm adoptarea în formula aceasta, după care stăm, ne gândim, eventual ne consultăm cu reprezentanţii agricultorilor, că n-a fost cazul cu acest proiect legislativ, şi facem altă lege bună. Că, de vreme ce la origine e o ordonanţă a Guvernului Ponta, nr.58/2013, care-şi produce deja efectele, iar în 14 judeţe oamenii s-au adunat şi au făcut comisii de alegeri pe noua lege, să nu-i tulburăm parcursul otrăvit, să o trimitem în Monitorul Oficial şi apoi să ne punem pe treabă. "Nu putem să fim de acord cu acest act normativ, nu ne satisface, dar să alegem răul cel mai mic", a fost replica unui distins coleg ce a votat în comisie favoarea acestei legi. Să o luăm de la capăt, cu o subcomisie a Comisiei de agricultură, eventual să mai trimitem zeci şi sute de specialişti şi demnitari să vadă din nou cum se întâmplă că în Franţa, Elveţia, Cehia aceste structuri ale fermierilor pot funcţiona, pot fi adevărate laboratoare pentru agricultori, şi la noi nu! Şi, probabil, după ce ne iese legea aceea minunată, vine Executivul cu o altă ordonanţă care gâtuie legea, aşa cum a făcut cu prima intabulare Guvernul Ponta 3. Şi ne trezim că suntem în 2020 şi ne-a prins următorul exerciţiu bugetar al UE tot fără camere agricole care să-i ajute pe fermieri să acceseze fonduri, care să le ofere consultanţă, să-i ajute să se organizeze, etc. Există câteva principii simple care ar putea să tranşeze odată pentru totdeauna problema: asumarea finanţării de la buget a camerelor agricole cel puţin până în momentul în care devin structuri puternice, cuplat cu un sistem de cotizaţii stimulative legat de plăţile prin APIA şi tăierea oricărei ingerinţe a politicului în alegerile pentru aceste structuri. Cum actuala putere nu poate rezista unei asemenea ispite de a subordona din start aceste structuri, pentru a influenţa spaţiul rural, aşa cum îşi doreşte să subordoneze aproape totul, e greu de crezut că există vreo şansă de a avea prea curând camere agricole viabile.
|
|
|
|
|
Domnul Laurenţiu Ţigăeru Roşca: "Să luptăm cu toate forţele împotriva corupţiei!" Mă aflu astăzi la tribuna Parlamentului ca să condamn ferm pe toţi aceia care au cerut voturile cetăţenilor pentru a ajunge în funcţii de conducere ale statului pentru ca, mai apoi, să ducă bătălii grele împotriva justiţiei şi a libertăţii presei şi să uite principalul obiectiv pe care şi l-au asumat în faţa cetăţenilor: un trai mai bun. Vineri, asistentul secretarului de stat al Statelor Unite ale Americii, Victoria Nuland, declara că Statele Unite îşi vor intensifica activităţile în regiune, "pentru a ajuta ţările să promoveze o guvernare curată şi responsabilă, o societate civilă activă şi liberă, o presă independentă şi pentru a ajuta guvernele şi cetăţenii în eforturile lor de a expune şi elimina corupţia oriunde s-ar ascunde." La câteva zile după, ambasadorul Marii Britanii în România, Excelenţa Sa domnul Martin Harris, declara că "a văzut o justiţie din ce în ce mai independentă în România (...) care a luptat împotriva corupţiei cu o determinare impresionantă." Este binecunoscut faptul că atât Statele Unite ale Americii, cât şi partenerii noştri europeni au susţinut permanent lupta anticorupţie din România, însă contextul regional marcat de criza din Ucraina, dar şi faptul că România (cel puţin până când premierul Victor Ponta nu va decide altfel) este singurul stat din regiune asupra căruia influenţa Rusiei este nesemnificativă, au făcut ca interesul SUA pentru destructurarea corupţiei din ţara noastră să crească, deoarece corupţia este un flagel care poate aduce atingeri grave siguranţei naţionale. În context regional, România pare să reprezinte, în acest moment, cea mai viabilă opţiune pentru SUA, probabil ca o consecinţă a politicilor guvernamentale din ultimii ani ale statelor vecine, Ungaria şi Bulgaria, care au ajuns să fie dependente şi direct influenţate de Moscova, chiar dacă, la fel ca şi România, sunt membre ale UE şi NATO. Statele Unite se situează în acest moment pe locul 12 în ceea ce priveşte investiţiile străine în ţara noastră, însă nu putem ignora prezenţa tot mai consistentă a unor mari companii americane, unele dintre ele chiar cu caracter strategic. De asemenea, nu putem ignora nici gradul de confort pe care ni-l oferă Parteneriatul strategic cu SUA, având în vedere evenimentele recente din Ucraina. Aşadar, semnalele venite de peste ocean nu sunt întâmplătoare şi pot fi traduse ca o garanţie că interesul Statelor Unite pentru regiune este în continuare uriaş, contrar opiniilor unor analişti. Este evident, însă, că investiţiile strategice pe care partenerii americani vor să le dezvolte în ţara noastră vor fi consistente, aşa cum am mai spus, doar atunci când România va putea oferi garanţii reale legate de lupta împotriva corupţiei, cheltuirea cu responsabilitate a banului public şi independenţa presei. Ce face premierul Victor Ponta în acest context? Aspirant al fotoliului de preşedinte al României, evită să se alăture liderilor europeni şi Statelor Unite şi să-şi manifeste îngrijorarea, indignarea cu privire la recentele evenimente din Ucraina, aşa cum ar fi firesc. Mai mult, ignoră mesajele transmise de partenerii noştri americani şi se erijează în apărătorul propriilor baroni locali, acuzând, într-un glas cu aceştia, că procurorii fac poliţie politică. Partidul Social Democrat al ultimilor zece ani s-a concentrat exclusiv pe deţinerea controlului absolut asupra judeţelor ţării, pe subjugarea românilor, pe controlul asupra justiţiei şi asupra gestionării banului public. PSD-ul lui Năstase, la fel ca şi PSD-ul lui Ponta nu a avut niciun moment intenţia să aducă România la un nivel de prosperitate comparativ cu restul ţărilor europene, pentru că baronii locali, nucleul dur al acestui partid, nu au fost şi nu vor fi niciodată interesaţi să ofere cetăţenilor progres şi bunăstare, deoarece apariţia investitorilor şi crearea de locuri de muncă în sistemul privat le sunt nefavorabile, acestea oferind românilor acea libertate care, inevitabil, va duce la pierderea monopolului, desfiinţarea baronimii şi clătinarea "imperiului PSD". Aşadar, stimaţi colegi, premierul a ales să ignore recentele evenimente din regiune, dar şi mesajele transmise de occident. A renunţat la intenţia de a oferi românilor o creştere a nivelului de trai (vă asigur că mereu a fost doar o intenţie, atât timp cât a rămas la nivel pur declarativ) şi s-a lăsat convins de baronii locali că bătălia cea mai importantă pe care Guvernul României trebuie să o dea în interesul direct al cetăţenilor are caracter intern şi se poartă, de fapt, cu Justiţia. Nu pot să nu mă întreb cam câtă energie îi rămâne premierului Ponta pentru a gestiona adevăratele probleme ale românilor, după o luptă acerbă împotriva justiţiei?! Partidul Naţional Liberal, stimaţi colegi, este cel mai puternic partid al dreptei şi singurul care poate aduna în jurul său forţele prooccidentale. Aşa cum spunea şi preşedintele Crin Antonescu, "Traian Băsescu şi partidele lui, fie că vorbim despre fostul partid, PDL, sau despre partidul domnului Tomac, sunt suficient de slabe şi suficient de lipsite de credibilitate pentru a nu-l putea opri nici pe domnul Ponta, pentru a nu putea opri nici PSD-ul să pună mână pe putere şi să facă, aşa cum deja domnul Ponta ne anunţă, PSD peste tot. PSD la Parchet, PSD la tribunale, PSD la Guvern, PSD la Institutul de Meteorologie, PSD la Liga de fotbal, PSD peste tot." Închei prin a vă relata o scurtă povestire. Se spune că Ceauşescu, nu cu mult timp înaintea anului 1989, aflat în vizită oficială în URSS, a primit cadou de la Gorbaciov un autoturism de lux. A acceptat cadoul, l-a urcat pe vapor şi l-a trimis în România. După o scurtă perioadă, Ceauşescu şi-a trimis oamenii să pregătească maşina primită în dar, în vederea unei deplasări. Numai că, surprinzător, autoturismul nu pornea, cauza identificată fiind lipsa motorului. Contrariat fiind, Nicolae Ceauşescu l-a sunat pe Gorbaciov sa-i transmită că autoturismul primit în dar nu are motor, acesta replicându-i că pe panta pe care se află, nu are nevoie de motor. Vă asigur că, la fel ca şi tovarăşul Nicolae Ceauşescu, nici tovarăşul Victor Ponta nu are nevoie de motor!
|
|
|
|
|
Domnul Dorinel Ursărescu: "PSD a revenit la practicile din epoca Năstase: a început să racoleze primari de la alte partide" În anul 2004, PSD ducea o politică agresivă de destructurare a PNL, prin încercări repetate de racolare a primarilor liberali. În prezent, PSD s-a reîntors în timpurile de tristă amintire ale anilor 2000-2004 şi continuă să revină la comportamentul şi practicile partidului-stat din vremea lui Adrian Năstase. Am atenţionat încă de pe vremea când USL mai exista că erau semnale certe din care rezulta că PSD ignoră/dinamitează în judeţul Neamţ (mă limitez să mă pronunţ doar la situaţia din judeţul din care fac parte) protocolul USL şi că intenţionează să racoleze primari ai PNL. Într-un fel, septembrie 2009 este echivalentul lui ianuarie - aprilie 2014. În Neamţ, rolul PDL din declaraţiile toamnei anului 2009 l-a preluat PSD. Social-democraţii nemţeni au subminat protocolul USL (în paralel, la centru PSD a forţat scoaterea PNL de la guvernare), tocmai pentru a-şi uşura misiunea de racolare a primarilor liberali. Şi după ce oficial acest protocol a fost denunţat, PSD a trecut la fapte. Pe 27 martie 2014, o ştire Agerpres informa: "Trei primari de la PNL şi 13 primari de la PDL s-au alăturat filialei PSD Neamţ şi vor coordona organizaţiile locale, a anunţat joi deputatul Ionel Arsene, preşedintele filialei social-democrate nemţene". În septembrie 2009, PSD ţipa că PDL - în septembrie 2009, erau încă parteneri la guvernare - îi racolează primari. Acum PSD procedează la fel. Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face, aşa sună un vechi proverb românesc. În septembrie 2009, PSD-ului nu-i plăcea ce i se întâmplă. Şi în loc ca PSD să încerce să prevină acest flagel, este vorba de racolarea/migrarea primarilor, când s-a aflat la guvernare sub steagul USL nu a schiţat niciun gest pentru modificarea legislaţiei în privinţa aleşilor locali. PNL singur în USL nu avea forţa necesară să treacă o iniţiativă legislativă în acest sens. Faptul că PSD nu a avut nici cea mai mică intenţie de a modifica legislaţia pentru a împiedica racolările de primari demonstrează că de mult a premeditat începerea racolărilor. Într-un fel istoria se repetă. Cine a spus că PSD-ul condus de Victor Ponta face paşi mari înapoi spre PSD-ul condus de Adrian Năstase nu a făcut această declaraţie din raţiuni electorale şi nu a greşit cu nimic. Aş vrea să reamintesc datele unui studiu IPP (Institutul pentru Politici Publice) din 2003: "Partidul Social Democrat aproape şi-a dublat numărul de primari în intervalul 2000 - 2003, după cum urmează: 1.050 primari în 2000, 1.548 primari în 2001, şi 1.947 primari in 2003". După cum se vede, ceea ce se întâmplă acum (şi în Neamţ a început deja) nu reprezintă o practică nouă. PSD 2014 nu este cu nimic deosebit de PSD 2001-2003. Numai că la alegerile din 2004, acest număr uriaş de primari nu a ajutat prea mult PSD, care nu a strălucit în alegerile locale şi generale. Sunt convins că la fel se va întâmpla şi la viitoarele scrutine din 2014 şi 2016.
|
|
|
|
|
Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu: "PNL este singurul capabil să scape România de fanariotismul politic şi economic" De 14 ani, România în loc să evolueze, faci paşi înapoi. În plan extern reculul este evident. Lideri slabi, precum Traian Băsescu şi Victor Ponta, supravieţuiesc pentru că nu iau nicio decizie fără aprobare de la "Înalta Poartă". Primul s-a menţinut în funcţie numai în urma intervenţiilor incorecte ale unor oficiali ai CE şi cu sprijinul unor ambasade interesate. Al doilea şi-a cedat prerogativele economice total FMI, indiferent dacă punerea în aplicare a unor soluţii venite dinspre acest organism nu este potrivită pentru specificul României şi soluţiile sunt contrare interesului cetăţeanului român. Cei doi nu înţeleg că sunt aleşii unui popor demn şi că trebuie să conducă România cu demnitate, nu stând drepţi şi aşteptând soluţii din afara României. În plan intern, din punct de vedere economic România este împărţită în adevărate feude conduse de baroni locali, care în multe situaţii au depăşit limitele legii. Între 2001 şi 2004, Adrian Năstase a fost cel care a promovat şi susţinut "baronii roşii" ai PSD. După 2004, odată cu preluarea puterii la Palatul Cotroceni de către Traian Băsescu, acesta a promovat şi susţinut "baronii portocalii" ai PDL, astăzi mulţi dintre ei travestiţi în PMP în încercarea zadarnică de a-şi şterge urmele. De doi ani de zile premierul Victor Ponta a reluat ceea ce a început Adrian Năstase şi susţine intens "baronii roşii", promovând, alături de cei cu vechime, pe cei din noua generaţie care, la fel, au ajuns în această categorie prin afaceri preferenţiale cu statul. În loc să promoveze politici care să modernizeze România, PSD preferă ca prin practici abuzive să menţină ţara în feudalism economic, feudalism politic şi feudalism electoral. PNL a făcut o alianţă cu PSD tocmai pentru impunerea unui proiect pentru o Românie în care competenţa, profesionalismul şi valoarea să stea la baza dezvoltării. Din păcate, PSD nu a ales să meargă pe această soluţie, ci a preferat varianta susţinerii intereselor clientelare, netransparente, iar premierul Ponta a renunţat la mandatul pe care i l-au dat românii şi a ales să-şi canalizeze energiile pentru satisfacerea intereselor liderilor săi de partid, devenind o marionetă a baronilor locali. Din opoziţie, PNL nu se va dezice de ceea ce a promis românilor şi va promova aceleaşi măsuri de stimulare a economiei care fuseseră asumate de guvernul USL, dar la care PSD a renunţat: reducerea contribuţiilor de asigurări sociale cu 5 puncte procentuale şi neimpozitarea profitului reinvestit ş.a. Dacă speranţa noastră atunci când am format USL nu s-a împlinit, atunci îi asigurăm pe români că PNL este singurul partid care are calitatea morală de a cere socoteală celor care nu şi-au respectat angajamentele luate faţă de ei şi că are forţa electorală de a sancţiona PSD pentru renunţarea la principiile care au stat la baza formării USL.
|
|
|
|
|
Domnul Ioan Tămâian: "Necesitatea sprijinirii apicultorilor din România" De curând, Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin, a declarat că soluţia cea mai bună de combatere a crizei alimentare ar putea fi susţinerea fermelor de familie şi a fermelor mici, acţiune cu un potenţial rezultat pe termen mediu şi lung. Astfel, una dintre fermele de familie poate fi şi cea apicolă, ocupaţie care în România a ajuns la un nivel îmbucurător. Este de asemenea lăudabil faptul că programele de finanţare europeană pot aloca sume de bani în acest sens din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, un instrument de finanţare creat de Uniunea Europeană pentru implementarea Politicii Agricole Comune. Însă, în acest context, accesarea de fonduri europene în vederea extinderii unei ferme de familie cu caracter apicol este îngrădită de reglementările impuse prin noul Program Naţional de Dezvoltare Rurală. Prin condiţiile impuse tinerilor fermieri, punctajul prevăzut de proiectul care se află în dezbatere este deosebit de ridicat, aceştia fiind nevoiţi să deţină un număr mare de familii de albine pentru accesarea sumei minime nerambursabile. În aceste condiţii, întrebarea care inerent se ridică este: cum pot tinerii să acceseze fonduri pentru înfiinţarea unei ferme de familie cu specific apicol dacă li se impun condiţii atât de ridicate pentru suma minimă? Dacă doresc să înceapă o afacere, cum o încep? Mai mult, prin vechile reglementări, la un calcul simplu, o persoană care dorea să acceseze fonduri în vederea înfiinţării unei afaceri apicole avea nevoie de mai puţine familii de albine pentru suma minimă nerambursabilă, conform datelor declarate de către Ioan Fetea, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România. Este foarte simplu de înţeles că, dacă un apicultor deţine câteva zeci de familii de albine, poate fi considerat unul de clasa medie spre mare, cu putere economică. Dar şi acesta, la rândul lui, are nevoie de fondurile europene, la orice nivel de producţie s-ar afla, deoarece dezvoltarea afacerii apicole sau fermei sale familiale trebuie să fie în final aducătoare de venit. Este mai mult decât clar faptul că, având o bază materială de câteva zeci de familii de albine, finanţarea cerută va fi direct proporţională cu nivelul afacerii sale, condiţiile de accesare şi cerinţele fiind din ce în ce mai stricte şi mai greu de realizat. Astfel, se poate observa că atât potenţialul producător apicol, cât şi apicultorul cu o anumită bază materială întâmpină greutăţi în accesarea fondurilor europene de profil. Din declaraţiile ministrului Daniel Constantin se poate uşor observa dorinţa de sprijinire a tinerilor cu spirit întreprinzător, mai ales a gospodăriilor care doresc să intre în categoria fermelor de familie. Dar cum se va putea implementa acest sprijin dacă vor fi menţinute condiţiile actuale de accesare a fondurilor europene destinate domeniului apicol? În acest fel, îi vom bloca de la o eventuală accesare pe cetăţenii şi familiile care deţin mici afaceri din domeniul agricol, fără a ne mai mira defel că România este ţara europeană cu cel mai mic grad de absorbţie a fondurilor europene. Pentru a armoniza, şi în acelaşi timp a simplifica modul de absorbţie a fondurilor europene, care, conform declaraţiilor reprezentanţilor Ministerului Agriculturii, se situează la un nivel ridicat, este nevoie de o armonizare a legislaţiei româneşti cu legislaţia europeană, mai ales în ceea ce priveşte domeniul accesării, în vederea sprijinirii familiilor tinere care doresc să înceapă o afacere într-un domeniu clar, transparent şi eficient, şi nu de declaraţii contradictorii, care nu au decât rolul de a-i face pe mulţi cetăţeni cu spirit întreprinzător să renunţe la a mai accesa fonduri europene.
|
|
|
|
|
Domnul Costel Alexe: În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu privire la unul dintre cele mai importante subiecte ale României, din punctul meu de vedere, în prezent şi pentru următorii ani: măsurile de stimulare a economiei şi poziţia PNL în contextul alegerilor europene. Măsurile pe care PNL le-a propus (reducerea CAS cu 5 puncte procentuale la angajator şi neimpozitarea profitului reinvestit) sunt răspunsul nostru la două mari probleme ale societăţii româneşti: locurile de muncă şi investiţiile. Reducerea contribuţiilor de asigurări sociale este o măsură favorabilă atât pentru mediul de afaceri, cât şi pentru angajaţi. În România datele arată că munca la negru este dublă faţă de restul Europei, iar impozitarea muncii este printre cele mai mari din Europa. Reducerea CAS poate însemna mai multe locuri de muncă noi, mai puţini bani plătiţi la negru şi salarii mai mari. Într-o ţară în care investiţiile s-au oprit din lipsă de bani, iar finanţarea prin sistemul bancar este dificilă, neimpozitarea profitului reinvestit este o soluţie pentru mediul de afaceri care are nevoie de resurse financiare alternative pentru a se dezvolta. Nu credem în vorbele frumoase şi promisiunile lui Victor Ponta. Vrem să vedem fapte, un calendar clar de adoptare şi aplicare a acestor măsuri. Dacă ele nu vor fi adoptate până la 1 mai, PNL va introduce moţiune de cenzură. Săptămâna trecută PNL s-a întâlnit cu reprezentanţi ai mediului de afaceri care şi-au exprimat nemulţumirea faţă de întârzierea de către guvern a acestor măsuri. Premierul nu are nicio scuză pentru amânarea acestor măsuri. Ele depind doar de voinţa şi decizia politică. Promisiunile lui Victor Ponta nu mai pot fi luate in serios. După atâtea experienţe care ne-au arătat că Victor Ponta una spune şi alta face, premierul nu mai poate fi crezut pe cuvânt. PNL a depus peste 1.200.000 de semnături la Biroul Electoral Central pentru susţinerea listei de candidaţi la europarlamentare. Acest număr impresionant de semnături reprezintă un bun indicator al susţinerii oamenilor pentru liberali. PNL are capacitatea de a obţine un rezultat de 25% la europarlamentare şi de a se mobiliza pentru a le demonstra românilor că este singurul partid occidental al României, care crede într-o Europă unită şi puternică. Liberalii vor o Europă mai puternică, o Europă mai dinamică din punct de vedere economic şi mai puţin birocratică, o Europă unită, cu acţiuni şi cu politici coerente. PNL susţine o reprezentare demnă a României în Uniunea Europeană. România are şansa, în Uniunea Europeană, de a deveni cu adevărat puternică.
|
|
|
|
|
Doamna Eleonora-Carmen Hărău: "Un apel la decenţă şi responsabilitate" Vă mărturisesc că în perioada relativ scurtă pe care am traversat-o ca politician, circa un an si jumătate, m-am confruntat cu câteva împrejurări în care mi-a fost ruşine că fac parte din clasa politică. M-a încercat regretul că am decis, în toamna anului 2012, să mă implic în politică, părăsind mediul economic şi pe cel didactic, activităţi în care m-am format şi am performat cu onestitate, cu seriozitate, cu mândrie. Numai gândul la hunedorenii mei şi la promisiunea pe care le-am făcut-o, că mă voi lupta pentru ca Hunedoara noastră să-şi recapete demnitatea prin relansare economică, m-a făcut să rămân pe loc şi să nu-mi dau demisia din Parlament. Între timp, am găsit în Grupul parlamentar al PNL, şi nu numai, între specialiştii care susţin activitatea deputaţilor PNL, oameni de mare valoare profesională şi morală care se luptă, fără să se laude cu aceasta, să facă lucruri bune pentru ţară şi pentru cei care i-au trimis în Parlament. Optimismul meu în legătură cu posibilitatea de a-mi îndeplini agenda politica a colegiului în mediul în care m-am format anterior a crescut (am deja nişte realizări şi obiective bifate) şi nu mă mai bântuie gândul demisiei. Dar a rămas amărăciunea de a constata cât de mult a coborât nivelul confruntării politice, al discursului politic, şi cât de puţin este respectul acordat adversarilor politici şi profesiei de politician de către o parte dintre practicanţii ei. Confruntarea de nivel suburban la care am asistat, în aceste zile, între doi dintre cei mai înalţi demnitari ai statului român, preşedintele şi premierul, este de neconceput într-o ţară în care democraţia este autentică. Pentru că democraţia autentică, etimologic vorbind, conducerea de către popor, ar trebui să se facă aşa cum poporul doreşte şi în interesul lui. Iar dacă vreun politician are impresia că poporul român îşi doreşte ca preşedintele şi premierul să se jignească, ameninţându-se reciproc cu puşcăria, ca la uşa cortului, atunci acel politician este orb şi surd. Încep să înţeleg că democraţia românească există doar în componenţa electorală, cu alegeri dese, mult prea dese, generate de o foarte neinspirată modificare legislativă. Cu aceste ocazii, din ce în ce mai puţini cetăţeni, beneficiari ai campaniilor de cumpărare a voturilor, sub influenţa unor adevărate maşinării de dezinformare, vin la urnă, sunt jefuiţi de singura lor avere cetăţenească - votul - şi apoi părăsiţi. Noi, toţi aceia, destul de mulţi la număr, care am venit în Parlament cu agenda cetăţenilor, trebuie să facem front comun şi să le cerem la unison celor care fac de ruşine profesia de politician prin limbaj violent necontrolat să înceteze! Impresia că odată cu sfârşitul celui de al doilea mandat al domnului preşedinte Băsescu lucrurile vor intra pe un făgaş normal este, după părerea mea, greşită. Faptul că preşedintele Băsescu va părăsi Cotroceniul nu va fi suficient. Cei care s-au format la şcoala Domniei Sale par a fi pregătiţi să continue, în marea lor majoritate, pe aceeaşi linie şi mai ales domnul prim-ministru Ponta a dovedit, în câteva ocazii (ultima oară zilele trecute) că are mare potenţial să coboare şi mai jos nivelul discursului politic. Haideţi să facem cu toţii efortul să-i reeducăm pe aceşti colegi sau, dacă nu sunt dispuşi să se supună regulilor de decenţă şi responsabilitate, să le blocăm accesul spre înalte demnităţi în stat, în interesul cetăţenilor şi pentru demnitatea profesiei de politician.
|
|
|
|
|
Domnul Nechita-Adrian Oros: Astăzi, de la această tribună, doresc să atrag atenţia colegilor mei deputaţi de pe tot eşichierul politic să nu respingă Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.74/2010 pentru modificarea unor acte normative din domeniul educaţiei şi cercetării, PL-x nr. 522/2010, care se află pe ordinea de zi pentru şedinţa Camerei Deputaţilor. Membrii Grupului Partidului Naţional din Camera Deputaţilor nu sunt de acord cu respingerea textului ordonanţei din anul 2010 care stabilea o agenţie pentru alocarea banilor cercetării, UEFISCDI, mai putin dependentă de Ministerul Educaţiei sau alţi factori direct interesaţi. Ţin să precizez că atât la dezbaterile generale din plen, cât şi la sesiunea de vot final, PNL nu va vota lichidarea UEFISCDI, deoarece desfiinţarea acesteia va avea un impact internaţional în detrimentul reputaţiei României. UEFISCDI reprezintă un punct naţional de referinţă la nivel european, care prin intermediul proiectelor implementate a adus contribuţii valoroase la dezvoltarea de politici publice pentru învăţământul superior, cercetare-dezvoltare şi inovare. Agenţia fusese creată în anul 2010, din nevoia de a reduce cheltuielile de administrare a cercetării, prin punerea sub aceeaşi umbrelă a trei unităţi diferite, iar comasarea s-a produs cu scopul declarat de a eficientiza cheltuielile publice. Această economie a fost importantă, dată fiind subfinanţarea cronică a acestui domeniu România se află pe ultimul loc între ţările membre ale Uniunii Europene din perspectiva cheltuielilor de cercetare, cu sub 0.5% din PIB (public şi privat) şi aproape la o cincime din media UE. Cea mai importantă schimbare din 2010 până în prezent este în ceea ce priveşte evaluatorii. Astfel, spre deosebire de perioada 2008-2009, când proiectele de cercetare au fost evaluate numai de către evaluatori naţionali (începând cu anul 2011, noua instituţie, UEFISCDI, a implicat evaluatori internaţionali pe toate programele administrate. Astfel, din totalul evaluatorilor, aproximativ 81% lucrează în alte ţări, în universităţi sau institute de prestigiu. Prin respingerea Ordonanţei de urgenţă nr.74/2010 se va permite un control politic asupra fondurilor din cercetare - şi aşa puţine - şi se desfiinţează o agenţie care funcţiona deja de patru ani la parametri profesionişti. Totodată, se va crea şi o desincronizare legislativă, având în vedere faptul că, în mai multe acte normative din domeniul învăţământului superior, cercetării, dezvoltării şi inovării, se face referire la instituţiile reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2010, care ar conduce la o blocare ori perturbare a finanţării sistemului de învăţământ superior, cercetării, dezvoltării şi inovării PNL nu va vota lichidarea UEFISCDI, o instituţie prodigioasă care a asigurat Secretariatul Procesului Bologna, iar prin intermediul proiectelor implementate a adus contribuţii valoroase la dezvoltarea de politici publice pentru învăţământul superior, cercetare-dezvoltare şi inovare şi a cărei activitate a reprezentat un real progres în administrarea proiectelor de cercetare, faţă de perioada anterioară înfiinţării ei.
|
|
|
|
|
Domnul Radu Zlati: "Cum România domnului Şova îşi fură singură căciula" Cu toţii suntem mai mult sau mai puţin convinşi de faptul că dezvoltarea infrastructurii rutiere reprezintă unul dintre obiectivele majore de investiţii în perioada pe care statul şi economia românească o traversează. Dacă aceste obiective de investiţii pot fi realizate prin atragerea de fonduri europene, cu atât mai bine, vom spune cu toţii. Dar pentru realizarea acestui obiectiv major trebuie îndeplinite în mod simultan mai multe condiţii: un management decent al resurselor (de cunoaştere a problemelor: de personal, financiare, instituţionale, legislative), viziune prospectivă, onestitate în conceperea, finanţarea şi implementarea proiectelor, respectarea neabătută a legislaţiei interne şi internaţionale, voinţă politică - în cele din urmă, dar nu şi cel mai puţin important ingredient pentru rezolvarea unei probleme rămasă nerezolvată de peste două decenii. Unde este România aflată sub zodia guvernului Ponta 3? Simplu de constatat, dacă vom avea curiozitatea să parcurgem drumurile patriei - fie cu automobilul, fie pe hartă. Pe hartă îi place şi domnului Şova, actualul ministru al transporturilor, să se plimbe şi să ne arate cât de frumos este viitorul. Pentru că prezentul este în cel mai bun caz cenuşiu, evident că viitorul domnului Şova are evidente nuanţe roz-bombon, bătând spre roşu, culoare emblematică pentru o orientare politică cu totul respectabilă, de altfel. Numai că viitorul domnului Şova riscă să rămână o fantasmă, iar rozul să vireze înspre maroul unui eşec, devenit din păcate aproape previzibil. Şi acest fapt se va întâmpla cu atât mai mult cu cât, în proiectele sale, domnul Şova şi oamenii domniei sale pare că au pierdut contactul cu realitatea. Mă bazez în afirmaţia de mai sus pe simplu fapt că, de exemplu, în ceea ce priveşte fondurile europene nerambursabile România beneficiază în cadrul Programului de finanţare POST FEDR 2007-20013, care are în vedere construcţia de variante ocolitoare la nivel de drum naţional şi la reabilitarea drumurilor naţionale existente, de aproape 500 de milioane de euro (449.882.694 euro) care trebuie atraşi până la 31.12.2015; din această sumă statul român a atras până în prezent doar aproape 150 de milioane euro (147.058.808 euro), adică o rată de absorbţie de doar 32,69% pentru primii 5 ani de zile. Este drept, domnul Şova şi echipa Domniei Sale trebuie să recupereze, în cazul menţionat mai sus, tot ceea ce nu s-a făcut timp de 5 ani de zile, ani dominaţi de ministeriatele PDL la transporturi. Dar această recunoaştere nu absolvă incapacitatea de evaluare obiectivă a măsurilor care trebuie luate pentru ca România să nu piardă accesul la banii rămaşi la dispoziţia ei, cu condiţie să respecte regulile jocului impuse de către UE şi Comisia Europeană. Din păcate, planurile realizate de către Ministerul Transporturilor pentru completa absorbţie a fondurilor europene pe Programul POS T 2007-2013 se pare că sunt fantasmagorice. Această strategie privitoare la completa absorbţie a fondurilor europene nerambursabile aferente construcţiilor de infrastructură rutieră se bazează în principal pe faptul că CNADR şi ministrul transporturilor se dovedesc prea optimiste în evaluarea riscurilor (prin minimalizarea acestora) şi în gradul de realizare a obiectivelor propuse (termene prea scurte pentru realizarea studiilor de fezabilitate, pentru realizarea condiţiilor privitoare la începerea şi pentru finalizarea lucrărilor etc.). De exemplu, personal mă îndoiesc că CNADR are capacitatea managerială de a gestiona în mod simultan mai multe lucrări de licitare a unor lucrări cu valoare mare, fără să mai vorbim de celelalte operaţiuni legate de contractarea şi implementarea lucrărilor (realizarea proiectelor tehnice, contractele de achiziţii, inclusiv cele ale terenurilor, obţinerea avizelor, inclusiv cele de mediu). Azi, 15 aprilie 2014, domnul Şova ar trebui să prezinte Master Planul pe Transporturi. Presupun că nu o va face. Atrag atenţia asupra faptului că, prin aceste întârzieri repetate, cuplate cu estimarea eronată a măsurilor recuperatorii necesare, România riscă să piardă o bună parte din cele 1 miliard şi jumătate de euro pe care comunitatea europeană este gata să ni le ofere, cu condiţia ca diriguitorii români să dispună de cele necesare pentru absorbţia fondurilor europene, aşa cum menţionam la începutul acestei declaraţi politice: management decent al resurselor (de cunoaştere a problemelor: de personal, financiare, instituţionale, legislative), viziune prospectivă, onestitate în conceperea, finanţarea şi implementarea proiectelor, respectarea neabătută a legislaţiei interne şi internaţionale, voinţă politică. Poate că Guvernului Ponta 3 nu îi lipseşte voinţa politică. Este însă destul de clar pentru mine că îi lipsesc multe dintre celelalte elemente. Inclusiv onestitatea recunoaşterii unei situaţii de criză, precum şi curajul de a apela la adevăraţii specialişti în domeniu.
|
|
|
|
|
Domnul Clement Negruţ: "Măreţul ideal al lui Victor Ponta - dreptate pentru baronii PSD" Ajuns recent în vizită de lucru în judeţul Argeş, prezidenţiabilul Ponta i-a asigurat pe PSD-iştii argeşeni că prima acţiune pe care o va întreprinde când va ajunge la Cotroceni va fi "Dreptate pentru Costică Nicolescu". Aceasta înseamnă că, în aplauzele mulţimii PSD-iste, se va face dreptate şi pentru Mazăre, Nicuşor Constantinescu, Duicu şi pentru toţi baronii PSD bine înfipţi cu mâinile în banii publici. Dacă dreptatea lui Ponta se îndreaptă doar spre cei din palate, vile şi conace, atunci dreptate pentru românii cinstiţi cine va face, domnule prezidenţiabil?" Cine va face dreptate pentru şomeri, pentru disponibilizaţii de la Oltchim, CFR Marfă, pentru angajaţii zecilor de mii de firme în insolvenţă? Ne tot povesteşte dumnealui, premierul României cu gândul mai mult la preşedinţie decât la treburile ţării, cum s- a dus el pe la reuniunile socialiştilor europeni şi cum le-a promis acolo o Românie roşie, socialistă, şi cum vor cânta ei în toate judeţele ţării Internaţionala: "Hai la lupta cea mare/Rob cu rob să ne unim". Frumos, nu?! Robul Dragnea, robul Vanghelie, robul Mitrea, robul Hrebenciuc, robul Oprişan şi toţi robii baroni de judeţe se unesc pentru sufocarea justiţiei şi pentru sărăcirea poporului român, ca să construiască socialismul biruitor. Astfel, strâns uniţi în jurul preşedintelui PSD, sub lozinca mobilizatoare: "Baroni din toate judeţele, uniţi-vă!" ne aşteaptă, dragi români, un viitor luminos. Dacă la 25 mai socialiştii români vor trimite în Parlamentul European un mare număr de exponenţi ai acestui regim fiscal bugetivor, parazitar şi autosuficient, ei vor întări stânga europeană cu o forţă retrogradă, nocivă chiar şi pentru mişcările de stânga europene moderne, bazate pe productivitate, pe iniţiativă şi eficienţă, nu pe fiscalitate şi pe distribuirea sărăciei, ca guvernarea socialistă din România. În acest context, dreapta românească este obligată să câştige europarlamentarele şi prezidenţialele pentru a da un nou curs şi o nouă şansă românilor, la o societate cu adevărat modernă şi europeană, la o viaţă mai bună pentru toţi cetăţenii, nu numai pentru baronii roşii.
|
|
|
|
|
Domnul Adrian-Alin Petrache: "Lumină creştină pentru societatea românească" Una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, Învierea Domnului, reprezintă un prilej pentru poporul român de a trăi clipe de bucurie sfântă, dar şi de a sărbători împreună cu familia. Deşi societatea modernă este caracterizată din ce în ce mai acut fie de o stare de indiferenţă, fie de o stare de nemulţumire, fie de o lipsă majoră de solidaritate socială sau de o ură justificată sau nu faţă de aspecte ale cotidianului, sper ca în această perioadă toate aceste impedimente de a fi oameni mai buni să fie înlăturate. Zilele acestei săptămâni impun adoptarea unei conduite umile, iertătoare şi, deşi această sărbătoare reprezintă pentru toţi românii unul dintre cele mai importante momente de introspecţie, există o întrebare ce ar trebui să ne pună pe toţi pe gânduri: oare cât de impresionabili mai suntem în societatea de consum care ne învaţă, în principal, cum să fim oportunişti în lupta cu viaţa? Şi da, am ajuns să considerăm existenţa noastă o luptă cu propria viaţă... Din nefericire, constat din ce în ce mai des că sufletele românilor fie s-au cicatrizat, fie s-au împietrit în faţa realităţii cotidiene unde vedem necontenit oameni care suferă, oameni care sunt lăsaţi în voia sorţii, oameni care mor ca urmare a faptului că nu sunt băgaţi în seamă deoarece nu îşi permit luxul de a recompensa oameni plătiţi să ajute. Chiar dacă în ultima perioadă trăim într-o lume marcată de tensiuni şi incertitudini, Sărbătorile Pascale nu şi-au pierdut încă farmecul deosebit, dat atât de semnificaţia religioasă, cât şi de tradiţiile şi simbolurile pascale: slujba de sâmbătă seara, lumina sfântă, oul vopsit, masa tradiţională de Paşte în familia reunită. Aflându-ne în preajma unei sărbători caracterizată prin cuvinte ca bunătate, iertare şi linişte sufletească, doresc să urez tuturor românilor un Paşte Fericit alături de cei dragi şi vreau să cred că această perioadă poate face din fiecare dintre noi o cărămidă cu care să clădim o societate mai bună.
|
|
|
|
|
Domnul Constantin Avram: "Nevoia de simboluri a poporului român" Este bine de ştiut că, de-a lungul istoriei noastre milenare, poporul român a fost întotdeauna motivat, sensibilizat, îndârjit de anumite situaţii limită, situaţii care au generat martiri, exponenţi ai unei cauze populare, într-un cuvânt, au generat lideri cu valoare de simbol. Din momentul în care mulţimile şi-au identificat exponenţii dezideratelor sau revendicărilor lor, aceştia au putut fi expuşi ca lideri de opinie pe diferite teme sociale, economice sau politice. Valul de simpatie, de respect şi de speranţă al acestora i-a încurajat, i-a determinat în lupta lor - ca reprezentanţi ai unui segment social, economic sau politic - cu imperfecţiunile sistemelor sociale devenite anacronice, cu timpurile în care acestea, sistemele, exercitau o presiune din ce în ce mai mare asupra drepturilor colective sau chiar ale persoanelor. Liderii izvorâţi din nemulţumirile colective ale maselor, ale comunităţilor de orice fel deveneau astfel, portdrapelul problemelor acestor comunităţi, purtătorii mesajelor izvorâte din contextul momentului socio-politic. Este foarte adevărat că, deşi liderii de opinie îndeplineau aproape toate condiţiile de purtători de mesaj colectiv, nu toţi reuşeau să devină prin charismă, comportament social adecvat sau reuşite profesionale un adevărat model social, un adevărat simbol! De fiecare dată colectivităţile umane, după identificarea simbolului sau al modelului social, au reuşit să-şi impună voinţa împotriva sistemelor sociale devenite neconforme cu timpurile, cu năzuinţele acestor colectivităţi. Şi asta o reuşeau numai după identificarea acestor modele sociale cu ajutorul cărora "mişcau" sistemele sociale devenite sclavi ai rutinei, incapabile să le satisfacă dorinţele, incapabile să le respecte drepturile şi virtuţile sociale pe care le doreau a fi părţi ale vieţii sociale de zi cu zi. Tot din istorie ştim că reprezentanţii vremelnici ai sistemelor sociale, economice sau politice care erau la cârma comunităţilor, a naţiunilor şi care, de regulă, reprezentau trecutul, au manifestat consecvent o teamă, o rezervă faţă de posibilitatea comunităţilor de a naşte lideri de opinie care să devină şi modele sociale sau simboluri. Teama acestora era justificată tocmai pentru că aceste modele sociale puteau să pună în mişcare mulţimile care le puneau în pericol stabilitatea la conducerea societăţii le puneau în pericol privilegiile, averile şi toate avantajele izvorâte din poziţia lor socială. Avem şi noi, în România, două cazuri în care abuzurile instituţiilor statului asupra a două persoane, şi amintesc aici pe domnii Raed Arafat şi Mircea Diaconu, au făcut ca verticalitatea acestor persoane, contrapusă abuzurilor şi nedreptăţilor la care au fost supuse, să le transforme în adevărate modele sociale. În cazul domnului Arafat, care susţinea un anume model de reformă dură a sistemului sanitar, intervenţia preşedintelui Băsescu pe această temă, în timpul Guvernului Boc, a avut ca rezultat final căderea Guvernului Ungureanu (un guvern de 78 de zile), tocmai pentru că "punerea la zid" a doctorului Arafat a scos oamenii în stradă în mai multe zone ale ţării, alăturându-i acestuia imaginea unui model social acceptat de către societatea civilă. Cazul actorului Mircea Diaconu este şi mai actual, dar şi mai elocvent! Domniei Sale, deşi avea două hotărâri judecătoreşti care îi permiteau să se bucure de un drept constituţional (dreptul de a alege şi de a fi ales), Biroul Electoral Central îi respinge candidatura pentru alegerile europarlamentare, în baza unei decizii controversate a Agenţiei Naţionale de Integritate, astfel încât, cazul a juns la Curtea de Apel Bucureşti. Este clar pentru toată lumea că Mircea Diaconu a devenit un simbol, un model social de urmat, tocmai pentru că într-un timp record (5 zile), a adunat peste 100.000 de semnături pentru susţinerea candidaturii sale şi pentru că sistemul limitat sau divizat politic, spun unii, s-a opus recunoaşterii drepturilor constituţionale ale unei persoane. Curtea de Apel Bucureşti, s-a exprimat pozitiv în acest caz... şi, atunci, mă întreb: "Pentru ce a fost nevoie de atâta tevatură?!... ştie cineva pentru ce?!"
|
|
|
|
|
Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi: "Plasarea forţei de muncă în străinătate - o mafie tolerată" Exploatarea muncii cetăţenilor români care doresc să lucreze în străinătate este un subiect important - totuşi plasat oarecum în obscuritate pe agenda publică. Am efectuat o cercetare pe această temă, discutând cu români din diaspora şi preluând ideile şi plângerile de pe forumurile acestora. Concluziile anchetei sunt îngrijorătoare. La o remuneraţie între 500 şi 1000 euro/lună, lucrătorii români (în principal îngrijitoare bătrâni, îngrijitoare copii, menajere, muncitori în construcţii, muncitori în agricultură, personal hotelier) se confruntă cu următoarele probleme: - Lucrătorii plătesc comision (100-200 euro/lună) firmei de plasament române şi firmei de plasament străine. Firma de plasament străină este firma care identifică angajatorul străin sau este chiar ea angajatorul străin. Firma din România identifică lucrătorii. Cu firma din România se încheie (teoretic) contract de mediere, cu firma străină contractul de muncă. Comisioanele sunt plătite lunar, nu se primeşte chitanţă şi sunt ilegale. Contractele de mediere dintre viitorul angajat şi firma de plasament română prevăd o singură taxă, taxa de mediere, plătibilă la început şi specificată clar în contract. Legea actuală prevede o formă standard a contractului de mediere. Forma contractului de muncă nu este reglementată de legislaţia naţională, întrucât el este încheiat cu firme străine, legea română prevede doar obligativitatea firmelor de plasament române de a asigura includerea unor elemente specifice în contractul de muncă.
- Contractele se semnează în alb, în cafenele, baruri, benzinării, parcări şi deseori sunt într-o limbă străină, pe care lucrătorii nu o cunosc.
- Nu li se eliberează un exemplar din contractul de muncă.
- Angajatorul nu le plăteşte asigurarea medicală.
- Lucrătorii îndeplinesc şi alte sarcini decât cele prevăzute în contract sau în contracte nu au fost prevăzute atribuţii clare. De exemplu, îngrijitoarele de bătrâni sunt şi menajere, bucătărese, se ocupă de grădină, de zugrăvit, etc.
- După plasarea la locul de muncă, intermediarii nu mai ţin legătura cu lucrătorii.
- În cazul îngrijitoarelor, se întâmplă ca familia să le închidă în casă, nu sunt permise ieşiri în aer liber, sunt la dispoziţia bătrânului/copilului 24/24. Umilinţele din partea familiei sunt încurajate în lipsa unor limite contractuale: "Ţigancă!", "Eşti româncă şi eşti sclava mea!".
- Condiţii de trai: mâncare şi odihnă insuficiente.
- Se poate ajunge până la abuz sexual.
Din ignoranţă, necunoaşterea drepturilor ce le sunt garantate prin Legea nr.156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate sau din cauza ameninţărilor la care sunt supuşi, lucrătorii români nu depun sesizări şi plângeri oficiale la autorităţile competente. Este necesar să implementăm măsuri care să încurajeze lucrătorii să raporteze abuzurile exercitate de firmele de plasare a forţei de muncă în străinătate şi care, totodată, să îi protejeze de presiunile agenţiilor care lucrează în afara sau la marginea legii. De asemenea, consider că ar fi utilă o campanie de informare la nivel naţional prin care românii care doresc să desfăşoare activităţi lucrative în afara graniţelor ţării să cunoască modul în care trebuie acţionat în situaţii abuzive.
|
|
|
|
|
Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu: "România, factor de stabilitate în regiune" Recentele acţiuni ale Rusiei pe scena internaţională demonstrează faptul că leadershipul de la Kremlin îşi doreşte cu orice preţ impunerea agendei proprii, chiar dacă acesta presupune modificarea graniţelor unor state suverane şi independente, precum cazul ucrainean. Manifestările de forţă ale Rusiei, încălcări ale dreptului internaţional, se pot transforma într-o reală ameninţare pentru stabilitatea regională. În aceste condiţii, statul român trebuie să dea dovadă de promptitudine şi să răspundă în conformitate cu statutul de membru al NATO şi al Uniunii Europene. România poate să joace rolul de factor de echilibru în regiune şi să fie un furnizor de expertiză geopolitică pentru partenerii săi, în aceasta dinamică tot mai previzibilă pe scena internaţională. Pe de altă parte, consider că Uniunea Europeană trebuie să manifeste un mai mare interes pentru soluţionarea acestei probleme regionale, în primul rând prin acordarea de sprijin financiar şi logistic Ucrainei şi ţărilor din regiune. În opinia mea, România, alături de partenerii săi euroatlantici, trebuie în continuare să sprijine parcursul european al statului moldovean, aceasta fiind o măsură menită să întărească securitatea regională. Calea dialogului şi a diplomaţiei trebuie să reprezinte instrumentele pentru rezolvarea crizei din zonă. Pe de altă parte, statul român trebuie să dea dovadă de prudenţă şi să fie pregătit din toate punctele de vedere pentru o eventuală escaladare şi agravare a conflictului din regiune. Ca o soluţie, consider că România trebuie să joace un rol activ în cadrul unui format de dezbatere privind criza din Ucraina.
|
|
|
|
|
Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu: "Discriminarea personalului nedidactic din sistemul de învăţământ românesc" În ultimul timp au existat numeroase discuţii legate de necesitatea adoptării unor politici eficiente menite să corijeze problemele cu care se confruntă dascălii. Decidenţii au uitat însă că sistemul de învăţământ este constituit atât din cadre didactice şi personal auxiliar, dar şi din personal nedidactic, al cărui rol nu trebuie minimalizat, întrucât asigură condiţiile optime de desfăşurare a actului educaţional în spaţiile şcolare sau garantează protecţia copiilor noştri. Aşadar, doresc să vă supun atenţiei nemulţumirile acestui segment de personal salariat, compus din îngrijitori, bucătari, muncitori bucătărie, spălătorese, lenjerese, muncitori calificaţi, fochişti, supraveghetori de noapte, paznici, portari, îngrijitori animale, şoferi. Disponibilizările din sectorul bugetar şi blocarea ocupării posturilor vacante au condus la creşterea normei de muncă a personalului de îngrijire din unităţile de învăţământ. Deşi salariaţii civili din învăţământ lucrează în condiţii deosebite de muncă - uneori grele sau periculoase - salarizarea acestora nu este corespunzătoare şi nu acoperă minimul necesar. Remuneraţia personalului nedidactic nu a mai fost majorată din anul 2008. În pofida faptului că salariul de bază minim brut pe ţară a crescut de la 600 lei până la 850 de lei în perioada 2008-ianuarie 2014, începând cu anul 2010 s-a produs o aplatizare a grilei de salarizare a acestei categorii de salariaţi. Aceasta a fost determinată, pe de o parte, şi de introducerea sporului de vechime în salariul de bază. Nu există niciun fel de diferenţă, din punct de vedere salarial, între personalul nou angajat (care nu beneficiază de spor de vechime) şi salariaţii care au 25 - 30 ani vechime în muncă. Legea nr. 63/2011 uită pur şi simplu de această categorie de personal care îşi desfăşoară activitatea în instituţiile de învăţământ. Salariul este plafonat la 812 lei/lună, dar dacă din această sumă am scădea sporul de vechime în muncă, ce ar rămâne ar fi sub salariul minim pe economie actual. De asemenea, tergiversarea adoptării de către Ministerul Educaţiei Naţionale a Regulamentului privind stabilirea locurilor de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia împiedică o creştere reală a salariilor personalului nedidactic. Voi sprijini demersurile acestei categorii de personal bugetar şi pe această cale doresc să solicit Ministerului Educaţiei Naţionale să corijeze nedreptăţile aduse personalului nedidactic din învăţământ prin: scoaterea sporurilor de vechime din salariul de bază. Vor milita pentru urgentarea aprobării Regulamentului privind stabilirea locurilor de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia.
|
|
|
|
|
Domnul Anton Doboş: "Regularizarea râului Nicolina în municipiul Iaşi" Aşa cum atrăgeam aici atenţia acum mai bine de două luni, reiau îndemnul şi recomandarea ca disputele politice şi divergenţele dintre partide să nu afecteze proiectele aflate în desfăşurare în comunităţile care ne-au desemnat să le reprezentăm interesele în Parlament. Nu este un secret pentru nimeni că Partidul Social Democrat şi aliaţii acestuia, UNPR-UDMR-PC, doresc să capete puterea absolută atât la Bucureşti, cât şi în provincie. Liderii PSD din plan local au început asediul asupra primăriilor şi consiliilor judeţene în fruntea cărora cetăţenii au ales conducători liberali. De câteva săptămâni, PSD-iştilor din Consiliul Judeţean Iaşi le-a încolţit ideea că şeful Aeroportului Internaţional ar trebui schimbat - la fel ca şi denumirea acestuia - cu un coleg de-al lor, iar toate meritele pentru extinderea şi modernizarea aerogării să fie asumate de către ei. Această ambiţie ar putea costa Iaşiul mai bine de 57 de milioane de euro, pentru că sunt puse în pericol finanţările prin programele europene. Această abordare greşită a luptei politice poate afecta multe dintre proiectele începute în satele şi oraşele României. Mai mult şi mai grav este că multe dintre iniţiativele opoziţiei sunt blocate fără rost, doar pentru că acestea nu aparţin puterii. Milioane de cetăţeni au de suferit de pe urma orgoliilor nejustificate ale unor PSD-işti locali. Vreau să vă aduc astăzi în atenţie o problema care sper să nu fie tratată cu dezinteres de către parlamentarii din judeţul Iaşi. Foarte mulţi cetăţeni care locuiesc în cartierele Alexandru, Galata şi Nicolina ne cer, de ani buni, să facem toate demersurile pentru ca râul Nicolina să fie amenajat după modelul proiectului Bahlui. Oamenii sunt sătui de disconfortul creat de acest curs de apă, de mirosurile neplăcute şi de insectele care provin de aici. Pot să vă spun că eu am făcut deja primii paşi în acest sens, am reuşit să determin Administraţia Naţională "Apele Române" să includă realizarea studiului de fezabilitate pentru regularizarea râului Nicolina din fonduri proprii. Mesajul meu către cel mai mare grup de parlamentari care provine dintr-un judeţ de provincie este să se mobilizeze în întregimea lui, pentru interesele Iaşiului. Deputaţii şi senatorii care au fost aleşi în colegiile electorale din judetul Iaşi ar trebui să lucreze împreună pentru finanţarea şi finalizarea marilor proiecte aşteptate de către ieşeni. Trebuie să susţinem şi să urmărim cum se derulează amenajarea râului Nicolina, care poate fi transformat într-o zonă de agrement şi de relaxare. Vă aştept, aşadar, să punem înaintea intereselor de partid aşteptările ieşenilor. Satele şi oraşele au mare nevoie de noi, parlamentarii. De prea multă vreme s-a creat acest obicei de a lăsa toate problemele locale în sarcina primarilor şi a preşedinţilor de consilii judeţene. Nu trebuie să uităm că noi aducem la Bucureşti nevoia de politici publice exprimată în teritoriu şi că nimeni nu are dreptul să ignore ceea ce cerem. Avem obligaţia să le solicităm autorităţilor centrale să rezolve foarte multe probleme locale, aşa cum am făcut în cazul regularizării râului Nicolina din Iaşi.
|
|
|
|
|
Domnul Ioan-Cristian Chirteş: "Stabilizarea proprietăţii terenurilor nu are nevoie de jumătăţi de măsură" De puţin timp a fost respins în Camera Deputaţilor un proiect de lege legat de prima intabulare gratuită a terenurilor agricole şi forestiere. Nu comentez ce s-a spus atunci, cu ocazia respingerii proiectului, însă nu pot să nu amintesc faptul că, în alegerile generale din 2012, problema aceasta, care ţine de fapt de stabilizarea proprietăţii terenurilor în România, a constituit unul dintre punctele forte ale ofertei electorale a USL. USL însemna atunci PSD + PNL + PC. Prin urmare, şi PSD şi PNL şi PC şi-au asumat-o ca pe o obligaţie în faţa a milioane de alegători. Vreau să vă spun însă un lucru care trebuie recunoscut de toţi cei care au trecut prin acest Parlament în ultimii 20 de ani: o reparaţie făcută cu jumătăţi de măsură nu mai e reparaţie şi uneori este doar o altă nedreptate adăugată multor nedreptăţi pe care s-a construit fragila şi discutabila noastră democraţie românească. Faptul că statul român a retrocedat terenurile proprietarilor de drept nu înseamnă decât că a reparat jumătate din nedreptate. Când comuniştii au confiscat abuziv terenurile, acele terenuri erau intabulate, doamnelor şi domnilor. Iar dacă noi vrem cu adevărat ca nedreptatea să fie reparată până la capăt, trebuie să ne asumăm ca statul să dea înapoi terenurile exact aşa cum le-a luat, adică intabulate. Dar aici nu e vorba numai de aspectul moralităţii statului în relaţia lui cu cetăţenii pe care i-a spoliat abuziv în urmă cu decenii. Nu mai vorbesc despre nesfârşitul cortegiu de procese generate de modul haotic în care s-au făcut retrocedările şi de nedreptăţile care au însoţit aceste retrocedări, unele la fel de abuzive ca şi confiscările făcute de comunişti. E vorba şi de a aşeza, pe baze sănătoase, o economie care funcţionează defectuos, şi mă refer în primul rând la acea parte a economiei legată de terenuri agricole şi forestiere. Noi vorbim de mulţi ani de un sistem de impozitare a producătorilor agricoli, un sistem european, a cărui bază o reprezintă de fapt fiscalizarea agriculturii. Nu se poate face fiscalizarea agriculturii fără clarificarea proprietăţii terenurilor agricole. Iar clarificarea proprietăţii terenurilor înseamnă ridicare topo, cadastrare şi intabulare. Abia apoi putem discuta de o bază de impozitare corectă, de fiscalizare şamd. Problema proprietăţii terenurilor nu este una politică. O ştiţi la fel de bine ca şi mine. Este o problemă care priveşte direct viitorul acestei ţări, bazele pe care construim o agricultură care trebuie să fie performantă şi modernă. De 20 de ani ne batem cu pumnii în piept că vrem să reparăm erorile comuniştilor, răul imens făcut acestei ţări şi acestei naţiuni, şi de 20 de ani nu facem decât să ne cantonăm, interesat sau nu, în zona jumătăţilor de măsură. Vremea jumătăţilor de măsură a trecut. Vă rog pe toţi ca, indiferent de culoarea dumneavoastră politică, să susţineţi un proiect de lege prin care să stabilizăm o dată pentru totdeauna proprietatea terenurilor în România, proiect care să cuprindă obligaţia statului român de a realiza în mod gratuit ridicările topo, cadastrarea şi prima intabulare a terenurilor confiscate abuziv pe vremea comuniştilor.
|
|
|
|
|
Doamna Cristina Nichita: "Legea IMM-urilor - facilitate pentru ONG-uri" Scopul declaraţiei politice de astăzi este acela de a marca faptul că după eforturi care nu au fost deloc uşoare, am reuşit împreună să facem un pas extrem de important în punerea în practică a conceptului de economie socială. A fost o iniţiativă căreia i s-au alăturat în primul rând colegii mei social democraţi, aceia care cred în valorile stângii, ale echităţii şi solidarităţii sociale. În pofida acelora care cred că stânga reprezintă doar recursul la un marxism prost înţeles, le spun de la această tribună că gândirea politică din această zonă are între componentele sale moderne şi ideea conform căreia statul este dator să ocrotească afacerile mici de abuzul de putere din partea liderilor pieţei. Pornind de la această idee, dar şi de la cunoaşterea nemijlocită a rolului pe care organizaţiile neguvernamentale şi cele cooperatiste îl pot juca în economia României, am reuşit să promovez un amendament la Legea 346/2004 prin care asociaţiile şi fundaţiile, cooperativele şi societăţile agricole care desfăşoară activităţi economice sunt recunoscute ca beneficiari ai facilităţilor Legii IMM-urilor. Am mai făcut un pas în a susţine ONG-urile care au activitate economică, un pas important care va produce un efect favorabil în activitatea acestora. Susţin ONG-urile prestatoare de servicii sociale care protejează, angajează şi includ social persoanele cu dizabilităţi. Felicit pe cei care desfăşoară astfel de activităţi şi îi asigur că vor avea tot timpul un susţinător în persoana mea. Consider aceste ONG-uri un pilon important în dezvoltarea societăţii şi un partener de dialog. Extrem de important pentru mine este să precizez că organizaţiile neguvernamentale beneficiază doar de facilităţile legii IMM-urilor, ele nefiind nevoite să-şi schimbe de-acum înainte modul de funcţionare şi de elaborare a situaţiilor contabile. Acest lucru în sine arată că atunci când există înţelepciune şi voinţă politică, barierele birocratice pot fi înlăturate.
|
|
|
|
|
Doamna Cristina Nichita: "Ziua Mondială a Tinerilor" La 13 aprilie a fost sărbătorită pentru a 29-a oară Ziua Mondială a Tinerilor şi vreau să fac cu această ocazie o pledoarie pentru tineri. Parafrazând zicala "cine nu are bătrâni, să-şi cumpere", eu afirm că dacă ai tineri, să-i educi şi să-i încurajezi, nu să le explici cu cinism că statul nostru nu le poate oferi nimic, nefiind un stat social. Cel care a spus acest neadevăr nu a citit Constituţia României, în care scrie limpede că statul român este social. Oricum, nu a fost prima dată când a dovedit necunoaşterea şi neînţelegerea Constituţiei... Noi, social democraţii, nu ne dorim altceva decât să construim şi să întărim statul social, pentru că vrem o Românie puternică. Aceeaşi voce care neagă caracterul social al statului nostru îi îndemnă pe tineri să plece din ţară, fiindcă statul nu are posibilitatea de a-i susţine. După care afirmă că şcoala românească produce "tâmpiţi". Dincolo de fineţea limbajului, să remarcăm dispreţul pentru şcoala românească, rezervor de minţi strălucite, aşa cum consemnează istoria. Aurel Vlaicu, Nicolae Bălcescu, Mihai Eminescu, George Enescu şi-au creat opera majoră artistică, tehnică sau politică în anii lor de început. Şi noi, la rândul nostru, trebuie să le oferim tinerilor condiţii de dezvoltare armonioasă, nu să îi pregătim şi, practic, să îi exportăm, cu tot cu diplome, în ţările care profită de hemoragia de inteligenţă juvenilă. Vorbim din ce în ce mai mult despre o dezvoltare durabilă, referindu-ne la o mai bună gestionare a resurselor. Cred ca trebuie să avem în vedere şi cea mai preţioasă resursă ce trebuie dezvoltată şi ocrotită prin toate mijloacele: tineretul entuziast, necorupt, care promite să schimbe lumea în bine, tineretul mereu dornic să apere cauzele drepte, tineretul care cucereşte medalii pe stadion, dar şi în marile competiţii internaţionale ale minţii. Noi, social democraţii, avem TSD, adevărată pepinieră de politicieni în formare. Din TSD provin mulţi din liderii noştri de azi, în frunte cu preşedintele partidului nostru, actualul prim-ministru, cel care nu ezită să sublinieze determinarea noastră de a încuraja participarea generaţiei tinere la elaborarea de decizii şi la punerea lor în practică. Noi nu ne lăudăm cu achiziţii de tineri exotici, de genul "fata de la pagina 5", pentru că suntem un partid politic, nu un tabloid politic.
|
|
|
|
|
Domnul Viorel Palaşcă: "Declinul sportului românesc trebuie stopat" Sportul este în momentul de faţă, în Europa, o industrie în care sunt investite sume imense, interesul stârnit de competiţiile de anvergură aducând în jurul lor numeroase companii doritoare să-şi asocieze numele cu acestea sau cu echipele ori sportivii de top. Sportul reprezintă ambiţie, respect, toleranţă, bucurie, agonie, prietenie, unitate, eleganţă, altruism, suflet şi dragoste. Sunt convins că, la un moment dat, fiecare dintre noi a suferit sau s-a bucurat alături de echipa sau sportivul preferat. În momentul de faţă, sportul românesc se află într-o situaţie cel puţin delicată, principala problemă fiind infrastructura şi finanţarea. În ultimii ani, atât Guvernul, cât şi autorităţile locale nu au avut ca prioritate construcţia de baze sportive noi sau modernizarea bazelor sportive existente, ba, mai mult, au fost cazuri în care au fost demolate stadioane, în locul lor construindu-se centre comerciale. Un exemplu în acest sens este şi Stadionul "1 Mai", situat în zona de promenadă a oraşului Drobeta Turnu-Severin, care se află în paragină de mai bine de douăzeci de ani şi care ar putea fi un important centru sportiv pentru judeţul Mehedinţi, fiind dotat cu tribune, vestiare, precum şi teren de fotbal şi pistă de atletism de dimensiuni standard. Consider, de asemenea, că trebuie acordată o mai mare atenţie disciplinei de învăţământ educaţie fizică şi sport, prin suplimentarea numărului de ore atât în învăţământul primar, gimnazial, cât şi în cel preuniversitar. Sportul de masă trebuie să se dezvolte printr-o mai bună organizare a Olimpiadei Naţionale ale Sportului Şcolar, cât şi a competiţiilor sportive interşcolare. O atenţie sporită asupra fenomenului sportiv şi în şcoală ar duce la ameliorarea stării de sănătate a tinerilor, ajutând şi sportul de performanţă prin descoperirea şi pregătirea elevilor cu aptitudini sportive. Declinul sportului românesc trebuie stopat prin măsuri aplicate prompt şi ferm, prin investiţii în infrastructură şi atragerea tinerilor către sport. Pentru a avea performanţe pe plan sportiv în viitor, pentru optimizarea stării de sănătate a copiilor noştri, pentru a beneficia de importante contribuţii la bugetul de stat în urma evenimentelor şi competiţiilor sportive, Guvernul României trebuie să elaboreze şi să aplice un plan de redresare a sportului românesc.
|
|
|
|
|
Domnul Mircea Lubanovici: "Pentru a deţine majoritatea, puterea foloseşte 9,6 milioane de lei" Săptămâna trecută, Guvernul ne-a informat că alegerile pentru cei doi noi senatori şi patru deputaţi vor presupune un cost de peste 9,6 milioane de lei, adică peste două milioane de euro. În condiţiile în care Parlamentul se numără printre instituţiile în care românii au un grad scăzut de încredere, alocarea unei astfel de sume din fondurile publice pentru alegerea noilor parlamentari pare o palmă dată cetăţenilor români, în special când reducerea dimensiunii Parlamentului a fost exprimată clar printr-un referendum al cărui rezultat refuzaţi să îl aplicaţi! Cum doi dintre cei şase parlamentari au eliberat funcţiile din cauza problemelor cu justiţia sau de incompatibilitate, nu pot să nu mă întreb dacă viitorii candidaţi ai puterii merg pe aceeaşi linie sau nu?! Aşa cum recentele investigaţii ne-au arătat, partidul aflat la guvernare este dominat de oameni corupţi şi de interesele baronilor locali, pentru care respectarea legii nu înseamnă decât un concept din discursuri, nu o practică! Se pare că pentru dumneavoastră problemele care trebuie soluţionate urgent vizează doar organizarea de alegeri şi mobilizarea reprezentanţilor din teritoriu, astfel încât să mai obţineţi câteva mandate în Parlament. Pentru că, nu-i aşa, alte domenii care trebuie rapid rezolvate vizează limitarea acţiunilor justiţiei şi votarea de legi prin care să vă protejaţi susţinătorii. Iar pentru acestea trebuie să vă asiguraţi o majoritate parlamentară cât mai confortabilă, indiferent de mijloace şi preţ! Consider acest act unul de sfidare extremă a românilor şi a inteligenţei lor! Sunt convins că veţi fi taxaţi pentru această atitudine dispreţuitoare, iar faptele imorale şi ilegale ale dumneavoastră vor fi dezaprobate de alegători, indiferent de minciunile şi demagogiile pe care le afişaţi.
|
|
|
|
|
Domnul Mircea Lubanovici: Am fost şi voi fi mereu un susţinător al promovării şi sprijinirii profesioniştilor, oameni de valoare ai căror competenţe şi abilităţi îi recomandă dincolo de orice dubiu. Cu atât mai mult în spaţiul public şi în instituţiile de stat, am subliniat ori de câte ori am avut ocazia necesitatea angajării şi promovării specialiştilor; consider că multe din ineficienţele sistemului public provin din erorile umane cauzate de un personal slab pregătit. Cred cu tărie că avansarea pe bază de merit şi reuşite este un principiu de bază al democraţiei, iar respectarea acestuia are efecte benefice atât la nivel individual - prin recunoaşterea şi răsplătirea valorii, cât şi la nivelul întregii societăţi - prin oferirea de modele demne pentru tinerii de astăzi. Constat cu amărăciune că actuala guvernare încalcă cu orice ocazie această idee fundamentală: de la numirea unor oameni slab pregătiţi, dar uşor controlabili, în poziţii-cheie ale instituţiilor publice, până la prietenii privilegiaţi în relaţiile cu statul sau denigrarea şi atacarea reprezentanţilor justiţiei ori de câte ori aceştia îşi fac treaba. Ultimul exemplu care ilustrează ce am afirmat până acum este numirea domnului Victor Socaciu în funcţia de consul general al României la Montreal. Recunosc valoarea artistului Victor Socaciu, accept activitatea Domniei Sale ca deputat PSD în legislatura 2008-2012, însă nu pot să înţeleg care au fost criteriile care au stat la baza alegerii sale pentru a reprezenta România în Canada. În condiţiile în care am atras atenţia în mod repetat asupra situaţiei consulatelor României ocupate de persoane fără statut diplomatic, mă indignează numirea consulilor doar pe criterii de notorietate, fără competenţe în domeniu. Consider că un asemenea act nu face decât să jignească cetăţenii români din afara graniţelor, pentru care numiţi nu personal diplomatic, ci oameni de partid.
|
|
|
|
|
Domnul Adrian-Nicolae Diaconu: "Taxa pe construcţiile speciale - o povară fiscală, marca USL" După cum probabil aţi aflat deja din OUG nr. 102/2013, ce reglementează taxa pe construcţiile speciale, termenul limită de achitare a primei tranşe de bani aferente pe primul semestru este 25 mai, deşi legea a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014, până în acest moment nu s-au publicat normele metodologice de aplicare ale acesteia. Este de înţeles amânarea acestora când prioritare sunt alianţele electorale şi jocurile politice de-a v-aţi ascunselea - uite USL, nu mai este USL -, comparativ cu neînsemnata ordonanţă ce instaurează noi măsuri fiscale cu impact major asupra multor sectoare economice. Acest Guvern ar trebui să aibă măcar responsabilitatea de a consulta mediul de afaceri înainte de a împovăra şi mai mult activitatea unor sectoare economice, precum agricultura, având în vedere lipsa unui studiu de impact şi inexistenţa unei note de fundamentare pentru a obţine o bază minimă de impozitare. Constat cu tristeţe inconştienţa, dar şi disperarea actualului Guvern de a lărgi cu orice preţ baza de impozitare, însă fără a evalua în prealabil starea sectoarelor economice vizate. Principalul domeniu afectat de aşa-numita "taxă pe stâlp" este agricultura, sector care în 2013 a contribuit serios la creşterea produsului intern brut pe care l-a ridicat cu 3 puncte procentuale, aducând astfel în economie peste 15 miliarde de euro. Guvernul USL, transformat peste noapte în USD, dă o nouă lovitură la temelia acestui domeniu care a fost abandonat de toate partidele care s-au perindat la putere în ultimii 25 de ani; cele două măsuri recent introduse, acciza de 7 eurocenţi pe litrul de carburant şi taxa pe stâlp, vor genera o scumpire a cărnii cu 10 puncte procentuale şi poate anula reducerea TVA-lui la pâine, deoarece fermierii vor "beneficia" de îngrăşământ şi seminţe mult mai scumpe, de biruri mărite pentru clădiri agrozootehnice, construcţii agricole uşoare, depozite de îngrăşăminte minerale sau naturale, silozuri pentru furaje, silozuri pentru depozitarea şi conservarea cerealelor, pătule pentru depozitarea porumbului, construcţii pentru creşterea animalelor şi păsărilor, padocuri, heleştee, iazuri, bazine, ecluze şi ascensoare, baraje, jgheaburi, plantaţii pomicole şi viticole, sere, solarii, răsadniţe, ciupercării, iar lista poate continua. Toate acestea afectează producătorii agricoli, aceştia fiind nevoiţi să crească costurile de producţie şi pentru a acoperi dările către stat, în loc să reinvestească profitul, dar şi cetăţenii, deoarece aceştia vor resimţi creşterea tuturor preţurilor la raft, preţuri ce vor diminua puterea de cumpărare a românilor. Guvernul actual continuă politica de distrugere a agriculturii prin introducerea de noi taxe şi impozite aberante care au menirea de a inhiba dezvoltarea acestui sector, justificând introducerea acestora prin lărgirea bazei de colectare şi creşterea veniturilor la bugetul de stat. Domnilor guvernanţi, dacă doriţi cu adevărat o creştere a gradului de colectare a taxelor şi impozitelor, ar trebui să vă îndreptaţi atenţia către combaterea economiei subterane, dar nu prin rebranduirea şi reorganizarea ANAF-lui, ci prin măsuri şi acţiuni concrete îndreptate împotriva economiei nefiscalizate. Consider că agricultura reprezintă o soluţie pentru dezvoltarea durabilă a României, motiv pentru care fac un apel pe această cale ca ministrul agriculturii, Daniel Constantin să îşi convingă colegii din coaliţie să renunţe la aceste mişcări haotice ce au ca scop supraimpozitarea agriculturii prin această taxă specială care vizează construcţiile agricole.
|
|
|
|
|
Domnul Daniel Florea: "Violenţa domestică - realitatea dură a societăţii contemporane" Astăzi doresc să vă vorbesc despre un fenomen care, din păcate, este des întâlnit în societatea contemporană în ultimul timp, fiind una din problemele cele mai grave. Violenţa în familie este un fenomen social care ridică foarte multe probleme la ora actuală şi pe care îl întâlnim la nivelul tuturor claselor sociale, fără excepţie. Rezoluţia Parlamentului European spune că: "Respectarea drepturilor omului trebuie să facă parte din educaţia globală şi din demnitatea omului, iar toate aspectele violenţei fizice sau mintale împotriva persoanei umane constituie o violare a drepturilor sale". Potrivit legii, se numeşte "violenţă în familie" orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii. Violenţa în familie, deşi este cea mai prezentă formă de agresiune, este cea mai puţin văzută. Şi asta pentru că victima ascunde actele de violenţă, din cauză că se teme ca agresorul să nu devină şi mai violent sau de ruşine pentru cele întâmplate. Violenţa domestică este o realitate socială dură, care atinge cote alarmante. Copiii, care sunt partea vulnerabilă în cadrul familiei, sunt victime ale agresiunii din partea părinţilor şi se simt lipsite de speranţă şi fără valoare, tinzând să creadă că nu pot face decât foarte puţin pentru a schimba multe din aspectele importante ale vieţii. Aproape că nu trece zi fără să auzim sau să citim în presă despre un copil bătut înfiorător, abuzat sexual, lăsat singur în casă, trimis să muncească la o vârstă la care prioritatea ar trebui să fie şcoala, supus unor tratamente greu de imaginat şi, fără a exagera, chiar omorât. Aceste lucruri sunt cu atât mai grave cu cât părinţii sunt cei care îşi tratează astfel copiii, când tocmai ei ar trebui să le ofere protecţie şi securitate în sânul familiei, după cum dictează regulile societăţii. Din studiile realizate, s-a constatat că situaţia economică a familiilor în care copiii sunt supuşi unor dure tratamente fizice ar fi de vină. Sărăcia reprezintă cel mai grav factor la acest nivel, ajungându-se la concluzia că familiile care au venituri reduse nu pot asigura un trai bun copiilor lor. Aceste familii sărace sunt expuse producerii actelelor de violenţă contra copiilor din cauza stresului economic, al dificultăţilor materiale cu care se confruntă. De asemenea, se observă că în familiile dezorganizate şi în cele cu număr mare de copii, rata creşterii abuzului împotriva minorilor este ridicată. În România, în spatele uşilor închise, o familie din trei se confruntă cu situaţii de violenţă domestică, alături de abuzurile faţă de copii, o dată la trei zile o femeie fiind ucisă în bătaie. Deşi violenţa domestică este una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă societatea contemporană, există multe lacune instituţionale în sprijinirea victimelor directe, femei şi copii şi foarte puţine resurse alocate pentru asigurarea unor servicii primare de asistenţă şi suport. Nu mai este un secret faptul că efectele violenţei domestice au efecte şi pe termen lung şi, dacă nu este combătută cu măsuri eficiente, un cadru legal corespunzător, va avea un impact ireversibil asupra membrilor familiei, cât şi a societăţii, în general.
|
|
|
|
|
Domnul Scarlat Iriza: "A început vânătoarea!" DNA a declarat deschis un nou sezon de vânătoare. Asistăm aşadar la spectacole televizate groteşti, cu lideri PSD aduşi obligatoriu în cătuşe la audieri. Momentul nu pare ales întâmplător, ne apropiem de prima confruntare electorală a anului 2014, alegerile europarlamentare. Fără a intra în amănunte privind conţinutul dosarelor celor care sunt chemaţi la DNA, mai ales că instanţa nu s-a pronunţat, vreau totuşi să subliniez că este mai mult decât evidentă încercarea de culpabilizare a adversarilor preşedintelui Băsescu. Cu alte cuvinte, spectacolul are un regizor şi un scop bine definit. Logica lucrurilor pare să indice un calcul simplu care să aducă voturi în plus formaţiunii politice susţinute de Băsescu. Dacă analizăm la rece, vom vedea că sunt urmăriţi în special liderii puternici cu rezultate bune în alegeri. În perioada 2013 - aprilie 2014, au intrat în vizorul procurorilor DNA peste 25 de parlamentari, miniştri, primari sau preşedinţi de consilii judeţene din fosta Uniune Social-Liberală şi doar doi PDL-işti. Scorul este aşadar în favoarea celor din urmă. Subiectul a stat la baza discuţiilor purtate de Victor Ponta săptămâna trecută la Palatul Parlamentului cu liderii din teritoriu, în cadrul conferinţei Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România. Premierul le-a transmis liderilor locali ai PSD că îi va susţine chiar dacă propaganda lucrează împotriva lor. Încurajări au venit şi din partea oamenilor simpli, care, prin diverse forme de manifestare, ne-au fost alături şi ne-au îndemnat să nu cedăm presiunilor exercitate de gaşca lui Băsescu, în frunte cu Laura Codruţa Kövesi, şefa Direcţiei Naţionale Anticorupţie. De altfel, trebuie spus că cei mai mulţi dintre noi au anticipat această acţiune de vânătoare. Ne-am pregătit psihic pentru o nouă rundă şi mai mult decât atât, suntem hotărâţi să ducem la bun sfârşit acest război mediatic cu capul sus. Oamenii nu mai pot fi înşelaţi, iar răul trebuie tăiat din rădăcină.
|
|
|
|
|
Domnul Daniel Tudorache: "Legea la limita legii" Suntem, din păcate, astăzi, mai mult ca oricând, martorii unui fenomen electoral care împrăştie practici şi culege efecte. Această declaraţie, acest discurs se naşte din nevoia societăţii de a auzi adevărul, de a asculta ceea ce se cuvine ascultat. Suntem produse ale societăţii, suntem umani şi greşim indiferent de legitimitatea funcţiilor care ne recomandă. Controlăm opinii şi trenduri, mişcăm atitudini şi reformăm impresii suficient cât să putem afirma că reformăm idei. Ceea ce nu reuşim să facem pentru că moda actuală nu ne permite este să înţelegem suficient. Asistăm în prezent la un fenomen electoral care împrăştie dezordine şi culege tot soiul de falşi lauri: cercetările în gând, arestările în masă. Analiza determinărilor şi mişcărilor greşite la care anumiţi parlamentari au apelat de-a lungul timpului ar putea fi cel puţin discutabilă în acest moment, dar noi trebuie să ne concentrăm atenţia asupra anumitor detalii care parcă ne scapă din vedere tocmai acum: ne confruntăm cu foarte multe dosare deschise, suficient cât să producă un rezultat, ne confruntăm cu opinii publice menite să marcheze opinii publice. Mă gândeam zilele trecute la toate dosarele acestea, la aşa-zişii baroni locali şi faptele lor. Se dau tot felul de titulaturi oficiale pentru oamenii din teritoriu care ştiu cum să îşi mobilizeze electoratul, se dau denumiri pentru oamenii a căror politică este acţiunea şi nu intenţia. Acei oameni se confruntă azi mai mult ca niciodată cu dosare definitorii pentru întreaga lor carieră, acei oameni marchează teritorii şi trasează graniţe. Aşa cum spuneam, asistăm la un fenomen electoral care e cel puţin discutabil: atitudinea justiţiei faţă de anumite dosare. Nu putem să nu ne întrebăm dacă justiţia îşi face cu adevărat treaba sau doar caută publicitate. Vedem oameni ridicaţi în mobilizări reale de forţă şi oameni al căror viitor politic poate fi trecut sub semnul întrebării. Vorbim aici de acei oameni care au făcut ceva pentru ţara asta şi regiunile pe care le reprezintă. Vedem oameni ridicaţi nu de instanţe oficiale, ci de instanţe care etalează defecte în dorinţa de a acoperi lacune de funcţionare. Consider că toţi oamenii sunt datori să plătească în faţa justiţiei pentru greşelile lor şi toţi oamenii trebuie să înţeleagă că alegerile greşite sunt taxabile, dar nu pot să nu mă întreb dacă acum nu se face abuz de putere. Popularitatea anumitor personaje îi transformă în ţinte, în personaje cheie pentru anumite acţiuni politice, iar acest lucru nu ar trebui să se întâmple într-o democraţie modernă. Mă gândeam la discursul premierului referitor la această chestiune, mă gândeam la un anume pasaj pe care acesta îl rostea: "Nu ştiu dacă sunt ţinte justificate, nejustificate (preşedinţii de consilii judeţene - n.r.). Începem să ne punem întrebarea câţi mai rămân în picioare până la sfârşitul anului. Asta e, de fapt, singura întrebare pe care ne-o punem şi ne-o punem cu foarte mult respect, nu cu alte sentimente." Ajungem să ne punem această întrebare pentru că observăm cum se mediatizează excesiv justiţia, observăm cum universul politic este scuturat şi corelat cu practici nelegale. Nu pot să nu mă întreb dacă acţiunile justiţiei din ultima perioadă nu sunt strâns legate de faptul că acest an este unul electoral, nu pot să nu mă întreb dacă există legitimitate şi adevăr pur în acţiunile pe care justiţia le întreprinde în anumite dosare, dosare care există de foarte multă vreme, dar care par că abia acum şi-au găsit rezolvarea. Nu găsiţi curios faptul că se dezbat detalii ale acestor dosare la televizor, nu găsiţi curios faptul că pare că se face legea la televizor? Mediatizarea aceasta excesiv nu poate să facă decât rău, pentru că, aşa cum spuneam, deşi menită să ascundă anumite lacune, expune anumite problematici care nu ar trebui expuse. Nu noi toţi trebuie să aplicăm legea, organele care au această responsabilitate trebuie să o facă şi trebuie să o facă departe de ochii publici pentru a evita anumite conflicte de opinii. Trebuie să existe o poziţie oficială care să marcheze activitatea justiţiei, nu o poziţie publică televizată care să îşi revendice cele 15 minute de faimă. Există o logică de diferenţiere a opiniilor la care trebuie să apelăm atunci când ne confruntăm cu astfel de poziţii publice din partea justiţiei. Trebuie să descifrăm demersurile pe care aceasta le întreprinde pentru a putea merge mai departe. Nu trebuie să acceptăm această relaţie oportunistă între lege şi presă pentru că nu poate aduce cu sine nimic bun. Îmi permit să afirm public acest lucru, pentru că tocmai acest gen de chestiuni pun scena politică sub lupă. Aşa cum spuneam, toţi cei care încalcă legea trebuie să plătească, dar ar trebui de asemenea să aibă posibilitatea de a o face independent de ochii presei, ar trebui să o facă în faţa legii, nu în faţa camerelor de filmat. Instituţiile statului sunt datoare să clarifice detalii legale în interior, nu să le facă publice şi să se fălească în faţa poporului, ca şi cum ar exista o paradă specială dedicată segmentului naţional care se ocupă cu rezolvarea problemelor şi aducerea lor în faţa legii.
|
|
|
|
|
Domnul Vasile Popeangă: "E rău când bea Băsescu şi se îmbată Antonescu..." Nu ştim cum se face, dar din nou ne-am pomenit, tocmai de la Timişoara, nitam-nisam, cu un Crin Antonescu înfipt în pulpana hainei PSD-ului, în special a lui Victor Ponta. "Eu l-am adus pe Ponta la putere, eu îl dau jos". Aşa a declarat liderul Partidului Naţional Liberal, încercând să-şi îmbărbăteze fidelii cu aceste cuvinte de zeu omnipotent, care face totul doar cum are el chef, când se trezeşte rău-dispus dimineaţa... Noul comportament al lui Crin Antonescu, după ce a rupt mai întâi Alianţa de Centru-Dreapta şi mai apoi Uniunea Social-Liberală, te trimite cu gândul că bietul om ar fi putut fi muşcat de vreun maidanez de pe la Cotroceni, că alte explicaţii logice nu se prea găsesc. Foarte curând, în ritmul acesta, se prea poate ca să se uite în oglindă şi, neştiind cine îl priveşte, să-1 atace cu înverşunare, bănuind că este un duşman infiltrat de PSD în spatele oglinzii... Declaraţia lui Crin Antonescu este ruşinoasă şi îl descalifică pe acesta ca politician. "Pentru mine, Crin Antonescu devine dezamăgirea deceniului", declara un cunoscut analist politic, iar el nu este singurul care împărtăşeşte această opinie. Cum stau, de fapt, lucrurile în realitatea pe care Crin Antonescu refuză să o accepte necosmetizată? Ne amintim cu toţii că Antonescu a venit la putere după demonstraţiile în stradă ale românilor. Afirmând că "aduce" şi "scoate de la putere", Antonescu uită că nu el, ci nişte oameni, alţii decât el, au fost bătuţi şi numai după asta un guvern băsist a demisionat. Uită că în urma unui vot masiv la parlamentare Ponta a devenit prim-ministru şi dumnealui preşedinte la Senat, nu a venit Antonescu de acasă cu funcţia de premier. Uită că la referendum oamenii au fost puşi să jure cu Biblia pe capota maşinilor DNA. Cine pe cine a adus la putere? Oare de ce uită Crin Antonescu de unde a plecat? El nu a adus pe nimeni la putere, electoratul a adus la putere USL, cu o singură condiţie: să termine cu regimul băsist. Şi acum ce vedem? Că Antonescu, după ce a mimat împotrivirea la pactul de coabitare, acum susţine candidatul dreptei în turul doi, indiferent care ar fi acesta, chiar şi pe Udrea! Şi nu consideră că o afiliere a PNL la PPE, partidul european care a făcut cel mai mult rău României în ultimul deceniu, este total exclusă. Când a fost cinstit Crin Antonescu? Te ia groaza când îţi dai seama cât de mult poate să mintă un om ca să ajungă preşedinte. Cum poate călca chiar peste cadavrul partidului său doar ca să-şi ajungă scopurile! Ce mostră mai evidentă de aroganţă este când Antonescu, reprezentantul unui partid de 20 către 10%, se înfoaie-n pene că a adus la putere un partid de 35-40% şi i-a pus prim-ministrul? Acesta e parşivism şi o oarecare doză de şmecherie ieftină. S-a săturat lumea de agresivitatea, aroganţa, ura şi dezbinarea pe care le împrăştie peste tot Crin Antonescu şi bucata de PNL care îl mai susţine. Ca şi Băsescu, Antonescu a considerat că doar el are dreptul să hotărască exact cât şi cum îşi respectă cuvântul dat electoratului, pe cine alungă din guvern şi pe cine nu. Din fericire, mai e un pic şi se va lămuri şi el cum stau lucrurile în ţara asta. Din păcate, PNL-ul s-ar putea să se uite atunci la lucrările Parlamentului de la balcon, alături de PNŢCD. E rău când bea Băsescu şi se îmbată Antonescu...
|
|
|
|
|
Domnul Laurenţiu Nistor: "Demagogie, numele tău e PNL!" Mare supărare a produs în tabăra liberalilor, de la centru până în ultimul cătun, faptul că proiectul de lege care stabilea prima intabulare a terenurilor agricole şi forestiere a căzut în Camera decizională. Însă iniţiativa legislativă propusă de Grupul PNL presupune un mecanism de înregistrare a proprietăţilor la cerere. Există riscul ca prin introducerea mecanismului de înregistrare la cerere să fie creat un haos datorat unei lipse de prioritizare a cererilor. Practic, toţi cetăţenii nerăbdători pot veni să solicite efectuarea cadastrului în acelaşi timp, ceea ce va bloca întregul circuit. Înregistrarea sistematică a proprietăţilor a fost posibilă încă din 2004, doar că PNL şi PD-L nu au făcut nimic semnificativ în ceea ce priveşte numărul de proprietăţi înregistrate sistematic, în condiţiile în care au cheltuit sute de milioane de euro anual, în cei 8 ani în care au fost la guvernare, iar acum încearcă să dea lecţii. În perioada 2007-2012, guvernele de la acea vreme puteau să aplice pentru finanţare prin fonduri europene, dar nu au făcut-o. Practic, PNL se leagă de o problemă reală a cetăţenilor, dar propune o soluţie imposibilă şi o dă Guvernului actual să o aplice, cu gândul de a-şi rupe gâtul. Este păcat însă că, din dorinţa, declarată doar, de a face mult bine românilor, liberalii nu găsesc şi modalitatea prin care să facă binele respectiv. Reamintesc că nu este suficient să emiţi un act normativ care, în momentul aplicării sale, să producă mai mult rău decât bine. Da, am susţinut şi susţinem în continuare Legea primei intabulări gratuite, însă nu în forma pe care s-au înghesuit liberalii să o înainteze spre adoptare, doar de dragul de a mai bifa o acţiune. Pentru că adevărata responsabilitate a politicianului începe în momentul în care a terminat votarea, iar legea se duce la aplicare. De aceea, am preferat, alături de PSD, să nu mă raliez liberalilor în a face un lucru de mântuială doar de dragul campaniei electorale prelungite din acest an, ci să particip, chiar dacă un pic mai târziu ca dată, la o lege bună, aplicabilă, utilă. Da, programul de primă intabulare, finanţat de statul român, este un proiect pe care PSD şi 1-a asumat. Această promisiune făcută proprietarilor de terenuri din satele româneşti va fi concretizată prin legea pe care o vom adopta pentru aprobarea OUG 8/2014, cu amendamentele necesare. Este o prioritate legislativă pentru Guvern şi pentru Grupul parlamentar al PSD să reglementeze situaţia proprietarilor din mediul rural şi nu vom permite ca unii colegi din opoziţie, care au avut la dispoziţie ani la rând pentru a soluţiona această problemă, să se folosească de ea în scopuri pur demagogice şi să dezinformeze milioane de români. Dacă liberalii vor să fie demagogi, e treaba lor, dar să nu ne arate pe noi cu degetul, că nu vrem să fim la fel ca ei, de parcă ar fi ceva rău să fim de altă opinie. Tot ce-i rugăm noi este să fie responsabili pentru acţiunile lor...
|
|
|
|
|
Domnul Neculai Răţoi: "Cât mai facem «justiţie televizată»?" Ultimele zile au suplimentat numărul cazurilor "ultraimportante" care trebuiau musai să fie televizate, să poată să vadă tot românul cum se plimbă pesedişti de vază cu cătuşe la mâini sau cum petrec o noapte la arestul poliţiei. Că doar este an electoral de multiplă importanţă: alegeri europarlamentare şi prezidenţiale, başca de senatori, deputaţi, şefi de consilii judeţene, pe unde au rămas locuri descompletate, majoritatea prin grija justiţiei băsiste. Şi, nu-i aşa?, oamenilor trebuie să li se arate că pesediştii sunt răi, că încalcă legea, că sunt corupţi şi cine ştie ce le mai vine prin cap băsiştilor din justiţie să acuze. Nu contează că nu există motive, parcă ar fi normă de săltare de către procurori şi băgare la zdup! Chiar circulă de mai mult timp prin mass-media o hartă cu pesediştii care au fost planificaţi să vadă cum se doarme în arest. Culmea este că, punct cu punct, respectiva hartă se dovedeşte a fi un plan urmat cu sfinţenie. Într-o societate normală, aşa ceva se numeşte complot şi este pedepsit ca atare. La noi, e doar motiv de a-ţi vâna adversarii politici incomozi, mai ales cei care s-a dovedit în timp că aduc multe voturi, că doar e an electoral şi trebuie băgată spaima-n popor ca după referendum, când oamenii erau hăituiţi, scoşi din sfânta biserică şi puşi să jure cu mâna pe Biblia de pe capota maşinii. Logica-i simplă: dacă iese lumea la vot, nu mai pupă multe procente băsiştii de la PDL, PMP şi alte iniţiale care ţin loc de partide politice! Dacă la alegerile care se vor ţine pe 25 mai rezultatele partidelor aşa-zise de dreapta vor fi asemănătoare celor de la alegerile din 2012, băsiştii au rupt-o-n fericire: şi-au pierdut şi bruma de credibilitate pe care zic că o mai au şi, implicit, legitimitatea pe care le-o mai acordă umbra de autoritate pe care o mai deţine locatarul de la Cotroceni. Şi atunci, a mai rămas o singură soluţie: să-i speriem sau să-i dezgustăm cu orice preţ pe cetăţenii cu drept de vot ca să stea acasă! În caz contrar, iarăşi câştigă pesediştii, mai ales că acum au scăpat şi de liberali. Şi dacă nu-i sperie Elena Băsescu suficient pe alegători, suplimentarea vine cu ajutorul procurorilor, care s-au specializat în arestări de 24 de ore, "pentru impresia artistică". Dacă s-a văzut, la finele anului 2012, că oamenii pot fi încăpăţânaţi şi vin la vot, acum s-a luat măsura ca să fie săltaţi organizatorii buni ai PSD-ului. Aşa că ori sunt băgaţi în spatele gratiilor, ori sunt blocaţi prin arest la domiciliu, orice variantă e bună, atâta vreme cât sunt ţinuţi deoparte de organizarea alegerilor. Deci, trebuie rugat ministrul justiţiei să ia măsurile legale ce se cuvin pentru stoparea acestei "justiţii televizate", pentru că altfel ajung să creadă şi francezii, şi englezii, şi americanii că acesta este un obicei tipic românesc şi ajung să o premieze pe şefa DNA-ului şi pentru respectarea tradiţiilor locului...
|
|
|
|
|
Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase: "Importanţa legii privind prima intabulare a terenurilor agricole şi forestiere" În ţara noastră agricultura reprezintă un sector ce deţine un mare potenţial de creştere şi dezvoltare, dar care, din păcate, este insuficient exploatat, neacordându-i-se importanţa cuvenită. Specialiştii în domeniu susţin faptul că România s-ar putea clasa după Franţa şi Germania din punct de vedere al productivităţii, asta doar dacă ar exista condiţiile favorabile. Şi mă refer aici la capacitatea de absorbţie a fondurilor europene, atragerea investiţiilor străine, dar şi stimularea antreprenoriatului local. Cum se pot atinge oare aceste obiective când un procent destul de important este reprezentat de suprafeţe agricole care sunt practic blocate, deoarece proprietarii lor nu îşi permit să susţină financiar efectuarea formalităţilor pe care Legea cadastrului le impune, acestea ridicându-se uneori peste valoarea respectivelor terenuri? În zonele rurale ne lovim de o realitate crudă, dar pe care se pare că o acceptăm şi ne-o asumăm, marcată de un nivel ridicat de sărăcie a populaţiei, dar şi a pământului, care în loc să fie cultivat zace acoperit de ierburi, iar agricultorii fără posibilităţi materiale privesc neputincioşi, deoarece lipsa banilor i-a împiedicat să efectueze demersurile necesare înscrierii în cartea funciară. Mai mult de atât, persoanele care nu îl lucrează, nu pot nici măcar să îl vândă pentru ca acesta să fie exploatat de altcineva, din moment ce nu este intabulat. Adoptarea legii privind prima intabulare a domeniilor agricole şi forestiere ar fi favorizat cetăţenii din România în sensul acordării unui necesar sprijin persoanelor care deţin astfel de terenuri în extravilanul localităţilor, dar care nu au posibilitatea financiară să achite sumele pe care procedura de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară le implică. Având în vedere că taxele primei intabulări sunt exceptate prin Ordinul nr.39/2009, sumele menţionate anterior şi de care consider că ar trebui exoneraţi oamenii, se referă strict la costurile pe care prestaţia experţilor cadastrali le presupune. Proiectul pe care l-am susţinut spre adoptare în şedinţa Camerei Deputaţilor din data de 7 aprilie, ar fi creat cadrul legislativ prin care s-ar fi permis deţinătorilor titlurilor de proprietate să efectueze prima înregistrare în cadastru a terenurilor agricole şi forestiere fără costuri, onorariile experţilor cadastrali urmând a fi suportate din fondurile europene, în limita sumei de 400 de lei/proprietate. S-ar fi reuşit de asemenea eliminarea anumitor probleme de natură juridică, funciară şi în primul rând s-ar fi garantat dreptul la proprietate pe care Constituţia ţării noastre îl prevede. Avem pretenţii în ceea ce priveşte nivelul productivităţii din agricultură, acordarea de subvenţii, creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene şi liberalizarea pieţei funciare, dar în momentul în care avem puterea să luăm decizii care pot influenţa favorabil aceşti parametri, se pare că uităm cu desăvârşire importanţa lor, lăsând de fapt impresia că pentru unii dintre noi evoluţia economiei naţionale şi bunăstarea populaţiei de rând sunt lucruri relative. Ştim cu toţii care este nivelul de sărăcie din mediul rural, iar reglementările proiectului de lege ar fi adus reale beneficii atât locuitorilor din aceste zone cât şi investitorilor, care ar fi reuşit să valorifice mult mai bine suprafeţele agricole, însă acum s-a reuşit doar îngrădirea posibilităţii de dezvoltare a acestui sector, care joacă un rol foarte important pentru economia ţării noastre.
|
|
|
|
|
Domnul Corneliu-Florin Buicu: "Celebrul articol 253 din Legea educaţiei, modificat!" În data de 11 aprilie 2014 a fost publicat în Monitorul Oficial al României Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.275 din 10 aprilie 2014 pentru modificarea Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2014-2015, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5.451/2013. Ordinul a fost dat în baza art.252, 254 şi 254 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi pune de acord metodologia-cadru cu prevederile recentei Ordonanţe de urgenţă a Guvernului nr. 16/2014. Concret, prin documentul publicat joi s-au adus clarificări în ceea ce priveşte situaţia cadrelor didactice titularizabile, astfel că, pe de o parte, se precizează că nu există două proceduri de titularizare diferite, iar pe de altă parte, textul defineşte conceptul de "viabilitate a postului", lucruri esenţiale date în interpretarea legii. În fapt, toate cadrele promovate cu nota/media de cel puţin 7 la concursurile de titularizare din învăţământul preuniversitar în ultimii 6 ani şi care sunt angajate deja pe baza contractului individual de muncă pe perioadă determinată, pot fi repartizate pe perioadă nedeterminată în unităţile de învăţământ unde predau. Conform noilor dispoziţii intrate deja în vigoare, decizia se ia în urma şedinţei publice a inspectoratului şcolar judeţean şi numai dacă postul didactic/catedra sunt vacante şi au viabilitate. De regulă, candidaţii se încadrau în dispoziţiile acelui articol, dar erau la mâna directorilor de unităţi, care declarau sau nu după bunul-plac, posturile viabile pentru titularizare. În acest moment toate unităţile de învăţământ trebuie să aprobe în consiliul de administraţie cererile cadrelor care doresc să se titularizeze în baza acestui articol, cererile pensionarilor pentru continuarea activităţii la catedră, precum şi cererile pentru continuitate. Astfel, de modificările actuale ale art. 253 din Legea educaţiei naţionale urmează să beneficieze 3.242 de cadre didactice, promovate cu minimum 7 la concursurile de titularizare din ultimii 6 ani. Educatorul organizează şi conduce activitatea elevului, descoperindu-i calităţile. Misiunea cadrelor didactice este nobilă. Aceştia transmit generaţiilor tinere, în mod organizat şi planificat, valorile culturale create de generaţiile trecute, le îndrumă primii paşi în vastul domeniu al ştiinţelor, veghează asupra formării personalităţii lor, asupra orientării lor şcolare şi profesionale. Cel puţin aşa ar trebui să fie şi consider că dacă noi, guvernanţii, ne dăm interesul şi ne aplecăm cu atenţie şi cu fonduri asupra acestei clase greu încercate vom reuşi să avem mai multe cadre didactice dedicate meseriei. Pentru că Sărbătorile Pascale nu sunt departe şi ne găsim în săptămâna mare, doresc să vă urez ca lumina Sfintelor Paşti să rămână în sufletele tuturor pentru a putea realiza cât mai multe lucruri înţelepte şi bune pentru cetăţenii acestei minunate ţări! Sărbători fericite!
|
|
|
|
|
Domnul Ion Stan: "Deficienţele legislative în materia interceptărilor şi a celorlalte metode speciale de investigare reprezintă un atentat la adresa drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor României şi ne plasează în afara reglementărilor şi practicilor europene" În trei legislaturi consecutiv, din 2001 până în 2012, am fost iniţiatorul şi susţinătorul constant al iniţiativelor legislative menite a garanta efectiv, în mod real şi nu doar declarativ, drepturile şi libertăţile fundamentale în cadrul activităţilor de informaţii şi al tehnicilor speciale de investigare, bazate pe interceptarea comunicaţiilor, filaje, operaţiuni şi ofiţeri sau investigatori sub acoperire. Atât unele practici abuzive şi acte vădit ilegale constatate în activitatea unora dintre structurile speciale autohtone, nu puţine demascate de jurnalismul de investigaţie, cât şi contactele şi documentările externe pe linia Centrului de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forţelor Armate şi al Serviciilor de Informaţii pentru securitate mi-au întărit convingerea urgenţei şi importanţei reevaluării reglementărilor privind regimul interceptării comunicaţiilor, al celorlalte metode speciale de supraveghere sau cercetare, precum şi în materia controlului democratic asupra sectorului securităţii. În acelaşi timp, CEDO a statuat, în cazul Dumitru Popescu v. România cu privire la lipsa de independenţă a autorităţii care atestă realitatea şi fiabilitatea înregistrărilor, cu atât mai mult cu cât organele de urmărire penală sunt parte a procedurilor penale, ceea ce ar impune o autoritate independentă care să efectueze ascultările/interceptările/înregistrările (cazul Prepeliţă v. Moldova etc.) şi să se poată pronunţa asupra veridicităţii/legalităţii/loialităţii lor. Pe de o parte, interesele grupurilor de putere, interesate în perpetuarea practicilor de control al opoziţiei prin operaţiuni de poliţie politică, iar, pe de altă parte, presiunile din zona serviciilor secrete vizate de acest tip de legislaţie au anulat toate tentativele de creare a cadrului legislativ menit atât a diminua riscurile de abuz împotriva libertăţilor individuale, cât şi a limita ingerinţele politice şi de altă natură în activitatea serviciilor de informaţii pentru securitate naţională. Cea mai recentă şi notabilă intenţie legislativă în acest sens a avut-o domnul deputat Varujan Pambuccian, prin propunerea de amendament la Codul de procedură penală menită a reduce, pe cât posibil, posibilităţile, practic neîngrădite în acest moment, de a modifica înregistrările comunicaţiilor şi chiar de a crea în totalitate probe false, cu valoare de autenticitate, prin tehnici digitale de editare. Domnia Sa a spus în plenul Camerei Deputaţilor, în şedinţa din 26 iunie 2013, că dacă ne va înregistra pe fiecare dintre noi (o oră, două), va putea să ne facă demonstraţia că ne poate fi pusă în gură orice afirmaţie, orice intenţie sau confirmare cu privire la fapte cu care nu avem nicio legătură, deoarece nici nu s-au petrecut în realitate. Majoritatea parlamentară a puterii a respins acel amendament. Aceleaşi raţiuni şi interese au stat şi la baza respingerii tuturor iniţiativelor anterioare care au vizat acest domeniu tabu, pe care îl apără, deopotrivă, cei mai înalţi lideri ai puterii, dar şi cei care au generat şi doresc menţinerea acestui tip de operaţiuni în afara legii. În afara legii, fiindcă nu este suficient ca legea să le menţioneze ca resursă informaţională excepţională, ci, dată fiind natura excepţională a mijlocului ori metodei, acestea trebuie în detaliu reglementate ca proceduri, condiţii, limite şi garanţii, inclusiv pentru terţii lezaţi colateral. Toate acestea lipsesc din legislaţia naţională şi încă vor mai lipsi, cel puţin în această legislatură. Personal sunt subiectul unui proces penal care are la bază provocarea, utilizarea agenţilor provocatori, înscenările şi producerea de probe false inclusiv trucaje digitale în redarea interceptărilor. Am solicitat copii ale unor înregistrări ale convorbirilor telefonice şi ambientale pentru a-mi putea motiva o cerere de admitere a expertizei tehnice. Ceea ce deja constatasem din transcripturi, mi-a fost întărit de expert. În urma expertizei tehnice extrajudiciare a rezultat că înregistrările audio-ambientale şi redarea convorbirilor telefonice interceptate, utilizate drept probe în acuzare, sunt editate şi modificate în fişiere ce nu reprezintă clone/duplicate sau copii ale unor fişiere originale/autentice. Aceasta înseamnă că tocmai diferenţele dintre duplicatele pe baza cărora s-a întocmit rechizitoriul şi originale contează în judecarea cauzei şi stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei mele. Expertiza, realizată la Universitatea din Denver, S.U.A., de către dr. ing. Cătălin Grigoraş, expert tehnic judiciar autorizat în domeniile voce şi vorbire, fotografii şi înregistrări video, pune în evidenţă următoarele aspecte: I. Înregistrările audio puse la dispoziţie sunt realizate în formatul WAV ADPCM A-Law, 8 KHz, 8-bit, mono, deşi sistemul naţional de interceptare a comunicaţiilor a produs în alte cauze aflate pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fişiere în alt format, respectiv WAV PCM, 8KHz, 16 bit, mono şi chiar dublu-mono (dosare nr. 745.1/1/2007. 4500/1/2007, 3948/1/2008, 10753/1/2008, precum şi în alte dosare, dar care încă nu au fost soluţionate) Faptul că formatul fişierelor realizate în dosarul deputatului Ion Stan diferă de cel uzual pune unele probleme: cine şi unde a realizat înregistrările, dacă s-au efectuat în interiorul unei proceduri legale, de către autoritatea naţională competentă, traseul urmat de suporţi, unde şi cu ce consecinţe au fost operate editările şi modificările constatate şi menţionate în raportul de expertiză extrajudiciară. II. Înregistrările administrate în probatoriu conţin urme de intervenţii tehnice în sensul alterării autenticităţii acestora, după cum urmează: - Analiza înregistrărilor evidenţiază prezenţa unui număr considerabil de pasaje "neinteligibile".
- Un număr de 16 fişiere cu înregistrări telefonice nu reprezintă clone/duplicate sau copii ale unor fişiere originale/autentice şi nu sunt realizate în formate similare celor din alte dosare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
- În aceste fişiere se remarcă diferenţe între datele sesiunilor de înregistrare, datele când fişierele audio au fost puse la dispoziţie, datele când au fost modificate ultima oară şi datele când au fost inscripţionate pe suportul media, ceea ce atestă intervenţii tehnice de editare/modificare.
- Se constată lipsa a cel puţin 13 fragmente din sesiunile de înregistrare audio/video (conform menţiunilor din raportul de expertiză).
- În baza art. 27, 28, 30 şi 31 din Directiva 2012/13 UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, organele judiciare au obligaţia:
- de a explica diferenţele de formate dintre cele 16 fişiere telefonice în litigiu şi fişiere similare din alte dosare ale I.C.C.J.;
- de a explica diferenţele dintre datele sesiunilor de interceptare, datele când fişierele au fost modificate ultima oară şi datele când au fost inscripţionate pe suporturile media;
- de a explica lipsa a cel puţin 13 fragmente din sesiunile de înregistrare audio/video;
- de a pune la dispoziţie clone/duplicate ale fişierelor audio şi video originale.
De menţionat că, în legislaţia europeană, fără îndeplinirea acestor cerinţe şi în absenţa fişierelor audio şi video originale, înregistrările nu sunt admise în probatoriu. Asupra chestiunii grave a probaţiunii judiciare prin înscrisuri (procese-verbale de constatare) rezultate din transcriptul înregistrărilor audio-video (convorbiri telefonice, ambientale, filaje, supravegheri incinte, întâlniri ş.a.) nu s-a realizat încă o dezbatere suficient de amplă în aria participării şi, în acelaşi timp, specializată, pentru a putea fi stabilite coordonatele unei legi speciale care să confere maximum de garanţii împotriva utilizării "probelor editate". Chestiunea este de stringentă actualitate, în condiţiile numărului exagerat de rechizitorii întemeiate exclusiv pe informaţii obţinute din surse ori metode şi mijloace secrete a căror autenticitate şi concordanţă cu realitatea pot fi modificate, după cum sunt şi aproape imposibil de demonstrat, în absenţa coroborărilor cu alte mijloace de probă. Motivele pentru care punem în discuţie această cale de probaţiune ţin, în primul rând, de fondul garanţiilor constituţionale privind dreptul la un proces echitabil. Dar, în acelaşi timp, este evidentă urgenţa stopării abuzului judiciar comis în urma comenzilor politice. Vă rog să luaţi act că vidul legislativ în materia interceptărilor şi tehnicilor speciale de investigaţii este un grav atentat la drepturile şi libertăţile fundamentale, iar garanţiile prevăzute în Constituţie inoperante.
|
|
|
|
|
Domnul Sorin-Avram Iacoban: "Scrisoare deschisă către domnul preşedinte Traian Băsescu" Cu regret constat că nici măcar în ultimele luni de mandat nu trataţi cu respect poporul român şi legea fundamentală a ţării, Constituţia. După ce aţi intrat în logica campaniei electorale cu scandalul accizei la combustibili, şantajând politic Guvernul Ponta în ceea ce priveşte promulgarea bugetului pentru anul 2014, acum aţi găsit de cuviinţă să vă adresaţi nouă, parlamentarilor, prin intermediul unei scrisori. Este oarecum surprinzător că aţi apelat la acest mecanism de consultare a Legislativului, ţinând cont că timp de 10 ani aţi sfidat Parlamentul României, încercând să controlaţi legislativul prin încălcarea repetată şi gravă a Constituţiei României. Nu vă deziceţi de această practică nici acum când dumneavoastră, ca preşedinte al României, doriţi să influenţaţi votul parlamentarilor cu privire la proiectul de lege privind acciza la carburanţi, depăşindu-vă grav limitele mandatului constituţional. Domnule preşedinte Traian Băsescu, pentru că tot susţineţi că aveţi consilieri constituţionalişti la Palatul Cotroceni, explicaţi-le acestora şi luaţi şi dumneavoastră totodată aminte că orice mandat imperativ impus parlamentarilor este nul, conform art. 69 alin. (2) din Constituţia României. Domnule preşedinte, dumneavoastră nu vă puteţi comporta cu românii aşa cum aţi făcut-o cu Guvernul Boc. Şi nici cu Legislativul român aşa cum aţi făcut cu propriul partid, pe care l-aţi impus fraudulos la conducerea Guvernului. Cred că aţi pierdut un foarte bun moment să tăceţi. Este penibil că tocmai dumneavoastră care aţi fost de cinci ori ministru al transporturilor, în diferite guverne şi nu aţi finalizat nici măcar un kilometru de autostradă, să vorbiţi despre mărirea accizei. Mai mult, în timpul guvernelor Ciorbea, Radu Vasile şi Mugur Isărescu, anume în perioada decembrie 1996-iunie 2000, v-aţi propus să vă ocupaţi de reabilitarea drumurilor naţionale şi a drumurilor expres, prin introducerea celebrei taxe de drum prin care să se acumuleze bani la buget pentru infrastructură. Pentru a arăta românilor ce s-a ales de aceşti bani, deşi taxa dumneavoastră era dublă ca valoare faţă de acciza aplicată de Guvernul Ponta, aţi împânzit ţara cu plăcuţe inscripţionate: "Aici sunt banii dumneavoastră" şi atât. În luna martie 2014 aţi continuat discursul diversionist, aruncând ideea că Guvernul Ponta doreşte să fugărească investitorii strategici, uitând să aduceţi aminte că tocmai aceştia au solicitat Guvernului o infrastructură rutieră adecvată pe care să o folosească. Astfel, în 2013, Guvernul Ponta a fost pus în situaţia de a căuta soluţii urgente pentru a crea o infrastructură rutieră adecvată care să atragă, nu să îndepărteze investitorul strategic, situaţia fiind cu atât mai gravă cu cât România a bătut pasul pe loc în timpul guvernării Boc în ceea ce priveşte atragerea de fonduri europene pentru definitivarea obiectivelor strategice economice. Din această cauză, domnule preşedinte Băsescu, Guvernul Ponta a fost nevoit să mărească acciza la combustibili, să iniţieze taxa pentru construcţii speciale, tocmai pentru a acoperi deficitul financiar provocat de incompetenţa şi lipsa de responsabilitate a guvernelor Boc 1, Boc 2, Boc 3 şi Ungureanu. În aceste perioade, statul român a contribuit la bugetul Uniunii Europene, însă nu a reuşit să absoarbă un procent satisfăcător, astfel încât pe perioada 2007-2013, România se află pe ultimul loc la capitolul absorbţie de fonduri europene, ţara fiind salvată de la falimentul financiar doar datorită Guvernului Ponta care prin politicile aplicate a reuşit creşteri remarcabile în toate domeniile în 2013,care a fost considerat de decidenţii europeni un an de graţie pentru România. Pentru perioada 2008-2013, România a avut la dispoziţie, pe toate tipurile de fonduri nerambursabile, o sumă totală de 21 de miliarde de euro dar incompetenţa guvernului portocaliu şi a administraţiei locale portocalii, dezangajările automate substanţiale în cazul unor programe operaţionale, adică bani pierduţi din cauza incompetenţei şi incapacităţii de a transmite declaraţiile de cheltuieli pentru a putea fi rambursate de către Comisia Europeană, au făcut ca România să absoarbă în total pe toată perioada 2007-2012, 6 miliarde de euro pe fonduri structurale şi de coeziune, prin comparaţie, numai pe exerciţiul financiar 2012-2013, România absorbind 4 miliarde de euro. Ca să înţelegeţi mai bine, domnule preşedinte, vă voi aminti pe scurt bilanţul Programului Operaţional Regional. Comisia Europeană a blocat la sfârşitul anului 2011 programul, când auditorii europeni au găsit grave nereguli în ceea ce priveşte evaluarea şi distribuirea proiectelor. Chiar şi aşa, până la sfârşitul anului 2011, pe acest program s-a realizat un procent de absorbţie de doar 11,7 %, din cauza politizării excesive a POR şi a lipsei de sustenabilitate a proiectelor avansate. Dacă ar fi să citim din motivaţia auditorilor europeni cu privire la blocarea Programului Operaţional Regional, am constata că aţi condamnat în mod vădit statul român la faliment financiar, deoarece această motivaţie a fost argumentul închiderii a 5 programe de finanţare cu Uniunea Europeană. Auditorii europeni au scos la iveală faptul că aţi impus prin guvernările portocalii cerinţe restrictive la criteriile de calificare prin documentaţia de atribuire, tratament neegal acordat ofertanţilor, neîndeplinirea de către oferta câştigătoare a cerinţelor minime de calificare şi selecţie, utilizarea unor factori de evaluare şi selecţie nelegali, conflictul de interese, nerespectarea cerinţelor privind publicitatea şi transparenţa în derularea procedurilor de achiziţie publică. Concluzia raportului caracterizează competenţa guvernelor dumneavoastră, adică: "acordarea contractelor de achiziţii publice pe bază de clientelism politic". În ceea ce priveşte un alt subiect amplu dezbătut şi prezentat diversionist de dumneavoastră în presa din România, anume proiectele ce au în vedere procesul de descentralizare şi regionalizare, conform datelor raportate de către Comisia Europeană la 8 noiembrie 2012 şi conform studiului realizat de Asociaţia Regiunilor Europene şi intitulat "De la subsidiaritate la succes - impactul descentralizării asupra creşterii economice", România ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană cu un procent de absorbţie de numai 20,7 % faţă de Ungaria 43 %, Letonia 48,5 %, Lituania 60,5 %, Polonia 51,3 %, Cehia 37 % şi chiar Bulgaria 28,5 %. În ceea ce priveşte bilanţul general raportat la rata de absorbţie pentru categoria Fondurilor Structurale şi de Coeziune, a Programului Naţional de Dezvoltare Rurală şi a Programului Operativ de Pescuit, rata de absorbţie a evoluat în felul următor : - pentru programul FSC, în 2008 - 0%, în 2009 - 0,73%, în 2010 - 1,1%, în 2011 - 3,6%, în 2012 - 5,9%, în 2013 - 15%;
- pentru programul PNDR, în 2008 - 9,5 %, în 2009 - 23 %, în 2010 - 35 %, în 2011 - 49 %, în 2012 - 52 %, în 2013 - 55 % ;
- pentru programul POP, în 2008 - 0%, în 2009 - 0%, în 2010 - 6,8%, în 2011 - 16%, în 2012 - 21%, în 2013 - 28%.
De asemenea, domnule Băsescu, în ceea ce priveşte programele FSC, PNDR şi POP, sumele rambursate anual de către Comisia Europeană au fost în 2010 de 657 milioane euro, în 2011 - 1.947 milioane euro în comparaţie cu anul 2013, când valoarea rambursărilor de către Comisia Europeană a ajuns la suma de 3.919 milioane euro. Mai mult, conform Ministerului Fondurilor Europene, suma solicitată de România Comisiei Europene în anul 2013 a fost cu 25 % mai mare decât suma solicitată în întreaga perioadă 2008 - 2012. Nu trebuie să uitaţi nici faptul că în luna februarie 2014, în ziua când s-au încasat 830 milioane de euro de la Comisia Europeană, rambursările pentru Programul Operaţional Sectorial de Transport au înregistrat cel mai ridicat nivel, anume 506 milioane euro. Domnule preşedinte, de ce nu spuneţi poporului, în loc să îl amăgiţi cu diversiunile dumneavoastră preferate, că la data 31.12.2013 suma încasată de România pentru anul respectiv, prin instrumente structurale, anume 2,8 miliarde de euro, a fost mai mare decât totalul sumei încasate în perioada 2008 - 2012 adică 2,2 miliarde de euro, cu un grad de contractare de 93 % şi cu un procent de plăţi interne către beneficiari de peste 36%? De ce nu adresaţi câte o scrisoare fiecărui român din ţară sau de peste hotare în care să explicaţi că rata anuală de absorbţie a crescut de la 3,65 %, cât a reuşit guvernul Udrea-Boc, la 15 % în 2013 în special datorită reluării plăţilor pentru programele POSDRU, POR, POS-T, POSCCE, programe blocate din cauza neregulilor înregistrate în special în domeniul achiziţiilor publice, dar şi în cazul structurilor de management şi control în perioada 2009-2011, perioadă de graţie a furtului instituit de portocalii? De ce nu spuneţi fiecărui cetăţean în parte că doar datorită eforturilor Guvernului Ponta am reuşit evitarea dezangajărilor automate pe mai multe programe operaţionale, ţinând cont că aceste dezangajări automate sunt cea mai ruşinoasă modalitate de a pierde definitiv bani europeni? Şi dacă tot veni vorba de sumele definitiv pierdute ce nu mai pot fi contractate sau accesate de România, fiind dezangajate automat de către Comisia Europeană, de ce nu folosiţi intervalul dumneavoastră orar preferat, între 18,30 şi 19,00, pentru a explica românilor că între 2010 şi 2012 România a pierdut prin dezangajarea automată aproximativ 190 milioane de euro, în timp ce pentru anul 2013 suma pierdută, pentru că putem să spunem aşa, a fost de zero euro. Domnule preşedinte, balanţa financiară a României, realizată ca raport între sumele încasate de la bugetul Uniunii Europene şi sumele plătite către bugetul Uniunii Europene este sugestivă şi poate exprima fără echivoc competenţa guvernelor care au fost la conducerea acestei ţări. Astfel, pentru anul 2008, Guvernul Boc 1 a plătit 1.269 milioane euro şi a încasat 2.615 milioane euro; în 2009 Guvernul Boc 2 a plătit 1.364 milioane euro şi a încasat 2.895 milioane euro; în anul 2011 guvernul Boc 3 a plătit 1.296 milioane euro şi a încasat 2.583 milioane euro, iar în 2013 Guvernul Ponta a plătit 1.581 milioane euro şi a încasat 5.814 milioane euro. După anii grei de criză pe care i-aţi păstorit, domnule Băsescu, agravând prin incompetenţa Guvernului Boc situaţia fiecăruia dintre români, Guvernul Ponta a demonstrat că se poate, realizând în 2013 o creştere de 3,5 %, plasând România pe locul I în Uniunea Europeană la acest indicator. Responsabilii europeni au considerat că acest indicator al creşterii economice este unul excepţional şi au încurajat Guvernul Ponta la continuarea măsurilor începute, pentru ca şi în 2014 trendul crescător să fie confirmat. Nu numai anul agricol excelent a dus la această creştere economică de 3,5 %, ci şi celelalte măsuri importante, printre care menţionăm creşterea creditării şi creşterea încasărilor la buget, deoarece în timpul guvernărilor Boc-Udrea nivelul de colectare a TVA-ului a fost doar de puţin peste 50 % faţă de media europeană care era de 80 %. Şi dacă tot veni vorba de anul agricol excelent acesta s-a datorat nu numai proniei divine, ci şi faptului că spre deosebire de dumneavoastră, Guvernul Ponta a acordat la timp subvenţiile în agricultură. Domnule preşedinte trebuie să luaţi în considerare semnalul de alarmă tras de Comisia Europeană, care a precizat că în topul lucrurilor de evitat pentru 2014 pentru a se continua echilibrarea bugetară, locul întâi îl ocupă turbulenţele politice. Nu ştim dacă în mod premeditat sau în mod neglijent, însă principalul dumneavoastră produs politic sunt tocmai turbulenţele politice, Comisia Europeană semnalându-ne să facem orice pentru a le evita. Nu trebuie să uităm nici faptul că tot instituţia europeană şi democraţia americană au atras atenţia că întârzierea promulgării bugetului pentru anul 2014 creează o stare gravă de instabilitate politică într-o zonă şi aşa cuprinsă de criză. Insistaţi pe ideea că această taxă de 7 cenţi/litru ar duce ţara în genocid social, însă uitaţi să precizaţi că taxa impusă de dumneavoastră de 14 cenţi/litru, dublă cât actuala creştere de acciză, a servit la realizarea a zero km de autostradă, în timp ce Guvernul Ponta a realizat doar în 2013, 230 de km de autostradă având în plan pentru 2014 încă 90 de km de autostradă. Dacă 7 cenţi/litru înseamnă genocid social, ce înseamnă pentru perioada 2009-2011 dublarea preţului combustibililor, majorarea TVA- ului la 24% şi actele de austeritate extreme ca: tăierea salariilor cu 25%, tăierea sporurilor esenţiale, tăierea pensiilor, tăierea indemnizaţiilor de şomaj şi alte măsuri încadrate la capitolul tăieri? De ce nu precizaţi că această mărire de acciză propusă de Guvernul Ponta ar avea un impact lunar asupra buzunarului românilor de minimum 60 de bani şi maximum 4 lei ? Nu spuneţi acest lucru pentru că doriţi ca, prin diversiunea făcută, să păcăliţi din nou electoratul pe care l-aţi ciuruit permanent timp de 10 ani. Domnule preşedinte, ştiţi foarte bine faptul că Guvernul Ponta s-a gândit cum să atenueze această măsură a creşterii accizelor, despre care Banca Naţională a României preciza că ar avea un impact neglijabil, cuprinzând-o într-un plan de măsuri care să compenseze prin politica Guvernului Ponta şi cu ajutorul Băncii Naţionale a României efectele acestei măriri de taxă. De ce nu vă adresaţi românilor printr-o scrisoare în care să recunoaşteţi că prin aceste măsuri, impactul acestei creşteri de acciză asupra inflaţiei este neglijabil şi tocmai din cauza acestui lucru nu vom asista la un nou lanţ de scumpiri? De ce nu spuneţi că preţul la energie electrică va scădea cu 3% şi CAS-ul la angajator va scădea cu 5%? De ce nu spuneţi că în contrapartidă cu această creştere a accizei, salariul minim în România va creşte în două tranşe de la 800 la 900 de lei? De ce nu spuneţi românilor că această mărire de acciză vine tocmai când cotaţiile internaţionale ale ţiţeiului sunt în scădere, acest din urmă fapt compensând o parte din creşterea accizei? Şi nu în ultimul rând, de ce nu precizaţi că Guvernul Ponta va respecta Programul USL, cu care a câştigat alegerile, neimpozitând profitul reinvestit. Domnule Băsescu, în concluzie, România se află pe un trend accentuat de recuperare, deşi pierderile din perioada 2008-2011 cauzate de o guvernare despotică şi incompetentă, au fost foarte mari. Tocmai pentru acest lucru m-am gândit că este bine să vă răspund tot printr-o scrisoare în care să vă prezint câteva realizări din "Cartea neagră a guvernărilor Udrea-Boc" şi "Cartea albă a guvernării Ponta". Cu speranţa că până la sfârşitul anului 2014, ne veţi putea răspunde la întrebarea "Unde sunt banii românilor?", mă alătur şi eu dorinţei populaţiei de a vă vedea cât de curând la pensie.
|
|
|
|
|
Domnul Sorin-Avram Iacoban: "Un gând bun de Ziua Internaţională a Romilor" În 1971, la Londra, odată cu desfăşurarea primului Congres Internaţional al Romilor, a fost declarată ziua de 8 aprilie Ziua Internaţională a Romilor, adoptându-se totodată şi steagul internaţional al romilor, precum şi imnul internaţional al etniei "Gelem, gelem". În 1990, odată cu desfăşurarea Congresului Mondial al Romilor, Comisia lingvistică a Uniunii Internaţionale a Romilor a oficializat alfabetul internaţional standardizat al limbii romanii, decizia fiind semnată de 17 specialişti în domeniu, din diferite ţări, în prezenţa unui observator UNESCO. În anul 2002, de 8 aprilie, s-a sărbătorit jubileul milenar reprezentând 1000 de ani de la prima atestare documentară a romilor în Europa. Prima atestare documentară a romilor de pe teritoriul României datează din anul 1385, în timpul domnitorului Dan I al Ţării Româneşti. De la prima atestare documentară până la mijlocul secolului al XIX-lea, etnia romă a dus un proces dificil şi îndelungat de dezrobire şi câştigare a propriei identităţi sociale. În acest sens, la 20 februarie 1856, "Legiurea pentru emanciparea tuturor ţiganilor din Principatul Ţării Româneşti" elibera ultima categorie de robi romi. În zilele noastre, autorităţile naţionale, în acord cu tendinţa europeană în materie, au depus eforturi considerabile pentru integrarea socială a minorităţii rome. În această ordine de idei a fost înfiinţată Agenţia Naţională pentru Romi, structură guvernamentală de reprezentare a romilor în plan naţional. Agenţia Naţională pentru Romi are în portofoliu aplicarea, coordonarea, monitorizarea şi evaluarea tuturor măsurilor din domeniile sectoriale de intervenţie socială cuprinse în Strategia Guvernului României de incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii romilor pentru perioada 2012-2020, document aprobat prin HG 1221/14.12.2011. Astfel, Agenţia guvernamentală a încheiat acorduri cu diferite instituţii la nivel naţional, european sau mondial căutând să uşureze drumul pentru integrare socială a minorităţii. Menţionăm acordul încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin ANOFM care a organizat pentru romi programul "Caravana ocupării". De asemenea, menţionăm şi o serie de acorduri încheiate cu Fundaţia pentru o Societate Deschisă, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării sau Ministerul Educaţiei Naţionale în ceea ce priveşte şcolarizarea etnicilor romi sau reşcolarizarea acestora prin Programul "Şansa a doua". Agenţia Naţională pentru Romi a încheiat de asemenea acorduri şi cu OSCE în ceea ce priveşte Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, având ca scop înfiinţarea unor centre de sprijin social, pentru integrarea socio-economică a romilor. Nu trebuie să uităm nici de parteneriatul semnat cu Agenţia pentru Strategii Guvernamentale, pentru formarea unui grup de lucru pentru politicile publice în ceea ce priveşte romii din România. Ca urmare a grijii manifestate faţă de această minoritate etnică, Agenţia Naţională pentru Romi a semnat la data de 17 noiembrie 2010 un protocol de colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, un document ce vizează protecţia drepturilor cetăţenilor români de origine romă aflaţi în Franţa. Şi nu în ultimul rând, trebuie să menţionăm summitul Uniunii Europene care a avut loc la Bruxelles pe tema "Integrării sociale a romilor", în cadrul căruia reprezentanţi ai Comisiei Europene au subliniat eforturile concrete ale României în procesul de integrare socială a romilor. De ziua lor internaţională, vreau să exprim un gând bun faţă de membrii acestei minorităţi etnice care în ultima perioadă au manifestat un real interes pentru recâştigarea respectului într-o societate civilizată.
|
|
|
|
|
|
|
|