 |
|
Adoptarea legii care prevede eutanasierea câinilor maidanezi nu reprezintă o soluție în remedierea situației actuale, având în vedere faptul că ritmul de înmulțire al câinilor comunitari este mult mai mare decât ritmul de exterminare al acestora, dar și costurile ridicate pe care procesul uciderii lor le implică. Organizația Mondială a Sănătății a și concluzionat, într-un raport, faptul că uciderea câinilor reprezintă cea mai scumpă și mai ineficientă metodă de gestionare a problemei.
Pentru o mai bună gestionare și pentru rezolvare, este necesar să se țină cont , în primul rând, de vocea experților și nu să se facă apel la măsuri pripite. Ar trebui luată în considerare stoparea înmulțirii nedorite și necontrolate a câinilor, precum și prevenirea abandonului lor, impunându-se un cadru legislativ bine pus la punct, care să fie și corect aplicat.
Într-o primă fază, ar trebui să ne axăm pe aplicarea unor planuri, la nivel național, de gestionare rațională și eficientă a acestei probleme, urmând punctele de vedere ale experților în domeniu, care au prezentat argumente de specialitate pentru aplicarea unor soluții potrivite. De la caz la caz, eutanasierea poate fi aplicată individual în cazul câinilor bolnavi și a celor agresivi. Scopul unei decizii înțelepte, care ar urma să fie luată în parlament, trebuie să fie rezolvarea reală a acestei probleme pentru ca astfel de situații, cum a fost tragedia lui Ionuț, să nu se mai repete în România.
Având în vedere precizările de mai sus, consider că există soluții multiple pentru remedierea acestei probleme, iar în acest sens voi susține, împreună cu domnul Remus Cernea și alți colegi, un proiect de lege care să prevadă stoparea înmulțirii câinilor vagabonzi, identificarea și controlul reproducerii acestora, precum și reducerea numărului până la dispariția lor, neacceptând însă eutanasierea în masă și irosirea unor sume destul de importante din banii publici pentru această acțiune crudă aplicată animalelor și ineficientă pe fondul problemei. |
| |
