i) eliberarea sau respingerea motivată a acordului sau a autorizației de mediu în maximum 30 de zile de la decizia finală. Art. 12. - Procedura de autorizare este publică. Mediatizarea proiectelor și activităților pentru care se cere acord sau autorizație de mediu și a studiilor de impact, precum și dezbaterea publică se asigură de către autoritatea pentru protecția mediului.
Studiile de impact se realizează prin unități specializate, persoane fizice sau juridice atestate, cheltuielile fiind suportate de titularul proiectului sau al activității și atunci când i se cere refacerea sau reluarea studiului. Răspunderea pentru realitatea informațiilor furnizate privind acțiunea propusă revine titularului, iar pentru corectitudinea raportului studiului de impact, executantului acestuia.
Art. 13. - Autoritățile pentru protecția mediului încasează sumele provenite din taxele pentru emiterea acordurilor și autorizațiilor de mediu.
Cuantumul taxelor se stabilește la propunerea autorității centrale pentru protecția mediului, prin hotărâre a Guvernului.
Art. 14. - Autoritățile pentru protecția mediului încasează, de asemenea, sume provenite din tarife pentru lucrările și serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice și juridice, în cadrul activităților pe care le desfășoară în limitele competențelor lor legale.
Nomenclatorul lucrărilor și serviciilor prestate, precum și cuantumul tarifelor se aprobă prin ordin al conducătorului autorității centrale pentru protecția mediului și se publică în Monitorul Oficial al României.
Sumele încasate din tarife se utilizează de autoritățile pentru protecția mediului, pentru finanțarea unor cheltuieli materiale, expertize tehnice, dotări și investiții specifice. Acestea se evidențiază într-un cont distinct și se gestionează în regim extrabugetar.
Autoritățile pentru protecția mediului pot utiliza o cotă de până la 15% din aceste venituri extrabugetare pentru acordarea de stimulente personalului acestora. Metodologia de acordare a stimulentelor se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității centrale pentru protecția mediului, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Disponibilitățile înregistrate și neutilizate la finele anului se reportează în anul următor și se utilizează cu aceleași destinații prevăzute la alineatele precedente.
Art. 15. - La schimbarea destinației sau a proprietarului investiției, precum și la încetarea activităților generatoare de impact asupra mediului este obligatorie asigurarea efectuării bilanțului de mediu de către fostul proprietar, în scopul stabilirii obligațiilor privind refacerea calității mediului în zona de impact a activității respective. Autoritatea competentă pentru protecția mediului revizuiește bilanțul de mediu, stabilește programul pentru conformare, iar fostul proprietar negociază cu noul proprietar asumarea unor obligații anterioare și compensațiile de care va beneficia prin aplicarea măsurilor de protecție și reconstrucție ecologică.
Secțiunea a 2-a
Regimul substanțelor și deșeurilor periculoase, precum și al altor deșeuri
Art. 16. - Activitățile supuse unui regim special de gestionare și gospodărire privesc fabricarea, comercializarea și utilizarea substanțelor periculoase și transportul, tranzitul, depozitarea temporară sau definitivă, distrugerea, manipularea, precum și importul și exportul de substanțe și deșeuri periculoase.
Art. 17. - Importul în România de deșeuri de orice natură, în stare brută sau prelucrată, este interzis, cu excepția anumitor categorii de deșeuri ce constituie resurse secundare de materii prime utile, în conformitate cu reglementările dispuse prin acte normative propuse de autoritatea centrală pentru protecția mediului și aprobate de Guvern.
Tranzitul și exportul de deșeuri de orice natură se pot realiza în conformitate cu acordurile și convențiile la care România este parte.
Art. 18. - Activitățile prevăzute la art. 16 și 17 sunt permise numai în baza acordului și/sau a autorizației de mediu.
Art. 19. - Autoritatea centrală și agențiile pentru protecția mediului, după caz, supraveghează și controlează respectarea reglementărilor privind substanțele și deșeurile periculoase.
Art. 20. - Autoritățile administrației publice locale sunt obligate să ia măsuri de prevenire și limitare a impactului asupra mediului al substanțelor și deșeurilor de orice natură și să anunțe autoritățile teritoriale pentru mediu despre orice activitate neconformă cu reglementările legale.
Art. 21. - Autoritățile vamale controlează și răspund de aplicarea prevederilor art. 18 referitoare la intrarea și ieșirea substanțelor și deșeurilor periculoase din țară, pe baza reglementărilor autorității centrale pentru protecția mediului.
Art. 22. - Persoanele fizice și juridice au următoarele obligații în domeniu:
a) să țină evidența strictă - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substanțelor și deșeurilor periculoase, inclusiv recipienții și ambalajele acestora care intră în sfera lor de activitate, și să furnizeze lunar autorităților competente pentru protecția mediului datele necesare; b) să ceară acordul și/sau autorizația de mediu și să aplice reglementările legale privind substanțele și deșeurile periculoase; c) să asigure, prin sisteme proprii, supravegherea mediului, pe baza prevederilor din autorizația de mediu, pentru identificarea și prevenirea riscurilor, să țină evidența rezultatelor și să anunțe iminența sau producerea unor eliminări neprevăzute sau a accidentelor, autorităților competente pentru protecția mediului și de apărare împotriva dezastrelor. Art. 23. - Autoritatea centrală pentru protecția mediului elaborează, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, reglementările privind:
a) amplasarea, amenajarea și supravegherea diferitelor tipuri de depozite; b) colectarea, prelucrarea, tratarea, neutralizarea deșeurilor, precum și reciclarea celor refolosibile; c) transportul deșeurilor; d) refacerea cadrului natural al zonelor deteriorate; e) instalațiile pentru incinerarea deșeurilor industriale, menajere, agricole și altele; f) instalațiile de epurare a apelor uzate și a nămolurilor; g) folosirea nămolurilor, a apelor uzate, a deșeurilor industriale, menajere și a celor rezultate din incinerare; h) procedura de autorizare pentru amplasarea și amenajarea depozitelor, transportul, incinerarea, prelucrarea și utilizarea deșeurilor de orice fel; i) importul, exportul și tranzitul de deșeuri și substanțe periculoase. Art. 24. - Controlul gospodăririi deșeurilor de orice fel revine autorităților pentru protecția mediului și celorlalte autorități competente, potrivit legii.
Art. 25. - Autoritățile administrației publice locale, persoanele fizice și juridice, care au în profilul lor activități supuse reglementărilor cuprinse în art. 23, au următoarele obligații:
a) să ceară acordul și/sau autorizația de mediu, conform art. 23 lit. h); b) să depoziteze deșeurile menajere, industriale, agricole sau altele, numai pe suprafețe autorizate în acest scop; c) să utilizeze, în cazul incinerării deșeurilor, numai instalații omologate de către autoritățile pentru protecția mediului și sănătate; d) să amenajeze, conform competențelor atribuite prin lege, depozitele de deșeuri; e) să respecte condițiile de refacere a cadrului natural în zonele de depozitare prevăzute în acordul și/sau autorizația de mediu și să garanteze, cu mijloace financiare, pentru aceasta; f) să recupereze deșeurile refolosibile și să le valorifice prin unități specializate; g) să folosească pe terenurile agricole numai deșeurile autorizate de autoritățile competente pentru protecția mediului, sănătate și agricultură; h) să depoziteze în mediul subteran deșeuri numai în cazul în care dețin acordul și/sau autorizația de mediu. Secțiunea a 3-a
Regimul îngrășămintelor chimice și al pesticidelor
Art. 26. - Îngrășămintele chimice, pesticidele și alte produse folosite în profilaxia fitosanitară, sanitar-umană și veterinară se produc numai prin tehnologii și biotehnologii autorizate.
Produsele vor fi însoțite la livrare de normele tehnice de utilizare autorizate, în condițiile stabilite prin lege.
Art. 27. - Ministerele competente, cu avizul autorității centrale pentru protecția mediului, au următoarele obligații:
a) să reglementeze regimul produselor fitosanitare și al altor pesticide care se utilizează în profilaxia sanitar-umană și veterinară; b) să organizeze, la nivel teritorial, rețeaua de laboratoare pentru analiza și controlul îngrășămintelor chimice și al pesticidelor, precum și ale concentrațiilor pesticidelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale și animale; c) să întocmească lista cu îngrășămintele chimice și pesticidele din țară și străinătate, precum și cu limitele maxime admise ale concentrațiilor pesticidelor, potrivit standardelor internaționale. Lista îngrășămintelor chimice și a pesticidelor se întocmește în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi și se actualizează anual.
Art. 28. - Autoritatea centrală pentru protecția mediului, împreună cu autoritățile pentru agricultură, silvicultură, sănătate și serviciile descentralizate ale acestora în unitățile administrativ-teritoriale, după caz, supraveghează și controlează modul de aplicare a reglementărilor privind îngrășămintele chimice și pesticidele.
Art. 29. - Persoanele fizice și juridice care produc, comercializează și/sau utilizează îngrășăminte chimice și pesticide au următoarele obligații:
a) să ceară acordul și/sau autorizația de mediu pentru fabricarea acestora; b) să livreze, să manipuleze, să transporte și să comercializeze îngrășămintele chimice și pesticidele ambalate cu inscripții de identificare, avertizare, prescripții de siguranță și folosire, în condiții în care să nu provoace contaminarea mijloacelor de transport și a mediului; c) să depoziteze îngrășămintele chimice și pesticidele numai ambalate și în locuri protejate; d) să nu folosească îngrășămintele chimice și pesticidele în zonele sau pe suprafețele unde sunt instituite măsuri speciale de protecție; e) să se administreze pesticide cu mijloace aviatice numai cu avizul agențiilor pentru protecția mediului, direcțiilor sanitare și al comisiilor județene de bază meliferă și stupărit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare; f) să aplice, în perioada înfloririi plantelor a căror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu pesticide care sunt selective față de insectele polenizatoare; g) să nu folosească momeli periculoase, cu excepția cazurilor special autorizate. Secțiunea a 4-a
Regimul privind asigurarea protecției împotriva radiațiilor ionizante și securității surselor de radiații
Art. 30. - Regimul protecției populației, mediului și a bunurilor materiale împotriva expunerii la radiații ionizante și asigurarea securității surselor de radiații se realizează prin aplicarea diverselor proceduri și echipamente pentru menținerea dozelor și riscurilor la nivelul rațional cel mai scăzut, în limitele admise și în scopul prevenirii accidentelor, limitării și înlăturării consecințelor acestora.
Art. 31. - Activitățile în domeniul nuclear necesită asigurarea mijloacelor de protecție și securitate și se pot desfășura numai în baza acordului și autorizației de mediu, eliberate potrivit art. 8.
Acordul și autorizația de mediu privind instalațiile cu risc nuclear major - centrale nuclearoelectrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear și depozite finale de combustibil nuclear ars - se emit de către Guvern.
Art. 32. - Autoritatea competentă în domeniul nuclear elaborează norme tehnice, standarde și regulamente de aplicare privind:
a) protecția populației și a mediului în zone de risc nuclear; b) protecția fizică a materialelor și a instalațiilor nucleare; c) nivelurile și planurile de intervenție care privesc și evenimentele transfrontieră; d) transportul substanțelor radioactive; e) proceduri specifice de autorizare. Procedura de autorizare pentru instalațiile cu risc nuclear major se elaborează în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Art. 33. - Controlul activităților nucleare se face de autoritatea centrală pentru protecția mediului și de alte autorități competente potivit legii.
Autoritatea centrală pentru protecția mediului are următoarele atribuții:
a) organizează monitorizarea radioactivității mediului pe întregul teritoriu al țării; b) supraveghează, controlează și dispune luarea măsurilor ce se impun pentru respectarea prevederilor legale privind radioprotecția mediului; c) colaborează cu organele competente în apărarea împotriva dezastrelor. Art. 34. - Persoanele fizice și juridice care desfășoară activități în domeniul nuclear au următoarele obligații:
a) să respecte normele de radioprotecție și de securitate; b) să evalueze, direct sau prin forurile autorizate, riscul potențial, să efectueze bilanțul de mediu pentru activitățile existente și să ceară autorizație de mediu; c) să aplice procedurile și să prevadă echipamentele pentru activitățile noi, care să permită realizarea nivelului rațional cel mai scăzut al dozelor și riscurilor asupra populației și mediului, și să ceară acord și autorizație de mediu; d) să țină evidența strictă a surselor de radiații ionizante și să le asigure protecția fizică; e) să aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminării radioactive a mediului și de evaluare a expunerii grupurilor critice - populația din zona de supraveghere - care să asigure că nu vor fi încălcate condițiile prevăzute în autorizație, de eliminări de substanțe radioactive și că dozele se vor menține în limitele admise; f) să mențină în stare de funcționare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactivă semnificativă care ar rezulta dintr-o eliminare accidentală de substanțe radioactive; g) să efectueze înregistrarea rezultatelor supravegherii și a dozelor estimate pentru grupurile critice; h) să raporteze, la intervalele stabilite, rezultatele înregistrărilor autorităților competente; i) să raporteze prompt autorității competente orice creștere semnificativă a contaminării mediului și dacă aceasta se datorează sau nu activității desfășurate; j) să verifice continuu exactitatea presupunerilor făcute prin evaluările probabilistice privind consecințele radiologice ale eliberărilor radioactive. CAPITOLUL III
Protecția resurselor naturale și conservarea biodiversității
Art. 35. - Autoritatea centrală pentru protecția mediului, cu consultarea autorităților centrale de specialitate care gestionează resursele naturale, elaborează, pe baza prezentei legi, reglementări tehnice privind măsurile de protecție a ecosistemelor, de conservare a biodiversității, de gospodărire durabilă a resurselor naturale și pentru asigurarea sănătății umane.
La proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al unei zone este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmată de avansarea soluțiilor tehnice de menținere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcțiilor ecosistemelor și de ocrotire a organismelor vegetale și animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei și a condițiilor impuse prin acordul și/sau autorizația de mediu, precum și monitorizarea proprie până la îndeplinirea acestora.
Suprafețele terestre și acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologică sunt gestionate de deținătorii legali numai în cazul în care aceștia se angajează să aplice măsurile de conservare stabilite de autoritatea centrală pentru protecția mediului.
Deținătorii cu orice titlu, care aplică aceste măsuri, sunt scutiți de impozit; deținătorii particulari vor fi compensați în raport cu valoarea lucrărilor de refacere întreprinse. Protejarea unor specii și organisme rare amenințate cu dispariția, conservarea biodiversității și instituirea de arii protejate, precum și măsurile stabilite de autoritățile pentru protecția mediului sunt prioritare în raport cu alte interese. Autoritatea centrală pentru protecția mediului, cu consultarea Academiei Române și a Comisiei Naționale UNESCO, stabilește criteriile pentru instituirea ariilor protejate și de conservare a biodiversității.
Secțiunea 1
Protecția apelor și a ecosistemelor acvatice
Art. 36. - Protecția apelor de suprafață și subterane și a ecosistemelor acvatice are ca obiect menținerea și ameliorarea calității și productivității naturale ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătății umane și bunurilor materiale.
Art. 37. - Autoritatea centrală pentru protecția mediului elaborează, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, reglementările privind:
a) normele tehnice referitoare la protecția apelor și a ecosistemelor acvatice, inclusiv a populației umane în cazul poluărilor accidentale și în context transfrontieră; b) procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apă și a ecosistemelor acvatice, realizarea construcțiilor hidrotehnice pentru lucrările de îndiguire și regularizare a cursurilor de apă, de irigații și de desecare-drenaj; c) standardele de emisie; d) standardele de calitate a apelor; e) cerințele de evacuare, epurare a apelor uzate și limitare a evacuării de efluenți în ape. Art. 38. - Controlul respectării reglementărilor de protecție a apelor și a ecosistemelor acvatice este organizat și exercitat de către autoritățile de mediu, de ape, sănătate și de alte autorități, potrivit competențelor legale.
Art. 39. - Autoritățile pentru protecția mediului, pentru gospodărirea apelor, împreună cu autoritățile navigației, supraveghează și controlează respectarea prevederilor și aplică măsurile legale privind protecția apelor ca urmare a activităților de navigație, respectând convențiile internaționale în domeniu la care România este parte.
Art. 40. - Persoanele fizice și juridice au următoarele obligații:
a) să ceară acordul și/sau autorizația de mediu pentru activitățile prevăzute în anexa nr. II la prezenta lege. Sunt exceptate de la autorizare puțurile forate la adâncimi până la 50 m pentru satisfacerea cerințelor gospodăriilor individuale; b) să respecte standardele de emisie și de calitate a apelor, prevederile din acordul și din autorizația de mediu și să pună la dispoziție laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite, probele de apă pentru analiză; c) să nu arunce și să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor și în zonele umede, deșeuri de orice fel și să nu introducă în acestea explozibile, tensiune electrică, narcotice sau alte substanțe periculoase; d) să nu spele în apele naturale autovehicule, utilaje și ambalaje care au în conținut uleiuri, combustibili lichizi, lubrifianți, substanțe periculoase sau pesticide; e) să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei acvatice și de ameliorare a calității apei, prevăzute cu termen în acordul și în autorizația de mediu, și să monitorizeze zona de impact; f) să se doteze, în cazul deținerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalații de stocare sau de tratare a deșeurilor, instalații de epurare a apelor uzate și racorduri de descărcare a acestora în instalații de mal sau plutitoare; g) să amenajeze porturile cu instalații de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deșeurilor petroliere, menajere sau de altă natură, stocate pe navele fluviale și maritime, și să constituie echipe de intervenție în caz de poluare accidentală a apelor și a zonelor de coastă; h) să nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale și să nu arunce de pe acestea nici un fel de deșeuri. Secțiunea a 2-a
Protecția atmosferei
Art. 41. - Prin protecția atmosferei se urmărește prevenirea, limitarea deteriorării și ameliorarea calității acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sănătății umane și a bunurilor materiale.
Art. 42. - Autoritatea centrală pentru protecția mediului promovează politicile regionale și globale, fundamentând principiile și acțiunile specifice, atât la nivel național, cât și local, privind protecția atmosferei.
Politica națională de protecție a atmosferei constă în principal din următoarele:
a) introducerea de tehnici și tehnologii adecvate pentru reținerea poluanților la sursă; b) gestionarea resursei de aer, în sensul reducerii emisiilor de poluanți până la realizarea celor mai scăzute niveluri și care să nu depășească capacitatea de regenerare a atmosferei; c) gestionarea resursei de aer, în sensul asigurării calității corespunzătoare securității sănătății umane; d) modernizarea și perfecționarea sistemului național de monitorizare integrată a calității aerului. Art. 43. - Autoritatea centrală pentru protecția mediului, cu consultarea ministerelor competente, elaborează normele tehnice, standardele și regulamentele de aplicare privind:
a) calitatea aerului în funcție de factorii poluanți din atmosferă; b) emisiile de poluanți atmosferici pentru surse fixe și mobile, precum și condițiile de restricție sau de interdicție pentru utilizare, inclusiv pentru substanțele care afectează stratul de ozon; c) calitatea combustibililor și carburanților, precum și reglementările privind vânzarea-cumpărarea și transportul acestora; d) pragul fonic și reglementări pentru limitarea zgomotelor; e) supravegherea calității aerului, proceduri de prelevare și analiză, amplasarea punctelor și instrumentelor pentru probare și analiză, frecvența măsurătorilor și altele; f) identificarea, supravegherea și controlul agenților economici a căror activitate este generatoare de risc potențial și/sau de poluare atmosferică; g) sistemul de notificare rapidă, în caz de poluare acută a atmosferei cu efecte transfrontieră, a autorităților desemnate cu aplicarea Convenției privind efectele transfrontieră ale accidentelor industriale. Normele tehnice, regulamentele de aplicare, respectiv standardele, se elaborează în termen de un an, respectiv 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Art. 44. - Autoritatea centrală pentru protecția mediului supraveghează și controlează aplicarea prevederilor legale privind protecția atmosferei, în care scop:
a) constată apariția episoadelor de poluare a atmosferei, dă alertă și/sau emite prognoze legate de acestea; b) dispune încetarea temporară sau definitivă a activităților generatoare de poluare, în vederea aplicării unor măsuri de urgență sau pentru nerespectarea programului pentru conformare; c) solicită măsuri tehnologice, aplică restricții și interdicții în vederea prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluanți; d) aplică sancțiunile prevăzute de lege în caz de nerespectare a măsurilor dispuse. Art. 45. - Proprietarii și deținătorii legali de teren sunt obligați să întrețină și să extindă perdelele și aliniamentele de protecție, spațiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunătățirea capacității de regenerare a atmosferei, protecția fonică și eoliană.
Art. 46. - Autoritățile vamale au obligația să nu permită intrarea/ieșirea din țară a surselor mobile poluante care nu respectă dispozițiile autorităților competente, conform legii.
Art. 47. - Persoanele fizice și juridice au următoarele obligații în domeniu:
a) să respecte reglementările privind protecția atmosferei, adoptând măsuri tehnologice adecvate de reținere și neutralizare a poluanților atmosferici; b) să doteze instalațiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de măsură, să asigure corecta lor funcționare, să asigure personal calificat și să furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autorităților pentru protecția mediului, datele necesare; c) să îmbunătățească performanțele tehnologice în scopul reducerii emisiilor și să nu pună în exploatare instalațiile prin care se depășesc limitele maxime admise; d) să asigure, la cererea autorităților pentru protecția mediului, diminuarea, modificarea sau încetarea activității generatoare de poluare; e) să asigure măsuri și dotări speciale pentru izolarea și protecția fonică a surselor generatoare de zgomot și vibrații, să verifice eficiența acestora și să pună în exploatare numai pe cele care nu depășesc pragul fonic admis. Secțiunea a 3-a
Protecția solului, a subsolului și a ecosistemelor terestre
Art. 48. - Protecția solului, a subsolului și a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare, organizare și amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toți deținătorii, indiferent cu ce titlu.
Art. 49. - Autoritatea centrală pentru protecția mediului, cu consultarea ministerelor competente, stabilește:
a) sistemul de monitorizare a calității solului în scopul cunoașterii stării actuale și a tendințelor de evoluție a acesteia; b) reglementările privind protecția calității solului, subsolului, a ecosistemelor terestre și conservarea biodiversității; c) procedura de autorizare privind probleme de protecție a mediului, cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului, amenajarea torenților pentru întocmirea amenajamentelor silvice, combaterea eroziunii solurilor, foraje de studii și prospecțiuni geologice și hidrogeologice, precum și pentru activități miniere de extracție; d) reglementări privind refacerea cadrului natural în zonele în care solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost afectate de fenomene naturale sau de activități cu impact negativ asupra mediului. Art. 50. - Autoritățile centrale pentru agricultură și silvicultură au următoarele obligații:
a) să elaboreze reglementări privind sistemele de agricultură, tehnologiile de cultură a plantelor și de creștere a animalelor, regenerarea pădurilor, recoltarea, colectarea și transportul lemnului și standardele de calitate a solurilor, în scopul menținerii și ameliorării acestora, eliminării consecințelor negative asupra ecosistemelor terestre și acvatice și asigurării conservării funcțiilor specifice, biodiversității și habitatelor naturale și să le comunice autorității centrale pentru protecția mediului; b) să țină evidența terenurilor devenite improprii pentru producția agricolă și să ofere, la solicitarea deținătorilor, asistența tehnică de specialitate pentru ameliorarea sau schimbarea folosinței; c) să îndrume și să exercite controlul tehnic de specialitate pentru lucrările de îmbunătățiri funciare și agropedoameliorative; d) să îndrume și să ofere asistența tehnică, la cererea cultivatorilor de terenuri, privind cele mai adecvate tehnici și tehnologii de gospodărire și ameliorare a solurilor. Art. 51. - Controlul asupra respectării reglementărilor legale privind protecția și conservarea, ameliorarea și folosirea judicioasă a solurilor, a subsolului și a ecosistemelor terestre se organizează și se exercită de autoritățile pentru protecția mediului, precum și, după caz, de alte autorități ale administrației publice competente, potrivit dispozițiilor legale.
Art. 52. - Deținătorii de terenuri cu orice titlu, în scopul asigurării protecției calității solurilor, au următoarele obligații:
a) să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calității solurilor; b) să asigure la amplasarea, proiectarea, construirea și punerea în funcțiune a obiectivelor de orice fel, ca și la schimbarea destinației terenurilor, condițiile prevăzute în acord și în autorizația de mediu; c) să nu ardă miriștile, stuful, tufărișurile sau vegetația ierboasă, fără autorizație din partea autorității competente pentru protecția mediului. Art. 53. - Deținătorii, cu orice titlu, ai pădurilor, vegetației forestiere din afara fondului forestier și pajiștilor au următoarele obligații:
a) să mențină suprafața împădurită a vegetației forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepenișurilor, tufișurilor și pajiștilor existente, fiind interzisă reducerea acestora, cu excepția cazurilor prevăzute de lege; b) să exploateze masa lemnoasă numai în limita posibilității pădurilor, stabilită de amenajamentele silvice și aprobată prin lege; c) să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare și transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, în scopul menținerii biodiversității pădurilor și a echilibrului ecologic; d) să respecte regimul silvic pentru împădurirea suprafețelor exploatate, stabilit de autoritatea centrală pentru silvicultură, în acord cu condițiile de utilizare durabilă a pădurilor, prevăzute de autoritatea centrală pentru protecția mediului; e) să asigure aplicarea măsurilor speciale de conservare pentru pădurile cu funcții deosebite de protecție, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare și eroziune, pe grohotișuri, stâncării, la limita superioară de altitudine a vegetației forestiere, precum și pentru alte asemenea păduri; f) să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetației lemnoase de pe pășunile împădurite care îndeplinesc funcții de protecție a solului și a resurselor de apă; g) să asigure exploatarea rațională, organizarea și amenajarea pajiștilor, în funcție de capacitatea de refacere a acestora; h) să exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic și piscicol, în limitele potențialului de regenerare, potrivit prevederilor legale; i) să sesizeze autoritățile pentru protecția mediului despre accidente sau activități care afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre. Art. 54. - Persoanele fizice sau juridice, care prospectează sau exploatează resursele subsolului, au următoarele obligații:
a) să ceară acord și/sau autorizație de mediu, potrivit legii, și să respecte prevederile acestora; b) să refacă terenurile afectate, aducându-le la parametrii productivi și ecologici naturali sau la un nou ecosistem funcțional, în conformitate cu prevederile și termenele din acordul și/sau din autorizația de mediu, garantând mijloace financiare pentru aceasta și monitorizând zona; c) să anunțe autoritățile pentru protecția mediului sau pe cele competente, potrivit legii, despre orice situații accidentale care pun în pericol ecosistemul terestru și să acționeze pentru refacerea acestuia. Secțiunea a 4-a
Regimul ariilor protejate și al monumentelor naturii
Art. 55. - Pentru conservarea unor habitate naturale, a biodiversității care definește cadrul biogeografic al țării, precum și a structurilor și formațiunilor naturale cu valoare ecologică, științifică și peisagistică, se menține și se dezvoltă rețeaua națională de arii protejate și de monumente ale naturii.
Ariile protejate și monumentele naturii se declară prin acte sau reglementări cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamentele silvice; cele declarate până la data intrării în vigoare a prezentei legi își păstrează această calitate. Ariile protejate sunt evidențiate în planurile de urbanism și de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.
Art. 56. - Autoritatea centrală pentru protecția mediului:
a) la propunerea Academiei Române, declară noi zone pentru extinderea rețelei naționale de arii protejate și monumente ale naturii și le încadrează pe categorii; b) organizează rețeaua de supraveghere, de pază a ariilor protejate și a monumentelor naturii și stabilește regimul lor de administrare și de abordare turistică; c) controlează modul de aplicare a reglementărilor de către cei ce administrează ariile protejate și monumentele naturii; d) elaborează, editează, ține la zi și difuzează "Catalogul ariilor protejate și al monumentelor naturii", precum și "Cartea roșie a speciilor de plante și animale" din România.
Art. 57. - Autoritățile administrației publice locale asigură informarea agenților economici, a populației și a turiștilor cu privire la existența în zonă a ariilor protejate și a monumentelor naturii, la semnificația lor, la regulile și restricțiile stabilite, precum și la sancțiunile aplicabile pentru nerespectarea statutului acestora.
Art. 58. - Autoritățile administrației publice locale, la solicitarea agențiilor pentru protecția mediului, a altor organizații interesate, persoane fizice sau juridice, pe baza documentației avizate de către Academia Română, pot să pună sub ocrotire provizorie, în vederea declarării, arii protejate sau monumente ale naturii ori anumite obiective care justifică aceasta.
Art. 59. - Deținătorii de suprafețe terestre sau acvatice limitrofe ariilor protejate, monumentelor naturii sau pe ale căror terenuri s-au identificat elemente susceptibile de a fi ocrotite sunt obligați să respecte statutul acestora pentru a asigura transmiterea lor generațiilor viitoare.
Art. 60. - Culegerea și comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, deținerea și comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum și dislocarea, deținerea și comercializarea unor piese mineralogice, speologice și paleontologice, provenite din locuri declarate monumente ale naturii, sunt interzise. Introducerea pe teritoriul țării, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, de culturi de microorganisme, plante și animale vii, fără acordul eliberat de autoritatea centrală pentru protecția mediului, cu consultarea Academiei Române, este interzisă.
Secțiunea a 5-a
Protecția așezărilor umane
Art. 61. - În procesul de dezvoltare social-economică, al planurilor de urbanism și amenajare a teritoriului și a localităților este obligatorie respectarea principiilor ecologice, pentru asigurarea unui mediu de viață sănătos. În acest scop, consiliile locale, precum și, după caz, persoanele fizice și juridice răspund pentru:
a) îmbunătățirea microclimatului urban, prin amenajarea și întreținerea izvoarelor și a luciilor de apă din interiorul localităților și din zonele limitrofe acestora, înfrumusețarea și protecția peisajului și menținerea curățeniei stradale; b) amplasarea obiectivelor industriale, a căilor și mijloacelor de transport, a rețelelor de canalizare, a stațiilor de epurare, a depozitelor de deșeuri menajere, stradale și industriale și a altor obiective și activități, fără a se prejudicia salubritatea, ambientul, spațiile de odihnă, tratament și recreere, starea de sănătate și de confort a populației; c) respectarea regimului de protecție specială a localităților balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic și de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate și a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective și desfășurarea unor activități cu efecte dăunătoare în perimetrul și în zonele de protecție a acestora; d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densității de locuire, concomitent cu menținerea, întreținerea și dezvoltarea spațiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori și a perdelelor de protecție stradală, a amenajamentelor peisagistice cu funcție ecologică, estetică și recreativă; e) reglementarea, inclusiv prin interzicerea, temporară sau permanentă, a accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfășurării unor activități generatoare de disconfort pentru populație în anumite zone ale localităților cu predominanța spațiilor de locuit, zone destinate tratamentului, odihnei, recreerii și agrementului; f) adoptarea de măsuri obligatorii, pentru toate persoanele fizice și juridice, cu privire la întreținerea și înfrumusețarea clădirilor, a curților și împrejurimilor acestora, a spațiilor verzi din curți și dintre clădiri, a arborilor și arbuștilor decorativi; g) inițierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare și de întreținere și dezvoltare a canalizării stradale. Art. 62. - Autoritățile pentru protecția mediului precizează, la eliberarea acordului de mediu pentru planurile de urbanism și amenajarea teritoriului, măsurile de menținere și ameliorare a fondului peisagistic natural și antropic al fiecărei zone și localități, zonele deteriorate și condițiile de refacere peisagistică și ecologică a acestora și de dezvoltare a spațiilor verzi și controlează realizarea acestora.
Art. 63. - Autoritățile administrației publice locale, persoanele fizice și juridice care administrează domeniul public au obligația să asigure realizarea măsurilor și a condițiilor prevăzute la art. 62.
Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi prevăzute în planurile urbanistice se face potrivit legii.
Art. 64. - Autoritățile pentru protecția mediului și consiliile locale vor iniția acțiuni de informare și participare, prin dezbatere publică privind programele de dezvoltare urbanistică și gospodărie comunală, asupra importanței măsurilor destinate protecției mediului și așezărilor umane.
CAPITOLUL IV
Atribuții și răspunderi
Secțiunea 1
Atribuții și răspunderi ale autorităților pentru protecția mediului
Art. 65. - Autoritatea centrală pentru protecția mediului are următoarele atribuții și răspunderi:
a) elaborează și promovează strategia națională de mediu pentru dezvoltarea durabilă, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi; b) elaborează recomandările pentru strategiile sectoriale și politica de mediu, stabilind termene în concordanță cu etapele parcurse în tranziția către economia de piață, precum și planificarea de mediu corelată cu cea de amenajare a teritoriului și de urbanism, restaurarea și reconstrucția ecologică, în scopul asigurării strategiei naționale de mediu; c) creează cadrul organizatoric care să permită accesul la informații și participarea la deciziile privind mediul politici, reglementări, proceduri de autorizare, planuri de dezvoltare a teritoriului și urbanism - pentru celelalte autorități ale administrației publice centrale și locale, a organizațiilor neguvernamentale și populației; d) inițiază proiecte de legi, norme tehnice, reglementări, proceduri și directive în concordanță cu standardele internaționale; avizează normele și alte reglementări elaborate de alte ministere și departamente, privitoare la activități cu impact negativ asupra mediului, sau de către organizații de protecția mediului și controlează aplicarea acestora. Proiectele de legi speciale, menționate la cap. VI, vor fi inițiate în termen de până la 2 ani, iar reglementările în termen de până la un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, cu excepția cazurilor în care este altfel prevăzut în prezenta lege; e) organizează sistemul național de monitorizare integrată de fond și de impact, pentru toți factorii de mediu și sistemul de inspecție privind mediul, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi; f) creează cadrul instituțional-administrativ pentru identificarea și promovarea programelor de cercetare, pentru formarea și instruirea unui personal calificat pentru supraveghere, analiză, evaluare și control al mediului și atestă acest personal; g) numește comisii de experți, când este cazul, pentru revizuirea bilanțului de mediu; autorizează laboratoarele proprii pentru controlul calității mediului, al substanțelor și deșeurilor periculoase, al pesticidelor și indică tipurile de analize cerute și laboratoarele de referință; h) elaborează și implementează programe; elaborează materiale educative privind importanța protecției mediului; i) urmărește aplicarea programului și a măsurilor pentru respectarea convențiilor internaționale la care România este parte pe linie de mediu; j) urmărește și analizează aplicarea prezentei legi și întocmește anual rapoarte privind starea mediului, pe care le prezintă Guvernului; rapoartele se publică; k) colaborează cu organizații și autorități similare din alte țări și reprezintă Guvernul în relațiile internaționale pe linie de protecție a mediului; l) propune Guvernului reduceri sau scutiri de taxe, impozite, precum și alte facilități fiscale pentru titularii activităților care înlocuiesc substanțele periculoase în procesul de fabricație sau investesc în procesele tehnologice și produse care reduc impactul sau riscul de impact negativ asupra mediului, ca și pentru cei care realizează măsurile speciale de protecție, conservare și reconstrucție ecologică, stabilite de autoritatea centrală pentru protecția mediului; m) aplică sancțiuni titularilor activităților pentru neconformare; n) publică directive și îndrumă celelalte ministere și departamente, agenții economici, persoanele fizice și juridice, în scopul diminuării efectelor negative ale activităților economice asupra mediului și încurajării tehnicilor și tehnologiilor adecvate pentru mediu; o) pune la dispoziție celor interesați datele centralizate privind starea de mediu, programele și politica centrală de protecție a mediului; p) se consultă periodic cu reprezentanții organizațiilor neguvernamentale și cu alți reprezentanți ai societății civile pentru stabilirea strategiei generale de mediu și luarea deciziilor în cazuri care pot afecta mediul; r) pregătește, în colaborare cu Ministerul Finanțelor, aplicarea de noi instrumente financiare care favorizează protecția și îmbunătățirea calității factorilor de mediu, în conformitate cu cele aplicate pe plan internațional; s) organizează, în termen de 2 ani de la promulgarea prezentei legi, corpul de control ecologic; t) în situații speciale, constatate pe baza datelor obținute din supravegherea mediului, autoritatea centrală de mediu are împuternicirea de a declara, cu informarea Guvernului, zone de risc înalt de poluare în anumite regiuni ale țării și obligația de a elabora, împreună cu alte instituții centrale și autoritățile locale, programe speciale pentru înlăturarea riscului survenit în aceste zone. După eliminarea factorilor de risc înalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evoluției stării mediului, zona respectivă este declarată reintrată în normalitate. Art. 66. - Agențiile pentru protecția mediului îndeplinesc la nivel teritorial atribuțiile și răspunderile autorității centrale pentru protecția mediului căreia i se subordonează, potrivit art. 65 lit. b), c), d), h), i), j), m), o), p), r) și t), și fac raport cu privire la activitățile desfășurate pe perioada anului financiar și a aplicării programelor de mediu, pe care îl publică în presa locală.
Art. 67. - Pentru exercitarea funcțiilor sale autoritatea centrală pentru protecția mediului:
a) solicită informațiile necesare: ministerelor, autorităților administrației publice locale, persoanelor fizice și juridice, cu referire la prevederile art. 65 lit. a), b), d), e), f), h), i), j), l), p), r) și t); b) numește pe inspectorii șefi și acreditează inspectorii la nivel teritorial. Art. 68. - Inspectorii numiți de autoritatea centrală pentru protecția mediului, pentru a-și exercita atribuțiile pot intra, în condițiile legii, cu autorizația autorităților de mediu, oricând și în orice incintă unde se desfășoară o activitate generatoare de impact negativ asupra mediului. Persoana fizică sau juridică prejudiciată, ca urmare a exercitării atribuțiilor de inspecție, poate depune plângere la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la data constatării acesteia.
Cuantumul compensației pentru eventualele daune produse se stabilește prin acordul părților, iar în caz de neînțelegeri, de către instanța competentă.
Secțiunea a 2-a
Atribuții și răspunderi ale altor autorități centrale și locale
Art. 69. - Autoritățile administrației publice centrale și locale sunt obligate să comunice autorității centrale pentru protecția mediului, respectiv agențiilor teritoriale, toate informațiile solicitate conform art. 67 lit. a) și să aplice prevederile prezentei legi.
Art. 70. - Autoritățile administrației publice centrale au următoarele obligații:
a) să asigure în structura lor organizatorică compartimente cu atribuții în protecția mediului, încadrate cu personal de specialitate; b) să dezvolte, cu sprijinul autorității centrale pentru protecția mediului, programe de restructurare în acord cu strategia națională pentru mediu și politicile de mediu și să asiste pe agenții economici din subordine la implementarea programelor, pentru conformare; c) să elaboreze normele și reglementările specifice domeniului de activitate pe linia protecției mediului și să le înainteze pentru avizare autorității centrale pentru protecția mediului; d) să semnaleze măsura în care unele prevederi pot împiedica vreo autoritate să acționeze eficient pentru protecția mediului și totodată să arate progresul făcut prin aplicarea prezentei legi. Art. 71. - Ministerul Sănătății are următoarele atribuții și răspunderi:
a) supraveghează evoluția stării de sănătate a populației în raport cu calitatea mediului; b) controlează calitatea apei și a produselor alimentare; c) elaborează, în colaborare cu autoritatea centrală pentru protecția mediului, norme de igienă a mediului și controlează respectarea acestora; d) raportează periodic despre influența mediului asupra sănătății populației și colaborează cu autoritatea centrală pentru protecția mediului în stabilirea și aplicarea măsurilor privind ameliorarea calității vieții. Rapoartele se publică anual;
e) colaborează cu celelalte ministere cu rețea sanitară proprie în vederea cunoașterii exacte a stării de sănătate a populației și de protecție a mediului din domeniile lor de activitate. Art. 72. - Ministerul Apărării Naționale are următoarele atribuții:
a) elaborează norme și instrucțiuni specifice, în concordanță cu legislația internă și cu respectarea principiilor ecologice ale protecției mediului, pentru domeniile sale de activitate; b) supraveghează respectarea de către personalul Ministerului Apărării Naționale a normelor de protecția mediului pentru activitățile din zonele militare; c) controlează acțiunile și aplică sancțiuni pentru încălcarea de către personalul Ministerului Apărării Naționale a legislației de protecția mediului în domeniul militar. Art. 73. - Ministerul Educației Naționale asigură adaptarea planurilor și programelor de învățământ, la toate nivelurile, în scopul însușirii noțiunilor și principiilor de ecologie și de protecția mediului, pentru conștientizarea, instruirea și formarea în acest domeniu.
Art. 74. - Agenția Națională pentru Știință, Tehnologie și Inovare promovează tematici de studii și programe de cercetare care răspund priorităților stabilite de autoritatea centrală pentru protecția mediului în acest domeniu.
Art. 75. - Ministerul Transporturilor și Ministerul de Interne asigură, pe baza normelor avizate de autoritatea centrală pentru protecția mediului, controlul:
a) gazelor de eșapament; b) intensității zgomotelor și vibrațiilor produse de autovehicule; c) transportului de materiale. Art. 76. - Autoritatea Națională pentru Turism și Ministerul Tineretului și Sportului elaborează programe educaționale în scopul formării unui comportament responsabil față de mediu și încurajează aplicarea principiilor ecoturismului.
Art. 77. - Autoritățile administrației publice locale au următoarele atribuții și răspunderi:
a) supraveghează aplicarea prevederilor din planurile de urbanism și amenajarea teritoriului, în acord cu planificarea de mediu; b) supraveghează pe agenții economici din subordine pentru prevenirea eliminării accidentale de poluanți sau depozitării necontrolate de deșeuri și dezvoltă sisteme de colectare a deșeurilor refolosibile; c) adoptă programe pentru dezvoltarea rețelelor de canalizare, de colectare a apelor pluviale, de aprovizionare cu apă potabilă, pentru spații de epurare a apelor uzate ale localităților, precum și pentru transportul în comun; d) asigură servicii cu specialiști în ecologia urbană și protecția mediului și colaborează în acest scop cu autoritățile competente pentru protecția mediului; e) promovează o atitudine corespunzătoare a comunităților în legătură cu importanța protecției mediului. Art. 78. - Autoritățile vamale îndeplinesc atribuțiile ce le revin prin prezenta lege.
Art. 79. - Poliția și Garda financiară sunt obligate să acorde sprijin, la cerere, reprezentanților autorităților pentru protecția mediului în exercitarea atribuțiilor lor.
Secțiunea a 3-a
Obligațiile persoanelor fizice și juridice
Art. 80. - Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop:
a) solicită autorităților pentru protecția mediului acord și/sau autorizație de mediu, după caz, potrivit prezentei legi; b) asistă persoanele împuternicite cu inspecția, punându-le la dispoziție evidența măsurătorilor proprii, toate documentele relevante, și le facilitează controlul activităților și prelevarea de probe; c) se supun ordinului de încetare temporară sau definitivă a activității; d) suportă costul pentru repararea prejudiciului și înlătură urmările produse de acesta, restabilind condițiile anterioare producerii prejudiciului; e) asigură sisteme proprii de supraveghere a instalațiilor și proceselor tehnologice și pentru analiza și controlul poluanților pe raza de incidență a activităților desfășurate și evidența rezultatelor, în scopul prevenirii și evitării riscurilor tehnologice și eliberărilor accidentale de poluanți în mediu și raportează lunar rezultatele supravegherii mediului autorității competente pentru protecția mediului; f) informează autoritățile competente și populația, în caz de eliminări accidentale de poluanți în mediu sau de accident major; g) restructurează, pentru activitățile existente, și propun, la solicitarea autorizației de mediu, programe pentru conformare, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi; h) adoptă soluții adecvate pentru mediu la propunerea proiectelor sau activităților noi, precum și pentru modificarea celor existente; i) nu degradează mediul natural sau amenajat prin depozitări necontrolate de deșeuri de orice fel. Art. 81. - Răspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpă. În cazul pluralității autorilor, răspunderea este solidară.
În cazul activităților generatoare de risc major, asigurarea pentru daune este obligatorie.
CAPITOLUL V
Sancțiuni
Art. 82. - Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz.
Art. 83. - Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează astfel:
1. Cu amendă de la 1.000.000 lei la 6.000.000 lei pentru persoane fizice și de la 5.000.000 lei la 30.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încălcarea prevederilor din lege, privind:
a) obligațiile autorităților publice centrale și locale menționate la art. 9 alin. 3, art. 12 alin. 1, art. 15 alin. 2, art. 32, 39, 45, art. 61 lit. a), d)-f), art. 63 alin. 1, art. 69, art. 70 lit. a)-c), art. 71 lit. a)-d), art. 72, 73, 74, 75, 76, art. 77 lit. a)-e), art. 78 și 79; b) cererea de acord/autorizație menționată la art. 52 lit. c); c) reglementările menționate la art. 52 lit. a); d) reglementările pentru protecția ecosistemelor terestre menționate la art. 53 lit. a), c) și la art. 80 lit. i). 2. Cu amendă de la 2.000.000 lei la 12.000.000 lei pentru persoane fizice și de la 10.000.000 lei la 60.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încălcarea prevederilor din lege privind:
a) obligațiile autorităților publice locale menționate la art. 20, art. 25 lit. d) și f), art. 57, art. 61 lit. b) și art. 63 alin. 2; b) furnizarea și utilizarea datelor corecte în elaborarea studiilor de impact menționate la art. 12 alin. 3; c) măsurile, dotările, prevederile legale menționate la art. 47 lit. e) și art. 53 lit. h); d) reglementările pentru îngrășăminte chimice, pesticide și orice alte substanțe chimice, protecția apelor și arii protejate menționate la art. 29 lit. c) și art. 40 lit. d). 3. Cu amendă de la 3.000.000 lei la 15.000.000 lei pentru persoane fizice și de la 15.000.000 lei la 75.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încălcarea prevederilor din lege privind:
a) obligațiile autorităților administrației porturilor menționate la art. 40 lit. g); b) conformarea la dispozițiile autorității pentru protecția mediului, menționate la art. 47 lit. d) și art. 80 lit. b); c) cererea de acord/autorizație menționată la art. 16-18, art. 22 lit. b), art. 25 lit. a)-c), g), h), art. 29 lit. a), e) și g), art. 34 lit. b) și c), art. 35 alin. 2, art. 40 lit. a), art. 52 lit. b), art. 54 lit. a), art. 60 alin. 2 și art. 80 lit. a) și g); d) standardele, normele, performanțele tehnologice, menționate la art. 34 lit. a), art. 40 lit. b) și art. 47 lit. c); e) reglementările pentru îngrășăminte chimice, pesticide și orice alte substanțe chimice, utilizarea de resurse de radiații ionizante, protecția atmosferei și apelor, exploatarea rațională a resurselor naturale și respectarea regimului special de protecție, menționate la art. 29 lit. b), d) și f), art. 34 lit. j), art. 40 lit. c), f) și h), art. 47 lit. a), art. 53 lit. b), art. 59, art. 60 alin. 1 și art. 61 lit. c); f) sistemele proprii de supraveghere menționate la art. 22 lit. c), art. 34 lit. e) și f) și art. 47 lit. b); g) evidența substanțelor menționate la art. 22 lit. a) și art. 34 lit. d), g) și h); h) refacerea cadrului natural și/sau conservarea naturii, menționată la art. 25 lit. e), art. 40 lit. e), art. 53 lit. f) și g) și art. 80 lit. d) și h). 4. Cuantumul amenzilor se actualizează anual prin hotărâre a Guvernului.
Art. 84. - Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către personalul împuternicit în acest scop de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, de către ofițerii și subofițerii de poliție, de către personalul împuternicit al administrației publice județene și locale și de personalul Ministerului Apărării Naționale împuternicit în domeniile sale de activitate, potrivit competențelor legale. Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 30 de zile de la data comunicării actului. Plângerile se soluționează de către judecătoria competentă.
Prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25, 26 și 27, sunt aplicabile.
Art. 85. - Constituie infracțiuni faptele menționate mai jos și se pedepsesc astfel:
1. Cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă de la 250.000 lei la 1.500.000 lei, dacă acestea au fost de natură să pună în pericol viața ori sănătatea umană, animală sau vegetală:
a) arderea miriștilor, stufului, tufărișurilor și vegetației ierboase din ariile protejate și de pe terenurile supuse refacerii ecologice (art. 55 alin. 2 și 3); b) defrișarea vegetației lemnoase din afara fondului forestier, situată pe terenuri cu pante foarte mari sau la limita superioară a vegetației forestiere [art 53 lit. e)]; c) provocarea de poluare accidentală, datorită nesupravegherii executării lucrărilor noi, funcționării instalațiilor, echipamentelor tehnologice și de tratare și neutralizare, menționate în prevederile acordului și/sau autorizației de mediu [art. 80 lit. e)]; d) provocarea de poluare prin evacuarea, cu știință, în apă, în atmosferă sau pe sol, a unor deșeuri sau substanțe periculoase [art. 80 lit. i)]. 2. Cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 500.000 lei la 3.000.000 lei, dacă faptele au fost de natură să pună în pericol viața ori sănătatea umană, animală sau vegetală:
a) nerespectarea restricțiilor sau interdicțiilor stabilite pentru protecția apelor și atmosferei [art. 36-39, art. 40 lit. a), b), c), e), f), g) și h) și art. 47 lit. a)-d)]; b) folosirea de momeli periculoase și de mijloace electrice pentru omorârea animalelor sălbatice și a peștilor în scopul consumului sau comercializării [art. 29 lit. g) și art. 40 lit. c)]; c) spălarea în apele naturale a ambalajelor de pesticide și de alte substanțe periculoase, precum și a utilajelor cu care s-au transportat sau aplicat acestea [art. 40 lit. d)]; d) producerea de zgomote peste limitele admise, dacă prin aceasta se pune în pericol grav sănătatea umană [art. 47 lit. e)]; e) nerespectarea restricțiilor și a interdicțiilor la vânat și pescuit ale unor specii protejate sau oprite temporar prin lege și în zonele cu regim de protecție integrală [art. 53 lit. h) și art. 60 alin. 1]; f) continuarea activității după suspendarea acordului sau autorizației de mediu (art. 10 alin. 2); g) nesupravegherea și neasigurarea depozitelor de deșeuri și substanțe periculoase [art. 22 lit. a) și art. 29 lit. c)]. 3. Cu închisoare de la 1 la 5 ani:
a) eliberarea acordului și/sau autorizației de mediu fără documentația obligatorie și completă (art. 9 alin. 3); b) prezentarea în studiile și analizele de impact a unor concluzii și informații false (art. 12 alin. 3); c) introducerea în țară a unor deșeuri sau substanțe periculoase în scopul depozitării și/sau distrugerii (art. 17); d) nesupunerea la testare a oricărei substanțe noi din țară sau străinătate (art. 16-18); e) transportul sau tranzitul de pesticide, substanțe sau deșeuri periculoase fără autorizație [art. 16, 17 și art. 22 lit. b)]; f) omisiunea de a raporta prompt despre orice accident major [art. 22 lit. c)]; g) incinerarea deșeurilor periculoase în instalații neomologate [art. 25 lit. c)]; h) amenajarea, fără autorizație, de depozite subterane sau de suprafață pentru deșeuri periculoase [art. 25 lit. d) și h)]; i) depozitarea în spații subterane a deșeurilor sau substanțelor periculoase [art. 25 lit. d) și h)]; j) fabricarea, livrarea și utilizarea substanțelor periculoase și a pesticidelor neautorizate (art. 26); k) nerespectarea interdicțiilor în legătură cu utilizarea pe terenuri agricole de pesticide sau îngrășăminte chimice [art. 29 lit. d), e) și f)]; l) provocarea, datorită nesupravegherii surselor de radiații ionizante, a contaminării mediului și/sau a expunerii populației la radiații ionizante [art. 34 lit. f)]; m) omisiunea de a raporta prompt creșterea peste limitele admise a contaminării mediului [art. 34 lit. i)]; n) descărcarea apelor uzate și a deșeurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale [art. 40 lit. h)]; o) ascunderea unor date sau difuzarea de către funcționarii publici de informații false în legătură cu calitatea mediului și sănătatea umană [art. 65 lit. j) și art. 69]; p) continuarea activității după dispunerea încetării acesteia [art. 80 lit. c)]; r) neluarea măsurilor de limitare a impactului asupra mediului a substanțelor sau deșeurilor periculoase (art. 20); s) aprobarea și facilitarea intrării în țară a deșeurilor și substanțelor periculoase (art. 21). 4. Cu închisoare de la 2 la 7 ani:
a) aplicarea necorespunzătoare sau neluarea măsurilor de intervenție în caz de accident nuclear; b) refuzul intervenției în cazul poluării accidentale a apelor și a zonelor de coastă [art. 40 lit. g)]; c) provocarea, cu știință, de poluare prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substanțe sau deșeuri periculoase [art. 40 lit. h)]. 5. Dacă faptele prevăzute la pct. 3 și 4 au pus în pericol sănătatea sau integritatea corporală a unui număr mare de persoane, au avut vreuna dintre urmările arătate în art. 182 din Codul penal ori au cauzat o pagubă materială importantă, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naționale, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepsește.
Art. 86. - Constatarea și cercetarea infracțiunilor se fac din oficiu de către organele de urmărire penală, conform competenței legale.
Art. 87. - Organizațiile neguvernamentale au drept la acțiune în justiție în vederea conservării mediului, indiferent cine a suferit prejudiciul.
CAPITOLUL VI
Dispoziții tranzitorii și finale
Art. 88. - În sensul prezentei legi autoritatea centrală de protecția mediului este Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului.
Art. 89. - În scopul aplicării eficiente a măsurilor de protecția mediului, se vor reglementa prin legi speciale, revizuite sau noi, care să dezvolte dispozițiile generale din prezenta lege, domeniile:
a) regimul substanțelor și al deșeurilor periculoase; b) gospodărirea deșeurilor menajere, industriale și agricole; c) regimul pesticidelor; d) regimul privind asigurarea radioprotecției; e) desfășurarea activităților nucleare și asigurarea securității surselor de radiații, inclusiv răspunderea civilă pentru daune nucleare; f) gospodărirea apelor și a ecosistemelor acvatice; g) gospodărirea lucrărilor de îmbunătățiri funciare; h) protecția Litoralului și a zonelor costiere; i) piscicultura și pescuitul; j) protecția atmosferei;