DECIZIE nr.143 din 5 octombrie 1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 120 alin. 5 din Codul de procedură penală
Textul actului publicat în M.Of. nr. 585/30 noi. 1999

Lucian Mihai - președinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Koszok.r G.bor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 120 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionel Văduva în Dosarul nr. 168/1999 al Curții de Apel Pitești - Secția penală.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 septembrie 1999, în prezența autorului excepției și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 5 octombrie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 martie 1999, Curtea de Apel Pitești - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 120 alin. 5 din Codul de procedură penală, ridicată de Ionel Văduva în Dosarul nr. 168/1999 aflat pe rolul acelei instanțe.
În opinia autorului excepției, dispozițiile alin. 5 al art. 120 din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece, „dacă instanța de judecată, din considerente pe care nu este obligată să le arate, dispune într-o cauză efectuarea unei expertize la nivelul unui laborator criminalistic, părțile din cauza respinsă nu mai beneficiază de drepturile instituite prin dispozițiile art. 120 alin. 3 și 4 din Codul de procedură penală și dacă, dimpotrivă, o altă instanță dispune efectuarea, într-o speță similară, a expertizei la orice altă instituție abilitată să facă acest lucru, în afara celor prevăzute în art. 119 alin. 2 din Codul de procedură penală, părțile din cauza respectivă beneficiază de drepturile prevăzute de art. 120 alin. 3 și 4 din Codul de procedură penală”.
Exprimându-și opinia, instanța de judecată arată c㠄dispozițiile legale criticate nu sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 16 din Constituție și că alin. 3 și 4 ale art. 120 din Codul de procedură penală nu au aplicabilitate în cazul expertizei efectuate de experți oficiali, având în vedere specialitatea acestora”.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, atunci când expertiza este efectuată de un expert numit de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, fiecare parte are dreptul să ceară ca un specialist recomandat de ea să participe la efectuarea expertizei. Dar anumite expertize, datorită caracterului lor tehnic deosebit, nu pot fi efectuate decât în cadrul unor instituții de specialitate (serviciu medico-legal, institut sau laborator de criminalistică ori alt institut de specialitate). În aceste situații nu organul judiciar numește expertul, acesta fiind desemnat, pe linie de serviciu, în urma cererii adresate instituției de specialitate în cadrul căreia funcționează. Efectuând expertiza în cadrul atribuțiilor de profil, expertul are calitatea de funcționar public. Faptul că, în asemenea situații, părțile nu pot recomanda un expert să participe la realizarea expertizei nu este de natură să le prejudicieze interesele și nici să instituie un regim discriminatoriu între ele, deoarece, ori de câte ori se va pune problema solicitării unei expertize de acest fel, soluția va fi cea prevăzută la art. 120 alin. 5 din Codul de procedură penală, deci nu se pune problema tratamentului inegal în fața legii. În plus, se arată în aceeași opinie, Codul de procedură penală cuprinde o serie de garanții care să suplinească imposibilitatea părților de a-și desemna un expert, cum ar fi efectuarea unui supliment de expertiză sau posibilitatea de a cere lămuriri în legătură cu raportul de expertiză sau efectuarea unei noi expertize.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională este competentă să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.
Critica de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 120 alin. 5 din Codul de procedură penală. Privit în ansamblul său, acest articol, cu denumirea marginală Lămuriri date expertului și părților, prevede la alin. 1 și 2 că organul judiciar, atunci când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părțile și expertul desemnat de el, cărora li se aduc la cunoștință obiectul expertizei și întrebările la care expertul trebuie să răspundă și li se pune în vedere că au dreptul să facă observații cu privire la aceste întrebări și că pot cere modificarea și completarea lor. În alin. 3 al aceluiași articol se prevede c㠄Părțile mai sunt încunoștințate că au dreptul să ceară numirea și a câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei”, iar în alin. 4 se prevede că, „După examinarea obiecțiilor și cererilor făcute de părți și expert, organul de urmărire penală sau instanța de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, încunoștințându-l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe părțile”. În sfârșit, în alin. 5 al art. 120, care face obiectul excepției de neconstituționalitate, se prevede c㠄Dispozițiile alin. 3 și 4 nu se aplică în cazul expertizei prevăzute în art. 119 alin. 2”.
În ceea ce privește articolul 119 din Codul de procedură penală, a cărui denumire marginală este Experți oficiali, acesta cuprinde în alin. 2 dispoziții potrivit cărora: „Când expertiza urmează să fie efectuată de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiză criminalistică sau de orice institut de specialitate, organul de urmărire penală ori instanța de judecată se adresează acestora pentru efectuarea expertizei”.
Autorul excepției susține că prevederile art. 120 alin. 5 contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, conform cărora: „(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări” și „(2) Nimeni nu este mai presus de lege”. Încălcarea, prin dispozițiile legale criticate, a prevederilor art. 16 din Constituție apare, în opinia autorului excepției, în cazul în care un organ judiciar, din considerente pe care nu trebuie să le arate, dispune efectuarea unei expertize criminalistice, caz în care părțile nu pot beneficia de drepturile instituite prin art. 120 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, în timp ce o altă instanță de judecată, într-o cauză similară, dispune efectuarea expertizei la o altă instituție abilitată, în afara celor prevăzute la art. 119 alin. 2 din Codul de procedură penală, caz în care părțile în cauză vor beneficia de drepturile menționate, ceea ce constituie o încălcare a principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.
Examinând aceste susțineri, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 120 alin. 5 din Codul de procedură penală, în raport cu prevederile art. 16 din Constituție, este neîntemeiată. Necesitatea efectuării unei expertize în cursul procesului penal decurge din situația de fapt, existentă în cauză, și tot această situație determină și necesitatea efectuării expertizei de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiză criminalistică sau de orice institut de specialitate. Într-o asemenea ipoteză organul judiciar este obligat, prin dispozițiile art. 119 alin. 2 din Codul de procedură penală, să se adreseze instituției specializate în efectuarea expertizei, indiferent de voința și interesele părților în conflict. Iar în acest caz, potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 5 din Codul de procedură penală, nu li se acordă părților, oricare ar fi acestea, dreptul prevăzut la art. 118 alin. 3 din Codul de procedură penală și recunoscut prin dispozițiile art. 120 alin. 3 și 4 din același cod, de a cere ca un expert recomandat de ele să participe la efectuarea expertizei. Aceste dispoziții legale restrictive nu au însă caracter discriminatoriu, deoarece ele se aplică, fără excepție, tuturor părților în cauza în care expertiza se efectuează în instituții de specialitate, în condițiile prevăzute la art. 119 alin. 2 din Codul de procedură penală. De aceea dispozițiile art. 120 alin. 5 din Codul de procedură penală nu vin în contradicție cu prevederile art. 16 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi.
Curtea Constituțională constată însă că dispozițiile art. 120 alin. 5 din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Dreptul la apărare este garantat”. Într-adevăr, prin neacordarea în favoarea părților dintr-un proces penal a dreptului de a cere ca un expert recomandat de ele să participe la efectuarea expertizei, atunci când aceasta urmează să fie efectuată de o instituție specializată potrivit legii, se restrânge în mod nejustificat dreptul la apărare al acestora, nesocotindu-se garantarea acestui drept prin Constituție.
Neparticiparea la efectuarea expertizei a expertului recomandat de partea interesată nu poate fi compensată prin dreptul acesteia de a cere ulterior explicații asupra raportului de expertiză sau completarea expertizei incomplete ori efectuarea unei noi expertize, atunci când apreciază că expertiza nu a fost efectuată cu competență profesională și în mod corect. De aceea sunt neconstituționale prevederile art. 120 alin. 5 din Codul de procedură penală, care prevăd că dispozițiile alin. 3 și 4, referitoare la dreptul părților de a cere numirea și a câte unui expert recomandat de ele, care să participe la efectuarea expertizei, nu se aplică în cazul expertizei prevăzute la art. 119 alin. 2, urmând ca părțile să aibă acest drept în toate cazurile, indiferent unde, potrivit legii, urmează să se efectueze expertiza.
Pentru considerentele arătate urmează ca excepția de neconstituționalitate să fie admisă.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și 25 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionel Văduva în Dosarul nr. 168/1999 al Curții de Apel Pitești Secția penală și constată că dispozițiile art. 120 alin. 5 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 1999.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu


Luni, 06 februarie 2023, 08:13

Declinare de raspundere: Informațiile publicate în aceasta rubrică, precum și textele actelor normative nu au caracter oficial.