Sunteți în secțiunea: Prima pagina > Relații publice > Versiunea pentru printare

primit de la domnul deputat Angel Tîlvăr (Grup PSD)
Pericolul prezentat de consumul de etnobotanice

Unul dintre subiectele insuficient tratate în țara noastră este, în opinia mea, cel legat de traficul și de consumul de substanțe psiho-active și în special, categoria acestora cu extinderea cea mai agresivă din ultimii ani, substanțele etnobotanice. Mult timp, pericolul pe care aceste substanțe îl reprezintă pentru consumatori a fost ignorat, considerându-se în mod nejustificat, așa cum avea să se dovedească ulterior, că este vorba de substanțe cu efecte inofensive asupra organismului.

Legenda aceasta avea să se spulbere repede, specialiștii demonstrând nu doar că modificările comportamentale pe care asemenea substanțe le produc sunt aproape similare cu cele ale drogurilor tari, dar și că, în caz de necesitate, un tratament medical eficace este dificil de administrat, datorită necunoașterii cu exactitate a tuturor efectelor pe care substanțele respective le produc asupra consumatorului. Chiar dacă "magazinele de vise" au fost interzise prin lege, produsele de acest tip continuă a fi vândute aproape nestingherit în mediul virtual, prin intermediul internetului, gama acestora fiind într-o continuă diversificare, apărând alte și alte produse care nu se află, încă, pe lista celor interzise.
Încercând să fac o analiză sumară a cauzelor care au dus la proliferarea acestui fenomen constat, în primul rând, că legislația noastră este vinovat de ezitantă față de încriminarea consumului și nu doar a traficului de droguri. Nu înțeleg de ce trebuie să ne ferim de la a trece la combaterea cu fermitate a întregului fenomen și, din acest motiv, în calitate de președinte al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport a Camerei Deputaților, intenționez să demarez o serie de consultări cu structurile implicate în acest domeniu pentru a găsi cea mai bună soluție în acest sens.
O a doua cauză o reprezintă carențele sistemului de prevenție format, în principal, din patru mari actori: familia, școala, organizațiile neguvernamentale și structurile guvernamentale specializate. Din nefericire, constatăm că în tot mai multe cazuri familia și-a pierdut din capacitatea de exercițiu a rolului preventiv. În contextul crizei economice pe care România o traversează de ani buni, părinții, veriga principală a lanțului educațional, au tot mai puțin timp pentru a acorda atenția corespunzătoare educării copiilor proprii, lipsit timp îndelungat de la domiciliu și nu în puține cazuri, din țară.
În același timp, este tot mai clar faptul că, din nefericire, rolul educativ al școlii s-a diluat constant în acești ani. În cazul de față, mă gândesc cât de utile ar fi câteva ore de dirigenție care să aibă într-adevăr un conținut educațional, eventual prin implementarea unor programe speciale care să permită invitarea unor specialiști în prevenirea și combaterea fenomenului sau, de ce nu, a unor foști consumatori, capabili să scoată în evidență pericolul pe care acest flagel îl reprezintă pentru sănătate.
Dacă în privința societății civile ineficiența acțiunilor preventive este cât de cât scuzabilă datorită fragilității tot mai evidente a organizațiilor neguvernamentale (fragilitate cauzată, în mod evident, de subțirimea bugetelor aflate la dispoziție, dar și de nepriceperea în a atrage și a gestiona fondurile necesare optimizării activității proprii), în cazul structurilor guvernamentale cu responsabilități directe în acest domeniu culpa este, din nefericire, una majoră. Ca să dau un singur exemplu de ineficiență a unei astfel de instituții, voi face apel la un studiu prezentat cu puțin timp în urmă de Centrul Internațional Antidrog și pentru Drepturile Omului (CIADO) în fața Comisiei pentru învățământ a Senatului. Conform materialului prezentat, în perioada 2006-2010 peste 85% din bugetul anual afectat funcționării Agenției Naționale Antidrog a avut ca destinație fondul de salarii și achizițiile publice, în timp ce în anul 2009, spre exemplu, programele de prevenire a consumului de droguri derulate de agenție au beneficiat de numai 5% din totalul bugetului alocat de la bugetul de stat. Sigur că voi încerca să verific acuratețea acestor date, dar dacă cele semnalate se vor dovedi reale, atunci activitatea agenției în cauză trebuie urgent reconsiderată.
Concluzionând, cu un număr de peste 600.000 de consumatori de substanțe interzise înregistrați în evidențele oficiale în anul 2012 (dintre care 150.000 copii), România nu mai poate fi considerată doar ca o țară de trafic, ci ca o țară cu un consum major de substanțe psiho-active. De aceea, trebuie luate măsuri rapide pentru combaterea eficace a acestui flagel, iar eu, din poziția pe care o ocup în acest moment, voi face tot ceea ce legea îmi permite în acest sens.
Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 5 august 2020, 14:01
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro