Sunteți în secțiunea: Prima pagina > Relații publice > Versiunea pentru printare
În ziua de marți, 26 februarie 2013, am făcut o Declarație politică în Plenul Camerei Deputaților ce face referire la repatrierea rămășițelor celebrul sculptor Constantin Brâncuși.

Cu foarte puține zile în urmă, am avut onoarea de a participa la celebrarea celor 137 de ani de când într-o micuț sătuc din Gorj vedea lumina zilei unuia dintre cei mai mari sculptori ai lumii, Constantin Brâncuși.
Printre numeroasele valori pe care România le-a oferit umanității de-a lungul veacurilor se numără și celebrul sculptor rom\n, al cărui imens talent, manifestat în special prin marea sa capacitate de abstractizare a subiectelor reprezentate, a adus o contribuție esențială la dezvoltarea sculpturii moderne.
Chiar dacă cea mai mare parte a impresionantei sale cariere artistice s-a desfășurat la Paris, asemenea celei a dramaturgului Eugen Ionescu, spre exemplu, genialul sculptor plecat din Hobița Gorjului nu și-a uitat și nu și-a renegat niciodată rădăcinile sale adânc înfipte în pământul țării sale. O elocventă dovadă în acest sens o constituie decizia sa de a lăsa moștenire statutului român atelierul său din Paris.
Din nefericire, autoritățile comuniste care guvernau România anului 1957 au respins, cu brutalitate și, deopotrivă, cu inconștiență, nobilul dar pe care sculptorul îl făcea țării. Cauza refuzului categoric de a lua în proprietate atelierul unuia dintre cei mai importanți reprezentanți ai sculpturii moderne a fost că, în ochii politrucilor vremii, Brâncuși era întruchiparea artei decadente, "neangajante", care nu servea nici unuia dintre obiectivele majore ale epocii: colectivizarea agriculturii, industrializarea socialistă a țării prin confiscarea capacităților de producție de la proprietarii de drept ai acestora și mai ales, crearea unei culturi de tip nou, revoluționar, prin importarea proletcultismului sovietic.
Astfel, atelierul Brâncuși a intrat în patrimoniul cultural francez bucurându-se, anual, de atenția a mii de vizitatori de pe întreg mapamondul.
Cazul Constantin Brâncuși nu este singular. Și un alt artist celebru, violonistul Niccolo Paganini s-a "bucurat" de o asemenea "înaltă apreciere" din partea statului italian, încât rămășițele i-au putut fi înhumate în pământul propriei sale țări abia în anul 1853, la 13 ani după trecerea sa în neființă. Motivul autorităților italiene de a-i refuza acestuia dreptul de a-și găsi repausul veșnic în pământul țării sale era acela că arta sa interpretativă era prea desăvârșită și, deci, Paganini era suspectat de a fi încheiat un pact cu diavolul.
Nu este de mirare faptul că, în aceste condiții, trupul marelui sculptor român se odihnește la Paris, în cimitirul Montparnasse.
De aceea, atât ca deputat dar, în primul rând, ca cetățean român, îmi exprim bucuria imensă și susținerea față de demersurile domnului Victor Ponta, Prim-Ministru al Guvernului României, de a iniția demersuri energice și fără precedent în scopul de a obține dreptul de a aduce, în sfârșit, rămășițele pământești ale celebrului sculptor în România. Acest gest reprezintă un prim pas spre deprinderea respectului față de țară, față de valorile pe care aceasta ni le-a oferit cu dărnicie de-a lungul timpurilor. Ori, din acest punct de vedere, demersurile actualului Guvern de a face orice efort necesar pentru a-l reda, deplin, pe Constantin Brâncuși țării și poporului său pot reprezenta piatra unghiulară de care avem nevoie, de atâta amar de vreme, pentru a înțelege, în sfârșit, cât de norocoși am fost să putem oferi, omenirii și patrimoniului universal, asemenea nestemate și cât de păgubitor este să-i tratăm cu indiferență tocmai pe cei mai valoroși ambasadori de care poate beneficia un popor.
Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 12 august 2020, 12:48
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro