Sunteți în secțiunea: Prima pagina > Relații publice > Versiunea pentru printare
Istoria Zilei Internaționale a Limbii Materne este una de dată recentă și își are originea în decizia UNESCO din anul 1999 care a stabilit ca anual, la data de 21 februarie, să se celebreze la nivel internațional dreptul diferitelor grupuri etnice, în special al celor minoritare, de a-și folosi limba maternă.

Decizia UNESCO a fost inspirată de Ziua Mișcării pentru Limbă, zi dedicată de statul Bangladesh comemorării tragicelor evenimente din ziua de 21 februarie a anului 1952.
În acea zi, studenții de la Universitatea din Dacca au manifestat pentru recunoașterea limbii bengali ca una dintre limbile vorbite pe teritoriul Pakistanului, pe atunci Bangladeshul fiind doar o provincie a acestui stat. Cum legile pakistaneze recunoșteau existența unei singure limbi, limba urdu, s-a ajuns rapid la violențe între manifestanți și forțele de represiune, acestea din urmă făcând uz de focuri de armă, soldate cu uciderea unui important număr de studenți.
Așadar, începând din 21 februarie 2000, statele membre UNESCO și-au propus să contribuie, prin protejarea dreptului de folosire a limbii materne, la protecția, revigorarea și promovarea bogatei diversități culturale care caracterizează lumea contemporană.
Inițiativa UNESCO este, neîndoielnic, una lăudabilă, deoarece limba maternă a fiecărui grup etnic aparține moștenirii culturale a întregii umanități, mărturia unor culturi și civilizații de multe ori milenare. Limbile vorbite de fiecare etnie în parte reprezintă mărturia vie a evoluției noastre ca specie inteligentă, de altfel singura specie inteligentă din Universul cunoscut.
Din nefericire, potrivit statisticilor, mai mult de jumătate din numărul total al limbilor vorbite la scară planetară se află în pragul dispariție, iar omenirea nu-și poate permite să asiste impasibilă la acest fenomen deoarece pierirea oricărei limbi afectează, uneori iremediabil, înțelegerea trecutului nostru comun și, pe cale de consecință, prefigurarea corectă a viitorului. Disparițiile cele mai frecvente ale limbilor vorbite la un moment dat se produc, în special, atunci când vorbitorii acestora sunt împiedicați să mai gândească în limba respectivă, acesta fiind cazul tipic al asimilării etnice. Așadar, odată cu dispariția unei limbi, dispare o întreagă etnie și prin aceasta, o întreagă cultură și civilizație.
Din fericire, cel puțin în ultimii ani, organismele internaționale, dar și fiecare stat în parte au devenit, se pare, mult mai conștiente de pericolul pe care aceste fenomene nefaste îl reprezintă pentru moștenirea culturală comună, iar celebrarea anuală a Zilei Internaționale a Limbii Materne reprezintă doar unul dintre multele exemple în acest sens. Nu doar comunitatea internațională, ci și fiecare popor, națiune sau grup etnic au dreptul și, în egală măsură, obligația de a-și proteja atât propria limbă, cât și limbile celorlalte etnii cu care interacționează.
Statul român, în calitatea sa de membru al Uniunii Europene și profund fidel principiului unității în diversitate, respectă drepturile grupurilor etnice de pe teritoriul său de a-și conserva și a-și promova propriile tradiții culturale și propria limbă, propria identitate etnică. Din acest punct de vedere, România poate fi considerată un adevărat model la nivel internațional. Totuși, poate că ar trebui intensificate eforturile întreprinse în favoarea etnicilor români cetățeni ai altor state, pentru a putea, la rândul lor, să își conserve propria lor identitate culturală, evitând pericolul de a fi asimilați etnic.
În calitatea mea de deputat și de președinte al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport a Camerei Deputaților salut decizia UNESCO de a stabili ca anual, la data de 21 februarie, să fie celebrat, la nivel internațional, dreptul grupurilor etnice, în special, al celor minoritare, de a-și folosi limba maternă.
Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 12 august 2020, 13:27
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro