Camera Deputatilor

Domnul Nicolae Giugea:

"La mulţi ani, români!

La mulţi ani, draga mea Românie!"

Simt o puternică emoţie în suflet şi în voce ori de câte ori vorbesc despre ţara mea, despre România mea, despre România a peste 23 de milioane de români, de acasă sau din afara frontierelor ţării mamă. Peste numai câteva zile se împlinesc 100 de ani de la desăvârşirea celui mai important vis al neamului românesc, înfăptuirea României Mari, prin dărâmarea tuturor frontierelor vremelnice puse între fraţii români de pe cele două părţi ale Munţilor Carpaţi.

Copiii şi nepoţii noştri trebuie să afle şi să nu uite niciodată că unirea tuturor românilor într-o singură ţară românească este idealul de veacuri al neamului românesc. Este "pohta ce-a pohtit" Mihai Viteazu, bravul nostru oltean, care şi-a dat viaţa pentru a vedea unite într-o singură Ţară Românească, chiar şi pentru o scurtă perioadă de vreme, Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Nu trebuie să uităm că România Mare este rezultatul unui drum lung, care a început cu Alexandru Ioan Cuza, a continuat cu perseverenţa Brătienilor de a ne obţine independenţa statului român şi cu îndrăzneala aceloraşi liberali de a aduce pe tronul ţării un prinţ străin, în persoana lui Carol I. Nu trebuie să uităm niciodată că bravii soldaţi români, care au scris cu sânge în Primul Război Mondial "Pe-aici nu se trece!", au deschis şansa Regelui Ferdinand Întregitorul să înfăptuiască Marea Unire de la 1918.

Din păcate, evenimentele tragice din al Doilea Război Mondial au rupt de la sânul mamei România teritorii româneşti importante, motiv pentru care, astăzi, sute de mii de suflete de români trăiesc şi simt româneşte în afara ţării noastre. Bucovina de Nord, Basarabia, Voivodina sau Dobrogea de Sud plâng în continuare de dorul Patriei-mamă, România. Pe lângă românii de care istoria ne-a separat în mod nedrept, alte milioane de români trăiesc şi muncesc astăzi departe de casa lor părintească, deoarece tranziţia ţării noastre la o economie performantă şi către o democraţie funcţională a fost un proces greoi şi nu foarte convingător.

Sărbătoarea Marii Uniri trebuie să aducă bucuria în sufletele tuturor românilor, de pretutindeni, de acasă sau din afara frontierelor ţării. Politicienii, cu toţii, ar trebui să plece capul ruşinaţi, uitându-se la măreţia faptelor făcute de Brătieni sau de bravii regi, Carol I, Ferdinand Întregitorul şi Mihai I.

Politicienii, fără excepţie, trebuie să facă tot ce le stă în putere să-i strângă din nou, acasă, în România, pe toţi românii. Este atât de simplu! Construind o economie performantă, care să genereze locuri de muncă bine plătite, cu o ţară în care drepturile şi libertăţile cetăţeanului sunt garantate real, nu declarativ, cu o clasă politică onestă, pusă în slujba ţării şi a cetăţenilor, cred că putem să ne aducem copiii acasă!

În încheiere, amintesc câteva dintre versurile poetului nostru naţional, spunându-vă că şi eu împărtăşesc aceleaşi dorinţe pentru viitorul ţării mele: "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?... Fiii tăi trăiască numai în frăţie... La trecutu-ţi mare, mare viitor!"