Camera Deputaţilor

Domnul Andrei-Răzvan Condurățeanu:

"Probleme pe piața muncii"

Problemele cu care se confuntă piața muncii din țara noastră sunt cunoscute și recunoscute de toată lumea, de mulți ani. Ele sunt legate de: lipsa locurilor de muncă; costul ridicat al forței de muncă, având drept cauză ponderea ridicată a contribuțiilor sociale în aceste costuri; rata înaltă a șomajului de lungă durată, mai ales la tinerii absolvenți și la persoanele cu vârsta mai mare de 45 de ani; rezistența fenomenului de muncă la negru; evaziunea fiscală majoră în zona contribuțiilor sociale, prin neplata acestora de către angajatori și remunerarea alternativă și gri a salariaților legal înregistrați.

Dacă în ceea ce privește costul forței de muncă a existat un început prin diminuarea contribuției de asigurări sociale a angajatorului cu 5 puncte procentuale, eforturile pentru diminuarea efectelor negative generate de celelalte probleme menționate au fost nesemnificative și nu au adus efectele scontate.

Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă conține un capitol întreg (Cap. 5) destinat măsurilor pentru stimularea ocupării forței de muncă. Acest capitol a fost completat în ultimul timp cu o serie de măsuri de stimulare a creării de noi locuri de muncă, în special pentru tinerii absolvenți sau șomerii cu vârsta de peste 45 de ani (subvenții pentru angajatori, credite avantajoase sau acordarea de sume nerambursabile). Dar efectele acestor facilități sunt invizibile, ele fiind foarte puțin cunoscute și, în consecință, puțin utilizate pe piața muncii. Consider absolut necesar ca ANOFM și agențiile județene ale acesteia să se implice mult mai mult în promovarea acestor facilități în rândul angajatorilor. Concomitent este necesară întărirea rolului agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă în promovarea și monitorizarea pe baze competitive a programelor de măsuri active pe piața muncii.

Trebuie îmbunătățită legislația privind stimularea ocupării forței de muncă, astfel încât aceasta să promoveze măsuri active pentru asigurarea tranziției de la perioade inactive la perioade active pe piața muncii, cum ar fi, de exemplu, tranziția de la perioada de îngrijire a copilului la reinserția pe piața muncii. Este necesară susținerea și inițierea de cursuri de calificare, cu precădere în meserii care sunt solicitate pe piața muncii.

Ar trebui organizate și dezvoltate la nivelul statului organisme care să aibă ca sarcină prioritară identificarea la nivel național, dar și local atât a oportunităților de afaceri, dar și de înființare a unor unități productive, care să ofere noi locuri de muncă. Aceste entități ar putea furniza ANOFM date utile în ceea ce privește posibilitatea de promovare a unor proiecte de sprijinire a înființării de noi întreprinderi, dar și informații referitoare la calificările necesare în noile locuri de muncă.

Un alt obiectiv ce trebuie avut în vedere este asigurarea unor locuri de muncă de calitate prin formarea continuă a lucrătorilor, dar și prin stimularea investițiilor care au ca destinație îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă.

În altă ordine de idei, consider că obiectivul combaterii muncii la negru, dar și reducerea evaziunii fiscale în domeniul contribuțiilor sociale nu pot fi realizate decât prin transformarea Inspecției Muncii într-o instituție cu responsabilități și drepturi sporite pentru inspectorii de muncă, specifice unei "poliții a muncii". Acest deziderat poate fi realizat prin elaborarea unor norme legislative care să prevadă întărirea măsurilor împotriva angajatorilor care acceptă și încurajează munca la negru, dar și a inspectorilor de muncă care ignoră cu bună știință ilegalitățile.

Introducerea cazierului social pentru firme și persoanele din conducerea acestora - cărora, în cazul constatării unor abateri de la normele fiscale sau ale legislației muncii, să le fie restricționat accesul pe piața achizițiilor și contractelor publice - ar constitui un factor de descurajare pentru cei tentați să încalce legile.