Camera Deputatilor

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

La primul punct din ordinea de zi este înscrisă angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului de Lege privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Reamintesc faptul că acest proiect de lege a fost depus pe 11 aprilie 2013 la Parlament.

Birourile permanente ale celor două Camere, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, în ședința din 11 aprilie 2013, conform prevederilor Constituției, art. 114, au stabilit perioada pentru depunerea amendamentelor, începând cu 12 aprilie 2013 până luni, 15 aprilie 2013, ora 12.00, precum și transmiterea acestora la Guvern, urmând ca Guvernul să hotărască asupra amendamentelor și să prezinte astăzi Parlamentului proiectul de lege asupra căruia își asumă răspunderea.

Cu aceste precizări, îl invit la tribună pe domnul Victor-Viorel Ponta, prim-ministrul României, pentru prezentarea proiectului de lege.

Domnule prim-ministru, aveți cuvântul.

Domnul Victor-Viorel Ponta - prim-ministrul Guvernului României:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Vreau să vă mulțumesc de la început pentru faptul că ați acceptat această procedură constituțională de angajare a răspunderii Guvernului pentru un text de lege.

Vreau să precizez că se împlinește în curând un an de când ocup funcția de prim-ministru. Este prima dată când folosesc acest instrument constituțional și nu intenționez, în perioada următoare, să-l folosesc din nou.

Nu în urmă cu mult timp, mă aflam tot la această tribună - este adevărat, reprezentând opoziția - și criticam abuzul folosirii acestei proceduri. Cred că sarcina constituțională de a elabora legi este evident a Parlamentului României și numai într-o situație excepțională, cum este cea de astăzi, Guvernul vine și cere sprijinul dumneavoastră, al reprezentanților legitimi ai poporului român, pentru o reglementare extrem de importantă pentru situația de astăzi și de mâine a țării.

Vreau să prezint foarte pe scurt principalele obiective ale acestui act normativ pentru care astăzi cer sprijinul dumneavoastră.

În primul și în primul rând, acest act își propune să aducă o reparație istorică pentru cei care au avut de suferit în urmă cu aproape 70 de ani, fiindu-le confiscate proprietățile de către statul român și regimul politic de atunci.

Și vreau, cu această ocazie, să spun ca un social-democrat care trăiește în secolul al XXI-lea, că dreptul de proprietate este un fundament al unei societăți democratice în secolul al XXI-lea că vreau, în numele Guvernului și al statului român, să cer scuze tuturor celor care au avut de suferit, persoane particulare, dar mai ales cultelor religioase, tuturor cultelor religioase din România, cu o specificație cu totul și cu totul deosebită pentru cultul greco-catolic, care a avut, poate, cel mai mult de suferit prin măsurile luate în urmă cu 70 de ani. Vreau să prezint aceste scuze oficial, să spun că societatea românească și statul de drept trebuie să respecte proprietatea și trebuie să considere că, ori de câte ori acest drept este încălcat, trebuie să caute soluții pentru a repara, atât cât este posibil, un drept fundamental.

Țin să fac această declarație, în numele Guvernului și al României, și cred că, după 70 de ani, era necesară o asemenea poziție.

(Aplauze în sală)

În al doilea rând, aș vrea, prin această lege, cu sprijinul dumneavoastră, să facem dreptate și actualilor cetățeni ai României, cei de astăzi și cei de mâine, care, inevitabil, vor suporta cu toții, pentru că nu este doar o sarcină a Guvernului sau a Parlamentului, ci a societății în ansamblu, costurile implicate de repararea și retrocedările imobilelor sau ale despăgubirile pentru imobilele confiscate de statul român în urmă cu 70 de ani.

Astăzi, vreau să spunem poporului român ce s-a plătit, ce s-a retrocedat până astăzi și ce mai este de plătit și de retrocedat în viitor, pentru că, până la urmă, o nedreptate clară, evidentă, comisă în urmă cu 70 de ani, nu se poate îndrepta printr-o nouă nedreptate pe care, din păcate, am văzut-o în unele sau în multe cazuri.

Vreau ca întreaga societate românească să știe că, până în acest moment, s-au retrocedat aproape 10 000 de clădiri, din care 2 000 aparținând unor instituții publice: școli, spitale, muzee, sedii de instituții. S-au retrocedat, de asemenea, 1,3 milioane de hectare, din care 300 000 de hectare în intravilan. Sigur, cei care au condus în ultimii ani, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, poate că vor explica de unde au apărut 300 000 de hectare în intravilanul românesc, dar aceasta ține de cu totul și cu totul altceva.

S-au restituit, în numerar, 150 de milioane de euro, iar prin acțiuni la Fondul "Proprietatea" aproape 4 miliarde de euro. Toate acestea la un loc, 10 000 de clădiri, 1,3 milioane de hectare, 150 de milioane de euro în numerar, 4 miliarde de euro în acțiuni la Fondul "Proprietatea" și, sigur, ceea ce mai avem de restituit în continuare - în acest moment, estimarea este undeva la 8 miliarde de euro - reprezintă totuși un cost important pe care societatea românească în ansamblul îl are de plătit.

Trebuie să spunem adevărul, trebuie ca oamenii să știe ce s-a restituit și ce se va restitui în continuare. Și, repet, vreau să facem dreptate și celor care trăiesc azi și mai ales celor care vor trăi mâine în România, pentru că sarcina mai departe rămâne pe viitoarele Guverne, pe viitorii contribuabili la bugetul public și este corect să le spunem oamenilor adevărul despre ceea ce trebuie să facem în continuare.

În al treilea rând, propunerea de lege pe care o prezint în fața dumneavoastră vine cu o soluție juridică realistă, pragmatică și echilibrată, o soluție juridică, care a fost construită în mai multe luni de zile de discuții cu specialiști din România, cu specialiști în drept constituțional, în drept civil, o soluție discutată cu specialiștii Curții Europene a Drepturilor Omului, o soluție juridică sustenabilă pe termen mediu și lung, și care, evident, respectă toate principiile constituționale ale României, dar și toate standardele europene.

Această soluție trebuie să se dovedească în continuare, repet, realistă și pragmatică, pentru că, din păcate, soluțiile legislative adoptate până în acest moment, începând cu Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005, nu au rezolvat decât în mică parte problema retrocedărilor.

Vreau să dau un singur exemplu. În baza Legii nr. 247/2005, adoptată în urmă cu opt ani, se dorea și se anticipa ca toate despăgubirile să fie acordate în baza acțiunilor la Fondul "Proprietatea". Din păcate, după opt ani de zile, s-au soluționat, în mod efectiv, doar 13 000 de cereri - cei care au primit despăgubiri. 13 000 din 200 000 de cereri. Înseamnă că șase fonduri "Proprietatea", dacă am face, poate că am reuși să acoperim ceea ce este de retrocedat, așa încât soluția juridică prezentată astăzi trebuie, în primul și în primul rând, să fie realistă și posibilă, dincolo de toate celelalte principii.

În al patrulea rând, stimați colegi, vă cer ajutorul dumneavoastră, Parlamentului României, ca, prin această lege, să combatem un fenomen infracțional extrem de grav, care a apărut în ultimii ani în România: fenomenul cesionarilor sau al samsarilor imobiliari, cei care au comis, în mod clar, organizat, cu foarte multe complicități, poate cea mai mare fraudă adusă bugetului României de după 1989.

Am prezentat și vă voi pune la dispoziție nenumărate situații concrete, în care cesionari care au plătit 50 000 de euro sau 100 000 de euro, sau 200 000 de euro, în două, trei, patru luni, având și cunoscând toate căile administrative, au primit despăgubiri de 20, 30, 50 de milioane de euro, un lucru care a afectat grav nu doar procesul de restituire, dar și încrederea societății românești că acesta este un proces corect și un proces de îndreptare a unor nereguli și a unor nedreptăți istorice.

Prin această lege, punem stavilă acestui fenomen, fenomen care, în ultimii trei-patru ani, a secătuit bugetul României și a făcut, practic, imposibilă aplicarea sa în practică.

În al cincilea rând, prin prezenta lege, vreau să soluționăm, cu sprijinul dumneavoastră, doamnelor și domnilor parlamentari, un litigiu extrem de grav pe care statul român îl are pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

În acest moment, sunt peste 3 500 de cauze.

În 2010, stimați colegi - unii erau la guvernare atunci -, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a soluționat, printr-o decizie pilot, una din aceste cauze. A acordat un termen României pentru a-și pune la punct legislația. Altfel, toate cele 3 500 de cauze, începând cu data de 12 mai, ar fi soluționate, conform deciziei pilot, ceea ce pentru România, pentru bugetul României, este, în mod clar, cu totul și cu totul nesustenabil.

În al șaselea rând, și cu aceasta închei seria de obiective, este un moment de responsabilitate politică, un moment în care Guvernul și Parlamentul colaborează pentru soluționarea unei probleme istorice.

Vreau să spun de la început că singurul grup parlamentar aflat astăzi în Parlamentul României, care nu a legiferat niciodată problema retrocedărilor, este un grup nou, Grupul parlamentar al PP-DD. Toate celelalte...

(Aplauze în sală din partea Grupurilor parlamentare ale PP-DD)

Nu era neapărat o laudă, era o realitate.

Toate celelalte grupuri politice, participând la guvernare în 1991, în 1997 - 2000, 2001 - 2004 sau în 2005, au adoptat legislație în acest domeniu, motiv pentru care astăzi ori suntem cu toți responsabili și încercăm să rezolvăm o problemă a României, ori putem să jucăm mai departe, - unii dintre noi, foarte puțini - cartea demagogiei și a neseriozității, și sancțiunea pe care au primit-o pe 9 decembrie s-ar putea să se dovedească încă o dată o sancțiune corectă.

Vreau să mulțumesc, în mod special, parlamentarilor USL, ai Grupului minorităților naționale, ai Grupurilor parlamentare ale UDMR și ai Grupurilor parlamentare ale PP-DD care au făcut amendamente serioase la această lege, care ne-au ajutat să îmbunătățim forma finală și care au participat, cu bună-credință, la soluționarea unei grave probleme pentru societatea românească.

Sunt convins că, în acest moment, s-a dat dovadă că, atunci când e vorba, într-adevăr, de o problemă națională și de interes național, disputele politice pot să treacă pe planul doi și, repet, apreciez toate amendamentele care au fost făcute și care ne-au ajutat, în mod efectiv, să facem o lege mai bună.

Din punct de vedere tehnic, vreau să enumăr doar șase prevederi importante.

În primul rând, principiul de bază al legii este acela al restituirii în natură către proprietari - repet, către proprietari - nu către cesionari, nu către samsari imobiliari. Principiul restituirii în natură către proprietari este un principiu pe care mulți din cei prezenți astăzi în Parlament l-au invocat și în 2005, și în 2012, și care se află la baza legii.

În al doilea rând, există situații reglementate separat sau în mod special: școlile și spitalele care sunt retrocedate, timp de 10 de ani nu pot să-și schimbe destinația. Trebuie să rămână ca școli și spitale, și este de datoria Guvernului, împreună cu autoritățile locale, ca, în următorii 10 ani, să găsească soluții fie de cumpărare a acelor imobile, fie de identificare a unor alte imobile.

Parcurile și spațiile verzi nu se retrocedează, în nicio variantă.

Există o soluție legală mult discutată cu mulți dintre dumneavoastră, cu parlamentari, cu reprezentanți ai autorităților locale, referitoare la islazuri. Islazurile nu mai pot fi retrocedate. Sunt terenuri extrem de importante pentru viața unei comunități rurale. Nu mai pot fi cedate sau retrocedate decât cu avizul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și pe baza unui referendum al comunităților locale.

Dacă membrii comunităților locale nu sunt de acord, islazul nu va fi retrocedat și compensarea se va face financiar.

De asemenea, pădurile care vor fi retrocedate - suprafețele forestiere - se vor supune unui regim strict. Codul silvic, modificările la Codul silvic vor fi prezentate de Guvern în perioada imediat următoare pentru a asigura ca dreptul de proprietate legitim al proprietarului privat să nu ducă la distrugerea suprafețelor forestiere, ci la prezervarea acestora și la exploatarea lor în mod rațional și în modul prezervării patrimoniului național.

În al treilea rând, se vor afecta toate terenurile disponibile din fondul public, pentru ca cei care nu mai pot să primească în natură imobile - mă refer, evident, la terenuri - să poată să participe la licitațiile cu puncte și să obțină totuși o despăgubire în echivalent.

Vreau să fac o precizare, pentru că există parlamentari care cunosc situația, și doar din demagogie o exploatează pe la televizor - alții chiar nu o cunosc - și pentru această a doua categorie vreau să explic foarte clar. Orice altă variantă decât cea cu puncte, și anume recunoașterea despăgubirilor în bani, conform legislației europene, se introduce imediat în calculul ESA al deficitului public și ar fi dus România imediat în momentul recunoașterii acestor despăgubiri la un deficit pe care niciun fel de Guvern - nici cel actual, nici cel trecut și nici cel viitor - nu l-ar fi putut vreodată gestiona.

Sistemul cu puncte este un sistem pe care l-am discutat cu experții Curții Europene al Drepturilor Omului. A fost acceptat de către aceștia. Se consideră compatibil cu standardele europene și, practic, fiecare punct în valoare de un leu va da posibilitatea fie la cumpărarea de terenuri din fondul public, fie la despăgubiri financiare.

În al cincilea rând, sunt prevăzute în lege termene clare. Când spun că a existat o contribuție importantă, vreau să spun că parlamentari cu experiență în domeniu: domnul deputat Markó Attila, de la Grupul parlamentar al UDMR, domnul deputat Fenechiu, de la Grupul parlamentar al PP-DD, colegul meu, Florin Iordache, de la Grupul parlamentar al PSD, oameni cu experiență, au făcut amendamente și observații concrete extrem de utile pentru ca termenele prevăzute în lege să fie clare și să dea o certitudine referitoare la modul și la perioada în care se desfășoară procedurile.

În ceea ce privește despăgubirile financiare, cei 14 000 de beneficiari care au deja titlul de despăgubire, dar care, din 2011 încoace, nu au mai primit nicio sumă, pentru că s-au terminat acțiunile la Fondul "Proprietatea", vor primi despăgubirile în cinci ani. Ceilalți, în șapte ani, iar cesionarii vor primi doar 15% din diferența dintre prețul plătit proprietarului și valoarea de despăgubire. Sperăm ca, în acest fel... 15%, sigur, reprezintă deja un profit important, dar, de la 50 000 de euro la 50 de milioane de euro, cred că nu mai putem accepta să plătim în continuare.

În final, stimați colegi, vreau să vă cer ajutorul - un parteneriat între Parlamentul României și Guvernul României - pentru a dovedi că putem lua decizii grele, dar importante pentru societatea românească. Vreau să cred că acest Guvern și acest Parlament nu vor invoca

scuzele pe care le auzeam anul trecut, la începutul anului trecut: "Am vrea, dar nu putem!", "Nu ne lasă nu știu cine!", "Nu avem cum!".

Impotența politică nu cred că-și mai are locul în 2013 și nu ne mai putem permite acest lucru, și vreau să cer sprijinul dumneavoastră pentru a rezolva o problemă și nu doar pentru a o amâna, cum s-a întâmplat în ultimii ani, din păcate, foarte des.

În al doilea rând, această lege a fost un turnesol pentru a evidenția unde se oprește bătălia politică și unde începe pura demagogie.

Repet, am avut discuții lungi, dificile, importante cu reprezentanții societății civile, cu reprezentanții cultelor religioase, cu grupurile parlamentare. Absolut toată lumea a venit cu bună-credință și tot ceea ce se putea introduce în lege s-a introdus.

Mă bazez pe acest sprijin în continuare și cred că este vorba de un efort comun al USL, al Grupului parlamentar al minorităților naționale, al Grupurilor parlamentare ale UDMR și al Grupurilor parlamentare ale PP-DD, al cultelor religioase, al societății civile pentru a încerca să dăm o soluție unei probleme foarte vechi.

Vreau să mulțumesc, de la această tribună, colegilor mei: domnul președinte Băeșu, domnul secretar de stat Puțura, parlamentarilor care au lucrat în mod efectiv, cu pixul pe hârtie, și au lucrat la textul acestei legi. În spatele prezentului act normativ, se află foarte, foarte multe ore de muncă, foarte multă dedicație și, dacă vreți, se află o dovadă că există și pot exista oameni care servesc statul român și care nu pot fi cumpărați, nu pot fi deviați de la sarcinile lor, oricât de mari sunt interesele și oricât de mulți bani sunt în joc, și le mulțumesc pentru aceasta.

În ultimul rând, vreau să fac un apel la toți cei prezenți astăzi aici, la decență și la simțul datoriei față de interesul național, care astăzi ne este, în mod clar, pus pe masa deciziei. Au fost amendamente pe care le consider nu doar inacceptabile, dar absolut rușinoase. Este un domn senator, domnul Tișe, care a propus să dăm cesionarilor toți banii, nu doar 15%.

Sunt alte amendamente, cred că domnul senator Ungureanu, care a propus ca proprietarilor să le dăm doar 25%. Este o abordare comunistă, care stabilește că unii primesc 75%, alții 25% pe niște criterii pe care o societate democratică, în secolul al XXI-lea, în mod sigur, nu poate decât să le respingă.

Vreau să spun că, dacă existau soluții mai bune, sunt sigur că ar fi fost adoptate până în acest moment.

Guvernul, în 2005, condus de domnul Tăriceanu, din care făceau parte domnul Blaga, domnul Ungureanu, doamna Macovei, a adoptat o soluție cu bună-credință. O spun din calitatea celui care a depus moțiune de cenzură atunci, alături de colegii mei de la Grupul parlamentar al PSD.

Din păcate, acea soluție nu a rezolvat problemele țării, problema aceasta a retrocedărilor, și este, astăzi, sarcina noastră să o rezolvăm nu prin contestații inutile, ci prin decizie și asumare a responsabilității.

În ultimul rând, cer ajutor de la toți cei prezenți astăzi, aici - unii chiar pot să-l dea, pentru că știu foarte mult - pentru ca să tragem la răspundere penală pe cei care, în perioada 2009 - 2011, au fraudat statul român cu sume de miliarde și miliarde de lei.

Cred că mulți din cei prezenți aici sau câțiva din cei prezenți aici știu cine sunt cei care în 2009, 2010, 2011, au falsificat documente, au folosit, în mod abuziv, cesiunile de drepturi litigioase, s-au îmbogățit pe spinarea statului român, și cred că putem face dreptate mai departe, doar dacă-i pedepsim pe cei vinovați.

Vă mulțumesc pentru sprijin și mă bazez pe responsabilitatea dumneavoastră!

(Aplauze în sală)

(Domnul senator George-Crin-Laurențiu Antonescu, președintele Senatului, îl înlocuiește la prezidiu pe domnul senator Nicolae Moga, vicepreședinte al Senatului.)

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Mulțumesc, domnule prim-ministru.

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă reamintesc că, urmare a prezentării Proiectului de Lege privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea, poate fi depusă moțiunea de cenzură în termen de trei zile de la prezentare, potrivit art. 114 alin. (2) din Constituție.