Camera Deputatilor

Domnul George Ionescu:

"144 de ani de la adoptarea primei Constituții a României"

Constituția este legea supremă într-un stat. Ea reglementează principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor și autoritățile publice fundamentale.

Pe 1 iulie se împlinesc 144 de ani de la adoptarea și intrarea în vigoare a primei Constituții a României, considerată una din cele mai democratice constituții din Europa acelor timpuri.

La acea dată, Adunarea Constituantă a votat și adoptat o nouă constituție, inspirată din constituția belgiană din 7 februarie 1831, adaptată la realitățile vieții românești.

Deși România în acel moment se afla sub suzeranitatea Imperiului Otoman și garanția colectivă a celor șapte mari puteri, acest lucru nu reieșea din prevederile Constituției din 1866. Primul articol al legii supreme a consacrat caracterul indivizibil al statului român: "Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de România".

Constituția cuprindea opt titluri, fiind prima constituție internă românească, de factură liberală. Aceasta proclama suveranitatea națională, instituia principiul separării puterilor în stat (puterea executivă era încredințată Domnului, cea legislativă Domnului și parlamentului bicameral, puterea judecătorească era încredințată tribunalelor și curților), stabilea libertăți și drepturi cetățenești, dar și responsabilitatea ministerială. Ea includea un sistem electoral bazat pe votul cenzitar (persoanele puteau vota pe baza unei sume de bani plătite), alegătorii fiind împărțiți în patru colegii electorale, în funcție de venit, profesie și demnități deținute.

Ca și formă de guvernământ, România s-a transformat într-o monarhie ereditară, pe linie bărbătească, condiția fiind aceea a adoptării religiei ortodoxe. Prerogativele Domnului erau numeroase: numește și revocă miniștrii, are drept de grațiere și de amnistie politică (însă acesta nu se aplică în cazul miniștrilor), numește și confirmă în toate funcțiile publice, are drept de a bate monedă, acordă distincții și decorații, este șeful suprem al armatei, are dreptul de a dizolva Parlamentul, sancționează și promulgă legile, dispune de dreptul de veto. În constituție era prevăzut în mod expres că "Domnul nu are alte puteri decât acelea date lui prin Constituție".

Guvernul avea ca sarcini prezentarea proiectelor de legi către Parlament și punerea în practică a legilor votate de Parlament. Parlamentul reprezenta puterea legislativă și era format din Senat și Camera Deputaților.

Drepturile și libertățile cetățenești erau și ele prevăzute în Constituția din 1866: libertatea conștiinței, a învățământului, a presei, a întrunirilor și asocierilor. Constituția garanta inviolabilitatea persoanei și a domiciliului și interzicea pedeapsa cu moartea, confiscarea averii și asigura secretul corespondenței.

Prima Constituție a României îl confirmă pe Carol I ca Domn, aceasta fiind considerată șicea mai importantă realizare a regimului lui Carol I. Constituția din 1866 a suferit modificări în anii 1879, 1884, 1917, cele mai importante fiind cele din 1918, ca urmare a desăvârșirii statului național unitar român.

Constituția din 1866 a reprezentat primul pas în crearea României moderne și democratice, fiind cea mai longevivă constituție. Ea a avut aplicabilitate până la intrarea în vigoare a Constituției din 1923, perioadă de timp în care în societatea românească s-au produs importante transformări industriale și economice.

Actuala Constituție a României a fost adoptată în 1991, fiind modificată în 2003.