Plen
Ședința Camerei Deputaților din 4 martie 1997
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
30-06-2020 (comună)
30-06-2020
24-06-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1997 > 04-03-1997 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 4 martie 1997

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,50.

Lucrările au fost conduse de domnul Andrei Ioan Chiliman, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Victor Sorin Lepșa și Ioan Gavra, secretari.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi, 4 martie 1997, a Camerei Deputaților.

Potrivit programului aprobat, urmează minutele pentru diverse intervenții ale dumneavoastră.

 
Eugen Nicolicea - declarație referitoare la încheierea unui tratat de bună vecinătate cu Ucraina și cu privire la vânzarea pământului românesc către investitorii străini;

Pentru început, din partea Grupului P.D.S.R., domnul deputat Eugen Nicolicea. Se pregătește domnul deputat Petre Țurlea de la Grupul P.U.N.R. O să vă rog să respectați timpii regulamentari.

 

Domnul Eugen Nicolicea:

Privind cu îngrijorare spre intențiile și declarațiile forurilor conducătoare ale țării referitoare la renunțarea la toate drepturile istorice asupra Bucovinei de Nord, cu scopul încheierii unui tratat de bună vecinătate cu Ucraina și cu privire la vânzarea pământului românesc către investitorii străini, fac următoarea declarație:

Este prima dată când ni se cere să renunțăm, în afara unui caz de război, cum a fost Dictatul de la Viena, la un teritoriu care a fost păstrat cu sfințenie în conștiința neamului, chiar sub teroarea istoriei. Bucovina de Nord nu a aparținut niciodată Ucrainei. A fost teritoriu românesc, dintotdeauna al românilor.

Cine poate trece peste tragedia în care îi vom arunca pe frații noștri când vor afla că i-am negociat la masa tratativelor, în numele unei binefaceri vremelnice. Nici o integrarea europeană sau mondială nu se poate face pe seama rupturii lăuntrice a neamului.

Ce interes mai mare poate avea neamul românesc decât a se păstra în unitatea sa originară?

În fața veșniciei nu vor conta atât integrările politice sau economice de vreun fel sau altul, NATO, Uniunea Europeană, cât integrarea spirituală a tuturor românilor în planul veșnic al ortodoxiei.

Una și aceeași rațiune politică, dispusă să înstrăineze Bucovina de Nord este gata să transforme într-o simplă marfă bună de vânzare și pământul pe care pretinde că îl apără.

Pentru cei ce simt și gândesc românește, pământul țării nu este doar un simplu pământ, depozit de bunuri materiale destinate omului biologic. Este întâi de toate altar de jertfă, care păstrează sângele și moaștele moșilor și strămoșilor noștri, zestre inalienabilă pe care avem datoria de a o păstra și încredința celor ce vor veni după noi.

Unitatea noastră etnică, precum și responabilitatea noastră în fața lui Dumnezeu și a neamului românesc, ne cheamă să fim intransigenți față de orice concesie teritorială, inclusiv vânzarea pământului către străini și să o considerăm în termenii cei mai categorici.

Această intervenție a fost generată de protestul Asociației studenților creștini ortodocși din România, filiala Sibiu, care cheamă să li se alăture instituțiile de bază ale societății: biserica, școala, armata și pe toți românii de bună credință, să susțină inițierea unui referendum național pentru a lămuri astfel, în mod corect, opinia publică asupra problemelor deosebit de grave puse în discuție.

M-am bucurat foarte mult când am primit acest apel, constatând că mai sunt încă patrioți.

Interdicția vânzării pământului către străini este stipulată în Constituție foarte clar, articolul 41 alineatul 2: "Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor".

Această interdicție era scrisă și în Constituția din 1923, când la conducerea statului era P.N.L. Nu putem crede că urmașii lui Brătianu au uitat actul său de patriotism.

De pe uram acestei vânzări nu vor beneficia în nici un caz păgubiții de la SAFI, ci cei care i-au păgubit. Populației nevoiașe i se rezervă doar dreptul de a fi slugă la străini, într-un regim de austeritate, de înfometare!

Mi-a fost foarte clar ce urmează, văzând intervenția Președintelui României la Televiziune, în care ni se spunea că japonezii până să ajungă unde au ajuns au mâncat carne de șobolan.

Astfel, mi s-a luminat de ce a fost numit primarul Capitalei, Victor Ciorbea, premier al României. Pentru că Bucureștiul este patria șobolanilor!

 
Petre Țurlea - referire la campania deșănțată în favoarea domnului Mihai de Hohenzollern și pentru monarhie, dusă de TVR;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Urmează domnul deputat Petre Țurlea. Vă rog. Se pregătește domnul deputat Ion Rațiu.

 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

O să mă refer, în cele trei minute pe care le am la dispoziție, la campania deșănțată în favoarea domnului Mihai de Hohenzollern și pentru monarhie, dusă de TVR, cu toate că acesta este post public dator să apere Constituția și subordonat Parlamentului.

Dimineața, la prânz și seara, domnul respectiv este prezentat telespectatorilor. La un așa cult al personalității am ajuns doar în timpul lui Nicolae Ceaușescu.

Domnul Mihai de Hohezollern este filmat și arătat telespectatorilor peste tot, singurul loc unde nu a fost urmat de camerele TVR fiind baia, dar, evident că nu este prea târziu nici pentru acest loc!

Paralel, telespectatorii postului public sunt bombardați cu minciuni sfruntate despre monarhie. Vineri, 28 februarie, domnul Neagu Juvara care, fiind doctor în științe la Sorbona, nu poate fi bănuit de incultură, ci doar de rea voință, afirma că: "1) Domeniile Coroanei erau neglijabile, pentru că au fost expropriate în 1921; 2) Pentru că existau domeniile Coroanei regelui nu i se dădea nici un salariu, deci nici o listă civilă; 3) Un rege este la fel de puțin costisitor ca un președinte".

Iată, doamnelor și domnilor, doar câteva elemente de răspuns.

1) În iunie 1917 Parlamentul României a decis modificarea Constituției pentru a permite exproprierile agricole.

Conform articolului 19 litera a) se expropriau "și terenurile cultivabile ale domeniilor Coroanei", dar terenurile cultivabile formau doar 10 % din domeniile respective, acesta suferind o micșorare minimă.

Mai mult, potrivit articolului 8 al Decretului-Lege pentru reforma agrară din 23 martie 1945, domeniile Coroanei au fost exceptate de la expropriere.

Astfel, în momentul abolirii monarhiei, 30 decembrie 1947, domeniile Coroanei cuprindeau 15.190 hectare de teren arabil și 136.990 hectare păduri. Se adăugau 29 de castele, 114 palate, 16 castele de vânătoare și cabane, 3.991.502 acțiuni în industrie și bănci plus bunurile mobile.

Remarc în ziarul de ieri, în "România Liberă", declarația oficială a purtătorului de cuvânt al Casei regale, domnul George Antoniade, care a spus: "Regele Mihai nu a renunțat niciodată și nu va renunța la proprietățile pe care le-a avut în România". Deci, la cele citate mai sus.

2) Întotdeauna a existat o listă civilă pentru rege și familia sa. Iată doar una din legile ce reglementau acest lucru, cea din 18 iunie 1930, care preciza: "Carol al doilea primea 40 milioane lei pe an, regina Maria 20 de milioane, regina Elena și principiele Mihai primeau câte 7 milioane de lei".

Deci, conform legii de mai sus, statul dădea familiei regale 74 de milioane de lei pe an, ceea ce la valoarea de astăzi ar însemna aproximativ 50 de miliarde de lei, iar președintele țării de astăzi primește mai puțin de 30 de milioane de lei. Milioane! Și dincolo erau 50 de miliarde!

Așadar, pe minciună se încearcă a se reclădi spiritul monarhic în România. Cei ce mint populația, cei care încearcă să impună ideea că revenirea regelui ar ușura situația țării nesocotesc însăși învățămintele istoriei.

Nu regii rezolvă problemele țării, ci instituțiile alese în mod democratic.

De aceea, între monarhie și republică există o singură opțiune pozitivă și patriotică: republica.

Mulțumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii)

 
Anghel Stanciu - apel pentru respectarea legalității în toate demersurile care se fac în învățământ;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ion Rațiu. Nu este. Urmează domnul deputat Anghel Stanciu de la P.R.M. Vă rog. Se pregătește domnul deputat Crin Antonescu de la P.N.L.

 

Domnul Anghel Stanciu:

Era o lumină, domnule președinte! Era o lumină, dar probabil că s-a stins.

 
 

Domnul Adrian Năstase (din sală):

Politica de austeritate. Se fac economii!

 
 

Domnul Anghel Stanciu:

Am avut un lapsus, domnule președinte, vă rog să mă scuzați.

Stimate domnule președinte,

Dragi colegi,

Sunt multe lucrurile care ne despart, dar în intimitatea noastră există și apropieri determinate de apartenența la o profesie nobilă și mereu prezentă, cea de dascăl, garanție sigură a perenității neamului românesc, indiferent de conjunctura politică a clipei, marcată de nerăbdarea acaparării puterii până în cele mai mici unghere ale patriei. Puterea absolută și în timp, dorită infinită, dar sigur trecătoare, va marca și școala românească. Trecătoare ca și actuala mea calitate de președinte al Comisiei de învățământ, dar totuși permanentă prin loialitatea față de temelia nației române: școala.

Aceasta este calea sigură spre ceea ce am fost și ceea ce vom deveni, căci altfel, dacă nu o vom respecta, buretele istoriei ne va șterge din rândul națiunilor Europei.

Iată de ce exprim aceste gânduri, căci nu pot îndrăzni să afirm că ar fi idei pentru a încerca să iau apărarea celor care astăzi sunt lăsați pradă unor acte voluntariste, abuzive, administrative, dar sigur ilegale, spre a deveni șomerii zilei de mâine.

Noi credem că trebuie să facem totul, indiferent de culoarea politică, spre a bloca accesul spre catedră al competenței politice, care nu va face nimic altceva decât să aservească școala vremelnicei dorințe de putere a unor elevi care demult nu mai au respect pentru ea, chiar dacă întâmplător sunt dascăli.

Spun aceasta, nu atât ca deputat, ci ca unul care mi-am tocit și coatele, și nervii, poate și mintea, pe băncile școlii, care am înghițit suficient praf de cretă ca să înțeleg că dincolo de dorința de a ocupa niște fotolii, chiar de director și inspectori, există simțul măsurii date de compentență.

De aceea, stimați colegi, cred că este bine să facem tot ceea ce este necesar ca să stopăm beția momentană de deținere a puterii, prin a reintroduce, acolo unde nu se mai dorește, legea. Există o lege a învățământului, există un statut abia votat, și ne grăbim cu o frenezie demnă de o cauză mai bună să o călcăm în picioare.

Este păcat că oamenii de școală uită de școală!

Ca urmare, vă propun spre a lua aminte la ceea ce se întâmplă astăzi și sigur se va întâmpla mâine, când rotația la guvernare va fi actuală și când din nou, aducând drept argumente o serie de ilegalități, vor fi schimbați inspectorii generali, vor fi schimbați directorii, vor fi schimbați portarii.

Cred, deci, că este în mod necesar ca să cerem actualului ministru al învățământului, de altfel un respectabil dascăl de aceeași profesie cu subsemnatul, să înceteze imediat această prigoană nedemnă de domnia sa și să aștepte, să aibe puțintică răbdare, spre a organiza concurs total, în baza actualului statut ce trebuie urgentat spre a fi validat de către Senat.

Dacă nu vom face astfel, fiți siguri că copiii și nepoții noștri, în loc de instrucție și educație, în loc de bani, școala va primi ură și otravă. Și aceasta nu folosește la nimeni. Căci ceea ce semănăn astăzi vom culege mâine, adică răzbunare, revanșă și incompetență. Să avem grijă să nu facem așa ceva. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

 
Laurențiu George Crin Antonescu - câteva considerente privitoare la vizita regală;

Domnul deputat Crin Antonescu, se pregătește domnul deputat Miron Mitrea.

O să vă rog să încercați să vă încadrați în cele trei minute. Vă rog.

 

Domnul Laurențiu George Crin Antonescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Deși intervenția mea va fi pe o temă care se dovedește a fi fierbinte, nu-și propune deloc să înfierbânte și mai mult spiritele, ci dimpotrivă, în limita pe care un timp scurt alocat și capacitatea fatal limitată de convingere a unor foarte scurte considerații o pot avea, să așeze lucrurile într-un spirit liniștit, calm, de normalitate. Este vorba, firește, cum probabil ați bănuit, despre vizita regală care s-a petrecut în aceste zile.

Este foarte bine, cred, să așezăm - și eu unul o fac - acest eveniment, ca oricare altul, la urma urmelor, într-un șir, dacă vreți, care din 1990 și până astăzi, merge în sensul lichidării unor spaime care ne-au bântuit pe toți, și la dreapta și la stânga, merge în sensul unor pași de încredere, pe care societatea românească, cu mult mai multă vigoare și repeziciune decât credeau unii, i-a făcut și pe care noi înșine i-am făcut în această ucenicie a vieții politice, atât cât am putut-o face.

Cred - și repet acest lucru - care s-a mai spus, pe care eu însumi l-am mai spus, ineleganta repetiției cred că nu este cauzată de altceva decât de faptul că mulți dintre colegii noștri ne dau din nou prilejul de a o face, că trebuie să distingem foarte limpede între trei chestiuni:

1) forma de stat din România și raporturile acestei probleme cu Constituția;

2) personalitatea istorică și destinul istoric al regelui Mihai;

3) drepturile unui cetățean român, întâmplător rege, deci și respectarea sau restaurarea acestora.

În ceea ce privește prima chestiune, care este diferită complet de celelalte două, a fost foarte limpede și este foarte limpede pentru noi, că România, conform Constituției din 1991, este o republică. Că, din punct de vedere al nașterii acestei republici, avem de-a face cu o republică indirectă sau dați-mi voie să-i spun implicită, că în această chestiune nu s-a apelat la forma cea mai tare de legitimitate care ar fi fost sau ar fi un referendum, este o chestiune a juriștilor, a istoricilor, dar ceea ce este cert din punct de vedere politic și este un lucru asupra căruia nu există dubii, este că prin Constituție suntem o republică și noi toți, din tot spectrul politic, respectăm acest lucru.

A doua chestiune privitoare la personalitatea, cum spuneam, și destinul unei figuri istorice, încă în viață, din istoria României rămâne iarăși să avem și să putem avea păreri chiar foarte diferite, fără ca acest lucru să ne jignească, fără ca acest lucru să ne stârnească. Este doar o chestiune de cum am învățat istoria, de cum o învățăm, pentru că, în fond, o istorie cel puțin a propriei patrii se învață mereu și este o chestiune în care, cred, invectivele nu au ce căuta, nici dintr-o parte și nici din alta.

În fine, a treia chestiune care pentru mine, ca liberal, și pentru noi, ca liberali, este cea mai importantă și pe care cade greutatea semnificației a ceea ce s-a întâmplat în aceste zile, este chestiunea respectării drepturilor inalienabile și a dreptului inalienabil la cetățenie al unui om care este român prin naștere și prin cetățenie.

De aceea, salutăm încă o dată gestul Guvernului de a repune în depturi - și aceasta este singura restaurație pe care o susținem sau o salutăm - un om care a fost deposedat pe nedrept de acest drept al său. Fără cetățenie a stat în România regimul comunist atâția ani cât împrejurările internaționale l-au făcut posibil. Acest regim a fost bastard, acest regim nu a avut, la figurat vorbind, niciodată acte și niciodată legitimitate!

Acestea cred că sunt chestiunile și odată cu această vizită a unui cetățean român în România, cred că foarte multe dintre spaimele de care vorbeam trebuiesc eliminate, restul fiind doar considerații care ne pot aparține fiecăruia, dar care în nici un caz nu pot și nu trebuie să tulbure și să stârnească opinia publică într-un mod care nu folosește nimănui.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii)

 
Miron Tudor Mitrea - apel către deputați pentru a avea datoria și voința de a apăra prestigiul instituției în care au fost aleși;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Miron Mitrea, se pregătește domnul deputat Vasile Vetișanu. Vă rog.

 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Pentru mine, și sunt convins că și pentru dumneavoastră, este o mare cinste faptul că, în urma scrutinului din noiembrie, am fost desemnați deputați în Parlamentul României.

Cred că deasupra rivalităților politice și luptelor ideologice, împreună avem datoria și voința de a apăra prestigiul instituției în care am fost aleși prin voința electoratului, Camera Deputaților. Și aceasta, în primul rând datorită a ceea ce Parlamentul reprezintă, și anume instituția fundamentală a democrației.

De altfel, în articolul 97, Constituția României plasează președintele Senatului și al Camerei Deputaților pe locul 2, respectiv 3, în ceea ce privește ierarhia funcțiilor în stat.

Din aceste motive este lesne de înțeles surprinderea pe care am încercat-o aflând că președintele nostru, președintele Camerei Deputaților, domnul Ion Diaconescu, a solicitat și a fost primit în audiență de un simplu cetățean.

Bizareria situației creată ca președintele Camerei Deputaților să solicite audiență unui cetățean obișnuit și nu invers mi-a creat, stimați colegi, un sentiment de frustrare prin atingerea creată imaginii publice a Camerei Deputaților.

Oare să fi uitat domnia sa că, în postura în care se află, audiențe poate solicita numai președinților de state. Domnul Ion Diaconescu a încălcat ... (Gălăgie în sală)

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog să păstrați liniștea în sală!

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul Ion Diaconescu a încălcat din greșeală regulile obligatorii de protocol potrivite funcției sale? Sau primul articol al Constituției, cel prin care se definește forma de guvernământ a României ca fiind republică, în accepțiunea dânsului este o noțiune perimată? În acest din urmă caz, mă desolidarizez cu toată fermitatea de acțiunea domniei sale.

Sigur este faptul că așa-zisa audiență, precum și bâlbâiala guvernanților noștri, prin acordarea unui pașaport cetățeanului român Mihai, eludându-se depunerea jurământului pe Constituție, creează sau au fost menite să creeze îndoieli privitoare la egalitatea în drepturi a acestuia cu restul cetățenilor români.

Sper ca, în viitor, atât colegii noștri, cât mai ales reprezentanții noștri, să fie la înălțimea și demnitatea funcțiilor primite și mai ales să-și amintească permanent voința poporului român, înscrisă în Constituție, și anume: România este și trebuie să rămână republică. (Aplauze din partea stângă a sălii)

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

 
Vasile Vetișanu - abordarea problemei accesului la dosarele securității;

Domnul deputat Vasile Vetișanu, se pregătește domnul deputat Robert Raduli. Vă rog.

 

Domnul Vasile Vetișanu:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Înaintea intervenției mele propriu-zise doresc, pentru că astăzi s-a pomenit aici sintagma "un simț al măsurii", doresc să-mi exprim protestul și indignarea față de gestul tristului personaj al scenei politice românești, senatorul Corneliu Vadim Tudor și iată astăzi ...

(Dezaprobare din partea stîngă a sălii).

Și iată astăzi că și un deputat de la Camera Deputaților, care încălcând bunul simț al românului și legea nescrisă a omeniei românești, în timp ce Majestatea sa, regele Mihai, era într-un moment de reculegere ... (Gălăgie în partea stângă a sălii) ... era într-un moment de reculegere la mormintele străbunilor săi, a părăsit sala de ședință a Senatului, ca împotrivire la venirea Regelui Mihai în țara în care s-a născut. (Gălăgie în sală).

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog să păstrați liniștea în sală și cu respectul cuvenit să-i ascultăm pe toți vorbitorii!

 
 

Domnul Vasile Vetișanu:

Sperăm că va veni ziua unui autoexil cerut de senatorul peremist în Coreea de Nord sau în Cuba, care printr-o anulare nedreaptă a cetățeniei române să-l determine să o ceară din nou, pentru a înțelege ceea ce astăzi îi este greu să înțeleagă, din cauza unei intoleranțe moștenite de la vechiul regim comunist pe care l-a adulat.

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Intervenția mea de astăzi are un înțeles aparte și țin să precizez că ea este făcută în nume propriu și nu în numele Grupului parlamentar P.N.Ț.C.D. din care fac parte.

Problema pe care o ridic este aceea a accesului la dosarele securității, care a intrat de o vreme încoace în atenția opiniei publice românești și a creat chiar o euforie. Este bine să arătăm că această problemă s-a pus imediat după Revoluția din 1989 și ca inițiativă i-a aparținut fostei Opoziții care a cerut accesul liber al fiecărui cetățean la propriul său dosar de securitate.

Ani la rând, întocmai ca și articolul 8 din Proclamația de la Timișoara, această cerere a fost respinsă de vechea putere, ea devenind actuală în aceste zile.

Istoric, deci, această inițiativă aparține P.N.Ț.C.D.-ului, prin senatorul Corneliu ... (Râsete și aplauze din partea stângă a sălii) ... Ticu Dumitrescu ... Nu vă bucurați, domnilor! Prin senatorul Constantin Ticu Dumitrescu și nicidecum ea nu aparține domnului Gabriel Liiceanu.

Domnilor deputați,

Într-un moment al liberalizării pe toate planurile se cere, ca să spunem așa, și liberalizarea accesului la dosarele securității, iar forțele politice, în majoritatea lor, au puncte convergente în această direcție. Există, se pare, trei poziții: 1) accesul fiecărei persoane la dosarul propriu; 2) dosarul persoanelor implicate politic să poată fi consultate de oricine dorește și 3) o transparență totală, deci accesul neîngrădit la orice dosar.

Fără îndoială, lumea vrea să cunoască imaginea pe care i-a pregătit-o aproape 50 de ani securitatea comunistă și ar însemna pentru fiecare dintre noi o revenire la normalitate. Această imagine confecționată prezintă, însă, o anumită incredibilitate.

Dincolo de aspectele enunțate, accesul la dosarele securității ridică, în schimb, câteva întrebări: 1) de ce abia după 7 ani s-a ajuns la o rezolvare a acestei probleme? Cui ajută ea în momentul de față?; 2) Acum sunt de acord și cei ce până mai ieri nici nu vroiau să audă de așa ceva și trebuie să ne întrebăm de ce. S-a ajuns ca până și senatorii Vasile Văcaru și Vadim Tudor să fie îndrăgostiți de problema deschiderii dosarelor. Este bine să ne întrebăm din nou de ce, întrucât fostul partid de guvernământ nu a întreprins nimic în această direcție?!

Este clar că în cei șapte ani de la Revoluție încoace, întocmai ca în registrele agricole ale primăriilor, s-a intervenit grosoloan în dosarele securității, ele au fost ajustate și cosmetizate. Acolo s-au ascuns și au lucrat la negru diavolii roșii și după 1989.

Cineva spunea, din cadrul acestei securități, cu ani în urmă, că dosarele, unele sunt pline de informații, altele nu. Iar aceiași senatori amintiți spuneau, tot cu ani în urmă, că regretatul Corneliu Coposu a fost agent al securității.

Voci din partea stângă a sălii:

A fost!

 
 

Domnul Vasile Vetișanu:

Toate aceste situații trebuie să ne facă să fim mai atenți, mai prevăzători și mai circumspecți, motiv pentru care propun: 1) fiecare persoană să aibă acces la dosarul propriu; 2) persoanele politice care s-au ... (Gălăgie în sală) aflat în serviciul securității să fie prezentate public în Parlamentul României; 3) să se dea numele foștilor ofițeri de securitate într-o formulă de uz intern. Altfel liberalizarea accesului public la dosarele personalităților, îndeosebi cele politice, având în vedere obiectivitatea îndoielnică a informațiilor, ar avea efectul invers decât cel scontat, deoarece ar duce la compromiterea și discreditarea la scară generală a tuturor și s-ar atenua print-o diversiune vina adevăraților vinovați.

Vă mulțumesc.

 
Robert Raduli Kalman - despre modul cum sunt receptate în sfera societății civile asociațiile și fundațiile create după 1989;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Robert Raduli, se pegătește domnul deputat Lazăr Lădariu.

 

Domnul Robert Raduli Kalman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Cu toate că era oprimată, societatea civilă din România exista și înainte de decembrie 1989. Era ca un jăratec păstrat aprins sub un strat de cenușă. Odată cu momentul decembrie 1989 s-a produs o explozie de inițiativă care ne-a permis ca în scurt timp să putem vorbi chiar despre sfera civilă din România.

Astfel, având la bază legislația din perioada interbelică, s-au constituit numeroase fundații culturale, asociații sportive, cu obiective militante, asociații pentru educația civică, asociații profesionale, asociații de protecție și de binefacere, mișcări ecologice, asociații de tineret, asociații pentru promovarea intereselor femeilor, sindicate etc.

Această disponibilitate pentru activități voluntare a confirmat faptul că o mare parte a societății din România și-a păstrat demnitatea în toată perioada comunistă, desigur cu mari sacrificii personale, și că a existat o puternică voință pentru cultivarea valorilor morale, umaniste și democratice, în ciuda marilor piedici și pericole față de activittea lor.

Odată cu apariția, în 1990, a asociațiilor și a fundațiilor, în sfera societății civile democratice au apărut și reacții ostile, care urmăreau să frâneze desfășurarea în continuare a acestui proces.

Momentul actual impune societății românești ca imperativ depășirea cu voință a tuturor piedicilor opuse edificării unei puternice societăți civile democratice.

Acest imperativ trebuie să posede un caracter apolitic și să beneficieze de sprijinul structurilor administrative centrale, regionale și locale. Sprijinul echidistant al administrației centrale, regionale și locale, în dezvoltarea societății civile trebuie să fie precedată de monitorizarea acesteia. Da, monitorizare, deoarece sunt de notorietate cazurile în care au fost înființate asociații sau, mai ales, fundații, cu diferite scopuri, care în realitate constituiau paravane pentru importuri pentru taxe vamale de autoturisme, birotică sau alte bunuri.

Așadar, dialogul bazat pe parteneriatul real trebuie să devină modalitatea de comunicare între societatea civilă și structurile administrative.

Un aspect particular al dezvoltării societății civile din România comportă sfera civilă de tineret. Aici, cu toate că au trecut peste 7 ani de la apariția primilor germeni de inițiativă liberă și democratică, și în ciuda evoluției remarcabile a acestei sfere nu s-a reușit realizarea unui dialog echidistant între reprezentanții acestei sfere și reprezentanții structurilor administrative, datorită în special amestecului sferei politice în sfera civilă.

După 7 ani, Consiliul tineretului din România este doar un gând de perspectivă. După 7 ani, realizarea unui dialog echidistant - sferă civilă, sferă politică - este doar un vis. S-ar putea crede că în inexistența Consiliului tineretului din România nu a fost un prejudiciu, însă sfera civilă de tineret din România nu este în momentul de față un parterer cu drepturi depline în Consiliul European al Consiliilor naționale de tineret, SENIC, deci cel mai dinamic segemnt al sferei civile din țara noastră este lipsit de comunicarea firească, instituționalizată cu semenii din Europa. Paradoxal, între timp, sfera politică vorbește apoape în consens despre integrarea în structurile euroatlantice.

Intrarea în SENIC a structurilor de tineret din România este așadar un obiectiv firesc, realizabil în termen scurt, cu condiția depolitizării reale a sferei civile de tineret și realizării unui dialog al administrației în societatea civilă, bazat pe parteneriat și pe sprijinul echidistant al sferei civile de către sfera politică.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulțumesc.

 
Lazăr Lădariu - critici la adresa Puterii pentru nerespectarea promisiunilor electorale;

Domnul deputat Lazăr Lădariu și apoi se pregătește domnul deputat Sever Meșca.

Vă rog.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Atunci când domnul Emil Constantinescu, președinte abia înscăunat în jilțul de la Cotroceni, și Victor Ciorbea, premierul - primar general, promiteau de la tribuna Parlamentului, fără să clipească măcar și să le tremure vocea că în România nu va exista o vânătoare de vrăjitoare, nici o epurare pe criterii politice, convinși, că au votat într-adevăr schimbarea, românii au crezut totul.

Nu au trecut însă mult timp, iar românului, cel cu votul de la urne, căruia i s-a scumpit și pâinea, și apa, și benzina, și transportul, și gazul, și electricitatea, și carnea, consternat de schimbările fără discernământ din Televiziunea Publică și din Ministerul de Interne, care așteaptă acum să se mai ridice până și prețul aerului, i se aduce deja dovada inatacabilă că domniile lor pe cuvântul dat nu dau doi bani. Iar promisiunile, inclusiv cele electorale, rămân o vorbă în vânt. Turnând gaz pe focul nemulțumirilor mureșene, cuprinși într-un periculos carusel, cei puși cu sârg azi să întroneze o cederizare forțată și periculoasă, uită că omul politic care deține frâiele puterii trebuie, în astfel de cazuri, să țină la acea avere nepieritoare care este înțelepciunea.

Ambițiile vremelnice, valul care amețește îi fac pe unii să uite că puterea și scaunele nu sunt veșnice. Oameni de mare valoare, de un indubitabil profesionalism au fost scoși din funcție, fără nici un temei. Prevederea și îngăduința ambuscată de refuzul de a pătrunde în spiritul lucrurilor, i-au determinat pe mai marii clipei, stimulați și de dorința imperativă a UDMR, să-i dea afară pur și simplu din funcții pe doctor Zeno Opriș, directorul Direcției sanitare a județului Mureș, pe Petru Ferencz, Ioan Cotuțiu și Emil Grozea, directori ai prefecturii, Direcției pentru agricultură și, respectiv, Direcției muncii și protecției sociale, remarcați prin merite, nu prin demnități ieftine.

Infatuarea și abuzul, acționarea în disprețul total al legii și al bunului simț, jignirea și desconsiderarea au luat din păcate locul judecăților lucide. În lumea românească, și așa plină de nevoi, tocmai acum puterea să uite oare sfatul lui Socrate că a face o nedreptate este mai rău decât a o suporta? Ce i se poate reproșa, de pildă, domnului doctor Zeno Opriș? Nimic. Poate doar faptul că este președintele Uniunii "Vatra Românească", rostirea adevărului și spunerea lucrurilor pe nume, prin ultimul discurs de la Sala Polivalentă, prilejuit de festivitățile împlinirii celor 7 ani de la înființarea în capitala suferinței ardelenești a vetrei tuturor românilor, stânca tare, de care, la 20 martie 1990, s-a spart valul iredentist maghiar. O nedreptate amenințătoare pentru toți, semn al dictaturii majorității îndreaptă CDR-ul spre o tristă experiență, echivalentă cu intoleranța față de opoziție, cu slăbiciunea dezonorantă. Uitând și pățaniile istoriei și de necesara prudență și că ambiția este viciul omului mic, stăpânilor de azi ai puterii trebuie să le amintim proverbul turcesc: "Mai ușor este să restorni un sultan decât un abuz".

Domnilor colegi ai majorității parlamentare, unii dintre dumneavoastră hotărâți ca o dată cu iarba cea uscată s-o ardeți și pe cea verde, dacă adevărul vă este mai prieten decât Platon, nu uitați că cine are cap de sticlă nu trebuie să dea cu pietre, dar mai ales că aceeași apă care poartă corabia o și înghite.

Răzbunarea care roade ca un vierme, patima demnă de alte cauze mai bune vă vor face poate să vă dați seama că pentru un cui uneori se pierde și potcoava. Ca trăitori în zona seismelor mureșene, cred că timp mai este să puneți capăt răzbunărilor inutile. Nu urniți piatra din vârful muntelui, este primejdios! Și nu uitați nu semănați vânt, că veți culege furtună! (Aplauze din partea PUNR).

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulțumesc.

 
Sever Meșca - declarație a Grupului parlamentar al PRM privind prestația unei părți a clasei noastre politice în timpul prezenței în țară a personajului anacronic pe care îl reprezintă numitul Mihai de Hohenzollern;

Domnul deputat Sever Meșca și se pregătește domnul deputat Octavian Bot.

Vă rog.

 

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Subiectul Declarației Grupului parlamentar al Partidului România Mare în Camerea Deputaților este prestația unei părți a clasei noastre politice în timpul prezenței în țară a personajului anacronic pe care îl reprezintă numitul Mihai de Hohenzolern. (Vociferări din partea băncilor puterii. Aplauze din partea băncii PRM.)

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog, păstrați liniștea în sală!

 
 

Domnul Sever Meșca:

Doamnelor și domnilor colegi,

Ar trebui să ne fie tuturor clar că România este Republică. Lucrul acesta este stipulat cu claritate în titlul 1 art. 1 paragraf 2 al Constituției României, pentru că în art.2 paragraf 1 să se precizeze că suveranitatea națională aparține poporului român, iar în pragraf 2 al aceluiași articol să se afirme că nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Constituția aceasta a fost aprobată în urma unui proces laborios și a fost consfințită de un Referendum. Ne este cu atât mai greu să înțelegem coborârea unui număr de lideri politici până la condiția cu totul umilitoare de supuși ai unei umbre monarhice pe care am considerat-o de mult timp apusă.

Unde s-a mai pomenit ca șefi de partide și mărimi din Parlamentul unei Republici să se așeze la coadă nedemnă pentru a primi binecuvântarea unui fost rege, corp străin, eliminat de un popor cu 50 de ani în urmă?

Unde s-a mai pomenit o miciună electorală ca aceea prin care Convenția Democratică și actualul președinte al țării, Emil Constantinescu, au disprețuit poporul român?

Unde s-a mai pomenit ca puterea politică să fie furată prin sperjur, așa cum s-a întâmplat în noiembrie 1996 în România? Cum de mai pot apărea în public cei care, susținând că respectă Republica și cred în ea, aduc în țară acordându-i pașaport românesc pe acel sponsor al legionarilor, aliat a lui Hitler și decorat de Stalin, pe care astăzi îl numesc Mihai I? (Vociferări din banca puterii)

Ce nume este acesta pentru un normal cetățean român, cum ar trebui să fie și postulantul despre care facem vorbire? Despre ce drepturi materiale vorbește camarila, cum că ar condiționa stabilirea fostului rege în țară? Ce-i datorează țara acestui sinistru personaj? De ce nu a fost arestat încă de pe aeroport pentru a da socoteală de spolierea acestui popor prea blând și prea îndurător?

(De pe băncile Puterii: vociferări, gălăgie, fluierături.)

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog! Vă rog, liniște!

 
 

Domnul Sever Meșca:

Ne adresăm celor carer se pretind republicani în această coaliție aflată temporar la putere.

Din sală:

Nu îți e rușine?

 
 

Domnul Sever Meșca:

Stimați colegi,

Fiți sinceri cu voi înșivă...(Huiduieli din partea Puterii)

 
 

Domnul Emanoil Dan Barbaresso:

Să-ți fie rușine!

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog păstrați liniștea!

 
 

Domnul Sever Meșca:

... fiți consecvenți cu voi înșivă, și lepădați-vă de această periculoasă stafie pînă nu este prea târziu. Lăsați morții cu morții, în sens figurat vorbind, și ocupați-vă de angajamentele pe care vi le-ați luat în fața aceste nații. Nu vă lăsați impresionați de cele câteva mii de nostalgici monarhiști, care, adunați într-o piață și transportați de colo-colo împreună cu câteva mii de curioși, o da iluzia de forță și pe aceeași de entuziasm.

Forța acestei țări a stat în trecut, stă acum și va sta și în viitor în milioanele de oameni care au suferit, suferă și vor suferi; oameni simpli, buni și prea răbdători care așteaptă de la clasa politică și de la Guvern să conducă țara, nu să se joace cu soldățeii de plumb.

Stimați colegi,

Vă chemăm la luciditate și la competiție politică rațională, care să fie benefică țării.

 
 

Domnul Emanoil Dan Barbaresso:

Securistule!

 
 

Domnul Sever Meșca:

Lăsați și această stafie ca pe o alta, celebră, să bântuie prin Europa.

Vă mulțumesc. (Huiduieli din partea Puterii. Fluierături Aplauze.)

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog frumos să păstrați liniștea.

 
Octavian Bot - cererea reanalizării și redeschiderii anchetei în cazul rectorului Universității din Oradea;

Domnul deputat Bot. Se pregătește domnul deputat Paul Alecu.

Vă rog. Și vă rog să respectați timpii.

 

Domnul Octavian Bot:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Pentru că vin la cuvânt după un moment atît de fierbinte, nu pot să nu-mi exprim totuși nedumerirea, înainte de a intra în subiectul propriu-zis al intervenției mele, față de o situație pe care eu am considerat-o absolut normală și un început de intrare în normalitate a României, acea care a constituit vizita fostului suveran, Maiestatea Sa Regele Mihai. (Vociferări din partea Băncii PRM.)

Cred că ne-am înfierbântat mult prea mult și am impresia că am fi dorit ca într-adevăr Regele Mihai să ceară ceva. Faptul că a trecut prin România fără să ne stârnească, cred că ne-a deranjat și se vede că unii dintre dumneavoastră nu puteți accepta că românii se pot comporta și normal. (Aplauze, vociferări, gălăgie.)

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog, să păstrați liniștea în sală!

 
 

Domnul Octavian Bot:

Permiteți-mi acum să intru în subiectul propriu-zis al intervenției mele.

Doresc vă rețin atenția cu o întâmplare în aparență minoră, dar în realitate de o importanță ce depășește cu mult fapta în sine.

La alegerile trecute, rectorul Universității din Oradea, Teodor Maghiar, a fost surprins introducând în urnă 15 buletine de vot. Încălcare clară a Legii electorale. În urma unei cercetări cu o evoluție, cel puțin curioasă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a pronunțat pentru neînceperea urmăririi penale în pofida unei evidențe devenite deja de notorietate publică. Nu ar intreresa cu orice preț pedepsirea celui care a încălcat legea, în fond fapta în sine mi se pare de o naivitate ce frizează ridicolul, că crezi că vei putea schimba soarta alegerilor procedând astfel.

Ceea ce interesează și îngrijorează în egală măsură, este faptul că, în plină campanie anticorupție, în justiția română se mai poate întâmpla așa ceva. Mai vinovați decât cel care a încălcat legea mi se par cei care nu au aplicat-o. Ministrului justiției, Valeriu Stoica, îi revine datoria să analizeze acest caz în toată complexitatea sa, cerând Procurorului General redeschiderea anchetei.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulțumesc.

 
Aurelian Paul Alecu - exprimarea unor sentimente vizavi de vizita Majestății Sale Regele Mihai în România;

Domnul deputat Paul Alecu.

Având în vedere că timpul afectat acestei activități este epuizat, o să închidem lista aici și vom intra în continuare în ordinea de zi.

 

Domnul Paul Aurelian Alecu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Aș începe prin a vă spune, nu ca să vă captez bunăvoința, că cei care până acum au fost foarte nemulțumiți de atitudinile celorlalți, fac un apel acum să dea dovadă că sunt parlamentari mai evoluați, mai disciplinați și au capacitatea să asculte și să reacționeze eventual după aceea.

N-o să fac nici un fel de trimitere la aspectele juridice ale problemei, vizavi de vizita Majestății Sale Mihai I în România, pentru că acestea, atât pentru adversari, cât și pentru susținători sunt probabil ireconciliabile. Însă afirm, în mod categoric, că nu sunteți singurii nemulțumți de vizita Majestății Sale Regele Mihai în România și poate, că și eu am motivele mele de nemulțumire vizavi de această vizită. Pentru că sunt foarte nemulțumit că au trebuit să treacă 7 ani pentru ca un Guvern, un Parlament și un Stat de drept, cum ne place să ne considerăm din 1989 încoace, să redea în mod oficial ceea ce nimeni nu poate lua, și anume cetățenia unui om, dobândită și recunoscută prin naștere. Sute și mii de oamni, poate milioane în decursul anilor, trec granița fraudulos în SUA, numai pentru a li se naște copii acolo, pentru că obțin cetățenia americană, pe care nu le-o mai ia nimeni. Numai noi ridicăm cetățenii, sau am ridicat.

Sunt nemulțumit că oameni și partide politice sau unii oameni și unele partide politice care făcuseră din dreptul Regelui Mihai de a fi reconsiderat oficial cetățean al României un port stindard al activității lor politice, acum au stat mai pe la colțuri, sperând să treacă neobservați, evitând contactele cu presa, cu TV-ul sau oferind declarații rotunde de parcă cetățenia unui cetățean român se judecă la Moscova, Havana sau poate Beijing. Și aci nu pot să nu fac o trimitere la o afirmație făcută de un mult prea distins coleg, care e mândru acum că l-a ales națiunea și l-a trimis în Parlamentul României, și zic că eu admir curajul domnului Ion Diaconescu care a cerut audiență la Rege.

În 1987, când Jacques Chirac era prim-ministru al Franței, într-o Republică făcută după o Revoluție care a devenit pentru toți manual și un fel de Biblie, când vorbim de revoluții, a cerut audiență privată la Contele de Paris, omul care era în linie directă moștenitorul tronului Franței într-o Republică cum este Franța. Numai noi nu vrem să învățăm și avem atâta răutate în noi că până n-o dăm afară ne crapă bila .

Sunt nemulțumit, de exemplu, de modul în care noii profesioniști de la Televiziune nu-și găseau cuvintele, bâlbâind, de parcă aveau prune în gură, atunci când treubia să vorbească sau despre el și soția sa, sau despre fostul Rege și suita, sau despre Mihai și soția, Ana de Bourbon Parma, spre rușinea lor, și zic eu, și a istoriei noastre.

Sunt nemulțumit de bâlbâiala Guvernului României care după un act și o măsură normală nu a știut ce nume să treacă într-un pașaport, când toată Europa știe că pe Mihai îl cheamă Mihai I de România. (Vociferări în banca Opoziției)

Sunt nemulțumit că cei mai înverșunați adversari ai acestei recunoașteri istorice și simbolice sunt tocmai cei care, dacă ar fi posibil, ar oferi cetățenia română unui Lenin sau Stalin, cei care sunt în stare să-l redezgroape sau să-l dezgroape pe Ceaușescu, sau cei care l-ar fi vrut președinte pe viață pe Ion Iliescu, așa după cum am văzut ieri că l-au botezat la Televiziune pe pancarda aceea mare, "Ion Iliescu I de România". (Aplauze din banca Puterii)

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog, respectați timpul.

 
 

Domnul Paul Aurelian Alecu:

O să fie ultimul.

Sunt nemulțumit că de la această tribună, unde l-am adus pe americanul de origină română Rugină, și bine am făcut, unde unii l-ar fi adus poate și pe Alteța Sa Regală Paul de Hohenzolern și unde s-a urcat cu bâta în mână și casca în cap Miron Cosma să dea lecții de democrație, nu l-am invitat să-i aducem omagiul nostru celui care a fost Regele României și Comandantul Surpem al Oștirii Române într-un război în care, dacă nu era el, aveam toate șansele să fim o Republică Sovietică.

Am însă și motive de satisfacție. Mai cunoașteți vreo persoană publică pe care să-l aștepte mii de oameni, când se duce la biserică, când se duce în piață sau când se dă jos din avion, simplu cetățean al României? (Vociferări în banca opoziției)

Sunt mândru că prin partidul meu, prin coaliția noastră parlamentară, s-a făcut un act de dreptate de care țara avea nevoie.

Și mai am o mulțumire, care din punctul meu de vedere nu mă așteptam că o să o pot adresa o dată cuiva.

Îi mulțumesc pe această cale Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, care a avut tăria singur, în fața lui Dumnezeu, în fața țării și în Casa lui Dumnezeu, să se adreseze Regelui Mihai cu singurul nume pe care îl merită: Sire și Majestatea Voastră.

Si, ca să închei, așa cum consider că este normal, vă mai spun, cetățenia lui Mihai nu a fost ridicată de un popor, ci de un Guvern comunist. Guvernul de acum și România de mâine, sper să nu mai aibă nimic de-a face cu comunismul. La proxima vizită în țară a Majestății Sale, pentru ca lucrarea istorică începută la un Crăciun, continuată la un Paște și la a doua venire a Domnului să capete putere de simbol, trebuie să fie invitat aici.

Degeaba avem mii de veterani din război în România, atâta timp cât Regele lor nu are acest titlu. A fost șeful statului român, recunoscut de popor, uns de Biserică și ales de un Dumnezeu. Ați uitat ce v-am spus la început și trebuie să-i recunoaștem aceste drepturi pe care nu le ia nimeni și, aceste drepturi, un rege nu le cere cum ar vrea unii, i se oferă și le primește. (Vociferări în banca Opoziției)

Și ca un ultim cuvânt, vă mai întreb un lucru și trebuie să vă aduceți bine aminte că nu e vechi, ci e în memoria tuturor. Trebuie să moară cei care pot fi eroi ai neamului ca să li se recunoască meritele? Pentru că așa ați făcut fără nici o rușine cu Seniorul Corneliu Coposu. Cu sau fără voia dumneavoastră, Regele Mihai este erou al României, al neamului și Dumnezeu ni l-a adus acasă. Să-l cinstim spre cinstea și onoarea noastră. (Aplauze puternice, în sală, din partea Puterii.)

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Valeriu Tabără - ridicarea unei probleme de procedură în privința derulării intervențiilor parlamentarilor;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat ... da, vă rog.

Spuneți-mi...(Sala se opune luării de cuvânt.)

 

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Faptul că se spune nu în Sala Parlamentului, nu cred că este corect și cinstit. Pentru că voiam să cer altceva.

Deci, domnule, vreau să ridic o problemă de procedură.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Nu v-am dat cuvântul.

Domnule deputat Tabără, permiteți, domnule? Trebuie să-mi cereți cuvântul și să vi-l dau, nu vi l-am dat încă. Vă rog foarte mult. Așteptați o secundă, da? Nu este chiar așa de complicat. V-am văzut, ați cerut cuvântul, așteptați.

Deci, urmează la cuvânt domnul deputat Tabără. (Aplauze)

 
 

Domnul Valeriu Tabără:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

De fapt doream să fac o propunere, pentru că s-a propus sistarea listei de declarații politice.

În primul rând, cred că și conducerea luărilor de cuvânt, care trebuie să se încadreze într-un anumit timp, nu a fost făcută corect.

În al doilea rând, toți cei care suntem aici suntem și oameni politici. Fie că suntem în dreapta sălii sau în stânga sălii și avem dreptul la aceste declarații politice.

Domnule președinte, eu vă propun să continuați cu lista și cu luările de cuvânt, pentru că este o zi pe săptămână în care se expun puncte de vedere pe problemele pe care le considerăm fundamentale în societatea românească. Este dreptul deputaților și al parlamentarilor români.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulțumesc.

Chestiunea pe care o ridicați dumneavoastră este absolut normală, însă, din păcate, am aprobat programul ca timpul afectat să se încheie la ora 9,20. Este ora 9,45 și din motive care nu sunt dependente de mine, a trebuit să încep puțin mai târziu pentru că nu era practic aproape nimeni în sală la ora 8,30, am lăsat timpul să curgă ceva mai mult. Totuși trebuie să intrăm în programul normal al zilei. Este un lucru, pe care, dacă doriți să schimbăm, să lungim acest timp, vă rog să-l propuneți ca săptămâna viitoare în loc să se termine la ora 9,20 să se termine la ora 10. Este foarte simlu.

 
Adrian Năstase - atenționare asupra respectării timpului afectat pentru intervenția fiecărui deputat.

Da, domnule vicepreședinte, Adrian Năstase, vă rog.

 

Domnul Adrian Năstase:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Rugămintea mea este ca pentru ședința viitoare, atunci când vor fi prezentate intervențiile politice, să aveți amabilitatea, domnule președinte, să cronometrați timpul și să întrerupeți luările de cuvânt care depășesc timpul alocat. Dumneavoastră ați făcut, bănuiesc, o anumită însumare a intervențiilor și a timpilor dați pentru intervenții. Datorită faptului că nu ați intervenit, întrerupând luările de cuvânt care au ajuns la 5-6 aminute, ați creat o anumită nemulțumire din partea celor care au contat pe faptul că puteau să ia cuvântul astăzi și să facă anumite comentarii.

Deci, aș ruga pe viitor să urmăriți cu atenție durata luărilor de cuvânt, astel încât colegii noștri, care se pregătiseră pentru astăzi sau pentru intervenții în plen cu alte ocazii, să poată să facă acest lucru.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulțumesc.

Este o rugăminte pe care trebuie să o adresăm fiecăruia să se cronometreze și să încerce să repete textul pe care îl pregătește în așa fel încât să nu depășească cele 3 minute normale pentru aceste intervenții, pentru că, pe de altă parte, e foarte greu să oprești pe cineva să spună tot ce are de spus, e normal să lași pe fiecare să spună ce are de spus, dar sinteza acestor lucruri trebuie neapărat să și-o facă fiecare. Eu am lăsat pe fiecare care a avut ceva de spus să spună, indiferent că se afla în partea dreaptă sau stângă a sălii, dar observația dumneavoastră este absolut normală.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 2 iulie 2020, 9:58
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro