Raluca Surdu
Raluca Surdu
Ședința Camerei Deputaților din 31 martie 2016
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.61/07-04-2016
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
27-05-2020
20-05-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2016 > 31-03-2016 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 31 martie 2016

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  
  1.10 Raluca Surdu - declarație politică "Despre curajul de a nu mai fugi de responsabilitate";

Video in format Flash/IOS

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Nu mai știu ordinea în care ați venit, dar mi s-a părut...

Doamna Raluca Surdu.

Să închideți din nou și să deschideți microfonul. Și deschideți acum. L-a lăsat domnul Chirteș deschis.

Video in format Flash/IOS

Doamna Raluca Surdu:

Bună dimineața, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică are numele: "Despre curajul de a nu mai fugi de responsabilitate".

Stimați colegi,

Mă adresez astăzi dumneavoastră cu inima mâhnită și revoltată de cele întâmplate la așa-zisa și autointitulata "grădiniță", "Flipper" din Cotroceni, în inima capitalei noastre, acolo unde camerele de supraveghere au surprins-o pe însăși directoarea acesteia agresând copiii pe care îi avea în grijă.

Acesta nu pare a fi un exemplu izolat, ceea ce este deosebit de grav și de îngrijorător. Mai grav, mai îngrijorător, dincolo de faptele surprinse, este ceea ce declară public unele autorități, cărora, noi, părinții, le acordăm prezumția de competență și încrederea că veghează la cadrul în care educația copiilor noștri se desfășoară.

Ceea ce domnul Adrian Curaj, ministru al educației, declara într-o primă intervenție publică pe acest subiect, nu poate să ne mulțumească. Înțelegem că ministerul coordonat de Domnia Sa este cel care oferă autorizații de funcționare provizorie și acreditează acele școli și grădinițe care își prezintă documentația unei agenții din subordine. Faptul că cei din minister declară sec și simplu că acea pseudo-grădiniță nu era acreditată, că pur și simplu nu exista din perspectiva funcționarilor ministerului, în ciuda faptului că se prezenta în mod abuziv părinților de peste 15 ani pe site-urile de specialitate, este de neînțeles și nu îi absolvă de responsabilități și răspundere.

Citez din declarația domnului ministru Curaj: "Colegii mei mi-au spus că nu era acreditată. Nu că nu era acreditată, că nu exista. Pentru oricine să-și pună etichetă pe ușă pe care scrie "școală", e ușor. Sunt o grămadă de instituții, existând inclusiv calea instanței de judecată, unde cineva poate să reclame, în momentul în care consideră că s-a folosit o denumire pentru o instituție, în mod abuziv".

Domnule ministru Curaj, să înțelegem, deci, că ceva ce considerăm că nu există, pentru că nu avem acte luate în evidență în acest sens, nu controlăm nici atunci când avem nu doar indicii, ci adevărate campanii de promovare, când putem observa o activitate îndelungată, când se întâmpină la ușă eticheta "școală"? Suntem oare în fața unui alt caz în care o activitate este desfășurată sub "patronajul" și oblăduirea unora care abuzează ei înșiși, în exercitarea serviciului, care nu se mai pot ascunde în spatele sintagmei de "neglijență", ceea ce, de fapt, nu-i absolvă deloc de responsabilitate și răspundere?

"Noi, din ceea ce mi-au spus colegii mei din ARACIP, nu am avizat, nu am acreditat acea instituție, deci ea nu există pentru noi", precizează domnul ministru Curaj. Atât?

"Nici usturoi nu am mâncat, nici gura nu ne miroase", dacă mi-e permisă exprimarea?! Oare atât de simplu să fie, că ceva ce nu există pentru noi să nu ne mai preocupe să verificăm, să controlăm, în ciuda tuturor evidențelor, nu doar a aparențelor, în ciuda îndatoririlor de serviciu?

Stimați colegi,

Din păcate pentru noi toți, pentru România, se pare că suntem martorii unui nou sport național: fuga.

Părinții au ajuns să fie alergați din prezentul propriilor copii și chiar din viitorul acestora, ademeniți sau chiar constrânși să-i lase pe mâini ce se dovedesc de-a dreptul criminale, într-o zbatere a supraviețuirii, pentru iluzia asigurării traiului de zi cu zi. Din păcate, copiii, în loc să fie prezențe care completează, care încheagă și întregesc familii, au ajuns să fie considerați de unii angajatori drept elemente care complică viața propriilor angajați. Mai grav, pentru stat și instituțiile sale, copiii sunt și rămân doar statistici. Să admitem că nu se poate altfel, însă chiar și așa, inadmisibil este că, în ciuda indicatorilor îngrijorători oferiți de aceste statistici, copiii și tot ceea ce reprezintă aceștia pentru viitorul nostru, al tuturor, sunt neglijați și sacrificați pentru un prezent și așa precar, pentru ceva ce funcționează deja de mult prea mult timp la cote de avarie și în limite de supraviețuire, dar într-o autosuficiență de neînțeles.

Copiii sunt alergați într-un sistem spasmotic, care ar trebui de fapt să le ofere bazele pentru a deveni adulți autonomi, bucuroși de viață, animați de efortul de a-și găsi menirea și de a-și urmări împlinirea. Copiii cresc și, pe măsură ce o fac, fug, mai mult sau mai puțin conștient, de ceea ce ar trebui să fie, de fapt, un cadru de susținere și formare ca viitor - școala. Însă ajung să fugă conștient sau inconștient de ea. Semnalele sunt că sistemul actual de învățământ este depășit, că este ceva din care se fuge, din cauză că a devenit de speriat, terifiant, și nu ceva către care se aleargă, datorită satisfacțiilor pe care le oferă, perspectivelor deschise, curiozității cultivate și plăcerii de a descoperi, de a lucra împreună, copiii și adulți laolaltă.

Instituțiile au ajuns și ele să fugă de responsabilitate, de propria rațiune de a exista, căutând mai degrabă justificări, ascunzându-se după vine colective sau deturnând atenția prin sugerarea de alți vinovați.

Video in format Flash/IOS

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă rog să încheiați, doamnă.

Video in format Flash/IOS

Doamna Raluca Surdu:

Imediat.

Stimați colegi, din când în când, consternarea ne cuprinde pe noi toți, însă nu este suficient.

În acest sens, i-am adresat o întrebare oficială domnului ministru Curaj pe subiectul care face tema acestei declarații politice, în speranța că răspunsul pe care îl va formula de această dată va fi nu doar o declarație de presă, ci o încercare clară de a găsi un răspuns și o soluție la toate problemele pe care le întâmpinăm în sistemul de educație, inclusiv cea la care eu mă refer acum.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Raluca Surdu, deputat, Colegiul nr. 5, Călărași.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 31 mai 2020, 15:55
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro