Domnul Daniel Tudorache: "Egalitatea de șanse între femei și bărbați" După 1989, rolul mijloacelor de informare în masă a devenit esențial în formarea imaginii asupra realităților sociale și în popularizarea unor modele contemporane, precum promovarea parteneriatului de gen și a participării sociale a femeilor. Chiar dacă anii au trecut și societatea românească a evoluat considerabil, acest subiect rămâne totuși un subiect de interes major. Trebuie subliniat progresul înregistrat de România în ultimii ani prin adoptarea legislației specifice antidiscriminatorii, Ordonanța de urgența nr. 137/2000, a egalității de tratament între bărbați și femei, Legea nr. 202/2002, și prin adoptarea Codului muncii care a inclus ca principiu fundamental al relațiilor de muncă egalitatea de tratament față de toți salariații și angajatorii, interzicând orice fel de discriminare, directă sau indirectă. În ciuda eforturilor menționate, astăzi, mai mult ca niciodată, trebuie să ne arătăm îngrijorați și să amendăm stereotipiile sexuale care au plasat anul trecut România pe ultimul loc în UE în ceea ce privește egalitatea între bărbați și femei, fiind punctată cu 35,3 în urma Bulgariei, care era punctată cu 37 (media europeană este de 54 de puncte). Indexul relevă diferențele dintre femei și bărbați în mai multe sectoare-cheie precum: munca, veniturile, educația, puterea de decizie, sănătatea, timpul dedicat activităților casnice neplătite sau violența exercitată asupra lor. Sectorul unde inegalitatea este cea mai mare în Europa este puterea de decizie, tradusă prin faptul că mult mai puține femei decât bărbați au poziții-cheie. Din punct de vedere sociologic, putem spune că ne luptăm, în continuare, cu două tendințe globale care predomină de sute de ani: bărbatul trebuie să aibă un venit mai mare pentru a întreține familia și, să nu uităm, tendința femeilor de a ocupa funcții subalterne. Problematica inegalităților între femei și bărbați se strecoară fără voie pe toate planurile vieții: social, politic, economic, cultural. De aceea, am transpus aceste preocupări ca subiecte principale pe agenda socială și politică, iar Guvernul României și-a propus să răspundă acestei provocări prin stabilirea unui set de priorități care să faciliteze atingerea de facto a egalității între femei și bărbați. Egalitatea între femei și bărbați reprezintă un drept fundamental, iar egalitatea de șanse dintre aceștia ar trebui să reprezinte o certitudine. Într-o Românie modernă, discriminarea de gen trebuie să fie o simplă amintire urâtă, iar modelele deformate de prezentare a femeilor și bărbaților trebuie să rămână cunoscute ca fiind clișee, umbre de temut ale trecutului.
|