Aurelian Mihai
Aurelian Mihai
Ședința Camerei Deputaților din 12 mai 2015
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.87/22-05-2015
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2015 > 12-05-2015 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 mai 2015

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  
  1.16 Aurelian Mihai - declarație politică cu titlul "În momentul în care vei primi această scrisoare să știi că eu am încetat a mai exista";

   

Doamna Rodica Nassar:

    ................................................
Video in format Flash/IOS

Domnule deputat Aurelian Mihai, aveți cuvântul. Urmează doamna deputat Tamara Ciofu.

Video in format Flash/IOS

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineața, stimată doamnă președinte de ședință!

Bună dimineața, stimate colege, stimați colegi!

"În momentul în care vei primi această scrisoare să știi că eu am încetat a mai exista"

Încheierea victorioasă a războiului pentru independența de stat a României are cu siguranță o însemnătate deosebită pentru istoria poporului român, curmând astfel continuitatea dominației otomane.

Nu puțini au fost cei care, în nebunia și setea lor de putere, au devastat, au jefuit neîncetat și au mutilat teritoriile locuite de români. Memorabilul act al Unirii Principatelor din 1859, proclamarea independenței și consacrarea ei pe câmpul de luptă, au fost urmate de recunoașterea internațională, înlăturând astfel orice fel de legături de subordonare față de Înalta Poartă, punând astfel capăt asupririi străine.

Independența de stat a condus la înlocuirea statutului de autonomie cu acela al suveranității depline, oferind posibilitatea să decidem de sine stătător asupra politicii interne și externe. Totodată, și după sute de ani de la finalul domniei lui Mircea cel Bătrân, a fost stabilită autoritatea asupra Dobrogei, în ciuda pierderii prin faptul că "prietenii" de la Răsărit au încorporat cele trei județe din sudul Basarabiei, Cahul, Bolgrad și Ismail, restituite Moldovei încă din 1856, acele teritorii. Mă întreb cât de departe ar fi ajuns și câți dintre soldații ruși s-ar mai fi întors în patria lor fără efortul armatei și al poporului român în acel Război ruso-turc?

Vorbind despre eroii acelor zile, maiorul Gheorghe Șonțu cade în fruntea dorobanților săi pe drumul spre redută, urmat de căpitanul Leon Cracalia și locotenentul Chivu Stănescu, dar atacul continuă însă, iar căpitanul Nicolae Valter Mărăcineanu reușește să ajungă alături de infanteriști și cu dorobanții lui Șonțu până la parapetul redutei, unde reușește să înfigă în pământ fanionul batalionului, neștiind că secunde după aceea avea să i se curme firul vieții.

Ziarul "Dorobanțul" sublinia la rândul său: "Maiorul Șonțu stropi cu sângele său pământul roditor al gloriei. Memoria lui va fi scumpă tuturor celor care iubesc libertatea, dreptatea și curajul. Căpitanul Valter Mărăcineanu fu între cei dintâi care puseseră piciorul pe redută. Cu stindardul în mână, până în ultimul moment, el îmbărbătă pe bravii săi și până în ultimul moment fu exemplu al devotamentului, căzând unde datoria o cere... și pe lângă aceștia câți alții!".

Ce moarte mai frumoasă pentru un erou decât să moară pentru patrie, pentru neamul său pe câmpul de luptă, ce vis mai bărbătesc există pentru un român decât să aibă sentimentul și certitudinea că viața lui nu a fost în zadar, că sângele său a contribuit colosal pentru generații și generații de urmași!

Au trecut 138 de ani de la proclamarea independenței de stat a României, dar cine își mai amintește de ei, de dorobanți, de Peneș Curcanul, de armata română construită din oameni cu un moral extraordinar, de susținerea populației a idealului independenței, de o clasă politică dedicată sută la sută poporului, de obiectivele politice clare în interesul națiunii?

Oare cum ar fi simțit prin ochii morții eroii de atunci dezvăluirea unui viitor trist în care strănepoții lor se opresc pe la porți străine, cu milioanele, departe de pământul pentru care au îndrăznit să moară atunci?

Ce ar fi gândit ei și clasa politică a primilor ani de independență și după victorie, dacă ar fi știut ce rezultate străine de interesele românilor ar avea cei care astăzi guvernează țara din care sute de mii de tineri anual, oameni de toate vârstele, inclusiv bătrâni, români umiliți nu caută decât scăparea de sărăcie? Oare ce simte pentru aceștia cel care doarme buștean, în casa lui, pe perna lui, seara, primul însărcinat al țării din fruntea Guvernului atâta cât actualul mandat îi permite, pentru că totul este efemer, nu este așa?

Oare cât mai permitem noi, ceilalți, ca România să coboare tot mai adânc? Realizăm avantajele unui stat european, realizăm că viața este scurtă și timpul trece. Realizăm pentru ce acei oameni au murit în 1877 și 1878?

Este timpul să ne trezim, iar dacă nu a fost suficient ce ați auzit vă las pentru aducere aminte ceea ce Valter Mărăcineanu, născut în București la 30 mai 1840, nu uita să lase posterității prin scrisoarea pe care o pregătește pentru mama sa, purtându-i mesajul după ce va pieri în luptă, dezvăluind astfel natura ostașului român, conștiința efortului cerut, dar și liniștea împăcării cu sine adusă de asocierea la un proiect național românesc, poate chipul țării sale este asemenea cu al mamei sale dragi. Iar în acele clipe a compus următoarea scrisoare: "În momentul când vei primi această scrisoare să știi că eu am încetat a mai exista. Mi-am dat viața pentru iubita mea patrie. Soarta a voit așa! Nu trebuie să ne plângem, eu unul mulțumesc soartei de favoarea ce mi-a făcut-o. Am murit liniștit, făcându-mi datoria pentru patrie. Aș dori să fiu îngropat în scumpul meu București, dar fiindcă este greu a mi se realiza această dorință copilărească, lasă-mă acolo unde sunt, că sunt foarte bine".

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 17 octombrie 2019, 5:59
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro