Ion Eparu
Ion Eparu
Ședința Camerei Deputaților din 24 iunie 2014
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.80/04-07-2014
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-06-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2014 > 24-06-2014 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 24 iunie 2014

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.77 Ion Eparu - intervenție intitulată: "Oamenii fac locurile";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Ion Eparu:

"Oamenii fac locurile"

După o atât de lungă perioadă în care am evidențiat doar aspectele negative la care trebuie să lucrăm pentru a le îndrepta, vreau acum să vă vorbesc despre un fapt care m-a emoționat într-un mod cu totul aparte.

Aflat săptămâna trecută într-un scurt circuit prin Ardeal, mi-a fost dat să întâlnesc un om de o sensibilitate deosebită, a cărui aplecare către munca de zi cu zi ar putea fi o lecție pentru mulți dintre noi. Întâmplător sau nu, toate calitățile lui personale se suprapun cu domeniul căruia i-a dedicat viața, el fiind muzeograf la Casa memorială "George Coșbuc" din comuna Coșbuc, în apropiere de orașul Năsăud.

Sintagma "omul sfințește locul" este o radiografie exactă a acestei situații antagonice. Vorbesc despre antagonism între curățenia desăvârșită care rezonează cu simplitatea și frumusețea firească a locurilor, dar contrastează flagrant cu slaba implicare a autorităților în conservarea acestei bogății culturale. Mă refer la profesionalismul unui om capabil să vorbească 40 de minute nu pentru un grup întreg de vizitatori, ci pentru doi oameni simpli, pe care nu-i cunoștea, eu și soția mea, în total contrast cu logistica de care a dispus vreodată (sublimă, dar inexistentă). Vorbesc despre emoția cu care povestește, ca și cum ar face-o pentru prima dată, despre viața marelui poet, oglindită în poeziile pe care le-a scris, în contrapartidă cu praful nemeritat care s-a așternut absolut nejustificat pentru memoria acestui mare patriot român. Vorbesc, de asemenea, despre anonimatul pios în care se învăluie domnul Sandu Vasile (îmi cer scuze, chiar nu am putut să nu-i menționez numele, deși, când, în final, m-am prezentat, mi-a spus, cu un respect atât de sincer încât mi-a amintit definiția cumva uitată a acestui cuvânt, că nu are nicio importanță numele lui, e doar un om printre oameni!) cu sonoritatea uneori prea stridentă pe care o întâlnim la diverse evenimente mondene.

Sunt multe aspecte despre care putem vorbi în alb și negru, însă dacă e să ne întoarcem la zona de gri în care trăim trebuie să spun, cu riscul de a fi redundant, că seva ne-o tragem din tradiții, din trecutul de care trebuie să avem o mult mai mare grijă decât o facem.

Pentru a vă trezi cumva interesul pentru această zonă minunată, Ardealul nostru, vreau să vă relatez câteva frânturi din povestea tărăgănată cu care m-a emoționat domnul Sandu Vasile, în timp ce ne arăta, cu venerație parcă, obiectele care i-au aparținut marelui poet George Coșbuc: leagănul, pupitrul și scaunul de școlar, pelerina și pălăria lui, trusa de voiaj, teancurile de manuscrise. Deși a oglindit sufletul românilor din Ardeal atât de frumos în poezii, semn de mare iubire pentru neamul lui, poetul a murit doar cu câteva luni înainte de 1 Decembrie 1918, pe 9 mai, neapucând să simtă împlinirea celui mai mare vis al său, Marea Unire. Cel mai tragic eveniment din viața poetului, pierderea fiului său la vârsta de 20 de ani, într-un accident de automobil, îl izolează și îl determină să înceteze să mai publice. A fost o mare pierdere pentru literatura românească. Ca tată, înțeleg perfect ce a spus Nicolae Iorga despre acest subiect: "O mare nenorocire a atins pe George Coșbuc. N-a fost om care, știind bucuriile și durerile unui părinte, să nu-și șteargă o lacrimă atunci când inima cea mare sângera de cea mai înspăimântătoare rană, care niciodată nu se poate închide".

Închei acest material izvorât dintr-un preaplin de trăire pur românească repetând că "omul sfințește locul". Dacă fiecare dintre noi ne-am face treaba responsabil, cu dăruire și modestie, ca domnul Sandu Vasile, poate lucrurile în România ar merge mai repede spre binele pe care ni-l dorim cu toții.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 7 iunie 2020, 10:21
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro