Valeriu-Andrei Steriu
Valeriu-Andrei Steriu
Ședința Camerei Deputaților din 19 martie 2013
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.35/28-03-2013
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-08-2020 (comună)
12-08-2020
28-07-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2013 > 19-03-2013 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 19 martie 2013

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.84 Valeriu-Andrei Steriu - declarație politică: "Vita, calul, laptele și curcanul sau cum industria alimentară românească este prinsă în colți și primește lovitură după lovitură";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

   

Domnul Valeriu-Andrei Steriu:

"Vita, calul, laptele și curcanul sau cum industria alimentară românească este prinsă în colți și primește lovitură după lovitură"

Din păcate, sună a fabulă, însă nu este. Este realitate. Scandalul cărnii de vită etichetate drept carne de cal, suspiciunile laptelui intoxicat cu aflatoxină și acum scandalul cărnii de curcan cu reziduuri de antibiotice sunt o realitate care condamnă fermierii români și producătorii români la ceea ce se anunță cel mai grav an pentru industria agroalimentară din ultimii 23 de ani. Dacă peste toate acestea avem neșansa unui an agricol mai slab, atunci riscul pentru un dezastru economic în agricultură și în industria alimentară crește exponențial și se ridică la gradul de alarmă.

Nu sunt dintre cei care să creadă în teoria conspirațiilor și sunt suficient de experimentat și cunosc suficient de aproape întreg sectorul agricol și al industriei alimentare din România, cât să-mi permit să ridic următorul semnal de alarmă.

Fermierii, crescătorii și producătorii români se află în prezent în fața unui atac reputațional fără precedent în istoria democratică a acestei țări și chiar, în funcție de evoluțiile ulterioare, fără precedent în istoria europeană.

Să fiu bine înțeles: cazuri în care produse alimentare au fost etichetate greșit s-au mai văzut, așa cum s-au mai văzut cazuri în care diverse produse să fie suspectate greșit sau chiar s-a întâmplat ca uneori, din grave erori, pe rafturi să ajungă produse care nu corespundeau normelor de sănătate.

Ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum a fost ca în mai puțin de 3 luni să fie afectată atât industria de prelucrare a cărnii dintr-o țară, precum și industria crescătorilor de pasăre, în paralel cu industria laptelui. Și vreau să mai subliniez un detaliu: carnea românească este suspectă la export, iar laptele românesc este suspect pe plan intern, ceea ce reprezintă o cutie a falimentului pentru crescătorii și producătorii români: afară nu cumpără nimeni, acasă nu cumpără nimeni.

Toate acestea vin după o perioadă susținută în care România a reușit să-și reducă importurile de alimente și, în același timp, a reușit să-și mărească exporturile. Toate acestea vin după ce producătorii și crescătorii au făcut investiții masive, de multe ori prin credite, pentru a putea să-și îmbunătățească condițiile de producție, pentru a putea fi competitivi pe piața unică europeană. Toate acestea vin după ce atât românii, cât și Europa au înțeles că noi chiar putem produce alimente pentru a hrăni 80 de milioane de români. Și, mai ales, toate acestea, după ce fermierii români sunt la mare distanță de colegii lor din vestul Europei, atât în ceea ce privește valoarea subvențiilor, cât și în ceea ce privește sprijinul politic. Pentru că să nu ne facem iluzii, am ratat șansa primilor ani din viitorul exercițiu bugetar al Uniunii Europene, în condițiile în care comisarul european pe agricultură a fost un român.

Iar acum, trei scandaluri mari, din trei industrii mari, carne, lapte și carne de pasăre, vin să zdruncine și mai mult imaginea industriei alimentare românești. Parcă totul ar fi pus cu mâna ca să ne bage fermierii la sapă de lemn: când nu ne dopăm curcanii cu antibiotice, nu suntem în stare să etichetăm carnea de vită în mod corect și când, într-un sfârșit, reușim să etichetăm un produs corect, cum ar fi laptele, el este intoxicat cu aflatoxină.

Că lucrurile nu stau deloc așa o știu fermierii care cunosc câtă grijă au de capetele de animale, pentru că trebuie să aibă o carne care să fie competitivă atât calitativ, dar și cu un preț mic, o știu procesatorii care au investit sume enorme în abatoare sau în centre de colectare, o știu producătorii care văd cum vreme de ani buni le-au crescut exporturile. Este evident că nu știu asta și europenii și nu-mi este clar dacă inclusiv consumatorii românii știu asta. Și sincer, nici nu au de unde să știe, atâta timp cât în cel mai sensibil domeniu după cel medical, domeniul alimentar, comunicarea în România este o combinație între un film mut și o parodie de proastă calitate.

Dacă vrem să evităm falimentul unei industrii în care au fost investite milioane de euro, care este responsabilă de mii de locuri de muncă, atunci trebuie să începem o ofensivă majoră în ceea ce privește sectorul alimentar. Trebuie să investigăm serios, dar rapid dacă există probleme cu produsele românești și dacă nu există, atunci trebuie să lansăm o ofensivă de convingere europeană masivă, până nu este prea târziu.

Având în vedere evoluțiile din ultimele zile, propun înființarea unui comitet de urgență pentru alimentele românești. Acest comitet trebuie să fie format din reprezentanți ai Ministerului Agriculturii, reprezentanți ai crescătorilor, reprezentanți ai producătorilor, reprezentanți ai procesatorilor, deținătorii de capital din agricultură. Acest comitet de urgență trebuie să demareze autocontroale și controale printre crescătorii și producătorii români și trebuie să comunice de urgență rezultatele, pentru ca apoi să putem să purcedem la o ofensivă de comunicare, de lobby, de marketing și de promovare foarte agresivă. Resursele diplomatice trebuie puse și ele în slujba acestui proces, pentru că nu trebuie să credem nicio secundă că aceasta este o problemă minoră sau izolată.

Până la decredibilizarea oricărui produs românesc nu mai este decât un pas, ca să nu mai zic de faptul că sunt aproape convins că un consumator obișnuit a ajuns la marginea panicii atunci când tot aude de câte un alt aliment românesc suspectat de ceva sau intoxicat cu ceva. Trebuie să fim în stare să le spunem cetățenilor români în primul rând că pot consuma cu încredere produse românești, iar dacă nu suntem în stare să le spunem asta, atunci trebuie să ne găsim cu toții o altă meserie. Iar consumatorilor europeni trebuie să fim în stare să le spunem că românesc nu înseamnă nici stricat, nici mai prost, ci înseamnă mai bun, mai natural, mai ieftin.

Este un moment de gravitate absolută, care cere responsabilitate maximă, de aceea consider că Ministerul Agriculturii nu poate evita implicarea în acest demers, așa cum nici nu poate mima implicarea. Acum este vremea acțiunilor. Pentru că un lucru este cert: dacă nu facem ceva, atunci inacțiunea va zdruncina din temelii economia.

Oare la ce scandal să ne mai așteptăm? Pot urma vinul românesc, legumele românești, fructele românești și apoi aerul, munții, apa și nisipul, ca să nu mai deranjăm nici turistic?

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 13 august 2020, 9:28
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro