Vasile Popeangă
Vasile Popeangă
Ședința Camerei Deputaților din 22 noiembrie 2011
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.139/02-12-2011

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
19-03-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2011 > 22-11-2011 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 22 noiembrie 2011

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.83 Vasile Popeangă - declarație politică: "Bani de furat sunt, de pensii și salarii nu-s!";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Vasile Popeangă:

"Bani de furat sunt, de pensii și salarii nu-s!"

Dacă am fi de pe altă planetă și i-am auzi pe cei j'de mii de meșteri mari, calfe și zidari ai puterii actuale văicărindu-se și tăvălindu-se pe jos cum că e vai de ei că n-au bani, și, implicit, vai de țară și popor, mai că ne-ar lăsa sensibila noastră inimă să-i credem - parole d'honneur! Însă cum avem ghinionul să trăim alături de ei, în România, e ușor de ghicit că mai degrabă dai, cum zice românul, izmene pe călător decât crezare celor care cică se fac că guvernează ceea ce, îndeobște, e cunoscută ca fiind patria noastră... În plus, nu își aduce aminte cineva că este scris în fișa postului vreunui ministru, a premierului de la palatul Victoria ori a celui de la Palatul Cotroceni, că vreunul dintre antepomeniți trebuie să stea moț în vârful patului și să aștepte să plouă cu bani peste prețioasa-i făptură, apoi, când crede el că l-a "plouat" destul, să distribuie "grosul" la trepădușii care abia așteaptă să-și îngrașe conturile și care-i vor fi recunoscători în campaniile electorale ce vor să vie, iar dacă mai rămâne ceva, să distribuie, cu multă precauție și parcimonie (că doar e criză, nu?), niște firimituri cu care să facă niscaiva treabă din cea pentru care a jurat că o să fie ca zmeul, nu ca șoricelul mort de frică între colții mâței...

Din păcate, puterea actuală nu numai că se face că a uitat care este scopul real al existenței ei pe lume, dar refuză cu obstinație orice discuție pe această temă! De exemplu, miniștrii au uitat că rolul lor în funcție este să facă rost de banii pentru buna funcționare a treburilor pe care le păstoresc și să gospodărească înțelept (o, ce cuvânt necunoscut multor PDL-iști de frunte ai țării!) fiecare sfanț din bugetul pe care îl au moca la dispoziție. Rolul lor nu e doar acela de a primi bani de la buget și a da cu ei de-a dura după cum au ei (sau stăpânii lor) chef, ci de a cârmui bucăți de activitate la nivel național.

Astfel, ministrul educației a uitat că educația are sarcina de a pregăti omul ca element activ al vieții sociale. Viziunea (sau, poate mai bine zis vedenia) domnului Funeriu despre educație nu e crearea unui om mai bun, competitiv pe piața muncii sau a culturii, ci cum să facă să taie salariile, să dea din personal afară, să închidă școli și să demonstreze cu tot dinadinsul că școala românească scoate tâmpiți!

Domnule Funeriu, dacă ați fi fost ministru în Franța, cu o astfel de mentalitate și un astfel de mod de lucru, erați scalpat în prima jumătate de oră și băgat la pușcărie înainte de sfârșitul primei zile de muncă! Ce a scos din dumneavoastră Apusul, dacă acestea sunt rezultatele activității prestate?

Copii ce merg iarna 8-10-12 kilometri, prin ger și nămeți, ca să învețe într-o școală în care e mai frig ca afară, deoarece școala cea nouă din satul lor s-a renovat apoi s-a închis. Copii ce nu beneficiază de o toaletă civilizată și care nu au apoi nici măcar apă cu care să-și spele mâinile. Copii ce sunt retrași de la școli, întrucât părinții lor nu mai au condiții să îi mai întrețină, câțiva ani, la învățătură. Copii cărora se chinuie să le predea unele materii niște inși necalificați, aproape la fel de știutori de carte precum cei cărora se fac că le predau, citind cuvânt cu cuvânt din niște manuale, în care, din păcate, greșelile nu sunt niște rarități. Copii discriminați de condițiile proaste oferite cu larghețe de către ministrul Funeriu!

Când, în înțelepciunea sa, legiuitorul a legiferat ca educația să primească măcar 6% din PIB, a făcut-o pentru că a recunoscut o necesitate, o prioritate națională, nu un moft! Și dacă luăm fiecare minister și agenție națională în parte, vedem că suferințele domeniilor respective, păstorite aiurea de către nepricepuții puterii portocalii, sunt la fel de mari și de multe ca și acelea din domeniul educației. E suficient să ne uităm la sănătate, ca să vedem câte lucruri trebuie și pot fi făcute acolo doar chibzuind cu înțelepciune bugetul existent și atrăgând cu aceeași înțelepciune fondurile europene. Sau la agricultură, unde n-ar fi încurajate construcțiile de silozuri sau fabrici de conserve nici dacă cineva l-ar pica rău de tot cu ceară pe domnul Tabără! Noroc că e adeptul hranei modificate genetic, că, altfel, din ce s-ar mai fi îmbolnăvit bieții români, ca să stea după aia pe capul ministrului sănătății?

Oricum, puterea actuală consideră că decât să dea 6% pentru educație, e mai bine să dea măcar 10% celor care nu se scoală din pat pentru șpăgi sub 100.000 de euro! Sau că e mai bine să dea de 3-4-5 ori prețul normal pe un kilometru de drum asfaltat din start cu gropi. Ori că sunt mai bine investiți 12 milioane de euro băgați într-un patinoar ce putea fi făcut identic, dacă nu chiar mai bun, cu de trei ori mai puțini bani! Păi, stimabili aflați la putere, de ce vă văicăriți că nu aveți bani, când urmele hoțiilor și ale risipei însoțesc fiecare pas pe care îl faceți?

De exemplu, a aduce spitalul C. C. Iliescu în pragul închiderii, în vreme ce banii necesari bunei sale funcționări se risipesc pe mituirea câtorva primari, trecuți subit (pardon, din și prin convingere!), în solda UNPR-ului, nu este genocid? Poate pentru că motto-ul acestei guvernări a devenit "Fur, deci exist?" Nu contează ce: bani, primari, parlamentari, voturi... Bani de furat sunt, doar de pensii și salarii nu-s; nu-s pentru educație, pentru sănătate, pentru agricultură, pentru justiție, pentru siguranța persoanei, pentru familie, pentru nimic din ce poate fi bun sau util cetățeanului român, contribuabil sau încă nu...

Închei cerând miniștrilor, premierului, locatarului de la Cotroceni și tuturor portocaliilor învestiți cu putere executivă în țara asta: recitiți-vă fișa postului, conformați-vă și nu uitați care este rolul vostru în fruntea unor domenii de o importanță națională și de ce vă plătește contribuabilul român!

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 31 martie 2020, 13:34
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro