Nicolae Bud
Nicolae Bud
Ședința Camerei Deputaților din 22 noiembrie 2011
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.139/02-12-2011

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
02-04-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2011 > 22-11-2011 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 22 noiembrie 2011

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.6 Nicolae Bud - declarație politică intitulată "Ce e rău și ce e bine!";

 

Domnul Marian Sârbu:

  ................................................

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Nicolae Bud are cuvântul.

Domnul Nicolae Bud:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Ce e rău și ce e bine!"

"De vrei să te vorbească de bine satul, fă-ți întâi ordine la tine în ogradă", umblă o vorbă pe la noi, prin Maramureș.

Mi-amintea acest postulat elementar un fost coleg de liceu, astăzi domn cu multă carte, inițiat și afirmat în afaceri de succes.

Ne-am revăzut săptămâna trecută, la Baia Mare, după ce nu ne vorbiserăm ani buni. Ținea să-și exprime fără ocolișuri nedumerirea față de mine, cântărindu-și atent vorbele, în legătură cu un subiect nu o dată prezent în discursul public.

De ce ne tot mirăm că ne vorbesc alții de rău, prin afara țării, câtă vreme noi între noi avem atâta grijă să ne spunem doar vorbe rele și grele, ne aprindem din te miri ce, oferindu-le, la urma urmelor, pe tavă, din belșug, materie primă detractorilor de profesie.

L-am înțeles și mai bine pe colegul meu de bancă de altădată când a început să detalieze cam cum fac alții pe acolo pe unde-l duc uneori pașii și interesele. Evoca, în cuvinte frumoase, dragul de țară, de unde plecaseră, manifest la acei inși înstrăinați ca și el, efortul de a strânge în căușul palmei realități cu care se simt bine la ieșirea în lume, gândurile frumos articulate la adresa celor rămași acasă, în măsura în care aceștia reușesc să pună la cale ceva cât de cât vizibil și durabil.

La noi, de ce vom fi atrași doar de ceea ce ne convine și nu ne iese?

Nu sunt în stare, Doamne ferește, să povățuiesc pe careva să închidă ochii în fața eșecurilor, doar pentru că astea ne fac rău. Dar nici nu ne putem face să credem că cineva ar putea să-și găsească timp să se uite la noi cât timp ne stropim cu noroi cât e ziua de mare, iar tot ce ni se propune să reținem privește doar cronica neagră a zilei, efectele ei devastatoare.

Am ajuns să ne măsurăm existența doar prin numărul de accidente rutiere pe metrul pătrat, prin numărul de victime la marginea șoselei. Mondenități de tot felul ne potopesc din toate direcțiile, deplasând centrul de greutate al interesului cetății către periferie, către faptul mărunt. Cum să ne mai mire predilecția străinului pentru amănuntul accidental din cotidianul românesc, ambalat în staniol, nesemnificativ, dacă nu de-a dreptul trivial.

Această migrație forțată dinspre esențial către minor, de la valori perene către efemeride, generează inevitabil efecte descurajante la nivel individual și, - de ce să nu recunoaștem -, pe plan mult mai larg al societății, în întregul ei.

Mă simt dator să descopăr în oglindă simetria păguboasă, născută prin ignorarea voită chiar a plusului de imagine acumulat din spusele altora despre noi la confluența acelor reușite - câte sunt - în relația noastră cu lumea.

Se va înțelege, cred, că nimeni nu are de gând să promoveze lentile măritoare între noi și realitate, pentru ca ea să ni se înfățișeze mai frumos colorată, dar nici nu te poți face că nu observi ușurința cu care se trec cu vederea evenimente și situații care merită observate, analizate și consemnate.

Mărturisea, de curând, ministrul nostru de externe, domnul Teodor Baconschi, că demersuri ale diplomației românești trec neobservate. Sunt ignorate contactele șefului statului cu lideri politici de pe diferite continente. Tonul ironic, tentația desconsiderării prevalează chiar în cazul unor evenimente de semnificație și importanță ce nu pot fi șterse prin întoarcerea capului în altă direcție.

Nu spun noutăți amintind de felul în care a fost tratată prezența la Casa Albă a președintelui României. Mă întreb dacă vizita la Berlin și întâlnirea șefului statului nostru cu doamna cancelar al Germaniei nu merita un strop de efort pentru a plasa evenimentul în contextul major al relațiilor dintre cele două țări.

Culmea este că și atunci când cineva îți zâmbește cu bunăvoință, ne grăbim să-i răspundem cu acreală în glas, dacă nu chiar reproșându-i gestul.

Îmi vin în minte spusele moștenitorului tronului britanic, Prințul Charles, decizia lui de a cheltui ceva vorbe frumoase în direcția noastră. L-am privit, unii dintre noi, de sus și a neînțelegere.

Se consumă sub ochii noștri inițiative și proiecte de mare anvergură, menite să capaciteze interesul străinilor pentru frumusețile și atractivitatea României turistice. Ministrul de resort din guvern a lansat și susține proiecte demne de pus în valoare, de apreciat. Sunt întâmpinate, parte din ele, cu scepticism și nu o dată așteptate cu ironii.

La ce ne folosește?

În schimb, nu găsim resurse să veștejim cum s-ar cuveni efecte pe termen lung provocate de acel irlandez, Bram Stoker, care ne-a umplut țara de vampiri, livrându-ne lumii întregi drept descendenți de rău făcători și sălbatici. Ni s-ar putea zice: Dracula este o jucărie veche, care s-a născut din imaginația cuiva care nici n-a ajuns pe ulițele noastre. Așa e! Dar această jucărie veche pute și astăzi.

Am văzut cu ochii mei o revistă americană unde, sub fotografia zidurilor Cetății Poenari, un ziarist american ajuns încoace ca turist, scria negru pe alb: "De la această fereastră, tiranul - să rețineți, Vlad Țepeș - privea în fiecare dimineață cum erau sacrificați cei 2.000 de copii din sângele cărora i se prepara breakfast-ul." Și asta scris fără ghilimele și fără să-i tremure condeiul și fără să roșească.

Iar noi ne dăm de ceasul morții să viziteze Transilvania, țara lui Dracula, să facem parcuri unde turiști de pe tot pământul să soarbă din cești de Marginea ori de Oboga votcă marca Dracula ori, după caz, Draculina, privindu-ne printre gene drept veritabili descendenți din Dracula cel Vestit.

Este vesel și nu prea! M-aș întoarce la spusele poetului: "Ce e rău și ce e bine/Tu te-ntreabă și socoate."

Vă mulțumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumim.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 2 aprilie 2020, 21:15
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro