Plen
Ședința Camerei Deputaților din 17 octombrie 2011
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.116/27-10-2001

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2011 > 17-10-2011 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 17 octombrie 2011

  Informare privind distribuirea unor documente la casetele deputaților, potrivit prevederilor art.94 din Regulamentul Camerei Deputaților.  

Ședința a început la ora 16,40.

Lucrările au fost conduse în prima parte de doamna deputat Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistată de domnii deputați Dumitru Pardău și Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaților.

În a doua parte, ședința a fost condusă de domnul deputat Marian Sârbu, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților și anunț că din totalul celor 332 de deputați, până în acest moment și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 173, sunt absenți 159, din care 42 participă la alte acțiuni parlamentare.

Pentru început, în conformitate cu prevederile regulamentului, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaților următoarele documente: ordinea de zi pentru ședințele în plen pentru zilele de luni și marți; programul de lucru; lista rapoartelor depuse; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curții Constituționale și sumarul privind conținutul fiecărui Monitor Oficial.

Dacă există... era domnul Frunzulică pentru un anunț cu caracter personal. Dacă mai este în sală. Dacă nu, după... Nu este.

Și domnul Călian. Aveați o modificare la ordinea de zi, pentru a putea intra în ordinea de zi.

 
   

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Vă propunem ca punctul 107, Pl-x 687, să devină punctul 10, iar punctul 82, Pl-x 271, să devină punctul 11. Sunt cu rapoarte de adoptare.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

O să vă rog să pregătiți cartelele de vot.

Supun la vot propunerile făcute de domnul Călian.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

 
   

38 de voturi pentru, 40 voturi împotrivă și 6 abțineri. Propunerile nu au trecut.

Domnul Frunzulică, vă rog să faceți anunțul.

 
Informare privind demisia domnului Doru-Claudian Frunzulică din calitatea de deputat.  

Domnul Doru-Claudian Frunzulică:

Doamna președinte,

Doamnelor, domnișoarelor și domnilor deputați,

După cum cunoașteți, mi-am dat demisia din Parlament începând cu 1 octombrie datorită incompatibilității de funcții.

Doresc să vă mulțumesc pentru cooperare, pentru colegialitatea pe care mi-ați arătat-o. Vreau să vă spun că vă apreciez în mod deosebit pe voi toți. În același timp, a fost o onoare și o stimă deosebită să vă fiu coleg.

Permiteți-mi să vă urez mult noroc, sănătate și mult succes.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Evocarea personalității lui Ion Diaconescu, fost președinte al PNȚCD, fost președinte al Camerei Deputaților în perioada 1996-2000.  

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc și eu.

Intrăm în ordinea de zi și avem astăzi pe ordinea de zi un moment special legat de evocarea memoriei domnului Ion Diaconescu, fost președinte al Camerei Deputaților în perioada 1996-2000.

Liderii de grup au considerat că este necesar un astfel de moment în plenul Camerei Deputaților și, de altfel, cred că fiecare dintre noi gândim în acest sens.

Prin moartea domnului Ion Diaconescu, România a pierdut un om cu totul deosebit, un simbol al luptei anticomuniste și un susținător al valorilor democratice. Fără îndoială, Ion Diaconescu a fost și va rămâne în conștiința noastră ca un reper al demnității, al dialogului și al echilibrului în politică.

Inginer de formație, Ion Diaconescu a absolvit Institutul Politehnic din București, Facultatea de Electromecanică, a fost membru al Partidului Național Țărănesc începând cu anul 1936, până la desființarea partidului de către autoritățile comuniste în 1947. A fost închis de regimul totalitar, suferind de altfel, așa cum știm cu toții, toate ororile temnițelor comuniste.

După Revoluție, Ion Diaconescu a fost membru în conducerea Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, și apoi președinte al acestei formațiuni politice. A fost ales deputat în trei legislaturi consecutive, între anii 1990 și 2000.

În legislatura 1996-2000, a îndeplinit funcția de președinte al Camerei Deputaților.

Prin toată activitatea sa de după 1989, Ion Diaconescu a avut un rol esențial în instituirea și consolidarea sistemului democratic din România și a fost unul dintre promotorii pluripartitismului și ale alegerilor libere într-o Românie abia ieșită din comunism.

Ion Diaconescu rămâne în memoria colectivă ca un politician remarcabil, ca un exemplu de verticalitate și echilibru pentru toate generațiile de politicieni.

Făcând această scurtă introducere, aș vrea să îi invit pe reprezentanții grupurilor parlamentare să aibă alocuțiuni pe această temă.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnul deputat Teodor Paleologu. Vă rog.

   

Domnul Theodor Paleologu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Rar se întâmplă să ne poftim ca grecii la pușcărie, domnul Adrian Năstase și cu mine, care să vorbească înainte.

Și adineauri, doamna președinte ne-a vorbit pe scurt de biografia lui Ion Diaconescu. Eu aș vrea să insist asupra a trei momente din viața sa: tinerețea militantă în Partidul Național Țărănesc, închisoarea și anii ′90, atât de importanți pentru instaurarea sistemului democratic în România postcomunistă.

Despre tinerețea militantă în PNȚ, aș vrea doar să menționez că Ion Diaconescu provine din fracțiunea țărănistă a PNȚ-ului. Era un apropiat al lui Ion Mihalache, e această fracțiune din sud și din Moldova, din Muntenia și din Moldova, era considerată pe atunci mai degrabă de stânga în contextul politic al anilor ′20-′30, dar evident stânga de atunci ar putea foarte bine să fie de dreapta astăzi, pentru că s-a produs o alunecare a spectrului politic românesc.

Cele două tendințe sunt evident diferite, cea ardeleană, reprezentată de Maniu, cea țărănistă este ilustrată de figuri, spuneam Ion Mihalache, dar și oameni precum Grigore Gafencu, Armand Călinescu, Grigore Iunian, Constantin Stere și alții și, fără îndoială, Ion Diaconescu, această școală de gândire, acest curent politic l-a reprezentat, fiind, cum spuneam, un tânăr militant în anii ′30.

Ceea ce a marcat în mod tragic viața lui este lunga detenție în închisorile comuniste, imediat după înscenarea de la Tămădău, el fiind eliberat târziu, în anii ′60, cu domiciliu obligatoriu, și toți cei care l-au cunoscut în închisoare au vorbit despre extraordinarul lui curaj, demnitate, forță de rezistență și, fără îndoială, a fost un om exemplar în contextul închisorii.

De altminteri, omul Ion Diaconescu a fost un om atașant pentru toți cei care l-au cunoscut, un om de o mare modestie, de o discreție și de o corectitudine exemplare, și acestea mergeau bine împreună, spuneam, cu un mare curaj și o mare demnitate în închisori. În închisorile comuniste și în anii de după închisori, și-a legat destinul politic de al lui Corneliu Coposu și nu putem vorbi de democrația emergentă a anilor ′90 fără a menționa pe Corneliu Coposu, evident Ion Diaconescu a fost foarte legat de Corneliu Coposu, și un al treilea corifeu trebuie și el menționat, și anume Ion Rațiu. Aceștia sunt, după mine, cele trei mari figuri ale Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat de după ′89 - Coposu, Diaconescu și Rațiu, fiecare cu meritele sale distincte și cu totul remarcabile.

Îmi aduc aminte de un afiș electoral al lui Ion Diaconescu în 1996, când Convenția Democratică a câștigat alegerile, era imaginea sa și era dedesubt scris "Un luptător, un învingător." Mi-a rămas în minte acel slogan electoral pentru că exprima o realitate, dar o realitate sigur, aș spune, transcendentă, pentru că el a fost un învingător în închisorile comuniste, un învingător în fața Istoriei, pentru că idealurile în care a crezut el au sfârșit prin a învinge. Sigur, alegerile din 2000 au marcat totodată ieșirea Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat din Parlament. Din fericire mai sunt printre colegii noștri unii care au fost membrii în PNȚCD în diferite partide, fie la PDL, fie la PNL, sunt unii colegi - și chiar la alte partide - care au fost membrii în PNȚCD în anii ′90.

Cred că acest slogan electoral... nu se întâmplă des ca sloganele electorale să exprime o realitate profundă, dar cred că în cazul lui Ion Diaconescu putem reține acest slogan ca pe un mare adevăr. "Un luptător, un învingător." Acesta este Ion Diaconescu. (Aplauze.)

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

Domnul Adrian Năstase.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Mi-este dificil să vorbesc despre un om care a traversat practic toate epocile, a trăit experiența războiului, a suferit în închisorile comuniste, iar după 1989 a avut șansa de a relansa un partid istoric.

Încercarea de a evoca astăzi, și mă bucur că facem acest lucru, încercarea de a evoca astăzi memoria lui Ion Diaconescu în câteva minute este într-un fel un gest riscant, fiindcă în mod inevitabil nu vom putea surprinde decât foarte puține dintre momentele unei vieți extrem de zbuciumate.

Pentru mine, Ion Diaconescu a reprezentat un adversar politic și în același timp un partener. A făcut parte din galeria celor care spuneau adesea: "Nu am votat Constituția, dar o respectăm." Un respect extraordinar pentru litera și spiritul Constituției. Un respect deosebit pentru parteneri, știind însă, spre deosebire de Corneliu Coposu sau Ion Rațiu, să vorbească mai dur când era nevoie, să încerce să impună o anumită linie dacă era necesar pentru partid.

Ceea ce mi se pare extraordinar și mi s-a părut întotdeauna extraordinar pentru cineva care a stat atâția ani în închisoare a fost refuzul de a accepta fanatismul. Te-ai fi putut gândi că un om care a suferit atât ar fi putut să rămână încărcat de resentimente pe care apoi să le transmită în viața politică, în viața parlamentară. Nu s-a întâmplat așa.

Eu cred că am pierdut o mare garnitură de oameni politici, o generație care s-a format în timp, cu un respect deosebit pentru verticalitate, pentru caractere, pentru adversari. Am învățat de la dânsul, de-a lungul a peste zece ani, că în Parlament nu există dușmani, ci doar adversari politici.

L-am cunoscut destul de bine, aș spune, sigur, sub această dimensiune politică sau parlamentară. În perioada ′92-′96, eu eram președinte al Camerei, iar dânsul era liderul Grupului parlamentar al PNȚCD. În perioada ′96-2000, lucrurile s-au schimbat, dânsul era președinte al Camerei și eu lider al grupului. Am avut numeroase confruntări. Uneori lucrurile nu erau foarte clare, uneori era mai încăpățânat, uneori Ion Rațiu intervenea pentru a calma tensiuni care inerent apăreau. Mi-aduc aminte, spre exemplu, de momentul de final, 1996, când, după câștigarea alegerilor, se punea problema dacă noul Parlament să lucreze aici, în această clădire care fusese refăcută, sau să rămână la Mitropolie, și a fost o întreagă dezbatere dacă Președintele Constantinescu să vină să depună jurământul aici sau să facă acest lucru în continuare la Mitropolie. În final, și domnul Diaconescu a acceptat să vină în această clădire. Mai mult, după aceea, chiar reuniunile PNȚCD-ului și conferințele sale de presă se făceau în această clădire.

Lucrurile s-au schimbat de-a lungul vremii și eu cred că dincolo de înfruntările politice am reușit, și în perioada aceea și după aceea și după momentul în care nu a mai venit în Parlament, să păstrăm o relație extrem de civilizată. Eu cred că avem nevoie de acești oameni, de aceste repere cărora putem pe termen scurt să le reproșăm anumite lucruri, dar când privim pe o perioadă mai lungă de istorie ne dăm seama că ei au fost extrem de necesari. Poate că această perioadă de tranziție, așa cum o numim acum, ne-a învățat că democrația are nevoie și de propriii săi slujitori, democrația nu este un nor care coboară de undeva de sus și se așterne peste Parlament sau peste o țară, ea încetul cu încetul se învață și se învață adeseori prin oameni ca Ion Diaconescu sau Corneliu Coposu sau Ion Rațiu.

Era un democrat convins și era ceea ce spunea adeseori, și ne spunea adeseori în Biroul permanent că în democrație, indiferent de polemici, la sfârșit trebuie să acceptăm ceea ce stabilim împreună și că dincolo de unele din temele oarecum delicate în acea perioadă, mi-aduc aminte de dezbaterile cu un caracter național, extrem de puternice, probabil și pe istoria Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat după aceea, această fibră a însemnat foarte mult.

Să-mi dați voie să mai evoc un moment, cel al anului 1992, când am participat la negocierea pentru formarea unui guvern de uniune națională din partea FDSN-ului, terminasem mandatul de ministru de externe, intrasem în Parlament și se discuta atunci cum să fie format Guvernul în condițiile în care structura parlamentară era foarte fragmentată. Din partea PNȚCD-ului a participat la negocieri domnul Ion Diaconescu. Zilele acestea am recitit o parte din însemnările din acea perioadă, este vorba de o carte pe care a scris-o după Revoluție. Este o carte care vorbește foarte mult... a apărut în 2003, este o carte în care vorbește despre toată perioadă pe care noi o știm, de după 1989, sigur, cu interpretările sale, momente importante care într-un fel sau altul au fost prezentate sau evaluate sau comentate și de alți oameni politici.

Cred însă că este important să păstrăm în istoria noastră politică și aceste amintiri și aceste evaluări și, în același timp, aceste lecții, pentru că până la urmă învățăm cu toții, suntem aici în Parlament într-o școală a democrației în care încercăm, sper, în continuare, să dobândim această lecție a ceea ce înseamnă democrația. Dincolo de traumele istoriei, avem datoria să ne ridicăm la înălțimea celor care înaintea noastră au știut, dincolo de durere, de suferință, să ne spună aceste lucruri.

Și, trecut acum în eternitate, alături de Corneliu Coposu, de Ion Rațiu, eu sunt convins că Ion Diaconescu poate fi considerat că într-un fel, chiar dacă a suferit așa de mult, el a rămas cu bucuria de a fi impus un anumit set de valori, un anumit mod de a discuta despre viața noastră publică într-un mod extrem de demn.

În numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, exprim și eu regretul profund pentru dispariția unui om care, înainte de toate, a fost un mare democrat și un mare patriot. Și să păstrăm vie în panteonul Parlamentului și al vieții noastre politice amintirea celui care a fost Ion Diaconescu, iar prin tot ceea ce facem să slujim și noi în continuare idealurile democrației și libertății.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul Călin Popescu-Tăriceanu.

 
   

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor,

Aș spune astăzi că am avut privilegiul să-l cunosc pe Ion Diaconescu, alături de Corneliu Coposu, încă din ultimele zile ale lui decembrie ′89 și în mod special la începutul anului ′90, când împreună, ca tânăr membru al Partidului Național Liberal, aveam să particip la o serie de acțiuni pe care noi, ca reprezentanți ai partidelor de opoziție, consideram că trebuie să le facem în așa fel încât să contribuim cu forțele noastre, modeste atunci, la instaurarea democrației și la instaurarea unor principii sănătoase pentru ca viața politică românească să pornească pe un făgaș bun.

Și mi-aduc aminte de momentul 28 ianuarie 1990, poate vă amintiți, când a fost o mare demonstrație populară și cu acel prilej, cele două partide istorice, Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc cereau câteva lucruri simple care poate și astăzi mai sunt valabile, și anume, separarea puterilor în stat și îndepărtarea controlului statului asupra mijloacelor de informare în masă, în așa fel încât ele să poată să fie o tribună de exprimare liberă și o tribună de dezbatere democratică. Sigur că manifestația din 28 ianuarie s-a încheiat, aș spune, aproape tragic, cu violențe, și atunci am avut posibilitatea să-l cunosc mai bine și pe Corneliu Coposu și pe Ion Diaconescu. Eram cu mult mai tânăr, o diferență de peste 34 de ani ne separa, și sigur că priveam cu oarecare interes aceste personaje la o vârstă ajunsă deja respectabilă și mi-am dat seama că sunt oameni care au ajuns să trăiască o a doua tinerețe, pentru că după luni și ani de temniță au fost eliberați, și Diaconescu și Coposu, în anul 1964 după care au dus o existență, aș spune, probabil mai degrabă anostă.

Iată că în 1990 ajung să revină în niște poziții importante, poziții din care și-au dedicat întreaga energie unui țel foarte nobil și anume, democratizarea României și probabil, la fel de important pentru ei, reclădirea Partidului Național Țărănesc. Cu mijloace modeste și-au adus contribuția și eforturile lor n-au fost zadarnice, pentru că, după cum știți, în 1996 Convenția Democratică, în care Partidul Național Țărănesc juca principalul rol, reușește să câștige alegerile. Ion Diaconescu ajunge președinte al Camerei Deputaților, dar mai important decât acest lucru cred că contează activitatea lui politică, ca succesor al lui Corneliu Coposu și președinte, prin urmare, al Partidului Național Țărănesc. Vă asigur că a avut o misiune foarte dificilă, să încerce să țină echilibrul într-o coaliție alcătuită din câteva formațiuni politice cu orientări diverse, cu ambiții și aspirații nu întotdeauna concordante. Și a făcut-o cu multă abnegație, a făcut acest lucru acceptând sacrificii personale și sacrificii pentru partidul pe care-l conducea, cu convingerea că România trebuie să meargă mai departe. România avea două obiective extrem de importante care astăzi par că țin de domeniul trecutului: România își propusese să devină membră a Alianței Nord-Atlantice și membră a Uniunii Europene. Și vă readuc aminte că în 1997 ne-am atins, hai să spunem, obiectivul de a vedea o dată stabilită pentru aderarea la NATO, și în 1999, începutul lui 2000, la fel, s-a stabilit ca România să adere la Uniunea Europeană.

Pentru aceste lucruri cred că Ion Diaconescu a făcut eforturi pe care astăzi poate le apreciem mai puțin, dar poate cu trecerea timpului istoricii se vor apleca asupra lor și le vor vedea la întreaga valoare.

Trebuie să mai adaug că perioada 1996-2000, când a guvernat Convenția Democratică, pentru România a fost o perioadă de reforme profunde, reforme politice, reforme economice de amploare și care au schimbat fața României. Totodată, atunci țara a cunoscut o schimbare instituțională de proporții.

Având în vedere toate aceste lucruri, aș putea aprecia că Ion Diaconescu a fost un om care a crezut că trebuie să-și facă datoria față de țară și și-a făcut-o cu prisosință.

A fost un om care, aș spune, nu a șovăit niciodată în privința câtorva lucruri simple și esențiale, și anume față de ideile în care credea, față de principiile pentru care a militat ca tânăr politician și mai apoi ca senior al politicii românești, atitudinea lui față de partidul din care făcea parte, aș spune un imens sentiment al datoriei că trebuie să contribuie la revigorarea acestui partid și a reușit. A reușit să-l aducă pe prima scenă politică a țării, a reușit să îl transforme în partid de guvernare.

A arătat din tinerețe că este capabil să treacă peste dificultăți enorme și nu știu dacă astăzi cineva își poate imagina ce-a însemnat pentru acea generație să facă aproape 17 ani de temniță. O temniță nu întotdeauna așa, blajină, ci mai degrabă o temniță dură, care viza exterminarea celor care erau închiși în închisori atunci în perioada anilor ′50 și, sigur, care a și reușit, din păcate, să ducă la pieirea multora din cei care erau încarcerați. Chiar Ion Diaconescu mi-a povestit o istorie personală a lui din perioada când era închis și cred că dacă aș reproduce-o aici, pentru mulți ar fi o istorie incredibilă.

Dar ceea ce mi se pare cel mai important pentru Ion Diaconescu și pentru care trebuie să-l apreciem este activitatea lui de lider politic, după 1989, alături de personalități precum Corneliu Coposu, Ion Rațiu, din partea Partidului Național Țărănesc, Radu Câmpeanu sau Mircea Ionescu-Quintus, din partea Partidului Național Liberal. Au reușit cu toții să-și aducă contribuția la renașterea democrației în România, la o schimbare politică majoră, care, în final, a făcut ca România să redevină membră în Alianța Nord-Atlantică și în Uniunea Europeană.

Cred că mulți tineri din ziua de astăzi ar avea nevoie de modele de oameni politici, precum a fost Ion Diaconescu, care a arătat ce importantă este statornicia față de valori, față de idei și față de partidul în care a crescut, și apoi partidul pe care l-a ajutat să devină o forță politică.

Sigur, bănuiesc că, în ultimii ani de viață, a regretat evoluția nefericită a Partidului Național Țărănesc, care pare că nu se termină nici astăzi, odată cu dispariția lui Ion Diaconescu. Regret foarte mult faptul că a plecat dintre noi, după o viață modestă, dar o viață pe care și-a pus o amprentă puternică, și am convingerea că intră în istoria României pe ușa din față.

Dumnezeu să-l odihnească! (Aplauze.)

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc pentru această intervenție.

Permiteți-mi să-l invit la microfon pe reprezentantul Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Márton Árpád.

 
   

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Eu nu am fost unul dintre acei deputați care pot să spună că au fost apropiați ai domnului Diaconescu. Nici nu l-am cunoscut ca pe un lider cu care aveam o activitate comună între liderii grupurilor parlamentare.

Mai mult, datorită vârstei pe care o am, nici despre Partidul Național Țărănesc prea multe n-am știut, doar cât am învățat din cărțile de istorie comuniste. Am știut că a fost desființat, că liderii au fost închiși. Cât au stat în închisoare, care erau aceia, cunoșteam doar un nume: Maniu.

După 1989, din cauza acelor evenimente evocate aici, în ianuarie-februarie 1990, au fost arătați câțiva lideri - domnii Coposu, Rațiu, Cunescu, Câmpeanu și Diaconescu - ca niște dușmani ai poporului, care vor să aducă fascismul... și eu am rămas cu niște resentimente față de acești oameni. Evident, televiziunea își făcea treaba pe care o știa destul de bine s-o facă, distorsionând evenimentele.

Când am ajuns, după alegeri, în București, m-am plimbat și eu pe la Piața Universității și viziunea mea s-a cam schimbat. După evenimentele din Piața Universității deja am acceptat mai greu că în Partidul Național Țărănesc ar fi tipărite bancnote, dolari, mi se pare, că ei au împărțit anumite substanțe celor de la acel miting. Am auzit de devastarea acestui partid și, pe urmă, am ajuns să fim validați cu toții. Atunci abia l-am cunoscut pe domnul Diaconescu, un om, din spusele altora, pentru mine blând, modest, echilibrat, despre care, împreună cu partidul Domniei Sale, am constatat că suntem pe aceeași parte a baricadei. Am luptat împreună pentru retrocedarea pământurilor și a pădurilor, am votat împreună împotriva Constituției din 1991 și am avut aceeași poziție, împreună, că nu suntem de acord cu toate prevederile acestei Constituții, dar trebuie să fie respectată.

În 1992, domnul Diaconescu a devenit liderul grupului parlamentar, parte desprinsă din Convenția Democratică, adică Partidului Național Țărănesc, ulterior devenit și Creștin-Democrat, și PER, și tot un om modest, echilibrat, câteodată prea blând mi s-a părut. Au mai trecut 4 ani, și Domnia Sa a devenit președintele Camerei Deputaților.

Și, să-mi fie cu iertare, mai ales din partea persoanelor prezente aici, în această perioadă, de 22 de ani, cele două Camere au avut mai mulți președinți. În comisii, am avut foarte mulți președinți de comisii, vicepreședinți care au condus ședințele Camerelor, dar poate singurul speacker adevărat a fost domnul Diaconescu, pentru că, ceilalți colegi, mai dibaci, mai dictatorial, au încercat să-și impună punctul de vedere, au încercat să favorizeze pe unul sau altul dintre oratori, și chiar să influențeze deciziile Camerei. Domnia Sa a rămas, în continuare, modest, echilibrat - pentru mine, în perioada aceea, prea echidistant și blând.

Fie-i țărâna ușoară! (Aplauze.)

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulțumesc.

Nu am solicitări, încă, de la Grupul parlamentar al minorităților naționale sau Grupul parlamentar al independenților. Nu sunt solicitări.

Cu aceasta, am terminat această sesiune dedicată evocării personalității domnului Ion Diaconescu, fost președinte al PNȚCD, fost președinte al Camerei Deputaților în perioada 1996-2000.

Dumnezeu să-l odihnească!

 
Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.1/2011 privind educația națională (Pl-x 501/2011). (rămasă pentru votul final)  

Intrăm în ordinea de zi de astăzi. Punctul 3 și punctul 4, Biroul permanent al Camerei Deputaților a decis ca aceste două puncte să se discute mâine, începând cu ora 10,00, drept care, avem primul punct pe ordinea de zi de astăzi: Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.1/2011 privind educația națională.

Acest proiect are raport de respingere.

Propunerea comisiei, de respingere a acestei inițiative nu a întrunit numărul necesar de voturi la votul final de săptămâna trecută. Tot atunci am hotărât dezbaterea pe articole într-o ședință ulterioară, în această ședință. Așa cum știți, avem această prevedere în regulament.

Întrucât în raportul comisiei sesizate în fond nu există amendamente, inițiativa legislativă merge către votul final.

Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân (PL-x 912/2007). (rămas pentru votul final)  

Următorul proiect, Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân.

Dacă inițiatorul dorește să ia cuvântul? Nu.

Pe procedură, doamna Aura Vasile, vă rog.

   

Doamna Aurelia Vasile:

Mulțumesc, doamnă președinte.

În numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, cer retrimiterea la comisie a acestui raport, pentru a putea, membrii comisiei, să se aplece mai atent, și să încerce să îndrepte câteva lucruri care sunt încă neclare în acest proiect de lege.

Dacă vreți, încep prin ceea ce se propune la art.2, în care se încearcă, prin lege, să se stabilească programul de lucru al adăposturilor pentru câini, între 10,00 - 18,00. Eu știu că, câinii sunt mai răi după ora 18,00, nu până la ora 18,00. Cred eu că este o măsură excesivă.

De asemenea, cred, doamnă președinte și stimați colegi, că așa cum se stabilește într-un articol al legii, că un câine poate să rămână în adăpost 30 de zile, iar pe urmă, la modificarea pe care o aduce comisia la art.7, în care spune că câinii pot fi returnați în teritoriu sau pot să se aplice asupra lor alte măsuri, înainte de propunerea de eutanasiere, trebuie să fie o hotărâre a Consiliului local, după ce este consultată populația. Or, cred eu că 30 de zile sunt fără ajutor pentru a se putea face aceste operațiuni.

De aceea, cred, doamnă președinte, că trebuie să ne aplecăm cu mai multă responsabilitate asupra a ceea ce conțin amendamentele făcute de comisie, pentru a da o lege care să mulțumească și pe cei care susțin proiectul, și pe cei care nu susțin proiectul. Trebuie să ne gândim că este vorba de un animal, este vorba de cei care, până la urmă, așa cum spun bătrânii noștri, "Un câine, pentru o mângâiere, este în stare să-și dea viața, un om nu!", aș dori, doamnă președinte, stimați colegi, să nu mai vedem pe geamurile televizorului masacrele pe care le-am văzut astă-vară în unele localități din țara noastră. Bineînțeles, trebuie să fim atenți și la ceea ce se întâmplă cu cei care sunt mușcați de câini pe stradă, pentru că la fel de tare am fost șocată și atunci când am văzut copii atacați sau bătrâni atacați, sau lucruri și mai grave care s-au întâmplat.

Îmi susțin, doamnă președinte, retrimiterea la comisie, tocmai pentru a putea să punem foarte clar în proiectul de lege ceea ce trebuie să fie atât în avantajul animalelor, cât și în avantajul nostru, al oamenilor, cei care trebuie să avem grijă și de ei, și să venim în ajutorul comunităților locale cu dispoziții ferme și foarte clare.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Mircea Toader.

 
   

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamnă președinte,

Acest proiect legislativ s-a întors de vreo patru ori la comisie. A fost dezbătut și răsdezbătut, avem solicitări din partea administrațiilor locale, cu un singur punct de vedere: cei care trebuie să decidă, să decidă cei din administrația locală, printr-o metodă foarte clară, că este referendum, că sunt întrebări, că sunt sondaje, fiecare administrație locală trebuie să hotărască.

Și, mai mult decât atât, cred că este corect să tranșăm odată pentru totdeauna acest proiect legislativ, motiv pentru care vă rog să supuneți la vot, sigur, este dreptul Grupului parlamentar al PSD să solicite acest lucru, apoi să mergem să-l dezbatem și mâine să-l votăm.

Vă mulțumesc.

Noi nu suntem de acord cu retrimiterea la comisie.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

Domnul Nicolăescu.

 
   

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă deputat Roberta Anastase, președinte al Camerei Deputaților,

Stimați colegi,

Grupul parlamentar al PNL solicită și el, alături de Grupul parlamentar al PSD, retrimiterea acestui proiect de lege la comisie, și am să explic de ce? Pentru că, în afară de faptul că cei de la PDL, prin vocea domnului Toader, doresc omorârea câinilor, noi credem că poate exista o soluție înțeleaptă, noi credem că poate exista o soluție care să rezolve cu adevărat problema.

Vă aduc aminte că am mai cerut retrimiterea la comisie și la vremea respectivă am însoțit acea solicitare și de rugămintea către membrii Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic să facă ceea ce este normal să facă, adică o dezbatere serioasă: să fie invitate toate organizațiile care au preocupări în acest domeniu, să fie invitate asociațiile, în general, ale comunelor și orașelor din România, ca să se cunoască foarte bine toate punctele de vedere.

Din păcate, comisia nu a procedat așa. De cele mai multe ori a lucrat cu ușile închise, de cele mai multe ori a ignorat orice altă opinie.

Cred că acum, prin plecarea doamnei Barbu, ca ministru, cine va conduce Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic va reuși să facă o dezbatere într-adevăr corectă, normală, serioasă. De aceea, vă solicit retrimiterea la comisie, ca să putem să ajungem, în sfârșit, la un lucru corect pentru Parlamentul României.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Și eu.

Domnul deputat Márton Árpád.

După aceea, domnul președinte Gherasim.

Lăsați-l pe domnul deputat Márton Árpád și după aceea dumneavoastră, vă rog.

 
   

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Onorat auditoriu,

Atunci când ați retrimis această inițiativă legislativă pentru o dezbatere, chiar atacând acele persoane care au votat împotrivă, puteți să verificați ce v-am spus: că dacă mai moare un om, dacă va mai fi sfâșiat cineva, din cauza faptului că nu am rezolvat această problemă, toți care au votat pentru retrimitere, îi au pe conștiință. După cum știți, au mai murit oameni, nu unul, au fost sfâșiați copii, nu unul! Vă rog să luați statisticile: câte mii au fost, doar în București, cazuri care se datorează acestor animale, a căror problemă nu a fost rezolvată.

Deci gândiți-vă altfel: dacă nu rezolvăm pe cale legislativă această problemă, s-ar putea să mai moară oameni și-i veți avea pe conștiință.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc și eu.

Am să vă propun acum, după ce vorbește domnul președinte Gherasim, să pregătiți cartelele pentru a vă exprima prin vot.

 
   

Domnul Vasile Gherasim:

Aș vrea să asigur un antevorbitor că în cadrul comisiei lucrurile s-au desfășurat cu responsabilitate și corect pe tot parcursul dezbaterilor, de 2 ani și ceva, pe această temă. Au fost dezbateri atât în județul Covasna, cât și la sediul comisiei, unde au participat asociațiile care susțin protecția animalelor.

La aceste dezbateri, nu a fost niciodată ușa închisă și niciodată nu s-a băgat pumnul în gură, așa cum s-a exprimat aici cineva.

Nu cred că această problemă pe care o discutăm astăzi este problema dacă trebuie sau nu trebuie să abordăm eutanasierea câinilor. Prin propunerile care s-au făcut, există și varianta prin care autoritatea locală are dreptul să hotărască, după ce consultă populația, inclusiv returnarea câinilor sterilizați în teritoriu.

Deci, toate variantele sunt accesibile autorităților locale. Este o problemă de sănătate publică, nu este o problemă de cine pe cine atacă. Din punctul acesta de vedere, cred că este momentul să dăm un vot clar în această problemă.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc și eu.

Domnilor deputați,

Vă rog, haideți să supunem la vot.

Domnul deputat Zoicaș, vă rog.

 
     

Domnul Vasile Popeangă (din sală):

L-a mușcat câinele la Baia Mare!

 
   

Domnul Gheorghe Zoicaș:

Mulțumesc.

Domnule Popeangă, nu aș dori să fiți în situația în care a fost un băiețel în Baia Mare: a fost mutilat săptămâna trecută.

Eu aș dori, doamnă președinte, să tranșăm acest proiect de lege, să nu-l mai amânăm, deci, în forma în care o să iasă. O să-mi exprim opțiunea prin vot. Ce o să iasă, o să vedem. Poate este mai bine și pentru cei care vin la tribună, de anul trecut...

Haideți să tranșăm, să nu îl mai reîntoarcem la comisie. Să dăm cadrul legal consiliilor locale, în forma în care a ieșit de la comisie acest proiect de lege, și să-l vedem odată, să-l tranșăm.

Nu cred că este benefic pentru nimeni amânarea acestui proiect.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc și eu.

Haideți să ne exprimăm prin vot.

O să vă rog să luați loc.

Deci, supun la vot retrimiterea la comisie, așa cum ea a fost cerută de doamna Aura Vasile și domnul Eugen Nicolăescu.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

 
   

Votul s-a încheiat: 43 voturi pentru, 80 împotrivă și 3 abțineri.

Această propunere a fost respinsă.

Prin urmare, intrăm în dezbaterea proiectului.

Raportul comisiei, domnule președinte, vă rog.

 
   

Domnul Vasile Gherasim:

Pentru acest proiect de lege s-a întocmit Raportul nr.26/2144/4 martie 2011.

La întocmirea prezentului raport suplimentar, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Comisiei pentru buget-finanțe, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

Senatul a adoptat proiectul de lege în ședința din 12 decembrie 2007.

Camera Deputaților este Cameră decizională.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, publicată în Monitorul Oficial nr.794/13 decembrie 2001, aprobată cu modificările și completările din Legea nr.227/2002, cu modificările ulterioare.

Inițiatorul propune modificări ce vizează regimul de eutanasiere, regimul de castrare, modalitatea de adopție a animalelor fără stăpân, precum și alte aspecte privind activitatea respectivă.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic a dezbătut proiectul de lege în ședința din 14 septembrie 2011.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi, din cei 30 de deputați participanți.

Comisia propune plenului Camerei aprobarea Proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, cu amendamentele admise și respinse, care au fost redactate în Anexele nr.1 și 2, din prezentul raport suplimentar.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc și eu.

Punctul de vedere al Guvernului a fost transmis în scris.

Dacă sunt intervenții din partea grupurilor parlamentare?

Vă rog, domnul deputat Adomniței.

 
   

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Mulțumesc, doamna președinte.

Cu tristețe revin la microfon pentru a vorbi despre acest subiect. Îmi pare rău că ați votat pentru dezbaterea astăzi în plen, și nu pentru retrimitere.

Pot doar să vă spun că, poate, în mandatul viitorului guvern, personal sper, dacă voi fi reales, sau dacă nu, oricum mă voi zbate, vom adopta o soluție unitară.

Principala problemă a acestui proiect de lege de modificare a ordonanței este că nu prevede o soluție unitară. Într-o comunitate se poate decide, prin referendum sau prin alte căi, eutanasiere, și într-o comună apropiată nu se decide eutanasierea. Și atunci, comuna apropiată devine izvor, în continuare, de pui părăsiți pe teritoriul primei comune. (Aplauze.)

Dar, vă rog, mult! Principala problemă este caracterul neunitar al acestei legi. Eu îmi permit să spun acum, să devoalez o idee majoră: această lege trebuia făcută de către secretarul de stat, probabil în administrație, de la Ministerul de Interne, ca și șef de grup de lucru, cu ceilalți secretari de stat de la ANSVSA, de la Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, pentru ca acest efort de sterilizare în masă a tuturor câinilor din România trebuie făcut de la Mehedinți până la Botoșani egal, cu răspundere, de la șeful Direcției sanitar-veterinare, cu toți medicii de liberă practică veterinari, cu toți șefii de post din comunități și cu toți cetățenii care trebuie să înțeleagă că dacă nu-și sterilizează câinele din bătătură primesc amendă. Pentru ei soluția este că-l pot steriliza gratis, pe banii bugetului.

Dacă acest lucru nu se întâmplă, vom avea permanent izvoare de câini pe stradă și nu vom reuși să tratăm decât efectul, într-un mod foarte scump, și, în niciun fel, nici măcar nu ne-am propus în această lege, să tratăm cauza. Nici eu nu-mi doresc, ca și dumneavoastră, prezența acestor animale cu suflet pe stradă.

Pur și simplu trebuie să nu se mai nască pentru a ajunge acolo. În viitor, dacă soluția ar fi fost ca idee cea pe care v-am spus-o, un cetățean, care la țară - de când se știe el - are un câine în bătătură, dacă va vrea să-l aibă, în primul rând, nu va avea de unde să-l obțină, pentru că nu se vor mai naște pui în comună.

Prin urmare, se duce la padoc și adoptă de acolo, dacă vrea câine în bătătura sa. Aceasta este soluția civilizată. Și am încercat să vă dau fondul, cum se poate rezolva, nu așa, expeditiv, pentru că vreți dumneavoastră să raportați la liga aleșilor locali PDL, primarilor dispuși să facă bani pe spatele animalelor, că ați rezolvat problema. Mai bine rezolvați cea pentru oameni, cu spitale, cu pensii, cu salarii, dacă vreți să raportați ceva în sprijinul primarilor, dar nu aceasta!

Problema principală aici, încă o dată spun, este că eu, personal, nu vreau să fiu complice cu dumneavoastră în a proiecta în viitor, în continuare, imaginea unui popor - și aici fac două puncte: vă reamintesc cazul de la Botoșani, caz penal, despre care încă nu-i știu urmarea, când peste 300 de câini, în padoc, au fost uciși mișelește de un nenorocit barbar, cu parul. Copilul meu nu vreau să trăiască în acest tip de țară în care eu să tac, prefăcându-mă că nu știu și că sunt OK cu lucrurile astea! Nu mai vreau să văd români care la circ, în Anglia, sunt cei care bat elefantul, nu mai vreau să aud povești - mituri urbane - cu alți copii needucați care dau foc la pisici, doar pentru fun, ca să vadă cum e, și dumneavoastră să stați aici și să vă prefaceți că aceste lucruri nu se întâmplă și că nu avem o problemă. Și, că, dacă dăm drumul la această lege, așa cum este acum aici, ați scăpat de ea. Nu va dispărea! Pentru că nu dispare cauza!

De aceea, încă o dată vă spun, e tardiv, dar încerc totuși să vă spun că sunt principii care trebuie aplicate și care nu se regăsesc în corpul acestei ordonanțe. Cel pe care vi l-am prezentat, în primul rând, soluția unitară la nivelul întregii țări și al doilea rând, soluția sterilizării. Iertați-mă, dar nu am avut cum să fac mai succint acest punct de vedere la aceste dezbateri generale, pentru că legea însăși are o sensibilitate deosebită, de care, bag seamă, nu vreți să țineți cont.

Nu pot decât să mă opresc aici cu intervențiile mele la dezbateri generale, voi mai interveni pe parcursul dezbaterilor la amendamente. Nu știu dacă am reușit cât de cât să deschid portița, nu a inimii, pentru că nu fac apel la inimă, fac apel la rațiune. Ce fel de popor vrem să fim?! Iar noi, aici, ce fel de popor vrem să reprezentăm și mai ales ce principii susținem? Mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc și eu.

Alte intervenții în cadrul dezbaterilor generale? Vă rog, domnule deputat Socaciu.

 
   

Domnul Victor Socaciu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Aș vrea să vă aduc aminte că probabil când erați mici, unii dintre dumneavoastră, agățați de coada câinelui o sfoară și o conservă și vă distrați foarte tare. Vreau să vă spun că niciodată n-am putut să văd în aceasta ceva vesel, dimpotrivă, un lucru care nu de puține ori m-a împins către plâns. Am simțit întotdeauna pentru aceste animale neajutorate, pentru acești câini și ființe ale nimănui, acea compasiune pe care cu siguranță mulți dintre dumneavoastră o au, în ciuda presiunilor pe care le fac niște potentați vremelnici ai noștri, ai unui grup sau altuia, de a ne cere cu tupeu, cu obrăznicie să-și umple ei buzunarele, pe spatele unui lucru care este absolut imoral.

Vreau să vă ridic, însă, o problemă de moralitate a noastră, a parlamentarilor români. Am fost trimiși în această Cameră spre a da legi acestei țări și nicidecum în momentul în care ne este greu și nu vrem să ne afișăm că suntem de o parte sau de alta a baricadei, să aruncăm pisica în altă ogradă. Ceea ce facem acum sau majoritatea ceea ce face este un gest de lașitate.

Noi, ca parlamentari români, trebuie să ne asumăm aici răspunderea și să stabilim exact ce avem de făcut în această situație, care este delicată și este o problemă națională. Eu nu vreau să fie această problemă judecată de un primar, un șmecher, un cine știe ce mare om de afaceri care a ajuns acolo și care vrea să-și mai îmbogățească pur și simplu gospodăria, pe seama câinilor.

Haideți, fraților, noi să decidem acest lucru și să ne asumăm acest lucru.

Stimați domni de la PDL, de la UDMR, de la UNPR și alte partide care vă ajută, vă rog să vă asumați aici, în fața țării, dacă vreți să omorâți câinii sau dacă vreți să-i sterilizați, să-i etichetați și să-i retrimiteți în stradă, așa cum este o recomandare europeană, dar dincolo de recomandarea europeană, este o recomandare a civilizației în care trebuie să ne regăsim.

Închei prin a vă cere să încercați să vă asumați pe față și să nu trimiteți în teritoriu această problemă care este grea, gravă și este a noastră, a tuturor.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

Domnul Toader.

 
   

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamnă președinte, în primul rând fac apel pentru a scurta discursurile de acest tip; le-am dezbătut un an de zile.

Ceea ce spune domnul deputat eu nu pot să fiu de acord. Cred că toți suntem responsabili și trimiși în Parlament de oamenii care trăiesc în comunități. Nu putem noi să ne erijăm în ceea ce doresc concetățenii noștri în diferite zone și localități. Acesta este substratul legii și fondul legii. Legea dă acest atribut administrației locale, care prin referendum, nici eu, Toader, nici oricare dintre noi nu putem să hotărâm peste capul cetățenilor care sunt acolo și ei trebuie să decidă modul în care se rezolvă această problemă, care nu este altceva decât o problemă mediatică. Sunt convins, că și eu am câini, și eu îi iubesc foarte mult, dar cei care trebuie să decidă trebuie să fie populația de acolo.

Motiv pentru care vă rog să urgentați, să scurtați pe cât este posibil dezbaterile, să intrăm pe fond, pe amendamente, dacă este cazul și apoi să finalizăm legea.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulțumesc. Vă rog.

 
   

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Nu e vorba că ar trebui să scurtăm discuția referitoare la niște ființe. Eu consider că omul a fost creat de Dumnezeu după chipul și asemănarea lui. Iar animalele sunt, de asemenea, niște ființe care ne înconjoară, la fel ca și plantele, la fel ca și mediul viu și biologic, eu sunt profesor universitar de boli infecțioase și știu ce înseamnă conviețuirea între o lume și alta.

Am auzit aici un discurs referitor la faptul că acești câini ar putea să fie purtători de boli, că sunt un risc sanitar ș.a.m.d. La spitalul la care eu am fost director se trata patologia infecțioasă cauzată de mușcăturile de câini și vă spun sincer că aceste lucruri se pot preveni. Totul ține de nivelul nostru de civilizație, de gradul nostru tehnic, de capacitatea noastră de a lucra și colabora cu animalele.

Deci, faptul că nu le vaccinăm, nu le sterilizăm, nu știm ce trebuie să facem pentru ele, le lăsăm, le abandonăm, oamenii nu sunt responsabili, chiar și anumite organizații care poate își asumă acest rol, impotența și incapacitatea noastră nu poate să conducă la eutanasie.

Așa cum spunea domnul Adomniței, nu se poate ca un om inteligent, care a creat câinele, calul și alte animale ca să îi fie aproape pentru scopurile gospodăriei lui și pentru a construi o lume, să ajungă să-i omoare, pentru că societatea, evoluând, nu mai are nevoie de anumite animale care au rămas fără stăpân sau de izbeliște.

Degradarea noastră biologică, socială, morală nu poate să ajungă până acolo, încât să lăsăm la libertatea unor grupuri de oameni, chiar despre referendum dacă vorbim, să ucidă pe cel mai bun prieten al omului, până la urmă, decât în condițiile în care el reprezintă într-adevăr un risc, în sensul că este incurabil, are o capacitate letală sau gravă privind comportamentul, așa cum se întâmplă și în țările civilizate. Și, de aceea, eu, personal, și cred că și în numele colegilor mei de partid, mă exprim împotriva unei astfel de atitudini.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Și eu vă mulțumesc.

Intrăm în dezbaterea amendamentelor.

Titlul legii. Lege pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân.

Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2. Observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3? Nu sunt observații. Adoptat.

Punctul 4? Nu sunt observații. Adoptat.

Punctul 5? Nu sunt observații. Adoptat.

Punctul 6? Nu sunt observații. Adoptat.

Punctul 7? Nu sunt observații. Adoptat.

Punctul 8? Nu sunt observații. Adoptat.

Punctul 9? Nu sunt observații. Adoptat.

La punctele 10 și 11 dacă sunt observații?

Vă rog, domnule Adomniței.

 
   

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Doamnă președinte, pentru că m-am lămurit că de obicei când trecem prin amendamentele admise, uităm la final să mai trecem și prin cele respinse, la pct. 11 eu am un amendament care este respins și care, de fapt, e întreaga filozofie a legii. Alegem eutanasierea sau posibilitatea sa sau sterilizarea la nivel național? Practic, acest amendament, dacă este respins, nu mai are practic sens să mergem cu celelalte, pentru că ele sunt legate, iar dacă este adoptat, cel pe care mi l-ați respins în comisie, atunci legea revine pe cursul firesc pentru niște oameni civilizați.

Și anume, articolul 7, care se află la punctul 11, practic, să fie supus la vot. Amendamentul care mie mi-a fost respins figurează în lista de amendamente respinse și conține, dacă vreți, esența legii.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog să pregătiți cartelele de vot. Va trebui să ne exprimăm... Domnule Nicolicea? Vă rog să pregătiți cartelele de vot.

 
   

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Deci, practic, ce cerem este vot asupra amendamentului respins, pentru a schimba amendamentul admis în comisie și art. 7 să aibă conținutul prevăzut în amendamentul propus de mine.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să vă exprimați asupra amendamentului respins de comisie și susținut de domnul deputat Adomniței.

Acum supunem la vot amendamentul respins de comisie și susținut aici de domnul Adomniței.

Votul este deschis, vă rog să votați.

 
   

Cu 32 de voturi pentru, 66 împotrivă și 7 abțineri amendamentul a fost respins.

Dacă mai există alte observații la acest punct? Nu.

La punctul 11? Nu sunt observații.

La punctul 12, dacă sunt observații? Vă rog, domnule Adomniței.

 
   

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Din păcate, nu pot să-mi exprim decât o foarte mare amărăciune pentru votul dat și îndrăznesc să vă atrag atenția la punctul 12, la fel, pe amendamentele respinse. Cel puțin la subpunctul 3, care se referă la adopția câinilor. Dacă vă veți uita în raport, pentru a putea adopta un câine este nevoie să se cumuleze cinci condiții, printre care: a) prezentarea de către adoptator a dovezii spațiului; b) prezentarea de către adoptator a dovezii resurselor materiale; c) acordul asociației de proprietari sau a vecinilor; d) achitarea taxei; e) înregistrarea în registrul de evidență a câinilor.

Găsesc că toate aceste lucruri au fost scrise parcă anume pentru a fi descurajată orice fel de tentativă de adopție, pentru că trebuie să vii cel puțin cu cinci acte, dintre care trei sunt foarte importante: cel de spațiu, cele de acorduri, care necesită mult timp pentru un cetățean, pentru a le strânge și găsesc că este un articol scris anume pentru a face adopția prohibitivă. Și vă solicit să schimbăm acest punct cu amendamentele respinse, care se referă tot la adopția câinilor.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

La care vă referiți?

 
   

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

La cele din capitolul de amendamente respinse. Nu am la mine foaia, dar pot să v-o aduc și să v-o citesc. La art. 8 să fie adoptate... Alineatul (3) să aibă parte de amendamentele pe care noi le-am propus și nu cele din prezentul raport.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bine. Supun la vot amendamentele susținute de domnul Adomniței și respinse de comisie.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

 
   

32 de voturi pentru, 66 împotrivă și 6 abțineri.

Au fost respinse și aceste amendamente.

Dacă mai sunt alte observații la punctul 12?

 
   

Domnul Octavian-Marius Popa:

Eu aș avea ceva de logică, în sensul că vreau să vă întreb pe toți dacă vi se pare firesc să votăm și să respingem niște amendamente pe care nu le cunoaștem, în ideea că sunt unii care votează fără să urmărească lucrările.

Cum sunt unii dintre colegii mei care erau cu căștile pe urechi și care nu aveau cum să audă nici conținutul, nici argumentația, vă întreb cât de serioși suntem noi, în condițiile în care votăm și respingem unele amendamente, strict din considerente de afiliere politică. Aceasta este întrebarea mea pe procedură.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat, de vreo trei săptămâni e raportul pe ordinea de zi, iar dumneavoastră, ca parlamentar, aveați obligația să aveți acel raport.

Vă mulțumesc.

Domnule deputat Croitoru, vă rog.

 
   

Domnul Cătălin Croitoru:

Mulțumesc, doamnă președinte.

Dragi colegi, cele afirmate de colegul nostru pe mine, unul, mă jignesc. Și să vă spun de ce. Dacă unii vor să câștige capital politic tot pe spatele amărâților de câini, fac o mare greșeală. Pentru că dacă vroiați altceva, opoziția era toată aici, era sala plină și votați. Sunteți șase liberali și nu știu câți de la PSD, zece. Nu în felul acesta ajutăm câinii, nu în felul acesta găsim soluțiile. Găsim soluțiile dacă suntem sinceri în ceea ce spunem și mai ales dacă suntem aici la vot. Până una, alta, noi suntem aici, la vot. Iar votul, să vă fie clar, sigur, liderul de grup exprimă un punct de vedere general, al grupului. Să nu credeți cumva că la PDL există o mașină de vot! (Rumoare.) Votăm așa cum ne dictează conștiința.

Sigur, aceasta este reacția celor slabi, celor care, de fapt, ei fac așa. Drept pentru care, este clar că această lege trebuie votată, așa cum va reieși mâine, la votul final. E foarte posibil ca legea să nu treacă. Se vor complica lucrurile, pentru că în continuare nu vor fi soluții. Sunt necesare soluții, personal nu sunt de acord cu eutanasierea, nu cred că aceasta e soluția. Soluțiile cele mai bune sunt cele care conduc, așa cum bine spunea un coleg, la rezolvarea cauzei și nu a efectelor.

Mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc pentru această intervenție.

Dacă la punctul 13 sunt observații?

 
     

Domnul Victor Socaciu (din sală):

Să-i răspund domnului!

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu, nu există drept la replică.

La poziția 14 dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptată.

Punctul 15. Observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 16. Observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 17. Nu sunt observații. Adoptat.

Punctul 18. Nu sunt observații. Adoptat.

Punctul 19. Nu sunt observații. Adoptat.

Punctul 20. Nu sunt observații. Adoptat.

La punctele 21, 22, 23 și 24 dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 25. Nu sunt observații. Adoptat.

Punctul 26. Nu sunt observații. Adoptat.

Punctul 27. Nu sunt observații. Adoptat.

Punctul 28. Nu sunt observații. Adoptat.

Punctul 29. Nu sunt observații. Adoptat.

Vot final pentru acest proiect mâine.

Un anunț important. Biroul permanent al Camerei Deputaților, împreună cu liderii de grup propun mâine pentru acest proiect vot secret, vot electronic secret.

Cu aceasta, ordinea de zi pentru astăzi, ședința noastră se închide. La ora 18,00 încep răspunsurile la întrebări, iar mâine-dimineață la ora 10,00 plen.

Vă mulțumesc.

 
  Primirea de răspunsuri la întrebările adresate membrilor Guvernului.  

După pauză

     

În continuare lucrările au fost conduse de domnul deputat Marian Sârbu, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

 
   

Domnul Marian Sârbu:

Bună seara, stimați colegi.

Începem ședința consacrată răspunsurilor orale la întrebările adresate Executivului.

Dacă domnul deputat Solomon Adrian este în sală? Nu este. Îl rog pe domnul secretar de stat Király Andrei-Gheorghe să-i trimită răspunsul în scris la întrebarea referitoare la diplomele de licență ale Universității Spiru Haret.

Dacă domnul deputat Dușa Mircea, de la PSD se află? Nu se află în sală. În aceste condiții, tot pe domnul secretar de stat Király Andrei-Gheorghe îl rog să îi trimită răspunsul la întrebarea referitoare la rezultatele catastrofale la examenul de maturitate.

Dacă domnul Călian Petru, din partea PDL se află în sală? Nu se află. Îl rog pe domnul Iulius Dan Plaveti, președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei să-i trimită în scris răspunsul la întrebarea referitoare la promovarea producerii energiei din surse regenerabile.

 
  Mircia Giurgiu

La întrebările adresate de domnul deputat Giurgiu Mircea, din partea deputaților independenți, și de domnul Zamfirescu Sorin Ștefan, din partea PDL, Guvernul a solicitat amânarea.

Domnule deputat Mircia Giurgiu, aveți cuvântul.

   

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

O rugăminte: vă rog ca peste două săptămâni, când va fi următoarea ședință, să fie trecută pe ordinea de zi, pentru a primi răspunsul la întrebare.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Marian Sârbu:

De acord. Avem în vedere acest lucru. Rog secretariatul să țină cont de solicitarea domnului deputat.

 
Prezentarea pe scurt de către deputați a interpelărilor adresate membrilor Guvernului.  

Trecem acum la lista deputaților înscriși pentru a prezenta interpelări pe scurt.

  Vasile Popeangă

Domnul deputat Cristian Buican are trei interpelări depuse scris; domnul deputat Dan-Radu Zătreanu are, de asemenea, o interpelare depusă scris; domnul deputat Cătălin Buhăianu-Obuf are o interpelare depusă în scris; domnul deputat Gheorghe Antochi, o interpelare; domnul deputat Ion Mocioalcă, o interpelare; domnul deputat Andrei Dolineaschi, o interpelare; domnul deputat Aurel Vlădoiu, cinci interpelări; domnul deputat Vasile Popeangă, două interpelări.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Una din interpelări se adresează domnului ministru Daniel Petru Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.

Obiectul interpelării a fost determinat de faptul că în ziua de 5 octombrie o delegație a sindicatelor libere din învățământ mi-au prezentat o petiție cu privire la situația actuală din învățământul românesc și în acest sens am făcut o interpelare domnului ministru al educației, cercetării, tineretului și sportului, pentru a-mi răspunde la problemele pe care le-au ridicat cei din învățământ și mai ales asupra modului de soluționare a acestor probleme.

Cea de-a doua interpelare este adresată domnului prim-ministru Emil Boc. Sigur, am făcut și domnului ministru Funeriu, însă mai dezvoltată domnului prim-ministru Boc și se referă sau are ca obiect să-mi comunice criteriile de stabilire a locurilor pentru masterat, pe care le-a primit Universitatea "Constantin Brâncuși" din Târgu Jiu, în comparație cu alte universități de aceeași categorie din țară.

Domnule prim-ministru, ca urmare a ierarhizării universităților și a programelor de studii, s-au produs unele dezavantaje și avantaje pentru anumite universități din țară. În acest sens, sunt cunoscute opiniile specialiștilor în domeniu, de care nu ați dorit și nu doriți să țineți cont.

Urmare așa-ziselor măsuri de reformă, Universitatea "Constantin Brâncuși" din Târgu Jiu are următoarele nemulțumiri, care vizează ierarhizarea programelor de studii:

1. Tratarea inegală a programelor din aceeași categorie, Universitatea "Constantin Brâncuși" din Târgu Jiu fiind discriminată pentru toate cele opt programe ierarhizate în categoria C. Multe programe din categoria C din alte universități au primit locuri la master, chiar și la doctorat, în timp ce Universitatea "Constantin Brâncuși" a primit doar 50 de locuri la contabilitate, program ierarhizat la categoria A, pentru restul programelor de la Universitatea din Târgu Jiu, programe de categoria B și C nu s-au primit locuri, în schimb, alte universități au primit pentru aceeași categorie de programe. Și exemplific aici în interpelarea mea aceste universități.

A doua nemulțumire este legată de faptul că Ministerul Educației a luat în considerare și a evaluat programe pe care Senatul le-a supus lichidării, încunoștiințând ARACIS-ul și ministerul. Și, sigur, ca urmare a evaluării, acestea au fost clasificate la categoria D sau E.

Față de cele prezentate, vă rog, domnule prim-ministru, să îmi comunicați care au fost criteriile de stabilire a locurilor pentru masterat, cel puțin pentru universitățile date ca exemplu.

Doresc să-mi comunicați criteriile de stabilire a locurilor la masterat pentru aceste instituții de învățământ superior, pentru a mă convinge că nu și criteriile politice au avut un rol preponderent, cunoscute fiind puternicele personalități politice ale PDL-ului din acele zone.

Mai mult, domnule prim-ministru, aveți acum posibilitatea să confirmați că reforma din învățământ, ca și din alte domenii, este în interes național și nu politic.

De asemenea, fiind cunoscute unele dispute dintre rectorul Universității "Constantin Brâncuși" din Târgu Jiu, cadru didactic cu o experiență de peste 30 de ani în învățământ și ministrul educației, pe Legea educației, îmi puteți demonstra că răzbunarea nu este o armă a Guvernului pe care îl conduceți?

În speranța că veți folosi în răspuns obiectivitatea și puterea de a recunoaște unele greșeli, aștept cu interes răspunsul dumneavoastră.

Menționez că doresc un răspuns scris și oral în termenul legal.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc, domnule deputat Vasile Popeangă.

 
  Mircia Giurgiu

Continuăm lista. Domnul deputat Bogdan Cantaragiu are două interpelări depuse scris; doamna deputat Lucia-Ana Varga, două interpelări depuse scris; domnul deputat Gigel-Sorinel Știrbu, o interpelare depusă scris; domnul deputat Mircia Giurgiu, zece interpelări.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

O să prezint o singură interpelare, restul o să le depun în scris.

E vorba de interpelarea adresată domnului ministru al Educației Naționale, Daniel Funeriu.

Este vorba de problema cu care se confruntă elevii din Comuna Jucu, județul Cluj. E vorba de două sate: satele Vișa și Gădălin, aflate la o distanță de 14 km și care nici în acest moment nu au șofer pentru microbuzul care circulă acolo... Iată, după cinci săptămâni încă nu a fost rezolvată problema șoferului. Acei elevi riscă să nu se mai prezinte la școală. Pe jos e foarte departe, a venit frigul și solicit domnului ministru să rezolve în cel mai scurt timp această situație.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc, domnule deputat Mircia Giurgiu.

Continuăm lista. Domnul deputat Ion Călin are o interpelare; domnul deputat Florin Tătaru, două interpelări; domnul deputat Ciprian Luca, o interpelare; doamna deputat Alina Gorghiu, o interpelare și domnul deputat Petru Călian, trei interpelări.

Cu aceasta încheiem aici ședința consacrată interpelărilor.

O seară plăcută!

 
   

*

 
     

Ședința s-a încheiat la ora 18,10.

 
       

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 10 aprilie 2020, 10:06
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro