Vasile Filip Soporan
Vasile Filip Soporan
Ședința Camerei Deputaților din 14 septembrie 2011
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.98/23-09-2011

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-04-2020
02-04-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2011 > 14-09-2011 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 14 septembrie 2011

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.88 Vasile Filip Soporan - declarație politică cu tema: "Economie de piață fără capital și fără piață?";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Economie de piață fără capital și fără piață?"

Acum, când dezbaterile vizează probleme de stabilitate a monedei Uniunii Europene, când starea Greciei creează o discuție cu început serios asupra Statelor Unite Europene, când specialiștii sau mai puțin specialiștii ne dau frisoane asupra unei crize economice fără precedent la nivel global, când miza alegerilor într-un colegiu devine una de interes național, uităm să privim cu atenție asupra stării și structurii economiei României, ca sumă a economiilor locale, regionale, macroregionale și globale, asupra locurilor de muncă, asupra dinamicii instrumentelor antreprenoriale, poziționării și forței acestora, în dorința ca economia să devină subiect major al procesului de modernizare, într-o mondializare desfășurată cu o dinamică extraordinară în lumea zilei de astăzi.

În această stare, am impresia că suntem în absurdul construcției economiei de piață fără capital și fără piață sau fără capital suficient și fără piață suficientă. Capitalul activ și util a început să se dizolve într-o masă adormită cu o percepție infinită greu de înțeles, iar piața se consolidează pietrificându-se ca fiind a altora, și poate nu a celor mai influenți, mai pregătiți și mai serioși. Aflându-ne într-o așteptare circulară, capitalul așteptând vremuri mai bune și populația așteptând, la rându-i, sosirea capitalului, ne-am obișnuit, considerând că această stare este una a normalității, cu o dezvoltare pe principiile difuziei, adică dezvoltarea și progresul altora, poate, sau în mod sigur, și poziția, și acțiunea acestora față de noi, constituie, în mod sigur, baza de suport a dezvoltării noastre.

Acum, după ce am parcurs douăzeci de ani de construcție a economiei de piață, desfășurată sub concretețea a două motivații acceptate cvasiunanim, acelea de integrare în spațiul Uniunii Europene și în structurile NATO, consider că acestea nu au fost suficiente pentru a aduce mulțumirea și bunăstarea căutată și așteptată de foarte mult timp. La întâmplările perioadei amintite, la pierderile și câștigurile cuantificate, dar imposibil de însumat după regulile elementare matematice, consider că astăzi se poate trăi dacă există un catalizator, un motor, un dătător de speranță care se exprimă simplu și clar prin antreprenoriat. Astăzi, când pentru foarte mulți, bătrâni și tineri, speranța a plecat, consider că este de datoria noastră de a o reconstrui. Efortul nu este ușor, pentru că nu este ușor să miști România, chiar dacă dorințele exprese ale ultimilor douăzeci de ani nu s-au împlinit, existând, din păcate, de multe ori la nivel generalizat, sentimentul că o cumințenie a așteptării sau o ură a nemulțumirii ne vor da resursele de care avem nevoie. Pentru a reclădi speranța avem nevoie de povești adevărate de succes, petrecute în apropierea noastră, cu noi sau cu cei care ne sunt foarte apropiați la nivelul devenirii noastre.

Pornind de la importanța spiritului antreprenorial, ne putem întreba care sunt valorile spiritului antreprenorial dezvoltate și promovate de-a lungul timpului și cum s-au materializat, comparând anumite perioade, prin efectele pe care le-au creat la nivelul individului și la nivelul comunității. Are România exemple pozitive, mai valorează ele ceva pentru noi acum? Consider că are, unele din perioada interbelică fiind extraordinare, valorând foarte mult pentru noi nu numai în plan istoric, ci și la nivelul modelului pentru construcțiile actuale. Privind și comparând construcțiile economice ale anilor ’20 cu construcțiile sau destructurările economice ale anilor ’90, în dorința unor învățăminte pentru viitoarele acțiuni, poate ale următorilor douăzeci de ani, vă propun spre reflecție următoarele:

1. Situația dificilă de moment poate fi o oportunitate pentru construcțiile viitoare.

2. Elitele antreprenoriale, tehnologice și științifice europene trebuie să fie stimulate să lucreze cu eficiență pentru capitalul românesc.

3. Statutul trecut și actual al salariilor angajaților români, acela de a fi inferior mediilor europene, să fie depășit printr-o construcție făcută pe fundamente de devenire economică.

4. Mobilizarea fundamentală a capitalului românesc și utilizarea eficientă a capitalului global trebuie să devină o realitate a acțiunilor României.

5. Necesitatea ca în procesele de construcție comunitățile să fie împreună și să nu fie numai alături.

6. Adoptarea inteligentă a politicii porților deschise pentru dezvoltările care se doresc a fi făcute, cu observația că trebuie să știi la cine să deschizi ușa, cât timp să o lași deschisă și cât de deschisă să fie în acest proces de aducere a modernizării.

7. Aplicarea construcțiilor antreprenoriale pe principiile luptătorului de cucerire a pieței.

8. Punerea în practică a integrării economice eficiente a României în spațiul european, cu aceeași perseverență cu care se realizează europenizarea programatică a instituțiilor și procedurilor instituționale.

9. Urmărirea realizării în cadrul unui program și a unor politici însușite la nivel general a competitivității și calității europene pentru produsele și serviciile realizate în România.

10. Considerarea misiunii industriei ca proces de devenire națională în procesele de globalizare.

11. Aprecierea socialului ca penumbră a economicului, și nu a economicului ca penumbră a socialului.

12. Recuperarea rapidă, susținută și eficientă a decalajelor istorice și formarea specialiștilor în această direcție.

13. Realizarea urgentă a unui proces de unificare economică a României.

14. Realizarea unui proces de mobilizare exemplară a tuturor forțelor antreprenoriale, patronale, profesionale, cu precădere în perioadele de criză.

15. Realizarea unor programe de aducere a bogăției și a dezvoltării la nivelul comunităților prin fundamentarea unor planuri de dezvoltare economică, în care mediul privat să fie parte importantă în acest proces, în special în sectoarele productive.

În concluzie, acum, când există tot felul de preocupări, consider că România are nevoie de valori și trebuie să le promoveze, consider că sertarul trecutului trebuie deschis din când în când sau poate în permanență, pentru a ne arăta drumul parcurs și cel pe care urmează să-l parcurgem, pentru a aduce starea de bine generalizată și cuprinzătoare în înțelegerea și promovarea viziunii necesare la fundamentarea profundă a dezvoltării de care este nevoie. Pentru ce este necesar acest lucru? Pentru a reuși să înarmăm cât mai mulți cetățeni cu o stare care să-i ducă la acumularea cunoștințelor necesare unei construcții individuale, concrete și adevărate dezvoltării personale, care poate să ducă la bogăție, la afirmarea comunităților într-un spațiu larg, legat de valorile și piața europeană, în cadrul unor procese care țin din ce în ce mai mult de fenomenele globalizării. Printre altele, valorile care conduc la dezvoltare, pentru care este necesară promovarea, sunt antreprenoriatul, cultura antreprenorială, spiritul antreprenorial, deschiderea spre acțiune, gândirea creativă și pozitivă, curajul, capacitatea de analiză, puterea de a colabora și de a dărui, capacitatea de a lupta și inteligența de a gestiona succesul și, în aceeași măsură, insuccesul și puterea de a fi vizionar. Dintre toate, din cele amintite și neamintite, consider că spiritul și acțiunea antreprenorială reprezintă valorile de esență, care însumează acțiuni și comportamente ce pot conduce la dezvoltare durabilă, cu o condiție, aceea dea nu uita de comportamentul moral și etic.

Din acest motiv, ținând cont de nevoile României și de experiențele pozitive desfășurate în cadrul țărilor dezvoltate, vă propun, stimați colegi, realizarea cu ajutorul Parlamentului a unui program național pentru promovarea și dezvoltarea antreprenoriatului la nivelul României.

În acest cadru, pentru început ar trebui să supunem dezbaterii parlamentare declararea "Zilei antreprenorului" și a unui "Apel al Parlamentului României pentru promovarea antreprenoriatului".

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 5 aprilie 2020, 1:26
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro