Tudor Ciuhodaru
Tudor Ciuhodaru
Ședința Camerei Deputaților din 14 septembrie 2011
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.98/23-09-2011

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-04-2020
02-04-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2011 > 14-09-2011 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 14 septembrie 2011

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.42 Tudor Ciuhodaru - declarație politică: - "SOS sinuciderea!"

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"SOS sinuciderea!"

Apreciez că suicidul este o problemă de sănătate publică cu determinism socioeconomic, ignorată de politicile actuale. În România numărul celor care își pierd viațaîn urma actelor suicidale este mai mare decât al celor decedați în urma accidentelor rutiere, iar numărul și gravitatea tentativelor suicidare este în continuă creștere, în contextul anomiei sociale. Voi depune la Camera Deputaților un proiect legislativ ce vizează asigurarea asistenței integrate a acestor pacienți, prin înființarea centrelor de suicidologie.

Un adult încearcă să se sinucidă în fiecare zi la Iași. 85,63% recurg la intoxicații acute exogene. Restul sunt reprezentate de plăgi autolitice, precipitare, strangulare, precum și autoincendiere sau ingestia corpilor străini (în general metalici). Ingestia de medicamente este cea care domină această patologie, iar frecvent utilizate sunt hipnoticele, sedativele și anxioliticele. Ca noutate, constatămapariția tentativelor de sinucidere pe fondul consumului recreațional de droguri de sinteză, precum și utilizarea din ce în ce mai frecventă a medicației cardiovasculareși oncologice (legat de disponibilitatea acestei medicații prin prevalența acestor boli în patologia generală) sau a asocierilor medicamentoase, ducând la forme clinice extrem de grave. În cazul toxicelor domestice, pe primele locuri se situează intoxicația cu insecticid și corozive, urmate de cea cu detergenți.

În ceea ce privește profilul unui astfel de pacient ce recurge la tentativa suicidară, constatăm că apar schimbări legate de factori sociodemografici și socioeconomici.

Se constată tendința de egalizare a tentativelor suicidare, în funcție de mediul de proveniență, astfel încât, deși mediul urban oferă 56,52% din tentativele suicidare, cele din rural au ajuns la 43,48%. Se pot lua în calcul condițiile socioeconomice similare în zonele suburbane sau metropolitane și pătrunderea rapidă a mediatizării excesive a acestor cazuri în rural. Aceeași tendință se constată și la distribuția pe sexe, în care constatăm creșterea ponderii bărbaților care recurg la tentative suicidare, prin utilizarea toxicelor, la 41,62% .

Vulnerabilitatea socială este reflectată și de categoria ocupațională a celor ce recurg la astfel de tentative și constatăm că 63,72% sunt fără loc de muncă sau șomeri, urmați de pensionari cu 18,63%. Tentativele de sinucidere în rândul studenților au ajuns la 2,48% din cazuri, dar pe a treia poziție se situează salariații ce recurg la intoxicații, 12,42%.

Aproape o treime din cei cu tentative suicidare au vârsta între 31-40 de ani (27,95%), iar două treimi (63,97%) din cei cu tentative suicidare sunt cei între 18-40 de ani. Dificultățile de integrare socială sunt factori precipitanți ai tentativelor de sinucidere ale tinerilor, iar în grupa 18-30 de ani s-au înregistrat majoritatea tentativelor de sinucidere pe fondul consumului de droguri de sinteză. Tentativele de sinucidere ale celor de peste 50 de ani reprezintă aproape o cincime din total, iar ponderea maximă (11,18%) sunt cei cu vârste între 51-60 de ani. Peste 61 de ani tentativele de sinucidere cresc liniar, atingând un nou maxim între 71-80 de ani. Pierderea statutului social, a locului de muncă, asocierea unei game largi de patologie în care depresia constituie o pondere importantă, reprezintă tot atâția factori favorizanți ai tentativelor suicidare ale celor de peste 50 de ani.

Mai bine de jumătate din tentativele de sinucidere prin intoxicații (54,66%) au loc în timpul săptămânii, dar se constată zile "pentru suicid" în care tentativele sunt numeroase - duminica-16,67%, joi-14,91% și marți-14,29%. Pot fi considerați drept factori precipitanți ai tentativelor suicidare conflictele casnice, asociate subsolicitării de la sfârșitul săptămânii, precum și vârfurile de adaptare - solicitare din cursul săptămânii.

Consumul de alcool nu poate fi considerat drept factor determinant sau precipitant al tentativelor de suicid, întrucâtîn peste 75% din cazuri alcoolemia a fost zero.

Intervalul orar cu incidență maximă a tentativelor de sinucidere este 18-24, când au loc 42,86% din tentativele de sinucidere, urmat de 12-18 (circa o treime) și în proporții relativ egale între orele 24-6 și 6-12. Dacă vorbim de premeditarea gestului suicidar și șansele de a fi descoperit de anturaj constatăm că multe dintre tentativele de sinucidere au loc în cursul nopții sau în condiții în care anturajul nu poate fi prezent.

Pacienții cu tentativă suicidară prin intoxicație ajung la spital transportați cu ambulanța (68,32%) - practic de două ori mai mulți decât cei ce ajung transportați de familie sau anturaj (29,81%) sau de SMURD (1,86%).

Peste 50% din pacienți necesită internare (52,17%, după ce beneficiază în urgență de tratament de suport volemic și respirator, măsuri de depurare a toxicului prin lavaj gastric, diureză osmotică și antidotism, asigurate de medicii de urgență-toxicologie, iar 37,89% necesită continuarea conduitei terapeutice în Toxicologie-ATI.

Considerăm suicidul o problemă de sănătate publică, din păcate subevaluată în România. Pe lângă cutume și aprecieri peiorative la nivel social se adaugă lipsa programelor naționale în acest domeniu. Pe statistici naționale nu putem remarca decât faptul că sinuciderea e principala cauză de moarte violentă pentru grupa de vârstă 15-34 de ani, depășind numărul celor decedați în accidente rutiere, casnice sau de muncă, precum și a celor decedați în urma agresiunilor. În ceea ce privește tentativele suicidare, situația este și mai dificilă. Nu există centre care să abordeze integrat pacientul suicidar și nici măcar asistență psihologică la nivel spitalicesc pentru cei care recurg la o astfel de conduită; nu există posibilitatea asistenței psihologice sau programe de identificare a celor cu risc suicidar. Nu mai miră pe nimeni că recidiva gestului suicidar este din ce în ce mai frecventă și că aceasta are loc în prima săptămână lună după externare.

Costurile legate de terapia acestor pacienți sunt importante și includ asistența de urgență asigurată de ambulanțe, de unitățile de primire urgență cu experiență în terapia intoxicațiilor acute exogene, secții de terapie intensivă, precum și asistența psihologică necesară pe durata spitalizării și la externare.

În aceste condiții, este evidentă necesitatea prevenției prin stabilizarea unor "zone fierbinți" sau "hărți de risc suicidar", în care să se intervină prin programe de informare și educare, precum și asigurarea asistenței psihologice, precum și de necesitatea unor centre de suicidologie (cum exista la Seghed, în Ungaria), în care abordarea unui astfel de pacient să se facă integrat, incluzând pe lângă măsurile terapeutice de urgență și asigurarea suportului psihologic/psihiatric, în vederea diminuării riscului de recidivă. Aceste centre ar avea și rol de formare a personalului, care să poată interacționa eficient cu astfel de pacienți fragili sub aspectul abordului terapeutic, precum și de cercetare pentru adaptarea permanentă a programelor la evoluția fenomenului.

Depresia este boala ce va domina acest secol, iar interrelația sinucidere-depresie va necesita noi abordări în prevenție și terapie.

O astfel de problemă de sănătate publică nu poate fi rezolvată doar de inițiative bazate pe voluntariat (precum "CIRTITA" la Iași), ci necesită o abordare unitară la nivel național.

În aceste condiții, voi propune printr-un proiect legislativ înființarea unui centru-pilot de toxicologie-suicidologie la Iași. Avem experiența și expertiza necesare în managementul pacienților cu intoxicații exogene (atât în scop suicidar, cât și cele accidentale și recreaționale) confirmată de Parlamentul European și Consiliului Europei, precum și soluții pentru funcționarea unui astfel de centru. Sunt necesare modificări și în legislația privind asigurarea asistenței psihologice și îi invit pe cei care lucrează în acest domeniu să ne ofere soluțiile pentru ca această asistență să poată fi asigurată unitar.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 4 aprilie 2020, 22:30
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro