Domnul Marian Neacșu: Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Aș vrea să remarc, de la bun început, că și acest proiect normativ manifestă același nivel formal. El survine ca urmare a intervenției Fondului Monetar Internațional, în urma semnării Acordului stand-by. Și, potrivit prevederilor Acordului stand-by, trebuia să adoptăm măsuri referitoare la falimentul instituțiilor de credit până la data de 31 martie 2010. Evident că, și de astă dată, Guvernul României și-a dovedit suficiența și a adoptat, prin ordonanță de urgență, acea Ordonanță nr.37 pe 14 martie. Mă rog, puțină întârziere n-ar fi trebuit să deranjeze pe nimeni, dar este totuși încă un semnal de alarmă asupra seriozității cu care tratăm fiecare dintre demersurile la care suntem nevoiți să fim parte. O altă abordare ar trebui să fie... și este, în opinia mea, una constructivă. Am urmărit cu mult interes dezbaterile actului normativ anterior și evident că am sesizat modul în care fiecare dintre colegii mei antevorbitori a ridicat probleme serioase, importante, și am reținut de aici invitația la dialog și la cooperare. Evident că fiind sub influența acelor îndemnuri și a relației, dacă vreți, personale pe care mi-o propun, care ar trebui să fie una constructivă, dar constructivă dintotdeauna, între putere și opoziție, nu numai atunci când puterea are interes, vă reafirm faptul că, referitor la acest proiect normativ, grupul nostru parlamentar va vota proiectul normativ de aprobare a ordonanței, din două considerente. Primul dintre ele este acela că, în materia falimentului instituțiilor de credit, Banca Națională capătă un rol extrem de important, așa cum este normal, să iasă din zona contemplativă și să se implice în mod serios, deși, dintr-un anumit punct de vedere, mi se pare cumva nepotrivit ca în perioada în care - parafrazându-l pe Mark Twain - economia americană stă să intre în recesiune și datoria publică a atins un maxim istoric, în condițiile în care zona euro este una convulsivă și neașezată și, mergând până la capăt, nici economia românească nu se simte prea bine, a vorbi despre falimentul instituțiilor de credit este ca și cum ai vorbi despre funie în casa spânzuratului. Dar, cu toate acestea, sporindu-se, în mod evident, rolul Băncii Naționale, apreciem că este cea mai importantă dintre măsurile care puteau să fi luate. Și nu este acesta singurul lucru care ne determină să avem o poziție, evident, constructivă, ci mai ales acela că, pe poziția a doua, în ordinea creanțelor privilegiate, în cadrul puțin probabil, sperăm noi, și evident, de nedorit, al falimentului vreuneia dintre instituțiile de credit din România, pe acea poziție 2 se vor afla depozitele garantate ale populației - atâtea câte mai sunt în momentul acesta într-o țară sărăcită și secătuită - și evident că socotim aceste lucruri ca fiind pozitive. Încă o dată, vă spun că n-ar trebui să vă surprindă, atunci când s-au discutat probleme care sunt de maxim interes pentru cetățenii României, pentru bunul mers al economiei României, opoziția și Partidul Social Democrat au avut o poziție constructivă și serioasă. Vom vota pentru acest proiect normativ.
|