Şedinţa Camerei Deputaţilor din 6 septembrie 2011

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
		1.13	Ion Dumitru - declaraţie politică având subiectul "Pădurea, principala resursă a zonei montane, trebuie să devină principalul obiectiv al dezvoltării rurale";

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Ion Dumitru: "Pădurea, principala resursă a zonei montane, trebuie să devină principalul obiectiv al dezvoltării rurale" Istoria demonstrează că pădurea a fost o componentă implicită a sistemului de agricultură denumit agrosilvo-pastoral. Până în secolul al XVII-lea pădurile acopereau între 2/3 şi 3/4 din suprafaţa teritoriilor ocupate de români, oferind populaţiilor locale cvasitotalitatea mijloacelor de existenţă: păşunile şi fâneţele pentru creşterea animalelor, lemne de foc, de construcţie şi materie primă pentru meşteşugari, vânat, fructe de pădure, ciuperci şi nu în ultimul rând refugiu în vremuri de restrişte. Înmulţirea populaţiei şi dezvoltarea comerţului cu vite şi apoi cereale au declanşat în secolul XVIII şi în cel următor defrişarea masivă a pădurilor, pentru a face loc de păşune şi apoi de arătură. Tăierile abuzive au continuat şi în secolul XX până când în 1948, fondul forestier al României mai însuma 6.705 mii ha. Regimul totalitar a naţionalizat pădurile ca "bun al întregului popor" şi le-a exploatat în folos propriu, cheresteaua şi produsele manufacturate din lemn fiind printre produsele cele mai solicitate la export. Evoluţia fondului forestier în perioada regimului totalitar nu a fost una pozitivă, cu toate programele de împădurire derulate în epocă. Statistica vremii consemnează pentru fondul forestier naţional o suprafaţă de 6.446 mii ha în 1950 şi 6.372 mii ha în 1989, cu 74 mii ha mai puţin. În perioada postcomunistă, defrişările cu voie sau fără voie au continuat, pe seama acestora punându-se o mare parte din calamităţile naturale ale tranziţiei. Statistic vorbind, fondul forestier naţional nu a suferit modificări semnificative după anul 1989. În schimb, acţiunile de refacere a pădurilor, respectiv împăduririle, au fost mult mai reduse. Negocierile cu Uniunea Europeană au conţinut doar prevederi vagi la subcapitolul Dezvoltare rurală, şi anume măsuri de agromediu. De aceea, Guvernul României trebuie să ia măsuri urgente, conform Planului Naţional Strategic, şi să rezolve criza patrimoniului forestier, prin creşterea suprafeţei totale de vegetaţie forestieră de la 26,7% la 35%, cât este media Uniunii Europene, respectiv de la 0,25 ha pe cap de locuitor, la 0,35 ha/locuitor, cât este media în Uniunea Europeană.