Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 27 iunie 2011
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.85/07-07-2011

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
19-03-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2011 > 27-06-2011 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 27 iunie 2011

2. Mesajul Președintelui României, adresat Parlamentului, cu privire la probleme de politică internă

Doamna Roberta-Alma Anastase:

................................................

În prima parte a ședinței de astăzi avem mesajul Președintelui României, adresat Parlamentului, cu privire la probleme de politică internă.

Îl invit la tribună pe domnul Traian Băsescu, președintele României.

Domnule președinte, vă rog. (Aplauze)

Domnul Traian Băsescu - președintele României:

Doamnă președinte a Camerei Deputaților,

Domnule vicepreședinte al Senatului,

Distinși membri ai Parlamentului,

Domnule prim-ministru,

Stimați membri ai Guvernului,

Distinși invitați,

Prezența mea astăzi în Parlamentul României este legată strict de propunerea de revizuire a Constituției. Am considerat că este un gest obligatoriu să mă prezint în fața Parlamentului pentru a prezenta câteva din elementele de revizuire a Constituției.

Ca urmare a propunerii venite din partea Guvernului, am inițiat Proiectul de revizuire a Constituției pe care vi-l supun spre dezbatere și adoptare, împreună cu avizul primit din partea Consiliului Legislativ și cu decizia Curții Constituționale.

Aici mi-aș permite un comentariu. De la președintele Senatului am primit o scrisoare prin care mi se solicita să introduc eu, ca inițiator, modificările, în Proiectul de revizuire a Constituției, solicitate de Curtea Constituțională. Acest lucru nu este posibil, pentru că în decizia Curții Constituționale sunt decizii pe care le pot accepta, cele care contravin art. 152 din Constituție, și sunt și propuneri care nu fac parte din intenția mea de revizuire a Constituției, ca atare, nu puteau fi incluse în proiect.

Am considerat că cel mai corect lucru este să las Parlamentului libertatea de a accepta sau nu atât propunerile din documentul Consiliului Legislativ, cât și pe acelea din decizia Curții Constituționale.

Aș vrea să fac precizarea că în decizia Curții Constituționale, deși nu sunt imperative, sunt recomandări care pot fi luate în considerație și care ar duce la îmbunătățirea textului, dar asupra acestui lucru, cu certitudine, vă veți pronunța dumneavoastră.

Proiectul de revizuire a Constituției pe care vi-l propun astăzi are în vedere următoarele aspecte:

În primul rând, transpunerea rezultatului referendumului din toamna anului 2009, și anume trecerea la un Parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane.

Consider că este o obligație constituțională, care decurge din art. 2 al Constituției României, pe care îl citez: "Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum." Subliniez, Constituția precizează că referendumul este modul de manifestare directă a suveranității poporului.

La alin. (2) din același articol se precizează: "Niciun grup și nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu."

Sunt motive temeinice pentru schimbarea structurii Parlamentului, deoarece, în actualul sistem bicameral, cele două Camere ale Parlamentului se comportă ca un sistem monocameral prin adoptarea tacită a legilor în prima Cameră sesizată și reprezentativitatea identică a senatorilor și deputaților.

Modificarea structurii bicamerale a Parlamentului a determinat, la rândul său, modificarea unui număr semnificativ de articole în Proiectul de revizuire a Constituției.

Vă propun un sistem de legiferare mult mai eficient și care dă posibilitatea Parlamentului de a-și exercita cu adevărat rolul de autoritate legiuitoare a țării.

Astfel, în ceea ce privește procedura de dezbatere și adoptare a legilor, orice propunere legislativă și proiect de lege vor fi dezbătute și votate în plen, în două lecturi, la cel puțin 30 de zile distanță. În cadrul primei lecturi, dezbaterile și votul se vor face pe articole. În cadrul celei de-a doua lecturi, dezbaterile și votul se vor face pe articole, urmate de votul final pe întreaga lege.

Acest sistem are avantajul că nu s-ar mai întâmpla ce se întâmplă marțea, când se votează zeci de legi și foarte puțini știu ce s-a votat.

Totodată, Parlamentul poate adopta proiecte de lege sau propuneri legislative în procedură de urgență, prin reducerea termenului de 30 de zile, la cererea Guvernului sau din proprie inițiativă.

În al doilea rând, am avut în vedere responsabilizarea activității puterii judecătorești prin instituirea unei răspunderi a magistraților și prin creșterea transparenței activității CSM.

În acest sens, am propus ca reglementarea răspunderii judecătorilor și procurorilor să se realizeze prin lege organică. Fac o paranteză: deja avem mult prea multe hotărâri, decizii la CEDO care amendează statul român sau pune la plată statul român, pentru că mulți dintre petenții, petiționarii din România nu-și găsesc dreptatea în justiția românească.

În același timp, am mai spus-o public de curând și o mai spun o dată, deja s-a ajuns ca arestările pentru 29 de zile, pentru 60 de zile să fie o practică, iar, după ce se constată că omul trebuie pus în libertate, pentru că nu se confirmă faptele, niciun procuror nu răspunde.

România nu poate deveni un stat polițienesc, iar, dacă politicul nu atinge justiția - nici judecători, nici procurori -, nu cred că putem tolera ca, fără răspundere, să facă politică domnii procurori. (Aplauze)

Stabilirea răspunderii magistraților reprezintă un element important în aprecierea eficienței justiției.

De asemenea, pentru evitarea situațiilor cu care ne-am confruntat în ultimul timp, în Proiectul legii de revizuire a Constituției am propus obligația judecătorilor de a se supune Constituției, legii și deciziilor Curții Constituționale, al căror caracter obligatoriu nu a fost întotdeauna respectat de instanțele de judecată.

Pentru o consolidare a principiului separației și echilibrului puterilor în stat, am considerat că este cazul ca Președintele României să nu mai fie parte a CSM, chiar și numai prin prezidarea ședințelor acestui for.

Pe de altă parte, activitatea CSM trebuie să fie una transparentă.

Tocmai de aceea, am propus interdicția adoptării hotărârilor CSM prin vot secret și obligativitatea motivării acestora.

Tot în legătură cu activitatea CSM, am propus ca mandatul membrilor acestui for să nu poată fi prelungit sau înnoit. Și vă aduceți aminte deficiențele constatate în alegerile pentru CSM chiar anul acesta, când unii domni judecători interpretau nici mai mult, nici mai puțin, că ei pot trece peste lege și pot avea două mandate.

În al treilea rând, am considerat că avem nevoie de clarificarea raporturilor instituționale între Parlament, Președinție și Guvern, știut fiind faptul că problemele apărute între aceste autorități publice au condus la adevărate blocaje a căror soluționare a depins deseori de deciziile Curții Constituționale.

De aceea, ținând cont de jurisprudența Curții Constituționale - deci, repet, ținând cont de jurisprudența Curții Constituționale - am propus clarificarea raporturilor constituționale dintre președinte și prim-ministru în ceea ce privește revocarea și numirea unor membri ai Guvernului, prin instituirea obligației de consultare prealabilă între cei doi. Acest lucru își propune atingerea unui punct de vedere comun între cei doi exponenți ai Executivului.

Din nevoia de a clarifica textul constituțional - și având în vedere deciziile pronunțate de către Curtea Constituțională - am propus și clarificarea textului referitor la exercitarea interimatului funcției de ministru.

În ceea ce privește posibilitatea Guvernului de a-și asuma răspunderea în fața Parlamentului, am introdus în proiect o restricție, respectiv posibilitatea Guvernului de a-și angaja răspunderea o singură dată în aceeași sesiune, cu excepția Proiectului Legii bugetului de stat și Proiectul Legii asigurărilor sociale.

Totodată, am propus clarificarea procedurii de organizare a referendumului național. Această modificare stabilește procedura și instituie un termen în care Parlamentul trebuie să se pronunțe asupra avizării propunerii președintelui.

Un alt aspect vizat de către Proiectul de revizuire a Constituției îl reprezintă condiționarea procedurii de suspendare din funcție a Președintelui României de avizul favorabil al Curții Constituționale, întrucât numai Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției.

Prin această modificare se asigură că demersul Parlamentului de suspendare a șefului statului este unul constituțional și se realizează un echilibru în raporturile dintre președinte și Parlament cu privire la suspendarea din funcție.

Domnilor senatori și deputați,

În momentul de față, prevederile constituționale se află în contradicție cu realitatea politică: pe de o parte, președintelui i se cere să fie neutru în raport cu partidele politice. Pe de altă parte, președintele poate fi suspendat de o majoritate a Parlamentului. Este clar că însuși textul Constituției îl determină pe președinte ca, în dorința de a-și exercita mandatul și de a-și îndeplini obiectivele, să vegheze la a avea o majoritate în Parlament. Altfel, nu are nicio posibilitate nici să-și exercite mandatul, nici să-și ducă la îndeplinire, măcar parțial, programul cu care a câștigat alegerile.

Acesta este motivul pentru care am considerat că trebuie realizat un echilibru între o majoritate parlamentară și președinte. Altfel, așa cum este scrisă acum Constituția, practic, nu este posibilă coabitarea, decât dacă președintele devine un instrument al unei majorități, cât de fragile, dar majoritate, pentru că oricând poate fi suspendat printr-un vot al majorității parlamentare. Deci, așa cum este scrisă acum, Constituția exclude coabitarea.

Pentru celeritatea procedurii parlamentare de învestire a Guvernului și pentru a nu se prelungi foarte mult situațiile de criză guvernamentală, am propus instituirea unui termen de 10 zile în care Parlamentul să se pronunțe asupra formării noului Guvern. În caz contrar, după trecerea celor 10 zile, Guvernul propus va fi considerat respins, iar președintele va desemna un alt prim-ministru.

Acest termen vine să preîntâmpine lipsa unui răspuns din partea Parlamentului pentru formarea noului Guvern, având în vedere că actuala Constituție nu reglementează situația în care Parlamentul refuză să ia în discuție propunerea pentru formarea Guvernului.

V-aș aminti că în anul 2009 am trecut printr-o astfel de situație. În plină criză, Parlamentul nu s-a întrunit pentru a da un vot de învestitură Guvernului și am stat aproape trei luni fără ca România să aibă Guvern, deși astăzi foarte mulți se întreabă de ce nu s-au luat măsuri la timp. Trei luni am avut Guvern interimar în anul 2009.

O altă propunere privește reducerea intervalului de timp, de la 60 de zile la 45 de zile, după care poate fi dizolvat Parlamentul, dacă acesta a respins cel puțin două solicitări de învestitură a Guvernului, pentru a nu se prelungi excesiv situațiile de criză guvernamentală.

Tot în ceea ce privește termenele, am propus scurtarea perioadei în care Guvernul va organiza alegeri pentru funcția de Președinte al României de la trei luni la două luni, la 60 de zile, de la data la care a intervenit vacanța funcției de președinte.

Pentru menținerea stabilității vieții politice, am apreciat ca fiind utilă restrângerea prerogativelor președintelui pe durata interimatului funcției prezidențiale, astfel încât, în acest interval, nu vor putea fi exercitate atribuțiile de desemnare a unui candidat pentru funcția de prim-ministru și de numire a unui nou Guvern, cu excepția situației în care s-a produs suspendarea de drept a Președintelui României pentru punerea acestuia sub acuzare pentru înaltă trădare.

În al patrulea rând, am considerat oportună clarificarea unor reguli constituționale referitoare la calitatea României de stat membru al Uniunii Europene și NATO. Actuala redactare a art. 148 și art. 149 corespunde fazei de preaderare.

În vederea alinierii legislației române la reglementările Uniunii Europene, am propus o serie de modificări. Astfel, am precizat că România este stat membru al Uniunii Europene și exercită, în comun cu celelalte state membre, competențele stabilite de tratatele Uniunii Europene.

Totodată, am prevăzut procedura de ratificare în Parlament a tratatului prin care un nou stat aderă la Uniunea Europeană, procedură identică cu cea prevăzută pentru ratificarea actelor de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

Ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, nu numai prevederile tratatelor constitutive și ale celor de revizuire au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, ci și actele juridice cu caracter obligatoriu ale Uniunii Europene.

De asemenea, din perspectiva calității României de stat membru NATO, este nevoie ca instituțiile statului să aducă la îndeplinire obligațiile ce-i revin țării în această calitate.

Prin reformarea textului constituțional, este prevăzută expres în sarcina Parlamentului, Președintelui României și Guvernului îndeplinirea obligațiilor ce rezultă din participarea României la Tratatul Nord-Atlantic.

În al cincilea rând, propunerile din Proiectul de revizuire a Constituției vizează reglementarea unor probleme financiare ale statului.

În acest sens, Proiectul legii de revizuire a Constituției completează legea fundamentală cu noi reglementări privind politica financiară a statului.

Statul român are obligația de a evita deficitul bugetar excesiv, încadrând acest deficit într-un maxim de 3% din produsul intern brut și datoria publică într-un maxim de 60% din produsul intern brut.

De asemenea, am propus ca împrumuturile externe să se facă, de regulă, numai pentru investiții, astfel încât să evităm realizarea de împrumuturi destinate consumului.

De la aceste restricții, am avut în vedere și două excepții:

  1. În cazul producerii unei catastrofe naturale sau ivirii unor situații excepționale, cu impact negativ semnificativ asupra finanțelor publice sau
  2. Pentru prevenirea consecințelor unor calamități naturale sau ale unui dezastru deosebit de grav.

Cu acordul majorității membrilor Parlamentului vor putea fi contractate în aceste situații și alte împrumuturi externe.

În al șaselea rând, am considerat importantă reglementarea unor probleme apărute în practică, legate de lupta împotriva corupției.

Astfel, am optat pentru mărirea duratei pentru care se poate dispune reținerea unei persoane de la 24 de ore la 48 de ore, întrucât termenul de 24 de ore s-a dovedit, în practică, insuficient.

Vă pot spune, din cele observate, că, spre exemplu, atunci când s-a pus problema anchetării sau reținerii unor grupuri mai mari, foarte mulți au avut dificultăți în a-și asigura avocați, iar, de multe ori, judecătorii au trebuit să judece noaptea, la ora 2.00 sau la ora 3.00, din cauza termenului de 24 de ore.

Cred că un termen de 48 de ore este și în avantajul celui suspectat, a celui reținut, pentru că își poate asigura o apărare corespunzătoare, dar și judecătorii pot să judece, nu sub presiunea celor 24 de ore, și, mai ales, au timp să-i mai întrebe pe procurori și despre soliditatea probelor.

În sfârșit, pentru a nu apărea probleme pe planul aplicării în timp a Legii de revizuire a Constituției, am introdus o serie de dispoziții tranzitorii.

Astfel, Legea de revizuire a Constituției va intra în vigoare numai după aprobarea ei prin referendum.

În ceea ce privește instituțiile prevăzute de Constituție, existente la data intrării în vigoare a legii de revizuire, acestea rămân în funcție până la constituirea celor noi.

În consecință, mandatele membrilor acestora nu vor fi afectate.

De asemenea, până la întrunirea legală a noului Parlament, proiectele de lege și propunerile legislative în curs de legiferare se vor dezbate și aproba conform dispozițiilor constituționale actuale.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Proiectul Legii de revizuire a Constituției are în vedere exercitarea prerogativelor celor trei puteri în stat pe baza principiului separației și echilibrului, fără a stabili însă mai puține atribuții pentru una sau alta dintre ele decât cele prevăzute în prezent în actuala Constituție, dar cu obligația acestora de a acționa cu o mai mare responsabilitate.

Instituțiile nu pot acționa coerent, dacă nu au un cadru constituțional care să le definească cu precizie rolul și competențele, dar, mai ales, limitele.

Am încredere în înțelepciunea dumneavoastră și vă reamintesc că avem datoria, ca oameni politici responsabili, să contribuim la modernizarea sistemului constituțional românesc și, în același timp, avem obligația politică să răspundem imperativelor referendumului din noiembrie 2009.

Acestea au fost cele despre care am vrut să vă informez cu privire la revizuirea Constituției.

Înainte de a încheia, aș vrea să fac totuși câteva comentarii cu privire la unele articole ce au fost respinse prin decizia Curții Constituționale. Eu cred că aceste articole ar putea fi reformulate de Parlament, în așa fel încât să ajute la acceptarea lor de către Curtea Constituțională, atunci când lucrarea va fi terminată la Parlament.

Aș vrea să mă refer la două aspecte. În proiectul pe care eu l-am inițiat, conform Constituției, la propunerea Guvernului, vizam și capitolul "Imunitate". Cred că este esențial pentru credibilitatea Parlamentului. În momentul de față, foarte mulți cetățeni români cred că parlamentarii beneficiază de imunitate pentru ilegalități. Foarte puțini știu că orice parlamentar chemat la parchet trebuie să meargă ca orice cetățean. Singurul lucru pentru care parlamentarul mai este protejat în fața procurorilor este legat de arestare. Un parlamentar nu poate fi arestat fără aprobarea Camerei din care face parte. Eu cred că nimeni - dintre membrii Parlamentului - nu se ferește de acest lucru, pentru că nu cred că avem oameni în situația de a fi arestați. De aceea, cred că ar fi o mare greșeală dacă nu ați accepta limitarea imunității acolo unde ea este, de fapt, în acest moment - cu excepția, repet, a arestării -, și anume la ideea de imunitate pentru declarații politice și pentru atitudini politice.

Cred că Parlamentul României are nevoie să dea cetățenilor relaxarea că parlamentarii nu sunt deasupra legii. În același timp, prin propunerile de revizuire, cred că se realizează și un echilibru deja, pentru că, dacă se va aproba articolul în care propun ca magistrații, fie ei judecători sau procurori, să răspundă pentru erori în baza unei legi organice, cred că echilibrul de care este nevoie se creează, iar o astfel de lege ar fi de natură să pondereze tentația abuzurilor împotriva oricui, nu numai a parlamentarilor.

Un al doilea comentariu pe care l-aș face și pentru care, de asemenea, am rugămintea să priviți, dacă există posibilitatea să găsiți o soluție în Constituție, este legat de art. 44 alin. (8) în care se spune foarte clar că averea nu poate fi afectată, dar se continuă - și aceasta este fraza pe care eu am încercat să o elimin - cu prezumția că orice avere este licită.

În decizia Curții Constituționale veți observa că, după ce Curtea Constituțională își menține punctul de vedere că trebuie menținută la alin. (8) prezumția că averea este licită, pe urmă, Curtea Constituțională dă drumul Parlamentului și Guvernului să inițieze o lege prin care să se transpună în legislația română Decizia 2005/212 JAI, din 24 februarie 2005.

Această decizie este un act normativ european și toate statele Uniunii Europene au avut obligația ca până în martie 2007 să implementeze această decizie în propria legislație.

Dacă ați observat și vecinii bulgari au anunțat că au adoptat legea, care va intra în vigoare la 1 ianuarie. Această decizie, ca și legea vecinilor bulgari, se referă la confiscarea averilor ilicite, prin inversarea sarcinii probei. Deci la nivelul Uniunii Europene există în toate legislațiile statelor membre, mai puțin în legislația României și Bulgariei, soluția de inversare a sarcinii probei pentru cei care au fost condamnați la minimum un an de închisoare.

De asemenea, decizia Consiliului Justiției și Afacerilor Interne (JAI) precizează și dreptul și obligația statului de a merge la confiscare extinsă. Este una din prevederile legislative care funcționează pe tot teritoriul Uniunii Europene și care vizează lupta împotriva corupției.

Vreau să știți că nu numai România este o țară care are probleme legate de corupție. Toate statele Uniunii Europene luptă împotriva corupției. Este adevărat, noi suntem mult mai puțin eficienți.

Aș profita de prezența mea în fața dumneavoastră... Deci acestea erau cele două articole asupra cărora vă rugam să reflectați.

Aș mai face o ultimă mențiune legată de Decizia Curții Constituționale. O propunere a Curții Constituționale este ca Parlamentul să analizeze dacă nu se poate crea incompatibilitate între calitatea de membru al Parlamentului și funcția de ministru. Personal, nu susțin această soluție, deși există în diverse legislații. În Franța, spre exemplu, sunt incompatibile, în Marea Britanie nu poți să fii ministru, dacă nu ești membru al Parlamentului. Deci cred că, din acest punct de vedere, eu, ca inițiator al proiectului de revizuire a Constituției, nu-mi asum această propunere, cu atât mai mult cu cât orice Guvern are nevoie de o legătură mai puternică decât în altă parte, poate, cu grupurile care susțin Guvernul.

Cu aceasta am epuizat subiectul Constituție.

Aș profita de prezența mea aici, cu atât mai mult cu cât în sală se află în primul rând majoritatea parlamentară, pentru a vă informa foarte pe scurt asupra unor concluzii ale crizei, și mă voi referi la două aspecte:

După cum știți foarte bine, în Uniunea Europeană există declanșată o criză a datoriilor statelor, o criză a datoriilor suverane. Analiza care s-a făcut chiar la acest consiliu, împreună cu președintele Trichet, păreședintele Băncii Centrale Europene, dar și cu șefii de state și de guverne, a confirmat ceea ce eu spun de câteva luni și vreau să vă spun acum în fața Parlamentului, pentru ca și unii și alții să știm același lucru: statele sunt în dificultate din două motive, în primul rând.

Primul este din cauza costurilor foarte mari de funcționare a statelor, materializate prin număr excesiv de angajați și salarii mult mai mari decât statul poate oferi în mod normal și a doua cauză a crizei datoriilor suverane este legată de cheltuielile foarte mari cu programele excesive de asistență socială;

Ce vă spun în continuare nu s-a spus acolo, pentru că este o lume în care lucrurile se spun indirect, dar statele în care vedeți datorii foarte mari să știți că au făcut ca și noi în anul 2007 și în anul 2008, numai că ei o fac de mai mult timp. Când s-au apropiat alegerile, au pierdut hățurile finanțelor publice și au ținut să tot înființeze programe prin care să dea tot mai mulți bani publici către populație pentru voturi.

Deci nu este România singura țară în care politicienii au avut neinspirația să cumpere voturi cu bani publici, dar noi avem șansa uriașă, pentru că datoria noastră încă nu a ajuns la 60%, nu a ajuns la 80%, nu a ajuns la 100%, nu a ajuns la 150%, ca în alte țări ale Uniunii Europene. De aceea, vă dau și cifrele. Spre exemplu, anul trecut cheltuielile cu programele sociale, dincolo de pensii pe care nu le discutăm sau incluzând și programele cu pensiile, cheltuielile cu programele sociale în România au reprezentat 46% din venitul bugetului de stat. Repet, 46% din venitul bugetului de stat. Au mai fost 25% cheltuielile cu salariile sectorului public, fără administrațiile locale, și am depășit 70% numai cu aceste două cheltuieli fixe, nu mai punem cheltuielile materiale și așa mai departe.

De aceea am privit, spre exemplu, la administrația locală. Foarte mulți spun a fost o chestiune anunțată pe genunchi și așa mai departe.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Nicidecum nu-i anunțată pe genunchi. Eu când nu mai reușesc cu partidele, încep să vorbesc public.

Subiectul reorganizării administrative a României este un subiect demult discutat cu premierul, demult discutat cu principalul partid de guvernământ, și sigur, am sesizat și lipsa de apetit a principalului partid de guvernământ pentru acest lucru, dar vă rog să priviți pe site-urile prefecturilor dumneavoastră. Veți constata că în fiecare județ există cel puțin 44-45 de deconcentrate ale ministerelor și agențiilor naționale.

Oameni buni, în anul 1989 nu erau nici jumătate. Despre ce modernizare a statului discutăm dacă în toți acești 20 de ani, cu toată descentralizarea făcută, noi am înființat continuu agenții, agenții, agenții. Să știți că sunt județe care au peste 50 de agenții, cum ar fi Tulcea, care are un regim special având Delta, și atunci și legat de Deltă sunt o serie întreagă de agenții și agențioare.

Nu este nicio exagerare când vă spun că, deși împreună am împins un sistem de descentralizare, fie că vorbim de Poliția Locală, fie că vorbim de școli, fie că vorbim de spitale, fie că vorbim de dreptul de a avea taxe locale și multe altele, în momentul de față, agențiile guvernamentale sufocă administrația locală. O sufocă, o încorsetează, și primarii și comunitățile nu pot reacționa și nu se pot pune în valoare. Gândiți-vă la această plasă întinsă de la București în toate județele patriei, cu peste 40 de agenții în fiecare județ. Nu a fost suficient numărul mare de agenții, am dat atribuțiuni și mai ales și-au luat atribuțiuni politice extrem de importante consiliile județene.

Dacă agențiile guvernamentale sufocă primăriile fie că sunt de comune, de orașe sau de municipii, prin birocrație, consiliile județene sufocă administrațiile locale, politic.

V-am spus această imagine pentru a vă sensibiliza la ideea simplificării administrației.

Nu mai vorbim că avem o administrație care a rămas casetată din anul 1968 pe județe mici, când cu totul altele erau obiectivele statului de atunci. Statul de atunci voia să supravegheze tot ce mișcă, să poată izola orice mișcare locală, să controleze oamenii, să controleze economia și așa mai departe.

Nu mai avem astăzi aceste obiective. Trebuie să lăsăm țara să respire prin două lucruri fundamentale: reducerea agențiilor guvernamentale și transferul atribuțiunilor către administrația locală, comună, oraș, municipiu. Nu cred că sunt răsturnați deștepții în agențiile guvernamentale din teritoriu, și cei nepregătiți în administrația locală. Dimpotrivă. De aceea, o restructurare masivă a agențiilor guvernamentale este necesară.

Al doilea lucru la fel de important sau mai important este să creăm spațiu pentru dezvoltarea proiectelor regionale, și asta nu se poate face cu o organizare administrativă de tip județ. În același timp, trebuie să depolitizăm administrația, și pilonii politizării administrației locale sunt consiliile județene.

Acestea au fost lucrurile pe care am dorit să vi le spun și poate să înțelegeți mai ușor de ce nu voi avea sau nu voi considera reorganizarea administrativă ca un obiectiv abandonat, chiar dacă acum majoritatea nu are un consens politic.

Reorganizarea administrativă este necesară. În același timp, știu că nu este un subiect foarte popular, pentru că foarte mulți profită spunând: vrei să nu mai ai județul tău? Vrei să rămâi pe drumuri? Nu ia nimeni conturul județului, dar haideți să luăm consiliul județean - conturul îl putem lăsa acolo -, haideți să luăm deconcentratele acestea și să facem de la nivelul Guvernului doar inspecții prin sondaj. Haideți să diminuăm numărul de ștampile pe care trebuie să-l primească fiecare cetățean, fiecare întreprinzător, fiecare primărie comunală, că are multe trepte deasupra. Haideți să lăsăm țara să respire. Este o propunere pe care v-o fac. Știu că nu vă arde de asta, ați avut o sesiune grea, plecați în vacanță, dar poate în vacanță vă gândiți, și în septembrie când ne revedem poate găsim o soluție comună să destrămăm plasa aceasta care apasă pe toate comunitățile, și din păcate, nici nu-i gratuită, costă statul extraordinar de mult și prin costuri directe, și prin elemente de corupție, slavă Domnului.

Eu vă mulțumesc mult, vă doresc o vacanță plăcută și mi-aș dori mult să găsiți acel consens pe care eu nu l-am găsit cu opoziția, în așa fel încât măcar obiectivul respectării referendumului din noiembrie 2009 să fie dus la îndeplinire.

Vă mulțumesc mult. Vacanță plăcută! (Aplauze)

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Îi mulțumim domnului președinte. Și, pentru a-i permite și Domniei Sale să se retragă, înainte de a intra în ordinea de zi, în continuare vă propun o pauză de câteva minute.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 29 martie 2020, 22:20
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro