Domnul Marius Cristinel Dugulescu: "Un semnal de alarmă pentru respectarea drepturilor copilului în România - 40 000 de copii abandonați" În deplină conformitate cu prevederile Legii nr.272/2004, respectarea și garantarea drepturilor copilului este guvernată de principiul respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al minorului, de principiul egalității șanselor și nondiscriminării, principiul responsabilizării părinților cu privire la respectarea și garantarea drepturilor copilului, principiul primordialității părinților cu privire la respectarea și garantarea drepturilor copilului, principiul asigurării unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil și, ca un principiu-corolar, principiul respectării demnității copilului. Enunțarea acestei suite de principii fundamentale și definitorii pentru protecția copilului nu face parte dintr-o retorică gratuită care surclasează empatia, ci reprezintă un semnal de alarmă față de statistica îngrijorătoare și dramatică a celor peste 40.000 de copii abandonați care trăiesc în România de astăzi. Prin rigiditatea ei, statistica nu poate comunica în sens plenar drama acestor copii de a crește ani de zile cu eticheta socială de "instituționalizați", orfani, într-un sistem social ineficient și palid în ceea ce privește aplicarea consecventă și eficientă a principiilor invocate adineaori. Chiar dacă bântuie astăzi, în unele medii politice și sociale, ideea că "statul social este irelevant în noua ordine socială", pledez cu deplină convingere pentru reconfigurarea și consolidarea sistemului de protecție socială a copiilor abandonați și instituționalizați, aflați în centrele de plasament ale României. Cei peste 40.000 de copii abandonați de părinți iresponsabili trebuie să beneficieze în mod direct de un cadru legislativ conectat cu nevoile sociale stringente în materia adopțiilor și a reintegrării acestor copii în familiile lor sau integrarea lor în familiile adoptive. Modificarea Legii adopțiilor nr.273/2004 a fost inițiată de membrii Senatului României, dar acest act normativ va trebui să primească legitimarea Camerei Deputaților, în calitate de Cameră decizională. Astfel, prin modificarea impusă legii, se prevede, în mod legitim, că în cazul în care părinții minorului nu sunt identificați în termen de 30 de zile, copilul va fi declarat adoptabil. În mod regretabil și inexplicabil, modificările nu vizează statutul copiilor cu vârste mai mari, care sunt majoritari în sistemul de protecție socială. Lentoarea și birocrația excesivă a procedurilor de adopție, perioada mare de timp în care minorii sunt declarați adoptabili, lipsa unui program social coerent postadopție, în ceea ce privește susținerea și asistența familiei adoptive, reprezintă impedimente sistemice și legale care trebuie înlăturate pentru că relativizează, în mod paradoxal, interesul superior al minorului: acela de a crește într-o familie care să-i garanteze în mod necondiționat respectarea drepturilor sale. Modificarea Legii adopțiilor nr.273/2004 se impune în mod irecuzabil, dacă urmărește interesul superior al minorului și previne orice formă de abuz, într-un context social românesc care trebuie să reinvestească cu deplină forță și putere socială principiul fundamental al respectării demnității umane, ca o garanție a recunoașterii drepturilor omului în România.
|