|
Domnul Constantin Severus Militaru: "Cum stopăm inflația LFO?" Pentru specialiștii în finanțe, inflația LFO, adică inflația legume-fructe-ouă, este o cifră seacă pe care o introduc într-un coș al inflației mai larg, pentru a determina starea economiei la un anumit moment dat. Pentru cetățenii din țările cu un grad de dezvoltare mai redus, inflația LFO este poate cel mai important indicator economic, adică acel indicator care le spune cu cât cresc prețurile pentru alimentele de bază. Știm cu toții că dacă în țările dezvoltate un cetățean nu afectează mai mult de 10% din veniturile sale pentru hrană, în țări precum România acest procent variază între 40% și 70%. Mult s-a vorbit în legătură cu acest subiect, puțin s-a făcut pentru atenuarea sa. Știm bine că el are o dublă cauză. Pe de o parte, creșterea excesivă a consumului în Asia Centrală și de Est a determinat o creștere uriașă a consumului. Pe de altă parte, producția agricolă nu a avut aceeași viteză de răspuns la această cerere mare. Nici în Europa lucrurile nu stau mai bine. Dacă Politica Agricolă Comună ajunsese în anii 60 la supraproducții, astăzi asistăm la importuri extracomunitare de anumite produse care tradițional se produceau în Europa. Importăm cartofi din Egipt, roșii din Turcia și fructe din zonele Africii Subsahariene. Nu pot să cred că în legătură cu prima cauză vom putea stopa creșterea de cerere venită din partea Chinei sau Indiei. Putem produce în schimb mai mult și mai eficient atât pentru noi, cât și pentru zonele extracomunitare. Dacă Republica Populară Chineză s-a impus pe plan mondial prin costul redus al factorilor de producție, cred că și Uniunea Europeană se poate impune pe plan mondial prin producțiile agricole ale României, Franței, Poloniei și Olandei. Politica Agricolă Comună trebuie revigorată și orientată nu numai către interiorul Uniunii, ci și către comerțul extracomunitar, de unde vin principalele influențe asupra inflației LFO.
|
