Răzvan Mustea-Șerban
Răzvan Mustea-Șerban
Ședința Camerei Deputaților din 22 martie 2011
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
02-04-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2011 > 22-03-2011 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 22 martie 2011

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.95 Răzvan Mustea-Șerban - declarație politică: "Despre adversarii de carton ai Codului muncii";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Răzvan Mustea-Șerban:

"Despre adversarii de carton ai Codului muncii!"

De luni întregi de zile agenda publică din România, dar și cea politică au fost monopolizate de dezbaterile aprinse în jurul proiectului Guvernului care propunea modificarea Codului muncii. O lege de o asemenea importanță avea nevoie de mult mai mult echilibru în comunicarea principalelor măsuri ce urmează să fie aplicate.

Din nefericire, opiniile favorabile acestui proiect, dar și argumentele obiective și documentate ale Guvernului aproape că nici nu și-au făcut simțite prezența, pentru că rezistența la schimbare, exacerbată de sindicate, a fost puternic susținută de opoziția parlamentară și uneori, nefiresc de imparțial, de unele canale de difuzare a informațiilor publice.

S-au auzit mai degrabă sintagme de genul: "Boc criminalul!" "Legiferarea sclaviei", "Adio, drepturi". Nu pot să nu mă gândesc, în acest context, la cât de contemporan a rămas un celebru dicton al premierului britanic Winston Churchill, care răspundea opozanților reformelor economice, pe care el însuși le demarase, astfel: "Mulți văd economia capitalistă ca pe un criminal ce trebuie spânzurat... puțini o văd însă ca pe un cal care trage la căruță".

Capitalismul pe care România a reușit să-l construiască în ultimele două decenii, cu plusurile și minusurile sale, nu putea să nu lase urme adânci și asupra societății românești, asupra structurilor economiei și mai ales asupra principalelor elemente ale pieței muncii.

Când spun acest lucru mă refer la faptul că perioada de criză economică, pe care România a traversat-o, a evidențiat mult mai clar problemele majore existente în sistemul economic românesc, în special cele legate de factorul muncă, și anume: un deficit uriaș de forță de muncă fiscalizată, o rată a șomajului foarte mare în rândul tinerilor absolvenți, o rată de ocupare cu peste zece procente mai mică decât media europeană.

A critica a priori dorința unui guvern, oricare ar fi acesta, de a răspunde prompt unor asemenea provocări dovedește, în mod clar, că nu poate fi vorba decât despre un gest de ipocrizie sau rea-voință.

Câți dintre cei care au criticat, fără argumente obiective de altfel, au și înțeles care sunt rațiunile modificărilor Codului muncii și mai ales sensul economic al termenului "flexibilizarea pieței muncii"?

Puțini sau deloc, vă asigur!

Dorința de flexibilizare a pieței muncii vine ca răspuns la rigiditatea ei de astăzi, la faptul că agenții economici cu activități sezoniere, temporare sau atipice nu aveau altă alternativă decât aceea de a utiliza forța de muncă într-un cadru neoficial sau, de ce să ne temem să spunem, de a utiliza munca la negru.

Aceasta pentru că legiuitorul, care a conceput Codul muncii în urmă cu opt ani de zile, nu a luat în calcul importanța pe care o au relațiile de muncă în activitatea sectorului privat, neglijând faptul că acest sector se află într-o continuă mișcare, ce influențează și utilizarea muncii.

Mă simt dator să spun, celor care au capacitatea să înțeleagă, că în afaceri nevoia de muncă nu poate fi condiționată legislativ, la fel cum nici programul de lucru nu poate fi stabilit prin vreo normă expresă. Fiecare angajator din România trebuie să beneficieze de condițiile necesare pentru a putea angaja pe criterii de performanță și pentru perioadele de timp pe care specificul activității sale le impune. Incapacitatea de a asigura aceste condiții au creat premisele angajării la negru chiar și în cadrul unor corporații de talie mondială, care nu erau obișnuite cu astfel de practici.

Și mai mult decât atât, gurile rele au acreditat teza conform căreia modificarea legislației muncii ar conduce la concedieri și la pierderi masive de locuri de muncă.

Nimic mai fals!

Modificările răspund tocmai necesităților actuale ale economiei de a putea angaja și mai multă forță de muncă în economia oficială și nu în cea subterană. Codul muncii, pe care Guvernul Boc și-a angajat răspunderea, nu desființează locuri de muncă, ci creează premisele ca acestea să fie mult mai numeroase și mai ales oficiale, care să garanteze oricărui angajat, indiferent de tipul de contract de muncă încheiat, respectarea deplină a drepturilor sale. Oare de ce opozanții fervenți nu au găsit argumente defavorabile și în privința creșterii gradului de securitate a muncii și consolidării drepturilor angajaților?

Cu toate că extinderea duratei contractelor de muncă pe termen determinat a reprezentat un punct nevralgic, necesitatea adoptării unei astfel de măsuri este motivată de situația contractelor de muncă pe termene scurte, care sunt practic inexistente și poate una dintre cele mai importante cauze care au generat munca la negru!

Nu am știință ca vreunul dintre cei peste trei milioane de români, care au optat să muncească în străinătate, să fi reclamat durata limitată a contractelor de muncă pe care le-au încheiat cu angajatorii italieni, spanioli, francezi sau germani.

Ipocrizia celor care au tot demonizat aceste măsuri merge chiar mai departe, concretizându-se în plagiatul grosolan pe care domniile lor l-au făcut acestor reglementări, prin asumarea independentă a unei inițiative legislative separate, înregistrate în luna martie la Parlamentul României ca inițiativă proprie.

Altfel spus, măsurile nu sunt bune dacă le aplică guvernarea actuală, ci sunt bune dacă le aplicăm noi, Uniunea Socialist-Muncitorescă!

O astfel de atitudine deplorabilă demonstrează lipsa de maturitate politică a unor partide și a liderilor lor, precum și lipsa de responsabilitate față de interesele românilor și ale economiei românești.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 3 aprilie 2020, 14:51
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro