Şedinţa Camerei Deputaţilor din 22 martie 2011

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
		1.73	Marius Cristinel Dugulescu - declaraţie politică: "Parteneriatul public-privat - oportunitate de revitalizare a sistemului sanitar românesc";

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Marius Cristinel Dugulescu: "Parteneriatul public-privat - oportunitate de revitalizare a sistemului sanitar românesc" La data de 1 noiembrie 2010 a intrat în vigoare Legea nr.178/2010 privind parteneriatul public-privat, învestind astfel cu forţă juridică ceea ce însemna până atunci mai mult un concept decât un mecanism de cooperare şi dezvoltare a principalelor sectoare de activitate, prin regândirea unor politice publice active şi coerente. Astfel, ca o supralicitare a importanţei parteneriatului public - privat în sistemul medical românesc, Ministerul Sănătăţii intenţionează să construiască şase spitale regionale de urgenţă prin parteneriatul public - privat. În acest sens, Guvernul României a aprobat un Memorandum privind aplicarea prevederilor Legii nr. 178/2010 a parteneriatului public-privat în vederea construirii unor noi unităţi sanitare în Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Târgu Mureş şi Timişoara. Proiectul de investiţii reprezintă o aplicare in concreto a parteneriatului public-privat, pentru că Ministerul Sănătăţii va participa în acest parteneriat cu terenurile pe care se vor construi spitalele, iar companiile eligibile cu finanţarea care va depăşi suma de 1,5 miliarde de euro. Astfel, din perspectiva activării parteneriatului, spitalul construit cu fonduri private va funcţiona în regim public, pacienţii beneficiind de tratament în acelaşi sistem al asigurărilor publice de sănătate ca în prezent, într-un spital public. Parteneriatul public-privat a depăşit în mod legitim stadiul de concept capitalist izolat într-o sferă abstractă şi îşi dovedeşte viabilitatea într-un sistem care aşteaptă de foarte mult timp o revitalizare susţinută de politici publice, care nu pot ignora obligaţia statului de a furniza asiguraţilor serviciile la care aceştia sunt pe deplin îndreptăţiţi conform legii. Iniţiativa Ministerului Sănătăţii este notabilă şi determinantă pentru infrastructura spitalicească din ultimii 30 de ani în România, dar într-o vreme de recesiune economică pentru România, paradigma parteneriatului public-privat poate fi aplicată şi spitalelor, unităţilor sanitare care întâmpină dificultăţi majore în asigurarea eficientă a actului medical. Externalizarea serviciilor imposibil de finanţat de la bugetul de stat către operatori privaţi, prin încheierea de parteneriate public-private, reprezintă o soluţie care va conduce în mod irecuzabil la relansarea unităţilor sanitare aflate în colaps şi la continuarea furnizării serviciilor ce se aflau în situaţia de a fi abandonate. Dacă privim la politicile publice impuse în domeniul sănătăţii de unele state membre ale Uniunii Europene, vom recunoaşte preeminenţa parteneriatelor public-privat şi implicit reiterarea unor modele de succes privind activarea parteneriatelor. Cu titlul de exemplu, se cuvine a aminti Clinica Charité din Germania, spitalele Landeskrankenhaus Feldkirch, Hohenems şi Bludenz din Austria şi sistemul de spitale regionale din Portugalia. Doamnelor şi domnilor deputaţi, veridicitatea reformei în sistemul sanitar românesc este condiţionată de susţinerea şi promovarea constantă a parteneriatelor public-privat în sistemul medical, prin eficientizarea serviciilor medicale, astfel încât sursele de finanţare externă să reprezinte investiţii pe termen mediu şi lung, dezvoltând totul după coordonatele unei culturi organizaţionale, cu respectarea dreptului la viaţă şi la sănătate al cetăţenilor români.