Plen
Ședința Camerei Deputaților din 23 noiembrie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.177/03-12-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 23-11-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 23 noiembrie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și în a doua parte de doamna deputat Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistată de domnii deputați Sever Voinescu-Cotoi, Dumitru Pardău și Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaților.

*

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Este ora 8,30.

Declar deschisă ședința consacrată astăzi prezentării de către dumneavoastră a declarațiilor politice.

O să începem această ședință cu crearea posibilității pentru opoziție de a prezenta declarațiile politice.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Căldură cu picătura, bani cu găleata;

Îl rog pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și-l rog să se pregătească pe domnul deputat Kötő Iosif, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule deputat Vasile Mocanu, mă bucur să vă revăd de dimineață și vă urez să aveți o zi frumoasă și o declarație politică consistentă.

Vă rog.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Ce bine ar fi ca să înceapă ședințele plenului Camerei Deputaților la ora exactă, așa cum începeți dumneavoastră declarațiile politice.

Stimați colegi,

"Căldură cu picătura, bani cu găleata"

Am atras de mai multe ori atenția că declarațiile hazardate, legislația incoerentă, deciziile bizare, ca și interesele politice ale actualei puteri vor fi mai periculoase pentru populație decât iarna care se apropie. Și nu m-am înșelat!

Nici nu au venit bine zilele mai reci ale acestui sfârșit de an că o mulțime de scandaluri stau să izbucnească. La Iași, aplicarea Ordinului Autorității Naționale de Reglementare pentru Servicii Comunitare de Utilități Publice nr.343/2010 a produs deja haos. Mai întâi, guvernanții, prin declarațiile referitoare la anularea subvențiilor și explozia cheltuielilor de întreținere, au silit o mulțime de români să facă un efort uriaș pentru a-și monta centrale de apartament. Acum, prin aplicarea ordinului mai sus pomenit, acești oameni se văd nevoiți să plătească nu numai gazul consumat, ci și căldura de la CET, de care tocmai scăpaseră.

Sunt blocuri în care, deși nu mai există nimeni branșat la sistemul centralizat de încălzire, facturile au venit deja încărcate cu 50%. S-au luat în calcul conductele din subsol ori țevile care trec prin apartamente, deși acestea au rămas reci.

Ieșenii sunt indignați și nu vor să plătească nimic în plus. Dacă iarna va fi la fel de grea precum cea de anul trecut, atunci la un apartament cu centrală, cheltuielile comune pe toată iarna se pot apropia de 400 de lei. După ce au investit mii de lei pentru a scăpa de "binefacerile" - remarcați ghilimelele - sistemului centralizat de încălzire ca și de vecinii rău-platnici, ieșenii se văd nevoiți să suporte în continuare pierderile unui sistem pe care actuala putere nu a reușit decât să-1 îmbolnăvească și mai tare.

Noi știm că iarna nu-i ca vara, dar mai știm că Partidul Democrat Liberal ne-a băgat deja frigul în case!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Kötö Iosif - declarație politică: Învățați limba română pentru a nu vă uita originea;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Kötő Iosif, din partea Grupului parlamentar al UDMR și-l rog să se pregătească pe domnul deputat Dan-Mircea Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, microfonul vă aparține.

 

Domnul Kötő Iosif:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică de astăzi se intitulează: "Învățați limba română pentru a nu vă uita originea."

Acest titlu însumează ideea de bază a unui proiect care se adresează comunităților stabilite în diaspora.

În calitatea de deputat pentru diaspora, colegiul 4, mă simt obligat sa fac această declarație politică, deoarece problematica pe care o ridic se referă la voința politică a arcului guvernamental.

În activitatea pe care am desfășurat-o în colegiu pe baza întâlnirilor pe care le-am avut cu familiile mixte din zonă, am constatat că mulți copii nu au cunoștințe de limba și literatura română, necesare păstrării identității, sunt asimilați și nu se consideră membrii comunității de origine. Acest fenomen este o pierdere uriașă, întrucât ei reprezintă o resursă umană deosebit de valoroasă.

Deoarece este greu de presupus că putem avea lectorate sau școli organizate în toate comunitățile în care există români, vă propun să organizăm pe site-ul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni o secțiune specială pentru lecții de limba română. Proiectul pe care îl propun este: "Învățați limba română pentru a nu vă uita originea".

Mă adresez în acest sens Departamentului pentru Românii de Pretutindeni pentru a ne pune la dispoziție fondurile necesare în vederea elaborării site-ului de lecții de limba română postate pe internet. Aceasta ar fi o formă instituționalizată de însușire și cunoaștere a limbii române de către copiii din comunitățile diasporei care sunt foarte dispersate în întreaga lume. Prin intermediul internetului am putea asigura acces direct pentru toți copiii, totodată accesând și însușindu-și cunoștințele necesare păstrării identității.

Rog în acest sens un răspuns în scris de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în termenul prevăzut de lege.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Da, mulțumesc foarte mult, domnule coleg.

 
Dan-Mircea Popescu - declarație politică intitulată Despre moratoriu, pe înțelesul tuturor;

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Dan-Mircea Popescu și îl rog să se pregătească pe domnul deputat Mihai Surpățeanu din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveți cuvântul, stimate coleg.

 

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

"Despre moratoriu, pe înțelesul tuturor"

Miza politică a sfârșitului de an 2010 nu o reprezintă înlocuirea din funcție a doamnei Roberta Anastase, ca urmare a furtului grosolan de voturi de la Legea pensiilor, ci, dimpotrivă, credibilitatea externă a României și implicit depășirea recesiunii și a consecințelor ei.

Acesta a fost principalul mesaj al președintelui țării către opoziția parlamentară, cu prilejul discursului recent rostit de la tribuna celui mai înalt for democratic al României. Cu aceeași ocazie, domnul Traian Băsescu a mai hotărât că interesul național este acum legat de trecerea prin Parlament a celor trei legi cerute de respectarea Acordului cu Fondul Monetar Internațional, respectiv Legea pensiilor, Legea salarizării bugetarilor și Legea bugetului pe 2011 și că, perioada de timp rămasă până la finele sesiunii parlamentare devine astfel hotărâtoare pentru viitorul țării.

În finalul discursului, președintele a amenințat voalat opoziția, afirmând că aceasta ori își vede de treabă și răspunde acestui interes național, ori, dacă nu, cel puțin toată lumea va ști cui aparține vina pentru nenorocirile care vor veni.

Moratoriul propus nu reprezintă, așa cum s-ar putea crede, o mână întinsă Parlamentului, și în special Opoziției, cât o încercare de a salva din nou Partidul Democrat Liberal și, evident, puterea.

Apelul la responsabilitate, venit din partea președintelui, amintește de gestul unui părinte al națiunii care își îndemnă fiii zurbagii să lase deoparte prostiile, respectiv apărarea democrației și a statului de drept, și să servească interesul național, așa cum a fost el înțeles și identificat de către șeful statului.

A cere altora să-și asume responsabilitatea, înseamnă, în același timp, să te speli pe mâini de propria responsabilitate în gestionarea treburilor țării. Dar lucrul acesta nu mai miră, probabil, pe nimeni.

Elementul cheie al discursului și noutatea l-a reprezentat grija prezidențială pentru obținerea încrederii străinătății. În viziunea președintelui, obiectivul poate fi realizat, pe de o parte prin respectarea clauzelor Acordului încheiat cu Fondul Monetar Internațional, ceea ce ne asigură banii necesari pentru finanțarea deficitelor bugetare.

Pe de altă parte, acest lucru asigură dobânzi decente la împrumuturi viitoare de pe piața de capital internațională și, de ce nu, o posibilă reevaluare a riscurilor de țară pentru investitorii străini de care România duce atâta lipsă.

Opțiunea președintelui poate fi înțeleasă, dar asta nu înseamnă că ea este și cea corectă. Și iată de ce.

Pentru aceasta este necesar să privim și cealaltă față a monedei. Înclin și eu să cred că miza acestui sfârșit de an politic nu o reprezintă președinta Camerei Deputaților. Nu! Miza este cu totul alta, și anume, apărarea democrației și a statului de drept. Miza o reprezintă principiile și valorile democratice ale societății și încrederea cetățenilor români în toate acestea.

A nu sancționa furtul grosolan, a nu sancționa încălcarea regulilor statului de drept, a nu sancționa nerespectarea regulilor democratice dintr-un organ reprezentativ al democrației înseamnă a călca în picioare încrederea cetățenilor care te-au ales tocmai pentru a vechea la respectarea intereselor lor, a principiilor și valorilor fundamentale care dau conținut și sens acestei societăți.

Toate aceste lucruri nu pot fi puse în paranteză printr-un moratoriu, căci ele subminează chiar societatea, chiar țara. Înseamnă să nu mai crezi în nimic. Iată limitele majore ale propunerii prezidențiale. Încrederea străinătății da, este necesară, dar la fel de necesară este și încrederea propriilor cetățeni. Aceste lucruri nu se exclud, ci, dimpotrivă, ele se presupun, se potențează reciproc. Încrederea străinătății o câștigăm nu numai prin respectarea Acordului cu Fondul Monetar Internațional, ci și ca rezultat al eradicării furtului, a corupției, a evaziunii, a cumetriei politice și economice, ca urmare a respectării drepturilor și libertăților cetățenești, a democrației, stabilității și predictibilității vieții noastre.

Cele două încrederi - ale propriilor cetățeni și ale străinătății - se presupun reciproc, se alimentează una pe alta, devin condiții reciproce de dezvoltare.

Iată de ce nu putem să alegem între ele, așa cum greșit ne-a cerut președintele României, căci acest lucru ar însemna să renunțăm la propriile valori și la rațiunea de a fi. Acestea sunt și motivele pentru care moratoriul propus de președinte a fost de la bun început sortit eșecului.

El nu a fost decât un dar otrăvit pentru opoziția parlamentară care l-a și tratat ca atare.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mihai Surpățeanu - declarație politică având tema Absența opoziției la vot - impediment major în derularea procesului legislativ;

Îl invit la microfon pe colegul nostru domnul deputat Mihai Surpățeanu și-l rog să se pregătească cu foarte multă atenție pe domnul profesor Vasile Popeangă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Mihai Surpățeanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Absența opoziției la vot - impediment major în derularea procesului legislativ"

De aproximativ două luni, invocând modul de desfășurare a votului la Legea pensiilor, opoziția cere demisia din funcția de președinte al Camerei Deputaților doamnei deputat Roberta Alma Anastase, alegând ca formă de protest părăsirea ședințelor în plen și neparticiparea la ședințele Biroului permanent al Camerei Deputaților. Sub acest pretext, Biroul permanent al Camerei Deputaților a fost suspendat săptămâna trecuta a 14-a oară, nefuncționarea acestuia făcând imposibilă repartizarea către comisii a propunerilor legislative înregistrate în vederea dezbaterilor, fiind amânat și votul final al ședințelor în plen. Astfel, s-au adoptat în mod tacit, prin depășirea termenului legal, legi foarte importante, care în mod sigur ar fi generat dezbateri consistente.

Prin procedura de vot parlamentarii își exprimă voința cu privire la problemele supuse dezbaterii, votul determinând formarea unei majorități de opinie, prin acesta realizându-se principiul democratic al majorității. Votul este un act personal, iar neexprimarea acestuia este o soluție neproductivă, tergiversând lucrările plenului Camerei Deputaților. De altfel, Regulamentul Camerei Deputaților prevede obligativitatea prezenței la lucrările acesteia.

Boicotarea activităților de către opoziția parlamentară, în semn de protest, denotă nu numai o lipsă de responsabilitate la lucrările Camerei Deputaților, dar și întâietatea interesului politic, în detrimentul interesului național. Importantă nu este schimbarea din funcție a președintelui Camerei Deputaților, ci buna funcționare a Parlamentului României, acest lucru realizându-se doar dacă atât parlamentarii puterii, cât și cei ai opoziției lucrează în mod egal în interesul țării.

De aceea, în modul cel mai colegial, invit opoziția parlamentară să își înfrângă nemulțumirea asupra modului în care s-a desfășurat votul la Legea pensiilor și să revină în plen, dovedind astfel maturitatea politică de a reprezenta cu demnitate cetățenii țării.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

 
Vasile Popeangă - declarație politică intitulată Reforma practicilor împământenite sau ParandărătuŽ ține pe loc bugetuŽ luŽ Boc;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă și-l rog să se pregătească pe domnul deputat Mihai Cristian Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

 

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează: "Reforma practicilor împământenite sau Parandărătu' ține pe loc bugetu' lu' Boc"

De departe cel mai tare concept din România este cel de reformă. Isteria a devenit și mai mare când oameni de culoare portocalie la gândire și faptă încearcă să ne demonstreze că reforma este egal cu practica împământenită, adică ar putea spune portocaliii că merge ca reformist un învățământ subfinanțat, atât timp cât se practică meditațiile, sau, de ce nu, reformează sănătatea prin subfinanțare, pentru că doar n-o să moară omu' ca să nu dea un ban la medic sau la farmacie pentru seringi, ace, brice și ce-o mai fi trebuind! S-a văzut că reforma a ajuns până într-acolo încât numeri voturi în funcție de câte ai nevoie! Și, ca să coboare dictatura din pod, ca o formă împământenită este că și regulamentele Camerei Deputaților se pot modifica după pofta portocalie reformatoare. Reformă care, cu alte cuvinte, este doar o mască pentru impunerea poftelor personale și ale intereselor de grup ale celor aflați la putere.

Ca o ultimă aducere-aminte a unei practici împământenite este practica parandărătului, taman când începe dezbaterea bugetului statului! Dar, pentru a înțelege fiecare muritor ce înseamnă parandărătu' trebuie spus că acest cuvânt este compus din "para", care înseamnă "ban", și "îndărăt", care arată că se întoarce la cel care 1-a dat. Niciunde în limba română nu s-au lipit așa de bine cele două cuvinte! Originea cuvântului datează de la fanarioți și este o contragere a formulării "parale-ndărăt". Ca un făcut, așa cum mai aminteam și altă dată, cartierul Fanar a fost, pe undeva, prin zona Modrogan, taman pe unde au portocaliii acum sediul central. Și ca să fie treaba - treabă, trebuie spus că parandărătul este un instrument de lichidități al capitalismului sălbatic, iar cei care lucrează cu parandărătul sunt în special persoanele care fac afaceri cu statul, numindu-se totodată parandălău.

De fapt, pe înțelegerea noastră, în Parlamentul României, parandărătul este suma care se-ntoarce la cel care aprobă o tranzacție în favoarea cuiva, adică aprobarea bugetului lui Boc cu parandărătul pe loc! Aș dori să nu cumva să credeți că e vorba de vreun comision, pentru că acesta este o chestiune civilizată, de cele mai multe ori la vedere. Pe când parandărătu' este musai ascuns și nu se trece-n acte... Adică este o afacere cu statul unde nu riscă nimeni, câștigă doar cine trebuie și numai statul pierde. Sau, cum ar spune Anton Pann: de Ia lume adunate și-napoi la lume date!

Sau, într-o altă exemplificare: ridicarea de mână în Parlament duce implicit la favorizarea unor ciocoi de la consiliile județene, ceea ce are ca și consecință extragerea parandărătului.

Acum, că tot se cam încheie ceea ce era de reformat prin țară, nu ne mai rămâne decât să demonstrăm că ultima reformă justificată este schimbarea conducătorilor portocalii, după practica împământenită sau, de ce nu, după obiceiul pământului...

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Domnule profesor, vă mulțumim și noi pentru consistența declarației politice a dumneavoastră.

 
Mihai Cristian Apostolache - reliefarea unor aspecte rezultate în urma întâlnirii cu producătorii din zona Văii Teleajenului;

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Mihai Apostolache și-l rog să se pregătească pe domnul doctor Tudor Ciuhodaru, independent de independenți.

 

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Vinerea trecută am organizat la Vălenii de Munte o întâlnire cu producătorii din zona Văii Teleajenului, prilej cu care am adus în același loc reprezentanți ai administrației județene, în frunte cu prefectul județului, și reprezentanți ai producătorilor. Scopul întâlnirii a fost acela de a cunoaște, ca parlamentar, problemele cu care se confruntă producătorii din zona pe care o reprezint în Parlament și a găsi împreună cu administrația județeană, reprezentată de prefect și de serviciile deconcentrate, soluții pentru ca activitatea de producție din diverse domenii să se desfășoară în condiții corespunzătoare.

Cu această ocazie, țin să-i felicit pe toți cei care aduc plusvaloare prin activitatea de producție pe care o desfășoară și să-i asigur de sprijinul meu constant. Totodată, țin să remarc faptul că în ciuda crizei economice pe care o traversăm, oamenii nu și-au pierdut încrederea în forțele proprii și privesc cu speranță spre relansarea economică.

Ca parlamentar, consider că se impune o strategie pentru susținerea producătorilor români, deoarece acești oameni păstrează tradiția, creează locuri de muncă, aduc pe piață produse tradiționale, deosebite din punct de vedere calitativ. Am întâlnit cu această ocazie producători ale căror produse au fost medaliate cu aur la diverse concursuri naționale sau internaționale. Am rămas plăcut surprins să constat că foarte mulți apicultori din zona Văii Teleajenului sunt dornici să-și dezvolte activitatea prin accesarea fondurilor europene.

De asemenea, producătorii de țuică, produs tradițional al zonei, sunt interesați în promovarea produsului pe care îl realizează. Toți acești producători, alături de cei care realizează covoare tradiționale sau de fermierii prezenți la întâlnire, ne-au demonstrat că se poate desfășura activitate de producție, dar că este necesar și un sprijin mai susținut din partea statului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulțumesc, domnule deputat.

 
Tudor Ciuhodaru - argumente în favoarea susținerii Legii Dan Velcelean;

Îl invit la microfon acum pe domnul doctor Tudor Ciuhodaru și-l rog să se pregătească pe domnul deputat Viorel Balcan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Pe ordinea de zi a plenului este astăzi o lege pe care mi-aș fi dorit să se numească, după colegul meu, mort la datorie, doctorul Dan Velcelean. Din păcate, ea este pentru respingere. Nu am înțeles niciodată de ce. Parcă nu este suficient în ce condiții lucrăm, parcă nu este suficient la ce umilințe suntem supuși, parcă nu este suficient că suntem încadrați în treimea inferioară a grilei de salarizare, recunoscându-se încă o dată meritul în tratarea vieții românilor.

Probabil că suntem prea mulți? Probabil că trebuie să fim și bătuți sau schingiuiți, și am mai văzut acest lucruri întâmplate în piața publică la Slatina. Eu cred că o țară care nu mai are medici, nu mai are sănătate. Iar jumătate de medic, exact ca jumătate de preot, înseamnă, de fapt, pierderea sănătății, cum jumătate de preot înseamnă pierderea religiei. Eu cred că ar trebui să facem ceva pentru cei care ne protejează viața. Și, în astfel de condiții, o să vă rog să votați această lege, pentru că atunci când noi vom fi mai puțini, și dumneavoastră veți fi mai puțini.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Viorel Balcan - declarație politică intitulată Don Quijote - parlamentaruŽ opozant și lupta cu Roberta;

Îl invit pe domnul deputat Viorel Balcan să-și prezinte declarația politică și-l rog pe domnul deputat Gheorghe Ana, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească pentru a urma.

 

Domnul Viorel Balcan:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează: "Don Quijote - parlamentaru' opozant și lupta cu Roberta".

Don Quijote - parlamentaru' opozant este un hidalgo autohton, adică "ginerele cuiva dintr-o familie nobiliară", cu mintea sărăcită din pricina lecturilor insistente gen Drept internațional public - Sinteze pentru examen; Codul Zambaccian; Flora nisipurilor din Oltenia si Marele șoc, este într-o căutare existențială.

Astfel, sub influența acestui tip de lectură, Don Quijote -parlamentaru' opozant pornește la drum ca un adevărat cavaler.

Și, de aici, povestea se modifică și modernizează: Rosinanta este doar reprezentată alegoric pe ritmuri de tobă de voci sindicaliste, iar Sancho, fidelul scutier, este multiplicat până la..., nu se știe numărul exact niciodată, cel din stele neavând relevanță la ridicatul mâinii în procesul legislativ.

Obosit și frustrat de nenumăratele neputințe legislative, Don Quijote - parlamentaru' opozant își consacră lupta unui sentiment suprem: n-o place pe Roberta și vrea cu tot dinadinsul s-o alunge.

Fără a-l suspecta de misoginism, căutăm să înțelegem drama acestui deziderat! Adică, ce-l mâna pe el în luptă, vorba poetului...

Simplu: gustul propriei imagini lustruite și spilcuite în lumina reflectoarelor vremii și frica de reformare a politicii sociale.

Don Quijote - parlamentarul' opozant a înțeles foarte bine faptul că resursele statului sunt limitate, în timp ce nevoile umane sunt din ce în ce mai mari, dar ar vrea să îngroape adânc în conștiința concetățenilor și nisipul istoriei, măsurile luate chicotește, în prag de campanie electorală, influențat de mirajul puteri;

De ce Roberta?

Don Quijote - parlamentaru' opozant are instinctul vânătorului primitiv frustrat, care a epuizat toate armele și mijloacele de luptă și se năpustește asupra celui care crede el că îi poate servi pe post de trofeu.

Și, mai ales, Don Quijote - parlamentaru' opozant trebuie să-i mulțumească pe pânzarii sanchisto-deliranți plecați la "luptă" contra ciolanului iluzoriu.

După o lună, o moțiune, și încă o lună și încă o moțiune, și încă..., și încă... nu este vindecat de nebunie și încearcă să-i convingă pe Sancho's să pornească din nou cu el spre... nicăieri.

Guvernământul unei țări, ca răsplată pentru osteneala și loialitatea lor, făgăduit la vremi fierbinți de preamărire, s-a redus acum la o mojicească și misogină manifestare politică.

Sancho Panza îl plânge, pentru că-i plăcuse jocul nebunesc al stăpânului său, deși de multe ori el fusese cel care încercase să-i arate absurditatea și inutilitatea tuturor actelor sale în care, de altfel, s-a complăcut el însuși.

Într-un studiu închinat Cavalerului se remarcă faptul că Don Quijote trece prin diverse experiențe căutând să ajungă la maximul procentual al capitalului electoral.

Este Don Quijote victima unei false percepții a realității sau nu? El nu vede sau nu vrea sa vadă realitatea?

Personajul Don Quijote vorbește și gândește într-o permanentă raportare textuală.

Tocmai pentru că acesta apare în momentul perimării unui nou model și al afirmării altuia, eroul este unul cu o personalitate duală, fisurată, un erou tragic care luptă "nebunește" să păstreze încă vechea politică.

În cele din urmă, planul realității și cel al ficțiunii se află pe același nivel și se întrepătrund: realitatea se transformă în literatură, iar lumea reală își pierde din calitățile ei imediate, eroul - de tip modern, de altfel - suferind o atracție irezistibilă, victimizantă spre un model.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Gheorghe Ana - declarație politică: Puterea actuală face politica struțului;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Ana, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și-l rog să se pregătească pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Gheorghe Ana:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică este intitulată: "Puterea actuală face politica struțului."

Pentru România după aderare cel mai concret avantaj cu statutul de membru, sărac al Uniunii Europene rămâne doar teoretic, marile proiecte de dezvoltare finanțate din bugetul comun lipsesc. Regulile foarte stricte privind cheltuirea fondurilor europene au fost invocate adesea, cu mult înainte de declanșarea crizei, printre cauzele situației paradoxale și nefericite în care ne aflăm. Am sperat la schimbări radicale înainte de aderare, dar după aderare, nu am fost capabili să facem nici măcar ameliorări minore. Mai nou, Comisia Europeană decide o simplificare semnificativă a procedurii de accesare a fondurilor europene: odată cu dificultățile pieței financiare, rolul acestora în relansarea economică a sporit enorm. Chiar dacă aceste modificări sunt echivalente cu asumarea riscului ce derivă din orice reducere a controlului public - banii pot fi cheltuiți, dar obiectivele pentru care fondurile au fost create pot să nu fie atinse; riscul privește mai ales componenta socială.

Guvernanții actuali nu discută despre așa ceva, par că nu știu ce au decis. Modificările în același sens ale normelor interne de procedură sunt necesare și probabil că se vor lăsa așteptate. Sau poate vor fi cunoscute mai întâi de clientela proprie, cum ne-a obișnuit până acum la aplicarea programelor operaționale.

Din punct de vedere al eficienței noilor norme, dar și a transparenței totale, se impune o dezbatere publică foarte serioasă. Din păcate, în plină criză economică, dezbaterile publice sunt canalizate spre necesitatea unor schimbări de cu totul altă natură și amploare, cum ar fi: modificarea Regulamentului Camerei Deputaților, pentru a-i putea acorda puteri depline președintelui Camerei, în detrimentul Biroului permanent, la inițiativa unui grup de deputați ai Partidului Democrat Liberal, lucru și realizat; ultimatumul președintelui Băsescu, de 30-45 zile; îndeplinirea angajamentului Guvernului față de Fondul Monetar Internațional, prin aprobarea celor trei legi - Legea salarizării unice; Legea bugetului și Legea învățământului - în condițiile în care Legea bugetului nu este elaborată de Guvern, iar celelalte două nu se doresc a fi dezbătute în Parlament, ci aprobate prin asumarea răspunderii.

Pentru dreapta, asta înseamnă măsuri anticriză. Cu certitudine, abate, încă o dată, atenția de la problemele reale ale momentului. O altă perdea de fum aruncată acum câțiva ani - votul uninominal - a dus la o schimbare de sistem electoral, ale cărei consecințe nefaste acum încep să se vadă când 80 ≠ 170.

Discuțiile despre buget sunt dirijate să învrăjbească cetățenii împotriva opoziției, care nu va vota bugetul pe 2011, dintr-un motiv foarte simplu, și anume acela al lipsei de transparență a Guvernului. Deși s-a depășit termenul limită de depunere spre dezbatere în Parlament, nici astăzi nu se cunosc pilonii de bază ai viitorului buget. Cu atât mai mult, era nevoie de o consultare a tuturor forțelor politice din Parlament, cu cât bugetul pe anul 2011 va trebui să aibă viza Comisiei Europene.

Puterea actuală nu este capabilă nici să prevadă, nici să controleze fenomenele care au dus la prelungirea crizei economice deoarece întotdeauna a aplicat politica struțului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Aledin Amet - declarație politică cu tema Două evenimente culturale de mare importanță pentru comunitatea tătară;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet.

Rog să se pregătească domnul deputat Mircea Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineața!

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Două evenimente culturale de mare importanță pentru comunitatea tătară".

În spiritul creativ deja consacrat, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România - ca instituție - a avut o contribuție majoră la organizarea a două acțiuni culturale de excepție, ambele constând în prezentarea unor cărți de referință pentru comunitatea pe care o reprezintă. Este vorba de volumele: "Românii și Hoarda de aur" (autor Alexandru Gonța) și "Dobrogea în pragul veacului al XX-lea" (autor căpitan Marin Ionescu Dobrogianu).

Așadar, la data de 30 octombrie a.c., în Aula Universității "Ovidius" din Constanța, în prezența corpului profesoral din cadrul Facultății de Istorie, dar și a unui important număr de studenți, masteranzi, doctoranzi, s-a desfășurat manifestarea dedicată istoriei relațiilor politice dintre Hanatul Hoardei de Aur, mai târziu Hanatul de Crimeea, și Țările Române.

Specialiștii au dezbătut generoasa tematică, din perspectiva unei noi orientări în ceea ce privește aceste relații, nu numai politice, dar și economice. Obiectivitatea, unde se dorește cunoașterea trecutului istoric, trebuie să se afle în prim-planul cercetării.

Celălalt eveniment deosebit s-a desfășurat la data de 13 noiembrie a.c., tot sub egida amintitei universități constănțene. Prezența remarcabililor profesori Gheorghe Buzatu, Valentin Ciorbea, Mariana Cojoc, Marian Cojoc, Liliana Lazia, Gheorghe Dumitrașcu, Ibram Nuredin, Ion Popișteanu, îmi cer scuze celor pe care nu i-am nominalizat, a constituit garanția reușitei.

Sigur, și în continuare vom susține astfel de demersuri. Istoria a însemnat, înseamnă și va însemna o prioritate pentru etnia tătară.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc foarte mult.

 
Mircea-Gheorghe Drăghici - Declarație politică privind incoerența actului de guvernare;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Rog să se pregătească domnul deputat Neculai Marius, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

 

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Mulțumesc, domnule președinte.

Bună ziua, stimați colegi.

Declarația mea politică se intitulează "Declarație privind incoerența actului de guvernare".

Nu a existat niciun guvern după 1989, care să dovedească o lipsă de coerență și o dezbinare mai mare decât cea pe care o afișează acum Executivul condus de Boc.

În această perioadă grea pe care o traversează România, ne-am fi așteptat ca reprezentanții puterii să fie capabili să transmită un mesaj unitar și să conducă țara într-o direcție bine stabilită către ieșirea din criză. Asemenea lucruri par însă imposibile pentru competențele miniștrilor și ale întregului guvern portocaliu.

În fiecare zi primim declarații contradictorii și lipsite de consistență, care induc în mintea cetățenilor speranțe false. Ministrul muncii, Ioan Botiș, a declarat că anul viitor salariile bugetarilor vor crește, cu siguranță, după ce tot personalul din sectorul bugetar va fi reîncadrat conform noii Legi a salarizării unice.

La nici o zi distanță, premierul Emil Boc a afirmat că nu există nici măcar banii care să acopere aplicarea grilelor de salarizare. Prin urmare, nu există fonduri pentru salariile - și așa mici - stabilite prin Legea salarizării unice, act normativ întocmit pe genunchi, pentru care Boc vrea să-și asume răspunderea.

Constatăm, astfel, că în România anului 2010, legile se aplică după dispoziția primului-ministru. Lega-cadru a salarizării va produce efecte începând din 2011, doar în manieră graduală, iar cetățenii acestei țări se vor hrăni din salariile pe care le primesc în același fel "gradual".

Guvernul portocaliu nu lucrează pentru cetățenii acestei țări, ci pentru Fondul Monetar Internațional.

Ultima declarație făcută tot de un membru al coaliției de guvernare a fost o jignire adusă inteligenței cetățenilor acestei țări. Pentru actualul guvern, cetățenii acestei țări nu mai reprezintă decât simple statistici, nu oameni cu familii, cu greutăți, cu drept de vot.

"Majorarea salarială consistentă de 15% pentru bugetari, din 2011, este un risc pe care ni-l asumăm", spunea cu multă emfază domnul prim-ministru Emil Boc. Această majorare nu este nici pe departe atât de consistentă și se va aplica la salariile micșorate cu 25% ale bugetarilor. Prin urmare, banii pe care se presupune că îi vor primi în plus cetățenii de abia vor acoperi inflația pe care o vom avea anul viitor. Un adolescent de liceu cu minime cunoștințe de economie va demonstra simplu că procentul de 15%, cu care se va majora salariul, nu este echivalent cu 15% din salariul cetățeanului înainte de tăierile operate de "Guvernul Ciomu".

Aceeași majorare o preconizează și ministrul finanțelor publice, care ar trebui să știe despre ce vorbește, după ce a realizat bugetul de stat, contrazicându-l, astfel, pe primul-ministru. Este clar că fiecare membru al Guvernului merge în direcția sa, fără să existe un efort concentrat pentru binele țării.

Ca ultimă portiță de scăpare, oamenii au început să apeleze la justiție pentru a-și primi drepturile înapoi. S-a creat, deja, un precedent, tot mai mulți cetățeni primind în instanță cei 25% înapoi la salariu, magistrații declarând, în Curtea de judecată, ca ilegale reducerile de salariu.

Cetățenii, însă, nu trebuie să lupte pentru dreptatea lor în justiție. Aceasta trebuie să le fie asigurată de către stat. Guvernul trebuie să înțeleagă că, pentru a exista coerență în actul de guvernământ, trebuie respectate etapele legiferării stabilite de Constituție.

Pentru păstrarea democrației în România, o lege trebuie să parcurgă drumul firesc: prin Parlament și comisiile de specialitate ale acestuia. Angajarea asumării pe o lege realizată în pripă va produce inevitabil, după cum se vede, efecte negative catastrofale pentru cetățenii și așa grav afectați de criză.

Vă mulțumesc.

Menționez că mai am două declarații, pe care le voi depune în scris.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

 
Marius Neculai - declarație politică cu titlul Omul nu a ajuns la Dumnezeu prin Turnul Babel;

Îl invit la microfon pe colegul nostru, domnul deputat Neculai Marius, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Rog să se pregătească distinsa colegă Doina Burcău.

 

Domnul Marius Neculai:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Omul nu a ajuns la Dumnezeu prin Turnul Babel".

Se spune că, pentru a-l înțelege mai bine pe aproapele tău, e bine să te pui în locul lui și să încerci să vezi diferendul dintre voi cu ochii lui, cu argumentele lui, cu dreptatea lui. Și, pentru ca acest lucru să poată fi măcar un exercițiu concret, ce-ar fi ca noi toți să ne imaginăm că suntem purtătorii de grijă ai monumentelor din țara aceasta, să ne imaginăm că lucrul la care ținem cel mai mult și pentru care am fi în stare să ne dăm chiar viața, e un monument de cult, spre exemplu Biserica Armenească sau Catedrala Sfântul Iosif din București.

De ce am ales aceste exemple? Pentru că par a avea ceva în comun: o istorie, un adevăr și o credință de apărat, în interiorul unei biserici aflate sub povara "turnurilor babel", care au răsărit ilegal și stau să se prăbușească peste altarul lor. 17 sau 20 de etaje ridicate ilegal la doar 4 metri de ușa bisericii, nu par a spune altceva decât că omul de azi, ca și cel babilonian, se crede mai presus decât Dumnezeu și Biserica Sa.

Dacă la Catedrala Armenească, cu toții am văzut focul ce a pedepsit pe cei nelegiuiți, oare ce va hotărî Cel De Sus să se întâmple cu înalta Cathedral Plaza, din București, str. General Berthelot nr.11-15?

Demolarea clădirii ilegale Cathedral Plaza, este pe cale să devină realitate, urmare deciziei nr.1989 dată de judecătorii Curții de Apel Suceava care, la data de 3 noiembrie 2010, au judecat cererea de revizuire formulată de Arhiepiscopia Romano-Catolică împotriva Deciziei nr.1025/25.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. În urma judecării acestei cereri, Curtea de Apel Suceava a pronunțat Decizia 1989/03.11.2010, prin care:

1. A admis cererea de revizuire formulată de Arhiepiscopia Romano-Catolică din București;

2. A schimbat în totalitate Decizia nr.1025/25.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr.7222/120/2007.

3. În rejudecare, a respins recursurile formulate de către primarul Sectorului 1 și SC "Millenium Building Development SRL" împotriva sentinței nr.122/27.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca fiind nefondate.

Față de această soluție cu caracter irevocabil, a fost menținută Sentința Civilă nr.122/27.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost anulată autorizația de construire nr.79/18/B/4074/24.02.2006 emisă de primarul Sectorului 1 București, pentru construcția clădirii autointitulate Cathedral Plaza, din str. General Berthelot nr.11-15. Prin urmare, începând de la această dată, orice lucrare efectuată la această clădire este ilegală.

Se cere imperativ ca instituțiile statului și autoritățile locale și centrale să-și exercite atribuțiunile de serviciu, în special Inspectoratul Teritorial în Construcții București, fără a mai plasa de la una la alta responsabilitatea luării măsurii obligatorii de oprire a lucrărilor.

Dacă pentru unii dintre noi primează interesul economic sau de grup, pentru noi, ceilalți, e mai importantă atitudinea, și nu vom avea liniște până nu vom vedea monumentele de cult eliberate de povara "turnurilor babel" din România.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu.

 
Doina Burcău - declarație politică cu subiectul Un semnal de alarmă pentru copiii României;

O invit acum pe doamna deputat Doina Burcău, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Doamna colegă, aveți cuvântul.

 

Doamna Doina Burcău:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Un semnal de alarmă pentru copiii României".

Toate organizațiile neguvernamentale din protecția copilului atrag atenția asupra efectelor dezastruoase pe care agravarea crizei economice și creșterea șomajului o au asupra copiilor. În același timp, președintele Băsescu afirmă public că suntem un popor de asistați social.

Încă de la începutul anului 2009, UNICEF și Banca Mondială au realizat o evaluare rapidă a impactului probabil al crizei economice asupra sărăciei în România, care a analizat profilul sărăciei pentru anul 2008, profilul populației care prezintă riscul de a se confrunta cu sărăcia în 2009, acordându-se o atenție deosebită copiilor, precum și capacității alocațiilor existente acordate familiilor și copiilor de a oferi o protecție adecvată împotriva impactului crizei.

Până la finalul anului 2009, conform estimărilor acestui studiu, 351.000 de copii, cu vârste cuprinse între 0 și 14 ani, urmau să fie afectați de sărăcie.

Prin comparație cu această grupă de vârstă, tinerii între 15 și 24 de ani continuă să se confrunte cu cel mai mare risc de sărăcie. Copiii și tinerii reprezintă 43% din populația afectată de sărăcie, atât în 2008, cât și în 2009.

Populația estimată a intra în sărăcie în 2009 era de aproximativ 1.400.000. Sărăcia reprezintă starea în care condiții umane de bază, precum o alimentație corespunzătoare, accesul la apă curentă, servicii de sănătate și adăpost sunt inaccesibile unei anumite categorii de populație, din cauza dificultății de a și le permite.

Aceste lipsuri sunt cu atât mai grave în cazul copiilor, cu cât atrag după ele consecințe grave, precum dezvoltarea improprie, excludere socială sau creșterea exploatării prin muncă a copiilor, a exploatării sexuale și a abuzurilor, a abandonului școlar, a analfabetismului, la o stare de sănătate precară, la creșterea consumului de droguri, și putem continua așa.

Studiul identifică cauzele care generează sărăcia la copil: șomajul adulților, educația scăzută și cele care agravează sărăcia familiei când se asociază cu neglijarea, consumul de alcool al părinților etc., precum și grupuri vulnerabile în regiunea de nord-est, în populația rromă - tineri, cei cu educație sub 8 clase, familii monoparentale, familii cu peste 4 copii etc. - și subliniază faptul că acțiunile cele mai importante și urgente pentru noi sunt cele concentrate asupra diminuării consecințelor crizei asupra copilului, asupra sănătății, asupra școlarizării, care se pot măsura în indicatori sau rate: rata morbidității și mortalității la copil, rata abandonului școlar.

Ca profesor, pot să confirm că abandonul școlar este în creștere. După un an și jumătate de la acest studiu transmis ministerului de resort, Asociația "Telefonul copilului" ne alertează cu numărul familiilor disperate care solicită ajutor financiar a crescut alarmant, începând din 2009. Au fost înregistrate până acum aproape 8.000 de cazuri, în care, în fiecare dintre ele, s-a solicitat sprijin financiar și material sau o soluție pentru copiii care nu au haine și rechizite pentru a merge la școală, mergând până la cereri de instituționalizare a copiilor.

Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului se luptă cu toate acesta, încercând să rezolve probleme de nerezolvat, deși bugetele sunt insuficiente, iar personalul pleacă la muncă în străinătate pentru a nu ajunge chiar ei în situația celor pe care îi protejează.

În ce măsură reușesc sau nu, nu are cine să ne mai spună, pentru că autoritatea, care ar fi trebuit să tragă semnale de alarmă, a fost redusă la o mică direcție în ministerul care se numește - în mod pretențios - al muncii, protecției sociale și familiei.

Copiii nu ies în stradă, în fața Guvernului, pentru a-și cere drepturile, dar asta nu înseamnă că statul ar trebui să ia măsuri de reducere a cheltuielilor, fără să privească spre copiii ascunși dincolo de cifre și grafice.

Ar trebui să fim cu toții preocupați de ceea ce se întâmplă cu viitorul nostru, în condițiile în care probabil un milion de copii sunt afectați de sărăcie extremă în România lui Boc.

În aceste momente, Guvernul intenționează să înjumătățească perioada de acordare a indemnizației de creștere a copilului. În acest sens, se dovedește faptul că guvernul dorește înjumătățirea viitorului țării. Bugetul țării nu se îmbogățește de pe urma mamelor și copiilor și Executivul PDL mai are puțin și propune un impozit sau o taxă pe naștere.

Măsura nu are nicio justificare socială, mai ales în contextul crizei demografice și, cu atât mai puțin, morală sau economică. Nu pe seama mamelor și copiilor se va îmbogăți bugetul țării, iar societatea este mai mult decât statistici.

În opinia mea, sunt cel puțin două mari probleme: în primul rând, se periclitează viitorul României, înjumătățirea perioadei de acordare oferind un stimulent negativ de a nu mai face copii; iar în al doilea rând, pentru tinerii români care vor mai încerca totuși să aibă copii, puterea nu a pus la punct un sistem viabil de îngrijire a lor, de până la 3 ani, care să suplinească absența mamei, pentru că ea va fi obligată să muncească mai mult ca să compenseze lipsa indemnizației.

Cele 40 de crește existente în prezent nu corespund obiectivelor de la Barcelona, în materie de îngrijire a copiilor, pe care și România și le-a asumat.

Atrag atenția asupra acestui lucru președintelui Băsescu și Guvernului Boc, că asistența socială este un sistem complex, prin care, nu numai că se asigură un principiu absolut obligatoriu într-o țară europeană - egalitatea de șanse -, dar se și evită dezastre sociale, cum este cel pe care-l ignoră acum actuala putere: acela de amanetare a viitorului României, prin efectele dezastruoase pe care criza le are asupra copiilor și tinerilor din România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean (de la tribună):

Mulțumesc, stimată colegă.

 
Ioan Oltean - declarație politică cu tema Combaterea abuzului asupra copiilor;

Dați-mi voie, pentru că nu mai avem alți vorbitori în sală, să-mi prezint și eu propria declarație politică.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Combaterea abuzului asupra copiilor".

Realitatea cruntă a zilelor noastre ne arată, din ce în ce mai des, scenarii de o gravitate și agresivitate incredibile, având ca subiecți tineri minori nevinovați, victime certe ale imaginației și afecțiunilor patologice ale unor persoane mature, menite să le garanteze protecția.

În acest sens, dispozițiile Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, precum și prevederile Codului penal, își aduc aportul în vederea clarificării acestor aspecte și conturării suportului legal pentru identificarea cazurilor de abuz și neglijență, departe însă de a constitui un cadru redutabil privind stoparea unor astfel de acțiuni.

Ținând cont de prevederile actelor normative menționate mai sus, se impune o evoluție a cadrului legislativ actual, în raport cu garantarea unui set de acțiuni preventive, care să determine în fapt prevenirea rezultatului final, deci să încurajeze nu doar conștientizarea obligației de respectare în sine, dar, mai ales, identificarea de instrumente și strategii precise în ceea ce privește acțiunea propriu-zisă de realizarea a obligației de respectare.

Copilul face parte din categoria persoanelor cu o vulnerabilitate crescută, este lipsit aproape complet de posibilitatea fizică de apărare, deține o capacitate limitată de înțelegere a efectelor comportamentului propriu sau al altor persoane.

Fiind de cele mai multe ori tentați, în cazul în care li se oferă recompense și atenții, minorii pot deveni victime certe ale unor astfel de persoane care, în mod firesc, ar trebui să răspundă și să vegheze asupra siguranței lor.

Prin abuz asupra copilului se înțelege "orice acțiune voluntară a unei persoane care se află într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care este periclitată viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului."

Copilul are dreptul la protecție împotriva oricărei forme de exploatare. În acest sens, principiul respectării depline a drepturilor copilului, precum și cel al respectării interesului superior al copilului, incluzând aici și dreptul la protecție, poate fi realizat numai în contextul unei mișcări generale, mondiale, în cadrul căreia, suntem obligați nu doar să înțelegem și să respectăm, dar mai ales să acționăm în respectarea obligațiilor noastre față de copii.

Un aspect din ce în ce mai îngrijorător în ceea ce privește o formă specifică de abuz, abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor, inclusiv pornografia infantilă, traduce violări grave ale drepturilor fundamentale, în special drepturile copilului la protecție și îngrijire pentru asigurarea bunăstării lui, astfel cum se stipulează în Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului și în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

În acest context, se impune introducerea unor sancțiuni mult mai severe împotriva abuzului sexual asupra copiilor, exploatării sexuale a copiilor și pornografiei infantile. În sensul menționat, consider că propunerea Comisiei Europene din martie 2010, prin care aceasta solicită aplicarea de pedepse mai severe pentru persoanele care comit abuzuri sexuale asupra copiilor, urmărirea penală a acțiunilor de "ademenire" (împrietenire cu copiii, cu scopul de a fi abuzați sexual) și "turism sexual", chiar dacă abuzul asupra copiilor s-a produs în afara spațiului Uniunii Europene și intensificarea acțiunilor de prevenire a infracțiunilor de acest tip și de protejare a victimelor este de bun augur în procesul de stopare și, mai ales, prevenire a unor astfel de fenomene.

Un prim pas în prevenirea actelor de abuz sexual constă în condamnarea noilor forme de abuz sexual asupra copiilor, precum "ademenirea" via internet, respectiv chat, și continuând cu crearea cadrului general de acțiune pentru diminuarea treptată, respectiv stoparea exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale, precum și pentru prevenirea acesteia.

Ținând cont de gravele repercusiuni pe care abuzul de orice fel le generează asupra întregii dezvoltări psiho-emoționale ulterioare a copilului, constat că este nevoie în mod cert de o îmbogățire a reglementării și de o consolidare în ceea ce privește asigurarea protecției copilului, respectând cu strictețe interesul superior al acestuia, prin reducerea riscului cu care acesta să devină victima acestor tipuri de abuzuri.

Vă mulțumesc. (Își reia locul la prezidiu.)

Florin Țurcanu - declarație politică intitulată România - țara Guvernului taie tot!;

Dați-mi voie să-i ofer posibilitatea și domnului deputat Florin Țurcanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, să-și prezinte declarația politică.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Florin Țurcanu:

Bună dimineața, domnule președinte.

Bună dimineața, dragi colegi.

Declarația mea politică se intitulează "România - țara Guvernului taie tot!".

Stimați colegi,

După cum bine simțim fiecare dintre noi, traversăm o perioadă considerată de criză economică sau "recesiune", conform declarațiilor președintelui țării, criză în care am intrat și care se adâncește pe zi ce trece din cauza salariilor nesimțite ale bugetarilor, din cauza pensiilor, și mai mult, din cauza alocațiilor pentru copii, a indemnizațiilor pentru creșterea copiilor până la doi ani și, în final, a concediului maternal.

Dacă ascultăm declarațiile membrilor acestui guvern "magnific", ne dăm seama că pentru bugetari, pensionari, mame și copiii acestora, ar trebui redeschis drumul spre... Siberia! De ce fac această afirmație? Simplu! Pentru că aceste categorii sociale au ajuns spaima societății, fiind cei care, în loc să construiască, distrug, cei care, în loc să producă, cheltuiesc și, mai mult, adâncesc criza economică. Vor ajunge acești oameni să se ascundă și chiar să le fie frică să spună că sunt salarizați de la bugetul de stat sau că sunt pensionari, fie că au studii superioare, fie că nu. Se vor ascunde pentru a nu fi victimele celor "lezați" de salarizarea acestora, a celor care stau zile întregi cu coatele pe geam, știind că la sfârșitul lunii ajutorul social dat de "bunul guvern" va veni și ei își vor putea permite "bunăstarea" zilnică: tutunul și alcoolul.

Această categorie a asistaților sociali nu prezintă un pericol pentru economia țării, deoarece nu am auzit niciun ministru care să spună: "Stop, și treceți la muncă!" Dar, am auzit din gura tuturor că medicii, profesorii, asistenții, angajații din administrația publică sunt "pericolul social nr.1" al economiei românești.

În aceste condiții, pentru a stimula creșterea economică și pentru a diminua efectele crizei, domnul Botiș, ministrul muncii și asistenței sociale, a preluat o idee a înaintașului său, Mihail Șeitan, idee considerată deosebit de bună în aceste condiții, salvatoarea economiei românești. Neținând cont de faptul că legea fundamentală a României, Constituția, prevede acordarea alocației de stat pentru copii, indiferent de situația materială a familiilor acestora, domnii miniștri consideră că nu toți copiii ar trebui să beneficieze de alocație. De ce? Pentru că unele familii au venituri mai mari decât ale altor familii și atunci copiii familiilor cu venituri mai mari ar trebui "pedepsiți" pentru "nesimțirea" părinților lor, cu diminuarea sau tăierea alocației.

Totodată, mai consideră domnul ministru că ar trebui redus concediul pentru creșterea copilului, precum și indemnizația, iar mamele care vor renunța "de bună voie" la indemnizație și concediu maternal vor fi "premiate" cu sume de bani care să le permită să plătească creșa sau o bonă.

Probabil că lumea în care trăiesc domnul ministru și Guvernul din care face parte este total diferită de cea reală, cea în care trăiesc mamele și copiii lor. Într-o societate în care se pune accent pe protecția copilului, pe educația acestuia în familie, pe rolul mamei în educația copilului, vii tu, Guvern-taie tot, și spui că de la anul nu va mai fi criză dacă mamele și micuții lor vor înțelege că trebuie să se sacrifice pentru bunăstare. Noi înțelegem că în cele din urmă va trebui să suportăm toate diminuările care vor duce din ce în ce mai mult la degradarea vieții și a personalității umane, dar ne dorim ca acest Guvern să nu găsească întotdeauna vinovați pentru nerealizările și incompetența lui, să nu considere unele categorii sociale vinovate pentru incompetența de care a dat dovadă în cei doi ani de guvernare.

Situația existentă nu doar produce dezechilibrul psihic al oamenilor, ci se caracterizează printr-o dezumanizare a acestora, care va produce, în final, o reacție violentă.

În final vreau să vă comunic că aștept cu nerăbdare următoarele decizii guvernamentale, însoțite poate de un raport de activitate și de argumente plauzibile și credibile. Până atunci pot să spun că trăim în România și nimic nu ne mai miră.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

Stimați colegi,

Dați-mi voie să-i prezint pe acei colegi ai noștri care și-au depus declarațiile politice în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputați: Uricec Eugen, Stelian Fuia, Geantă Daniel, Iacob Strugaru, Marius Rogin, Ghiță Cornel, Buhăianu Cătălin, Maria Stavrositu, Radu Zătreanu, George Ionescu, Călian Petru, Buda Daniel, Marius Dugulescu, Silviu Prigoană, Gheorghe Ciobanu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat: Ioan Stan, Filip Georgescu, Georgian Pop, Valeriu Zgonea, Ion Călin, Mugurel Surupăceanu, Laurențiu Nistor, Bogdan Ciucă, Neculai Rățoi, Marian Ghiveciu, Florin Iordache, Cristian Rizea, Oana Mizil și Manuela Mitrea.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal: Dan Motreanu, Nini Săpunaru, Grațiela Gavrilescu, Gabriel Plăiașu, George Scutaru, Cornel Pieptea, Titi Holban, Bogdan Țîmpău, Cristian Buican, Gigel Știrbu, Relu Fenechiu, Horea Uioreanu, Virgil Pop, Ciprian Dobre, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donțu, George Dumitrică, Andrei Gerea și Radu Stroe.

Din partea parlamentarilor independenți: Culiță Tărâță.

Din partea Grupului de parlamentari ai minorităților naționale: domnii deputați Miron Ignat și Dragoș Zisopol.

Din partea parlamentarilor fără apartenență la un grup parlamentar, domnul deputat Cătălin Cherecheș.

Statistic, stimați colegi, 15 parlamentari și-au prezentat de la tribuna Camerei Deputaților declarațiile politice și 53 le-au depus în scris.

Eu vă mulțumesc pentru participare, vă doresc o zi bună, ne revedem la ora 10,00, atunci când vom avea pe ordinea de zi dezbaterea proiectelor înscrise.

Vă mulțumesc, toate cele bune pentru dumneavoastră.

Doamne ajută!

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Costică Macaleți - declarație politică cu tema Botoșaniul nu-și mai permite să plătească indemnizațiile însoțitorilor persoanelor cu handicap;

Domnul Costică Macaleți:

"Botoșaniul nu-și mai permite să plătească indemnizațiile însoțitorilor persoanelor cu handicap"

Declarația mea politică de azi se referă la neplata indemnizațiilor însoțitorilor persoanelor cu handicap din județul Botoșani. Pentru că Ministerul Finanțelor nu a mai direcționat bani pentru efectuarea acestor plăți de luni de zile, majoritatea primăriilor din județul Botoșani nu mai au bani pentru a efectua plăți pentru beneficiarii acestor indemnizații.

La nivelul județului, exceptând Municipiul Botoșani, însoțitorii persoanelor cu handicap nu și-au mai primit banii din luna iunie. Adică nu numai că aceste drepturi bănești s-au redus, dar ele nu au mai fost plătite deloc.

La nivelul municipiului, Primăria Botoșani nu-și mai permite să plătească din bugetul propriu indemnizațiile însoțitorilor persoanelor cu handicap din luna octombrie. Ca să nu aibă de suferit, reprezentanții Primăriei Botoșani au decis să facă aceste plăți cu bani din bugetul propriu timp de mai multe luni, însă acummunicipalitatea nu poate să-și mai permită nici măcar acest lucru. Necesarul pentru efectuarea plăților însoțitorilor persoanelor cu handicap doar pe o singură lună se ridică la 4 miliarde de lei vechi numai la Botoșani. Este o cheltuială la care nimeni nu se aștepta.

Așadar, avem în față o situație disperată în care se găsesc acești oameni. Banii nu vin de la bugetul de stat cu destinație specială, prin Ministerul Finanțelor, iar bugetele locale nu pot susține plățile. Autoritățile locale speră într-o rectificare de buget, iar de la bugetul de stat să fie virați banii.

Ne întrebăm, pe bună dreptate, cine este de vină pentru o astfel de situație? Desigur ca ai noștri dragi guvernanți dau vina pe criză. Dar oare merită categoriile defavorizate să sufere astfel? Vorbim de sute de oameni și de luni de zile!

Cer, de la această tribună, Guvernului să caute de urgent o soluție de rectificare bugetară în sens pozitiv, care să permită plata acestor drepturi bănești. În caz contrar, doresc guvernanților noștri să aibă și domniile lor parte de suferința acestor oameni.

  Angel Tîlvăr - intervenție privind Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor;

Domnul Angel Tîlvăr:

"Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor"

Se spune că sărăcia naște monștri, iar astăzi acest lucru este din ce în ce mai vizibil. Neajunsurile de zi cu zi, grija pentru ziua de mâine, stresul, lipsa de educație, sunt doar câteva dintre cauzele actelor de violență.

Doresc să aduc din nou în discuție subiectul violenței pentru că, săptămâna aceasta, Fondul ONU pentru Populație marchează Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotrivafemeilor.

În declarațiile politice anterioare am mai vorbit atât despre violența domestică, despre violența juvenilă, cât și despre "consumul" de violență din țara noastră. Afirmam în declarația politică din martie că "familia naturală, tradițională se află în criză, în mutație spre un viitor confuz și incert. Violența în familie pare a fi "un dat al civilizației'", iar violența domestică este o luptă greu de dus la noi în țară, este un subiect delicat, considerat încă tabu, într-o societate în care victima este în continuare vinovată pentru ceea ce i se întâmplă".

Spuneam atunci că de cele mai multe ori se ajunge la crimă. Stau dovadă, din păcate, crimele inexplicabile, fără sens și inumane care se petrec între membrii aceleiași familii.

Nu exista nicio scuză pentru folosirea violenței sau pentru abuzuri, însă de cele mai multe ori una dintre "cauze" este consumul de alcool. Astăzi, probabil mai mult ca în trecut, factorul care determină intensificarea gradului de violență din societate, și mă refer aici la abuzurile împotriva femeilor sau a copiilor, s-au intensificat datorită sărăciei. Doresc să menționez faptul că am apreciat inițiativa legislativă care vizează îndepărtarea agresorului de victimă și nu a victimei de agresor pentru că de cele mai multe ori victimelor violenței domestice li se spune sau ajung ele însele la concluzia că trebuie să se refugieze de agresor fie la rude, fie într-un centru specializat pus la dispoziție de comunitate.

Doresc să remarc și proiectul Ministerului pentru Familie și Solidaritate al statului francez, care a alocat peste 5 milioane de euro pentru achiziționarea unor brățări de dimensiunea unui ceas în care este integrat un sistem GPS pentru a fi purtate de francezii care au fost violenți cu partenerele lor de viață. Acestea vor fi atenționate în momentul în care aceștia vor încălca perimetrul stabilit de lege și încearcă să se apropie de ele. Măsura a fost luată ca urmare a numărului mare de femei care au fost ucise sau agresate de consorții lor. Se pare că măsura este una de succes întrucât și Spania a aplicat acest sistem, iar numărul deceselor cauzate de violența conjugală a scăzut cu 14%.

În perioada ianuarie 2004 - septembrie 2008, de pildă, au fost înregistrate în România 44.284 de cazuri de violență în familie, iar în primele trei trimestre ale anului trecut s-au semnalat 6.484 de cazuri de violență domestică. Din păcate, statisticile internaționale arată că mai multe femei sunt rănite și chiar își pierd viața din cauza violenței domestice decât din cauza bolilor, accidentelor rutiere sau altor cauze.

Violența domestică este de cele mai multe ori una tăcută. Abuzul verbal care nu lasă urme vizibile, stresul zilnic care își pune amprenta asupra psihicului sunt doar câteva dintre motivele pentru care suntem adesea martorii unor izbucniri violente a căror explicație nu o putem găsi. Societatea a evoluat și modalitățile de abuz familial s-au diversificat, luând amploare în mod deosebit tocmai această violență tăcută despre care vă vorbeam.

Pe plan mondial, violența în familie este o problemă politică și publică cu care se confruntă și țările din Europa, unde 1/5 dintre femei au fost cel puțin o dată în viață subiectul violenței fizice. Consecințele violenței în familie asupra sănătății victimelor, dar și asupra demnității umane aduc prejudicii grave generațiilor viitoare.

Centrul de informare ONU pentru România susține că violența de gen este una dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor omului și îmbracă diverse forme. În întreaga lume, o femeie din trei este victimă a acestor tipuri de violență.

În prezent există 89 de state care au o formă de prevedere legală privind în special violența în familie, iar violul marital poate fi pedepsit în 104 țări; 90 de state au o formă de prevedere legislativă împotriva hărțuirii sexuale, iar 93 au legi împotriva traficului de ființe umane.

În concluzie, pentru a stopa orice tip de violență împotriva femeilor, copiilor sau a bătrânilor, într-un cuvânt a persoanelor vulnerabile, e nevoie de acțiuni în toate aspectele vieții sociale în fiecare zi.

  Antonella Marinescu - intervenție cu prilejul Zilei internaționale de luptă împotriva violenței asupra femeii;

Doamna Antonella Marinescu:

Agenda internațională consemnează faptul că ziua de 25 noiembrie este Ziua internațională de luptă împotriva violenței asupra femeii, negarea violenței fiind astfel element definitoriu în spațiul larg circumscris conceptului diferența de gen.

Un recent forum mondial, ce a analizat conceptul și situația concretă a femeii în lume, sub semnul securității supraviețuirii, focalizată pe sănătate, a securității demnității, respectiv educația, a securității vieții copilului etc., forum la care am participat în calitate de parlamentar român, deși nu ne-a nominalizat negativ, a semnalat numeroase cazuri de discriminare de gen.

Cu toate acestea, în calitate de cetățean român, sunt datoare, aici și acum, să semnalez faptul că și în țara noastră numărul cazurilor de violență în familie este din ce în ce mai mare.

Astfel, conform statisticilor, în anul 2009 au fost sesizate în țara noastră de două ori mai multe cazuri ale violenței împotriva femeilor decât în anul 2004, numărul total de cazuri depășind cu mult estimările specialiștilor.

Din lipsa fondurilor necesare combaterii și studierii acestui fenomen, nu se poate cunoaște în totalitate amplitudinea lui. Dar, conform datelor pe care le dețin medicii de specialitate din cadrul Institutului Național pentru Medicină Legală, numărul victimelor violenței în familie se apropie de 900.000 în noiembrie 2009. În context, mă întreb câte victime se vor înregistra în acest an, date fiind măsurile aberante luate de guvernul - care numai român nu este - pentru ieșirea/adâncirea crizei economice din România. Întreb acest lucru pentru că sărăcia generalizată a generat și generează, în mod indubitabil, violența, mai ales cea domestică.

În acest context socio-economic, privesc stupefiată recentele măsuri BeBe (Boc - Băsescu, sau invers) de reducere a perioadei postnatale și implicit a alocației inițiale de îngrijire a copilului. Aceasta pentru că diminuarea constantă a resurselor generează tensiunile intrafamiliale, primele și majorele premise ale violenței familiale.

De aceea, de Ziua internaționala de luptă împotriva violenței asupra femeii, mă întreb câte acte vătămătoare, fizice sau emoționale, vor mai avea loc în România prin această aberantă diminuare a resurselor necesare conviețuirii normale în cupluri și dacă, de la înălțimea considerabilei ei averi, starleta PDL-ului, Elena Udrea, purtătoarea celebrei frunze de milioane de euro, a făcut cel mai elementar gest de implicare în atât de necesara eliminare a discriminării de gen și a condițiilor care o potențează.

Răspunsul, și cred că sunteți de acord cu mine, este zero, eventual tăiat în patru, România profundă fiind estompată de costisitoarele preocupări de edulcorare a realității.

În acest context, putem afirma cu suficientă certitudine că Ziua internaționala de luptă împotriva violenței asupra femeii poate fi marcată în România printr-un nimic consistent sau, eventual, prin aserțiunea cu valoarea simbolică a mărețului și inegalabilului nostru președinte, "țigancă împuțită", ce pare să spună totul.

Am zis!

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică intitulată Guvernul Boc este mai mult decât incompetent, este un guvern antinațional;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"Guvernul Boc este mai mult decât incompetent, este un guvern antinațional"

De la preluarea puterii, în decembrie 2008, și până acum, guvernele succesive ale lui Emil Boc au părut că sunt construite pe o caracteristică comună: o evidentă și imbatabilă incompetență și nepricepere în gestionarea treburilor țării.

Însă ultima jumătate de an a demonstrat că acest guvern nu este doar unul extrem de nevolnic, ci unul care lucrează împotriva intereselor naționale, împotriva intereselor cetățeanului român. După ce a sărăcit economia națională falimentând aproape 200.000 de firme prin introducerea impozitului forfetar, după ce a prăduit bugetarii prin reducerea cu 25% a salariilor, după ce a lăsat fără 15% mamele ce au în îngrijire copii și pe cei care beneficiază de ajutoare sociale, acum pregătește transformarea cetățenilor români într-o societate de sclavi.

Ultima bombă guvernamentală, lansată dinspre Palatul Victoria, anunță modificarea Codului muncii în mod dramatic pentru angajații din această țară. Astfel, se preconizează mărirea timpului de lucru până la 12 ore pe zi, introducerea zilei libere în cursul săptămânii, fracționarea concediului de odihnă, precum și scăderea amenzilor pentru munca la negru.

Altfel spus, după ce le-a fost tâlhărit venitul salarial din fiecare lună, acum se are în vedere lipsirea de orice fel de protecție a angajaților. Iar replica acestui Guvern este mereu aceeași: acestea sunt condițiile FMI, ca și cum România s-ar fi transformat dintr-un stat suveran și independent într-o anexă sau departament al Fondului.

Ca liberal nu pot spune că am o viziune de sorginte socială asupra societății, dar niciun om politic ce se consideră cu adevărat român nu poate să aprobe, fie și tacit, această umilire continuă a celor care produc valoare în această țară. Ceea ce se întâmplă acum ne arată foarte clar ca, în calitate de oameni politici, este momentul în care trebuie să ne revendicăm mai puțin de la dreapta sau de la stânga ideologiilor și să fim, înainte de toate, români.

  Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf - declarație politică cu titlul Refuz de dragul refuzului?;

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Refuz de dragul refuzului?"

Doresc să lansez un apel la bunul simț al colegilor din opoziție de a judeca cu propriile sisteme de valori înainte de a condamna din oficiu orice strategie sau chiar viziune pe care actualul guvern o lansează.

Odată cu intrarea sezonului rece, am asistat la o "adaptare" a discursului colegilor parlamentari din opoziție și o îndreptare a criticilor nefondate către investițiile în turismul hibernal din România. Dacă în timpul verii, discursurile politice la televiziuni erau axate pe lăudarea litoralului bulgăresc, simultan cu blamarea litoralului românesc, acum, la începutul iernii, criticile se lansează în direcția investițiilor în obiective turistice specifice sezonului rece.

Ne plângem că sezonul cald este prea scurt. Pe cale de consecință logică, trebuie să investim serios în turismul specific sezonului rece. Faptul că se direcționează fonduri serioase pentru amenajarea de pârtii de schi este rezultatul unor analize serioase și a unor strategii de bun simț în promovarea turismului în România.

Dacă ne uităm la vecinii noștri bulgari, nu vedem decât trei stațiuni de schi: Bansko, Borovets și Pamporovo. În România avem stațiuni de schi în Maramureș (Borșa, Mogoșa, Izvoare, Suior), Valea Prahovei (Bușteni, Predeal, Sinaia, Azuga), ca să nu mai vorbim de Poiana Brașov, Bâlea Lac, Vatra Dornei, Stâna de Vale și multe altele. Avem un potențial imens de a câștiga o reputație înaltă pe harta stațiunilor de schi din Europa și cred că trebuie să profităm și să dezvoltăm acest sector turistic.

Din nou îmi manifest dezamăgirea față de atitudinea jenantă a colegilor din opoziție care critică de dragul criticii (sau că au ordin de la centru!) și refuză să sprijine proiecte importante pentru România doar de dragul refuzului.

  Cristian Buican - declarație politică intitulată Noile ședințe ale partidului-stat;

Domnul Cristian Buican:

"Noile ședințe ale partidului-stat"

Recenta conferință a Partidului Democrat Liberal, filiala București, ne-a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că partidul clientelar care se află astăzi în fruntea țării nu numai că este o parte din fostul Front al Salvării Naționale, ci și un demn urmaș al Partidului Comunist Român. Comportamentul și limbajul celor care au luat cuvântul, precum și mesajele transmise nu au făcut altceva decât să transforme această reuniune într-o copie fidelă a consacratelor ședințe ale Partidului Comunist Român. Laudele excesive, odele compuse conducătorului acestei filiale, precum și fastul caracteristic nu își aveau rostul în contextul candidaturii unice a celei mai cunoscute blonde din România. Iar asta nu o spun doar eu, ci și unii membri PDL.

Ceea ce a rămas în urma acestui eveniment în memoria colectivă este numărul și paleta largă de opțiuni metaforice lingușitoare ale unor importanți lideri PDL atunci când vine vorba de un protejat al iubitului cârmaci de la Cotroceni. Comparațiile plastice și metaforele laudative la adresa Elenei Udrea au reprezentat duminică punctul central de atracție al acestei ședințe. Speram ca un asemenea comportament slugarnic specific relației dintre liderii PDL și Traian Băsescu să nu mai continue, dar se vede că m-am înșelat. A fost o ședință cu un final binecunoscut al cărei unic scop era acela al întrecerilor discursive de laudă la adresa tovarășei Elena.

Am aflat de la această ședință de partid că Elena Udrea reprezintă pentru PDL "soarele" de la care se așteaptă lumina și că dânsa este exponentul unei generații în cadrul Partidului Democrat Liberal. "Cea mai frumoasă și mai competentă", așa cum a fost catalogată de ministrul de externe care prin astfel de osanale și-a obținut postul pe care îl ocupă, a declarat, spre final, că și-ar dori organizarea unei astfel de conferințe la trei sau șase luni, mai mult ca sigur pentru a mai auzi laudele și cuvintele frumoase care îi fuseseră adresate. Îi propun ca la viitoarea conferință, de peste trei sau șase luni, să organizeze și un concurs pentru cea mai plastică descriere laudativă, pentru a mima cât de cât competiția.

Așa cum obișnuia și tradiția celebrelor ședințe ale PCR, au existat două persoane care au mimat critica și care probabil i-au întunecat, pentru câteva momente, ziua plină de soare de care se bucura draga tovarășă Elena. Aceștia nu au făcut altceva decât să oprească, chiar dacă doar și pentru câteva momente, morișca laudativă pornită la adresa Elenei Udrea și au atras atenția asupra unor probleme reale dorind să fie mai mult niște sfaturi decât niște critici.

Această reuniune a confirmat că Partidul Democrat Liberal nu are niciun fel de soluție pentru cetățenii României. Altfel, în locul lingușelilor și laudelor, am fi aflat de vreun plan de măsuri sau un program de investiții pentru bucureșteni. N-am auzit niciun cuvânt despre asta, doar "modelul conducerii Traian Băsescu" care reprezintă pentru partidul portocaliu soluția supremă. Fără măsuri, fără program, fără direcție, Elena Udrea a decretat că nu le poate oferi bucureștenilor decât minciuni și demagogie.

Spectacolul jenant oferit de liderii PDL la acest eveniment nu este altceva decât o încercare disperată de repliere a grupurilor clientelare din jurul partidului portocaliu către bugetul primăriei Bucureștiului. Ei și-au dat seama că în contextul viitoarelor alegeri, guvernarea nu mai este o soluție și încearcă, prin toate mijloacele, să pună mâna pe bugetul Bucureștiului și să transforme acest oraș într-un bastion portocaliu de unde să poată fura și în perioadele de opoziție care vor urma pentru acest partid.

  Ciprian Minodor Dobre - declarație politică avertisment: încercarea puterii portocalii și a acoliților ei de instaurare a dictaturii portocalii în Parlamentul României;

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Prezenta declarație politică se dorește a fi un avertisment. Un avertisment în primul rând moral adresat tuturor celor care ocupă în acest moment vreo funcție în Parlamentul României, în principal celor care au calitatea de aleși și reprezentanți ai cetățenilor în acest for.

Nu cred că vreunul dintre noi, atunci când a cerut votul oamenilor în campania electorală, la ultimele alegeri parlamentare, a spus explicit sau nici măcar voalat că va transforma mandatul de parlamentar în instrument de luptă pentru subminarea democrației din România. Nu cred că vreunul dintre noi a crezut vreo clipă că va deveni o marionetă a unei majorități arbitrare și lipsite de orice decență și morală politică.

Ultimele evenimente ce au avut loc în Comisia de Regulament a Camerei Deputaților, precum și în plenul acestei instituții ne arată extrem de clar faptul că s-a reușit o tristă performanță a puterii portocalii și a acoliților ei de a dinamita principala calitate a Parlamentului României: aceea de for democratic de dezbatere. Modificările aduse legii interne de funcționare și organizare a Camerei Deputaților construiesc premisele unei dictaturi instituționale fără precedent.

Nu mai contează componența legitimă a Parlamentului, așa cum a rezultat ea în urma alegerilor. Contează și sunt răsplătite traseismul și corupția politică.

Nu mai contează componența în forurile de conducere. Contează ca o minoritate portocalie să poată să își impună punctul de vedere, indiferent de argumente și mai presus de lege.

Ceea ce nu a reușit Traian Băsescu la nivelul întregii țări, a reușit Roberta Anastase la nivelul Parlamentului: instaurarea dictaturii portocalii.

Istoria ne-a demonstrat că orice dictatură, indiferent de cât de grea și asupritoare ar fi, își are limitele sale de timp. Va veni o vreme în care toți cei care susțin puciul portocaliu din Parlamentul României vor trebui să dea socoteală pentru faptele lor. Va veni o vreme când ne vom întoarce în fața oamenilor, în comunitățile ce ne-au ales pentru a explica de ce această țară este mai săracă - atât ca și resurse, cât și ca exercițiu democratic.

Iar atunci, toți cei care v-ați făcut părtași la faptele incalificabile ale Robertei Anastase și ale PDL-ului va trebui să răspundeți în fața legii și a oamenilor.

  Cornel Ghiță - declarație politică despre Importanța asigurării resurselor financiare necesare susținerii producției de apă grea în deplină siguranță;

Domnul Cornel Ghiță:

"Importanța asigurării resurselor financiare necesare susținerii producției de apă grea în deplină siguranță"

Vin în fața dumneavoastră pentru a prezenta situația societății ROMAG-PROD din Mehedinți, care produce apă grea de uz nuclear pentru umplerea inițială a reactoarelor U3 și U4 de la Cernavodă, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2006, aprobată prin Legea nr. 78/2007, și a contractului nr. 493-M-2006 încheiat cu Societatea Națională Nuclearelectrica.

În anul 2010, ROMAG-PROD a avut mari probleme de finanțare începând cu luna martie 2010, fapt care până în acest moment nu a influențat negativ realizarea fizică a producției, această unitatea fiind în graficul de producție cu o realizare la zi de 165 tone de apă grea. Totuși, finanțarea insuficientă s-a repercutat în mod negativ asupra plății furnizorilor de materii prime și materiale, cu consecințe în aprovizionarea aritmică și sistarea aprovizionării pe anumite perioade. Toate acestea, au dus la scăderea stocurilor de materii prime și materiale sub limita stocurilor de siguranță, fapt care poate conduce la situații de avarie deosebit de grave pentru siguranța instalațiilor, în instalațiile ROMAG PROD procesându-se 300 tone de hidrogen sulfurat, gaz toxic și foarte periculos.

Până în luna noiembrie 2010, ROMAG PROD a vândut la Societatea Națională Nuclearelectrica 119,5 tone în valoare de 214.404.000 lei (toată suma alocată pentru anul 2010) și mai are pe stoc 46,5 tone apă grea.

În condițiile în care s-ar sista producția de apă grea, implicațiile negative îmbracă două aspecte majore, și anume: aspectul economic care ar solicita un efort financiar de peste 330.000.000 lei pentru desfășurarea etapelor de oprire în condiții de siguranță, precum și unul social prin concedierea a 5500 de lucrători din domeniu. Sistarea fabricației de apă grea va afecta grav și activitatea termocentralei de pe platformă și implicit locuitorii municipiului Drobeta Turnu Severin, beneficiari ai confortului termic asigurat de ROMAG TERMO, prin creșterea prețului unitar la Gcal la peste 300 lei/Gcal.

Pe plan economic, existența platformei ROMAG este esențială pentru județul Mehedinți, a cărui industrie a fost serios afectată. Concedierea a peste 5500 de persoane ar reduce dramatic nivelul de trai al acestora și al familiilor lor. La acest moment nu sunt asigurate condițiile economice, sociale și de reconversie profesională a persoanelor care ar fi disponibilizate. Mai mult, județul Mehedinți ocupă primul loc pe țară în ceea ce privește rata șomajului, 14%.

Consider că trebuie să susținem în continuare programul energetic nuclear românesc, program prioritar pentru asigurarea independenței energetice a României, la care Guvernul s-a angajat în momentul prezentării programului de guvernare. Deși condițiile economice actuale sunt nefavorabile, cu toții suntem conștienți de importanța pe termen lung a acestui proiect vital pentru economia românească. De aceea, asigurarea bugetelor anuale este obligatorie, astfel ca producția necesară pentru reactoarele U3 și U4 de la Cernavodă să continue în condiții de maximă siguranță.

  Dan-Ștefan Motreanu - declarație politică cu titlul Nici măcar comuniștii nu au umblat la tricolor...;

Domnul Dan-Ștefan Motreanu:

"Nici măcar comuniștii nu au umblat la tricolor"

Orice aberație își are limitele ei. Dar ce s-a întâmplat la Alba Iulia le întrece pe toate. Arborarea pe frontispiciul clopotniței Catedralei Reîntregirii - locul unde de zeci de ani de la mijlocul lunii noiembrie se afla un imens drapel național - a unui mesh pe care se află un steag tricolor ce conține și culorile portocaliu și cărămiziu reprezintă o ofensă adusă unui însemn național. Explicațiile date de purtătorul de cuvânt al Primăriei Alba Iulia, în urma indignării cetățenilor care au participat la deschiderea manifestărilor care preced sărbătoarea națională a României sunt de-a dreptul halucinante. S-a venit cu argumentul că mesh-ul arborat pe clopotnița Catedralei Reîntregirii are rolul de promovare turistică, iar culorile au fost folosite pentru a crea un efect vizual de vălurire. Oficialul primăriei a mai explicat că logo-ul orașului conține culorile portocaliu și cărămiziu, prezente și în construcția mesh-ului. De când steagul național servește drept suport pentru promovare turistică și de când steagul național are în componență culorile - politice evident - ale unui oraș? La aceste întrebări trebuie să răspundă cei care au încălcat articolul 236 din Codul Penal - ofensa adusă unor însemne.

Nici măcar comuniștii, în cei 45 de ani în care au deținut 100% puterea în România, nu au îndrăznit să modifice culorile steagului național. Pentru a-și marca teritoriul, comuniștii arborau la manifestări steagul roșu al PCR, dar nu s-au atins de tricolor. Au făcut-o acum - sper că nu au existat indicații de la centru - reprezentanții locali ai principalului partid de guvernământ, PDL, care au inserat culoarea partidului pe tricolor. Și nu oricând și nu oriunde, ci în apropierea Zilei Naționale a României, și în orașul denumit pe bună dreptate Capitala Unirii.

Nu știu, nu am informații dacă mai sunt state - este posibil poate acolo unde dictaturile sunt la ele acasă - ca steagul național tradițional să fie modificat și inserat cu însemnele formațiunii politice aflate la putere. Cunosc însă un exemplu din trecutul apropiat. Însemnele Partidului Național-Socialist au devenit prin voința lui Adolf Hitler însemnele (drapelul) celui de-al treilea Reich.

Privind lucrurile din alt unghi de vedere, pot spune că ne facem din nou de râs în lume. Nu ajunge că președintele României este ocolit de omologii săi din Uniunea Europeană (Sarkozy, agacé par le président roumain, este titlul unui clip apărut pe BFM TV, care în doar două zile a ajuns la aproape 100.000 de vizualizări) care nici măcar nu-i strâng mâna întinsă în semn de salut, nu ajunge că la Budapesta ni se refuză locația Teatrului Național (închiriată în avans) pentru un concert Enescu - Bartok menit să marcheze Ziua Națională a României, deși ministrul român al culturii este etnic maghiar, nu ajunge că nu suntem bine văzuți în multe capitale europene, mai trebuie acum să ne batem singuri joc de noi. Pentru că asta înseamnă ceea ce s-a întâmplat la Alba Iulia.

PS: Până luni seara, nu am înregistrat nicio reacție din partea autorităților în legătură cu ofensa adusă tricolorului la Alba Iulia. Oare de ce nu trebuie să ne mire acest lucru?

  Daniel Buda - declarație politică: Aderarea la zona Schengen, pe ultima sută de metri;

Domnul Daniel Buda:

"Aderarea la zona Schengen, pe ultima sută de metri"

Imediat după momentul aderării țării noastre în Comunitatea Europeană, obiectivul stabilit pentru perioada următoare, cel puțin la fel de important, a fost și este, în continuare, pregătirea și adoptarea măsurilor necesare pentru securizarea frontierelor și eficientizarea activității privind prevenirea infracționalității trasfrontaliere în vederea intrării României în spațiul Schengen. În fapt, aderarea la spațiul Schengen nu înseamnă nimic altceva decât liberalizarea granițelor, eliminarea treptată a controalelor efectuate la frontierele interne, comune, ale statelor membre și, evident, instituirea libertății de circulație în acest spațiu.

Demersurile privind îndeplinirea cerințelor acquis-ului Schengen sunt parte integrantă a acquis-ului comunitar pe care România l-a acceptat integral o dată cu semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană la data de 25 aprilie 2005. În acest sens, România a făcut pași importanți în vederea asigurării și perfecționării cadrului legal cu scopul prevenirii și combaterii migrației ilegale, a infracționalității transfrontaliere, profesionalizarea instituțiilor responsabile și, în egală măsură, a luat toate măsurile necesare implementării Sistemului informatic Schengen. Toate acestea sunt necesare în vederea proximității procesului de evaluare, dar, mai cu seamă, sunt necesare pentru a evita amânarea procesului de intrare a țării noastre în spațiul Schengen. Fără a fi acuzat de subiectivism, nu pot să nu îmi exprim dezamăgirea față de progresele înregistrate în perioada 2007 -2008 când, practic, nu s-a adoptat nimic concret din măsurile necesare pentru îndeplinirea acestui obiectiv strategic deosebit de important.

Întreaga procedură a fost reluată începând cu ianuarie 2009, de această dată mult mai responsabil, concret și eficient. Tocmai de aceea s-a accelerat și reformarea sistemului judiciar din România prin adoptarea codurilor juridice, dar și implementarea măsurilor privind mica reformă din justiție care, de altfel, sunt parte integrantă a procesului de aderare la Schengen și, fără doar și poate, aspecte primordiale ale acestui proces amplu.

Partidul Democrat Liberal, prin reprezentanții care, astăzi, dețin decizia guvernamentală, și-a stabilit ca obiectiv principal îndeplinirea cerințelor acquis-ului Schengen într-un timp record, tocmai pentru recuperarea anilor în care nu s-a făcut niciun demers sustenabil în această direcție. Contrar tuturor speculațiilor mediatice și analizelor pe baza unor gesturi ale unor președinți, definite și analizate uluitor de unii jurnaliști, România, în momentul de față, are toate șansele să nu rateze termenul propus, respectiv martie 2011. Munca noastră privind reformarea sistemului juridic, securizarea frontierelor de stat, combaterea fenomenului infracțional, precum și implementarea sistemului informatic trebuie să continue în același ritm accelerat și motivat, indiferent de conjunctură, toate acestea pentru asigurarea deplinei libertăți de mișcare a cetățenilor României, cu toate avantajele ce decurg din acestea.

Am convingerea că, indiferent de toate speculațiile diletantiste, născocite acum în perioada premergătoare raportului, autoritățile responsabile de implementarea acquis-ului Schengen vor depune toată diligența în vederea atingerii scopului țării noastre în și pentru folosul cetățenilor.

  Stelian Fuia - declarație politică Despre revizuirea Constituției;

Domnul Stelian Fuia:

"Despre revizuirea Constituției"

Rezultatele referendumului organizat anul trecut în 22 noiembrie, au atras atenția întregii clase politice asupra voinței populare de a revizui Constituția, în sensul modificării structurii Parlamentului României și a numărului de reprezentanți în forul legislativ al țării.

Din nefericire, clasa politică românească nu a reușit să se mobilizeze și să realizeze consensul asupra acestei probleme fundamentale a democrației românești. Structura bicamerală, perfect simetrică în atribuții, a reușit, la un an de la această consultare, să ne arate limitele sale funcționale și chiar blocajele care pot apărea în actul legislativ sau conflictele interinstituționale pe care le poate genera.

Nu mă pronunț apriori asupra structurii pe care ar trebui să o aibă Parlamentul României, nici asupra numărului optimal de reprezentanți în instituția legiuitoare. Cele două decizii trebuie să vină ca rezultat al unei largi consultări între partidele politice, societatea civilă și lumea academică din România. Aceasta pentru că modificarea legii fundamentale impregnează direcția de dezvoltare viitoare a țării noastre. Procesul trebuie demarat cât mai curând pentru ca viitoarele alegeri, din anul 2012, să se realizeze pentru un parlament reformat.

Aș mai adăuga faptul că acest proces de revizuire ar trebui însoțit și de analizarea atentă a introducerii în legea fundamentală a României a unor prevederi referitoare la construcția sustenabilă a bugetului de stat și a respectării unui prag al deficitului bugetar în acord cu criteriile de convergență economică ale Uniunii Europene.

  Florian Daniel Geantă - declarație politică: Stop genocidului rutier!;

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Stop genocidului rutier!"

În data de 21 noiembrie au fost comemorate miile de victime ale accidentelor rutiere. Statistica este îngrijorătoare, pentru că, în ultimii 20 de ani, s-au înregistrat 62.000 de morți numai în aceste accidente.

Accidentele produse în cadrul traficului rutier figurează printre primele cauze de deces de pe întreg globul pământesc, România aflându-se printre primele țări cu cele mai mari rate de accidente mortale din Uniunea Europeană, alături de Letonia, Lituania, Slovacia.

Lipsa de experiență la volan, imprudența, alcoolul, viteza excesivă, dar și teribilismul sunt principalii factori care pun capăt, în mod violent, vieții celorlalți participanți în trafic.

Rudele victimelor accidentelor rutiere încearcă să-și găsească dreptatea pentru ca cei vinovați să răspundă în fața legii, care este destul de permisivă la noi, în România Lucrurile se mișcă destul de încet și trec ani buni până aceștia urmează să dea socoteală.

Nu avem o justiție rutieră reală în comparație cu celelalte țări din Europa. Legile sunt blânde, iar cei vinovați sunt de cele mai multe ori puși în libertate sau considerați, culmea, victime.

Chiar dacă Direcția poliției rutiere din cadrul MAI a pus în aplicare mai multe proiecte care au avut drept scop reducerea accidentelor rutiere, a gravității acestora, dar și sporirea nivelului de disciplină al tuturor participanților în trafic, numărul accidentelor cu victime omenești rămâne ridicat.

În ultimul an, traficul rutier este supravegheat din elicoptere. Numărul radarelor instalate pe șosele a crescut semnificativ, iar permisele auto nu se mai obțin atât de ușor. Cu toate acestea, trebuie să se intensifice controalele, să se facă mai multe campanii pentru a stopa aceste grave accidente, dar, nu în ultimul rând, să se găsească soluții complexe pentru asigurarea circulației rutiere.

  Stelică Iacob Strugaru - declarație politică cu titlul Privatizări de insucces;

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Privatizări de insucces"

În ultimii douăzeci de ani ne-am dorit ca serviciile publice deținute de statul român să fie cât mai rapid și eficient privatizate către operatori din străinătate cu mare experiență în domeniu. În mare parte, acest lucru s-a și realizat, însă calitatea serviciilor către consumatorii finali nu a suferit niciun fel de îmbunătățiri, ci dimpotrivă.

Când spun acest lucru mă refer în primul rând la privatizarea distribuției de energie electrică sau la alimentarea cu apă. Sunt companii ale căror servicii sunt ireproșabile în țările lor de origine, însă în România lipsa de interes și profesionalism este plătită de consumatori. Este vorba despre mari corporații precum ENEL, E.ON, Veolia sau GDF SUEZ, care doar în mică parte au respectat clauzele contractelor de privatizare. Investițiile la care s-au obligat aceste companii nu s-au realizat sau au fost realizate în procente insesizabile, cu repercusiuni asupra sistării temporare sau de lungă durată a serviciilor de electricitate, apă sau gaze naturale.

Privatizarea nu trebuie să fie sinonimă cu disprețul pentru consumatori și tarife din ce în ce mai mari pentru aceștia. Privatizarea trebuie să rămână cheia succesului unui stat care vrea să lase concurenței de pe piață ameliorarea furnizării de servicii.

În această logică și consecvent principiului că cetățeanul trebuie să beneficieze de servicii mai bune și la prețuri accesibile, consider că Parlamentul României trebuie să evalueze, prin înființarea unei comisii speciale de anchetă, respectarea contractelor de privatizare și, mai ales, calitatea serviciilor furnizate în prezent: nivelul tensiunii electrice, viteza de remediere a defecțiunilor, calitatea apei sau presiunea și valoarea calorică corespunzătoare a gazelor naturale.

În absența controlului instituțional al statului român, cetățenii români vor rămâne în continuare tributari serviciilor de foarte proastă calitate și la prețuri exagerate.

  Constantin Eugen Uricec - declarație politică privind Stimularea sectorului de exporturi;

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Stimularea sectorului de exporturi"

Institutul Național de Statistică ne comunica în urmă cu doar câteva zile că volumul total al exporturilor românești pentru luna septembrie a înregistrat o creștere cu peste 35% față de luna similară a anului trecut, iar la nivelul primelor nouă luni ale anului 2010 creșterea a fost de peste 25%, comparativ cu primele 9 luni ale anului 2009. Cifrele înregistrate de exportatorii români sunt fără precedent în istoria economică a ultimelor decenii, însumând circa 27 de miliarde de euro după numai 9 luni.

Oricine ar citi statisticile oficiale ar observa cu ușurință că exportatorii români păstrează o apetență sporită și pentru piețele extracomunitare, de aproape 25% din totalul exporturilor, acolo unde produsele românești sunt la mare căutare și rămân competitive atât din punctul de vedere al calității, cât și al prețului.

Din fericire, principiul benefic al "mâinii invizibile" s-a confirmat la nivelul exportatorilor români, tocmai într-o perioadă economică dificilă, ajutați doar de valoarea scăzută a monedei naționale în raport cu alte valute și de modificările structurii consumului în țările importatoare.

Din nefericire, statul român rămâne în continuare captiv un probleme bugetare severe, moștenite de aproape douăzeci de ani și nu îi mai rămân suficiente resurse pentru a sprijini direct și indirect dezvoltarea agenților economici care susțin exportul și compensează deficitul comercial național.

Deși în istoria recentă poziționarea României în această zonă geopolitică a Europei a adus țării noastre numai prejudicii, astăzi, când condițiile politice și economice s-au schimbat, poziționarea noastră la Marea Neagră și în apropierea Orientului reprezintă o oportunitate fără precedent pentru penetrarea piețelor extracomunitare.

Stimularea reală a exportatorilor, a investițiilor străine directe care țintesc piețele din jurul Mării Negre, Caucazului, Rusiei sau Orientului apropiat trebuie să reprezinte priorități guvernamentale și obiective transpartinice pentru anii următori. Cheia utilizării exporturilor pentru relansarea economică națională a fost utilizată cu succes și de italieni și de germani și de olandezi în perioade mult mai dificile decât cele pe care le trăim noi astăzi.

  Mircia Giurgiu - declarație politică: Cine îi păzește pe copii?;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Cine îi păzește pe copii?"

În ultima vreme s-au înmulțit atacurile cu arme albe în incinta sau în preajma unităților școlare. Violența în școlile din România tinde spre cote îngrijorătoare, la nivel național neexistând încă o strategie de combatere a fenomenului.

Poate unul dintre cele mai sângeroase evenimente care au avut loc recent în preajma școlilor este cel de la Craiova, unde doi elevi au fost înjunghiați, unul dintre ei decedând.

Forțele de ordine, respectiv Poliția, nu pot acoperi un întreg oraș, adică să fie prezenți la fiecare grădiniță, școală generală ori liceu, asta presupunând o suplimentare substanțială a numărului de polițiști. Or, acest lucru, în perioada de profundă criză economică în care se regăsește România, este de-a dreptul imposibil.

Din aceste considerente propunem un proiect de lege privind instituirea pazei grădinițelor, școlilor generale și liceelor pe durata desfășurării activităților didactice și pe care trebuie să îl adoptăm pentru siguranța copiilor noștri.

  Teodor Atanasiu - declarație politică intitulată Democrația suspendată de mințile portocalii;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Democrația suspendată de mințile portocalii"

Președintele Băsescu chemase partidele parlamentare la o invocată reconciliere, chiar cu câteva zile înainte ca democrația să fie suspendată în Parlamentul României cu ajutorul preferaților săi portocalii. Și toate acestea de dragul hoției și al traseismului. Cel care susține că este cel mai democratic și imparțial președinte este în realitate cel mai mare apărător al celor care sunt în afara Constituției, a regulamentelor și a oricărei legi valabile în țara asta.

În ce regim democratic a mai auzit, oare, președintele Băsescu că 80 = 170? Sau că un partid care n-a avut nicio legătură cu alegerile parlamentare și cu votul uninominal - cel la care a ținut domnul Băsescu atât de mult să fie implementat -, poate să fie inventat peste noapte și să aibă în Parlament aceleași drepturi ca oricare alt partid parlamentar, ales în mod democratic și, mai ales, în mod legal?

Despre ce democrație mai putem vorbi în România dacă traseiștii au, mai nou, o statuie ridicată la Curtea Constituțională, iar premiul de recunoaștere a tuturor meritelor inexistente li se acordă acestora împotriva voinței tuturor celorlalți parlamentari sau cetățeni care au ales, mai puțin cei portocalizați, excesiv în cuget?

Furtul în mod flagrant la votul legilor în Parlament este transformat în virtute la Cotroceni și de aceea credem că aprecierea prezidențială în acest sens ar trebui consolidată și cu o distincție de merit pentru merituoasa conducătoare a unicei instituții legislative din România. De ce nu?

Nimic nu mai pare un nonsens în România ultimilor șase ani, cea de când președintele Băsescu ne-a demonstrat că nimic nu este așa cum ne-a promis, jurat sau susținut până în prezent. Cea în care tot ce se întâmplă este în interesul minunaților portocalii și a buzunarelor lor, prea largi pentru măsura noastră, a tuturor celorlalți români, lăsați definitiv la marginea democrației.

De ce ar mai avea opoziția drepturi în țara asta, dacă niciun alt român nu mai are niciun drept, în afară de cei care și-au făcut transfuzii cu virtuosul portocaliu, peste tot, singura culoare acceptată în țara asta pentru a putea mișca, vorbi, supraviețui, exista ca cetățean sau pentru a nu ți se tăia peste noapte veniturile pentru care muncești de o viață și pentru a nu fi îndatorat forțat, împreună cu potențialii tăi stră-stră-nepoți pentru o eternitate, două sau trei, fără să fii măcar întrebat?

În ce alt parlament, din oricare altă țară democratică a găsit, oare, președintele Băsescu varianta pe care pupila sa, doamna Anastase, a impus-o opoziției, și anume aceea că nu este nevoie de obligativitatea existenței cvorumului pentru a lua o decizie în forul de conducere al Camerei Deputaților? Ba chiar, pentru a simplifica și mai bine lucrurile și a debloca activitatea unui parlament greu încercat, prăduit ca-n codru', la drumul mare de aceleași mâini dibace, eventual numai prezența dumneaei în sala Biroului permanent ar fi mai mult decât suficientă pentru a lua orice hotărâri îi trec prin minte. Este foarte clar că nu mai sunt importante valorile democrației într-o țară în care aceasta se consolidase atât greu, în ultimii 20 de ani, ci acum este important să nu o contrazică nimeni, nici pe doamna Roberta Anastase și nici pe președintele Traian Băsescu, principalul său susținător!

  Mihai-Aurel Donțu - declarație politică cu titlul «Generozitatea domnului Boc privind indemnizația pentru mame a ajuns la limită»;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

«"Generozitatea" domnului Boc privind indemnizația pentru mame a ajuns la limită»

După ce premierul Boc a devenit forfecarul-șef al veniturilor tuturor categoriilor sociale din România, înlocuind incapacitatea de a face lucrurile să meargă pe făgașul normal cu tot felul de austerități inventive, unice pe plan european, care mai de care mai dureroase și mai aducătoare de nemulțumiri și sărăcie lucie, mai nou și perioada de creștere a bebelușilor trebuie ciopârțită cât mai drastic, în opinia faimosului tăietor de toate.

"Generosul" premier a uitat cu desăvârșire perioada în care le promitea solemn românilor o țară a minunilor, plină de binefaceri portocalii, și vine acum cu tot felul de idei improvizate, una mai năucitoare ca cealaltă, care nu fac altceva decât să demonstreze românilor, încă o dată, că ambalajul, deși strălucitor, nu poate să acopere la infinit defectele găunoase de fabricație.

După ce indemnizația pentru creșterea copilului - care era de 85% din media veniturilor salariale nete, din care se plătesc contribuții la bugetul asigurărilor sociale, realizate în ultimul an -, a fost redusă, cu toată generozitatea aflată la dispoziție, de însuși premierul Boc, iar Curtea Constituțională a validat, în 25 iunie a.c., reducerea sumelor acordate ca indemnizație pentru creșterea copilului cu 15%, acesta recidivează în aberații și scandalizează întreaga tagmă a părinților din România.

De câteva săptămâni, domnul "Boc Cel Dur" și-a schimbat repertoriul de promisiuni și la sfârșit de 2010 le promite părinților că Guvernul său intenționează să regândească indemnizația de creștere a copilului, reducând "generozitatea" unor astfel de plăți.

Că are de gând să mai taie sau nu ceva din prea-puținul rămas unei mame în buzunar ca să-și crească bebelușul în primii doi ani de viață ai acestuia, premierul sau ministrul de resort nu fac prea multe precizări, dar, un lucru incredibil în intențiile acestora, se conturează din ce în ce mai pregnant pe firmamentul portocaliu al Palatului Victoria, și anume că, probabil de la începutul anului viitor,perioada de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului ar putea fi modificată. Una dintre variantele luate în calcul se referă la înjumătățirea perioadei de acordare a indemnizației de la doi la un an.

Și, poate, mamele vor primi în dar de la domnul Boc și echipa sa milostivă o indemnizație ceva mai mare, dar, bineînțeles, aceasta va fi acordată pentru cât mai puține luni. Doar bebelușii României, după atâtea minuni înfăptuite de zânele portocalii cresc acum ca feții frumoși: într-un an cât alții, europeni, în doi sau chiar trei!

  George Ionuț Dumitrică - declarație politică cu titlul Cântarea României, varianta Elena Udrea;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"Cântarea României, varianta Elena Udrea"

Nimic din ceea ce se întâmplă în țara asta nu mai are vreo importanță pentru marii conducători pdl-iști! Nimeni din zona crepusculară portocalie nu are vreo apăsare din cauza faptului că peste 80% din români sunt de părere că România se îndreaptă într-o direcție greșită.

Domnii pdl-iști nu au nici cea mai mică problemă că economia românească se află în continuare în derivă și că ei sunt principalii contributori la obținerea acestei performanțe notabile, că investitorii au dispărut fără urmă din România, din cauza hățișului fiscal marca Boc, sau că, până în prezent, guvernele de esență portocalie au întreprins peste 15 acțiuni anticonstituționale, în numai doi ani de activitate deosebit de fructuoasă.

Nu mai are nicio importanță pentru nimeni din arcul guvernamental sau prezidențial nici faptul că în Parlamentul României se fură cu sacul - li se pare firesc dacă acest lucru îl fac ei, cu mâna lor, pentru binele lor -, sau că legea bunului plac a fost decretată "constituțională" în "țara și constituția traseiștilor și a hoților la drumul mare".

Totul este perfect în țara în care încă mai locuim și noi, ceilalți români, și unde singura preocupare a portocaliilor este competiția acerbă în preaslăvirea doamnei Udrea. Întrecerea socialistă în acest sens și osanalele pe bandă rulantă au fost la mare căutare în ultimele zile și toate acele fraze, rostite cu o deosebită emfază de către cei mai mari textieri portocalii, au fost primite cu cele mai calde aprecieri și aplauze sincere din partea celei omagiate.

Grotescul invențiilor laudative la care s-au dedat în acest weekend mai marii pdl-iști este, puțin spus, jenant și siropos: "Eu, Elena, sunt foarte bucuros să lucrez cu tine. Trebuie să faci eforturi monumentale ca să nu cazi sub farmecul tău, în calitate de coleg. Ești inteligentă, ești frumoasă, ești tenace, ai anduranță la mediul general dezgustător al politicii românești și nu te deranjează vecinătatea oamenilor de valoare, ceea ce înseamnă că vei putea face cu oricine echipe de valoare și PD-L are probabil nevoie de acest lucru". Sau "Cu Udrea, filiala va redeveni soarele PD-L"... Sau "Elena Udrea poate fi un veritabil Kill Bill al politicii românești. Are forță, are energie, are curaj și cu cât mai grele vor fi luptele electorale cu atât mai mari vor fi șansele ca Elena să ofere o victorie spectaculoasă"!

Impresionant, nu-i așa? Cântarea României, în varianta Elena Udrea a întrecut de această dată orice imaginație a bieților comuniști, rămași de-a dreptul perimați în inventarea stilului "dulcegării slugarnice" pentru șefa.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu tema După noua Lege a salarizării unitare, salariile vor crește doar pe hârtie!;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"După noua Lege a salarizării unitare, salariile vor crește doar pe hârtie!"

La nici un an de la intrarea în vigoare, Legea salarizării unitare în sectorul bugetar se modifică iar și din nou. Scopul ar fi să se elimine diferențele salariale între persoane angajate, în diferite sectoare bugetare, dar pe același post. În plus, vor fi desființate unele titulaturi. Așa nu vor mai exista asistenți manageri sau conducători auto. Mai exact, va dispărea denumirea de asistent manager și va rămâne doar cea de secretară. Și denumirea de conducători auto va fi exclusă. În schimb se va păstra cea de șoferi.

Guvernul Boc trebuia să adopte luni forma finală a legii-cadru a salarizării personalului bugetar și a legii de aplicare a legii-cadru în anul 2011, urmând ca apoi să depună proiectele la Parlament. Discuțiile au fost însă amânate pentru ziua de miercuri, 24 noiembrie.

Din păcate, nu s-a ajuns la un consens asupra salariului minim sau asupra nivelului cu care se pot mări salariile bugetarilor. Dacă sindicatele și patronatele doresc un salariu minim de 690 de lei, FMI dorește rămânerea la 600 lei. "În anul 2011, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție, salariilor de funcție, indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații, precum și al altor drepturi în lei sau în valută ale personalului plătit din fonduri publice, aflat în plată la 1 octombrie 2010, se majorează cu 15%", se precizează în proiectul de act normativ.

Atenție însă! Creșterea stipulată de actul normativ este raportată la nivelul diminuat al salariilor din luna octombrie 2010. Ceea ce se poate traduce prin faptul că salariile bugetarilor vor crește anul viitor cu 15 procente doar pe hârtie. Practic, angajații statului nu vor recupera mai mult de zece la sută pentru că veniturile sunt afectate de creșterile de prețuri.

Aceeași lege prevede că în 2011 nu vor mai fi acordate prime și nici cel de-al 13-lea salariu. Și asta pentru ca guvernul Boc să se încadreze în fondul de salarii negociat cu Fondul Monetar Internațional, de 39 miliarde lei. Acesta este și motivul pentru care Executivul a amânat pentru 2012 aplicarea noii legi de salarizare.

În fapt, dacă Legea salarizării unitare ar fi fost aplicată de la începutul lui 2010, nu mai era nevoie de tăierile uniforme de la jumătatea anului. E drept, unele salarii - cele umflate artificial - ar fi scăzut foarte mult. Altele ar fi scăzut puțin sau deloc. În 2010, Legea salarizării unitare nu s-a aplicat pentru a lua ceea ce se cuvenea celei de-a doua categorii în favoarea primei. A fost folosit drept pretext principiul mincinos că niciun salariu nu scade, iar salariile mari așteaptă până în 2015 ca cele mici să le ajungă din urmă. La jumătatea anului, principiul a fost spulberat. Au scăzut toate salariile. În 2011, când legea este condiție impusă de FMI, se întâmplă același lucru, de data asta printr-o farsă legislativă: legea de aplicare a legii. Dacă ar fi cinstită, s-ar numi simplu: "Legea fraierilor".

În concluzie, elaborarea unei noi legi a salarizării demonstrează (pentru a câta oară?!) lipsa de viziune pe termen lung a Guvernului Băsescu -Boc. De asemenea, actuala putere este incapabilă să ofere predictibilitate. Ca atare, cu judecata unui contabil de duzină, promovează anual câte o lege care să reglementeze situația punctuală cu care se confruntă. În situația în care se află, România are nevoie de legi clare, pe termen lung, nu de încropeli, pe picior, de la an la an.

  Marin Almăjanu - declarație politică cu titlul Lecția de democrație a doamnei Roberta Anastase;

Domnul Marin Almăjanu:

"Lecția de democrație a doamnei Roberta Anastase"

Obținută timp de 20 de ani prin încercări tumultuoase de consolidare a fragilei democrații românești, de către fiecare cetățean în parte, cea mai mare victorie portocalie este chiar uciderea cu sânge rece a acesteia de cei mai mari luptători pentru autoritarism și fărădelege.

Alungarea opoziției la marginea democrației prin implementarea regulii de aur de eliminare a obligativității cvorumului în Biroul permanent al Camerei Deputaților și, odată cu aceasta, a instaurării comenzii unice aflate la mâna stimabilei matematiciene, cu diplomă portocalie în domeniu, doamna Anastase, reprezintă apogeul pașilor făcuți spre drumul dictaturii de către președintele jucător de iluzii și promisiuni deșarte și a sa echipă ascultătoare.

A sosit momentul ca pdl-iștii să poată juca cu toată forța tontoroiul în plenul Parlamentului, în comisiile de specialitate și, mai ales, în Biroul permanent al Camerei Deputaților, forul de decizie al acesteia și să poată hotărî oricând, în orice clipă li se năzare, că 80 = 170 sau 1 = 13, pentru binele mers al partidului-stat, al eternului guvern Boc și al președintelui devenit acum atotstăpânitor.

Ceea ce și-a dorit domnul Băsescu cu fervoare i-a îndeplinit cu toată energia doamna Anastase și a făcut pentru asta orice sacrificiu și, victorie!, stăpânirea peste Parlament le aparține în exclusivitate în Camera Deputaților.

"Interesul național" a fost invocat mereu ca necesar, pentru a mobiliza principalul partid de guvernământ spre luptele seculare, prin care au reușit cu brio să calce peste cadavre și să strivească victorioși democrația, inventând drepturile partidului traseiștilor și legea "cum ne place nouă".

Candida doamnă Anastase, cea care a introdus în Parlamentul României metoda unică de vot, prin furt flagrant, este și cea care, în ultima perioadă, ia cursuri intensive de tupeu, iar noile sale fraze, învățate impecabil pe de rost, sunt echivalentul unei culmi a ironiei fără margini. Aceasta a trecut din nou la conducerea ședințelor de plen ale Camerei Deputaților și se adresează membrilor opoziției din fotoliul său confortabil, de la prezidiu, cu aprecieri de genul: "să urle până nu mai pot" sau "dumneavoastră trebuie să înțelegeți că în țara asta e nevoie, până la urmă, de democrație".

Probabil este vorba de un nou fel de democrație, inventată de luminații portocalii, o democrație plămădită cum vor ei, spre binele lor și al propriilor lor pușculițe și spre sărăcirea și înrobirea poporului român. Ei decid când trebuie tăiate salariile și de câte ori, când și câte sute de mii de angajați trebuie dați afară, când mamele nu mai au dreptul la concediu și indemnizație pentru creșterea bebelușilor, când pensionarii trebuie impozitați la sânge sau împuținați, când românii mai au voie să mănânce - vezi creșterea TVA și imposibilitatea scăderii acestuia la alimentele de bază, chiar dacă tot ei au legiferat acest lucru -, sau când cetățenii acestei țări trebuie legați, împreună cu multe alte generații viitoare, de lanțurile datoriei veșnice.

Și pentru că domnul Băsescu a apărat-o cu înverșunare pe doamna Roberta Anastase, când toată presa, opoziția și mare parte dintre cetățeni au strigat, îndreptățiți, "jos hoția!" și "demisia!", aceasta îl răsplătește acum pe avocatul său suprem cu o ofrandă bine-meritată: "Parlamentul vă aparține întru totul, domnule președinte!"

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică intitulată Imbatabila echipă Băsescu-Boc i-a învins și pe cei care au suferit de pe urma comunismului;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Imbatabila echipă Băsescu-Boc i-a învins și pe cei care au suferit de pe urma comunismului"

La sfârșitul anului 2006, președintele Băsescu ne ținea în Parlamentul României, plin de solemnitate, un discurs înduioșător despre încheierea luptei sale, din postura de mare om de stat, cu regimul comunist și ne prezenta rezultatul final al acestui sângeros război cu multe victime și fără vinovați: condamnarea acestuia, prin întocmirea unui raport final al Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România.

"Am găsit în acest document rațiunile pentru care pot condamna regimul comunist" ne spunea atunci președintele Băsescu. "O democrație fără memorie este una aflată în gravă suferință. Nu trebuie să uităm, pentru a putea să evităm erorile trecutului"(...) "Pe baza examinării literaturii analitice și a mărturiilor existente, care probează natura antipatriotică a totalitarismului comunist, putem afirma că regimul comunist din România (1945-1989) a fost nelegitim și criminal", ne mai declara președintele în discursul său.

Toate aceste constatări grave, transpuse într-un raport final al măreților realizatori, fuseseră posibile la acea vreme glorioasă cu ajutorul unei impresionante echipe de personalități ale intelectualității românești, care făceau parte din IICCMER-ul condus de domnul Tismăneanu & company. Ce victorie! Câți lauri le-au mai fost decernați acestora și câte râuri laudative de cuvinte s-au mai scurs în presa vremii cu ocazia acestui impresionant eveniment.

Dar, surpriză! Minunile țin de obicei trei zile sau, dacă termenul de valabilitate poate fi amendat cu puțină viclenie, acesta se mai poate prelungi până la trei ani.

Și, ceea ce era de așteptat s-a și întâmplat recent. Pe 15 noiembrie, în Monitorul Oficial nr. 761 s-au publicat deciziile 1.358 și 1.360 ale Curții Constituționale, date în 21 octombrie a.c., care au stabilit că un articol (de fapt cel esențial) din Legea 221/2009 privind condamnările politice și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, este neconstituțional. Articolul respectiv dădea dreptul foștilor persecutați politic din perioada regimului comunist să solicite prin intermediul justiției despăgubiri pentru suferințele îndurate. Practic, prin decizia sus-amintită foarte puținii (supraviețuitori) foști persecutați politic și rudele lor de gradul I nu mai au dreptul să solicite despăgubiri.

Cum se poate una ca asta? Simplu: domnul Boc se luptă până la capăt și câștigă cu propriile arme, transformate peste noapte din dat în luat. Adică, acele drepturi de despăgubire ale foștilor persecutați politic, care au început să fie acordate tot în perioada Boc, au fost sistate acum tot prin bunăvoința minunată a acestuia.

Unde sunt, acum când ar fi trebuit să aibă reacții vehemente, domnii Tismăneanu, Stanomir, Neamțu, Patapievici, Liiceanu, Mihăieș etc. care "au muncit pe brânci" să condamne comunismul criminal într-un dosar consistent, pe care l-au aruncat apoi într-o arhivă iluzorie? A fost vorba doar despre marketing pentru un best-seller perimat apoi subit?

Curat-murdar, domnilor Boc și Băsescu și domnilor combatanți împotriva atrocităților comuniștilor!

Toți acei mari luptători împotriva crimelor comunismului, care s-au luptat să-l condamne cu o înverșunare acerbă în urmă cu trei ani, dar numai în scris, și care i-au întocmit și un dosar de culpabilitate în acest sens, au devenit acum brusc muți, surzi și orbi la ceea ce se întâmplă despre același subiect.

Nimeni nu zice nici pâs. Nici măcar neînfricatul luptător, domnul președinte Băsescu. Probabil a uitat ce a condamnat. Nu era un lucru demn de reținut. Comunism, crime, foști persecutați politic, despăgubiri... Doar amănunte nesemnificative, domnilor!

Cariera și viitorul doamnei Udrea, creșterea cohortei de coriști siropoși și funcțiile multiple la care trebuie să acceadă aceasta musai, sunt lucruri cu adevărat demne de luat în seamă de către un președinte atât de ocupat să uite de comunism și ororile lui.

Oare în acel buget, care are bani de patinoare de lux și numeroase săli comunale de sport sau de târguri săptămânale de turism pentru promovarea unei frunze miraculoase, nu are și ceva mărunțiș pentru despăgubirea supraviețuitorilor opresiunilor comuniste? Sau se așteaptă dispariția totală a acestora pentru a li se face dreptate?

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu titlul România socială înseamnă dezvoltare echilibrată și echitate;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"România socială înseamnă dezvoltare echilibrată și echitate"

Vă lansez o provocare în contextul politicii guvernamentale actuale de stimulare a economiei românești. Vă rog să îmi spuneți dacă ați înțeles, din declarațiile celor care "guvernează" țara, care sunt principalele măsuri ale programului anticriză. Ce au de gând să facă în continuare acești guvernanți, până la sfârșitul acestui an și apoi în 2011? Care este viziunea lor, în cazul în care au vreuna? Ce noi soluții au în vedere?

Nu sunt niște întrebări retorice ori politicianiste. După un an de eșecuri, după un an în care guvernarea Băsescu - Boc nu le-a oferit românilor decât minciună și sărăcie, este foarte important să găsim răspunsuri la aceste întrebări, să supunem dezbaterii măsurile economico-sociale pe care Executivul dorește să le aplice.

Mesajele de la Cotroceni și Palatul Victoria spun că România rămâne sub zodia măsurilor de austeritate, care se traduc prin sacrificarea unor largi categorii socio-profesionale, prin aplicarea fără discernământ a unei politici de genocid social, a unor măsuri menite să prelungească recesiunea și să amplifice efectele crizei.

Câți români vor fi concediați anul viitor? Nu se știe prea bine. Pedeliștii nu se înțeleg între ei. Cifrele variază între 16.000 și 50.000, în funcție de starea vremii sau cotele apelor Dunării. Domnul Boc poate să ne spună cu seninătate, mâine sau peste o lună, că 80.000 sau 100.000 de bugetari vor rămâne pe drumuri în 2011.

Cum intenționează guvernanții să salveze sistemul sanitar, aflat în pragul colapsului? Simplu: se interzic internările în spital. Românii nu au voie să se îmbolnăvească, iar cine nu respectă această regulă o face pe propria răspundere. În curând nu vom mai avea nici medici ca urmare a politicii guvernamentale în domeniul sănătății. Doar în acest weekend, peste 1000 de doctori și-au depus CV-urile pentru a lucra în străinătate. Dacă exodul medicilor continuă în acest ritm, ne vom trata doar cu ceai de păducel, potrivit indicațiilor prețioase de la Cotroceni.

Pe ce mizează Guvernul pentru a reduce deficitul sistemului de pensii? Am aflat răspunsul: pe "ieșirile din sistem"! Guvernarea Băsescu - Boc s-a transformat în firmă de pompe funebre și vrea să scoată economia din criză sporind producția de coșciuge. Dacă pensionarii se încăpățânează să reziste, Guvernul are soluții: va impozita pensiile mici.

Aceasta este viziunea actualilor guvernanți. Acestea sunt soluțiile - de un cinism fără margini - pe care le propun Traian Băsescu și Emil Boc.

PSD respinge orice încercare de impozitare a pensiilor mici, pentru că acest lucru ar însemna condamnarea la moarte a milioane de pensionari.

Ne vom opune adoptării Legii salarizării bugetarilor care generează haos și care introduce o injustiție și mai mare la nivel social.

Nu acceptăm sub nicio formă ca întregul cost al crizei să fie pus pe umerii simplilor cetățeni, în timp ce clientela politică portocalie este protejată de guvernanți.

M-am săturat să-i aud pe aplaudacii lui Traian Băsescu spunând că nu avem soluții, că România socială nu e posibilă. Actuala guvernare a demonstrat că nu are soluții.

Vom relansa economia românească prin atragerea fondurilor europene, stimularea economisirii interne și a investițiilor, precum și prin aplicarea unui program amplu de investiții publice cu efect multiplicator ridicat.

Stimularea producției interne se va realiza prin scăderea contribuțiilor de asigurări sociale și scutiri pentru noii angajați, creșterea salariului minim la 750 lei și aplicarea unui program fiscal special pentru industria agro-alimentară.

Avem măsuri clare pentru consolidarea fiscală, printre care generalizarea Sistemului electronic de achiziții publice, pentru eliminarea risipei banului public și corupției, reducerea cheltuielilor pentru bunuri și servicii, îmbunătățirea colectării accizelor și impozitarea progresivă mai accentuată a proprietății.

Susținem introducerea, din anul 2012, a sistemului de impozitare diferențiată globală, cu deduceri fiscale pentru stimularea economisirii, încurajarea muncii, investițiilor și inovării.

Avem soluții pentru reducerea evaziunii și transparența cheltuielilor bugetare, inclusiv prin control parlamentar.

PSD susține păstrarea impozitului pe profit la 16%, scutirea de impozit a profitului reinvestit și revenirea la sistemul de impozitare a microîntreprinderilor.

TVA redus pentru alimentele de bază și înghețarea temporară a prețului la energie pentru populație sunt alte măsuri pentru ieșirea din criză.

România socială este posibilă. România socială pe care noi o propunem înseamnă dezvoltare echilibrată și echitate socială.

  Dorel Covaci - declarație politică: Cetățenii, dezinformați și manipulați, parlamentarii opoziției, umiliți;

Domnul Dorel Covaci:

"Cetățenii, dezinformați și manipulați, parlamentarii opoziției, umiliți"

Pe zi ce trece asistăm la adâncirea prăpastiei care izolează parlamentarii României în tabere adverse, potrivnice, fără un orizont de conciliere, de aplanare și detensionare a conflictului.

Frauda la Legea pensiilor ne îndreptățește și ne obligă să cerem demisia doamnei Anastase din fruntea Camerei Deputaților. Orice altă formulă ne-ar face complici furtului dovedit, iar compromisul este de neacceptat și de neiertat.

Dacă unica instituție legiuitoare a țării, care trebuie să fie un model pentru cetățeni în ceea ce privește aplicarea legii, este și cea care o încalcă, atunci toți cei care sunt părtași se autodenunță ca fiind niște mincinoși, hoți și ipocriți. Din fruntea Camerei Deputaților, cum am putea să cerem celorlalți să ne respecte legile, când noi înșine le călcăm în picioare în văzul tuturor, cu nonșalanță?

De demisia celor care sunt răspunzători pentru frauda Legii pensiilor atârnă autoritatea și credibilitatea acestei instituții supreme, o miză enormă și cu consecințe majore grave pe un orizont de timp nelimitat. Cei care doresc să închidă ochii trebuie să-și asume că vor fi părtași la defăimarea istorică a lor, a colegilor lor și a întregii instituții, creând un precedent periculos pentru cursul democrației și a legalității în România.

Etichetele sunt simple și le meritați, stimații mei colegi cu pâinea și cuțitul. Ele sunt "corupți, coruptibili" și, lăsând la o parte derizoriul în care vă complaceți, trebuie să conștientizați că va veni o vreme când veți da și socoteală pentru aceste poziții asumate și veți deconta mârșăviile la care luați parte acum.

Părăsirea sălii de plen de către opoziție e prevăzută ca măsură de protest în Statutul și Regulamentul Camerei, pentru a semnala clasei politice, puterilor în stat și opiniei publice, neregulile, abuzurile și ilegalitățile săvârșite de membrii majorității.

În loc să relateze adevărul, că parlamentarii arcului guvernamental au sarcina să-și asigure cvorumul de ședință și nu că opoziția trebuie să-l realizeze, că au obligația morală, legală și constituțională de a discuta neregulile ivite în desfășurarea activității cu reprezentanții opoziției, puterea ne pasează responsabilitatea și distrage atenția opiniei publice pentru a-și masca ilegalitățile de fiecare zi. Se enunță că reprezentanții opoziției chiulesc în plen, că părăsesc Parlamentul pentru alte activități mai distractive, că blochează lucrările Camerei dintr-un capriciu personal, plictiseală sau lene.

În realitate, după cum știți, activitatea unui parlamentar este foarte complexă și nu se reduce la ședința de vot final, ce cumulează doar 1 oră, maxim 2 pe zi, pentru votarea proiectelor de legi. Majoritatea timpului se alocă, de fapt, pentru dezbaterile și lucrările în comisiile de specialitate. Pe de altă parte, cele maxim 2 ore de plen nu sunt pierdute, "parlamentarii chiulangii" alocându-le altor activități specifice adiacente, care țin de bucătăria internă a fiecărui proiect de lege în lucru și de bunul mers al acestei instituții. Cu toate acestea, puterea, lupul moralist preferă să ne arunce în derizoriu pe noi, membrii opoziției, comparându-ne cu niște elevi chiulangii, care și-au luat nasul la purtare, merită să fie urecheați și să li se scadă nota la purtare.

Mai mult, ignorând semnalul de alarmă tras de opoziție pentru a evidenția abuzurile majorității și ale conducerii Camerei și neluând nicio măsură pentru corectarea abaterilor pe care le-au înfăptuit, parlamentarii puterii se servesc de principiul "plenului suveran al Camerei", prin modificarea Regulamentului, instituind regimul dictatorial al portocaliilor, inclusiv în cadrul instituției supreme a democrației, Parlamentul României. Acest artificiu le permite să treacă legi fără cvorum, să transfere atribuțiile Biroului permanent plenului, deci să îl subordoneze președintelui Camerei.

Puterea nu dorește să rezolve blocajul din Parlament, ci îl folosește în scop propriu, cu dublă țintă: lărgirea tentaculelor în zone încă neparazitate și denigrarea opoziției. Actuala conducere a Camerei, la influența președintelui și a premierului, invocă suveranitatea plenului, în fruntea căruia se ține cu dinții, pentru a anihila total orice urmă de împotrivire și pentru a-și servi interesele în mod discreționar.

Dacă ar exista acest termen în dicționar, puterii din zilele noastre i s-ar potrivi apelativul "opozitofobă". Luând act de actualele instrumente și strategii ale arcului guvernamental din zilele noastre, însuși Machiavelli s-ar călugări, căci a fost surclasat demult în topul celor lipsiți de scrupule. Traiectul pe care cei de la butoane îl urmează iese din sfera interesului național, a rațiunii și a bunului simț, fiind aservit total adorației fetișiste pentru întâiul cârmaci al țării. Dacă supremul conducător invocă periclitarea interesului național, atunci un întreg popor ar trebuie să îl creadă, pentru că interesul național este voința și farafastâcul său.

Despre statul de drept, armonizarea și echilibrarea raporturilor celor două componente, stat și drept, în sensul supremației absolute a legii în scopul prezervării drepturilor și libertăților individuale nici nu mai poate fi vorba. Un renumit jurist francez spunea că "dreptul fără forță e neputincios, dar forța fără drept este o barbarie" și iată că situația zilelor noastre o dovedește cu prisosință.

  Radu Stroe - declarație politică cu titlul «Democrația totalitară din Parlament»;

Domnul Radu Stroe:

« "Democrația" totalitară din Parlament»

Recenta reconfigurare a Regulamentului Camerei Deputaților reprezintă, de fapt, un atac virulent și ostentativ contra mecanismelor democratice.

Eliminarea frauduloasă, din mers, a tot ceea ce înseamnă luptă parlamentară, prin deposedarea opoziției de toate atributele reale, înseamnă, așa cum istoria a demonstrat - să ne amintim doar de pașii premergători ai instaurării hitlerismului, forma comodă, sigură și decisivă prin care dictatura își exhibă tentaculele.

Schimbarea cutumei Biroului permanent al Camerei prin care se instituie majoritatea simplă pentru luarea deciziilor, înseamnă, ipso facto, torpilarea unei forme de protest a opoziției, condiție inalienabilă într-o democrație. Să fi fost făcut acest lucru în numele mult-clamatului "interes național", interes pe care, bineînțeles, doar partidul-stat îl cunoaște cel mai bine și în numele căruia acționează după principiul "scopul scuză mijloacele"?

Scopul urmărit de partidul-unic, cum se dorește probabil a fi PDL, nu concordă și cu interesele cetățenilor români. Sau, cel puțin, așa simte poporul; din ce în ce mai înfometat, mai îndatorat, mai bolnav, mai...lipsit de speranță. Dar poporul nerecunoscător, ca întotdeauna, se înșeală. El nu poate înțelege că i se face rău tocmai pentru a i se face ...bine! El nu poate înțelege cum, pe toate canalele de comunicare, sunt persoane "drăguțe" care clamează faptul că vor să-și asume responsabilitatea, dar nimeni nu este tras vreodată la răspundere, iar țara este condusă în mod iresponsabil. Căci aceste persoane "drăguțe", de dragul și în numele poporului român se sacrifică. Trebuie să înțelegem și noi odată "că în țara asta e nevoie, până la urmă, de democrație", frază rostită la puțin timp după furtul voturilor la Legea pensiilor chiar de persoana care a girat acest lucru.

Incoerența delirantă, întotdeauna în detrimentul poporului român, mutilarea formelor de protest ale opoziției până către aneantizare, unidimensionalizarea deciziilor politice, legalizarea traseismului politic de către instituția pe care Traian Băsescu a numit-o, într-un moment în care nu i-a convenit o decizie, "penibilă", iată forma de "democrație" propusă de Partidul Democrat Liberal.

  Adrian George Scutaru - declarație politică cu subiectul Președintele Traian Băsescu trebuie să convoace CSAT pentru a discuta problema protecției spațiului aerian după 2013;

Domnul Adrian George Scutaru:

"Președintele Traian Băsescu trebuie să convoace CSAT pentru a discuta problema protecției spațiului aerian după 2013"

"România, din 2013, nu mai are capacitatea să își protejeze propriul spațiu aerian, pentru că nu am fost capabili să înlocuim actualul MIG." Acest anunț, care subliniază eșecul unui regim de a rezolva o importantă problemă de securitate națională, nu este titlul unui articol, nu este comentariul unui analist sau unui politician din opoziție. Este declarația făcută de șeful statului, domnul Traian Băsescu, postului public TVR.

Resemnarea mioritică de care dă dovadă domnul Băsescu nu prea îi stă în fire, cu atât mai mult când vorbim despre un subiect care privește protecția spațiului aerian național, siguranța națională, dotarea armatei române și, mai ales, siguranța vieții piloților români. Traian Băsescu aruncă flăcări când vine vorba de moguli, ține sub rafale liderii opoziției, se încruntă la polițiști, dar dă din umeri când se referă la un eșec din sfera sa de acțiune constituțională, securitatea națională, preferând să evite o eventuală împărțire a responsabilităților afirmând că "este o realitate a noastră, dacă vom încerca să găsim vinovați ne va fi foarte greu".

În 2013, când România nu va mai avea capacitatea să își protejeze propriul spațiu aerian, domnul Băsescu nu își va plimba ca pensionar nepoții în parc, ci va fi tot președintele țării. Dânsul va umili statul român la acel moment, obligând țara să se ducă cu căciula în mână la partenerii din NATO, pentru a se modifica planificarea misiunilor de poliție aeriană. Pentru ca alți piloți să vină câte trei luni în România și să ne protejeze spațiul aerian, așa cum fac acum în Albania (3,6 milioane locuitori), Estonia (1,3 milioane locuitori), Letonia (2,3 milioane locuitori), Lituania (3,4 milioane locuitori). Și noi le-am protejat balticilor spațiul aerian în cadrul unor misiuni NATO. Acum vom trage de mânecă pe alții să vină să ne ajute pentru că noi nu am fost în stare să rezolvăm problema. Cât de influentă va fi România în zonă în acel moment, care va fi prestigiul diplomației noastre când vom fi țară asistată, când alții vor veghea siguranța spațiului aerian?

La cum va arata instrucția piloților români s-a gândit șeful statului? De nevoie, piloții se vor antrena pe simulator, fără a desfășura misiuni reale. Poate doar la un show aerian, când alții vor veni să ne facă demonstrații de zbor, unii norocoși ar putea să piloteze câteva minute acele avioane. În rest, calculatorul, așa cum de ani buni procedează submariniștii. La ce evoluție are bugetul, probabil că nu vor fi singurele categorii de militari care vor folosi simulatoarele. Nu îmi doresc ca, la sfârșitul mandatului președintelui Băsescu, marele manevre ale armatei să nu se mai desfășoare la Capul Midia sau Cincu, ci în cabinetul prezidențial, ocazie cu care, plin de emoție și marcat de importanța funcției de comandant suprem, domnia sa va apăsa primul "enter" pentru a începe exercițiile.

Domnul Băsescu este șeful CSAT. Mă așteptam ca după declarația făcută la TVR să convoace o reuniune a acestui organism, să ridice subiectul în ultima ședință de Guvern la care a participat pentru a discuta probleme de securitate națională, cum ar fi participarea la summit-ul NATO de la Lisabona.

Pentru că are pârghiile constituționale necesare, pentru că atribuțiile pe care șeful statului le are în domeniul securității naționale îl obligă să se implice, îi solicit președintelui Traian Băsescu convocarea CSAT pentru a discuta consecințele militare și politice ale unei asemenea situații dureroase nu doar pentru aviația militară română, ci pentru întreaga armată. Cred că încă se mai pot identifica soluții, că se mai pot găsi variante de finanțare împreună cu partenerii externi. Este nevoie, în primul rând, de voință politică, de imaginație și determinare.

O soluție trebuie luată rapid de președinte și Guvern. Problema dotării armatei cu avioane multirol implică, desigur, costuri importante. Fiind o chestiune de securitate națională, care ține cu adevărat de interesul național, cred că invitarea și prezența liderilor partidelor parlamentare de opoziție și a președinților comisiilor parlamentare de apărare ar fi utilă pentru identificarea unor soluții în folosul Armatei României și securității naționale.

  Florin Iordache - declarație politică intitulată Legea educației, o miză prea mare pentru a înfrânge democrația;

Domnul Florin Iordache:

"Legea educației, o miză prea mare pentru a înfrânge democrația"

Legea educației, al cărei raport a fost finalizat la Comisia de învățământ din Senat, este un obiect de șantaj la adresa actualului Guvern. Spun asta, deoarece Hotărârea Curții Constituționale precizează clar că există un conflict constituțional între Guvern, pe de o parte, care insistă să-și asume răspunderea, și Parlament.

Dar, deoarece există o majoritate fragilă, UDMR-ul insistă și vrea să-și impună anumite prevederi prin procedura asumării răspunderii chiar cu riscul de a fi neconstituționale. Aceste prevederi constituie, în opinia mea, un atac la adresa democrației, un atac la adresa statului de drept.

Avem datoria acum, la 20 de ani de la revoluție, la putere sau în opoziție, să nu acceptăm într-o lege prevederi care contravin principiilor unui stat unitar, independent și european.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică cu subiectul Codex Alimentarius împotriva cetățenilor români;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Codex Alimentarius împotriva cetățenilor români"

Codex Alimentarius reprezintă un set de standarde alimentare, adoptate la nivel internațional, care au ca scop oficial declarat protecția sănătății consumatorilor și asigurarea practicilor legale și echitabile în comerțul alimentar. Codex Alimentarius impune standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude, și pentru distribuția către consumator, prevederi în ceea ce privește igiena alimentară, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare și prezentare, metode de analiză și prelevare.

Dincolo de interpretările pro sau contra care au fost reiterate de societatea civilă, implementarea lui Codex Alimentarius în România trebuie privită de autoritățile române cu maximă prudență. Nu sunt adeptul teoriei conspirației, dar pledez în mod serios și cu deplină responsabilitate pentru protecția dreptului la viață, a dreptului la sănătate și a dreptului la informare, de care beneficiază cetățenii români, drepturi care pot fi relativizate prin aplicarea Codex-ului Alimentarius.

Directivele Codex-ului Alimentarius enunțate de către Directiva Europeană 91/414/CEE, transpusă în legislația internă la 31 decembrie 2009, cuprind norme care produc efecte devastatoare asupra sănătății populației pe termen mediu și lung. Pentru a invoca opiniile specialiștilor în domeniu, doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor alternative în cazul tratamentului unor boli foarte grave, atrage atenția asupra faptului că "adevăratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a câștiga bani pe seama bolilor cronice și nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli." Astfel, sub povara prevederilor Codex-ului Alimentarius, medicina naturistă va fi spulberată sau chiar declarată ilegală.

Mai mult, se impune un mare semn de întrebare față de alegerea României de a fi prima țară din lume care va folosi în agricultură un compus chimic pe baza de initium, un ingredient activ din noua clasă a substanțelor chimice impuse de Codex Alimentarius. Produsele vor fi furnizate de compania germană BASF și vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, roșii, castraveți și ceapă. Ca justificare, beneficiile acestei substanțe sunt legate de combaterea dăunătorilor, dar, în fapt, reduce și durata în care se obține recolta. După ce acest produs va fi experimentat în România, urmează să fie omologată utilizarea lui și în Olanda, Germania, Franța, SUA, Canada și Marea Britanie. Dar, dincolo de beneficii de nuanță, acest experiment are efecte foarte nocive demonstrate asupra sănătății populației României.

Conform cercetătorilor care combat Codex Alimentarius, folosirea produselor cu initium sporește cu până la 65% rata riscului de cancer de colon, din cauza naturii cangerigene a substanței. Spre exemplificare, 1 mg de initium intrat în organism o singura dată se elimină în aproape un an, iar daca acest produs este folosit zilnic, nu mai este eliminat niciodată din organism. Apoi, așa cum initium ajută la creșterea vertiginoasă a celulelor leguminoase, în același ritm va conduce la mărirea tumorilor maligne. Numele provizoriu al produsului initium este ametoctradin. Produsul este foarte toxic pentru organismul uman, este carcinogen, reproductiv și dezvoltă toxicitate, neurotoxicitate și toxicitate acută.

Atrag în mod public un semnal de alarmă față de implementarea Directivei Europene 91/414/CEE, care trebuie realizată cu maximă prudență și sub atenta monitorizare din partea instituțiilor statului român cu abilități speciale și bine determinate în materie.

Dreptul la sănătate, dreptul la informare, dreptul la viață, în definitiv, sunt garantate cetățeanului român prin legea fundamentală, astfel că trebuie protejate prin orice mijloace legale și legitime, iar Codex Alimentarius nu va fi niciodată aplicat împotriva vieții și a sănătății cetățenilor români.

  Dumitru Chiriță - comentariu în ceea ce privește încercarea Guvernului de a utiliza excesiv și abuziv procedura de asumare a răspunderii;

Domnul Dumitru Chiriță:

În această perioadă dificilă, în care ar fi trebuit ca toate energiile să fie folosite pentru scoaterea României din criza profundă în care se află, Guvernul României încearcă să elimine din viața politică Parlamentul prin utilizarea excesivă și abuzivă a procedurii de asumare a răspunderii pentru a adopta proiectele legislative fără a trece prin procedura normală de adoptare a legilor. Dacă asumarea răspunderii este prevăzută de către Constituția României, ea rămâne o procedură extraordinară ce nu trebuie utilizată din motive de comoditate sau calcul politic. Decizia Curții Constituționale vizând asumarea răspunderii pe Legea educației este grăitoare în acest sens.

Legea salarizării unitare, atât de necesară oricărei societăți, nu poate fi adoptată fără o discuție în plenul Parlamentului. Este inadmisibil ca viitorul a milioane de români să fie decis de către Guvern fără ca reprezentanții cetățenilor să fie implicați în adoptarea acestei legi.

Cinismul Guvernului atinge paroxismul când prin această asumare ne prezintă legea ca o măsură venită în sprijinul bugetarilor, ca și cum nu același Guvern ar fi redus drastic veniturile lor prin tăierea arbitrară a salariilor cu 25%. În realitate, scăderea salariilor a depășit cu mult acest prag, deoarece s-au decis în plus și alte măsuri, cum ar fi neacordarea celui de-al treisprezecelea salariu, a anumitor sporuri și prime câștigate în urma negocierilor, a primelor de vacanță etc. Procentul de 25% este doar vârful aisbergului. De fapt, puterea de cumpărare a personalului bugetar, ca de altfel a tuturor românilor, a fost afectată grav de creșterea TVA-ului și a prețurilor la bunurile de larg consum. Mai mult, aceste tăieri s-au adăugat disponibilizărilor, fiind evident că deciziile au fost luate fără efectuarea unor calcule aprofundate.

Această lege nu este decât corolarul politicii actualei coaliții, politică ce sfidează milioane de cetățeni ai acestei țări. Este greu de crezut că Guvernul dorește trecerea legii prin această procedură doar pentru a putea fi prinsă în bugetul pe 2011. Grija pentru bugetari nu poate fi invocată de un Guvern care taie cinic 40% din venituri, pentru ca apoi să invoce dorința de a le acorda câteva procente de creștere a salariilor ca motiv pentru alegerea acestei proceduri.

Această lege permanentizează tăierea salariilor decisă în iulie 2010, deoarece în calculul indemnizațiilor se va pleca de la salariile reduse, revenirea la salariile de dinainte de 1 iulie fiind imposibilă odată cu intrarea în vigoare a Legii unitare de salarizare.

Guvernul a invocat tocmai caracterul provizoriu al acestei măsuri, ori, prin această lege, salariul redus este utilizat ca bază de referință, provizoratul devenind permanent.

După declararea reducerii pensiilor ca neconstituțională, aceeași soartă o are și decizia de reducere a salariilor bugetarilor, mai multe instanțe civile declarând măsura ca fiind contrară drepturilor omului garantate de CEDO. Este evident că Guvernul nu poate ignora aceste decizii. Ca urmare, este indispensabilă revenirea la nivelul de salarizare de dinainte de 1 iulie, mai ales în contextul în care se dorește utilizarea tăvălugului numit asumarea răspunderii. Aceste hotărâri judecătorești vor duce la creșterea numărului de procese intentate statului român, fapt ce va lungi și mai mult durata proceselor și nemulțumirea cetățenilor.

Guvernul nu își poate permite să ignore aceste hotărâri ale instanțelor fără a încălca normele fundamentale ale statului de drept. Justiția rămâne ultima speranță a cetățenilor în fața unui guvern care propune legi care încalcă drepturile omului și a unui președinte care și-a uitat rolul de garant al Constituției pentru a deveni un "corector" al greșelilor coaliției de guvernământ, cum a fost cazul cu nepromulgarea legii de reducere a TVA pentru alimentele de bază și retrimiterea ei în Parlament.

Este limpede că legea nu va rezolva diferențele de remunerație existente și nici nu va împiedica exodul salariaților din sectorul bugetar, mai ales al celor din sectorul sănătății și învățământului, ceea ce pune în pericol însuși viitorul acestei națiuni.

  Filip Georgescu - realizarea unei analize triste: cum a devenit România țara cu cel mai scăzut nivel de trai din Uniunea Europeană;

Domnul Filip Georgescu:

Sărac ca în acest an, ca în anul din urmă și ca de când mă știu, spunea la vremea sa Ion Creangă, n-am fost niciodată.

După aproape un secol și jumătate, vorbele de duh ale marelui nostru povestitor sunt astăzi mai actuale decât oricând. Noi, românii, am ajuns atât de săraci, încât mai toate națiile europene ne plâng de milă. La noi, sărăcia a devenit o trăsătură esențială a vieții. Nu ne mai putem compara cu nimeni pe bătrânul continent, fiindcă toți ne privesc de sus. Am depășit până și Bulgaria.

Potrivit statisticilor întocmite de FMI, România a devenit oficial țara cu cel mai scăzut nivel de trai din Uniunea Europeană. Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, calculat în funcție de puterea de cumpărare, a ajuns în 2009 la 11.869 de dolari, fiind inferior celui al vecinilor noștri de la sud de Dunăre, care și-au ridicat miraculos acest indicator la 11.883 de dolari. Aflându-se în topul țărilor cu cele mai slabe performanțe economice din perioada 2009-2010, România prezintă cel mai mare risc de faliment dintre toate statele europene.

În acest an, țara noastră va înregistra o contracție economică de 1,9%, fiind cea mai severă scădere din zona țărilor emergente ale Europei Centrale și de Răsărit, prefigurându-se șanse ca restrângerea producției să continue și în 2011. Guvernanții care ne tot anunță că România va ieși din criză la sfârșitul acestui an, ignorând vulnerabilitățile legate de piața creditelor, piața muncii și alți factori de natură economică, nu fac decât să creeze iluzii. România nu va ieși decât la 6-7 luni distanță după celelalte țări. Mai mult, experții Fondului Monetar Internațional spun că lumea este departe de a ieși din criză, iar țara noastră și mai departe. Așadar, vom rămâne încă o perioadă nedeterminată sub apăsarea curbelor de sacrificiu instituite de cabinetul Boc.

În acest an, două milioane de români își duc viața târâș-grăpiș de pe o zi pe alta. Peste 3,7 milioane de oameni vârstnici au pensii mai mici de o mie de lei. Pensiile românilor sunt de aproape șapte ori mai mici decât cele ale elvețienilor, de peste șase ori mai reduse decât cele ale francezilor și de 4,5 ori sub nivelul celor ale germanilor.

În ce privește salariile, discrepanța este și mai mare. Salariul mediu din România este mai mic de 11,5 ori decât cel din Luxemburg, de 10 ori decât cel din Irlanda, de peste nouă ori decât în Franța și de 5,2 decât în Spania și Grecia. Practic, salariile românilor reprezintă 15% din media europeană, în timp ce prețurile la alimente, medicamente și tarifele unora dintre servicii sunt în țara noastră cu 30-40% mai ridicate.

O asemenea realitate nefavorabilă a fost și mai mult agravată de actuala putere care, în neputința sa de a elabora un plan de măsuri anticriză, a recurs la soluții de austeritate extrem de dure, cu consecințe imprevizibile asupra vieții politice, economice și sociale ale țării. La inițiativa președintelui Băsescu, salariile bugetarilor au fost reduse cu 25%, iar indemnizațiile de șomaj și ajutoarele sociale au fost diminuate cu 15% și doar minunea de la Curtea Constituțională i-a salvat pe bătrâni ca pensiile să nu fie maltratate.

Niciun guvern din lume n-a acționat cu atâta cruzime asupra veniturilor populației. În Spania, unde deficitul bugetar depășește 11% (aproape de două ori mai mare ca la noi), unde gradul de îndatorare se aproprie de 70% din PIB, iar șomajul a ajuns la 20%, Guvernul Zapatero a redus salariile mari și cele ale funcționarilor cu 5%, indemnizațiile parlamentarilor cu 10%, iar ale primarilor și altor aleși cu 15%, în timp ce pensiile au fost înghețate. În Grecia, care în 2009 a înregistrat cel mai mare deficit bugetar din UE (13%), iar datoria publică a atins 300 de miliarde de euro, Guvernul elen a decis să înghețe salariile și pensiile și să sporească accizele la benzină, alcool și tutun la 10% și să majoreze cota TVA de la 19% la 23%. Deși aceste măsuri anticriză sunt mai mult decât rezonabile în situația de criză economică, grecii ies permanent și furioși în stradă. Oare ar fi putut Traian Băsescu și Emil Boc să conducă Grecia, măcar două zile?

La noi, însă, se poate orice, pentru că trăim într-o societate dezumanizată. Doi angajați din trei nu pot face față unei reduceri cu 25% a salariului mai mult de trei luni. Peste 60% dintre salariați și pensionari rămân fără bani de la o lună la alta. Dacă mai amintim și de prețurile exorbitante ale alimentelor, medicamentelor și întreținerii, înțelegem de ce zeci de mii, sute de mii de oameni ies disperați în stradă.

Potrivit unui sondaj realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie, 54% dintre cetățenii țării noastre trăiesc mai rău decât înainte de 1989, circa 23% spun că trăiesc mai bine, iar 9% că o duc la fel. Săraci am fost în anii totalitarismului, am tras targa pe uscat în vremea tranziției, dar mai săraci și mai oropsiți ca în ultimii doi ani parcă n-am fost niciodată.

Actuala putere trebuie să se dezmeticească până nu este prea târziu. Foamea, acel extraordinar fenomen al tuturor revoltelor, ar putea să facă din revolta salariaților și pensionarilor un adevărat butoi de pulbere.

  Florin Țurcanu - declarație politică: Liberali în opoziție;

Domnul Florin Țurcanu:

"Liberali în opoziție"

Liberalii botoșăneni, pe care îi reprezint în Parlament, au demonstrat vineri, 12 noiembrie 2010, că, indiferent de greutățile perioadei pe care o traversează, pot fi uniți și totodată prezenți într-un număr foarte mare la întâlnirea cu președintele PNL, domnul Crin Antonescu.

Așteptat cu deosebită nerăbdare de către toți liberalii, primari, viceprimari, consilieri județeni, consilieri locali și membri simpli, aproximativ 1000 de persoane, Crin Antonescu a fost primit vineri seara la Botoșani cu deosebit entuziasm.

Fostul candidat la președinția României și actualul președinte al PNL, Crin Antonescu, este personalitatea politică liberală cu cea mai mare notorietate, bucurându-se atât de simpatia omului simplu, cât și a intelectualilor deopotrivă prezenți la întâlnirea cu liderul lor. Totodată, în sală, alături de liberali, au fost prezente persoane care, nefiind membre ale PNL, îl simpatizează e președintele acestuia.

Acțiunile și emisiunile TV inițiate de conducerea locală a PNL au determinat ca liberalismul să cunoască o arie de răspândire mult mai vastă, atrăgând oameni din toate categoriile sociale. Apropierea de către cei cu o situație materială precară, de producătorii agricoli și zootehnici, susținerea proiectelor acestora sau consilierea acordată pentru obținerea finanțărilor privind dezvoltarea fermelor i-au determinat pe oameni să fie prezenți la această întâlnire.

Președintele PNL, Crin Antonescu, s-a arătat uimit de prezența unui număr atât de mare de susținători, declarând la un moment dat că "Prezența dumneavoastră într-un număr foarte mare mă face să cred că liberalii dețin monopolul puterii la Botoșani. Vă mulțumesc că nu vă lăsați intimidați de prigonirea actualei puteri și că aveți curajul să va expuneți ideile liberale într-un județ în care cancerul portocaliu este la putere".

Aprecierea activității liberalilor botoșăneni de către președintele lor, i-a stimulat pe aceștia și le-a dat imboldul necesar pentru o mai buna organizare premergătoare viitoarelor alegeri.

În încheiere aș dori să vă informez că vizita președintelui Crin Antonescu a fost precedată de cea a europarlamentarului Renate Weber, europarlamentar susținut de liberalii botoșăneni atât în 2007, cât și în 2009, care și-a deschis la Botoșani un cabinet europarlamentar care are ca atribuții preluarea problemelor cetățenilor județului, precum și încercarea rezolvării acestora.

Prin urmare, opoziția liberală este activă și se transformă încet, încet într-o alternativă pentru conducerea României măcinată de "cancerul portocaliu" și însângerată de "spinii trandafirilor", fie ei unul sau trei.

  Gabriel Plăiașu - declarație politică cu titlul Guvernul Boc, între furt și minciună;

Domnul Gabriel Plăiașu:

"Guvernul Boc, între furt și minciună"

Ținând cu tot dinadinsul să intre în istorie ca cel mai inconsecvent și incompetent Guvern al României post-decembriste (și mă tem că nu numai), Executivul anunță populația înghețată de spaima zilei de mâine, în prag de iarnă, posibilitatea creșterii salariilor bugetarilor, începând din ianuarie 2011. De această măsură ar putea beneficia angajații de la stat cu salarii mici, iar majorarea ar putea fi de 15% nu de 25%, așa cum promiseseră reprezentanții puterii în vara acestui an, atunci când au trecut la ciuntirea salariilor. Prin astfel de calcule și intenții, guvernanții nu fac altceva decât să respecte propriile reguli de aritmetică, inventate și stabilite de PDL, partid pentru care, niciodată, 1 plus 1 nu vor să facă 2, dar pentru care 15% ar putea fi egal cu 25%, la fel cum și 80 ar putea fi egal cu 160. În plus, aceasta pare a fi și o tactică, jalnică ce-i drept, aplicată cu scopul de a-i deruta total pe români.

Dar ce mai contează pentru putere o nouă serie de minciuni și alte dovezi de iresponsabilitate? Importantă, pentru reprezentanții acesteia, pare să fie dorința de a veni în fața națiunii cu declarații, fie și contradictorii, pentru a se afla în treabă. În plus, Guvernul face în cel de-al doisprezecelea ceas o încercare disperată de a-i liniști pe românii speriați și revoltați de lipsa de programe și strategii economice, aduși în pragul disperării de bâlbâielile și gafele monumentale, de măsurile nerealiste ale unui Cabinet care așteaptă directivele organismelor financiare internaționale și ordinele de la Cotroceni pentru a pretinde ce idei are. Și-apoi, PDL mai face niște calcule din care rezultă că alegerile nu mai sunt chiar atât de departe și nu strică, în acest context, o strategie de campanie timpurie pentru un partid care are toate șansele să se oprească din picaj foarte aproape de limita pragului electoral.

Numai că românii, obișnuiți să sufle și-n iaurt, privesc cu scepticism recent anunțata mărire de salarii pentru bugetari, de 15%, și au cel puțin un motiv întemeiat să fie rezervați: economia nu mai funcționează de mult, iar creșterile anunțate nu se pot face pentru simplul motiv că nu există resursele bugetare necesare pentru a le suporta. Mai mult, Emil Boc mai caută și acum posibilități de a mai tăia din cheltuieli, calculând, cinic, procentele "economisite" la buget de pe urma pensionarilor care "ies" din sistemul de plată. Cât despre măsuri de relansare economică nici nu poate fi vorba și nici nu mai putem suspecta Guvernul Boc de idei care să repună economia în mișcare. Singurele măsuri identificate și aplicate au fost reducerile care nu au avut la bază calcule realiste, iar consecințele nefaste ale acestora se resimt din plin. Asta ca să nu mai punem la socoteală faptul că inflația de anul viitor va face ca o eventuală majorare a salariilor mici cu 15% să aibă efectul garantat al unei frecții făcute la un picior de lemn.

Am putut asista, din nou, la o serie de declarații ezitante, menite să lase loc de interpretări și de portițe de scăpare în cazul în care majorarea nu va avea loc. Însuși primul strateg al țării - și l-am citat aici pe Traian Băsescu - spune că speră ca bugetarii să primească salarii majorate cu 15 procente. În fond, domnia sa nu candidează în 2012, așa că poate să rămână un pic rezervat.

În cazul foarte probabil în care măsura majorării nu se va aplica, va fi invocată, evident, o serie de motive pe care guvernanții o turuie ori de câte ori au ocazia. De vină vor fi, mai mult ca sigur, moștenirea grea lăsată de guvernul liberal, criza mondială și, nu în ultimul rând, așa cum ne-am obișnuit, poporul român.

Le urăm succes reprezentanților PDL în acțiunea de numărare a procentelor pe care le va obține în alegeri, singurele care îi interesează de fapt. Credem că nici nu îi va fi foarte greu și asta pentru că sigur nu vor fi multe!

  Georgian Pop - declarație politică având ca subiect Aderarea României la spațiul Schengen;

Domnul Georgian Pop:

"Aderarea României la spațiul Schengen"

Aderarea României la spațiul Schengen, având ca orizont de timp luna martie a anului 2011, reprezintă un obiectiv strategic, stabilit după aderarea la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Eforturile autorităților române s-au concentrat în permanență pe respectarea planului de măsuri și îndeplinirea condițiilor necesare obținerii unor evaluări pozitive din partea organismelor europene de monitorizare.

În prezent, țara noastră se află în stadiul ultimei faze de evaluare a acestui proces. Deși rezultatele implementării măsurilor specifice sunt pozitive și nu sunt motive de natură tehnică pentru o posibilă amânare a aderării, există reacții în plan european care tind să creeze, uneori nejustificat, o condiționalitate între rezolvarea problemei rromilor, lupta anticorupție și accederea României la spațiul Schengen. Rezerva Franței este îngrijorătoare pentru respectarea calendarului deoarece decizia de aderare trebuie să respecte criteriul votului în unanimitate în Consiliul European.

În declarațiile Secretarului de stat francez pentru afaceri europene, Pierre Lellouche, în fața Comisiei pentru afaceri europene a Adunării Naționale, potrivit cărora Franța se opune aderării României la Schengen în martie 2011, se invocă lupta anticorupție.

Cazul crimei sângeroase de la Piatra Neamț nu a pus în evidență doar o reglare de conturi între clanurile mafiote din județ, ci, mai grav, a dat naștere unor speculații privind legăturile dintre membrii interlopi și reprezentanți ai Poliției din zonă. Desigur, orice acuzație trebuie însoțită de dovezi, dar, în acest caz, până la demontarea acestor acuzații, îndoiala și lipsa credibilității unor polițiști din Piatra Neamț sunt prejudicii care vor fi reparate cu greu. S-a creat un mare deserviciu Poliției Române și României, mai ales că scandalul s-a declanșat în partea de est a țării, adică în acea zonă față de care Uniunea Europeană cere maximă credibilitate, încredere și eficiență în combaterea infracționalității. La acest scandal se adaugă și cel referitor la încercarea de mituire a Secretarului de stat din Ministerul Administrației și Internelor, episod care cu siguranță va crea și mai mari suspiciuni în cadrul instituțiilor de la Bruxelles.

În opinia noastră, aderarea la spațiul Schengen este o problemă tehnică și nu trebuie să depindă de o tematică adiacentă. În acest scop, este nevoie ca toate instituțiile statului, de la Executiv la Legislativ, de la Ministerul de Externe, Ministerul Administrației și Internelor până la repezentanții români în instituțiile Uniunii Europene, să își coordoneze eforturile pentru a împiedica ratarea datei de aderare la 27 martie 2011.

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică Pledoarie pentru unitatea dreptei românești;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Pledoarie pentru unitatea dreptei românești"

Societatea românească, fie că am vrut, fie că nu, a cunoscut aproape la fiecare 4 ani o schimbare de decidenți politici. Această rotație politică a fost uneori în contratimp cu interesele românilor, dar a ajutat democrația.

Mă număr printre cei care cred în gândirea marilor politologi occidentali: pentru ca o țară să poată să prospere din punct de vedere economic, dreapta politică trebuie să stea două legislaturi la putere și apoi să vină stânga politică o legislatură. Pentru că rolul dreptei politice este de a produce bunăstare. Pentru asta este nevoie de o coerență acțională pe o perioadă medie de timp. Iar rolul stângii politice este de a redistribui echitabil bunăstarea realizată de dreapta politică.

Dată fiind criza actuală, este evident pentru toată lumea că numai dreapta poate găsi soluții care să revitalizeze economia. Marele meu regret este însă că noi, la dreapta, nu suntem uniți. Pentru că împreună am fi putut face mult mai multe lucruri și poate am fi scos țara din criză mai repede. În 2007, când s-a produs ruptura dintre PNL și PD, am crezut că această stare de fapt se va păstra atât timp cât președinte al liberalilor era Călin Popescu-Tăriceanu. Văd că acum clivajul dintre PDL și PNL este și mai mare, iar pentru mine acesta este un lucru dureros.

Chiar dacă nu avem nimic de împărțit cu liberalii, aceștia preferă să rămână în brațele PSD și rău fac. Dacă ni s-ar alătura, am putea realiza o majoritate coerentă, un Guvern mult mai eficient, cu oameni de valoare din ambele tabere. Mai mulți lideri ai Partidului Democrat Liberal s-au poziționat în ultima perioada în favoarea unei împăcări cu liberalii. Asemenea lor, le adresez și eu un mesaj: mâna noastră este întinsă către toți cei care vor să vadă o dreaptă unită și puternică. Pentru că dreapta trebuie să guverneze România acum.

Reconstruirea Alianței "Dreptate și Adevăr", împăcarea cu liberalii, ar condamna PSD în continuare la opoziție și după 2012 și ar putea obliga acest partid de stânga să se reformeze.

Le spun liberalilor că locul lor este alături de noi. În brațele PSD nu vor crește niciodată în sondaje atât de mult cum își doresc și vor sfârși, poate, din nou în afara Guvernului. Pentru că social-democrații nu fac mofturi: vor la guvernare cu orice preț. Eu nu înțeleg PNL de ce preferă această variantă, cu atât mai mult cu cât PSD a spus deja că vrea singur la guvernare.

Tocmai de aceea le spun: liberali, veniți alături de noi, să reconstruim Alianța D.A. Împreună putem scoate România din criză. Împreună putem produce bunăstare pentru România. Împreună putem să modernizăm România. Să lăsăm în urma noastră trecutul recent și să privim către viitor.

  Marian Ghiveciu - declarație politică: Ce se întâmplă cu poporul român?;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Ce se întâmplă cu poporul român?"

Presa este plină cu informații cum că părinții și fiii nu numai că nu se tolerează, ci, dimpotrivă, se maltratează, mergând până la a se ucide unii pe alții. Maltratați sunt copiii, bătrânii și toți cei lipsiți de apărare, de putere. Vecinii se urăsc, se bat, se ucid. Politicienii se sfâșie între ei. Coaliția de la putere a reușit să nu se mai înțeleagă cu țara, pe care au sfâșiat-o până au adus-o în pragul morții. Nu se mai înțeleg și nu tolerează propriul lor electorat cu care nu mai comunică. Și de ce nu mai comunică? Pentru că loviți fiind în "lobul temporal", unii fie din naștere, alții fie imediat ce au ajuns la putere, și-au pierdut o parte din creier.

Cum să mai comunici cu o societate pe care ai umilit-o, ai furat-o, ai sfâșiat-o.

Ce să spui unor oameni cărora le-ai promis că în următorii ani va curge lapte și miere în România și care v-au votat pentru creșterea nivelului de trai, al lor și nu numai al tău, al puterii, care chipurile trebuie să se sacrifice.

Actuala putere a început să adopte legi prin asumare, pe care apoi tot ei să le pună în practică, conform principiului "el centrează și tot el dă cu capul". Rezultatele unui asemenea sistem de lucru au generat haos legislativ, haos economic, haos social, din care foarte greu se mai poate coagula ceva pozitiv pentru oamenii acestei țări.

Puterea actuală, atât cât mai există, a devenit incoerentă în actele sale inițiate. Același lucru se întâmplă și cu instituțiile sale. Televiziunea națională este națională, dar nu publică. Ea a devenit exponentul puterii, îndeosebi a președintelui, și nu mai are cum servi interesul public.

Populația nu mai are încredere în instituțiile statului, dar are încredere într-o instituție a statului, care este biserica.

În asemenea condiții, actualei puteri nu-i rămâne altceva decât popirea și călugărirea.

  Gigel-Sorinel Știbu - declarație politică cu titlul Ce trebuie să se mai întâmple pentru ca ministrul de externe să demisioneze?;

Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:

"Ce trebuie să se mai întâmple pentru ca ministrul de externe să demisioneze?"

Săptămâna trecută s-a înregistrat unul dintre cele mai grave conflicte diplomatice în care a fost angrenată România în ultimii ani. Lucrurile sunt cunoscute. În urma unor luări de poziție în presă a unor persoane din societatea civilă din Ungaria, politicieni dintr-un partid de opoziție - Jobbik, dar și din partidul aflat la guvernare - FIDESZ, au reușit să impună anularea spectacolului ce urma să marcheze la Teatrul Național din Budapesta Ziua națională a României.

Nu comentez eu acum gestul politicienilor maghiari, deși se bate foarte mult moneda pe tema reconcilierii vizavi de problemele sensibile care au avut loc în trecut. De asemenea, regret că politicienii maghiari nu au ținut cont de faptul că Ziua națională a Ungariei, și de altfel orice altă sărbătoare majoră a acestei țări, se sărbătorește fără opreliști în România, iar unele voci stridente care critică aceste manifestări nu sunt luate în seamă de către oficiali și autorități.

De comentat și mai ales de reproșat este atitudinea oficialilor români care ar fi trebuit să se ocupe de manifestarea de la Budapesta. Se știa, și nu de azi, de ieri, că sărbătorirea zilei de 1 decembrie nu este privită cu simpatie de anumite cercuri și curente de la Budapesta. Tocmai pe aceste considerente, ministrul de externe, ministrul culturii - culmea, un etnic maghiar, precum și conducătorii Institutului Cultural Român (ICR) ar fi trebuit să ia toate măsurile pentru a preveni umilirea - da, acesta este cuvântul! - suferită de România. Cred că procedând cu tact, uzând de dialog și de mijloace diplomatice adecvate, cei mai sus citați ar fi reușit, dacă s-ar fi implicat din timp, să găsească o soluție pentru ca Ziua națională a României să fie celebrată fără probleme la Budapesta. Dar această implicare nu a existat. Și rezultatele s-au văzut la mijlocul săptămânii trecute. Să reduci toată acțiunea la semnarea unui contract de închiriere - de către filiala ICR Budapesta - a sălii Teatrului Național, fără o pregătire diplomatică a evenimentului, reprezintă o crasă lipsă de răspundere și de profesionalism din partea celor implicați.

Trecând și peste faptul că pregătirea manifestării de la Budapesta s-a făcut după păgubosul și ineficientul principiu "lasă, că poate merge și așa", este de-a dreptul scandaloasă lipsa de reacție din partea autorităților și factorilor implicați.

Nu am remarcat - și am periat întreaga presă, începând cu 18 noiembrie - nici măcar o declarație prin care doamna Brândușa Armanca, șefa ICR Budapesta, să explice eșecul acțiunii de la Budapesta. Pe cât de critică era domnia sa cu conducerile TVR atunci nu erau agreate de președintele Traian Băsescu sau PDL, pe atât de tăcută este în aceste zile.

Președintele și vicepreședintele ICR, domnii Horia Roman Patapievici și Mircea Mihăieș, nu au dat nici măcar un comunicat în care să-și exprime regretele pentru ceea ce s-a întâmplat la Budapesta, deși erau principalii organizatori ai manifestării. În urmă cu trei ani, când au premiat două televiziuni din Capitala Ungariei, au avut însă grijă ca informația să ajungă în întreaga mass-media.

Ministrul culturii, domnul Kelemen Hunor - bunul simț chiar reclama prezența acestuia la aceste manifestări, din moment ce domnia sa a participat și la manifestări organizate de vecinii noștri în România - de asemenea nu a avut nicio reacție, deși era îndrituit să o facă, cel puțin vizând aspectul cultural al acțiunii și, nu în ultimă instanță, ținând cont de relațiile pe care personal, dar și UDMR le are cu puterea de la Budapesta.

În ceea ce privește MAE, reacția a fost una mai mult decât penibilă. MAE a "constatat cu regret faptul ca directorul Teatrului Național al Ungariei, domnul Robert Alfoldi, sub presiunea unor demonstrații anunțate de către formațiunea politică Jobbik a fost nevoit sa anuleze angajamentul anterior de a pune la dispoziția Ambasadei României în Republica Ungara spațiul teatrului..." și consideră că "În contextul excelentelor relații bilateralede parteneriat strategic dintre România și Ungaria, la toate nivelurile, această situație reprezintă oexcepție izolata si regretabila". O astfel de reacție ar fi valabilă dacă evenimentul s-ar fi petrecut într-o țară africană sau latino-americană cu care România nu are relații apropiate, dar în raport cu o țară vecină, ea este, repet, penibilă și demonstrează încă o dată că actuala diplomație românească nu are capacitatea de a reprezenta cu cinste România. Nimeni nu cere măsuri radicale - aplicarea de reciprocități în materie -, dar o reacție energică, demnă, era absolut necesară. Pentru că România nu este un preș care să fie călcat în picioare oricând și de oricine.

Pentru toate acestea, ministrul de externe, Teodor Baconski (nu este pentru prima oară când nu reacționează atunci când imaginea României este lezată - să ne amintim doar episodul cu expulzările din Franța și Italia), ministrul culturii, Kelemen Hunor, precum și întreaga conducerea a ICR trebuie să demisioneze. Sau să fie demiși. Până nu este prea târziu.

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică: Legea salarizării unitare, adoptată la anu' și la mulți ani!;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Legea salarizării unitare, adoptată la anu’ și la mulți ani!"

Despre inconsecvența și bâlbâiala printre legi neconstituționale ale actualei guvernări s-au scris mii de km de rânduri și s-a vorbit mii de minute. Ultimul exemplu în materie de lipsă de coerență în ceea ce privește legiferarea este amânarea adoptării proiectului Legii salarizării unitare a bugetarilor. Anunțată încă de la începutul anului 2009, adoptată în toamna anului trecut, mult așteptata lege urma să fie aplicată de la 1 ianuarie 2010. Sub presiunea sindicatelor, care au relevat o serie de discrepanțe în salarizarea bugetarilor, această lege ar fi trebuit modificată de o comisie constituită din reprezentanți ai ministerelor și sindicatelor. Din motive lesne de înțeles, adică din cauza haosului generat de aplicarea acestei legi, s-a născut un nou proiect care să reglementeze salarizarea mult huliților bugetari.

Incapabili să creioneze un proiect care să reziste dezbaterilor din Parlament, guvernanții au ales să repete figura angajării răspunderii executivului și pe acest proiect. Lăsând la o parte faptul că insistă în a se substitui puterii legiuitoare, Parlamentul, actualul Guvern nu reușește nici măcar să-și respecte propriile termene. Astfel, săptămâna trecută, toată suflarea bugetară aștepta finalul ședinței în care proiectul legii urma să fie adoptat. Ședința de Guvern a trecut, proiectul a primit o nouă amânare pentru ieri, când, surpriză!, a fost din nou amânat. De astă dată s-a găsit și un motiv cât de cât plauzibil, respectiv lipsa avizului din partea Consiliului Economic și Social (CES), care aviz ar urma sa fie dat până miercuri... Dar dacă nici până miercuri, CES nu avizează proiectul, când va reuși executivul să adopte acest proiect și să rezolve spinoasa problemă a salarizării bugetarilor? Pentru că vremea trece, reducerile salariale de 25% au fost aprobate de Curtea Constituțională pe o perioadă limitată, iar executivul se poate trezi în situația de a fi obligat să-și respecte cuvântul dat în iunie și să revină la salariile anterioare datei de 1 iulie.

Desigur, nu-mi pun prea mari speranțe în promisiunile puterii portocalii, nu sunt deloc convins că ea va aplica această nouă lege a salarizării. Tocmai de aceea eu îl sfătuiesc pe premierul Emil Boc să evite rușinea de a fi "trântit", împreună cu guvernul său cu tot, de moțiunea de cenzură care va urma acestei angajări. E mai simplu să renunțe la inepțiile portocalii pe care i le vâră sub nas "specialiștii" de lângă el și să lase proiectul în dezbaterea Parlamentului. Așa ar demonstra că cele 16 lecții date de CCR, prin declararea ca neconstituționale a tot atâtea acte normative, nu au fost în van, și că a început să priceapă cum devine chestia cu respectarea Constituției. Altfel, se poate trezi că Legea salarizării unitare va fi adoptată și aplicată la anu’ și la mulți ani!

  George Ionescu - declarație politică intitulată Începuturile Facultății de medicină București;

Domnul George Ionescu:

"Începuturile Facultății de medicină București"

În declarația politică de astăzi mi-am propus să vă vorbesc despre începuturile Facultății de medicină București.

Medicul român de origine franceză Carol Davila, în colaborare cu Nicolae Kretzulescu, a pus bazele învățământului medical din România, înființând în 1857 Școala Națională de Medicină și Farmacie.

Cu toate că nu au fost puține impedimentele întâlnite pe parcurs, 12 ani mai târziu, pe 22 noiembrie 1869 au fost deschise cursurile Facultății de medicină, prima facultate de medicină în cadrul Universității din București, al cărei prim decan a fost medicul chirurg Nicolae Turnescu.

A urmat, apoi, primul congres medical național, în octombrie 1884, la București, iar la 12 octombrie 1903 a fost inaugurată construcția Facultății de medicină, dar și statuia lui Carol Davila, așezată în fața facultății.

Premierele nu se opresc aici: în 1863 a apărut prima Farmacopee din țara noastră, un eveniment în orientarea terapeuticii și a farmaciei românești, iar în 1873 are loc susținerea primelor teze de doctorat la Facultatea de medicină din București. În 1898, Școala de Farmacie devine secție a Facultății de medicină, iar în 1923 se înființează Facultatea de farmacie, ca instituție separată în cadrul Universității din București. Un alt eveniment de seamă în viața facultății a fost crearea, la 1 ianuarie 1875, a Societății Studenților în Medicină din București.

Printre profesorii de seamă care au contribuit la dezvoltarea învățământului în Facultatea de medicină din București se numără, alături de Carol Davila, și Iacob Felix - fondatorul școlii de igienă, cu preocupări de medicină generală; Alexandru Marcovici - inițiatorul clinicii medicale; Nicolae Turnescu și Constantin Dumitrescu-Severeanu - întemeietorii clinicii chirurgicale; Zaharia Petrescu - fondatorul terapeuticii medicale; Alexandru Sutzu - care pune bazele medicinii legale și ale psihiatriei.

Încă de la început, Facultatea de medicină din București a beneficiat de prezența unor profesori și savanți de elită: Victor Babeș - bacteriolog și anatomo-patolog; George Assaky - fondatorul școlii de chirurgie experimentală; Nicolae Kalinderu - clinician, inițiatorul orientării anatomo-clinice în medicina românească; farmacistul Constantin C. Hepites, Thoma Ionescu - profesor de anatomie topografică și de clinică chirurgicală, fondatorul chirurgiei moderne românești, inovator în domeniul rahianesteziei; Gheorghe Marinescu - întemeietorul școlii românești de neurologie; Ion Cantacuzino - bacteriolog și biolog, imunolog și epidemiolog, creatorul școlii românești de medicină experimentală; profesorul Ion Nanu Muscel - clinician și creator de școală; Anibal Theohari - creatorul terapeuticii experimentale și al balneologiei; profesorul Ernest Juvara - inovator în tehnica chirurgicală și instrumentală; profesorul Alexandru Obregia - psihiatru; profesorul Mina Minovici - creatorul și organizatorul științific al medicinii legale în România; Francisc Rainer - anatomist și antropolog; Constantin I. Parhon - promotor al endocrinologiei și al biochimiei; Dimitrie Bagdasar - fondatorul școlii de neurochirurgie; Constantin Ionescu-Mihăiești - reprezentant al școlii românești de microbiologie, organizator al practicii de producere a serurilor, unul din fondatorii Institutului "Dr. I. Cantacuzino".

Facultatea de medicină București, urmând tradiția Școlii Naționale de Medicină și Farmacie, și-a păstrat importantul rol public, promovând educarea și formarea specialiștilor de înaltă ținută în domeniul ocrotirii sănătății, învățământului și cercetării științifice. Instituția s-a prezentat de-a lungul anilor ca fiind un lider în domeniul științelor medicale, beneficiind de o bogată experiență interdisciplinară.

  Grațiela Leocadia Gavrilescu - despre Aglomerarea spitalelor din cauza sărăciei generalizate;

Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu:

"Aglomerarea spitalelor din cauza sărăciei generalizate"

În calitate de membru al Comisiei pentru sănătate și familie, doresc să vă aduc în atenție o situație specială, apărută pe fondul sărăciei generalizate marca Boc & Co., asupra căreia mi-au atras atenția câteva dintre doamnele profesoare cu care am stat de vorbă, recent, în colegiul meu.

Doamnele se plângeau că, din cauza scăderii salariului și scumpirilor generalizate, care nu au ocolit nici medicamentele, sunt nevoite, deseori, să renunțe la o parte dintre acestea, reducându-și dozele zilnice prescrise de medic sau renunțând pur și simplu la tratament, ceea ce, desigur, le cauzează înrăutățirea stării de sănătate și chiar le poate pune viața în pericol.

Subiectul a fost deschis și cu prilejul unei întâlniri pe care am avut-o cu medici și farmaciști din Prahova: în această iarnă, la spitale nu vor apela doar oamenii fără adăpost, ca în alte ierni, ci și persoanele cu venituri stabile, care nu își mai permit plata tratamentelor, ceea ce, desigur, va conduce la cheltuieli suplimentare și, implicit - la creșterea datoriilor pe care acestea le au față de furnizorii de medicamente...

Senzația de cerc vicios, în care am intrat, fără scăpare, fiecare decizie proastă guvernamentală antrenând, exponențial, efecte colaterale pe termen lung, mi-a fost accentuată și de o declarație dată de Șeful secției Cardiologie a Spitalului de Urgență din Ploiești, care vorbea - și dumnealui - nu doar despre creșterea adresabilității cauzată de imposibilitatea procurării medicamentelor pe cont propriu, ci chiar despre o negociere cu pacientul a prescripției medicale. Cu alte cuvinte, specialistul, în loc să îi prescrie cardiacului medicamentul care ar fi cel mai bun pentru el, trebuie să i-l prescrie pe cel care este cel mai ieftin și-l poate ajuta... să reziste până la spital în caz de criză.

V-am adus în atenție această situație ca să înțelegeți cât de jos am ajuns și cât de repede ne vom scufunda în continuare sub minunata guvernare perpetuă a domnului Boc, cel care se mândrește cu reforma sanitară făcută sub mandatele sale succesive, cu descentralizarea, concretizată în aruncarea spitalelor pe post de pisică moartă în curtea consiliilor județene și a primăriilor, cu falimentarea farmaciilor și, desigur, cu cardul de sănătate de 2 euro, pe care românul îl percepe, pe bună dreptate, doar ca pe tichia de mărgăritar care îi lipsea chelului!

  Maria Stavrositu - intervenție cu tema 25 noiembrie - Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor;

Doamna Maria Stavrositu:

"25 noiembrie - Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor"

În data de 25 noiembrie este marcată "Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor". Amplitudinea acestui fenomen la nivel mondial este relevată de statistici dramatice. Numeroase studii arată că violența ucide mai multe tinere decât cancerul, afectează o treime din femeile de pe glob și, de cele mai multe ori, lasă urme adânci, pe viață.

Implicațiile violenței domestice sunt grave și pe termen lung. Din nefericire, numărul cazurilor de violență domestică este în continuă creștere în România. Conform datelor furnizate de fosta Agenție Națională pentru Protecția Familiei, în perioada 2004 - 2009, la nivelul întregii țări a fost înregistrat un număr de 59.795 cazuri de violență în familie și 778 de decese ca urmare a actelor de violență comise în familie, numai în anul 2009 înregistrându-se 12.461 de cazuri și 101 de decese ca urmare a actelor de violență în familie. Potrivit aceleiași surse, în anul 2009, victimele de sex feminin au avut ponderea cea mai mare în cazurile de violență în familie.

Femeia suferă în urma violenței în familie deoarece, împreună cu copiii și vârstnicii, face parte din categoria persoanelor ce prezintă un grad mare de vulnerabilitate, date fiind caracteristicile sale bioconstituționale și psihocomportamentale. Prin tradiție, feminitatea desemnează o serie de trăsături de personalitate specifice, precum: sensibilitate, activitate ordonată, preocupări pentru estetic, emotivitate, inteligență analitică, atitudini educaționale. Dar tot prin tradiție, imaginea femeii în raport cu cea a bărbatului (locul și rolul ei în sistemul activității familiale și sociale) a fost în general defavorizată, bărbații, mai ales cei căsătoriți, având drepturi depline de aplicare a sancțiunilor axate pe agresiune fizică. Femeia a trebuit să suporte de-a lungul timpului variate forme de umilire, desconsiderare și chiar maltratare, toate acestea ca urmare a unor norme socio-culturale acceptate și promovate de grupurile și macrogrupurile de apartenență. Formele de victimizare la care a fost supusă femeia au variat de la o cultură la alta, de la o etapă istorică la alta, de la forme de agresivitate redusă ca intensitate și mod de manifestare și până la forme violente, responsabile de producerea unor traume psihice și fizice.

Abuzul asupra femeii în familie este un fenomen relativ nou intrat în atenția științelor umane, iar cercetătorii care contribuie la o mai bună înțelegere și intervenție ulterioară au nevoie de o definiție largă a fenomenului, pentru a-l direcționa. Sub orice denumire l-am regăsi, fenomenul este același. În literatura de specialitate se folosesc mai mulți termeni: abuz asupra femeii în familie, violențe (fizice, sexuale, psihice) asupra femeii în familie, violență domestică asupra femeii. Violența împotriva femeilor pătrunde în toate domeniile: social, cultural, politic, economic și religios. Abuzul în sine este universal și are loc în țările dezvoltate, industrializate, cu aceeași frecvență ca în țările în curs de dezvoltare, iar în spațiul național se regăsește la toate nivelurile sociale (atât cele defavorizate, cât și cele de mijloc sau bine situate).

Conceptul de abuz asupra femeii în familie cuprinde o varietate de agresiuni ale partenerului - soț, fost soț, concubin, iubit sau prieten, în care sunt incluse: abuzuri fizice repetate, agresiuni sexuale mergând până la viol marital, amenințări, abuzuri verbale, distrugerea bunurilor, urmărirea, alungarea din locuință, degradarea și umilirea, izolarea de prieteni și de familie, control coercitiv asupra aspectelor importante ale siguranței vieții cum ar fi banii, mâncarea, sexualitatea, viața socială, înfățișarea, transportul, locul de muncă, religia, și în general, asupra accesului la orice formă de ajutor la care femeia ar putea recurge la nevoie (Stark & Flitcraft, 1996, apud Muntean, A. 1999).

Doresc să menționez faptul că în data de 9 noiembrie 2010 Senatul (ca primă Cameră sesizată) a adoptat Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, al cărei inițiator sunt, alături de mai mulți colegi parlamentari. Această inițiativă a vizat îmbunătățirea cadrului legislativ, aducând modificări esențiale, între care menționez: victima violenței în familie va avea dreptul de a-l da afară din casă pe partenerul violent, persoanele afectate de violența în familie se vor putea adresa instanțelor judecătorești pentru a obține un ordin de protecție cu caracter provizoriu.

Salut cu acest prilej eforturile susținute ale Guvernului României în vederea prevenirii și combaterii acestui fenomen. O dovadă a preocupării actuale a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale (coordonator al politicilor naționale în acest domeniu, prin intermediul Direcției Generale pentru Protecția Copilului) față de această problematică o reprezintă aprobarea programelor de interes național (PIN) în domeniul protecției familiei și a drepturilor copilului pentru perioada 2010-2012. Astfel, unul dintre PIN-urile ce va fi implementat prin intermediul direcției mai sus menționate, este Programul "Intervenție în situații de violență în familie". Obiectivul acestui program este de a întări capacitatea Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului de a interveni în situații de violență în familie, în scopul creșterii calității serviciilor sociale pentru copil și familie. Astfel vor fi înființate sau dezvoltate cel puțin 20 de servicii de intervenție în situații de violență în familie, în cadrul DGASPC, aproximativ 1.800 de victime (copii/adulți) vor beneficia de sprijinul serviciilor de intervenție în situații de violență în familie, iar circa 1.000 de familii în care se manifestă acest fenomen vor fi orientate către instituții sau servicii cu competențe în domeniu. Perioada de derulare a programului este de 3 ani, iar proiectele vor avea o durată de maximum 24 de luni, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2012, din care cel puțin 9 luni vor fi destinate funcționării serviciilor nou create.

De asemenea, apreciez eforturile considerabile realizate de ONG-urile ce au în centrul activităților victimele violenței în familie și care au contribuit într-un mod consistent chiar și la nivel legislativ, prin propunerile pertinente din cadrul dezbaterilor tematice dintre parlamentari și organizațiile neguvernamentale.

Violența domestică nu trebuie tolerată sub nicio formă a manifestării sale, în niciun context, de niciun lider politic sau vreun guvern și, pentru a găsi soluții viabile pentru ameliorarea acestui fenomen este nevoie de cunoașterea tuturor particularităților (intenționale și instrumentale) ale violenței în familie și de conștientizarea stereotipurilor existente. Altfel, există un risc mare în abordarea adecvată a cazurilor de violență în familie.

În psihologia socială, stereotipul este o credință sau reprezentare rigidă și simplificatoare, în general împărtășită de un grup mai mult sau mai puțin numeros, eventual membrii întregii societăți, referitoare la instituții, persoane sau grupuri. Stereotipul ține adesea de prejudecată, neținându-se seama de diferențe și de nuanțe.

Iată exemplificarea unui stereotip întâlnit frecvent atât la nivel personal, cât și la nivel cultural în societatea noastră: "Victima provoacă violența sau o merită în vreun fel". Gradul de acceptabilitate al acestei afirmații conduce la întărirea faptului că violența este o formă acceptabilă de rezolvare a conflictelor din relațiile interpersonale. Acest stereotip devine manifest într-un context în care valorile legate de acceptabilitatea violenței ca mijloc de a rezolva un conflict și caracterul de afacere privată a familiei dau în mod tacit agresorilor dreptul la control și putere asupra victimelor.

  Manuela Mitrea - intervenție cu titlul Ziua internațională fără fumat;

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua internațională fără fumat"

Istoria "Zilei internaționale fără fumat" începe acum aproape patruzeci de ani, în 1971, după ce guvernatorul Arthur P. Mullaney i-a convins pe toți fumătorii din Randolf, Massachusetts, să renunțe o zi la țigări și banii economisiți să-i doneze școlilor din regiune. Evenimentul s-a bucurat de succes, iar cotidianul Monticello Times din Minnesota, l-a numit "D-Day sau Don’t Smoke Day". Încet-încet, D-Day s-a răspândit în statele învecinate și a devenit Great American Smokeout.

Cinci ani mai târziu, la 18 noiembrie 1976, Divizia California a "American Cancer Society" a convins un milion de fumători să renunțe pentru o zi la acest obicei dăunător sănătății.

În anul următor, în 1977, în a treia zi de joi din noiembrie s-a celebrat în SUA la nivel național ca zi fără tutun și așa s-a extins la nivel mondial sub auspiciile "Uniunii internaționale contra cancerului".

Conform statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), unul din șase oameni este fumător, existând peste 1,1 miliarde de persoane care fumează, dintre care peste 200 de milioane sunt femei. La fiecare 24 de ore mor aproximativ 100 de fumători, iar în fiecare an se înregistrează aproximativ 3,5 milioane de decese provocate de fumat.

Țara noastră s-a alăturat acestui demers în anul 2002 când, în conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 1270/2002, a treia joi din luna noiembrie este declarată "Ziua Națională fără Tutun" și este dedicată încurajării renunțării la fumat.

Anual, Ministerul Sănătății, împreună cu Institutul Național de Pneumologie "Marius Nasta" și Institutul Național de Sănătate Publică organizează o campanie națională împotriva fumatului. De exemplu, ca urmare a campaniei de anul trecut, din cei aproximativ 25.000 de fumători ce s-au adresat medicilor tabacologi din cabinetele de consiliere și care au urmat tratamentul, circa 40% au devenit nefumători. Cifrele nu sunt îmbucurătoare, dacă este să ne raportăm la faptul că o treime din populația României este fumătoare, însă este un început ce trebuie încurajat.

Îngrijorător este că în țara noastră, un pachet de țigări costă mai mult decât hrana de la o masă a unei familii modeste, și acest aspect nu trebuie să-l uite fumătorii când își aprind o țigară!

  Adrian Mocanu - declarație politică intitulată Trezește-te române!;

Domnul Adrian Mocanu:

"Trezește-te române!"

Fiindcă se apropie Ziua națională a României și pentru că ne aflăm într-o situație critică este momentul unui scurt bilanț: după douăzeci de ani de transformări politice, economice și sociale clasa politică se prezintă în fața națiunii române cu un bilanț catastrofal și cu nicio speranță că va mai putea aduce România pe un drum ascendent.

Oare vom fi capabili să ne adunăm energiile și resursele de care mai dispunem pentru a reseta viitorul acestei națiuni către progres și dezvoltare, sau vom continua căderea până la punctul în care incompetența, abandonarea interesului public, interesul ocult și corupția, devenite cronice, se vor îmbina cu lipsa autorității instituțiilor statului, formând un compus exploziv, ce poate arunca națiunea română în haos?

Încep să cred că procesul de schimbare s-a declanșat, deoarece în ultima perioadă semnalele pe care le primesc îmi arată că românii sunt din ce în ce mai conștienți de ce li se întâmplă, care sunt cauzele și ce-i așteaptă în viitor.

A fost suficient să-i ascult pe demonstranții din perioada dezbaterii moțiunii de cenzură, să citesc pe forumurile diferitelor publicații sau să discut cu alegătorii din colegiu ca să-mi dau seama că românii obișnuiți încep să analizeze evoluțiile din ultimii douăzeci de ani în cauzalitatea și efectele lor.

Românii încep să înțeleagă că certurile și învinuirile reciproce dintre politicieni, atât de popularizate de către mass-media și de la tribuna Parlamentului, nu promovează soluții eficiente pentru preluarea puterii în stat, ci doar falși combatanți care, dincolo de platourile unde se consumă confruntările, sunt profund uniți de interese economice și privilegii comune.

Românii încep să gândească că tipul de capitalism neo-liberal, promovat de unele partide politice în acești douăzeci de ani de după revoluție, a avut ca scop subordonarea politică, economică, financiară și militară a țării noastre unor interese străine.

Românii au început să priceapă că "boom-ul" economic înregistrat în România până către sfârșitul anului 2008 a fost o minciună și că facilitarea de către băncile străine din România a accesului lor la bani a avut ca unic scop să creeze, pe termen scurt, o piață de desfacere importantă pentru produsele străine, iar pe termen lung îndatorarea peste posibilitățile de rambursare a populației și a statului român.

Din păcate însă, simpla trezire politică a poporului român nu mai este suficientă în acest moment pentru declanșarea renașterii societății românești. Dinamica evenimentelor internaționale de natură economică, financiară și socială ce se derulează în această perioadă, influența lor asupra României, precum și vulnerabilitățile din ce în ce mai numeroase și mai cronice ale societății noastre, impun ca acest proces să se realizeze mai rapid.

Lipsa unei alternative politice constructive, total independentă de interesele clasei politice, care să propună și să urmărească un plan de redresare coerent și subordonat în integralitatea sa intereselor publice, riscă să arunce confruntarea actuală, dintr-un plan al acuzațiilor și dezbaterilor de idei, într-unul dominat de violență, disoluție a puterii și haos, evoluție ce va fi imediat speculată de putere, pentru a justifica intensificarea supravegherii populației, limitarea unor libertăți cetățenești și poate chiar instaurarea unei dictaturi "în numele interesului național".

  Nicolae-Ciprian Nica - declarație politică intitulată Deșteaptă-te române, din hipnoza portocalie!;

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Deșteaptă-te române din hipnoza cea portocalie!"

În urmă cu două săptămâni făceam, de la tribuna Parlamentului, o declarație politică în care vă povesteam despre faptul că avusesem o discuție despre steagul României și patriotism cu mai mulți cetățeni din județul Vrancea. Cetățenii respectivi mă întrebau ce simt despre România, iar eu le-am mărturisit că sunt patriot și că sunt mândru că sunt român. În replică, ei mi-au spus că nu sunt la fel de mândri ca mine de faptul că sunt români și mi-au explicat că acest lucru se datorează faptului că statul român i-a umilit de multe ori și că atunci când merg în excursii în străinătate se simt prost că sunt români.

Această discuție o avusesem cu câteva săptămâni înainte de Ziua Națională a României. Am realizat că ușor, ușor sentimentul național dispare, iar locul acestor sentimente este umplut, până la refuz, cu indiferență, silă, frustrare.

Acum, la două săptămâni de la acea discuție și la tot atâtea săptămâni distanță de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, am înțeles motivul pentru care românilor le este lehamite de politicieni, de reprezentanții statului.

Am înțeles acest lucru grație primarului municipiului Alba Iulia, Mircea Hava - prezentat pe site-ul oficial al primăriei drept președintele filialei județene Alba a Partidului Democrat - care și-a bătut joc de tricolor, de simbolul nostru suprem!

Acest domn, reprezentant al PDL, a arborat pe biserica-simbol a Unirii din Alba Iulia - Catedrala Reîntregirii - steagul României cu "valuri" portocalii în care culoarea roșie a drapelului național care a fost astfel înlocuită cu o combinație de portocaliu și vișiniu.

Faptul că un reprezentant al PDL și-a permis chiar și batjocorirea tricolorului și a încercat să subjuge acest simbol intereselor de partid, intereselor electorale ale partidului pe care îl reprezintă, i-a revoltat pe mulți cetățeni care și-au exprimat opinia pe forumurile ziarelor care au tratat acest subiect.

Semnificativ este faptul că majoritatea celor care și-au spus părerea consideră că această acțiune reprezintă un act de trădare majoră a PDL în favoarea UDMR. Cetățenii acestei țări vorbesc, la 92 ani de la desăvârșirea unității naționale, despre vânzarea țării UDMR-iștilor ceea ce mi se pare de o gravitate maximă!

"Trebuia să vină și timpul drapelului, mai ales că nu conține și culorile verde și alb (drapelul Ungariei n.r.) pentru care ar fi trebuit să ia acordul partenerului de guvernare care oricum nu și l-ar fi dat. Puțintică răbdare și vom vopsi în portocaliu plăcuțele stradale, mai puțin cele bilingve care au mai rămas" - scria, pe forum, un cetățean revoltat!

Prin ceea ce facem noi, politicienii, ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de interesele și așteptările românilor, care nu mai văd în noi o salvare, ci o mare pacoste. Domnilor, cetățenii acestei țări vor ca taxele și impozitele pe care le plătesc să ajungă în infrastructură, în sănătate și în educație! Cetățenii acestei țări nu vor ca pe banii lor PDL sau oricare alt partid să își facă campanie electorală deșănțată. Cetățenii acestei țări mai vor ca instituțiile să nu fie doar vehicule electorale pentru partide! Nu vor ca directorul OPC, pus în funcție de PDL, să controleze doar firmele celor care simpatizează sau sunt membri PNL și PSD! Vor ca acei directori să nu mai închidă ochii la afacerile făcute de colegii lor din PDL! Și, mai presus de orice, oamenii vor să simtă că statul român, indiferent dacă el este reprezentat de Iliescu, Constantinescu sau Băsescu să fie un stat demn, un stat care să îi respecte pe ei ca cetățeni, dar care să fie, la rândul său, respectat în lume! Românii vor un stat care să pună preț pe simbolurile naționale, pe tricolorul nostru strămoșesc! Românii vor un stat care să își respecte istoria și eroii fiindcă, slavă Domnului, am avut eroi! Cetățenii acestei țări nu mai vor să vadă că cei votați să îi reprezinte își bat joc, benevol, de simbolurile noastre doar ca să își satisfacă partidul și scopurile electorale. Și, mai presus de orice, românii vor ca cei care îi conduc să nu vândă România, cum face PDL astăzi!

Acestea sunt, în mare, dorințele, aspirațiile oamenilor simpli, care au înțeles că PDL este interesat exclusiv de consolidarea puterii și de ocolirea tuturor obstacolelor constituționale pentru a-și atinge aceste scopuri, iar UDMR este dispus să ajute PDL în acest demers, cu o condiție: dizolvarea statului român în Ardeal. Așa a vândut PDL România și limba română în Legea educației și așa vor vinde România cei de la PDL atunci când UDMR va face presiuni ca modificarea și completarea Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională în România, respectiv refacerea, în mod formal, a Ținutului Secuiesc, să fie adoptată de majoritatea parlamentară formată din PDL și UNPR.

Trag încă o dată un semnal de alarmă la adresa nenumăratelor trădări, vânzări și cedări de neam, de țară, de principii pe care PDL le face în favoarea UDMR cu singurul scop de a mai sta măcar o lună la putere! Cu orice preț!

În încheiere, reiterez dorința mea exprimată în urmă cu două săptămâni:

"Vreau o Românie dodoloață, în care să trăiască oameni mândri că sunt români!"

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică având subiectul O rectificare bugetară fără legătură cu poporul! O rectificare bugetară pentru clientela politică: Elena Udrea;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"O rectificare bugetară fără legătură cu poporul! O rectificare bugetară pentru clientelă politică: Elena Udrea"

Știm că, de regulă, atunci când se apropie sfârșitul anului, Guvernul face corecții în fondurile publice în funcție de banii încasați și cheltuielile efectuate sau care mai trebuie făcute obligatoriu!

Știm cu toții că anul 2010, la fel ca 2009, a fost tot un an prost, cu recesiune economică, cu pierderi de salarii, cu micșorări de pensii, cu scăderea veniturilor personale și prin majorarea TVA de la 19% la 24%, toate afectând viața majorității cetățenilor români.

Știm, de asemenea, că atunci când țara este săracă, bugetul trebuie drămuit, fiecare cheltuială trebuie făcută cu multă chibzuială, așa cum face fiecare dintre noi, așa cum fac mai ales pensionarii și cei cu lefuri mici sau cu venituri sociale.

Știm cu toții că anul acesta s-au dat oameni afară atât din sectorul privat, cât și din cel public, că multe societăți comerciale au intrat în insolvență și probabil alți oameni vor fi dați afară, că sunt tot mai mulți șomeri, deci vor fi aduse la buget tot mai puține fonduri din impozite și taxe.

Știm că banii puțini pe care-i mai adună la buget acest guvern incompetent, incoerent și inconsecvent nu se dirijează acolo unde ar fi nevoie și că se urmărește atribuirea banului public către sectoare care nu sunt cele mai afectate.

Știm astăzi că, de câteva zile, Guvernul a efectuat ultima rectificare din acest an, fără să acorde atenția normală educației sau sănătății, acolo unde durerile sunt cele mai mari, unde lipsurile sunt clare, unde absența banilor înseamnă punerea în pericol a vieții oamenilor.

Știm că în sănătate mai rău ca acum nu a fost niciodată, că lipsurile sunt atât de mari încât majoritatea spitalelor din România anului 2010 sunt falimentare, că unele au rămas fără nici un medicament, fără feșe și vată, fără mâncare pentru bolnavi, fără seringi și calmante elementare pentru oameni care suferă, suferă și fără nici o speranță!

Știm că la "marea rectificare" banii s-au dus către drumuri, șanțuri și canale din mediul rural, acolo unde primarii PDL trebuie sprijiniți ca să arate că ei fac ceva pentru locuitori, pentru oamenii pe care ar trebui să îi reprezinte, dar care vor merge flămânzi pe acele drumuri. De fapt, asistăm cu toții la un spectacol în care clientela politică a PDL își împarte și ultimul leu din banii publici economisiți de la gura românului.

Știm acum cu toții că această clientelă PDL-istă, cea care este un adevărat burete al fondurilor publice bugetare, poartă un nume: Elena Udrea, un "ministru drăguț" al domnului președinte Traian Băsescu!

Știm acum cu siguranță că banul public va fi folosit în interes de partid și sunt convins că va fi furat, așa cum sunt furate voturile în Parlament...

  Nini Săpunaru - considerații pe tema necesității modificării Legii sistemului unitar de pensii;

Domnul Nini Săpunaru:

Inconsecvența președintelui-jucător cu propriile-i decizii nu mai este o surpriză pentru nimeni. Totuși, decizia dumnealui de a retrimite Legea pensiilor în Parlament, motivul fiind oportunitatea modificarea legii, în sensul stabilirii vârstei de pensionare pentru femei la 63 de ani, ne lasă cu gura căscată, căci tot el declara acum ceva timp, de la tribuna Parlamentului: "Măsura de creștere progresivă, până în 2030, a vârstei de pensionare, până la 65 de ani, precum și egalizarea acesteia la femei și la bărbați este necesară, având în vedere tendințele demografice îngrijorătoare din România și nu numai, inclusiv din UE. Îmbătrânirea populației și scăderea ratei natalității ne pot aduce în situația în care un număr foarte mic de salariați trebuie să susțină o populație majoritar îmbătrânită".

Ce s-a schimbat între timp? Probabil că, înduioșat de soarta "balerinelor și artistelor", așa cum a sugerat ulterior, Băsescu s-a făcut că uită faptul că și-a însușit încă de acum un an concluziile unui raport prezidențial care susținea că egalizarea vârstei de pensionare între femei și bărbați este imperativă.

Iată că acum legea a trecut de reexaminarea Senatului și va veni la Camera Deputaților, unde vom avea ocazia să susținem cu toții propunerea președintelui, deși acțiunile domnului Băsescu ne duc cu gândul că acestea nu sunt altceva decât un exercițiu de imagine prin care șeful statului încearcă să pozeze în apărătorul pensionarilor, de parcă problema vârstei de pensionare este singura chestiune incorectă din această lege. Prevederi precum modul de calcul al punctului de pensie sau afectarea drastică a pensiilor militarilor sunt mult mai importante, iar președintele se face că nu le observă.

Ei bine, noi, liberalii, atunci când Legea sistemului unitar de pensii se va rediscuta în comisii și în plenul Camerei Deputaților, vom susține în continuare modificarea acesteia în toate punctele pe care le-am susținut și data trecută în Parlament și care au fost respinse prin fraudă.

  Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme - solicitarea demisiei domnului ministru Traian Igaș;

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme:

Având în vedere ultimele reacții din presă și din societatea civilă în ceea ce privește evenimentele care țin de criminalitatea din România și posibilele legături între clanurile mafiote și anumiți șefi ai inspectoratelor județene de poliție, de neintervenția eficientă a Ministerului Administrației și Internelor în crima organizată și de posibila corupție la vârf din același minister, precum și de bănuiala, cu titlu de certitudine, că numirile inspectorilor de poliție se fac pe criterii politice, și nu profesionale, solicit demisia domnului ministru Traian Igaș.

Este de necontestat faptul că în perioadele de criză economică indicele criminogen este în creștere, iar societatea trebuie să fie apărată. În România, infracționalitatea a atins cote alarmante, iar efortul oficialităților în a reda încrederea cetățeanului în lege și ordine este foarte puțin vizibil. Românii au nevoie ca instituțiile statului care asigură liniștea și ordinea publică să funcționeze perfect, pentru a preveni și combate orice încălcare a legii, fără ca asupra lor să planeze bănuieli de corupție și neîncredere.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată «Majorarea salariilor ascunde minciuni»;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

«"Majorarea salariilor" ascunde minciuni»

"Majorarea salariilor" ascunde două minciuni. Unu: nu este vorba despre majorări de salarii, ci despre eventuale reduceri ale tăierilor. Folosirea termenului de majorare este o încercare ieftină a puterii de a manipula, și doi: procentul de reducere a tăierilor se aplică asupra salariului redus, nu asupra salariului din iunie 2010. Cu alte cuvinte, în termeni reali, este mai puțin decât spune Guvernul.

Se elimină foarte multe sporuri și, cel mai probabil, cel de al treisprezecelea salariu. Atunci rezultă că toate categoriile de bugetari din România vor avea veniturile diminuate prin proiectul propus de Guvern.

Ideea amânării aplicării grilei de salarizare este o șmecherie, o păcăleală menită să închidă gura sindicatelor și opoziției. Guvernul speră că oamenii nu vor mai protesta, cu gândul că grila de salarizare se va aplica din 2012. Este inacceptabil faptul că în stabilirea grilei de salarizare se pleacă de la nivelul salariilor tăiate cu 25%. O astfel de măsură poate fi și neconstituțională, pentru că Guvernul și-a luat angajamentul că aceste reduceri de salarii sunt temporare.

Premierul Boc a refuzat să mărească salariile în mod diferențiat: 25% pentru cei cu salarii mici și 14-15% sau chiar mai puțin pentru cei cu salarii mari, invocând o serie de principii constituționale. În realitate, nu dorește să facă acest lucru. Are la îndemână sistemul impozitării diferențiate, care îi permite să realizeze o ierarhie justă și echitabilă a salariilor bugetarilor. Practic, refuză să împartă costurile economice și sociale ale crizei în mod echitabil.

Ca de atâtea ori până acum, Băsescu și Guvernul se dovedesc a fi niște mincinoși. Au promis că salariile și pensiile nu vor fi diminuate, dar au tăiat în cele din urmă salariile și amenință cu impozitarea pensiilor. Au promis că diminuarea salariilor este temporară, până la finalul lui 2011, și se dovedește acum dorința lor de a permanentiza aceste reduceri.

Tot greul este lăsat în continuare pe spatele oamenilor simpli, al celor săraci, în timp ce clientela politică prosperă.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Măsuri de austeritate și în 2011;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Măsuri de austeritate și în 2011"

România se află de mult în derapaj. Măsurile luate de Guvernul Boc de la începutul anului au lansat economia românească pe linie total greșită. Doar cu împrumuturi și cu măsuri de austeritate, riscul evidențiat de președinte nu poate fi evitat.

Și în anul 2011, România va fi sub zodia măsurilor de austeritate. Prin urmare, vom continua să fim în criză. Nici acum, după un an de eșecuri, acest guvern nu înțelege că măsurile de austeritate nu aduc decât austeritate. Și în 2010, cei sacrificați vor fi profesorii și medicii.

Acest guvern i-a condamnat pe români la sărăcie. El refuză să ia măsuri pentru stimularea economiei și pentru crearea de locuri de muncă, concedierile înseamnă șomaj, iar șomajul înseamnă reducerea consumului. Efectul: producția scade, încasările la buget scad, iar România continuă să se afle în recesiune.

Prin măsurile adoptate, guvernul încurajează și chiar contribuie decisiv la "ieșirile din sistem". Această abordare este de un cinism fără margini. Practic, Guvernul Boc așteaptă moartea a cât mai multor români pentru a face economie la buget.

Aceasta este o politică de genocid social, opera unui guvern iresponsabil și incapabil.

Dacă în acest moment România se află în pragul unui dezastru major, acest lucru se datorează guvernării Băsescu-Boc.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Curtea Constituțională decredibilizată;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Curtea Constituțională decredibilizată"

Decizia Curții Constituționale care, în numele legii, decide, constată că angajarea răspunderii de către Guvern, pe proiectul Legii educației în fața Camerei Deputaților și a Senatului, în temeiul articolului 114 alineatul (1) din Constituție, este neconstituțională.

Guvernul trebuie să înțeleagă că nu se poate substitui Parlamentului și că nu poate să își angajeze răspunderea pe orice vrea. Guvernul trebuie să își retragă legea, fiindcă așa constată Curtea, că este neconstituțională procedura angajării răspunderii pe acest act normativ.

Președintele Băsescu și premierul Boc au criticat Curtea Constituțională, decredibilizând-o. Este inadmisibil ca un șef de stat să terfelească instituția gardian a democrației - Curtea Constituțională. Atunci când răspundea afirmativ politicii democrat-liberale, Curtea primea aplauze de la Palatul Cotroceni, însă când încerca să fie imparțială, să citească și să respecte legea fundamentală a României, brusc se transformă într-o instituție "penibilă" în ochii președintelui Traian Băsescu.

Penibil e gestul celui care din nefericire pentru țară ocupă încă fotoliul de șef al statului și care prin acuze, amenințări și insulte încearcă să arunce eșecul și falimentul Guvernul Boc în spatele Curții Constituționale.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Guvernul Boc - groparul mediului de afaceri;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvernul Boc - groparul mediului de afaceri"

Actualii guvernanți au devenit groparul mediului de afaceri, un cioclu a cărui imagine ne oripilează. Ca și în acest an, și anul viitor vom gusta din veninul măsurilor de austeritate impuse. Ei își etalează programele, uitând însă, în urma eșecurilor, să-și asume și responsabilitățile. Drept urmare, vom culege roadele acestei guvernări.

Se vorbește foarte mult despre gravele probleme din sectorul bugetar și foarte puțin despre sectorul privat al economiei, unde problemele sunt poate mai grave decât cele din sectorul bugetar, pentru că sectorul privat alimentează și bugetul, și nu invers - scăderi de salarii, disponibilizări, încetări sau blocări de activitate.

Mediul de afaceri trebuie să se dezvolte continuu pe principii de competitivitate și spirit antreprenorial, pentru a face față concurenței pe piața unică europeană și în exteriorul Uniunii Europene. Dar economia României este bolnavă, iar mediul de afaceri, singurul capabil să susțină PIB-ul național, este violent zdruncinat de contextul general al crizei mondiale.

Istoria ne-a arătat că sistemul capitalist dus la extrem, fără nicio abilitate în gestionare, poate fi catastrofal și, implicit, cu multe victime. Acum mai avem un singur as, cel al fondurilor europene, cu bani mulți, accesarea lor fiind o soluție viabilă pentru ieșirea din criză.

România merită un guvern mai bun, care să elaboreze și să susțină proiecte pertinente, care vor acorda șansa unică de revigorare economică.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Legea bugetului;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Legea bugetului"

În momentul de față există o bătălie cruntă care se dă în PDL pentru acces la resurse. Un grup de parlamentari PDL nu ar vota Legea bugetului pentru că sunt nemulțumiți că fondurile mari merg în majoritate spre anumiți lideri PDL.

Conform proiectului de buget pe anul 2011, Guvernul Boc și instituțiile aflate în subordinea acestuia se vor transforma într-o ceată de vânători de bani. Vor continua aceeași politică de hărțuire practicată ca și până acum, pentru a strânge bani la bugetul țării fără a renunța însă la favoritismele pentru clientele politică. Vor miza pe un buget alcătuit din amenzi date puținelor firme care reușesc cu greu să își mai desfășoare activitatea, sugrumate de taxe și impozite, vor încasa în continuare același TVA mărit ca și până acum, aplicat nediferențiat la toate produsele de bază, menținând aceleași prețuri ridicate la alimente și vor confisca în continuare tot ceea ce se poate confisca.

Vor lovi în continuare în aceiași oameni simpli, a căror salarii au fost micșorate, în aceiași pensionari care vor ieși cu greu din iarnă, în puținele cadre medicale care vor mai rămâne în țară și în puținii profesori care vor mai reuși să își ducă la îndeplinire, cu performanțe maxime munca.

Suntem conduși de un Guvern aberant, în frunte cu un premier care de cele mai multe ori pozează în postura de "manipulant".

  Petru Călian - declarație politică cu tema: Lupta împotriva etnobotanicelor continuă;

Domnul Petru Călian:

"Lupta împotriva etnobotanicelor continuă"

Încep această declarație prin a readuce în atenție o problemă cotidiană care afectează sănătatea a tot mai mulți tineri, și anume, consumul de etnobotanice. Acest fenomen care a luat amploare în ultimul an este atât de greu de stăpânit, încât un întreg cadru legislativ nu reușește să-l stopeze.

În urmă cu o săptămână am semnat, în calitate de coinițiator, un proiect de lege pentru modificarea Legii nr. 339 din 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope. Acest proiect este necesar întrucât după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, magazinele în care, până atunci, se comercializau produse ce aveau în componență plante și substanțe cu proprietăți psihoactive, dovedite ca fiind deosebit de periculoase pentru sănătatea umană, s-au orientat către alte produse la fel de periculoase pentru sănătatea populației și în special a tinerilor. Întrucât plantele și substanțele conținute de aceste produse nu se regăsesc în anexele celor două legi care stabilesc regimul juridic al substanțelor stupefiante și psihotrope, fapt ce favorizează un acces facil al consumatorilor la aceste produse, este necesară reglementarea interzicerii comercializării sau distribuirii produselor obținute din plante vegetale, precum și a substanțelor, altele decât cele aflate sub controlul național, a căror utilizare, indiferent de procedeul de administrare, are efecte similare utilizării substanțelor stupefiante și psihotrope.

Pe lângă această inițiativă am solicitat primarului municipiului Cluj-Napoca, domnului Sorin Apostu, dezbaterea în cadrul Consiliului Local și emiterea unei hotărâri de Consiliu Local prin care să interzică autorizarea și funcționarea magazinelor care comercializează produse etnobotanice pe o distanță de minim 3 km față de biserici, școli, biblioteci și alte unități de învățământ. Prin această hotărâre se va pune în aplicare în regim de urgență proiectele aflate în procesul legislativ.

Gradul înalt de pericol pentru sănătate al acestor produse este dovedit de numărul extrem de mare de persoane, în special tineri, care ajung la spital în urma consumului de "plante etnobotanice" procurate de la magazinele situate în apropierea unităților de învățământ.

Având în vedere pericolul pe care îl reprezintă pentru sănătatea publică, luând în considerare numărul mare de persoane intoxicate, consider oportună dezbaterea și adoptarea în procedură de urgență a inițiativei legislative care va stopa acest fenomen.

  Cornel Pieptea - declarație politică despre Legea nr.115/2010 privind Poliția locală;

Domnul Cornel Pieptea:

Legea nr.155/2010 privind Poliția locală, un act normativ de o importanță deosebită, atât pentru administrația publică românească, cât și pentru sistemul național de ordine publică, a fost adoptată de Parlamentul României.

Această lege, extrem de așteptată de oamenii din administrație, a suscitat vii dezbateri în cadrul comisiilor de specialitate, cât și în plenul celor două Camere.

La dezbaterile din cadrul Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, a participat și reprezentantul Ministerului Administrației și Internelor, secretarul de stat Dan Fătuloiu.

Cu această ocazie, domnul Fătuloiu a afirmat că o dată cu preluarea personalului din cadrul ministerului în cadrul Poliției locale se va asigura și finanțarea necesară pentru salarizarea acestora. Mai mult, secretarul de stat a spus că aceste aspecte vor fi reglementate printr-o hotărâre de guvern ce urma să fie adoptată de Guvern.

După cum bine știm, până la acest moment, nu a apărut niciun fel de hotărâre de guvern pe această temă, iar până la înființarea Poliției locale, în conformitate cu prevederile acestei legi, mai este foarte puțin timp.

În perioada scursă de la afirmațiile domnului secretar de stat Fătuloiu din comisie și momentul actual, a mai intervenit un eveniment important în materialul finanțelor publice locale din România, și anume apariția OUG nr.63/2010, act normativ care a făcut foarte mult rău autorităților locale. Din păcate, chiar poliția comunitară, adică baza viitoarei poliții locale, a avut enorm de suferit în urma aplicării acestui act normativ.

Așadar, Guvernul se joacă cu legile, se joacă cu siguranța cetățeanului și nu înțelege importanța acestui domeniu pentru oameni.

Solicit, așadar, adoptarea de urgent de către Guvern a hotărârii de guvern care să reglementeze problema, pentru că altfel, aplicarea Legii nr.155/2010, pe care cu toții am votat-o și am considerat-o ca fiind extreme de importantă, este imposibilă.

  Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică intitulată România, flancul de sud-est al NATO;

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"România, flancul de sud-est al NATO"

După ani buni de așteptare, încă după cel de-al doilea Război Mondial, am sperat ca țara noastră să beneficieze de garanții de securitate din partea Europei Occidentale și a Statelor Unite. După decenii de așteptare a venit momentul în care ne bucurăm de beneficiile poziționării noastre geografice.

Astăzi, pe fondul realităților cotidiene dintr-o lume tot mai dezbinată, încărcate pe alocuri de ură și conflict, România are o misiune importantă în asigurarea securității în Balcani și Regiunea Mării Negre și un cuvânt de spus în problemele cu care se confruntă comunitatea internațională.

Integrarea în NATO a însemnat, încă de la început, declanșarea unui proces complex în toate domeniile vieții politice, economice, sociale și militare. Acest efort colectiv a schimbat radical statutul României și i-a asigurat un loc în comunitatea euroatlantică. Poziționată strategic în zona de frontieră a NATO, România rămâne un avanpost al Alianței Nord-Atlantice, pe fondul unei perpetue negocieri mondiale între SUA, Rusia și Europa.

Deschiderea către colaborarea lărgită, statuată în urmă cu câteva zile la Lisabona, oferă țării noastre posibilitatea de a se afla în avangarda schimbărilor strategice care prefigurează următorul deceniu.

România, Bulgaria și Turcia - considerate flancul "vulnerabil" al NATO în privința rachetelor care ar putea veni dinspre Orientul Apropiat - intră acum sub protecția unui nou sistem defensiv. Țara noastră, în noua structură de amplasare a scutului antirachetă, beneficiază de acoperirea integrală a teritoriului pentru eventuale lovituri cu rachete balistice sau cu rachete cu rază medie de acțiune.

Totodată, invitarea Rusiei la efortul de realizare a scutului antirachetă înseamnă detensionarea unei situații manifeste la nivel european, stare de fapt ce poate constitui începutul unei colaborări vest-est de lungă durată.

De asemenea, este de salutat planul de retragere a trupelor NATO din Afganistan, fapt ce relevă, dacă mai era necesar, vocația democratică a Alianței, dorința statelor membre de a sprijini autodeterminarea în condiții de libertate a poporului afgan.

  Relu Fenechiu - declarație politică cu tema: A venit și rândul mămicilor să plătească pentru incompetența Guvernului Boc;

Domnul Relu Fenechiu:

"A venit și rândul mămicilor să plătească pentru incompetența Guvernului Boc"

"Doresc să le mulțumesc și eu tuturor celor care au votat această lege, ținând cont că am și eu o inițiativă și această înțelepciune de care au dat dovadă parlamentarii, în sensul comasării tuturor legilor pentru a obține acest ajutor în plus la venitul acordat mamelor și obținut de mame, pentru că așa e în proiectul de lege, celor care cresc copiii în perioada de doi ani, constituie un prim pas pentru a crește natalitatea în România.

Mi-aș fi dorit ca această lege să fi fost adoptată mai de mult, nu în pragul campaniei electorale, iar dacă preocuparea dumneavoastră este într-adevăr pentru creșterea natalității, v-aș ruga să vă concentrați și pe celelalte inițiative legislative care urmăresc ajutorul dat copiilor și familiilor care au nevoie de aceste venituri."

Vă aduceți aminte de această declarație? A fost făcută pe 15 octombrie 2008, la orele 12,45 de către doamna deputat Raluca Turcan, la câteva minute după ce, cu 171 de voturi pentru și 2 abțineri, Camera Deputaților a adoptat, în calitate de Cameră decizională, PL 254/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.148 din 3 noiembrie 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Dacă vă aduceți aminte de această declarație rostită de la microfonul Camerei, vă întreb, acum, stimate colege și stimați colegi din PDL dacă o susțineți în continuare.

De ce pun această întrebare? Pentru simplul fapt că Guvernul României, care se bazează în special pe partidul din care faceți parte intenționează să înjumătățească concediul postnatal plătit.

Da, acum a venit rândul și proaspetelor mămici să plătească pentru incompetența actualului guvern. Este scandalos că urmează să se umble la drepturile mămicilor. A reduce la jumătate perioada de plată pentru concediile postnatale reprezintă o lovitură grea aplicată părinților. Nu vor avea de suferit acei părinți care au o stare materială bună, dar, se știe, în România, numărul acestora este destul de redus. Dacă mai adaug faptul că și indemnizațiile parentale vor fi mai mici, pentru că salariile, atât cele din mediul privat cât și cele de la stat au scăzut în ultimul an, avem un tablou de coșmar pentru cei care vor să aibă un copil/copii sau deja urmează să devină părinți.

Practic, decizia pe care urmează să o ia Guvernul Boc forțează părinții să-și încredințeze copiii de un an sau doi la creșe particulare sau să-și angajeze bone, ceea ce familiile cu venituri modeste nu își vor permite.

Consecința măsurii Guvernului Boc va conduce la o scădere a natalității, ceea ce este foarte grav pentru o țară ca România, unde și așa prognozele privind îmbătrânirea populației sunt mai mult decât alarmante. Și, din păcate, lipsa de viziune a Guvernului Boc la asta va conduce. În nici un caz la economii importante de pe spinarea mămicilor.

PNL se opune unei astfel de măsuri și solicită Guvernului Boc să renunțe - încă mai este timp - la modificarea legislației existente în ceea ce-i privește pe cei care devin sau redevin părinți.

  Cristian Rizea - declarație politică referitoare la legăturile dintre lumea interlopă și autoritățile statului

Domnul Cristian Rizea:

Drama petrecută duminica trecută la Piatra Neamț, în urma căreia și-a pierdut viața un om și un altul a fost rănit, readuce în prim-plan lipsa siguranței din această țară și totodată legăturile mult prea inadecvate dintre lumea interlopă și autoritățile statului. Legăturile acestea pun în pericol siguranța cetățeanului obișnuit, care crede în sistemul de apărare românesc, în poliția care în ultima vreme nu ne-a demonstrat decât că suferă de o incapacitate la nivelul principal de funcționare.

Rezultă că cetățeanul nu mai este apărat în fața agresiunilor interlopilor, deoarece unii șefi de poliție au dat mâna cu infractorii, dând frâu liber infracționalității și insecurității. Nu demult, presa a exemplificat un alt caz asemănător de prietenie între lege și lumea interlopă, fiind vorba atunci despre șeful Poliției Municipale Slobozia, Iosif Chirica.

Mulți au fost românii surprinși și indignați în urma declarației comisarului Șoric, care întreba și se întreba totodată, accentuând culmea ironiei și a nepăsării "De ce este Mararu atât de interlop? Pentru că a dat bani și a luat camătă? Sunt procurori care dau bani..." Aceste cuvinte au lansat un val de critici, controverse, acuzații la actualul guvern. Stupefiați am fost cu toții, deoarece această declarație a venit din partea unui șef de poliție, un șef de poliție care nu consideră camăta drept infracțiune, chiar dacă aceasta este condamnată prin lege. Dacă am privi din alt punct de vedere, declarația lui Șoric ar putea fi considerată normală și realistă cu privire la situația actuală din țară. Spun asta, pentru că în România, granița dintre legal și ilegal, dintre corect și incorect este inexistentă și ilizibilă pentru cei care trebuie să o cunoască foarte bine.

Pateticul a pus și el stăpânire pe declarația lui Șoric, acesta completându-și declarația și cu un val de lacrimi și de nemulțumiri cu privire la modul în care este perceput.

Nu de lacrimi avem nevoie când e vorba de siguranța cetățeanului. Avem nevoie de acțiune, de mobilizare, de interes în a anihila această lume a infracționalității, ca să nu mai avem de-a face pe viitor cu șefi de poliție vecini cu capii de mafie.

  Marius Rogin - declarație politică despre Summitul Dunării;

Domnul Marius Rogin:

"Summitul Dunării"

"Atunci când cineva o lua pe Dunăre în sus spre Viena, oamenii spuneau că merge în Europa", povestea Elias Canetti, scriitorul de Nobel născut la Ruse. Astăzi, Viena dorește să coboare pe Dunăre în jos, spre București, încercând să aducă cu ea și Europa.

Unul din zece europeni trăiește pe malurile Dunării, fluviul care curge prin patru capitale europene și a cărui semnificație se dorește a fi metamorfozată din graniță despărțitoare în cale de comunicare. Cel puțin aceasta a fost intenția participanților la Summitul Dunării care are loc astăzi la București, reunind reprezentanții celor 14 state din bazinul dunărean.

Importanța adunării este evidentă, măsura fiind dată de prezența prim-miniștrilor Ungariei, Bulgariei, Croației, Republicii Moldova, dar și a președintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, sau a ministrului austriac de externe, Michael Spindeleger. Acesta din urmă semnează în cotidianul "România Liberă", alături de ministrul român de externe Teodor Baconschi, o declarație în care se speră că "binele comun al locuitorilor întregii regiuni va fi pus înaintea binelui unei țări individuale". Dar care este catalizatorul acestei dorințe zămislite într-o regiune cu o istorie zbuciumată și conflictuală?

În 2009, Austria și România au cerut Comisiei Europene să elaboreze o strategie transnațională pentru bazinul dunărean. Prioritățile stabilite oficial au fost îmbunătățirea infrastructurii de transport în regiune, cooperarea în domeniul energetic și protejarea mediului, punct care devine prioritar în urma accidentului ecologic din Ungaria. În fapt, ținta principală sunt banii europeni care pot fi accesați prin intermediul proiectelor inter-regionale, dezvoltate pe scheletul parteneriatului dunărean.

Interesul părților implicate este limpede. România sau Bulgaria vor beneficia de expertiza și influența specialiștilor germani și austrieci, sperând că-și vor îmbunătăți gradul de absorbție al fondurilor europene.

Țări candidate, precum Croația sau Republica Moldova, vor putea accesa fondurile europene cu mult înainte de primirea de facto în UE. Avantajul Austriei este dublu: asumarea rolului de lider regional aduce creșterea influenței sale în corul european, dar și un plus de investiții într-o zonă de prim interes economic pentru Viena.

Germania, piesa cea mai grea a Summitului dunărean, se menține voit într-un rol secundar, utilizând Strategia Dunării drept carte de negociere în folosul unor obiective de politică externă mult mai importante pentru Berlin decât dezvoltarea regiunii dunărene.

În concertul Strategiei Dunărene rolurile soliștilor nu sunt încă împărțite. Bulgaria dorește să coordoneze fondurile referitoare la turism, iar Ungaria își va cere și ea partea. România s-a ales cu o Academie a Dunării, începând cu 2011, instituție care va oferi consultanță mediului de afaceri interesat de regiune. Pentru că de implicarea oamenilor de afaceri depinde în mare măsură succesul din teren al acestui proiect generos.

Deocamdată, în porturile semiabandonate din avalul Dunării, nu s-a mai valsat de multe decenii. Însă, în ultimul an, interesul turiștilor americani și japonezi pentru croazierele pe Dunăre a crescut. Iată că sala de bal există, musafirii ar veni, doar că orchestra se lasă încă așteptată. Să sperăm că nu pentru multă vreme.

  Titi Holban - declarație politică intitulată Autostrăzile în România: prioritate sau nu?;

Domnul Titi Holban:

"Autostrăzile în România: prioritate sau nu?"

De la începutul lui 2009, de două ori pe an, mai precis toamna și primăvara, aflăm cum rețeaua de autostrăzi a României se va extinde și cum aceasta este prioritatea Guvernului Boc. Ulterior declarațiilor optimiste se revine însă la un mesaj mai sumbru, prin care ni se comunică imposibilitatea construirii unor noi kilometri de autostradă, datorită lipsei de fonduri în această perioadă de criză economică neîncetată. Și așa se face că, an de an, rețeaua de autostrăzi a României avansează în pași de melc.

Premierul Boc să grăbește să inaugureze câte 10 km de autostradă ici colo, probabil din nevoia de a arăta că ceva se mișcă totuși în acest sector. Rezultatele prezentate sunt însă la ani-lumină distanță de cuantumul promis prin programul de guvernare.

Astfel, dacă la începutul mandatului anunța construirea a 1.505 kilometri de autostradă, în primăvara anului trecut, odată cu primele măsuri așa zise anticriză, premierul decreta că 20% din produsul intern brut (adică peste 20 de miliarde de euro) vor fi alocate dezvoltării infrastructurii. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. Pentru 2010, același premier anunța alocarea a peste 6% din PIB pentru infrastructură, chestiune din nou "uitată". Iar pentru faptul că România nu a atras mai nimic din cele 4,5 miliarde de euro pe care UE ni le-a pus la dispoziție pentru construirea de autostrăzi, vinovatul este, în opinia premierului Boc, fostul ministru liberal al Transporturilor, Ludovic Orban. Despre fostul ministru pedelist, Radu Berceanu, Emil Boc nu suflă însă nicio vorbă.

Aparent ministrul Berceanu a fost un ministru ultracompetent, bilanțul activității sale la conducerea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii fiind, după criteriile premierului unul foarte pozitiv. Să ne amintim, însă, un exemplu din primăvara lui 2009 când, la scurt timp de la preluarea funcției de ministru, Radu Berceanu a ținut să contrazică un aspect cheie al programului de guvernare pe sectorul infrastructură, anunțând că "autostrăzile nu au fost niciodată o prioritate". Și așa a rămas. În doi ani de mandat, fostul ministru Berceanu a reușit performanța de a inaugura 40 km de autostradă, din care o mare parte fusese construită pe timpul predecesorului său liberal. Cifra rămâne însă insignifiantă, dacă o raportăm la cei 836 de kilometri de autostradă promiși în timpul campaniei electorale.

A venit acum rândul doamnei Boagiu să proclame la începutul iernii importanța construirii de autostrăzi. Ministrul a declarat recent că "în România se vor construi 532 kilometri de autostradă în următorii trei ani." Precizând totodată că "alți 243 kilometri de autostradă sunt deja în lucru, majoritatea având termen limită anul viitor". Pe aceeași logică prezentată mai sus, așteptăm venirea primăverii pentru a afla în ce măsură proiectele de construcție a autostrăzilor au supraviețuit iernii, rămânând pe lista de priorități a Guvernului.

  Virgil Pop - declarație politică cu titlul: România, izolată pe scena politică internațională

Domnul Virgil Pop:

"România, izolată pe scena politică internațională"

Atât eu, cât și colegii mei, am atras de nenumărate ori atenția asupra incapacității autorităților române de a ne reprezenta cu onoare și profesionalism pe scena politică internațională și europeană. De curând, am adus în discuție motivele care au dus la un eșec al autorităților în plasarea diplomaților români în Serviciul Extern nou format al Europei. Spuneam, cu acea ocazie, că principala cauză a acestei nereușite, pe lângă lipsa de pregătire, este slaba prestație a liderilor români pe scena internațională, care, se pare, nu a fost niciodată până acum atât de evidentă, dar și hotărâtoare pentru interesele României.

Vorbesc despre acest subiect, desigur, în lumina imaginilor care au făcut înconjurul UE, care surprind o relație absolut halucinantă între președintele Băsescu, pe de o parte, și liderii Europei, de cealaltă, mai precis cu liderul Franței. Mai mult decât o mie de cuvinte, fotografiile respective ne arată o realitate sumbră: România de azi, reprezentată la nivel înalt de președintele Traian Băsescu, este ignorată pe scena politică europeană. Mai mult, se pare că, pentru membrii europeni mai vechi, România a devenit o piatră de moară, un copil teribil, care nu respectă regulile și creează destule probleme de ordin social marii familii europene. Motivele care au adus România în această situație pe scena europeană sunt serioase și țin, în primul rând, de superficialitatea cu care autoritățile române au tratat, nu de puține ori, subiectele arzătoare pentru Europa, cum este, de exemplu, tema expulzării cetățenilor de etnie romă, îndeplinirea cerințelor UE, securizarea frontierelor ș.a.m.d. Este vorba, desigur, și de o lipsă a abilităților de negociere din partea autorităților române, care, pur și simplu, nu reușesc să se impună puternic pe scena diplomației internaționale. Și dacă mai adăugăm eterna nepăsare a celor care ne conduc țara și lipsa priceperii economice, care menține România într-o profundă criză economică, ce influențează negativ economia Europei, putem ajunge cu ușurință la motivele pentru care suntem priviți ca niște cetățeni de mâna a doua de către liderii europeni. Pe lângă umilință și servilismul tipic, efectele acestei stări de fapt sunt mult mai grave decât știrbirea imaginii țării pe plan internațional. Vorbim deja despre punerea în pericol a relațiilor economice dintre România și alte țări, vorbim de libera circulație a românilor în Europa, care ar putea întâmpina restricții, dacă acordul Schengen va fi ratat în luna martie a anului viitor și vorbim de pericolul ca europenii să nu mai suporte, multă vreme, rateurile economice ale României.

Nu este de ajuns, însă, să constatăm că avem un șef de stat care, din cauza unei autosuficiențe neîntemeiate, a ajuns să fie ignorat pe scena politică europeană. Nu e de ajuns să constatăm că avem un ministru de externe care se remarcă mai mult prin osanalele aduse conducerii de partid decât prin performanțele în diplomație. Și nu este de ajuns nici să constatăm, doar, că România a pierdut enorm în acești doi ani, în materie de poziționare pe scena politică europeană și internațională. Lucrurile trebuie să se redreseze urgent, altfel vom asista la o reașezare a forțelor Uniunii, care va trimite România pe un loc al rușinii, în ceea ce privește importanța noastră ca entitate europeană. Iar redresarea va fi posibilă doar dacă autoritățile române își vor revizui, pentru un început timid, atitudinea nejustificată de nepăsare în fața acestei probleme majore pentru România.

  Dan-Radu Zătreanu - declarație politică intitulată Averile liderilor de sindicat, între imoralitate și ilegalitate

Domnul Dan-Radu Zătreanu:

"Averile liderilor de sindicat, între imoralitate și ilegalitate"

Am adresat ieri o interpelare domnului ministru Cătălin Predoiu, prin care îi solicit să ia toate măsurile pentru a cerceta legalitatea averilor și a afacerilor făcute de unii lideri sindicali, care, după obligativitatea depunerii declarațiilor de avere, ne apar nu ca luptători pentru cauza celor mulți, ci ca adevărați nababi care și-au creat avantaje de pe urma funcțiilor pe care le dețin. Dacă de aspectul legal se vor ocupa, sper, organele abilitate ale statului, eu mă voi referi în cele ce urmează la moralitatea de care dau dovadă aceste trompete care, avide de îmbogățire, s-au pus în slujba unor interese de partid! Plângând amarul celor care și-au pus încrederea în ei și i-au trimis să-i reprezinte, noii ciocoi nu s-au mulțumit doar cu mierea oferită pentru a răspunde la comanda politică, ci s-au dedulcit și la prăjiturelele lui Vântu, care i-a băgat la buzunar oferindu-le simbrie și de la Realitatea Media! Au ajuns astfel să încaseze salarii cât directorii de bănci străine și, cu un tupeu ieșit din comun, înjură Guvernul pentru reducerile salariale. Cum nu le crapă obrazul de rușine să apară în fața oamenilor care văd în ei apărători ai drepturilor lor, când ei, cu sacii în căruță și cu conturile doldora de valută, se gândesc mai degrabă la destinații exotice unde să-și înmoaie oasele și să mai deschidă vreun off-shore pentru a-și sustrage afacerile și de la plata taxelor către statul român?! De aceea nu au vrut liderii sindicatelor să-și publice averile, pentru a ține ascunsă ipocrizia lor, pentru a nu-și dezvălui adevărata identitate, aceea de lupi hulpavi, puși paznici la oi! Ei speră că cei care le-au promis protecție și care prin ei folosesc sindicatele ca masă de manevră să îi apere acum! Speră ca proiectul de lege pe care PSD-ul vrea să-l promoveze să îi bage din nou în umbră, după cortină, de unde, ca niște păpușari ce sunt, să tragă din nou sforile, făcând servicii politice pe interes! Așa se explică și prezența liderilor social-democrați în stradă, alături de sindicate, de fapt, alături de nababii pe care îi folosesc și pe care, iată, îi răsplătesc pe măsură și încearcă să-i protejeze acum.

I-am atras atenția domnului ministru Predoiu în interpelarea de ieri asupra faptului că liderul Federației Sanitas își dorește probabil să falimenteze centrele de dializă ale spitalelor, pentru a-și crește una dintre propriile afaceri, și anume centre de dializă private, la care banii vor veni, firește, tot de la stat, dializa fiind suportată integral de la bugetul de sănătate! Ce încredere pot avea oare cadrele medicale care lucrează în spitale, la centrele de dializă, că liderul lor se va lupta să le obțină salarii bune, condiții de lucru optime, când acesta încearcă din răsputeri să desființeze aceste centre de dializă, lăsând pe dinafară medici și asistenți medicali? Dar câte astfel de firme-căpușă nu au oare liderii de sindicat, a căror menire ar fi trebuit să fie tocmai lupta împotriva tuturor celor care ar amenința în vreun fel sau altul locurile de muncă ale celor pe care îi reprezintă. Dar oare îi mai reprezintă acești lideri de sindicat pe cei care i-au ales? Eu cred că nu-i mai reprezintă de mult pe ei. Se folosesc de ei, de masele largi de sindicaliști pentru a face jocurile murdare ale PSD și pentru a servi interesele mogulilor. Obligativitatea depunerii declarațiilor de avere a scos la iveală toate aceste gunoaie pe care sindicaliștii de rând ar trebui să-i ia cât mai repede pe făraș și să-și aleagă oameni noi, care să le reprezinte cu adevărat interesele!

  Miron Ignat -intervenție despre Zilele culturii ruse;

Domnul Miron Ignat:

"Zilele culturii ruse"

Centrul Cultural Multietnic din Tulcea a fost gazda evenimentului "Zilele culturii ruse". Această manifestare a fost realizată cu sprijinul Departamentului pentru Relații Interetnice din cadrul Guvernului României și în colaborare cu Ambasada Federației Ruse în România.

În acest an, evenimentul a fost dedicat marelui prozator și dramaturg rus Anton P. Cehov și celebrului poet liric rus Serghei A. Esenin.

Iubitorii culturii ruse au avut parte de proiecții de film, simpozioane pe teme științifice, lansări de carte și expoziții etnografice.

Dintre filmele ce au fost proiectate amintim: "Dramă la vânătoare", "Unchiul Vanea", "Zvăpăiata", ecranizări după opere semnate de Anton P. Cehov.

Cultura rusă are specificul ei propriu, generat de cadrul geografic și istoric al evoluției sale. Astfel cultura rusă este un punct de mândrie pentru noi și reprezintă un mijloc de a accede la tradițiile fiecărui popor, constituind un cadru de păstrare și dezvoltare a diversității lingvistice.

Acest eveniment a urmărit să reunească rușii lipoveni prin cultură și să încurajeze tinerele generații să descopere bogăția artistică și literală a clasicilor ruși.

  Dragoș Gabriel Zisopol - declarație politică cu tema: Festivalul elenismului din România.

Domnul Dragoș Gabriel Zisopol:

"Festivalul elenismului din România"

Uniunea Elenă din România este instituția de utilitate publică ce reunește cetățeni români de origine greacă și mulți filoeleni, organizați în comunități grecești teritoriale, care promovează elenismul în scopul cultivării valorilor comune europene.

În acest context, se încadrează și proiectele inițiate de către Uniunea Elenă din România.

Dintre acestea, se remarcă proiectul cu titlul "Dialog cu timpul și lumea", ale cărui manifestări s-au desfășurat la Iași și Piatra-Neamț în perioada 23 - 25 iulie a.c. Proiectul a fost cofinanțat de Guvernul României - Departamentul pentru Relații Interetnice și s-a bucurat de participarea unui număr de peste 130 de persoane.

"Festivalul Elenismului din România - Jubileu 20 de ani" este un alt proiect major al Uniunii Elene din România.

Manifestările festivalului, aflat sub înaltul patronaj al Ambasadei Republicii Elene în România, se vor desfășura în zilele de 26, 27 și 28 noiembrie 2010, la Cercul Militar Național din București.

Festivalul, cofinanțat de Guvernul României - Departamentul pentru Relații Interetnice și Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, va fi susținut de către ansamblurile artistice ale comunităților elene teritoriale, membre ale Uniunii Elene din România, cărora li se vor alătura ansambluri artistice invitate din România și Grecia. Proiectul va implica activ peste 350 de persoane.

Îmi revine deosebita plăcere și onoare să vă lansez invitația de a participa la cea de-a IX-a ediție a "Festivalului Elenismului - Jubileu 20 de ani", manifestare de marcă a Uniunii Elene din România.

  Mircea-Gheorghe Drăghici - Declarație politică privind disponibilizările din sistemul de stat;

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Declarație politică privind disponibilizările din sistemul de stat"

De când a fost numit premier Emil Boc și până astăzi, din economia națională au dispărut peste o jumătate de milion de angajați. Dintre aceștia peste 80.000 reprezintă foștii angajați la stat. Practic, unul din opt români care avea loc de muncă în 2008 este acum șomer! De parcă n-ar fi fost de ajuns, Guvernul s-a angajat în fața Fondului Monetar Internațional să mai disponibilizeze anul viitor încă 15.000 de bugetari. Mai mult, executivul a adoptat în această lună o hotărâre de Guvern care prevede reorganizarea Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național și a instituțiilor aflate în subordinea acestuia. Criza și-a înfipt adânc colții în acest domeniu, iar efectele au generat adevărate drame. Disponibilizările au făcut ravagii în rândurile celor afectați: unii rămân fără case, pentru că nu au cu ce să-și achite creditele, alții intră în depresie, iar unii, ați văzut în acest weekend un caz cutremurător, își pun capăt zilelor!

Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, a declarat că vor fi reduse în total 638 de posturi. Din păcate, Guvernul Boc nu știe decât să arunce oameni în stradă, să anunțe sec că îi dă afară, dar nu le oferă nicio soluție, nicio măsură! Domnule ministru Hunor, v-ați uitat de curiozitate să vedeți ce anunțuri de muncă sunt prin ziare: instalator, sudor, video-chat?

De dialog social, de întâlniri cu managerii teatrelor, muzeelor și cu sindicatele pare că n-a auzit niciun membru din Cabinetul Boc. Toți ies la televizor, se laudă cu recorduri de disponibilizări, dar nu suflă o vorbă despre criteriile care stau la bază acestor decizii, despre banii pe care ar fi trebuit să-i obțină de la UE pentru reconversie profesională sau despre programele sociale. Nici bietele mămici n-au scăpat de securea lui Boc, care vrea să le lase doar un an în concediu de maternitate. Din păcate, autosuficiența portocalie nu a luat în calcul ce au făcut alte state în vreme de criză ca să diminueze aceste măsuri, cum au avut grijă de proprii cetățeni. Pentru actuala putere, românii sunt dușmani, nu oameni de a căror soartă sunt direct răspunzători.

Are habar, s-a gândit vreun ministru de sub bagheta lui Boc la măsuri de susținere a cererii de forță de muncă? A ieșit vreunul la televizor să propună vreo idee de salvare a românilor? Nu, apar doar să anunțe disponibilizări și apoi se retrag, de parcă ar fi câștigat vreo luptă importantă. Luptă cu propriul neam!

Suflă vreo vorbă despre subvenții la angajare și pentru munca temporară - așa cum au făcut, de pildă, Polonia, Cehia, Ungaria sau Bulgaria; spun ceva despre acordarea de credite fiscale pentru fiecare nou angajat (ex. SUA)?

Ați auzit un cuvânt despre măsuri de sprijinire a șomerilor pentru a-și găsi un loc de muncă: stimulente pentru afacerile start-up (ex. Polonia, Cehia, Ungaria sau Bulgaria); îmbunătățirea asistenței publice pentru ocuparea forței de munca (ex. Ungaria), programe de perfecționare pentru angajați și de reconversie profesională (ex. Cehia, Bulgaria), accesare de fonduri europene?

Soluții există, sunt verificate și viabile, dar puterea portocalie nu vrea decât să extermine angajații și să ducă țara la pieire!

  Mircea-Gheorghe Drăghici - Declarație politică privind portocalizarea tricolorului național;

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Declarație politică privind portocalizarea tricolorului național"

Tricolorul are cinci culori la Alba Iulia! În loc de trei culori cunosc pe lume, românii au ajuns să vadă portocaliu, inclusiv pe drapelul național! Autoritățile din Alba Iulia au demonstrat că tricolorul poate fi suplimentat cu încă două culori, atunci când au arborat, la deschiderea Serbărilor Unirii, un tricolor ce conținea și portocaliu, și cărămiziu, între galben și roșu. Liderii locali au declarat că scopul steagului este de promovare a turismului. Oamenii care au participat la sărbătoare însă nu au fost prea încântați de modificări. Mesh-ul a fost arborat pe clopotnița Catedralei Reîntregirii și conține noul logo al municipiului Alba Iulia - o imagine stilizată a Cetății Vauban din municipiu, însoțită de mesajul: "1 Decembrie - Bine ați venit în capitala de suflet a românilor, Alba Iulia: cealaltă capitală".

Autorii acestei schimbări monumentale au motivat că au realizat această combinație de culori pentru a scoate în evidență de la distanță construcția afișului: "Este un efect vizual. Produce un efect de vălurire, ca si cum ar fi bătut de vânt".

Este straniu cum toți portocaliii au în ultima vreme numai efecte vizuale! Doamna Roberta Anastase vede în sală mai mulți parlamentari decât este cazul, edilii de la Alba Iulia pictează steagul în culorile partidului-șef, Boc bagă vânt în portofele, iar noi ajungem să vedem cum portocaliul ajunge în tot și în toate! Efect de vălurire! De ani de zile primim minciuni, povești și gogoși, în loc de guvernare! Aceasta este vălurirea portocalie! O cunoaștem pe propria piele, nu mai este cazul să o arborăm!

Nici măcar Nicolae Ceaușescu nu și-a permis să modifice tricolorul național, care de sute de ani are aceleași nuanțe. Este regretabil cum actuala putere politizează inclusiv simbolurile sacre ale neamului. Ne mai trebuie stemă cu frunză și șuvițe blonde, în rest, am atins apogeul în tot ce înseamnă mocirlă și nesimțire portocalie.

Nu știu alții cum sunt, dar eu m-am săturat ca în România totul să fie călcat în picioare: legea nu mai e lege, poporul este exterminat, steagul este recolorat! Cu ce le-a greșit bietul drapel! Că nu știau dacii în urmă cu o mie de ani că va exista unul Băsescu, care să ne bage pe gât portocaliu cu de-a sila?

  Neculai Rățoi - declarație politică intitulată România - o țară fără drumuri;

Domnul Neculai Rățoi:

"România - o țară fără drumuri"

320 de kilometri de autostradă. O cifră dezolantă după 21 de ani de democrație. O țară europeană, cu pretenții de integrare în spațiul Schengen, România este sinonim pentru lipsa infrastructurii și în special a infrastructurii de transporturi.

Cu toate acestea, guvernanții plătesc scump fiecare kilometru de drum de trei, patru ori mai scump ca Germania, Franța sau alte țări a căror economie este net superioară țării noastre. Un exemplu este cel al mult trâmbițatei autostrăzi Transilvania. O autostradă despre care mai mult se vorbește, pentru că nimeni nu poate ști când vor reuși pedeliștii să o termine. În acest caz, un kilometru construit ajunge să coste și 18 milioane de euro.

În timpul de când se află la putere, guvernanții s-au plâns public de lipsa banilor pentru realizarea de drumuri sau întreținerea celor existente, fără a menționa ineficiența de care dau dovadă în accesarea fondurilor de la Uniunea Europeană pentru infrastructură. 30 de milioane de euro accesate, din totalul de peste 4 miliarde pus la dispoziție de UE. O nouă dovadă a incompetenței și a nepăsării. Cu toate acestea, puterea nu dă înapoi de la a impune noi taxe șoferilor români, care plătesc deja roviniete. O nouă taxă pe autostradă, aceasta este ideea șefilor de la transporturi. Care autostradă, nu spun. În 2010, vor fi finalizați 9 kilometri de autostradă.

În România criza a afectat foarte tare populația și veniturile. Mulți români și-au pierdut locul de muncă. Și mai mulți trăiesc din ajutoare sociale. Un guvern cu viziune ar ști să transforme această situație într-una în beneficiul țării. Acești oameni ar trebui implicați în reabilitarea și construcția statului, prin angajarea lor în proiecte de infrastructură: de la sădit copaci și flori și până la construcția de drumuri și căi ferate. Criza din 1929 a avut efecte similare, foarte mulți oameni rămânând fără locuri de muncă. Mai multe guverne au știut atunci să reabiliteze economia prin angajarea celor rămași fără un loc de muncă. Prin astfel de inițiative au fost demarate și finalizate multe construcții europene. La noi, guvernul nu face altceva decât să se plângă, să conducă haotic, fără planuri de reabilitare, iar în final să se laude cu 9 kilometri de autostradă sau cu taxe și impozite mărite. Pedeliștii au transformat România într-o țară tristă, fără șanse, al cărei loc este mereu printre ultimele țări din UE. Sigur, exceptând corupția, numărul de impozite, crima organizată sau evaziunea.

Nu avem drumuri, suntem singura țară din UE fără rețea de autostrăzi, dar ne visăm o țară cu un turism dezvoltat. Investim sute de mii de euro în branduri de țară, dar nu avem infrastructura necesară. Căile ferate sunt de pe vremea monarhiei. Transfăgărășanul, o construcție spectaculoasă, este de pe vremea comuniștilor. Însă existența unui număr fabulos de 9 kilometri de autostradă este datorată Guvernului Boc. Ritmul în care știm să evoluăm se află la polul opus al celui în care să ne lăudăm.

Concluzia este, doamnelor și domnilor guvernanți, că autostrăzile românești pe care doriți să le suprataxați sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire. Și chiar dacă munca se plătește, vă întreb, unde este munca dumneavoastră?

  Laurențiu Nistor - despre Reforma ieșirilor din sistem;

Domnul Laurențiu Nistor:

"Reforma ieșirilor din sistem"

Când credeam că am auzit tot ce se putea auzi de la acest guvern, ne-a fost dat să auzim miercuri, la ședința de guvern, că executivul Boc se gândește să dimensioneze bugetul pe 2011 în funcție de ieșirile din sistem ale pensionarilor, planificând ca unu din șapte pensionari să dea ortu' popii!

Cinismul executivului a depășit orice închipuire! S-a reformat însuși sensul cuvântului "executiv", transformându-se înțelesul acestuia din cel de "guvern" în cel de "cel ce te execută"! Am mai atras atenția, nu cu multă vreme în urmă, că acest guvern a făcut din România un mare Auschwitz, un mare lagăr de milioane de suflete în care dictatura guvernamentală a ajuns să planifice exterminarea acestui popor la modul propriu. Acum, guvernanții își numără "succesele": unu din șapte suflete de români sunt planificate a fi victimele creșterii taxelor, impozitelor, prețurilor, tăierilor de venituri, a subfinanțării sănătății, a lipsei medicamentelor, ale tuturor mizeriilor pe care acest guvern le experimentează pe populația României cu un sadism feroce care l-ar face pe doctorul Mengele să fie un copil mic pe lângă actualii executivi!

Acesta este rezultatul interesului guvernanților de a fi o țară de asistați social, cum clamează toată ziua bună ziua Băsescu și Boc. Și de ce ar dori asta? Păi, pentru că e criză și trebuie făcută economie: de ce să câștigi un vot cu o găleată portocalie plină cu faină, ulei, zahăr etc. atunci când poți câștiga un vot doar cu o găleată goală? Dar, pentru a se putea ajunge aici, e nevoie ca să li se netezească în primul rând drumurile prin legislativ, așa că portocaliii au pus de-o găselniță - trecerea oricărei aberații prin Camera Deputaților doar cu majoritatea simplă a celor prezenți! Deci, dacă vine Miss Alma cu Oltean pe furiș la serviciu, supun orice prostie la vot și devine lege, că Băsescu promulgă orice, atâta vreme cât poate să mai sărăcească sau să mai ucidă vreun român!

Dar, până și Dumnezeu, la întâlnirea pentru votul modificării regulamentului, s-a uitat în altă parte: deși era cvorum, s-a stricat sistemul electronic de vot! Poate Dumnezeu, până la urmă, îi va decupla cu forța și de la actuala guvernare, pentru a nu ne trezi cu o Românie vândută pe bucățele! Dar, pentru aceasta mai e nevoie și de un tsunami social sănătos, încât să bage frica-n oase până și nevertebratelor portocalii, trădătorilor și țucălarilor! Sau, poate, și mai bine, ar trebui ca să reintroducem pedepse masive pentru sperjur și să extindem înțelesul noțiunii de trădare de țară...

  Ion Călin - declarație politică intitulată În opoziție și la putere;

Domnul Ion Călin:

"În opoziție și la putere"

Ca de fiecare dată când lucrurile nu merg bine în țară, președintele și partidul de guvernământ trebuie să găsească pe cineva vinovat.

După ce a ieșit președinte, criticând comuniștii și mogulii, Traian Băsescu a luat la rost activitățile mai tuturor categoriilor profesionale, a învățat dascălii cum să predea, pe medici cum să pună diagnostice, pe procurori cum să dea soluții, a anunțat deciziile importante în locul miniștrilor și chiar a primului ministru. După categoriile sociale au început și instituțiile statului să intre în vizorul președintelui. Una din aceste instituții este Curtea Constituțională.

Curtea Constituțională a devenit în ultimii ani o instituție cu rol de arbitraj în conflictele tot mai dese între diversele puteri ale statului. Această instituție a tranșat numeroase neînțelegeri dintre Parlament și Președinție, dintre Guvern și Parlament, a judecat situații și reglementări strict în spiritul și litera Constituției, a luat hotărâri de oportunitate și chiar politice.

Decizia acesteia în privința scăderii pensiilor, fapt ce a dus la creșterea TVA, afectând grav mediul de afaceri și creșterea prețurilor, a făcut ca președintele să considere această instituție "penibilă", iar pe consilierul prezidențial Sebastian Lăzăroiu să declare: "Curtea Constituțională a dat impresia, prin deciziile sale, că stabilește bugetul țării, iar în unele intervenții ale sale pare că adaugă la Constituție, deși funcția sa este doar să interpreteze".

Dacă instituția este penibilă pentru decizia luată, Guvernul Boc care a adus țara în asemenea situație și care este nevoit acum să ia aceste măsuri de austeritate, oare cum poate fi?

Chiar Banca Mondială consideră într-un raport că România are un buget cu venituri și cheltuieli nerealist, care duce lipsă de credibilitate, are cea mai mică absorbție a fondurilor europene dintre țările UE, acestea nu sunt lucruri care să facă Guvernul României penibil?

Nu de lipsă de încredere și predictibilitate transmise de acțiunile Guvernului, cel care astăzi stabilește impozitul minim, mâine îl scoate după ce a falimentat zeci de mii de societăți, este problema României, ci deciziile CCR care nu convin politicii haotice și tot mai iraționale a Guvernului, dar mai ales președintelui Traian Băsescu.

Cum să nu fie considerată "penibilă" Curtea Constituțională dacă, în mai puțin de doi ani de când PDL se află la guvernare, au fost declarate ca fiind neconstituționale 16 situații. Din aceste 16 situații, 14 au fost excepții de neconstituționalitate ale ordonanțelor și legilor propuse de Guvern și 2 situații de conflict juridic de natură constituțională. Făcând o medie, o dată la mai puțin de o lună jumătate, Guvernul a luat o decizie neconstituțională.

Deci premierul Emil Boc, promotorul celor mai multe legi neconstituționale, este penibil, și nu judecătorii Curții.

Dar ce credeți, domnule președinte, că pentru hotărârea de a declara constituțională situația privind constituirea independenților în grup parlamentar mai poate fi considerată penibilă Curtea Constituțională?

Într-o democrație autentică nu este admisibilă nicio măsură care să blocheze o formă de protest a opoziției, așa cum ați procedat dumneavoastră prin modificarea regulamentului Camerei. Nimeni nu rămâne pe vecie la putere, chiar dacă atunci când te afli acolo așa ți se pare.

"Știu tot și numai eu am dreptate", acesta pare noul slogan al PDL. Membrii acestui partid știu care este "interesul național", și de ce fel de democrație avem nevoie. Partidul știe ce ne este de folos: tăieri de salarii, de pensii, creșteri de TVA, împrumuturi pentru plăți bugetare altele.

Nu întreabă nimeni ce și-ar dori poporul, pentru că ei știu "mai bine". Singura replică sună aproximativ așa: "nimeni nu ar fi putut face mai bine decât noi".

Guvernul Năstase era criticat de actuala putere pentru numărul mare de ordonanțe de urgență adoptate, fără a le mai trece prin Parlament. Atunci PDL se jura că nu va face așa ceva niciodată. Doar că odată ajuns la putere, Cabinetul Guvernului Boc a uitat toate acestea. Așa că în lipsa unei majorități clare, stabile și disciplinate, guvernul a renunțat la ordonanțe de urgență și practică un alt sport național: asumarea răspunderii.

În încheiere aș dori să citez un parlamentar aflat în opoziție: "Partidul mimează democrația, nesocotind grav interesele poporului român. Guvernul a demonstrat recent că preferă să mintă decât să facă reformă. Pentru Guvern, satisfacerea intereselor clientelei politice reprezintă o urgență. Minciunile din campania electorală nu le contabilizează nimeni. Minciunile oferite ca marfă de export nu pot rămâne însă fără consecințe. Statul de drept presupune însușirea valorilor democratice și mai ales voința de a le respecta. Doar înființarea unor instituții, paravan de hârtie împotriva abuzurilor sau corupției, nu ține loc de reformă instituțională.

Atragem încă o dată atenția Guvernului asupra faptului că statul de drept nu presupune doar existența unor instituții, ci și crearea condițiilor pentru funcționarea acestora. Are de gând domnul premier să guverneze țara sau dorește doar un premiu Oscar pentru funcția de prim-ministru? Guvernarea nu este doar un simulacru de democrație, ci un simulacru de guvernare".

Semnat de Emil Boc, 21 mai 2002. Era în opoziție, acum este la putere și gândește altfel.

  Ioan Stan - consemnarea istoriei eforturilor de finanțare a spitalului din Fălticeni;

Domnul Ioan Stan:

De mai bine de zece ani fac tot ce-mi permite statutul pentru rezolvarea unei probleme vitale a municipiului Fălticeni, loc ce înseamnă pentru mine un al doilea "acasă" după Oniceniul natal.

Cu riscul de a fi considerat bătător de apă în piuă, cum se mai spune când cineva repetă un discurs mereu și mereu în speranța că va fi auzit și ascultat de cine trebuie, am vorbit și am vorbit despre spitalul din Fălticeni, început a se construi în urmă cu douăzeci de ani și aflat în așteptarea fondurilor necesare pentru finalizarea lucrărilor și în ziua de azi.

Am interpelat ministru după ministru, am făcut declarații politice pe subiect măcar o dată pe sesiune, am ținut conferințe de presă, am dat interviu!

Și, vorba unei glume proaste, la ce mi-a folosit?

Față de lucrurile pe care eu le-am strigat încercând să conving miniștri și, rând pe rând, potentați ai vremilor printre care și actualul ministru al sănătății, ce s-a aflat nou în vizita pe care a făcut-o Domnia Sa la Suceava?

Că dă foarte bine să-ți primești ministrul cu pâine, sare și lalele în ghiveci, că în spital se pot muta rapid perdeluțele de la o secție la alta pentru a se crea impresia că toate geamurile au perdele, că n-avem medici, nici medicamente pentru bolnavi, dar avem saună.

Ca să fiu drept, asta s-a petrecut la Suceava.

La Fălticeni domnul ministru trebuia impresionat altfel, motiv pentru care n-a primit decât o plachetă și o insignă comemorativă rămase de la aniversarea a 150 de ani de viață a edificiului căruia, cu mândrie locală neobosită, îi spunem "spital municipal".

Dar las la o parte toate aceste festivisme jenante. Până la urmă, dacă așa se pot căpăta banii necesari pentru terminarea spitalului, sunt gata să fac și eu frumos la domnul ministru. Sigur, vocea mea de PSD-ist notoriu nu are rezonanța glasului primarului PDL-ist de Fălticeni. Și nici a managerului PDL-ist al spitalului din Fălticeni. Și nici a vicepreședintelui PDL, președinte al Consiliului Județean Suceava. Că doar nu era să asculte domnul ministru de mine! Ce dacă îi spuneam aceleași lucruri pe care i le-au spus cei care i-au oferit placheta și medalia, dar cu măcar un an înainte! Adevărul e că n-aveam bască! Portocalie!

Așa se face că domnul ministru a promis de această dată 71 de milioane de lei pentru finalizarea lucrărilor la spitalul ce se construiește în Fălticeni de douăzeci de ani.

Cu o zi înainte de vizita la Fălticeni a domnului ministru, consilierii au fost convocați într-o ședință extraordinară pentru a aproba, nici ei nu mai știu pentru a câta oară, un proiect de fezabilitate, altul, făcut de o firmă specializată, pentru ce dacă nu pentru finalizarea lucrărilor la spital.

Li s-a vorbit din nou, nu se mai știe precis pentru a câta oară, despre necesitatea unei hotărâri de Guvern pentru continuarea demersului, adică licitare, construcție, asigurare utilități, dotări, documentul fiind obligatoriu în situațiile în care sumele depășesc 250 miliarde de lei vechi, ceea ce este și cazul Fălticeniului.

Li s-au dat din nou asigurări că banii există și că doar votul consilierilor locali mai lipsește pentru victoria finală întruchipată în hotărârea de Guvern.

Repet, asta pentru că banii au existat și în 2009 și în 2008, dar licitațiile nu au putut fi organizate din cauza hotărârii de Guvern. Cel puțin așa spune primarul de Fălticeni și cine suntem noi să nu-1 credem!

De fapt, noi suntem cei care n-avem spital de douăzeci de ani!

Cei care am privit în tot acest timp cu jale la structurile constructive desenate scheletic pe cer fălticenean sperând, ca niște pacienți ce suntem sau putem deveni, că ele se vor transforma cândva în spital.

Cei care tragem și acum nădejde că nu se face vreo rectificare negativă de buget și banii pentru spitalul nostru vor dispărea înainte de a apărea acea făcătoare de minuni hotărâre de Guvern.

Care tremurăm când aflăm din ziare că actualul spital nu mai are bani decât pentru un pacient în noiembrie și încă unul în decembrie, că prevederile contractului încheiat cu Casa de Sănătate nu asigură plata salariilor personalului sanitar, cât a mai rămas după plecarea în afară a 60 de asistenți sanitari și 15 medici la nivelul județului. Căci, din penibila prestație televizată a managerului spitalului, am aflat întâi că nu sunt bani de salarii și că de la începutul anului spitalul a pierdut 20 miliarde lei vechi prin nefinanțarea și prin neplata cazurilor internate, iar peste weekend, la aceeași televiziune, același manager afirma că i s-au asigurat banii de salarii prin act adițional.

Noi suntem cei care, fripți de atâtea ori cu promisiuni deșarte, am ajuns să ne temem ca nu cumva Fălticeniul să mai piardă odată banii de spital prin plecarea primarului din PDL, cum s-a întâmplat când a părăsit PNL-ul și ministrul de atunci al sănătății a retras banii pe care îi promisese. Măcar să plece la UDMR dacă i s-o fi făcut de excursie!

Așa că, la Fălticeni, iar avem bani de spital!

Când vom avea spital, vă spun eu!

P.S. Sper, domnule ministru, că nu este adevărat ce am aflat de la diferite surse că spitalului din Fălticeni i se alocă în 2011 un buget de un milion de lei din totalul celor 71 milioane lei și pe care se spune că le-ați promis?

  Cătălin Cherecheș - declarație politică: Gândurile unui necunoscut călătorind prin România;

Domnul Cătălin Cherecheș:

"Gândurile unui necunoscut călătorind prin România"

1. Nu există o singură Românie

Trăim cu impresia falsă că suntem un singur popor, cu identitate națională clară și cu o istorie similară. Nimic mai fals. Citind despre istoria locurilor prin care am trecut, ne-am reamintit de zecile de războaie duse de români contra românilor, de jafurile, violurile și uciderile în masă făcute de moldoveni contra ardelenilor și viceversa.

Dar și de frumusețea tradițiilor diferite ale unor populații locale despărțite de multe ori doar de un munte, precum și de greutățile enorme la care au fost supuși înaintașii noștri într-o zonă tampon între marile imperii.

A trece în doar 5 zile prin 6 mari regiuni istorice: Bucovina, Maramureș, Țara Oașului (Satmar), Crișana, Banat și Oltenia, te răvășește, fie și numai prin faptul că îți sar în ochi diferențele de port, de construcții și de gândire dintre zone pe care altminteri le numești, cu aroganța unui bucureștean: provincie.

Există mai multe Românii, evident cu linii comune și cu o limbă comună, însă traiul în fiecare zonă este diferit și încă mai curge într-o cu totul altă viteză decât la oraș. Chiar și orașele mari din "provincie" sunt mult rămase în urma Bucureștiului ca viteză de dezvoltare, chiar dacă de multe ori sunt de 2-3 ori mai frumoase cu centrul lor istoric redat pietonilor. Suntem o țară cu mai multe viteze, asta este clar.

2. Avem o țară de o frumusețe inexprimabilă.

Natura este foarte bogată în România. Odată ieșit din praful Bărăganului mergi sute de kilometri pe dealuri și prin văi mărginite de munți, dând peste tot cu ochii de verdeață, de păduri, de fânețe verzi, de râuri nenumărate.

Plimbarea pe Riviera României de la Cazanele Dunării îți lasă un șanț adânc în minte și inimă, trebuind să te ciupești ca să îți dai seama că nu visezi și că ești în România. Doar starea jalnică a asfaltului te trezește la realitate.

Chiar și casele din aceste zone sunt mari, îngrijite, renovate și pline de oameni gospodari. Și într-un an de secetă cum a fost acesta, fructele tot s-au făcut, porumbul și grânele tot au crescut și apă e tot din belșug.

Ai crede că ești într-o țară cu oameni mulțumiți. Dar...

3. Ne batem joc de ce avem

Mergem cu 100 km/oră în satele din Moldova și Banat pentru că Poliția nu își face treaba. Dăm foc la miriște în disperare, pentru că este mai ușor și nu ne pasă de fumul care ne intră în nas, gât, ochi și case, aruncăm gunoaie, ambalaje și umplem de mizerie orice ochi de apă lăsat de Dumnezeu. Lăsăm pe șosea câinii și pisicile născute în ogradă, căci Doamne ferește să ne castrăm animalele de curte, pe care oricum le ținem într-un lanț de un metru, chinuindu-le.

Ne petrecem mare parte a timpului stând și bând ce a produs pământul un an întreg, până ne pierdem mințile. Și odată ieșiți din beție, muncim mult și prost. Nu știm să facem turism, amestecând pensiunile turistice cu locuința personală și casele de tip supermarket, reparând ani în șir niște drumuri care se încăpățânează să rămână rupte și mai ales privind cu nepăsare cum ne cad clădirile lăsate moștenire de niște austrieci, nemți și unguri de mult plecați de pe aceste meleaguri.

Avem o istorie bogată, romantică și oricând romanțabilă, dar ne încăpățânăm să-1 vindem pe Dracula, și pe acesta vulgarizându-1 la extrem. Ne tăiem pădurile, facem pășunat, lăsăm pământul în pârloagă, umplem de betoane orice colț verde și furăm orice cărămidă din cetățile vechi de secole, că oricum nu ne mai trebuie.

Dar suntem drept-credincioși, vizitând cu miile mănăstirile mici și umile lăsate de înaintași, în timp ce Biserica ridică acum numai și numai megaconstrucții dedicate unui Dumnezeu pierdut pe undeva printre betoane și mașinile de lux ale popimii. Am uitat ce înseamnă frumusețea florilor de lângă bisericile vechi și mai ales am uitat ce înseamnă frumusețea modestiei.

Ne batem joc de ce avem pentru că trăim doar pentru prezent, doar pentru azi, incapabili să privim măcar cu 10 zile în viitor. Și e păcat, căci...

4. Nu ne cunoaștem istoria

Din această cauză suntem condamnați să repetăm greșelile trecutului. Habar n-aveam de mărimea și splendoarea Cetății Neamțului. Îl țineam minte pe Ștefan cel Mare doar ca pe un om mic de stat și iute la mânie care mai trântea câte o mănăstire imediat după ce mai omora niște turci sau iubea o ibovnică. Un general de oști priceput și cam atât. Știu mai bine istoria occidentală decât cea a României și asta dintr-un protest subconștient la adresa îndoctrinării naționalist-comuniste practicate în școală.

Dar înainte de a practica grimasa și de a da cu flegme la adresa propriului popor, ar trebui să știm cât mai precis ce am fost, ca să știm ce suntem și ce vom fi. Fără a face acest exercițiu vom continua să fim duși de colo-colo de orice vânt venit din afară.

Am rămas impresionat de complexitatea statului moldovean sub conducerea lui Ștefan, de construcțiile masive întinse pe o arie extrem de mare, de bogăția traiului din Țara de Sus ca și de ingeniozitatea militară de care a dat dovadă în fortificațiile realizate în urmă cu secole, cu nimic mai prejos de cele similare din Occidentul acelei vremi.

Dar am rămas și mai impresionat de cum s-a ales praful de tot ce a făcut din cauza unor urmași nedemni și de cum conflictele care aruncau români contra români au fost mai dese și mai sângeroase uneori decât invaziile ruse, austriece, ungurești, poloneze sau turcești în zonă.

Am citit mai multă istorie românească în 5 zile decât am făcut-o în ultimii 20 de ani și încă mă mândream că știu destulă. E păcat, căci lăsând la o parte filmele și istoria prefabricată, predată în școli, trecutul nostru ca popor are toate elementele unei adevărate saga, care poate fi foarte ușor ecranizată, într-un mod modern și la un nivel profund uman.

Subliniez: uman, nu naționalist-decorativ, cum însă se practică!

În fine, nu ne cunoaștem nici măcar înaintașii personali. Câți dintre noi știu măcar numele străbunicilor lor, ca să nu mai vorbesc de ocupația lor, de istoria lor sau de frământările și traiul lor? Câți dintre noi se interesează de așa ceva? Să mai spun că în Anglia sau alte țări europene își poți trasa linia genealogică uneori mergând până pe la 1200? Un popor și o populație fără istorie este condamnată să fie asimilată de către cultura mai puternică, și asta pentru că îi lipsește o identitate reală, iar din această cauză cădem într-o imitație ieftină. Până când?!

De ce să nu insistăm pe lucrurile care ne definesc și care sunt unice în Europa, de ce să nu le scoatem în față nu pentru străini, ci mai întâi de toate pentru noi înșine, nu pentru a vedea ce cred alții despre noi, ci pentru a ne convinge să nu mai credem atât de rău înșine despre noi!

5. Am putea avea foarte mult cu un efort foarte mic

Dacă nu am mai arunca gunoaie în jurul nostru, nu ar trebui să mai dăm bani pentru curățenie și ne-am bucura de pădurile și poienile și apele la fel de frumoase ca în Elveția. Dacă am mătura în fața curții și dacă am strânge praful și molozul de pe urma construcțiilor nu am mai suferi de astm. Dacă am secera miriștea și am folosi paiele rămase ca îngrășământ, nu am mai sta în nori de fum. Dacă nu am mai crește porcul în bătătură, ci ne-am uni forțele și pământurile în ferme agricole, am ieși din agricultura de subzistență și am exporta produse bio, cu mai mulți bani pentru același efort. Și dacă am repara vreo 2000 de km de drumuri naționale, nu am mai avea nevoie de autostrăzi extrem de scumpe, iar dacă am investi în vreo 300-400 de pensiuni și hoteluri de 20-40 de locuri fiecare, am începe să scoatem din sărăcie zone de o frumusețe unică în Europa.

Cât înseamnă asta, 2-3 miliarde de euro pentru drumuri și încă 500 de milioane pentru pensiuni? Mai punem 200 de milioane pentru repararea cetăților care stau să cadă. Adică o tranșă de împrumut de la FMI pe care n-o mai tocăm pe bani de pensii și funcționari gavăți? Adică 10-15% din banii de la UE? Dar câte ne-ar aduce, de la cei 40 de mii de turiști în plus pe an până la cele 10 mii de locuri de muncă într-o economie reală, bașca încă vreo 10 mii datorate serviciilor conexe și intrări de valută de aproape un miliard de euro pe an.

O investiție recuperată în cel mult 6-7 ani, este chiar așa de greu de înțeles și de făcut?!

Noi am rămas cu o impresie amestecată, imposibil de reprodus în puține cuvinte. O apreciere pentru frumusețea locurilor, pentru frumusețea unora dintre oamenii care o locuiesc, cât și pentru faptul că poți să faci turul unei țări europene superbe cu doar 200 de euro, bani în care incluzi și motorina și cazarea și mâncarea.

Dar și cu amărăciunea că avem încă zeci de diamante care stau aruncate în fața porcilor. Oare ne vom reveni la timp pentru a le pune în valoare cum se cuvine?

  Liviu-Bogdan Ciucă - despre Reducerea perioadei de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Reducerea perioadei de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului"

Doresc să îmi exprim punctul de vedere referitor la intenția Guvernului de a reduce perioada de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului de la 24 de luni la 12, 14 sau 18 luni. În contextul în care PC a susținut, inclusiv în plan legislativ, prelungirea concediului pentru creșterea copilului de la doi la trei ani, consider că reducerea acestuia reprezintă o nouă aberație împotriva mamelor. Consider că Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale trebuie să reanalizeze serios propunerea respectivă și să adopte soluții care să vină în sprijinul mamelor și al natalității, nu împotriva acestora. Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale trebuie să țină cont de argumentele conform cărora în România nu există alternative corespunzătoare pentru îngrijirea copilului până la doi sau chiar trei ani, și nici un sistem de creșe care să permită asigurarea liniștii mamelor.

Avertizarea Fondului ONU pentru Populație este extrem de serioasă, atrăgându-se atenția în special pe faptul că îmbătrânirea populației este o realitate cu multiple implicații negative, care afectează toate sferele societății - structura familiei, tipurile de consum, sistemele de educație, medicale, de pensii etc. Dacă fenomenul va continua, peste 50 de ani va trebui să reconsiderăm toate segmentele societății românești, în condițiile în care o persoană trebuie să asigure fondurile financiare pentru plata pensiilor a nouă oameni.

Consider că este foarte important ca un copil să crească nu numai până la doi ani, ci chiar până la trei ani în cadrul afectiv și emoțional unic oferit de familie, care să-i permită ulterior o dezvoltare sănătoasă și armonioasă.

   

Pauză.

 
   

(În continuare lucrările au fost conduse de doamna deputat Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistată de domnii deputați Mihai Alexandru Voicu și Sever Voinescu-Cotoi, secretari ai Camerei Deputaților).

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 2 decembrie 2020, 23:16
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro