Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 28 octombrie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.160/02-11-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 28-10-2010 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 28 octombrie 2010

2. Angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului Legii educației naționale.
 
consultă fișa PL nr. 587/2010

 

Domnul Ioan Oltean:

  ................................................

Domnilor colegi,

Pe ordinea de zi pentru această ședință, conform votului dumneavoastră, avem Angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului Legii educației naționale.

Reamintesc faptul că acest proiect de lege a fost depus la Parlament la data de 18 octombrie 2010. Birourile permanent ale celor două Camere, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, în ședința din 18 octombrie 2010, în conformitate cu prevederile art. 114 alin. (3) din Constituția României, au stabilit ca termen de depunere a amendamentelor data de 25 octombrie 2010 și transmiterea acestora la Guvern, urmând ca Guvernul să hotărască asupra amendamentelor și să prezinte, în ședința comună de astăzi a Parlamentului, proiectul de lege asupra căruia își angajează răspunderea.

Cu aceste precizări, dați-mi voie să dau cuvântul domnului prim-ministru Emil Boc pentru prezentarea proiectului de lege. Domnule prim-ministru, aveți cuvântul. (Aplauze)

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Aș mai face o singură precizare cu privire la procedură, pentru că în cadrul acestei dezbateri s-a ridicat problema deciziei Guvernului de a-și asuma răspunderea pe acest proiect al Legii educației naționale, extrem de important.

1. Nu există nici în Constituție, nici în Regulamentul Camerei Deputaților sau al Senatului sau în Regulamentul ședințelor comune vreo prevedere prin care sesizarea Curții Constituționale pe un conflict juridic de natură constituțională să suspende decizia de angajare a răspunderii Guvernului.

2. Într-adevăr, asumarea răspunderii este o procedură diferită față de procedura obișnuită, dar și consecințele procedurii sunt diferite și tăioase. Adică, în urma angajării răspunderii, Guvernul își pune mandatul pe masă, existând posibilitatea demiterii Guvernului. Pe de altă parte, există posibilitatea depunerii unei moțiuni de cenzură care, repet, nu se calculează în numărul de moțiuni pe care le poate depune opoziția în cadrul unei sesiuni parlamentare. Deci, din acest punct de vedere, există o dublă posibilitate de acțiune a celor care nu sunt de acord cu angajarea răspunderii: pe de o parte, inițierea moțiunii de cenzură, încă una față de cea obișnuită, și, pe de altă parte, posibilitatea de sesizare a Curții Constituționale.

Din acest punct de vedere, consider că sesizarea Guvernului cu privire la angajarea răspunderii este constituțională și legală și putem proceda mai departe.

În privința legii vreau să subliniez un lucru foarte clar: această lege schimbă din temelii educația românească. Această lege reprezintă o mutație radicală, de concepție cu privire la modul în care este văzută, pentru viitor, educația din România. Această lege are mutații profunde atât în învățământul preuniversitar, cât și în învățământul universitar și vreau să vă precizez doar câteva din argumentele care stau la baza afirmației mele.

În primul rând, cu privire la conținutul actului educațional, mutarea substanțială pe care o aduce această lege este transferul de la un învățământ centrat și fundamentat pe informații la un învățământ centrat și fundamentat pe competență. Asta înseamnă că, în educația copiilor noștri, accentul, după adoptarea acestei legi, nu se va mai pune pe reproducerea și asimilarea informațiilor, ci pe formarea de competențe în concordanță cu exigențele Uniunii Europene.

La baza acestei legi stau cele opt competențe-cheie recunoscute în Uniunea Europeană, competențe pe care îmi permit, foarte pe scurt, să le precizez:

A. Competențe de comunicare în limba română și în limba maternă, în cazul minorităților naționale;

B. Competențe de comunicare în limbi străine;

C. Competențe de bază de matematică, științe și tehnologie;

D. Competențe digitale de utilizare a tehnologiei informației ca instrument de învățare și cunoaștere;

E. Competențe sociale și civice;

F. Competențe antreprenoriale;

G. Competențe de sensibilizare și de expresie culturală;

H. Competența de a învăța să înveți, competență pe care eu o consider a fi poate cea mai importantă și care sintetizează mutația radicală pe care o realizează această lege în privința cunoștințelor pe care le vor dobândi copiii noștri în actul educațional.

Repet, nu mai punem accent pe asimilare și reproducere de informații, ci punem accent pe formare de competențe care să ajute copiii în viață ca adulți, să-i ajute să se descurce în viața de zi cu zi prin situațiile concrete pe care școala le pune la dispoziție ca exemple pentru decizii ce urmează să fie luate în viață mai târziu.

Subliniez, de asemenea, faptul că educația fizică și sportul în învățământul preuniversitar sunt cuprinse în trunchiul comun al planurilor de învățământul. Menționez încă o dată importanța pe care sportul trebuie să o aibă pentru o minte sănătoasă, în ceea ce privește viața de zi cu zi în școală a copiilor noștri.

De asemenea, tehnologia informației, adică abilitățile de a lucra cu calculatorul, constituie o disciplină opțională pentru elevii din clasele I-IV, dar este obligatorie în învățământul gimnazial și liceal, pentru simplul motiv că nu mai putem concepe în acest secol un învățământ în care computerul să nu fie un instrument la fel cum este, practic, stiloul, astăzi, în actul educațional.

Această lege aduce o mutație radicală în ceea ce privește descentralizarea programei de învățământ și descentralizarea, practic, a actului educațional până la nivelul școlii.

O parte importantă a ceea ce învață elevii la școală va fi stabilită de către consiliul de administrație al școlii. Ce înseamnă acest lucru? 20% în învățământul gimnazial și 30% în învățământul liceal din ceea ce învață elevii se stabilește la nivelul școlii, prin consiliul de administrație. Consiliul de administrație este reprezentat și format din cadre didactice, părinți și reprezentanți ai autorității locale. Împreună cu comunitatea de afaceri decid ce discipline - în proporția 20% la gimnaziu și 30% la liceu - se învață în județul sau localitatea respectivă. Prin aceasta, aducem învățământul aproape de nevoile societății și societatea o aducem la nevoile învățământului. Adică copiii, după ce ies din școală, să știe lucruri care au legătură cu realitatea lor imediată și să poată mai ușor să-și găsească un loc de muncă în viața de zi cu zi. Educația este mult mai aproape de elev, mult mai aproape de interesul societății și, astfel, câștigă atât părintele, cât și elevul, și societatea în ansamblu.

Pe de altă parte, se realizează o mai bună elaborare a programei de învățământ care, astăzi, știți, ca părinți, că este extrem de încărcată. Programele de învățământ nu vor mai fi încărcate, astfel încât să pună o povară foarte mare pe umerii elevilor. În ce sens? 25% din programa școlară și din timpul alocat unei discipline va fi lăsat la dispoziția profesorului pentru a-și adapta stilul de predare în funcție de nevoile fiecărui elev din clasă: cu cei mai buni va lucra într-un anumit mod, cu cei mai slabi va desfășura acțiuni de recuperare și își va doza efortul în funcție de particularitățile clasei. De aceea, legea lasă la dispoziție 25% din timp pentru adaptarea la condițiile respective.

Nu în ultimul rând, vreau să precizez faptul că și evaluarea pe care o facem elevilor este total diferită față de procedura actuală, adică evaluarea ține să pună accent pe verificarea competențelor și mai puțin pe verificarea capacității de a memora și reproduce informații.

În privința descentralizării, consiliul de administrație al școlii devine suveran în ceea ce privește administrarea școlii și angajarea cadrelor didactice, inclusiv angajarea directorului școlii. Acest consiliul de administrație al școlii devine un pilon extrem de important în descentralizare și în viitorul școlii, iar prin realizarea participării în consiliul de administrație al școlii a părinților, a cadrelor didactice și autorităților locale cred că punem la aceeași masă pe toți cei care au interes major în viitorul educației copiilor noștri.

În privința numărului de ore, vestea bună este aceea că numărul de ore se diminuează, dar se asigură continuitatea la școală a elevilor. Numărul maxim de ore va fi 20 în învățământul primar, 25 în învățământul gimnazial, 30 în învățământul liceal. Repet, numărul maximal. În cadrul acestor ore, evident că există și posibilitatea de a se elabora temele în clasă cu elevii în cadrul numărul maxim de ore stabilit. Veți întreba ce se va întâmpla în cazul în care, diminuându-se numărul de ore, elevii vor pleca mai repede în stradă și vor face activități care nu au legătură cu actul educațional.

Legea vine în completare și stabilește un lucru foarte precis: pune la cale mecanismul "Școală după școală" prin care elevii, după terminarea orelor de curs, rămân la școală și, în cadrul acestui program numit "Școală după școală", își fac temele, pot desfășura activități extracurriculare, iar când ajung acasă, după-amiază, au temele făcute și au timp și pentru familie, au timp pe care să-l petreacă alături de cei din familie sau să desfășoare alte activități, pe care le consideră necesare, pe care părinții le consideră ca fiind necesare pentru dezvoltarea copilului.

Deci copilul nu pleacă pe stradă, rămâne în actul educațional punându-i la dispoziție acest mecanism extrem de important, numit "Școală după școală".

De asemenea, prin faptul că se instituie "Biblioteca virtuală", elevii vor avea acces la cele mai bune lecții predate de profesori, la toate disciplinele. Au acces de asemenea la o bază de date informatizată cu privire la bibliografia necesară în actul educațional, astfel încât, elevii, pe de o parte, să poată compara diversele lecții susținute de profesori pentru a putea ridica standardele nivelului educațional și, în același timp, să aibă acces gratuit la bibliografia necesară desfășurării actului educațional.

Sunt doar câteva din elementele importante pe care le-am avut în vedere în modificarea învățământului preuniversitar.

În ceea ce privește învățământul universitar, accentul fundamental este și se pune pe calitate. Când mă refer la calitate vorbesc de două lucruri aici: în primul rând, despre clasificarea universităților - repet, clasificarea universităților - și ierarhizarea programelor de studii, lucruri pe care le așteaptă învățământul superior românesc, lucruri pe care le așteaptă studenții, lucruri pe care le așteaptă societatea și mediul de afaceri. Adică se dorește a se ști odată, în România, care sunt universitățile în ordine, ierarhia lor pe baza clasificării în urma criteriilor stabilite de lege, și care au performanță în România, iar în funcție de diploma pe care o obții de la o universitate sau alta să-ți poți ocupa, mai ușor sau mai greu, un loc de muncă pe piața muncii. Pentru că, atunci când te vei duce la o firmă să-ți depui CV-ul, firma se va uita de unde este această diplomă. De la universitatea X, care este cotată pe palierul superior sau pe unul modest, și atunci, în raport cu performanța universității, îți va fi răsplătită munca. Astăzi, din nefericire, din moment ce ai o diplomă ea are valoare egală, ceea ce nu este corect, fiindcă universitățile au competențe și valori diferite și din perspectiva cadrelor didactice, și din perspectiva bazei de cercetare, și din perspectiva resurselor umane care predau acolo. Acest lucru trebuie să se regăsească în ceea ce înseamnă calitatea diplomei pe care o primește un student la finalizarea studiilor.

La fel, ierarhizarea programelor de studii. Avem universitățile clasificate, pe de o parte, dar avem și ierarhizarea programelor de studii. Vrem să știm unde este cel mai bun masterat în comunicare, în tehnologie sau în altă disciplină? Avem o ierarhizare în România și ne alegem universitatea și locul unde mergem să susținem o asemenea specializare, pentru că ministerul, prin procedurile legale pe care le are la dispoziție, ne pune la dispoziție o asemenea clasificare a programelor de studiu.

Al doilea element pentru ceea ce înseamnă calitate, este că am eliminat orice criteriu de vechime în învățământul superior. Nu vechimea va fi condiția de bază pentru ocuparea unui post didactic în învățământul superior, ci performanța academică, indiferent de vârstă, care reprezintă o mutație radicală în raport cu ce avem în momentul de față. Astăzi, știm că vechimea este criteriul aproape principal în promovare, dacă nu ai un anumit număr de ani, nu poți trece de la un post la altul. Acest criteriu este eliminat și rămâne doar competența academică, lucrările de cercetare, lucrările științifice recunoscute în plan național și internațional, pentru promovarea în funcția didactică.

Se întărește răspunderea publică a universităților, mutație radicală și extrem de importantă. Adică autonomia universitară este extinsă, este garantată, dar și răspunderea publică a universităților este întărită, mergând până la demiterea rectorului și desființarea universității, dar aceste lucruri nu în manieră abuzivă. Demiterea rectorului nu se poate face abuziv, ci se face doar pe baza propunerii unui consiliu de management și etică universitară, care propune ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului și, pe baza unei asemenea decizii, se poate merge mai departe.

La fel cu desființarea universității - dacă nu sunt respectate criteriile academice de performanță, aceasta se face prin lege, la propunerea Guvernului. Adică există, pe de o parte, autonomie garantată - dar nu nelimitată și în afara legii - prin întărirea responsabilității publice a universităților.

În privința învățământului pentru persoanele aparținând minorităților naționale, se spune foarte clar în lege că "Persoanele aparținând minorităților naționale au dreptul să studieze și să se instruiască în limba maternă la toate nivelurile, tipurile și formele de învățământ preuniversitar, în condițiile legii.

În funcție de necesitățile locale se organizează - la cererea părinților sau a tutorilor legali și în condițiile legii - grupe, clase sau unități de învățământ preuniversitar cu predare în limbile minorităților naționale.

La toate formele de învățământ în limba română, în limbile minoritățile naționale sau în limbi de circulație internațională se poate înscrie și pregăti orice cetățean român sau cetățean din țările Uniunii Europene și Confederația Elvețiană, indiferent de limba sa maternă și de limba în care a studiat anterior.

De asemenea, minoritățile naționale au dreptul la reprezentare proporțională cu numărul de clase prin organele de conducere ale unităților de învățământ, ale inspectoratelor școlare sau ale instituțiilor echivalente, cu respectarea criteriilor de competență profesională potrivit legii."

La fel, asemenea reglementări cu privire la posibilitatea de a studia în limba minorității naționale respective există și pentru învățământul superior. Deci de la grădiniță la universitate.

Acestea ar fi, foarte pe scurt, câteva detalii cu privire la Legea educației naționale.

Mai spun încă un lucru: studenții au 25% reprezentare în Senatele universităților, tocmai pentru a asigura vocea autorizată a acestora în cadrul structurilor de conducere a universităților, ca un element important în păstrarea echilibrului universitar și ca interesele universităților să cuprindă reprezentarea tuturor acelora implicați în actul educațional.

Având în vedere cele menționate, doamnelor și domnilor senatori și deputați, în temeiul art. 114 din Constituția României, Guvernul își angajează răspunderea pe Legea educației naționale.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule prim-ministru.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați - să nu se supere Camera inferioară a Parlamentului - vă reamintesc faptul că, urmare prezentării Proiectului Legii educației naționale, pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea, poate fi depusă moțiune de cenzură în termen de 3 zile de la prezentare, potrivit art. 114 alin. (2) din Constituția României.

Cu acestea, ordinea de zi fiind epuizată, declar încheiată ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați, vă urez să aveți un sfârșit de săptămână plăcut!

Rog membrii Camerei Deputaților să rămână în sală pentru o scurtă informare. Vă rog, deputații să rămână în sală.

Domnilor senatori, să ne auzim și să ne vedem cu bine.

Vă mulțumesc.

 

Lucrările ședinței s-au încheiat la ora 12.40.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 17 octombrie 2019, 21:07
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro