Alin Augustin Florin Popoviciu
Alin Augustin Florin Popoviciu
Ședința Camerei Deputaților din 18 mai 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.81/28-05-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 18-05-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 18 mai 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.62 Alin Augustin Florin Popoviciu - prezentarea unor propuneri pentru îmbunătățirea activității Comisiei pentru afaceri europene a Parlamentului României;

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Alin Augustin Florin Popoviciu:

La 1 decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare, încheind astfel mai mulți ani de negocieri pe tema aspectelor instituționale.

Tratatul de la Lisabona modifică Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatele CE (fără însă a le înlocui) și pune la dispoziția Uniunii cadrul legal și instrumentele juridice necesare pentru a face față provocărilor viitoare și pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor.

Principalele noutăți pe care tratatul de la Lisabona le aduce sunt următoarele:

1. O Europă mai democratică și mai transparentă, în care Parlamentul European și parlamentele naționale se bucură de un rol consolidat, în care cetățenii au mai multe șanse de a fi ascultați și care definește mai clar ce este de făcut la nivel european și național și de către cine.

Astfel, parlamentele naționale pot participa într-o măsură mai mare la activitățile Uniunii Europene, în special datorită unui nou mecanism, care le permite să se asigure că aceasta intervine numai atunci când se pot obține rezultate mai bune la nivel comunitar, și anume pe baza principiul subsidiarității. Alături de rolul consolidat al Parlamentului European, implicarea parlamentelor naționale conduce la consolidarea caracterului democratic și la creșterea legitimității acțiunilor Uniunii.

Pentru prima dată Tratatul de la Lisabona recunoaște explicit posibilitatea ca un stat membru să se retragă din Uniune, iar relația dintre statele membre și UE este mult mai clară, odată cu repartizarea competențelor.

Totodată, este și o voce mult mai puternică pentru cetățeni, datorită faptului că o inițiativă a unui milion de cetățeni din diferite state membre ale UE poate determina Comisia Europeană să prezinte noi propuneri politice sau puncte de vedere cu privire la inițiativa respectivă.

2. O Europă mai eficientă, cu metode de lucru și reguli de vot simplificate, cu instituții eficiente și moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri, capabilă să acționeze mai bine în domenii de prioritate majoră, precum libertatea, securitatea și justiția (combaterea terorismului sau lupta împotriva criminalității).

3. O Europă a drepturilor, valorilor, libertății, solidarității și siguranței, care promovează valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale în dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate și asigură o mai bună protecție a cetățenilor europeni.

4. Tratatul de la Lisabona oferă Europei o voce mai clară în relațiile cu partenerii săi din întreaga lume, utilizând forța dobândită de Europa în domeniul economic, umanitar, politic și diplomatic pentru a promova interesele și valorile europene pe plan mondial, și respectând, în același timp, interesele specifice ale statelor membre în domeniul afacerilor externe.

Uniunea are o personalitate juridică unică, ceea ce îi întărește puterea de negociere, determinând-o să fie mai eficientă pe plan mondial și un partener mai vizibil pentru țările terțe și organizațiile internaționale.

Toate aceste lucruri și multe altele ne fac să înțelegem importanța acestui tratat și necesitatea de a fi adoptat și ratificat de statele membre UE.

Aspectul pe care vreau sa-l aduc în discuție este acela că prin tratatul de la Lisabona parlamentele naționale au un rol mult mai activ în afacerile comunitare.

Pentru prima dată, parlamentele naționale sunt recunoscute ca făcând parte integrală din structura democratică a Uniunii Europene. Sunt introduse prevederi speciale, destinate să ajute parlamentele naționale să se implice mai îndeaproape în activitatea Uniunii.

În special parlamentele naționale pot acționa în calitate de "gardieni" ai principiului de subsidiaritate. (Acest principiu este destinat să garanteze faptul că deciziile sunt luate cât mai aproape de cetățeni și că se verifică constant dacă acțiunea întreprinsă la nivel comunitar este justificată, având în vedere posibilitățile disponibile la nivel național, regional sau local). Parlamentele naționale au puterea de a influența deciziile în faza inițială a elaborării unei propuneri, înainte ca aceasta să fie analizată în detaliu de Parlamentul European și de Consiliul de Miniștri

Conform tratatului, Parlamentul României are dreptul de a emite păreri consultative către Comisia Europeană, în legătură cu deciziile Parlamentului European. Din păcate, nu există un mecanism instituționalizat pentru comunicarea între cele două instituții, în cazul României.

Un protocol asupra aplicării principiilor de subsidiaritate și proporționalitate în Uniunea Europeană a fost anexat tratatului de la Lisabona și semnat de către statele membre în octombrie 2004. Protocolul prevede un mecanism prin care parlamentele naționale pot influența procesul legislativ european, sub monitorizarea principiului subsidiarității (luarea deciziilor la un nivel cât mai apropiat de cetățenii statelor membre) și prin atragerea atenției asupra inadvertențelor din legislația europeană, atunci când este necesar.

Principiul sus-amintit poate, de asemenea, să creeze o relație de colaborare mai strânsă între parlamentele naționale și Uniunea Europeană, întărind, astfel, legitimitatea Uniunii și aducând deciziile mai aproape de cetățean. Această formă de comunicare între parlamentul național și cel european nu este obligatorie, la fel cum nici Comisia Europeană nu este angajată să ia în considerare amendamentele transmise. Mecanismul asigură o mai bună reprezentare a cetățenilor europeni acolo unde se consideră că ar fi nevoie.

În comunicarea interparlamentară, mecanismul de consultare a Comisiei Europene, precum și transmiterea unor astfel de amendamente din partea forului european revine Comisiei pentru Afaceri Europene, o structură comună sistemului nostru bicameral. Mecanismul prin care această comisie comunică, mai departe, deciziile Parlamentului European sau centralizează deciziile parlamentului național nu există, însă.

Această comisie nu a reușit să aibă nici măcar un minim dialog, nu numai cu cei de la forurile europene, ci nici măcar cu noi, parlamentarii români, unii dintre noi probabil interesați de procesul legislativ al UE.

Mulți dintre dumneavoastră sunt convins ca nu știți nici cine este președintele acestei comisii, și de aceea îmi permit să vă informez eu -este nimeni altul decât marele strateg al PSD, domnul Viorel Hrebenciuc. Vă întreb, stimați colegi, de câte ori ne-a spus domnul Hrebenciuc că avem această posibilitate? Când a venit în plenul Camerei sau în Biroul permanent să dea vreo informare legată de amendamentele propuse de noi Uniunii? Vă spun eu, niciodată, domnilor colegi. Și atunci ne mirăm cum de banii europeni care vin pentru România se duc în marea lor majoritate înapoi? Nu e cazul să ne punem astfel de întrebări, atâta timp cât nici măcar noi, cei care facem și desfacem legile acestei țări, habar nu avem că putem participa activ la procesul legislativ al UE. Putem chiar propune colegilor din Parlamentul European proceduri de simplificare a obținerii fondurilor UE pentru români și nu numai, dar pentru asta e nevoie de voință, e nevoie de comunicare și mai ales e nevoie de bun- simț. Dar ce a fost a fost, important este ce va fi de acum încolo.

De aceea, este necesar ca regulamentele celor două camere ale Parlamentului României să includă noi prevederi, prin care să fie instituit un traseu al actelor ce necesită aviz din partea parlamentelor naționale ce vin de la UE. O serie similară de propuneri au fost deja înaintate Comisiei pentru regulament a Senatului din partea doamnei senator Anca Boagiu, vicepreședinte al Senatului. În cazul Camerei Deputaților, un astfel de mecanism trebuie să includă:

  • transmiterea unui memorandum intern către Biroul permanent al Camerei Deputaților, care să cuprindă următoarele sugestii legate de funcționarea mecanismului de control al subsidiarității în temeiul Protocolului nr. 2 la Tratatul de la Lisabona, precum și solicitarea transmiterii acestor propuneri către Comisia pentru regulament a Camerei Deputaților:
  • transmiterea de către Direcția generală pentru afaceri externe a documentelor către comisiile permanente aferente domeniului de reglementare, precum și către deputații membri ai Comisiei pentru afaceri europene;
  • elaborarea de către comisiile permanente a unui aviz pentru actul în cauză în termen de 4 săptămâni și transmiterea acestuia către Comisia pentru afaceri europene;
  • elaborarea de către Comisia pentru afaceri europene a unui punct de vedere pe baza avizelor primite de la comisiile permanente, în termen de 2 săptămâni de la primirea avizelor, și transmiterea acestuia spre adoptare Birourilor permanente ale celor 2 camere pentru a fi adoptat ca punct de vedere al Parlamentului României;
  • Odată adoptate aceste măsuri, comisia pentru afaceri europene trebuie să lucreze din plin pentru a recupera ceea ce parlamentele din alte state membre fac deja de ceva timp.

Cred, de asemenea, că este nevoie de un suflu nou la această comisie, iar daca domnul hrebenciuc consideră că nu poate face față, ar trebui să cedeze funcția de președinte al acestei comisii, pentru că aici este vorba de imaginea parlamentului româniei, și nu de interese josnice de partid.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 20 septembrie 2020, 22:02
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro