Nicușor Păduraru
Nicușor Păduraru
Ședința Camerei Deputaților din 23 februarie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.22/05-03-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 23-02-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 23 februarie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.85 Nicușor Păduraru - considerații privind "Termenul de garanție din lucrările de infrastructură";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Nicușor Păduraru:

"Termenul de garanție din lucrările de infrastructură"

În fiecare an, după topirea zăpezilor, șoselele din România arată dezastruos pentru că nu au fost realizate corespunzător de către constructori, aceștia nemaiavând nicio responsabilitate, motivul fiind simplu - lucrarea nu se mai află în perioada de garanție. Din păcate, statul român s-a transformat într-un adevărat dentist, pentru că an de an plombele sunt cea mai eficientă soluție de acoperire a găurilor care apar după topirea zăpezii. În acest moment, resursele financiare pe care le are la dispoziție CNADNR ajung să fie folosite pentru reparații de drumuri care au fost deja reabilitate, iar acestea nu reprezintă decât vreo 30% din rețeaua națională. Cele mai multe drumuri din rețeaua națională, adică vreo 70%, au durata de viață depășită. Pentru acestea nu se anunță prea curând lucrări de modernizare, fapt ce va duce la o degradare și mai mare.

Astăzi nu voi trece în revistă exemple concrete, pe care orice cetățean din oricare județ al României le cunoaște de altfel foarte bine. Voi face însă referire la modul de lucru în ceea ce privește stilul în care este abordată repararea infrastructurii rutiere, garanția unor lucrări sau la modul de întreținere a drumurilor publice, mai ales pentru cele care sunt în responsabilitatea administrației publice locale, adică cele care sunt în grija consiliilor județene, respectiv locale.

În general, termenul de garanție pentru șoselele românești este de doi ani, în timp ce în alte țări acest termen se poate duce până la 10 ani. Astfel, Austria, Danemarca, Norvegia, Germania, Suedia au termene de garanție de până la 5 ani, iar Franța nu acceptă ca termenul de viață al șoselelor să fie sub 10 ani. Ne aflăm însă în acest moment într-o situație penibilă, pentru că s-a ajuns ca șoselele să se strice imediat după ce expiră garanția sau, în unele cazuri, chiar înainte de acest moment, iar timpul de viață al șoselelor nu este un subiect în limbajul curent. În aceleași țări menționate mai sus, timpul de viață al șoselelor este din start până la 30 de ani sau chiar mai mult, la fel cum responsabilitatea întreținerii drumurilor în perioada de garanție poate fi sarcina constructorului.

Potrivit unor date statistice, România are o rețea de drumuri naționale de 16.062 km, de unde rezultă că peste 11.200 km sunt în stare proastă. În general, termenul de garanție este de doi ani, iar în ultimul timp contractele au început să prevadă perioade de trei ani de zile. Contractele încheiate și prevederile legislației în vigoare, consider că nu sunt însă suficient de dure, ceea ce permite cheltuirea unor sume imense pentru reparații și întreținere nejustificate, îmbogățind firmele de profil, care speculează aceste deficiențe. Performanța acestora o avem ca probă clară în fiecare județ, atunci când numărăm gropile sau constatăm proasta calitate a lucrărilor.

Problema termenului de garanție apare în urma unui principiu care ghidează Legea achizițiilor publice. În acest moment se consideră că oferta cea mai bună o reprezintă cea care are prețul cel mai mic. Din această cauză este evident că unii constructori vor face tot posibilul pentru a reduce costurile, inclusiv tratarea superficială a mixtului de asfalt. De exemplu, în multe locuri din țară se folosește încă bitumul clasic, care nu mai este utilizat pentru drumurile importante aproape nicăieri în Europa.

Bitumul normal devine casant începând de la circa -9 grade Celsius, în timp ce temperatura la care se fluidizează este de 54-55 de grade. Aceasta în condițiile în care vara, la o temperatură exterioară a aerului de 40 de grade de exemplu, bitumul poate atinge lejer și 60 de grade. Acest lucru duce la o perioadă de viață scurtă, iar drumurile se strică imediat.

Pe de altă parte, bitumul modificat este, în medie, cu până la 50% mai scump decât cel normal, însă poate deveni casant începând de la temperaturi de -13 grade, în funcție de mixtură, temperatura scăzând și până la -20 de grade. În ceea ce privește punctul de lichefiere, bitumul modificat își păstrează calitățile de bază, fără a începe să se topească, și la temperaturi de până la 70 de grade Celsius. Din acest motiv, consider că e necesară regândirea unor aspecte legislative aferente achizițiilor publice, mai ales în domeniul standardelor de calitate legate de infrastructură, pentru a putea forța constructorii să ofere servicii de bună calitate.

Pe lângă faptul că drumurile noastre sunt proaste, mai sunt și scumpe. Negocierile pe care le-a făcut statul român în ultimii 20 de ani pentru contractele de infrastructură încheiate, plătite din banul public către companiile private, au suscitat nenumărate controverse și cred că avem, în unele cazuri, situații ce concurează cu cele mai ridicate prețuri din Europa. Doresc să trag un semnal de alarmă pentru că România are probleme din punct de vedere al infrastructurii, nu numai prin prisma multiplelor investiții necesare, în condițiile în care resursele financiare sunt reduse ca efect al unui buget de austeritate, ci mai ales din punct de vedere al calității: în fapt, cheltuim prea mult pe lucrări de proastă calitate.

A venit timpul să reflectăm asupra unor schimbări legislative care să influențeze modul în care statul român își negociază contractele pe infrastructură, în așa fel încât să nu mai punem plombe în fiecare an și mai ales să oferim cetățenilor calitatea corespunzătoare serviciilor publice dependente de infrastructura rutieră.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 21 octombrie 2019, 13:18
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro