Ioan Oltean
Ioan Oltean
Ședința Camerei Deputaților din 23 februarie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.22/05-03-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 23-02-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 23 februarie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.56 Ioan Oltean - declarație politică având ca obiect "Sănătatea mediului înconjurător în tumultul generalizat al progresului";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Ioan Oltean:

"Sănătateamediului înconjurător în tumultul generalizat al progresului"

Problema reziduurilor rezultate în urma activităților umane a luat proporții îngrijorătoare în ultimele decenii, prin acumularea lor acestea provocând deteriorarea calității factorilor de mediu. Aceste alterări sunt cauza unor dezechilibre în faună și floră, dar și în sănătatea și bunul mers al colectivității umane din zonele aglomerate. Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazată pe consumarea resurselor neregenerabile de energie, s-a ajuns în unele țări, printre care se regăsește și țara noastră, la o amenințare a consecințelor acțiunii umane asupra mediului, adică la un nivel de poluare ridicat.

Știm cu toții că deteriorarea mediului ambiant la nivel global este cauzată de existența prea multor automobile, avioane cu reacție și nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care funcționează după tehnologii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apă și energie, fenomene care sunt determinate, în ultima instanță, de necesitățile crescânde ale unei populații aflate în stare de explozie demografică și îndeosebi de existența marilor aglomerări urbane.

Realitățile zilelor noastre arată că secolul XX a fost perioada celor mai mari descoperiri și transformări ale civilizației omenești, dar și a celor mai complexe și uneori nebănuite efecte asupra vieții. Până nu demult, resursele naturale regenerabile ale pământului erau suficiente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice și a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă și energie pentru producția de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor pământului relevă, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

Perfecționarea și modernizarea proceselor tehnologice și utilizarea celor mai noi cuceriri științifice au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu și pe cele energetice. Ca urmare a industrializării și creșterii producției de bunuri s-au diversificat mult și au sporit cantitativ materialele ce afectează mediul ambiant.

Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, deosebit de complexe, se regăsesc în aer, apă și în sol. Ploile acide sunt frecvente ca urmare a prezenței dioxidului de sulf din aer, datorită dezvoltării proceselor termice și a utilizării unor combustibili inferiori. Sunt evacuate în atmosferă importante cantități de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, săruri și oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte dăunătoare asupra vegetației, în general, și direct sau indirect asupra omului. Acest lucru se observă mai ales în marile orașe, atât în capitală, cât și în capitalele de județ, inclusiv în municipiul Bistrița, până nu demult un oraș mai ferit de astfel de probleme.

La acest început de mileniu, lumea se află în efervescență. Schimbările care au avut loc și vor avea loc creează, într-o viziune optimistă, speranțe și pentru remedierea fie și treptată a mediului înconjurător. În tumultul generalizat al schimbărilor, trebuie să tragem încă un semnal de alarmă legat de mediul înconjurător în țara noastră. "Mediul natural", adică aerul, marea, lacurile, apele curgătoare, solul și subsolul și formele de viață pe care aceste ecosisteme le creează și le susțin este imaginea cea mai comună pe care omul obișnuit și-o face atunci când vorbește despre mediul înconjurător.

O pădure, o baltă sau un lac, de exemplu, formează fiecare în parte un "ecosistem" care se intercondiționează reciproc și se readaptează continuu în căutarea unui anumit echilibru. Mediul înconjurător apare ca o realitate pluridimensională care include nu numai mediul natural, dar și activitatea și creațiile omului, acesta ocupând o dublă poziție: de "component" al mediului și de "consumator", de beneficiar al mediului.

Conceptul actual de "mediu înconjurător" are un caracter dinamic. Acesta caută să cunoască, să analizeze și să urmărească funcționarea sistemelor protejate în toată complexitatea lor. Astfel, noțiunea de "mediu înconjurător" cuprinde de fapt toate activitățile umane în relația om-natură, în cadrul planetei noastre.

Atunci când, la diverse întruniri tematice, se vorbește de progres sau de sărăcie, se vorbește de fapt, în termenii cei mai globali, de mediul înconjurător care caracterizează planeta noastră la un moment dat, căci între toate acestea și poluarea, degradarea apei și a aerului, amenințarea păturii de ozon, deșertificarea, deșeurile toxice și radioactive și multe altele, există o strânsă interdependență.

În toate civilizațiile care s-au dezvoltat până în secolul al XVII-lea, de natură predominant agricolă, pământul era baza economiei, vieții, culturii, structurii familiei și chiar a politicii, viața era organizată în jurul satului, economia era descentralizată, astfel că fiecare comunitate producea aproape tot ce îi era necesar. Natura reușea până la urmă să refacă pădurile tăiate, vântul care umfla velele, râurile care puneau în mișcare roțile, deci sursele de energie utilizate de civilizațiile agricole erau regenerabile.

Odată cu sporirea populației globului, ce a decurs paralel cu perfecționarea organizării sociale și, în special odată cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele două secole, încercarea omului de a domina în lupta aspră cu natura, de a-i smulge lacom bogățiile ascunse, începe să aibă tot mai mult succes. Peste un miliard și jumătate din populația actuală a lumii, conform ultimului raport ONU, aparține civilizației industriale.

Industrialismul a fost mai mult decât coșuri de fabrică și linii de asamblare. A fost un sistem social multilateral și bogat care a influențat fiecare aspect al vieții omenești. Creșterea economică, enorm accelerată, s-a bazat în majoritate nu pe surse regenerabile de energie, ci pe energia cheltuită prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili: cărbuni, țiței, gaze naturale. De aceea, ar fi bine ca în perspectivă, măcar în țara noastră să facem în așa fel încât cuvintele lui Alvin Toffler, care observa cu sarcasm: "Pentru prima dată o civilizație consumă din capitalul naturii, în loc să trăiască din dobânzile pe care le dă acest capital!", să nu se adeverească.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 21 octombrie 2019, 13:12
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro