Plen
Ședința Camerei Deputaților din 29 septembrie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.121/09-10-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 29-09-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 29 septembrie 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistată de domnii Sever Voinescu-Cotoi și Mihai Alexandru Voicu, secretari.

*

 
Constantin Dascălu - declarație politică intitulată Divizarea localităților trebuie oprită;

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineața stimați colegi.

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice.

Dau cuvântul reprezentantului Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Constantin Dascălu.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Constantin Dascălu:

Mulțumesc, doamna președinte de ședință,

Stimați colegi,

Vreau să fac următoarea declarație politică: "Divizarea localităților trebuie oprită".

România susține în prezent un aparat supradimensionat al administrației publice locale. Există nu mai puțin de circa 50.000 de consilieri locali, peste 3.000 de primari și peste 3.000 de viceprimari, care trebuie întreținuți de la bugetele unor localități care uneori susțin cu greu acest efort, datorită numărului mic de locuitori.

Cu toate acestea, apar din ce în ce mai multe solicitări de divizare a unor localități deja subdimensionate pentru standardele în general acceptat la nivelul Uniunii Europene.

În state recunoscute pentru nivelul lor de dezvoltare, în ultimii ani nu s-a dorit mărirea numărului de localități ci, dimpotrivă, reducerea acestora.

De exemplu, în Olanda, în ultimii 50 de ani, numărul localităților a fost redus de la peste 800, la nu mai mult de 86. Această tendință de comasare a făcut ca în Olanda numărul minim de locuitori necesari pentru înființarea unei localități - cu primar și consiliu local - să fie de minim 50.000 de locuitori.

România trebuie să urmeze tendința de comasare a localităților înregistrată în statele civilizate ale Europei. Divizarea localităților în entități comunale minuscule, de câteva sute de persoane, trebuie să înceteze, punându-se astfel capăt unor interese politice locale.

Nu se justifică sub nici o formă cheltuielile publice necesare înființării și întreținerii unui întreg aparat birocratic, cu mult prea mulți consilieri și primari.

Comunitățile locale, divizate în mici localități, nu pot susține această administrație greoaie și ineficientă. Divizarea nu constituie un progres în dezvoltarea locală, ci o frână în acest proces, deoarece resurse importante necesare dezvoltării localității respective se împart și merg mai degrabă către întreținerea unui nou aparat birocratic, supradimensionat și inutil.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată «O problemă tot mai fierbinte: CET-urile»;

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: «O problemă tot mai "fierbinte": CET-urile».

Ne așteaptă o iarnă dificilă. Situația încălzirii locuințelor ieșenilor, care au rămas branșați la sistemul centralizat de încălzire, tinde să devină dramatică. Prețurile tot mai mari la combustibil din anii trecuți pun în pericol funcționarea termocentralelor. În Iași, acestea au datorii imense, de peste 30 de milioane de lei, către furnizorii de gaz.

Mai mult, depozitele pentru alte tipuri de combustibil sunt aproape goale. Până de curând, fuseseră livrate doar 3.500 de tone de cărbune și doar 5.000 de tone de păcură.

Fără sprijin guvernamental, CET-urile riscă să nu-și mai îndeplinească menirea. Și, din păcate, nu vorbim numai de municipiul Iași.

Știu că, în ultimele luni, mai mulți primari de municipii mari, au adus la cunoștința Guvernului aceste probleme. Mai știu și faptul că Executivul și-a arătat disponibilitatea de a găsi o rezolvare cât mai bună. Dar timpul trece, iarna se apropie, și încă nu s-a făcut nimic în această privință.

Tot mai mulți specialiști afirmă că trecerea CET-urilor în subordinea primăriilor a fost o eroare. Administrațiile locale nu pot face față acestor cheltuieli, mai ales după ce mare parte din populație s-a debranșat de la sistemul centralizat de încălzire.

Dar soluții există. În primul rând, este nevoie de o clarificare a legislației, în sensul găsirii unei proceduri mai clare pentru procesarea de combustibil.

Apoi, ar fi ideal ca termocentralele să treacă la Ministerul Economiei, care poate susține financiar retehnologizarea și modernizarea acestor uzine. De exemplu, în Iași, CET 1 ar putea fi preluată de Romgaz, întreprindere care a înregistrat profituri importante în anii trecuți.

De asemenea, pe plan local, CET-urile ar trebui să încheie cât mai repede convenții individuale de plată a energiei termice. Acestea ar permite simplificarea procedurilor de executare silită și de încasare a facturilor. Soluția CET de a sista apa caldă inclusiv pentru bunii- platnici nu a avut rezultatul scontat. Rău-platnicii tot nu și-au plătit facturile, în timp ce bun-platnicii au început să considere că a fi corect în relația cu statul nu le aduce nici un avantaj. Dimpotrivă.

Tocmai de aceea, e nevoie de soluții cât mai grabnice. Iarna bate la ușă!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Gheorghe Ialomițianu - declarație politică având titlul Standardele de cost între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Ialomițeanu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Gheorghe Ialomițianu:

Mulțumesc, doamna președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează: "Standardele de cost între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor".

Stimați colegi,

După 1989, s-au înregistrat creșteri foarte mari privind cheltuielile publice, atât la nivel central, cât și la nivel local, fără a se constata o eficiență în gestionarea banului public.

Instituțiile publice cu atribuțiuni de control nu au înregistrat rezultate semnificative în temperarea ordonatorilor de credite privind utilizarea în mod ineficient a surselor de finanțare din bugetul de stat.

Pentru creșterea eficienței utilizării banului public s-a decis, în cadrul Guvernului Boc, introducerea standardelor de cost. Acest lucru a fost acceptat și de reprezentanții administrației locale la întâlnirile cu membrii Guvernului Boc.

Standardele de cost reprezintă instrumente importante în raționalizarea cheltuielilor publice, asigurând o repartizare echitabilă a resurselor financiare între administrațiile publice, atât de la nivel central, cât și local.

Aplicarea standardelor de cost asigură funcționarea normală a instituțiilor publice, iar cetățenii din România vor fi tratați în mod egal de administrația publică, indiferent de zona în care locuiesc sau își desfășoară activitatea.

Totodată, prin standardele de cost se asigură eliminarea risipei banului public la nivelul instituțiilor publice. Deși decizia privind introducerea standardelor de cost a fost luată la nivelul Guvernului Boc, nu s-au făcut pași importanți în elaborarea acestor standarde.

Responsabilitatea elaborării standardelor de cost revine Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Administrației și Internelor.

Prin această declarație politică, vreau să semnalez celor două ministere că sunt în întârziere privind elaborarea standardelor de cost, deoarece, în această perioadă trebuie să se elaboreze bugetul de stat pe 2010.

Se știe că elaborarea bugetului de stat, în condiții de eficiență, nu se poate efectua fără a avea la bază standardele de cost.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Tudor Ciuhodaru - declarație politică intitulată Fiecare om este autorul propriei sale sănătăți sau boli;

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulțumesc, doamna președinte.

"Fiecare om este autorul propriei sale sănătăți sau boli" a spus Buddha.

Au trecut aproape 20 de ani de când puterea de decizie în România nu mai aparține unui singur om. În tot acest timp, bolnavului cronic, numit sistemul sanitar românesc, i s-a refuzat o minimă șansă de recuperare. Criza economică a acutizat suferința, aducând pacientul în pragul colapsului.

Constatăm că multiplele tentative de reformă au constituit tot atâtea eșecuri terapeutice.

Și unde am ajuns astăzi?

Alocăm cel mai mic procent din p.i.b. pentru sănătate, suntem pe primul loc la mortalitate infantilă, în timp ce suntem pe ultimul loc la cheltuieli publice pentru sănătate pe cap de locuitor, arătând de fapt ce preț mai punem pe viața unui român.

Avem cel mai mic număr de medici raportat la totalul populației, în condițiile în care, de ani de zile, ne confruntăm cu exodul acestora. Doar în acest an 3000 de medici au părăsit România, cu 30% mai mult decât în anul trecut.

Ca și cum aceste probleme nu ar fi de ajuns, există și disparități intra și interregionale privind accesul populației la sănătate.

Care este soluția?

Lansez la Iași Proiectul "Soluția sănătoasă", care își propune consultarea tuturor celor implicați, de la asociațiile pacienților, Colegiul medicilor, Ordinul asistenților, Direcția de Sănătate Publică, manageri de spitale, structuri sindicale și decidenți politici, în vederea stabilirii diagnosticului precis al principalelor probleme privind sănătatea ieșenilor, în vederea aplicării unei terapii eficiente, în funcție de prioritățile și posibilitățile locale.

Sper ca acest proiect să fie o tentativă reușită de resuscitare a sistemului sanitar ieșean. Și poate ca acest demers va fi util și altora în încercarea de a face mai mult bine celor ce i-au trimis aici.

Și nu uitați că putem fi autorii propriei noastre sănătăți sau boli.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Doinița-Mariana Chircu - declarație politică având titlul Cine se teme de reformarea statului în România?;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, în ordinea înscrierii pe listă, urmează doamna deputat Doinița Chircu.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Doinița-Mariana Chircu:

Mulțumesc.

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică poartă genericul: "Cine se teme de reformarea statului în România?".

Nu trebuie să ne fie teamă să afirmăm că la douăzeci de ani de la Revoluția română, statul român este în continuare slab, ineficient și permanent confruntat cu probleme structurale profunde.

S-a încercat de-a lungul perioadei postdecembriste doar o cosmetizare a problemelor sau rezolvarea unor efecte prin măsuri punctuale, fără ca cineva să aibă curajul de a recurge la o reformă profundă, din temelii a statului.

Cei care s-au temut de reforma statului au fost îngrijorați doar de prețul politic pe care-l vor plăti prin aplicarea unor măsuri ferme și a unor strategii de lungă durată a instituțiilor statului român.

Alții s-au temut că printr-un stat consolidat vor pierde privilegii, avantaje materiale și de putere, pe care statul slab le asigură în detrimentul cetățeanului român.

Este foarte greu să schimbi ceea ce nu funcționează la baza statului, pentru că rezistența grupurilor interesate este foarte mare.

Faptul că Guvernul Boc are curajul de a iniția un prim set de reforme, chiar în plină criză economică, face misiunea sa și mai dificilă, însă nu imposibilă.

Primii pași au fost deja demarați. Noile coduri - civil și penal - au fost deja adoptate, iar cele de procedură au intrat în faza finală de analiză.

Adoptarea unei legislații unitare în materie de salarizare a personalului bugetar, a Legii educației naționale, a reorganizării administrației publice centrale și a raționalizării cheltuielilor publice sunt, de asemenea, pași înainte realizați de Cabinetul Boc.

Stimați colegi,

Reforma statului nu se termină însă aici, iar Partidul Democrat Liberal este decis să meargă până la capăt. Știm cu toții că mai sunt încă multe de făcut.

În primul rând, să facem din descentralizare și guvernare locală o realitate tangibilă și cu beneficii pentru plătitorii de taxe. Apoi, deși sunt privite cu deosebit scepticism, atât raportul Comisiei prezidențiale pentru analiza regimului politic și constituțional, cât și propunerile organizațiilor nonguvernamentale de revizuire a legii fundamentale, aceste opțiuni trebuie dezbătute și coroborate cu rezultatele referendumului privind parlamentul unicameral și reducerea numărului de parlamentari.

Așadar, reforma statului este departe de a se fi încheiat, iar succesul ei depinde de buna-credință a tuturor oamenilor politici implicați atât în actul de guvernare, cât și în opoziția politică parlamentară.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Cătălin Cherecheș - Despre politici de incluziune socială a rromilor;

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheș.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am intitulat declarația mea politică: "Despre politici de incluziune socială a rromilor".

Doamnelor și domnilor colegi,

Auzim tot mai des: "Ce bine ne-ar fi fără rromi"! Ar fi mai liniște, mai curat, străzile sau cartierele în care locuiesc aceștia n-ar mai avea renumele de "țigănie".

Cunosc o mulțime de oameni care gândesc așa, dar realitatea ne arată că îi avem și trebuie să facem ceva pentru ei. Mai ales să-i implicăm, să-i atragem spre muncă, nu spre cerșit, spre curățenie, nu spre mizerie, spre ordine, nu spre furturi, crime sau violuri.

Sunt multe zone în România, nu face excepție nici Maramureșul - de unde vin eu - unde locuiesc mari comunități de rromi, care sunt departe de a fi compatibile cu secolul în care trăim. Lipsesc locuințele sociale, infrastructura e slab dezvoltată, curățenia nu există, spiritul civic e scăzut. Deși se derulează proiecte și programe pentru rromi, consilierea și asistența lor lasă de dorit.

De aceea, în demersurile mele, în Colegiul nr. 2 Baia Mare Est, insist pe realizarea de proiecte sustenabile, desfășurarea unor activități de conștientizare, pe dezvoltarea rețelelor de asistență socială în cartierele cu populație rromă numeroasă.

Trebuie create condiții pentru a favoriza accesul rromilor la asistență socială, întrucât mulți dintre ei nu lucrează și nu cotizează la asigurările de sănătate. De aici, sunt multe impedimente la medicii de familie, la spitale, la procurarea de medicamente. Ca să nu spun că lipsa de curățenie îi face și mai vulnerabili în fața bolilor.

Deși există grădinițe și școli pentru ei, mulți copii nu frecventează școala, mărind numărul populației analfabete.

Doamnelor și domnilor colegi,

Ca să putem vorbi despre incluziune socială este nevoie de un cadru legislativ care să ducă la creșterea nivelului de informare a cetățenilor de etnie rromă cu privire la specificul pieței de muncă; îmbunătățirea accesului grupului-țintă la servicii specializate de consiliere, mediere și evaluare a competențelor; creșterea nivelului de implicare a organizațiilor nonguvernamentale și a structurilor guvernamentale specifice.

La o întâlnire cu populația rromă din Baia Mare, am propus două teme pentru proiecte care să-i ajute: "Școala - o șansă în plus pentru incluziunea socială a rromilor" și "Curățenia - un pas spre incluziunea socială a rromilor".

Am mai propus observatori urbani pe cartiere, care să contribuie la identificarea celor care nu au acte de naștere sau de domiciliu, să vadă nevoile punctuale de dezvoltare, la o participare mai bună din partea rromilor, la monitorizarea punctuală și transparentă a indicatorilor de dezvoltare urbană.

Cred că sunt soluții viabile. Altfel, o să vorbim tot mai des despre cât de recalcitranți sunt la tentativele celor care vor să-i educe, să-i civilizeze, să facă ceva pentru diminuarea hoției, a mizeriei și a neimplicării lor.

Să vedem și să acceptăm că, de cele mai multe ori rromii sunt discriminați, sunt priviți fără cea mai mică înțelegere, uneori cu ură, alteori cu dispreț.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Cornel Ghiță - declarație politică privind lipsa normelor metodologice pentru a putea fi aplicate modificările aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr.148/2006;

Continuăm tot cu Grupul parlamentar al PD-L.

Invit la microfon pe domnul deputat Cornel Ghiță.

 

Domnul Cornel Ghiță:

Bună dimineața!

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi privește lipsa normelor metodologice pentru a putea fi aplicate modificările aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr.148/2006privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Ca membru în Comisia pentru muncă și protecție socială m-am bucurat să văd înMonitorul Oficial nr.403/15.06.2009, publicarea celor două acte normative ce modifică substanțial Ordonanța privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului: acordarea, începând cu al doilea copil născut, a sumei de 600 lei, cât și acordarea pentru mamele ce urmează cursurile, la zi, preuniversitare și universitare a indemnizației pentru creșterea copilului. Dar ca deputat ales uninominal de către oamenii simpli din circumscripția în care am candidat, cât și ca simplu cetățean, mă văd nevoit să îmi arăt dezamăgirea că până la sfârșitul lunii septembrie, după atâtea luni de la publicarea celor două acte normative în Monitorul Oficial, față de faptul că Ministerul Muncii nu a publicat normele metodologice de aplicare a acestor prevederi.

Este regretabil că birocrația se naște direct la Minister, în speță în cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, și până la cetățeanul de rând se amplifică considerabil.

Stimați colegi,

Pe această cale, cer insistent Ministerului Muncii să publice de urgență aceste norme metodologice, care au fost deja elaborate și aprobate în ședința din 09.09.2009, din informațiile pe care le am, pentru ca dispozițiile legale cuprinse în cele două acte normative să fie aplicabile.

Deși cunosc faptul că o dată publicate în Monitorul Oficial ele pot fi aplicate, oamenii se lovesc în aplicabilitate de lipsa normelor metodologice și astfel iau naștere foarte multe neînțelegeri.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Cristian Rizea - declarație politică intitulată Coaliția unui singur om - Traian Băsescu;

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Cristian Rizea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Cristian Rizea:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Coaliția unui singur om - Traian Băsescu".

Doamnelor și domnilor deputați,

Evenimentele de ieri, 28 septembrie 2009, sunt dovada clară a modului în care PD-L înțelege un comportament de coaliție.

Coaliția presupune un parteneriat, un acord comun și, înainte de toate o colaborare, și nu știu ce alt sinonim să mai găsesc pentru a fi înțeles de premierul Emil Boc sau de Traian Băsescu, cel care trage sforile în această coaliție.

Cred că ceea ce s-a întâmplat ieri poate fi sintetizat pe două paliere: pe de o parte, suprapunerea unei crize politice peste criza economică, prin forțarea Partidului Social Democrat de a rupe Protocolul de guvernare; și, pe de altă parte, dorința de a deține controlul asupra scrutinului electoral, fraudarea fiind singura cale prin care Traian Băsescu mai poate câștiga un mandat de președinte.

Dan Nica nu este ministrul care a generat creșterea ratei infracționalității, așa cum își motivează Emil Boc acțiunea de demitere, ci este ministrul care incomodează, care nu a închis ochii la fraudele de la alegerile pentru Parlamentul European și, datorită căruia, dosarele celor care au votat de mai mult ori, se află acum la Parchet, și nu sunt rătăcite cu intenție prin vreun birou cu cheie PD-L.

Înțeleg că în viziunea domnului Băsescu, bugetele de la Ministerul Tineretului și Sportului, cât și cel de la Ministerul Turismului sunt mult mai bine gestionate, atât timp cât sunt direcționate spre campaniile electorale, cum a fost cazul EBA; ceea ce mă îngrijorează, însă, este că președintele țării vrea acum să folosească Ministerul de Interne pe post de paravan pentru scurgerea de fonduri publice în campania sa electorală.

Știm că acest guvern a fost încă de la început patronat de Traian Băsescu și am consimțit să participăm, sperând că, în contextul crizei economice, va prima chiar și pentru Traian Băsescu interesul național.

Ceea ce s-a întâmplat ieri atestă faptul că în cazul domniei sale nu poate fi vorba de o Coaliție pentru România, ci doar de o tiranie despotică în propriul folos.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ion Tabugan - declarație politică având titlul Criza puterii judecătorești;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, dacă sunt colegi care doresc să-și susțină declarația?

În ordinea înscrisă pe listă: Mircea Irimescu, Mihai Lupu, Emil Bostan, Mihăiță Calimente nu sunt prezenți; Cristian Burlacu, Bogdan Radu Țîmpău.

Cine dorește de la PNL să citească? Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul, și vă rog să vă și prezentați.

 

Domnul Ion Tabugan:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică se referă la situația judecătorilor, cu toate că ieri ei au renunțat la protestul general.

Totuși, dau citire declarației politice.

Doresc să vă aduc la cunoștință propriul punct de vedere cu privire la situația existentă în sistemul judiciar la momentul actual.

Conform Constituției, justiția reprezintă una dintre cele trei puteri în stat, și aceasta trebuie să fie independentă și imparțială. O condiție de bază pentru îndeplinirea acestor principii ale statului de drept, la care se adaugă eficiența și credibilitatea puterii judecătorești, este motivarea magistraților, în special din punct de vedere financiar.

Din păcate, asistăm cu uimire de câteva săptămâni la criza îngrijorătoare care se petrece în rândul magistraților.

Din punctul meu de vedere, pot spune că aceasta afectează grav punerea în aplicare a regulilor de drept și funcționarea societății în ansamblu, provocând panică și confuzie în rândul angajaților din sistemul judiciar, împiedicându-i pe aceștia să-și onoreze cu responsabilitate atribuțiile ce le revin în vederea stabilirii adevărului legal.

Conform Proiectului de Lege pentru salarizarea personalului bugetar din fonduri publice, salariile magistraților sunt drastic diminuate. Acest lucru a dat naștere la o stare de nemulțumire care aduce atingere statutului imparțial pe care îl are Justiția, având în vedere privațiunile prevăzute în Legea fundamentală a statului, ce apasă pe umerii magistraților.

Dacă la momentul actual ne plângem că există corupție în sistem, deși se dorește eradicarea acesteia, prin măsurile pe care actualul Executiv le adoptă, este dovedit contrariul acestui deziderat și, mai mult decât atât, putem asista chiar la o agravare a acestui fenomen negativ.

Consider că protestul magistraților are la bază argumente solide de nivel european și că, fără o remunerație adecvată, nu poate fi asigurată independența Justiției.

În sprijinul acestei afirmații vă aduc în vedere o prevedere din Recomandarea R(94)/12 privind independența, eficiența și rolul judecătorilor, adoptată de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei, care precizează că "Mandatul judecătorilor și remunerația vor fi garantate prin lege".

Totodată, Rezoluția nr.40/32/22.XII.1985 și nr. 40/146/13.XII.1985, prin care sunt validate principiile fundamentale privind independența justiției, adoptate de Congresul al VII-lea al Națiunilor Unite și validate de Adunarea Generală ONU, prevăd că unul dintre principalii factori care stau la baza independenței justiției este remunerația.

De ce reforma justiției este încă o temă de dezbatere, în vreme ce justiția rămâne nefuncțională pentru justițiabili?

Ajung să cred că poate reforma în justiție și respectarea principiului separației puterilor în stat nu sunt dorite de către cei care reprezintă la momentul actual puterea în România.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat Ion Tabugan, din partea Grupului parlamentar al PNL.

 
Mircea Grosaru - declarație politică intitulată Pensiile și pulsul națiunii;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Grosaru, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mircea Grosaru:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o: "Pensiile și pulsul națiunii".

Încă din anii trecuți, indiferent cine a fost la guvernarea țării, a promis și au încercat să "reașeze" pensiile în România, nu numai pentru că existau mari discrepanțe între cuantumul acestora pentru diverse categorii profesionale sau pentru că unii beneficiau și alții nu, de pensii suplimentare care rotunjeau veniturile unora, în dauna altora.

Această teză revine în actualitate de obicei la începutul fiecărei guvernări și este ținută în "stand-by" până aproape de sfârșitul mandatului, când formațiunile politice se pregătesc pentru un nou mandat de deputat, senator, ministru sau președinte al unei autorități de stat.

După modul în care politicienii știu să rezolve problemele pensionarilor, acești "soldăței" ascultători în alegeri, rezultatele se vor reflecta prin procente la vot și creșteri în sondaje, însă este greu de anticipat ce se va întâmpla cu destinele lor acum, în perioada în care România împrumută bani de la Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială pentru pensii și salarii.

Putem merge așa în continuare ?

Nu pot crede nicicum că situația pensionarilor se va rezolva curând.

Nu pot înțelege, în același timp, de ce li se tot promit acestor oameni care au muncit o viață, lucruri care nu se vor realiza niciodată?

Promisiunile politicienilor puterii au atins cote alarmante.

Toată clasa politică suferă din aceleași motive, iar cotele neîncrederii cresc în ritm alarmant, în defavoarea oamenilor politici, care, în loc să gândească strategii reale ale dezvoltării României din patru în patru ani, vin în fața electoratului și promit ceea ce nici ei nu cred că se poate realiza, sau încearcă, prin diverse mici "servicii", să cumpere pe încă patru ani bunăvoința celor care, uitându-se pe liste, nu au alte variante, nici mai bune și nici mai sigure.

Așadar, vor vota la fel!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Samoil Vîlcu - declarație politică cu tema Râmnicu Vâlcea are unul dintre cele mai moderne teatre din România;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, în ordinea înscrierii pe listă, invit la microfon pe domnul deputat Ioan Holdiș, dacă este în sală? Nu este.

Ioan-Nelu Botiș nu este.

Dan-Radu Zătreanu nu este prezent.

Daniel-Ionuț Bărbulescu nu este.

Samoil Vîlcu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Samoil Vîlcu:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se referă la "Râmnicu Vâlcea are unul dintre cele mai moderne teatre din România"

Doamnelor și domnilor deputați,

Teatrul "Anton Pann" a fost înființat, ca instituție profesionistă, în mai 1990 prin decizia Prefecturii Vâlcea, această instituție de cultură continuând o tradiție teatrală locală de peste 100 de ani. Teatrul popular din Râmnicu Vâlcea a fost în anii 1960-1980, unul din teatrele de amatori cele mai valoroase din țară, fiind răsplătit cu numeroase premii naționale și internaționale.

După 1990, la Teatrul "Anton Pann" au fost puse în scenă piese de teatru de regizori cu renume internațional. Constat, cu bucurie, că tot mai multă lume conștientizează importanța teatrului în viața noastră.

Educarea sufletului este foarte importantă, iar la deschiderea Teatrului "Anton Pann" am observat prezența a foarte mulți tineri, iar acest lucru nu poate decât să mă bucure. Eforturile financiare făcute pentru realizarea acestui edificiu sunt astfel răsplătite prin prezența unui public numeros, atras de ideea de teatru.

Deci prin teatru, din punctul meu de vedere, se reunesc toate "sclipirile" oamenilor, în truda acestora de a înțelege viața, cu toate formele ei de manifestare. Acesta este un mod de exprimare a sentimentelor încercate de oameni: admirația, revolta, frica, mândria, ura, dragostea și orice sentiment dat să fie simțit. Cred ca avem nevoie de cultură pentru a fi superiori din punct de vedere spiritual. Adevărata iubire pentru cultură reiese din efortul fiecăruia de a restaura creațiile peste care timpul a trecut fără milă, și-a lăsat nemiloasa amprentă: degradarea. Astfel, devii un om mai bun, încrezător în puterile poporului tău. Arta înnobilează, și poate deveni un ghid în vârtejul vieții. Arta ne ajută să uităm timpul și ne dă posibilitatea să transmitem printr-o cercetare profundă ceea ce este condiția umană. De aceea, teatrul este important în viața unei comunități, iar la Râmnicu Vâlcea avem un public iubitor de teatru, iar noul sediu al Teatrului "Anton Pann" va oferi probabil prilejul punerii în scenă a unor spectacole remarcabile.

Având în vedere toate acestea, dar și faptul că Râmnicu Vâlcea este unul dintre cele mai frumoase orașe din România, vă invit, dragi colegi, să veniți la Teatrul "Anton Pann" din Râmnicu Vâlcea.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumim și noi, domnule deputat.

 
Vasile Popeangă - declarație politică intitulată Dezincriminarea consumului de droguri și legalizarea prostituției, măsuri de reformare a statului;

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, în ordinea înscrierii pe listă, domnul deputat Mihai Cristian Apostolache. Nu este în sală.

Doamna Lucreția Roșca. Nu este în sală.

Domnul Marian Neacșu. Nu este în sală.

Domnul deputat Vasile Popeangă.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Vasile Popeangă:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează "Dezincriminarea consumului de droguri și legalizarea prostituției, măsuri de reformare a statului".

Multe reforme au fost pe aceste meleaguri, de-a lungul timpului...

Burebista a dat foc viilor, pentru că, încă de acum 2000 de ani, strămoșii noștri ajunseseră la înțeleapta concluzie că păhărelul de vin, umplut des și dus la gură cu frecvență mărită, este un pericol pentru societate, fie ea chiar și sclavagistă.

Vlad Țepeș a reformat pedepsele, întrucât simpla moarte prin decapitare nu mai înfricoșa pe nimeni, și a introdus efectul psihologic în prevenirea fărădelegilor - tragerea în țeapă.

Ștefan cel Mare, pe o stâncă neagră, într-un vechi castel, visa că o să vină un an de grație în care un alt ins mic de stat, mare la sfat (peste 70% susținere), dintr-un alt castel, dar prevăzut cu cucuvea, va reforma statul din temelii, legalizând prostituția și drogurile, respectându-și, astfel, promisiunea cu țepele (din Piața Victoriei).

Mihai Viteazul s-a considerat că a legat țăranii de glie, însă reforma sa a avut ca efect dezvoltarea societății rurale și economiei.

Cuza a introdus sistemul metric în România, ceea ce a stimulat comerțul, cu rezultate benefice asupra economiei.

Dar reforme mai dihai ca regimul portocaliu, nici Confucius, fuzionat cu Lao Tzî, Francis Bacon, Aristotel și Einstein n-ar fi reușit să gândească!

Iată că veni, la vreme de restriște și alegeri tomnatice, năstrușnica Comisie prezidențială pentru analiza riscurilor sociale și demografice din România care, din puțul gândirii zonei prezidențiale, născocit-a două "reforme" ce-au făcut părul vâlvoi oricărui român de bun-simț și cu frică-n Dumnezeu: dezincriminarea consumului de droguri ușoare și legalizarea prostituției și, bineînțeles, impozitarea lor.

Rău a ajuns biata noastră țară dacă însuși cârmaciul său - chiar el tată de fete - propune impozit pe sex și încurajează terciuirea creierelor cu droguri conținând și t.v.a.! Nu erau destule efectele dezastruoase ale discursurilor prezidențiale, în urma cărora cetățenii normali ajung să caute prin casă diverse obiecte și metode care să le pună capăt suferințelor. Acum trebuie să fericească părinții și cu grijile ca ai lor copii să nu năvălească pe bordeluri și marijuana.

Să înțelegem că poporul român trebuie să priceapă că astea sunt singurele preocupări ale Cotrocenilor? Că am scăpat de criză? Că am scăpat de corupție? Că avem justiția perfectă? Că avem autostrăzile cele mai mari și cele mai multe din lume? Că venea Michael Jackson să se opereze estetic în spitalele românești? Că stârnim invidia mondială prin calitatea turismului românesc? Că am revoluționat economia mondială? Se vrea, la Cotroceni, dezincriminarea consumului de droguri și legalizarea prostituției, dar se urăsc meditațiile elevilor și doctorii.

Cei care sunt de acord cu bordelurile să își închipuie, fie doar și pentru o clipă, că poate fiica lor va lucra mâine acolo. Sau că fiul lor își va cântări porția de droguri în fiecare zi. V-ar plăcea să fiți într-o mașină condusă de cineva drogat, chiar și cu droguri ușoare?

Însă, ce mai putem cere celui care poate crede că în "baileo" (periferia, în pronunția prezidențială) Parisului se pot scoate "amigdalitele" și "apendicitele"? Poate doar să elibereze scaunul prezidențial, ca să vină acolo un om competent, cu dragoste de țară și cu capul pe umeri.

Ce lucruri trec însă neobservate, chiar și pentru "specialiștii" Cotrocenilor?

Drogurile "ușoare" la liber nu pot avea ca răspuns real și imediat decât o creștere a consumului lor. Ușoare sau nu. Azi ușoare, mâine ușoare, poimâine poate că-mi trebuie ceva mai tare... Și cum nu se poate injecta intravenos o rangă ori o nicovală, va trebui să ne mulțumim cu injectarea de heroină. Poate că dacă "specialiștii prezidențiali" se mai gândesc puțin, dezincriminează și consumul de droguri tari. Motivul? Au prețuri mai mari, deci accizele, taxele și impozitele pot fi un venit și mai substanțial la bugetul statului, din care - nu-i așa? - poate fi tăiată o halcă și mai zdravănă pentru tineret, turism...

Prostituția - "da", reforma învățământului - "nu"! Sub această deviză, tinerii din România vor merge la vot cu elan de "oranjadă". Cât mai multe prostituate, câștiguri cât mai lesnicioase și degradarea umană a femeii cât mai accentuată. Și putem să fim mândri că suntem români, iar femeia se poate bucura că, în sfârșit, a fost promovată. Ce-or să spună fetele de la o casă de toleranță din România peste un an? "Sunt mândră că patria mea, cu esențiala contribuție a președintelui cu privire piezișă și a soldaților săi, m-a ajutat să devin o prostituată toxicomană". Sau poate doamnei Udrea i-o fi venit și ideea "turismului sexual", practicat în unele țări. Ori poate drogurile ușoare vor veni cu containerele, pe vapor, aduse de flote comerciale străine, pentru că flota românească s-a volatilizat.

Insă, doar prostituția și drogurile nu sunt suficient de "tari" pentru poporul nostru. S-a legalizat homosexualitatea, deși încă nu s-a impozitat. S-ar mai putea legaliza și pedofilia, zoofilia, vânzarea propriilor copii, adulterul... Bineînțeles, toate taxate, pentru că trebuie promovat turismul. Poate chiar ar trebui să se gândească și inutilitatea Codului penal, că și-așa magistrații sunt în grevă. Alte economii la bugetul statului...!

Adevărata reformă din România se va întâmpla, însă, după alegerile prezidențiale, când atât actualul președinte, cât și soldații săi, vor fi dați la "reforma" istoriei. Până atunci, români, drogați-vă și prostituați-vă bine!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Irimescu - declarație politică cu titlul Nevoia de morală și memorie;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Irimescu:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Bună dimineața!

Declarație mea politică se intitulează "Nevoia de morală și memorie".

Stimați colegi,

Susțineam în declarația mea politică de săptămâna trecută nevoia de solidaritate care se resimte în cadrul activității deliberative din Camera Deputaților. Pe lângă aceasta, sânt convins că - deși încă demult unii susțin că morala nu este necesară în politică -, o purificare, o întărire din perspectivă morală a nivelului dezbaterilor din Camera inferioară a Parlamentului României ar fi foarte utilă calității muncii pe care o depunem. Și mă grăbesc să adaug că la fel de necesară ar fi și demonstrarea în cadrul dezbaterilor aceluiași for legislativ a faptului că domnii deputați cunosc istoria țării noastre, întâmplările prin care a trecut acest popor de-a lungul timpului și-și însușesc în mod critic faptele trecutului nostru.

Pe de o parte, cele mai multe dintre abordările de astăzi din cadrul discuțiilor parlamentare specifice din cadrul Camerei se fac ca și cum ar fi vorba despre lucruri absolut noi, unicate cu care ne fericește pronia cerească numai pe noi. Este limpede pentru oricine că în realitate nu este nici pe departe așa și că volumul de experiență adunat în decursul timpului atât istoria noastră, cât și a altor popoare, ar fi un capital de experiență și înțelepciune foarte folositor dezvoltării normale a societății românești. Pe scurt spus: n-ar fi cazul să inventăm roata atât de des pe cât o facem noi acum. De foarte multe ori ar trebui doar să adaptăm sau chiar să copiem acte normative care s-au dovedit a fi foarte utile prin alte părți.

Pe de altă parte, nu de puține ori suntem în situația de a repeta greșeli din trecutul nostru recent sau mai îndepărtat. Însănătoșirea morală a vieții publice românești ar avea mult mai multe șanse să se petreacă dacă chiar Parlamentul României ar oferi un model de urmat. Ar fi de subliniat și unele exemple din domenii practice. De exemplu situația de criză economică în care ne aflăm, în care ar fi benefică analiza unor situații similare cu care s-a confruntat țara noastră în secolul trecut. Și în domeniul fiscal țara noastră are un prețios capital de experiență care n-ar trebui neglijat.

Nu în ultimul rând, derapajele morale de care sunt acuzați în presă și în discuțiile curente dintre români unii dintre aleșii națiunii poate n-ar mai avea loc dacă fapte și personaje negative ale trecutului nostru ar fi cunoscute, judecate și criticate public așa cum s-ar cuveni. Efecte ale unor năravuri și moravuri malefice societății noastre ar avea șansa de a fi diminuate sau chiar eliminate dacă s-ar face recurs mai des la valorile trecutului. Chiar condamnarea unor regimuri politice și a doctrinelor care ne-au adus imense prejudicii se face la noi mai mult formal, fără urmări practice în activitatea noastră.

Pentru a ilustra cele spuse mai sus vin cu un exemplu concret petrecut chiar săptămâna trecută. O prestigioasă revistă culturală din București ne semnalează situația în care a ajuns revista "Memoria", publicație care de douăzeci de ani se străduiește să aducă în viața publică a României lecția trecutului recent și morala de care avem acum atâta nevoie. Revista nu mai poate apărea pentru că i s-a tăiat întreaga subvenție de care beneficia din partea statului prin Administrația Fondului Cultural Național. Este criză și s-a găsit de cuviință să se suprime anume această publicație. Degeaba insistă redacția revistei asupra necesității apariției ei, cei îndrituiți să decidă consideră "că este destul: nu ne mai trebuie trecut, nu ne mai trebuie amintirea suferințelor, a jertfelor și a eroismului, nu ne mai trebuie memorie" (fragment din comunicatul de presă al redacției revistei).

Trist moment. Nu-mi mai rămâne decât să declar că subscriu total ideii susținute de revista "România literară" care a luat și ea atitudine în această chestiune. "Refuzarea cererii de finanțare a revistei "Memoria" reprezintă ceva mult mai grav decât un accident într-o activitate funcționărească sau un capriciu al unor evaluatori, și anume un atentat la conștiința societății românești, o complicitate cu cei care acționează pentru mancurtizarea ei."

Poate aude cineva și atunci mai putem spera.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Aledin Amet - intervenție cu tema Împliniri ale Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Amet Aledin.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineața!

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Împliniri ale Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România".

În perioada 25-27 septembrie a.c., s-a desfășurat la Constanța cea de a 15-a ediție a Festivalului internațional al dansului, cântecului și portului popular turco-tătar.

Acest eveniment a devenit deja o tradiție, fiind, indiscutabil, un mod generos de a promova valori spirituale într-un cadru la fel de generos.

Și în acest an au fost prezente ansamblurile folclorice ale Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, dar și ansambluri folclorice din țări, precum Turcia, Bulgaria, Ucraina, Crimeea.

Dimensiunea culturală asigură continuitatea istorică, iar tot ceea ce înseamnă manifestare artistică este de remarcat. Iată de ce calitatea festivalului a fost apreciată, subiectivismul neputând fi invocat.

S-a reușit o acțiune deosebită tocmai pentru că a existat abnegație și sprijin din partea multor conaționali.

Organizarea unor evenimente culturale, simpozioane istorice, seminarii în limba maternă, de mai multe ori în cursul unui an, nu trebuie să fie un lux, ci o obișnuință.

Într-o altă ordine de idei, săptămâna următoare va avea loc inaugurarea oficială a noului sediu al Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România. Clădirea, situată în municipiul Constanța, va adăposti redacțiile celor trei publicații ("Karadeniz"- "Marea Neagră", "Caș"-"Tânărul", "Kadînlar Dunyasi"-"Lumea Doamnelor"), o sală de spectacole, precum și birouri ale administrației. Este o realizare de care comunitatea noastră avea nevoie. Am reușit să construim, inclusiv în zona spirituală, într-o perioadă, din perspectivă economică, deloc favorabilă.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Petru Călian - declarație politică intitulată Actori în politica românească;

Invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația politică de astăzi are titlul "Actori în politica românească".

Stimați colegi,

Mă declar indignat de scandalurile nesfârșite de pe scena politică românească. Întreaga activitate a multor politicieni se bazează strict pe ieșiri în mass-media, atribuțiile mandatului reprezentând doar o anexă a fișei postului. Demagogie, ipocrizie, intoxicație, figurație și iresponsabilitate sunt atributele unei caracterizări fidele a dramaturgiei politice românești. Iar de la superficialitatea până la necompetitivitate nu-i decât un pas.

Teatrul politic românesc, cu actori înflăcărați, arde de zeci de ani încoace. Protagoniștii au arta jocului în sânge și un preț cu care pot fi cumpărați. În ultimii 10 ani s-au vehiculat epitete, calificative, etichete precum Cucuveaua de la Cotroceni, Felix Motanul, Muc cel Mic, broscoi, oligofren, bunicuță, ouă de Cornu, almanahe, sexy buzoianca, goăgle, prostănac. O serie de vorbe, clișee și talente artistice de care dau dovadă nu scriitorii români, ci politicienii autohtoni.

Un exemplu recent se regăsește în cuvintele metaforice ale moțiunii. Cei care au compus versurile s-au declarat a fi mai buni pentru literatură și nu pentru politică. Vorbe dure pentru o realitate tristă. Vorbe fără conținut, ambalate în promisiuni electorale țipătoare. Mostre de demagogie, ipocrizie și iresponsabilitate politică. Oare de ce îi place politicianului să se ocupe cu orice altceva decât cu sarcinile pe care le-a primit la învestire?

Focusarea atenției pe proiecte este des perturbată de gustul dulce acrișor al vieții de persoană publică. Actorii politici se încăpățânează în a-și exploata imaginea publică, în atragerea de electorat, și uită de fapt care îi este rolul în societatea românească. A fost ales pentru a face ceva concret și nu pentru a-și da cu părerea pe la televizor pe anumite subiecte care nu țin de îndatoririle sale politice.

Un prost obicei, moștenit de pe vremea comuniștilor, este acela când, o mașină, un subansamblu, dă semne de "oboseală" dar se continuă treaba cu el, până "pică', nu mai poate fi reparat, aceasta repercutându-se în proasta calitate a produsului.

Învinuiri, scandaluri și tensiuni la tot colțul. O lipsă de respect față de electoratul plin de probleme.

Dacă se întreabă cineva de ce scade încrederea în instituțiile politice recomand o lectură destul de interesantă a unui articol scris de Shaun Bowler and Jeffrey A. Karp intitulat "Politicieni, scandaluri și încrederea în Guvern". Studiul analizează rolul pe care scandalurile politice le joacă în erodarea opiniei asupra guvernului și a instituțiilor politice în general. Autorii studiului susțin că atitudinile cetățenilor față de instituțiile politice sunt influențate de comportamentul politicienilor.

Câte scandaluri au fost regizate pentru a decredibiliza instituțiile politice? Câte scandaluri au fost întreținute de mass-media și politicieni? Așa că nu trebuie să ne mire fragilitatea democrației românești care de douăzeci de ani nu reușește să-și întărească instituțiile.

Diversele scandaluri generate în rândul membrilor guvernului: Decebal Traian Remeș și răzbunarea nemiloasă a caltaboșului; suspendarea lui Teodor Atanasiu prin acțiunea actualei colege de partid Adriana Săftoiu; întregul scandal mediatic cu Loganurile ministrului Cristian David, înregistrarea membrilor Comisiei Udrea; "Afacerea" Mircea Băsescu.

Oare când vom putea spune că, într-adevăr, în țara noastră se face politica așa cum ar trebui sa se facă? Orice pădure are uscăciunile ei, iar în România o parte prea mare din clasa politică își dă doctoratul în marketing, și nu în politologie.

Trist, pentru că politica întotdeauna a avut un rol important într-o societate, însă politica zilelor noastre ține prima pagină a... ziarelor de scandal și nu a ziarelor de specialitate.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Marian Neacșu - declarație politică: Ultima păcăleală a lui Traian Băsescu;

Din partea Grupului parlamentar PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Marian Neacșu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Marian Neacșu:

Vă mulțumesc frumos, doamna președinte.

Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Ultima păcăleală a lui Traian Băsescu". Și trebuie să recunosc că, la data la care am conceput acest material și am ales titlul, nu știam că va deveni penultima și că va face parte dintr-un lung șir, probabil.

Probabil că, de la înălțimea foișoarelor palatului Cotroceni, România se vede tare mică și îndepărtată. România reală, țara aceea frumoasă și bogată, așa cum învățam la lecțiile de istorie ori în versurile unor poeți "mai patrioți" - ar spune președintele Băsescu, decât intelectualii și tinerii de astăzi.

Dacă nu așa ar sta lucrurile, am avea serioase probleme în a înțelege ultima dintre găselnițele domnului (încă) președinte.

Domnul Băsescu propune modificarea Constituției, argumentând că ar fi mai ieftin ca Parlamentul țării să aibă o singură Cameră, cu 300 de reprezentanți. Cel de-al doilea argument al dumnealui este că, pe această cale, s-ar reduce corupția.

Declar deschis că sunt de acord cu o parte din propunerea președintelui. Dincolo de o continuă demonetizare și chiar o damnare a instituției fundamentale a democrației (parcă sună puțin emfatic) - Parlamentul, nu pot să nu remarc cu aceeași onestitate pe care am cărat-o după mine toată viața (și uneori și ea pe mine), că ne mai și merităm soarta. Că, în mod sigur, se poate lucra mai eficient cu un număr mai redus de parlamentari. Și, evident, dublat de o diminuare corespunzătoare a personalului administrativ al Parlamentului. Însă, a face din asta cea mai importantă problemă a nației și de rezolvarea căreia depinde, în mod fundamental, destinul fiecărui roman, dacă nu ar fi o glumă proastă, aproape că ar fi una bună. Și aș face lobby pentru această propunere, dacă argumentele prezentate ar fi cele reale.

Primul argument al președintelui Băsescu este o prostie care sare în ochi, pentru că economia care s-ar realiza la buget este infimă, comparativ cu nevoile existente și cu dimensiunea produsului intern brut.

Unii s-au grăbit și au calculat că statul ar economisi 36 de milioane de euro în fiecare an. Ce se poate face cu 36 de milioane de euro? Cu siguranță, afaceriștii care îl finanțează pe domnul Băsescu asfaltează cu acești bani doi-trei kilometri de drum (despre autostrăzi mai la vară). Nu mai spun că domnul Berceanu - ministrul transporturilor și colegul domnului Băsescu - a avut în ultimii ani acces la fonduri de sute de milioane de euro, dar nu a reușit să facă măcar zece kilometri de autostradă. Mă întreb câte milioane de euro au tocat doamnele Udrea și Ridzi, protejatele domnului Băsescu, pentru care acesta a dat ordin să se înființeze două ministere.

Cum uită domnul președinte că numai bugetul Ministerului Turismului este aproape cât bugetele reunite ale celor două Camere? întrebarea este evident retorică. Amnezia selectivă este una dintre calitățile cu care domnia sa ne-a obișnuit de-a lungul vremii.

În Europa, există țări care o duc foarte bine cu un Parlament unicameral, precum și țări prospere care au Parlament bicameral. Cel mai vechi Parlament din Europa, cel britanic, are două camere.

Nu cu mulți ani în urmă, unul dintre fervenții susținători ai bicameralismului era însuși domnul prim-ministru Emil Boc, președintele PD-L. Este drept că atunci nu era nici premier și nici președinte de partid. Cum nici domnul Băsescu nu era președinte de țară. Și parafrazând butada nostalgicilor, atunci era mai bine. Poate pentru dânșii nu, dar pentru noi toți ceilalți români cu siguranță că da.

De aceea se impune concluzia că România s-ar simți mai bine, ar economisi mult mai mult, dacă ar pleca de la conducere domnul Băsescu și ai lui. Și poate că, într-un exces de patetism, domnul Președinte ne va propune zilele următoare un referendum și pentru desființarea instituției prezidențiale. Economiile ar fi cu adevărat consistente, iar eficiența comparabilă. Și poate îl programează pentru 6 decembrie. Să fie primit și pentru turul doi, nu ?

Al doilea argument al lui Președintelui are un caracter jignitor și generalizator: mai puțini parlamentari - mai puțină corupție! Cred că mai degrabă ar fi mai ușor de controlat și de șantajat, cum i-ar plăcea dumnealui. Eu, Marian Neacșu, deputat în Colegiul nr. 2 Ialomița, nu sunt corupt și sunt convins că la fel sunt mai toți colegii noștri. Jignirea adusă de domnul Băsescu membrilor Parlamentului este o jignire și pentru zeci de mii de cetățeni cinstiți din județul Ialomița, care au avut încredere în mine, care m-au votat și pe care eu îi reprezint. Și pentru milioanele de români care au acordat încredere celorlalți colegi. Ar trebui, poate, să îl chem pe domnul președinte în judecată pentru mizeria proferată la adresa mea și ar putea fi un interesant exercițiu comun al celor care, ca și mine, se simt profund calomniați de afirmațiile stupide ale domnului Băsescu. Dar poate că ar fi nedemn de ținuta unui parlamentar care încă mai crede în posibilitatea schimbării clasei politice. Mai ales dacă acest lucru se va petrece prin trimiterea la locul său, în afara istoriei, a acestui personaj care nu a reușit niciodată să fie și președintele meu. În ansamblul ei, toată agresivitatea aceasta manifestată de Traian Băsescu îmi pare foarte cunoscută.

Istoria ne demonstrează că, în momentele de criză, o tânără republică ca a noastră poate cădea victimă atacurilor venite din partea partidelor populiste. În urmă cu 76 de ani, Adolf Hitler a câștigat puterea într-un moment în care Germania traversa o puternică criză politică și economică - adică exact tipul de împrejurări în care ne aflăm noi acum. Asumându-și rolul de "salvator al patriei", dementul Hitler, care devenise șef al statului după alegeri, a obținut cu sprijinul partidului său, care era majoritar în legislativul țării, eliminarea prerogativelor Parlamentului și transferarea puterilor absolute. Ca și Hitler, tot așa invocă și domnul Băsescu ineficienta și corupția Parlamentului. Cu sprijinul partidului nazist, Hitler a ajuns cel mai mare criminal al secolului trecut. Cu sprijinul partidului său, domnul Băsescu vrea puterea absolută. De aceea, trebuie să ne cutremurăm și să ne fie frică de domnul Băsescu, pentru că oameni ca dânsul sunt un pericol pentru democrație și pentru republică. Chiar dacă observăm cu toții neajunsurile democrației, întotdeauna ele sunt mai puține decât defectele dictaturii. Nimeni nu a propus să nu mai circulăm cu mașinile, chiar dacă zilnic oameni nevinovați mor în accidente, căci mai inteligent este, nu-i așa, să oprim iresponsabilii care conduc băuți.

Conchid, repetând faptul că susțin diminuarea numărului de parlamentari. Dar nu așa pe genunchi. Pentru că este o măsură care ar produce efecte abia peste încă trei ani. Și care poate fi promovată printr-o inițiativă legislativă ce ar trebui să se bucure de o largă susținere. Despre modificarea Constituției însă, pentru a induce aparent o temă intelectualistă (nu foarte propriu domnului președinte) cred că mai sunt multe lucruri de lămurit. Și asupra motivației și asupra oportunității.

Sunt mulți oameni decenți, inteligenți și integri în Partidul Democrat Liberal, care ar face bine să se depărteze, altfel vor deveni complicii unei sinistre și periculoase aventuri.

Iar domnul Băsescu ar arăta cu adevărat că este gol de conținut. Și singur.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Horia Cristian - invitație la analiză și voință de a reforma cu adevărat instituțiile statului;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Horia Cristian.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Horia Cristian:

Doamna președinte de ședință,

Stimați colegi,

Constat cu bucurie că domnul președinte nu a reușit să doboare cutumele parlamentare. Suntem puțini, dar buni.

Rămâne în acest moment o umbră de speranță că acest popor nu va fi, așa cum dorește dânsul, o națiune de ciuperci. Că nu vom accepta să stăm în întuneric și să ne hrănească cu gunoi de grajd.

Poate colegii mei, cetățenii României, vor înțelege că dincolo de perdelele de fum, dincolo de "noapte și ceață" sunt problemeleadevărate ale României.

Chiar și aceia care stau duminică pe stradă și își vând și ultimele rămășițe ale unei existențe distruse, înțeleg că nu întâmplător sfârșitul acestei națiuni coincide cu sfârșitul de mandat al domnului Traian Băsescu.

Ei înțeleg că, în nouă luni scurte, viața noastră s-a destrămat, șomajul, sărăcia, lipsa serviciilor de sănătate, jafurile, spargerile, crimele sunt realitatea acestei țări. Ei încep să înțeleagă că prostituția, drogurile și referendumurile sunt doar "circul". Pâinea lipsește.

Stimați colegi,

Guvernul acesta amărât nu a înțeles că un an de criză este o fantastică oportunitate - aceea de a reforma profund societatea românească.

Noi am încercat, în repetate rânduri, să atragem atenția asupra acestui lucru, dar greșeala noastră a fost aceea că am încercat să guvernăm în locul acestui Guvern, când, de fapt, ar fi trebuit să facem primul lucru asupra noastră. Să înțelegem că este momentul să reformăm această instituție. Și vă invit, pe această cale, să vă alăturați nouă și să încercăm să reformăm această instituție și să o transformăm în ceea ce ar trebui să fie.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Lubanovici - despre inițierea unui parteneriat româno-american în domeniul serviciilor sociale;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Mircea Lubanovici.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Unele dintre cele mai importante obiective ale guvernării Partidului Democrat Liberal au în vedere și sunt următoarele:

  • asigurarea condițiilor instituționale și financiare pentru susținerea familiilor tinere, reducerea abandonului copiilor, precum și combaterea violenței în familie;
  • creșterea calității vieții copilului în mediile defavorizate și respectarea standardelor minime de calitate în toate serviciile speciale acordate copilului în dificultate;
  • asigurarea echilibrului socio-economic al familiilor din mediul urban și rural, al familiei și persoanelor de vârsta a treia, al persoanelor cu dizabilități și al familiilor;
  • diminuarea discriminărilor de orice natură.

În calitate de deputat în Colegiul nr.3 - Diaspora și având ca zonă de reprezentare Statele Unite ale Americii, am inițiat un parteneriat româno-american, vizând creșterea calității serviciilor sociale. În acest sens, am organizat o delegație formată din șapte reprezentanți ai Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Primăriei sectorului 6, delegație care se află în momentul de față în Statele Unite pentru un schimb de experiență, care va dura zece zile.

Delegația are ca obiective: vizitarea mai multor centre sociale de tipul "centre de educație și consiliere", "centre sanitare", "centre pentru protecția persoanelor defavorizate și cu dizabilități", "centre pentru dezintoxicarea persoanelor care au consumat droguri", "adăposturi pentru persoanele vârstnice", precum și cantine sociale care deservesc peste 20 de mii de persoane săptămânal.

Angajații sectorului 6 vor vizita aceste centre sociale în orașele: Sacramento, Los Angeles și New York. De asemenea, delegația va avea întâlniri cu reprezentanții comunităților românești din zonele respective. Inițierea acestor tipuri de parteneriate în aceste schimburi de experiență au ca principale obiective următoarele:

  • creșterea eficienței structurilor instituționale;
  • susținerea participării active a societății civile la furnizarea serviciilor sociale și stimularea voluntariatului;
  • raționalizarea diferitelor tipuri de asistență socială acordate atât familiilor, cât și persoanelor fizice

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Tinel Gheorghe - declarație politică: Despre secetă, Ministerul Agriculturii se face că plouă;

Din partea aceluiași grup parlamentar, invit la microfon pe domnul deputat Tinel Gheorghe. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulțumesc doamna președinte.

Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea politică din această dimineață se intitulează: "Despre secetă, Ministerul Agriculturii se face că plouă".

Seceta de anul acesta a compromis, conform datelor prezentate de Ministerul Agriculturii, circa 2 milioane de hectare, din care aproape 1 milion de hectare în proporție de peste 50% și 1 milion de hectare în proporție de sub 50%. Cele mai afectate zone se regăsesc în Călărași, Constanța, Arad, Olt, Timiș, acolo unde și potențialul utilizării suprafețelor amenajate pentru irigații ar fi trebuit să fie maxim.

Din păcate, strategia privind creșterea suprafețelor irigate în România, prezentată cu surle și trâmbițe de minister în primăvara acestui an, nu se mai potrivește în acest moment (adică a fost valabilă, cum spunem noi în agricultură, de la culesul porumbului până la tăiatul cocenilor). Dacă în primăvară, ministerul promova o politică de creștere a suprafețelor amenajate pentru irigații, în perioada 2010-2015, undeva până la 1,5 milioane hectare, în condițiile menținerii subvențiilor pentru irigații și a creșterii alocării sumelor de la bugetul de stat necesare repunerii în funcțiune a infrastructurii de irigații pe încă circa 500 mii de hectare, în toamna acestui an ministerul află cu stupoare că, începând cu anul 2010, România nu mai poate aloca de la bugetul de stat fonduri pentru irigații, fiind considerate de Uniunea Europeană drept ajutor de stat. Logica lucrurilor spune că Ministerul Agriculturii ar fi trebuit să știe acest lucru dinainte de a arunca pe piață strategia din primăvară și, mai mult, să vină în fața națiunii cu o abordare corectă, realistă privind creșterea suprafețelor irigate sau măcar menținerea în stare de funcționare a acelor suprafețe reabilitate până în momentul de față (vorbim aici de cele aproximativ 1 milion de hectare).

Cu părere de rău, constatăm că reacția Ministerului Agriculturii în acest domeniu se lasă așteptată, considerând eu fals faptul că eventualele fonduri accesate prin cele două măsuri din PNDR (Programul Național de Dezvoltare Rurală), respectiv: 125 (îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii) și 122 (îmbunătățirea valorii economice a pădurii) vor fi suficiente fermierilor români, cel puțin pentru menținerea în stare de funcționare a suprafețelor amenajate pentru irigații până în momentul de față.

Și, iată cum, după ce cu greu în ultimii zece ani am reușit să facem funcționale circa 400 de organizații ale utilizatorilor de apă și să amenajăm pentru irigații aproximativ 1 milion de hectare, lipsa de reacție și de viziune a Ministerului Agriculturii din aceste timpuri ar putea face ca, începând cu anul 2010, aceasta muncă să fie doar "istorie".

Atrag atenția că, dacă Guvernul României nu reacționează prompt în acest domeniu, la anul, România va avea probleme deosebite cu asigurarea apei pentru irigații și implicit cu realizarea unei producții agricole care să-i asigure o stare de confort din punct de vedere al siguranței alimentare.

Iată de ce solicit ca această declarație politică să-i fie adusă la cunoștință și domnului prim-ministru Emil Boc.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Sonia-Maria Drăghici - declarație politică: România nu este pregătită pentru prevenirea inundațiilor;

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, o invit la microfon pe doamna deputat Sonia Drăghici. Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulțumesc, doamna președinte.

Astăzi, vreau să vă spun că "România nu este pregătită pentru prevenirea inundațiilor"

Stimată doamnă președinte,

Stimați colegi,

Prin sărbătorirea pentru prima dată a Zilei mondiale a habitatului, în 1986, s-a marcat a zecea aniversare a primei Conferințe Internaționale de Habitat, desfășurată la Vancouver, Canada. În 1985, la recomandarea Comisiei pentru Așezări Umane, Adunarea Generală a desemnat prima zi de luni din luna octombrie ca Zi mondială a habitatului. Mai sunt câteva zile până la sărbătorirea acestui eveniment.

Datorită schimbărilor climatice, în întreaga lume au loc transformări majore ale regimului precipitațiilor, cu alterarea circuitului apei în natură și apariția unor catastrofe de mediu, cum ar fi inundațiile și seceta. Înainte de a sărbători însă, e imperios necesar să știm dacă suntem pregătiți să facem față situațiilor limită, cum ar fi calamitățile naturale.

La nivel global, modificările climatice au condus la variații majore ale debitelor apelor curgătoare și, în general, ale apelor de la suprafața terestră. Un studiu întreprins de o echipă de cercetători din California a atenționat că debitul a 64 din cele 200 mari fluvii din lume a scăzut semnificativ în ultimii 50 de ani.

Fenomenul este global, astfeldebitul fluviilor aflate la o latitudine mică, precum Amazonul sau Gangele, a scăzut, în timp ce tendința este inversă, pe măsură ce ne îndepărtăm de Ecuator, cum este cazul fluviilor Mississippi sau Saint-Laurent. Aceste variații sunt valabile și pentru oceane; s-a constatat că aportul anual de apă dulce a scăzut cu 3% în Oceanul Indian și a crescut cu 10% în Oceanul Arctic. Chiar dacă acest fenomen poate fi cauzat de mai mulți factori, cea mai probabilă explicație a acestor perturbări este schimbarea climei, cu modificarea regimului de evaporare a apei și cel al precipitațiilor.

Aceste schimbări în ciclul de apă pot avea diferite efecte, în funcție de regiune. Astfel, o scădere semnificativă a debitului poate duce la o lipsă de apă dulce în zonele aride. În schimb, fluviile alimentate de ghețari și de precipitații abundente pot produce grave inundații. Este și situația țării noastre.

România, împreună cu alte țări precum Afganistan, Algeria și Congo, se numără printre țările cu nivel de risc "foarte ridicat" în ceea ce privește expunerea la calamități naturale și fenomene meteorologice extreme. Conform Indexului privind Riscul de Mortalitate dezbătut la Geneva, în cadrul celei de-a doua sesiuni a Platformei Globale pentru Reducerea Dezastrelor, țara noastră se află pe lista țărilor cu grad foarte ridicat de expunere la calamități naturale. De altfel, tot sudul Europei e încadrat în clasa de risc "foarte ridicat" în privința expunerii la calamități și fenomene meteorologice extreme, fenomenul de aridizare se accentuează de la un an la altul, iar ploile torențiale sunt tot mai dese.

Suntem la începutul toamnei. Sezonul ploilor se apropie și suntem îngrijorați că gospodăriile rurale și urbane, drumurile naționale sau locale sunt inundate sistematic atunci când vin ploile. Viiturile au măturat localități întregi din România, lăsând fără adăpost, ani la rând, mii de familii. Nici în acest moment însă nu suntem pregătiți să evităm dezastrele ce ar putea fi provocate de furia apelor, deși Uniunea Europeană așteaptă proiecte pentru accesarea fondurilor structurale.

La doi ani și jumătate după aderare, țara noastră nu a depus niciun proiect pentru protecția împotriva inundațiilor, deoarece strategia națională, pe termen mediu și lung privind riscul de inundații, cerută de Uniunea Europeană, nu a fost aprobată. România putea să preia de la Uniunea Europeană sute de milioane de euro, încă din 2007, pentru prevenirea inundațiilor. Țara noastră nu a finalizat cadrul legislativ pentru accesarea acestor bani, deoarece aprobarea strategiei naționale cerute de UE se află în întârziere.

Prin Programul Operațional Sectorial de Mediu, Axa 5, țara noastră poate să acceseze, în perioada 2007-2013, bani europeni pentru "Protecția împotriva inundațiilor și reducerea eroziunii costiere". Administrația Națională "Apele Române", unicul beneficiar al acestor fonduri structurale, este instituția care elaborează strategia de prevenire a inundațiilor și singura care poate să depună proiecte. Pentru preîntâmpinarea inundațiilor, România poate primi de la Uniunea Europeană 200 de milioane de euro, fonduri ce nu pot fi accesate însă, deoarece strategia elaborată de ANAR nu a fost aprobată și nici proiectele depuse. În acest moment, strategia, postată pe site-ul Ministerului Mediului, se află în dezbatere publică, iar proiectele se află în așteptare.

Bugetul de stat nu poate face față tuturor problemelor legate de prevenirea inundațiilor. România nu este pregătită să facă față unor astfel de calamități. Avem nevoie maximă de finanțări europene. Nu putem aștepta nepregătiți venirea inundațiilor, am avut parte de destule tragedii, iar populația așteaptă soluții și nu în ceasul al doisprezecelea!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Iulian Vladu - declarație politică intitulată Referendumul - voința cetățenilor;

Invit la microfon pe domnul deputat Iulian Vladu, din partea Grupului parlamentar al PD-L. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Iulian Vladu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația politică se intitulează "Referendumul - voința cetățenilor".

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Săptămâna trecută, președintele țării a fixat în agenda publică tema referendumului cu privire la trecerea de la Parlamentul bicameral la cel unicameral, cetățenii fiind reprezentați de 300 de parlamentari, data referendumului urmând să se suprapună cu alegerile prezidențiale. Comentată de anumiți politicieni ca fiind o strategie politică menită să atragă cât mai mult electorat pentru alegerile prezidențiale, mă întreb pe cine deranjează o prezență mare la vot? apreciată de unii care o privesc ca pe o măsură necesară în ceea ce privește reforma profundă a clasei politice. Este bine cunoscut faptul că, în societățile unde instituțiile sunt neperformante, coalițiile de distribuție, grupurile de lobby, sindicatele se cimentează și contribuie la binele membrilor care le constituie și nu neapărat al cetățenilor acelei societăți.

Unul dintre argumentele invocate de Traian Băsescu a fost și neperformanța reprezentanților în organul legislativ suprem al cetățenilor, adică noi, parlamentarii. Am văzut foarte mulți colegi deranjați de această replică a președintelui. Consider că ar trebui să ne deranjeze dacă mergem în teritoriu și observăm că nu vin cetățenii în cabinetele parlamentare, că cetățenii și-au pierdut încrederea în reprezentanții lor, când nu există lucruri pe care să le prezentăm ca fiind realizările noastre. Probabil că cei care se tem de votul popular pentru schimbarea Constituției sunt cei incapabili să câștige votul cetățenilor, care-și urmăresc doar propriul interes și uită de promisiunile din campanie. Doar aceste persoane pot fi "deranjate" de replicile președintelui țării, o propunere care nu face decât să aplice promisiunile din campanie ale lui Traian Băsescu.

Într-adevăr, presupune un proces greoi schimbarea Constituției, dar, dacă nu există un început, cu siguranță schimbarea nu va avea loc.

De ce Parlamentul are o imagine proastă și un nivel de încredere scăzut din partea populației? Unul dintre avantajele bicameralismului invocat ar fi gradul de reprezentativitate mai largă a populației. Tocmai calitatea slabă a unor aleși ai poporului, lipsa de randament legislativ cu sute de proiecte adoptate tacit sau cu termenul de adoptare depășit, blocarea marilor dosare de corupție, invocate până și în raportul Comisiei Europene, toate acestea au contribuit la erodarea imaginii atât a Parlamentului cât și a noastră, ca reprezentanți ai poporului. Bicameralismul este contestat tocmai pentru procedura de adoptare a legilor mult prea greoaie, pentru că presupune un consens mai larg, medieri între cele două Camere asupra punctelor de vedere diferite, dacă acestea apar, cu privire la un proiect de lege. Totodată, presupune și o creștere considerabilă a costurilor. Așadar, toate statele lumii afectate de criza economică sunt determinate să găsească modalități de reducere a cheltuielilor publice.

De ce sunt partizanul Parlamentului unicameral? Datorită rapidității, fluidității, cursivității activității legislative (proiectele de acte normative nu mai parcurg de două ori traseul legislativ), care presupune și eliminarea contradicțiilor celor două Camere. La nivelul sistemului politic, existența unui Parlament unitar reduce numărul de actori instituționali implicați în procesul de guvernare. De asemenea, va crește eficiența și coerența dezbaterii la nivelul comisiei și plenului prin faptul că totul se desfășoară într-o singură Cameră, fiind implicați aceiași parlamentari.

În plus, relația Parlamentului cu Executivul sau chiar cu președintele țării ar fi înlesnită, în paralel cu întreținerea și cheltuielile mai mici necesare pentru funcționarea unui astfel de sistem legislativ. Nu împărtășesc ideea potrivit căreia, din cauza numărului mai mic de parlamentari, voința poporului ar fi mai puțin reprezentată.

Prin urmare, consider că schimbarea Constituției va aduce Parlamentului o imagine mai bună, iar procesul legislativ va fi mai eficient.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Vă anunț că o serie dintre colegi au depus declarațiile politice în scris.

Și anume, din partea Grupului parlamentar al PD-L: Iustin-Marinel Cionca-Arghir, Ioan Holdiș, Maria Stavrositu, Ioan-Nelu Botiș, Mircia Giurgiu, Daniel Geantă, Stelică Iacob Strugaru, Dan-Radu Zătreanu, Sanda-Maria Ardeleanu, Daniel-Ionuț Bărbulescu, Daniel Buda, Marius Rogin, Iorguș Zanfir, Constantin Chirilă, George Ionescu, Marius Dugulescu, Gabriel Gospodaru, Ioan Oltean, Gheorghe Ciobanu; din partea Grupului parlamentar al PSD+PC: Daniela Popa, Oana Niculescu-Mizil, Mugurel Surupăceanu, Ion Dumitru, Ștefan Valeriu Zgonea, Marian Ghiveciu, Liviu-Bogdan Ciucă, Emil Radu Moldovan, Ioan Muntean, Costică Macaleți Vasile Filip Soporan, Ion Stan, Manuela Mitrea, Adrian Mocanu, Viorel Balcan, Gheorghe Ciocan, Florin Iordache; din partea Grupului parlamentar al PNL domnii deputați: Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Andrei Dominic Gerea, Emil Bostan, Mihăiță Calimente, Bogdan Radu Țîmpău, Tibi Holban, Dan Morega, Neculai Rebenciuc, Viorel Palașcă, Florin Țurcanu, Gigel-Sorinel Știrbu, George Scutaru, Cristian Mihai Adomniței, Virgil Pop, Viorel Buda; din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale domnul deputat Miron Ignat.

Cu aceasta, ședința consacrată declarațiilor politice se încheie.

Ceilalți colegi parlamentari înscriși pe liste și care nu au anunțat că au depus în scris declarațiile se pot înscrie la secretariat-stenograme.

Mulțumesc.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Adrian Mocanu - declarație politică intitulată Parlamentul unicameral, temă pentru campania prezidențială;

Domnul Adrian Mocanu:

"Parlamentul unicameral, temă pentru campania prezidențială"

După cum se știe, președintele României - Traian Băsescu a lansat tema Parlamentului unicameral pentru țara noastră încă din anul 2005. A făcut acest lucru în momente de criză politică, dar abia după Referendumul național pentru demiterea președintelui României din luna mai 2007, care a eșuat, s-a dovedit a fi o armă redutabilă. Abia la acel moment această temă, reformarea puterii legislative, a căpătat potențial politic și electoral pentru președintele țării, pentru că adversarului fără chip al președintelui i s-a dat o față: 322 parlamentari care au propus suspendarea sa. Roata se întoarce acum, în timpul precampaniei electorale, iar cel care declanșează contraatacul este șeful statului, care propune un Referendum național împotriva Parlamentului.

Ce ne propune azi președintele României? 300 parlamentari într-o singură cameră, în loc de 471 parlamentari în două camere, simplificare pe care o traduce pe limba poporului: mai puțină corupție. Se pare a fi, la o primă analiză, o mutare de șah-mat implacabilă și, așa cum s-a văzut și acum doi ani, o răfuială cu detestabilii din Parlamentul României îl face mai simpatic pe președinte în ochii cetățenilor și are scopul de a scoate alegătorul din apatie.

Dar această primă analiză pe care mizează cel ce a lansat această temă este una superficială pentru că, mergând pe raționamentul președintelui: mai puțini parlamentari mai puțină corupție, poporul ar trebui să fie consultat și cu privire la reducerea numărului ministerelor, agențiilor guvernamentale, consilierilor prezidențiali, posturilor de poliție, primarilor etc., pentru a avea și mai puțină corupție.

Am sperat din toată inima ca după 20 de ani de democrație elita clasei politice să fi învățat că pentru diminuarea esențială a acestui fenomen trebuie să umblăm la cauze, și nu la efecte. Am intrat în politică tocmai cu acest gând: de a contribui la reformarea intrinsecă a forului legislativ, pentru că eu cred în valoarea calității, și nu în cea a cantității. Este o temă prea serioasă pentru a fi discutată în campania electorală.

În concluzie, președintele României utilizează azi un mijloc democratic - referendumul național - pentru a produce o manipulare electorală, deturnând astfel atenția cetățenilor de la insuccesele mandatului său de 5 ani.

  Mircea Grosaru - declarație politică 300 de parlamentari, Constituția și altele la fel...;

Domnul Mircea Grosaru:

"300 de parlamentari, Constituția și altele la fel..."

Ideea modificării Constituției și micșorării numărului de parlamentari, indiferent de forma de guvernământ, respectiv republică și Parlament bicameral sau unicameral, reprezintă fără îndoială o măsură pe placul cetățenilor, care se gândesc imediat la o economisire substanțială de bani și nu numai atât.

Președintele României a anunțat că și-ar dori un referendum tocmai în ziua alegerilor prezidențiale, ceea ce a inflamat întreaga clasă politică și nu numai.

Premierul a anunțat demiterea ministrului de interne și urmează și altele.

În aceste condiții, este firesc ceea ce se va întâmpla cu alegerile prezidențiale și miza pusă în joc cu ocazia acestor alegeri. După cum vedem, lupta pentru cea mai înaltă funcție din stat a început de mult, iar aceasta se manifestă în mai multe forme.

Ultimii care au fost "atinși" de vorbele grele ale președintelui au fost parlamentarii, după ce, rând pe rând, profesorii, medicii, magistrații și alte categorii sociale au fost dezavantajate fie prin diminuarea salariilor, fie prin restrângeri de activitate.

Nu putem spune niciunul dintre noi că vechii parlamentari au fost mai buni sau mai slabi decât cei actuali, sau că cei care vor urma vor fi mai buni sau mai eficienți decât predecesorii lor, indiferent de numărul acestora.

Alegerile uninominale nu au adus, după cum vedem, nicio îmbunătățire în ceea ce privește componențe Parlamentului și se pare că nu a fost soluția cea mai potrivită, întrucât au fost observate multe neajunsuri, dovadă fiind faptul că actualmente se lucrează la o nouă formă a Legii electorale în care, indiferent de forma sa, câștigătorii unui colegiu să devină automat parlamentari. Dar, nu a fost așa, întrucât cei situați pe locurile 2 sau 3 au fost desemnați învingători, în dauna altora. Oare de ce toate aceste decizii?

Totul în România se întâmplă în ultimul moment, iar graba de a adopta decizii importante duce la rezultate nefaste și nedorite în România.

Personal, nu cred că schimbarea formei de guvernământ sau a Constituției va duce la o îmbunătățire a situației politice sau economice, tocmai din cauza conjuncturii actuale a României, care este cu atenția îndreptată doar într-un singur loc: Alegerea președintelui!

  Mircea Grosaru - declarație politică România și alegerile din Moldova;

Domnul Mircea Grosaru:

"România și alegerile din Moldova"

De fiecare dată când în România se apropie alegerile, fie ele de orice fel, politicienii sunt puși la încercare. Încercările parcă sunt mereu aceleași, în sensul că se apelează tot timpul la același repertoriu, la aceleași metode prin care pe cetățeni îi convingi să nu mai vină la vot niciodată în viața lor, decât să vină să voteze într-un asemenea haos electoral, în care cea mai tăioasă metodă de convingere este "mita electorală", în multitudinea formelor existente: găleți, lopeți sau căni din plastic de diverse culori, roșii, galbene, portocalii sau verzi, fulare, mănuși, eșarfe, după anotimp, de aceleași culori, pixuri, calendare, agende și pliante ori întâlniri populare cu "alegătorii" la care ei participă, ei aplaudă și tot ei votează.

În aceste condiții greu de imaginat de către cetățeanul obișnuit - nemembru de partid -, cum să mai vii la vot când totul este regizat de la un capăt la altul și la care se adaugă "bine plătitul" concert în forță al decibelilor, în care fanii muzicii pop, rock sau hard sunt transformați pentru câteva zile în fani ai candidatului care a plătit trupa.

Cine câștigă în aceste condiții?

Desigur că acești cetățeni sunt tentați să voteze pe cei care fac mai multă gălăgie, mai mult circ pe bani publici sau mai multe promisiuni, iar dacă nu votezi sau nu simpatizezi cu cine trebuie... "răspândacii" te ajută puțin să o faci.

În Republica Moldova, de curând Partidul Comunist a pierdut alegerile pentru că nu au putut "cumpăra" votul sau bunăvoința unui singur candidat, nici cu 6 milioane de euro și nici cu amenințări din cele mai cumplite.

Cetățenii curajoși au reușit și au avut satisfacția ca după ani de dominație comunistă să își vadă visul împlinit, cel de a avea libertatea de a vorbi cu voce tare, și nu pe ascuns, pe șoptite. Pentru mulți, modelul de libertate a fost România. Își mai mențin această opinie, oare? Noul Guvern instalat de curând la Chișinău deschide ușile pentru eliberarea de toate racilele dar și pentru a primi un aer proaspăt, este speranța așteptată de-a lungul anilor. Va putea el să reziste tuturor presiunilor interne? Rămâne de văzut. Este deocamdată dovada că se poate, că nimic nu este imposibil și că sacrificiile tinerilor nu au fost zadarnice. De această dată moldovenii pot fi pentru cetățenii români un model. Și anume acela prin care au arătat că se poate alege viitorul fără a se lăsa influențați de nimic, decât de propria conștiință și convingere, nemodelate de vreo intervenție!

  Mircea Grosaru - declarație politică CSM - respinge tot.

Domnul Mircea Grosaru:

"CSM - respinge tot"

Nu odată mi-a fost demonstrat faptul că CSM este o instituție creată pentru a îngreuna multe din lucrurile care, în loc să meargă într-o direcție normală, sunt deturnate de la menirea lor, iar exemple sunt foarte multe.

Dacă o comisie parlamentară cere avizul, fie el chiar consultativ, în marea lor majoritate recomandările CSM sunt de respingere, nu pentru că ar fi studiat bine "fenomenul" în legătură cu care și-a spus părerea, însă din obișnuință, pentru a crea senzația "exigențelor" sale, mai bine găsesc fel și fel de motivații, mai mult sau mai puțin solide din punct de vedere juridic.

O instituție de control al activității judecătorești, și nu numai de control, care acoperă de fapt toate faptele unor judecători dovediți corupți sau care împiedică în multe din deciziile ei bunul mers al lucrurilor în domeniul justiției ca a treia putere mare în stat, își arată din ce în ce mai mult ineficiența, iar soluția este una singură: desființarea ei.

În multe cazuri s-a dovedit că în loc să repare o situație contradictorie sau conflictuală, de multe ori CSM-ul ori nu intervine, ori soluțiile pe care le dă sunt nepotrivite.

Recent, CSM-ul, întrebat fiind asupra oportunității unui proiect de lege, a răspuns cu aviz negativ, cu motivații care se văd de la distanță că îi depășesc, nu cunosc fenomenul și răspund doar pentru a trimite acel răspuns, iar de curând au respins propunerea Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești de reconfirmare în funcție a doamnei Procuror general Laura Codruța Kovesi.

Sunt doar două exemple dintr-o multitudine de reacții negative ale CSM-ului, și acum, la momentul când fac această declarație politică, deși avizul CSM în acest caz este consultativ, sunt convins că Procurorul general va fi reconfirmat de președintele Traian Băsescu.

Și asta va dovedi încă odată faptul că CSM-ul joacă un rol cel puțin nesemnificativ în actuala conjunctură, iar soluția desființării acestei instituții vine de la sine.

Să așteptăm însă confirmarea președintelui Traian Băsescu pe această temă.

Ar fi oportun de regândit și sistemul, odată cu desființarea CSM-ului.

  Iustin-Marinel Cionca-Arghir - declarație politică intitulată Criminalitatea ridicată din România ultimelor zile, efect al crizei sau și al lipsei unui consens politic în România?;

Domnul Iustin-Marinel Cionca-Arghir:

"Criminalitatea ridicată din România ultimelor zile, efect al crizei sau și al lipsei unui consens politic în România?"

Climatul de siguranță și protecție necesare și specifice unui stat de drept presupune o permanentă implicare a cadrelor de poliție și colaborare a acestora cu celelalte instituții ale statului și structuri cu competențe în domeniu, în vederea asigurării respectării drepturilor si libertăților fundamentale ale omului, garantate constituțional.

Esența constă în apărarea valorilor sociale și a ordinii de drept împotriva criminalității, legea penală având ca scop acela de a apăra împotriva infracțiunilor, România, suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept. Enumerarea anterioară este una limitativă, care urmărește să menționeze cele mai importante valori ce pot fi periclitate prin săvârșirea unor infracțiuni.

În România, îndeosebi de la momentul aderării la Uniunea Europeană, progresele înregistrate în ceea ce privește reforma sistemului judiciar și lupta împotriva corupției sunt continuu evaluate. Motivația este aceea că la data la care a devenit stat membru al Uniunii Europene, țara noastră încă mai avea de înregistrat progrese în ceea ce privește aceste domenii.

O dezvoltare a unui sistem juridic eficient este nu doar necesară, ci mai mult decât atât, va ajuta cetățenii români să se bucure de drepturi depline, inclusiv în privința celor ce le sunt conferite de calitatea lor de cetățeni europeni.

Lucru evident, mai ales în ultimele zile, când mass-media ne aduce în atenție tot mai frecvent noi jafuri comise în bănci, pe șoselele țării, în benzinării, în magazine sau taxiuri. Și, deși, poate uneori televiziunile exagerează în modul în care creionează faptele, cert e un lucru: atacurile armate au devenit ceva obișnuit în România în ultima vreme.

Să fie criza economică justificarea pentru numărul tot mai mare de jafuri din România? Este o părere avansată de unele voci, prin prisma faptului că ținta preferată a jefuitorilor au devenit băncile, casele de schimb valutar și cele de amanet, deci discutăm de o infracționalitate ridicată în special împotriva patrimoniului. Totuși, este greu de crezut că un om cinstit se transformă radical, devenind infractor, doar datorită diminuării mijloacelor sale de subzistență.

Indiferent care ar fi cauzele, cetățenii României trebuie să vadă că nimeni nu este mai presus de lege și poate un argument solid în acest sens ar consta tocmai într-o puternică autoritate a statului, materializată printr-o justiție autentică, o poliție eficientă și respectată.

Adoptarea unui nou Cod civil, a unui nou Cod penal, precum și prezentarea unor propuneri de revizuire a procedurilor judiciare reflectă clar eforturile de reformă de până în prezent. Poate fi sesizat un bilanț pozitiv înregistrat în ceea ce privește problematica corupției. Avem o Agenție Națională de Integritate, în prezent operațională, cu rezultate pozitive în procesul de supraveghere a declarațiilor de avere, primele cazuri judiciare lansate de către această instituție așteptând hotărâri din partea instanțelor.

Cu toate acestea, sesizăm o jurisprudență contradictorie, o incertitudine juridică creată poate și de mozaicul legislativ de ordonanțe de urgență și norme de punere în aplicare. Astfel încât putem vorbi despre faptul că eforturile de reformare rămân încă fragmentate.

Tocmai de aceea, așa cum și ecourile venite dinspre Uniunea Europeană indică, Parlamentul ar trebui să arate angajamentul său deplin în ceea ce privește continuarea luptei împotriva corupției la nivel înalt, să facă demonstrația sprijinului procesului de reformă și totodată să putem discuta despre un angajament fără echivoc din partea tuturor partidelor politice.

Toate acestea în ideea ca o atitudine și acțiuni contrare să nu aibă drept efect pierderea din vedere a obiectivului final, acela de instituire în România a unui sistem judiciar independent și stabil.

  Petru Movilă - declarație politică având titlul «Privatizări de succes ale PSD la Iași»;

Domnul Petru Movilă:

«Privatizări de "succes" ale PSD la Iași»

Mă așteptam ca, odată sosit la Iași, Mircea Geoană să-și asume responsabilitatea politică pentru privatizările eșuate din plan local, privatizări făcute în perioada 2000-2004, sub atenta supraveghere a PSD. S-a dovedit încă odată, de parcă ar mai fi fost necesar, faptul că liderul PSD se face că plouă când vine vorba despre "erori" ale partidului pe care îl călăuzește acum. A venit la Iași pentru a promite marea cu sarea, că doar a început campania electorală. A vă aminti, domnule Geoană, despre toate "succesele" privatizării PSD-iste ar însemna pierderea timpului, pentru unii chiar prețios. Dar nu pot trece cu vederea marile "succese", pentru că au lovit greu în ieșeni.

Vă spune ceva societatea Terom? Poate că ați auzit discutându-se despre ea printre colegii de partid, chiar din gura fostului dumneavoastră șef, Ion Iliescu. Este vorba despre una dintre cele mai prestigioase firme din industria firelor și fibrelor sintetice, privatizată, în 2002, prin metoda PSD. Adică vândută susținătorilor doctrinei partidului. Privatizarea a fost făcută sub atenta supraveghere a avocatei Marieta Anastasescu, vecina fostului premier Adrian Năstase. Firma ieșeană a fost oferită pe tavă fraților Nanaa, apropiați ai lui Ion Iliescu. Din fructele privatizării Terom s-au înfruptat și alți apropiați ai PSD: Andrei Panaitescu, Antonie Iorgovan, Ion Solcanu. Ce au făcut frații Nanaa? Au supt cât au putut, după care au dat bir cu fugiții. De abia în 2005 a fost reziliat contractul de privatizare. Rezultatul "succesului? Aproape 3000 de șomeri, active vândute pe preț de nimic, 41 de hectare de teren pierdut de statul român.

Dar societatea Nicolina "ring a bell for you", domnule fost ambasador în SUA? Un alt "success" al privatizărilor PSD din vara anului 2002. Nici doi ani nu au trecut de la privatizare și Nicolina a intrat în colaps. Importante erau însă terenurile deținute de importantul producător de utilaje ieșean. Salariați ajunși șomeri, terenuri vândute pe sume modice, și nici acelea achitate, hale de producție dărâmate și apariția de supermarketuri, acestea sunt rezultatele unei alte privatizări de răsunet la Iași ale PSD.

Poate că totuși Fortus vă spune ceva, că doar ați vizitat societatea? A fost privatizată sub "domnia" lui Iliescu și Năstase, colegii dumneavoastră atât de dragi. Dată, pe de-a moaca, fostei Camere de Comerț Exterior a României din timpul lui Ceaușescu, actuala Metalexportimport, firmă de foști securiști, atât de îndrăgiți de PSD. Ce au făcut apropiații partidului dumneavoastră? Au aplicat metoda PSD: furat cât se poate, după care abandonat totul. Și în 2003, atunci când a fost privatizată, Fortus era mândria economiei constructoare de utilaje grele, cu terenuri atractive. Ce a mai rămas din privatizarea de "success" anunțată de PSD? O mână de oameni care se chinuiesc să depășească momentul greu prin care trece firma.

Dar aceste aspecte nu au prioritate pe agenda dumneavoastră, nu-i așa, domnule Geoană? Important este că ați trecut pe aici, ați promis marea cu sarea, restul e tăcere. Ați avut posibilitatea unei reparații morale față de cei care au ajuns șomeri din cauza PSD, dar ați ratat-o. Ce vă mai rămâne acum decât să aruncați cu promisiuni în stânga și dreapta, poate, poate mai crede careva în ele.

  Ioan Holdiș - declarație politică având tema Tragedii feroviare;

Domnul Ioan Holdiș:

"Tragedii feroviare"

În ultima săptămână mai multe trenuri au deraiat. Luni, 21 septembrie a fost o zi fatidică pentru rețeaua de căi ferate din România. Trei accidente într-o singură zi dau un diagnostic mai mult decât nefavorabil stării actuale a infrastructurii feroviare al țării.

Legat de această zi există un zvon conform căruia angajații de la CRF intenționau să aibă un prim protest, gândit în mare taină, ca urmare a nemulțumirilor salariale.

Întrebarea ar fi una singură: cum de șirul de trei evenimente neplăcute s-a produs în aceeași zi cu o acțiune grevistă planificată în mare taină?

Îngrijorător este că aceste tragedii feroviare s-ar putea repeta oricând din cauza stării deplorabile a infrastructurii de transport. 78% din căile ferate din România nu au mai fost verificate de ani de zile. CFR nu stă bine nici la capitolul tunele, aproximativ 70% din acestea fiind ieșite din termenul de garanție. De asemenea, podurile, viaductele și podețele sunt ieșite din termenul de exploatare în pondere de 40%. Desigur, fondurile necesare pentru modernizarea și chiar întreținerea sistemului "au lipsit cu desăvârșire". Am ajuns să facem numai cârpeli, să avem multe limitări de viteză, un grad mare de uzură, iar situația va fi din ce în ce mai dezastruoasă.

Ministerul, la momentul actual, este depășit de situație pentru că sunt probleme cumulate în 20 de ani, de când investițiile stagnează. Lesne de înțeles că nu se poate ca problemele să primească o rezolvare de azi pe mâine. Subfinanțarea sistemului de către fostele guvernări stă la baza problemelor salariale și lipsei de investiții.

Prea multe accidente în decurs de o săptămână par a fi destul de stranii. Eu sper că toate acestea sunt pure coincidențe și că nu au legătură cu situația actuală a clasei politice, și mai ales cu apropierea alegerilor prezidențiale.

Scopul declarației mele politice nu este de a instaura o condiție de insecuritate în rândul celor care o ascultă, nu intenționez nicidecum să lansez teorii ale conspirației, ce bineînțeles nu pot fi demonstrate. În schimb, vreau să trag un semnal de alarmă pentru a opri regresia sistemului. Este lesne de înțeles că situația nu este una roz. Partea rea este că timp de 20 de ani nu s-au făcut investiții majore în acest domeniu. Partea bună a lucrurilor (oricât de greu ni s-ar părea să o vedem) este că o infrastructură ce necesită investiții majore pentru a fi adusă pe linia de plutire va crea locuri de muncă, indispensabile redresării situației economice din țară.

În aceste sens, actualul ministru al transporturilor are în curs întocmirea unei statistici privind investițiile în infrastructură în cele 27 de țări membre ale UE. Sunt de părere că vorbim de un pas înainte spre rezolvarea problemelor extrem de complicate ale sistemului de transport, întrucât statistica cuprinde informații de detaliu cum ar fi: fondurile alocate pentru infrastructura feroviară, fonduri alocate pentru construirea de autostrăzi sau numărul populației beneficiare acestor investiții.

Nu vreau să creadă cineva ca Guvernul nostru va reinventa roata, investițiile majore în infrastructură au reprezentat providența din negura crizei economice în multe alte situații. Vă reamintesc succint de Germania federală în anii ce au urmat celui de-al Doilea Război Mondial, sau chiar de Japonia în timpul crizei economice din anii '90.

  Ion Stan - declarație politică intitulată Evenimentele religioase speculate politic de Traian Băsescu, aflat în campanie pentru prezidențiale;

Domnul Ion Stan:

"Evenimentele religioase speculate politic de Traian Băsescu, aflat în campanie pentru prezidențiale"

Ne-a bucurat, luminat și îmbogățit spiritual Hotărârea Sfântului Sinod pentru proclamarea solemnă a canonizării voievodului Neagoe Basarab - Domn al Țării Românești.

Am fost prezenți cu sufletul și gândul la ceremonialul proclamării locale a canonizării voievodului Neagoe Basarab și am urmărit cu respect și creștinească pioșenie Sfânta Lucrare a Înaltului Sobor, săvârșită sâmbătă, 26 septembrie 2009, la Târgoviște.

Am privit manifestările de la Târgoviște legate de proclamarea locală și am rămas nedumerit de faptul că la această ceremonie a fost invitat special șeful statului și alți oameni politici, care nu aveau nici o legătură cu această festivitate sfântă a Bisericii Ortodoxe Române.

Stai și te întrebi: Ce scop au urmărit cei care l-au invitat pe Traian Băsescu la acea ceremonie? Face parte din tipicul de canonizare?

Dacă nu, atunci cu ce scop a făcut-o? Nu cumva este vorba de o campanie cu scop bine precizat? Sau cineva încearcă să ne convingă acum că anormalul a devenit normal!

Este clar că se încearcă manipularea opiniei publice, și în parte s-a reușit, într-o problemă pe care și cel mai simplu om o pricepe. Este însă nedrept ca ierarhia bisericească să facă acest lucru, făcând jocul politic al unora care încearcă cu disperare să dovedească de fapt că "sunt ceea ce nu sunt"!

Nu poate fi la mijloc decât reaua-credință și interesele personale ale unora sau altora care s-au prins în aceeași horă.

Ne-am fi așteptat ca manifestările de proclamare locală de la Târgoviște să-i tempereze pe mulți "zeloși" și să fie într-adevăr un moment strict spiritual bisericesc, și nu unul politic, de susținere a campaniei prezidențiale a unui candidat colorat intens în portocaliu.

Recunoaștem că biserica este o instituție divino-umană care ne-a plămădit ființa noastră națională și că Ea este și astăzi reazemul moral cel mai puternic pentru popor, mai ales în mijlocul greutăților pe care trebuie să le depășim, dar nu credem că este bine și onest să se implice în manipularea maselor pentru alegerea candidatului "prezidențial".

Domnul Traian Băsescu a confundat slujba de canonizare cu un eveniment personal, punând astfel dorința sa de a ajunge din nou președinte în centrul unui eveniment religios canonic, pe care l-a maculat, dovedind că este lipsit de voința și puterea de a se manifesta ca un om de echilibru, în măsură a nu amesteca "credința" cu lucruri lumești.

Noi deplângem atitudinea omului politic aflat în fruntea statului de a nu-și putea înfrâna pornirile lumești și de a încerca să amăgească opinia publică cu o presupusă susținere a sa din partea Bisericii, în lupta pentru recucerirea fotoliului prezidențial de la Cotroceni.

Gestul domniei sale nu poate căpăta o altă interpretare, având în vedere faptul că precede apropiata campanie electorală pentru alegerile prezidențiale.

Sperăm că Ierarhii din Biserica Ortodoxă Română vor evita de acum încolo asemenea complicații bolnave, evitând transformarea sfintelor altare în podiumuri electorale.

Este cu atât mai neînțeleasă atitudinea celor care l-au invitat, întrucât Traian Băsescu este tocmai acela care s-a opus, prin toate mijloacele de care a dispus, la ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului, și care se apropie de biserica noastră strămoșească și de slujitorii ei numai atunci când aceștia prezintă interes pentru satisfacerea poftei de putere și rămânerea în jilțul prezidențial.

Nădăjduind că această problemă va fi înțeleasă corect de toți ierarhii Bisericii noastre, îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să aibă în pază România și pe "credincioșii" ei, dar și pe poporul drept-credincios.

  Zanfir Iorguș - declarație politică cu tema Ziua Internațională a Persoanelor în Vârstă; bătrânii României, încotro?;

Domnul Zanfir Iorguș:

"Ziua Internațională a Persoanelor în Vârstă; bătrânii României, încotro?"

În sesiunea ONU din februarie 1991 s-a stabilit ziua de 1 octombrie ca "Zi Internațională a Persoanelor în Vârstă", iar la 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin Rezoluția 46/91, "Principiile Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă, destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câștigați". Transpunerea în viața de zi cu zi a prevederilor înscrise în documentele ONU a impus crearea unui sistem de mecanisme specifice, capabile să pună în practică aceste obiective importante ale organizației mondiale.

Această sărbătoare ar trebui să ne prilejuiască atât nouă, cât și guvernanților, niște reflecții. Și asta deoarece, în graba spre viitor, scăpăm din vedere dorințele, cerințele, necesitățile acelora care au ajuns la această vârstă, și nu ne mai întoarcem privirile spre cei care au construit prezentul și o parte din trecut. Prezentul nu poate fi explicat fără cunoașterea trecutului, așa cum nici viitorul nu poate fi proiectat fără explicarea prezentului. Tot așa, generațiile viitoare își găsesc probabilitatea de destin în faptele celor în vârstă de astăzi. Din păcate, prea rar ne manifestăm nevoia ca, dincolo de a ne căuta rădăcinile în generațiile trecute, să-i omagiem pe cei care au adăugat, după puterile lor, trepte pe scara devenirii umane.

Pensionarea este un moment deosebit de important în viața fiecăruia dintre noi, dar, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, este un moment dificil, care, adesea, este însoțit de un neplăcut sentiment al inutilității pentru societate.

Individul, ca persoană, nu poate fi independent în totalitate, el depinzând în marea majoritate a cazurilor de societatea în care trăiește. Cum în ultimii ani în societatea românească au avut loc mari schimbări în toate domeniile, bătrânii au rămas pe un prag al societății undeva la limita dintre existență și supraviețuire.

Dincolo de constrângerile lor fiziologice și spirituale, este onorant și omenesc de a omagia sentimentul de solidaritate cu persoanele vârstnice, care nu trebuie să se simtă excluse social. Toate acestea trebuie traduse în fapte, în viață, de către guvernanți, prin asigurarea unui trai fără privațiuni majore vârstnicilor, prin integrarea și valorificarea experiențelor de viață în proiectele prezentului și ale viitorului.

Viața bătrânilor a devenit temă a discursului politic prin care se încearcă, prin cuvinte cu grijă alese, o anumită compasiune filantropică. Aceste discursuri nu țin de cald și nici de foame. Mai mult ca sigur că mai mult umilesc.

Concret, trebuie să se facă mai mult. Lipsesc acele cămine unde bătrânii să fie îngrijiți și ajutați să-și ducă bătrânețile mult mai demn. Se așteaptă să moară cineva, pentru a se face loc altui bătrân. Rolul familiei este esențial în viața bătrânilor. Grija copiilor față de părinți, prezența nepoților aduc bucurii și o stare psihologică optimistă. Prelungirea activității în condiții bune induce o stare sufletească deosebită. Câți bătrâni au parte de o bătrânețe fericită? Ce face societatea pentru cei ajunși la apogeul mult așteptat? Iată întrebări la care nu se prea găsesc răspunsuri. Un rol important îl pot avea și acele ONG-uri care se ocupa de asistență socială, asociațiile de pensionari, casele de ajutor reciproc ale pensionarilor. Se pare însă că nici acestea nu-și pot îndeplini funcțiile statutare propuse, din motive dintre cele mai diverse, și în mod special din lipsă de fonduri.

De aceea, este necesar să existe o preocupare continuă pentru a identifica, cât mai grabnic, soluții pentru îmbunătățirea traiului zilnic al persoanelor în vârstă și, desigur, al pensionarilor.

Grija societății și, în special, a celor ce conduc destinele acestei țări ar trebui să se îndrepte spre identificarea soluțiilor de protecție a pensionarilor, respectiv a vârstnicilor. Trebuie să avem grijă ca viitoarele legi să aibă în vedere garantarea fondurilor pentru pensii, astfel încât, indiferent cât de greu ne-ar fi, să putem asigura un trai decent și fără lipsuri persoanelor vârstnice. Este de datoria noastră să căutăm modalitățile prin care viața bătrânilor să fie cel puțin mulțumitoare. Aceasta este o datorie morală și, în același timp, constituțională!

  Stelică Iacob Strugaru - Frauda electorală, cel mai mare inamic al democrației;

Domnul Stelică Strugaru Iacob:

"Frauda electorală, cel mai mare inamic al democrației"

Vreau să cred că nu mai există om politic sau chiar simplu cetățean, care să nu știe că momentul cel mai important în măsurarea calității unei democrații este reprezentat de cel al alegerilor. Indiferent de rezultatul alegerilor, indiferent de cine este câștigătorul sau perdantul lor, cel mai important lucru este ca acest rezultat să reflecte fidel, neviciat opțiunea celor care au ales. Acest lucru este în fapt esența democrației reprezentative, a capacității cetățenilor români de a-și delega puterea, de a decide pentru ei și pentru copii lor.

În istoria politică a românilor, dreptul de a alege și de a fi ales a fost câștigat cu mari sacrificii, iar astăzi, mai mult ca niciodată el este amenințat de competiția neloaială a partidelor politice. Zi de zi sunt găsite noi modalități, de influențare a comportamentului alegătorului, de la sacoșa cu alimente, mita pecuniară și până la amenințarea cu pierderea locului de muncă a singurului susținător al familiei. În aceste condiții, cum mai putem vorbi de vot liber exprimat, așa cum însăși Constituția ne garantează? Cum putem vorbi de stat de drept și democrație, în absența unor alegeri corecte?

În toamna anului 2004, Președintele Băsescu acuza creșterea fără precedent a fraudei electorale, cu ocazia alegerilor parlamentare și prezidențiale din acel an. Nici atunci și nici mai târziu, în anul 2008, anchetele Ministerului de Interne nu au scos la iveală vreun act ilegal. Am putea crede că totul funcționează perfect și că fraudarea votului nu există în România!

Chiar zilele trecute, conducătorul acestui portofoliu făcea supoziții neprofesioniste în legătură cu posibilitatea fraudării alegerilor prezidențiale din acest an, după ce anul trecut promisese că va pedepsi vinovați pe care n-a reușit să-i găsească nici până acum.

Stimați colegi.

Votul multiplu poate fi cu foarte mare ușurință înlăturat prin informatizarea alegerilor, iar mituirea alegătorului, prin sancțiuni comparabile cu cele pentru omor calificat. Căci nimeni nu mă poate contrazice că nu e o crimă să ucidem democrația pentru care tinerii și-au dat viața în 1989.

  Florin Daniel Geantă - declarație politică intitulată Un nou pas în reforma statului!;

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Un nou pas în reformarea statului!"

Președintele Traian Băsescu și-a anunțat intenția de a organiza în ziua alegerilor prezidențiale un referendum național prin care va consulta cetățenii în ceea ce privește restructurarea puterii legislative din România, prin reducerea numărului de parlamentari la maximum 300, față de 471, cât sunt în prezent, și o sigură cameră legiuitoare. Organizarea referendumului odată cu alegerea președintelui va conduce la un proces mult mai rapid de consultare a populației în legătură cu această temă, dar și mai eficient din punct de vedere al costurilor. În acest fel, vor veni la vot mai mulți cetățeni, iar alegerea președintelui va fi mult mai puternic legitimată. Tema modificării sistemului parlamentar românesc, de la bicameral la unicameral, a fost abordată, pentru prima dată, chiar de președintele Traian Băsescu în primul său an de mandat.

Tot președintele Traian Băsescu, în campania din 2004, a promis românilor că va întreprinde toate demersurile în sensul reformării clasei politice și a instituțiilor politice din România, iar această reformă nu poate ocoli Parlamentul României.

Sunt convins că românii vor ieși în umăr mare la vot în data de 22 noiembrie și vor vota atât pentru președinte, cât și în favoarea referendumului, pentru că, stimați colegi, referendumul este un act necesar, el oferind șansa tuturor românilor să își exprime punctul de vedere în privința organizării Parlamentului.

Un parlament unicameral va avea cu siguranță o eficiență crescută în procesul legislativ, va determina o scurtare a termenelor de legiferare. De asemenea, se va înregistra și o reducere semnificativă a cheltuielilor bugetare, mai ales în situația actuală de criză economică.

Stimați colegi,

Actualul parlament al României, în forma sa bicamerală, are cea mai nefavorabilă imagine dintre instituțiile statului român și cel mai redus nivel de încredere în rândul populației, tocmai din pricina ineficienței și costurilor extrem de ridicate necesare pentru funcționarea sa.

Partidul Democrat Liberal susține de mai bine de cinci ani acest demers, iar dacă rezultatul referendumului va fi favorabil, va sprijini modificările constituționale reclamate de mai mult timp de instituțiile statului român și statuate în raportul comisiei prezidențiale de anul trecut.

  Miron Ignat - intervenție cu tema Ziua Mondială a Turismului;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Mondială a Turismului"

Pe data de 27 septembrie este sărbătorită pe plan internațional "Ziua Mondială a Turismului". Scopul acestei zile este de a informa populația cu privire la rolul turismului în cadrul comunității internaționale și să demonstreze modul în care acesta afectează problemele sociale, culturale, politice și valorile economice la nivel mondial.

Turismul reprezintă un sector al economiei care asigură un număr important de locuri de muncă, dar oferă și ocazii extraordinare prin care oamenii își petrec timpul liber. Timpul liber este bazat pe necesitatea de refacere a sănătății, schimbarea mediului de viață și îmbogățirea cunoștințelor generale.

De-a lungul anilor, turismul a avut o evoluție ascendentă, devenind o afacere profitabilă pentru cei din acest domeniu.

Țara noastră dispune de un bogat potențial turistic, variat, cu obiective naturale, sociale și culturale deosebite, însă unora dintre noi ne lipsește ceva foarte important, și anume conștiința.

Ne-am pierdut valorile, am uitat de tradițiile și datinile noastre și am început să împrumutăm de la alte popoare, care au știut cum să le păstreze și promoveze.

România dispune de toate condițiile naturale pentru a deveni una dintre cele mai importante destinații turistice din Europa. Cu toate acestea, potențialul turistic nu este suficient de valorificat. Prin valorificarea acestuia, țara ar avea o importantă sursă de venit, prin dezvoltarea bazei materiale turistice și a infrastructurii căilor de acces.

Tema aleasă pentru acest an, a fost: "Turismul: celebrând diversitatea", prin care s-a urmărit promovarea internațională a României ca destinație turistică. Prin această temă sper să se revitalizeze tradițiile, cultura și obiceiurile care s-au pierdut de-a lungul timpului.

  Dan-Radu Zătreanu - declarație politică intitulată Mașina cu doi șoferi nu va mai fi omologată de popor;

Domnul Dan-Radu Zătreanu:

"Mașina cu doi șoferi nu va mai fi omologată de popor!"

Despre propunerea de a reforma Parlamentul în sensul renunțării la sistemul bicameral, concomitent cu reducerea numărului de parlamentari, trebuie să amintesc un lucru: Partidul Democrat Liberal s-a pronunțat de mult în favoarea acestei idei. Ba chiar a folosit-o în programul politic cu care s-a prezentat la alegerile din toamna anului trecut. Transformată metaforic, ideea a fost transmisă electoratului sub forma unei mașini condusă concomitent de doi șoferi. De ce am avea nevoie de așa ceva? Doar pentru a complica inutil lucrurile?

Guvernul Boc a fost și este în continuare criticat pentru că și-a asumat răspunderea pentru un pachet de legi, mai precis că a făcut ceea ce, în mod normal, ar fi revenit Parlamentului. Dar când recurg guvernele la această formă de legiferare? Când au parlamente anchilozate, care se pierd în proceduri și tărăgănează până peste limitele bunului-simț adoptarea unor legi care să permită o mai bună guvernare și funcționare a societății. Eu cred că ne aflăm acum în această situație. O spun autocritic. Sistemul bicameral complică inutil procedura de adoptare a legilor și diminuează răspunderea parlamentarilor atât în activitatea din comisiile permanente, cât și în plen, în cadrul dezbaterilor. Nu îți trebuie un stagiu prea îndelungat pe băncile Parlamentului pentru a înțelege acest lucru. Mie mi-a fost suficientă o sesiune parlamentară pentru a-mi da seama că lucrurile nu funcționează așa cum ar trebui. Trecerea la sistemul unicameral ar însemna eliminarea dublării traseului pe care îl parcurg proiectele de acte normative. Iar creșterea eficienței și a vitezei de derulare a procesului legislativ ar duce, în mod firesc, la reducerea ingerințelor executivului în atribuțiile parlamentare. Vom diminua guvernarea prin ordonanțe de urgență, căci vom avea un Parlament mai eficient, în care legile nu-și vor mai da duhul făcând curse între Senat și Camera Deputaților.

În plus, criza economică ne-a dat o lecție în privința chivernisirii resurselor. Or, un număr mai mic de aleși pentru doar o singură cameră ar reduce considerabil cheltuielile - atât pe perioada campaniei, cât și în ziua alegerilor. Apoi, aparatul administrativ necesar pentru funcționarea unei singure camere și a unui număr mai mic de parlamentari este net inferior celui pentru un parlament bicameral. Este evident că numărul de funcționari și cheltuielile administrative sunt reduse prin faptul că anumite departamente și servicii nu mai sunt dublate, la Senat și la Camera Deputaților: resurse umane, logistică, relații publice și așa mai departe. În consecință, diminuarea numărului de parlamentari conduce la nevoi mai reduse pentru desfășurarea activității acestora - atât la nivelul resurselor materiale, cât și al celor de personal.

În sprijinul necesității de a reduce numărul de parlamentari trebuie să aducem și recordul negativ pe care îl deține România: 471 de senatori și deputați, când media în Europa este de 185, iar nicio altă țară nu are parlamente cu mai mult de 400 de membri! Propunerea președintelui Traian Băsescu de a reduce numărul la 300 de parlamentari este în concordanță cu ceea ce se întâmplă în lume, în general, și în jurul nostru, în Europa. Cu siguranță, reducerea numărului de parlamentari va duce la creșterea răspunderii fiecăruia dintre cei aleși. Cu cât vom fi mai puțini, cu atât răspunderea individuală va fi mai mare, după cum și reversul, cu cât suntem mai mulți, cu atât răspunderea fiecăruia dintre noi este mai mică. Eficientizarea procesului legislativ va conduce, în mod firesc, la creșterea calității actelor normative, parlamentarii putând analiza cu mai multă atenție proiectele de lege supuse dezbaterii unei singure camere responsabilă de elaborarea legislației.

Stimați colegi,

În sesiunea precedentă, am propus tot de la această tribună cuplarea alegerilor europarlamentare cu cele prezidențiale și, în același timp, cu un referendum privind introducerea pașapoartelor biometrice. Vizam atunci creșterea mizei electorale, pentru a obține o mai bună participare la vot. De această dată, președintele Băsescu a propus organizarea unui referendum pe tema sistemului parlamentar, concomitent cu alegerile prezidențiale, iar efectul va fi creșterea prezenței la urne a electoratului, ceea ce va duce la o mai bună legitimitate a viitorului președinte al României. Și acesta este un argument prin care personal susțin concomitența celor două teme electorale.

Și mai trebuie precizat că reformarea sistemului parlamentar, în sensul trecerii de la sistemul bicameral la cel unicameral, va avea un efect pozitiv și asupra imaginii și a percepției pe care populația le are asupra puterii legislative în țara noastră. Acum, sondajele arată că Parlamentul se află printre instituțiile statului în care corupția atinge cote maxime. Știm cu toții că lucrurile nu stau chiar așa, dar iată cum ne vede țara! Și cum putem schimba această stare de fapt? Tocmai printr-o atitudine responsabilă, prin care să dovedim, ca parlamentari, că ținem cont de voința celor care ne-au ales. Iată de ce Partidul Democrat Liberal susține ideea trecerii la un sistem parlamentar unicameral, cu un număr maxim de 300 de parlamentari, idee pentru care președintele Traian Băsescu dorește să cheme poporul să se pronunțe prin referendum la 20 noiembrie, concomitent cu alegerile prezidențiale. Este un gest care denotă o profundă maturitate politică, acela de a te întoarce tot timpul către popor, în luarea deciziilor importante pentru țară. Și veți vedea că mașina cu doi șoferi nu va mai fi omologată!

  Mircia Giurgiu - declarație politică având titlul Fault la echipele de fotbal mici în Cupa României;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Fault la echipele de fotbal mici în Cupa României"

În data de 22 septembrie 2009 a început o nouă ediție a competiției de fotbal Cupa României "Timișoreana", când au intrat în joc și cele 18 echipe din Liga I națională. Pe parcursul a trei zile vor avea loc meciurile șaisprezecimilor de finală.

Cu toate că această competiție se adresează tuturor echipelor de fotbal din România, începând cu acest an echipele mici sunt clar dezavantajate de noul sistem de desfășurare. Dacă până anul trecut toate echipele mici se luptau în tururile preliminare pentru a ajunge în șaisprezecimi să poată juca cu echipele mari din Liga I, pentru a aduce în fața propriilor suporteri echipe puternice, iată că, dintr-o dată, instituția pe care o conduceți a hotărât să schimbe modul de programare al meciurilor. Astfel, echipele mici, în loc să joace în fața propriilor suporteri pe terenul lor, sunt nevoite să joace pe terenul echipelor din prima divizie. Evident că dispare egalitatea de șanse, iar suporterilor, care așteaptă calificarea în șaisprezecimi a echipei lor favorite, li se ia posibilitatea de a urmări, pe viu, meciul acesteia cu o echipă mai puternică. În acest fel scade, din păcate, interesul suporterilor pentru competiție. Ce șanse ar putea avea echipele din Liga a III-a, precum "Sănătatea" Cluj, FC Zlatna, Gloria Bistrița II pe terenul unor formații din Liga I, cum sunt Poli Timișoara, Dinamo sau Universitatea Craiova. În aceeași situație se află și echipele din Liga a II-a care au fost obligate să joace pe terenul echipelor din prima ligă, precum CSM Râmnicu Vâlcea, "Dunărea" Giurgiu, Sportul Studențesc, Gaz Metan Craiova, "Farul" Constanța, CS Otopeni și "Dunărea" Galați.

Consider că este o nedreptate și nu sunt acordate șanse egale echipelor din eșaloanele inferioare care luptă de fiecare dată pentru a ajunge să întâlnească echipe din Liga I pe propriul teren și în fața suporterilor.

Se pierde, astfel, interesul pentru fotbal și nu cred că este în beneficiul acestui sport și al suporterilor din ligile inferioare modificarea programării meciurilor. Și în competițiile europene se acordă șanse egale, fiind organizate meciuri tur-retur, pe teren propriu și în deplasare, pentru a nu fi favorizate/defavorizate vreuna dintre echipe. Doar în finale se joacă pe teren neutru, într-un oraș stabilit cu un an înainte.

În aceste condiții, propun a se avea în vedere cel puțin două modalități pentru a menține interesul tuturor echipelor și spectatorilor pentru această competiție. Și anume:

  1. să se revină la modalitatea prin care echipele de ligi inferioare să fie gazdă în meciurile cu echipe din Liga I, cel puțin în șaisprezecimile Cupei României;
  2. să se stabilească un program prin care meciurile să se joace tur-retur, pentru a asigura egalitate de șanse pentru fiecare dintre echipe și pentru a putea fi urmărite și de suporterii echipelor din ligile inferioare.

În speranța că aceste observații vor fi luate în considerare de cei îndreptățiți a decide soarta competiției, doresc succes tuturor echipelor participante în această ediție a Cupei României "Timișoreana" la fotbal.

  Ioan-Nelu Botiș - declarație politică intitulată Șanse egale pentru femei și bărbați;

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

"Șanse egale pentru femei și bărbați"

În ciuda legilor care garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați și în concordanță cu normele și standardele Uniunii Europene, implementarea acestora în țara noastră se desfășoară foarte încet, așa cum reiese din statistici, dar mai mult decât aceasta este realitatea pe care o simțim și o trăim cu toții în viața de zi cu zi.

Prima lege din România având reglementări explicite în acest domeniu este Legea nr.202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, care a fost inițiată de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale. Mecanismul național privind egalitatea de șanse între femei și bărbați este reglementat prin Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse iar activitățile pe care trebuie să le întreprindă această instituție ar trebui să fie productive, și mai puțin decorative.

Femeile continuă să se confrunte cu dezechilibre mari în ceea ce privește oportunitățile de angajare, salariile și reprezentarea politică.

Ratele de ocupare a femeilor se îmbunătățesc ușor, însă diferența între salariile primite de bărbați și femei rămâne foarte mare și nu există nici un indiciu că ar exista politici care să rezolve această problemă. Într-un studiu realizat pentru anul 2007, "Cercetarea statistică privind costul forței de muncă în anul 2007", câștigul salarial mediu pe activități ale economiei naționale indică faptul că femeile sunt plătite cu 10,6% mai puțin decât bărbații. Nu privesc mecanic aceste statistici, fiindcă sunt conștient că există domenii de activitate feminizate, însă, am constatat că există diferențe salariale la muncă de valoare egală.

Este puțin probabil ca situația să se schimbe atâta timp cât femeile sunt slab reprezentate în funcții de decizie politică și economică, responsabilitățile familiale sunt încă inegal repartizate între femei și bărbați, femeile sunt principalele victime ale violenței în familie, femeile și fetele sunt mai vulnerabile la traficul de ființe umane.

Diferențele de salarizare între femei și bărbați au cauze multiple și necesită soluții multiple. Pentru a le combate este necesară o acțiune la toate nivelurile și un angajament din partea tuturor părților implicate - de la angajatori, sindicate și autorități naționale până la fiecare dintre cetățeni. Prin Fondul Social European putem promova și integra eficient egalitatea de șanse între femei și bărbați.

Diferența de remunerare între femei și bărbați are un impact semnificativ asupra câștigurilor femeilor de-a lungul vieții, precum și asupra pensiilor acestora. O remunerare mai mică înseamnă o pensie mai mică și reprezintă cauza unui risc de sărăcie mai mare pentru femeile în vârstă.

  Neculai Rebenciuc - declarație politică având tema: Educația: după reformă, o altă formă;

Domnul Neculai Rebenciuc:

"Educația: după reformă, o altă formă"

De la sfârșitul anului trecut, când Legea nr.221/2008 a stârnit atâtea speranțe în rândul profesorilor, Educația se găsește într-o continuă convulsie, semn de grav decalaj între ceea ce ar fi trebuit să fie și ceea ce este în realitate.

Angajarea răspunderii Guvernului pe legile Educației - nelipsind nici de această dată întorsăturile telenovelistice, semn clar al disputării supremației între pachetul de legi Miclea (via Cotroceni) și pachetul Andronescu (via PSD) -, ar fi trebuit să însemne, ipso facto, o rearanjare și o așezare firească a lucrurilor în matricea lor.

Spunem ar fi trebuit să însemne pentru că, în fapt, situația este de-a dreptul abracadabrantă, pe alocuri chiar "abramburită". Am fost surprinși să constatăm că, la nici 48 de ore de la asumarea răspunderii Guvernului pe Codul Educației, la rândul lui modificat ulterior, ministrul de resort bulversează întregul sistem de învățământ prin buclucașul Ordin de schimbare a directorilor de școli, deci printr-o modificare a legii prin ordin ministerial. Speculațiile privind politizarea învățământului în perspectiva scrutinului din noiembrie n-au întârziat să apară: "Sub pretextul verificării corectitudinii și legalității numirilor în funcție, ministrul Andronescu aplică, de fapt, o măsură de epurare politică prin care încearcă acoperirea funcțiilor de conducere din școli cu oameni de partid, și nu cu cei performanți. Un ordin de ministru nu poate anula în nici un caz prevederile unei legi organice" declara liderul FEN, Constantin Ciosu. Nici reacțiile ministrului nu s-au lăsat așteptate, Ecaterina Andronescu explicând faptul că ordinul său are în vedere tocmai depolitizarea școlilor, și nu politizarea lor. Totuși, pusă față-n față cu remanierea - pentru a câta oară? - ministrul revine, lacrimogen, asupra propriului Ordin, blocat oricum de PD-L -, căruia îi cade ca o mănușă acest nou prilej de șantaj pentru "frații" din Coaliție -, prin nepublicare în Monitorul Oficial și, resemnată, declară: "Acum nici nu mai contează, pentru că va fi modificat".

Toată această tevatură politică pe Educație a escamotat oarecum faptul că mai multe sporuri ale personalului didactic vor fi tăiate prin Legea salarizării unitare, mult mai curând decât se preconizase. Prin urmare, nu numai că salariile nu au fost mărite cu 50%, așa cum s-a votat la sfârșitul anului trecut, ci, culmea, ele vor fi micșorate cu aproximativ 50%. Același procent, direcție inversă. Cu alte cuvinte, o veste rea cu aplicabilitate imediată a aglutinat, pe moment, o veste mult mai rea în perspectivă.

Luna octombrie se anunță deja agitată. Profesorii amenință cu greva generală sau cu alte forme de protest. Una dintre acestea constă în netrecerea notelor elevilor în catalog. Curios ce notă ar da profesorii Guvernului Boc? Poate că mulți dintre ei se gândesc la idealul de învățământ al vestitului pedagog și filosof atenian Platon. Excerptăm o frază edificatoare, mai actuală ca oricând, din lucrarea "Definiția dreptății în Republica lui Platon" a lui Alexandru Claudian: "Platon opune acțiunii politice, un ideal de definitivă armonizare a unei societăți învrăjbite de spiritul de partid, o acțiune sufletească: schimbarea radicală a sufletului societății prin Educație".

  Dan Ilie Morega - declarație politică intitulată Actuala putere proeuropeană de la Chișinău impune Guvernului și Ministerului Afacerilor Externe din România măsuri imperative pentru reluarea și dezvoltarea relațiilor de prietenie;

Domnul Dan Ilie Morega:

"Actuala putere proeuropeană de la Chișinău impune Guvernului și Ministerului Afacerilor Externe din România măsuri imperative pentru reluarea și dezvoltarea relațiilor de prietenie"

Alegerile parlamentare anticipate din Republica Moldova au demonstrat clar voința românilor de peste Prut pentru democrație, pentru altfel de instituții ale statului, care să aibă la bază statul de drept. Scepticismul - dacă la unii încă mai persista - cu privire la unitatea partidelor democratice din Republica Moldova: PL, PDL, PD și Alianța Moldova Noastră, că vor deveni o entitate politică cu un program comun de scoatere a Republicii Moldova din totalitarism, a fost spulberat. Acum, acestea sunt o realitate. Implementarea instituțiilor de drept, cu o direcție foarte clară a celor patru partide spre Europa, este neîndoielnică. De altfel, și alianța acestora denotă evident această direcție, prin însăși titulatura adoptată: Alianța pentru Integrare Europeană (AIE).

Ceea ce este extrem de important, și doresc să salut de la tribuna Parlamentului, este respectarea primelor promisiuni și înțelegeri ale acestor partide cu privire la nominalizarea și alegerea în fruntea forului legislativ, a Guvernului și a altor instituții a unor oameni politici pragmatici, proeuropeni.

Salut, cu această ocazie, și alegerea ca președinte al Parlamentului de la Chișinău a lui Mihai Ghimpu, de la PL, desemnarea și alegerea lui Vlad Filat în funcția de premier al Republicii Moldova, și, nu în ultimul rând, a întregului său Cabinet.

Salut, de asemenea, măsurile concrete care au fost deja luate: ridicarea vizelor pentru români, abrogarea hotărârii fostei puteri comuniste ca limba oficială să fie limba moldovenească - ignorând faptul că de facto și de jure românii de dincolo de Prut au avut și au aceeași limbă, respectiv limba română. De remarcat este și dorința actualei puteri de la Chișinău de a încheia cât mai multe acorduri cu România, menite să accelereze integrarea în UE.

Consider că este absolut necesar, așa cum a declarat și ministrul de externe Cristian Diaconescu, de a relua cât mai grabnic legătura cu noua putere de la Chișinău și încheierea mai multor acorduri bilaterale care să creeze mai rapida apropiere a statului moldovean de România și UE.

Încerc să am convingerea că printre primele probleme care cad în atribuțiile Ministerului Afacerilor Externe este aceea de a fluidiza intrarea pe teritoriu a fraților moldoveni și anularea taxelor consulare pentru vize, pentru a nu se mai aștepta, ca în timpul președintelui comunist Voronin, câte 2, 3 sau chiar mai multe luni la Consulatul român.

Doresc să cred că, în același timp, ministrul de externe va stabili, împreună cu celelalte ministere din România, misiunea diplomatică și echipa de lucru care să conducă la dezvoltarea relațiilor bilaterale în mod pragmatic și efectiv, nu numai declarativ.

  Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme - declarație politică având tema Campioanele europene la canotaj câștigă mai puțin decât un muncitor necalificat;

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme:

"Campioanele europene la canotaj câștigă mai puțin decât un muncitor necalificat"

Echipajul de 8+1 al României a câștigat medalia de aur la Campionatele europene de canotaj din Belarus. Din nou ne-am bucurat, le-am felicitat și le-am aplaudat. Dincolo de strălucirea medaliilor pe care fetele le-au adus în țară se află, însă, o realitate tristă. Multe dintre aceste fete care sunt, de altfel, pilonii de susținere ai performanței românești în domeniul sportiv câștigă mai puțin decât un muncitor necalificat.

Pentru aceste fete nu se poate pune problema de facilitare de credite pentru achiziționarea de locuințe, planurile lor de viitor fiind limitate la o remunerație mizeră. Multe dintre ele câștigă 400 de lei pe lună. Cele mai norocoase câștigă puțin peste 600 de lei. Totuși, nu părăsesc sportul de performanță. Sunt pasionate de acest domeniu, sunt mândre de reușitele lor și speră, poate, la vremuri mai bune. Salut, așadar, cu mândrie devotamentul pe care aceste fete îl manifestă fățiș pentru sportul românesc!

Propun, de asemenea, dragi colegi, să începem o campanie de susținere și finanțare a sportului de performanță din România, pentru a nu avea neplăcuta surpriză ca aceia pe care astăzi îi aplaudăm pentru reușitele lor, mâine să plece, pentru că nu-și mai pot asigura supraviețuirea în propria țară.

  Adrian George Scutaru - declarație politică intitulată Executivul condus de premierul Emil Boc falimentează România;

Domnul Adrian George Scutaru:

"Executivul condus de premierul Emil Boc falimentează România"

Situația economică extrem de dificilă cu care se confruntă România la momentul actual impune adoptarea urgentă a unor măsuri de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, care să contracareze efectele crizei. Din păcate, inițiativele pe care instituția menționată le are în acest sens nu fac altceva decât să îngroape economia românească. Astfel, deși ar trebui ca prin pârghiile fiscale pe care le are la îndemână să stimuleze inițiativa privată și implicit să înființeze noi locuri de muncă, Ministerul Finanțelor Publice nu a luat nicio măsură, dimpotrivă, prin introducerea impozitului forfetar a determinat falimentarea mai multor microîntreprinderi și implicit creșterea numărul de șomeri. De asemenea, în baza unei derogări primită de la FMI, o altă măsură luată de Executiv, care va conduce la falimentarea multor întreprinderi private, o reprezintă faptul că până la sfârșitul acestui an va fi returnată doar o mică parte din datoria către agenții economici, adică 10%, ceea ce reprezintă 150 milioane de lei din totalul de 1,5 miliarde de lei.

Ca urmare a gafelor de care dă dovadă, domnul Gheorghe Pogea susține că această măsură va stimula sistemul privat prin faptul că statul va împrumuta mai puțini bani de la bănci, iar acestora le vor rămâne mai multe fonduri pentru a sprijini sistemul privat. Oare nu ar fi fost mai eficient ca agenții privați să se folosească de propriile resurse financiare, și nu de bani împrumutați de la bănci, la care se adaugă și dobânzile? În mod logic da, numai că pentru înfăptuirea acestui lucru ar fi fost necesară existența unei politici financiare solide, ce ar fi necesitat o pricepere mult peste cea pe care o are Guvernul Boc.

Dacă în această primăvară Ministerul Finanțelor Publice estima că economia românească va fi relansată în această toamnă, se pare că la baza acestei estimări nu a fost luată în considerare și incompetența actualei guvernări, aspect care a condus la adâncirea crizei economice. Un exemplu în acest sens îl reprezintă incapacitatea de a formula o prognoză multianuală, atât de necesară pentru susținerea unor programe cum ar fi Planul de înzestrare a Armatei pentru perioada 2010-2015. O altă dovadă a incompetenței ministeriale este relevată de faptul că nici măcar drepturile prevăzute de lege pentru bugetari nu au fost acordate, cum ar fi spre exemplu dreptul elevilor care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu de a li se deconta transportul sau dreptul profesorilor de a primi 100 euro pentru achiziționarea de materiale didactice. De asemenea, deși s-au promis fonduri consistente pentru dezvoltare, în județe au ajuns sume infime, și acelea pe criterii politice. De exemplu, din 5,1 milioane lei, cât s-au alocat la nivelul județului Buzău pentru finanțarea infrastructurii școlare, doar 100.000 lei s-au îndreptat către o localitate condusă de un primar liberal, sau din 2,46 milioane lei, cât s-au alocat pentru echilibrarea bugetelor locale, doar 240.000 lei s-au îndreptat către comunele buzoiene liberale.

Deși au trecut 10 luni de când a fost învestit actualul Guvern, din păcate, nu am observat nicio politică coerentă, nicio măsură anticriză. Dacă, în contextul economic actual, era de așteptat ca susținerea sistemului privat să reprezinte primul demers întreprins pentru salvarea locurilor de muncă, Guvernul a preferat în schimb adoptarea unor măsuri complet lipsite de logică, ce au condus România în pragul falimentului și au trimis sute de mii de oameni în șomaj. Deși Guvernul condus de premierul Emil Boc, prin resursele pe care le deține, ar fi trebuit să reprezinte o soluție la problemele cu care ne confruntăm la momentul actual, din păcate, observăm că incompetența de care a dat dovadă în gestionarea unui sistem economic și așa afectat de criza mondială, a dat naștere nu la relansare, ci la o dureroasă resemnare. În concluzie, singura soluție salvatoare rămâne ca după alegerile prezidențiale, actuala formulă de guvernământ să fie schimbată.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică având tema Avortul - una din cauzele principale ale scăderii demografice;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Avortul - una din cauzele principale ale scăderii demografice"

Consecințele legislației deficitare și ale mentalității favorizate de aceasta se resimt în mod dramatic. Avortul a devenit unul dintre fenomenele care macină cel mai mult sănătatea femeilor, afecțiunile provocate de acesta fiind unii din factorii cei mai însemnați ai degradării stării de sănătate a populației din România.

Printre cele mai grave efecte pe termen lung ale avortului se numără creșterea riscului de cancer de col și mamar, creșterea riscului de naștere prematură sau de pierdere de sarcină; depresii, afecțiuni psihice, tulburări de fertilitate și chiar infertilitate.

Conform datelor oficiale, cancerul de sân prezintă o tendință de creștere continuă în România. De asemenea, România are cea mai mare rată a mortalității cauzate de cancerul de col uterin din Europa, constituind la ora actuală principala cauză de deces prin cancer la populația feminină din țara noastră.

"Sindromul postavort", a cărui existență este total ignorată în România, face ca numărul femeilor care suferă din punct de vedere psihic să crească alarmant.

Climatul de relaxare a moralității și promovarea masivă în cultură și mass-media a mentalității unei sexualități "sigure" și "neinhibate" sunt principalii responsabili, atât pentru numărul foarte mare de avorturi, cât și pentru recrudescența bolilor venerice. În țara noastră situația este ilustrată nefast de faptul că în România incidența sifilisului este cea mai mare din Europa!

Din nefericire, ca reacție la realitatea teribilă expusă mai sus, autoritățile de stat promovează, în numele dreptului la "sănătatea reproducerii", o politică în care avortul, respectiv contracepția și "educația sexuală" nu sunt decât aparent incompatibile, în realitate ambele producând același rezultat.

Începând cu 1990 suntem martorii instalării unei fertilități foarte scăzute, mult sub limita de înlocuire a populației (1,3 față de 2,1 nașteri/femeie).

Deși consider că avortul în sine este un act nefast, indiferent de conjunctură, trebuie să subliniez că "epidemia avorturilor" este una din componentele principale ale actualeiscăderi demografice care a condus România la o situație demografică aproape catastrofală, semnalată de cei mai reputați specialiști români.

Nu putem, așadar, ignora perspectivele sumbre ale următoarelor decenii, în care populația României nu doar că va scădea numeric foarte mult, ci va și îmbătrâni, lipsind societatea de forță de muncă și spulberând sistemele de asigurări sociale și pensii de stat.

Ca prim exemplu, consider că în România se impune cu necesitate o lege care să dea femeii dreptul de a fi informată - dar să-i și creeze obligația de a se informa - în mod real cu privire la efectele nefaste ale avortului pentru ea și copil, dar și asupra alternativelor pozitive la acesta. "Legea consimțământului informat", cum este ea numită popular, există în numeroase țări ale Uniunii Europene și în state din SUA, principiile sale fiind în perfect acord cu obligațiile internaționale pe care România și le-a asumat.

De asemenea, consider de datoria Ministerului Sănătății să conceapă strategii pentru informarea populației despre consecințele fizice, emoționale și psihice ale avortului asupra femeii, și nu să promoveze agresiv o iluzorie "educație sexuală" care nu face decât să încurajeze activitatea sexuală precoce, cu toate consecințele acesteia - avortul ca urmare a eșecului contraceptivelor, bolile venerice ș.a.m.d.

Discutând despre alternative la avort, nu putem trece cu vederea numeroasele asociații de tip "pentru viață" (provita), dedicate promovării valorilor creștine tradiționale cu privire la viața de familie în noul context posttotalitar. Îmbunătățirea situației copilului nenăscut și a familiei și societății în general nu poate și nu trebuie să se oprească la modificarea cadrului legislativ, ci trebuie să țină cont de munca și experiența acestor organizații confruntate zilnic, de 20 de ani, cu nevoile educaționale, economice și sociale ale tinerilor și adulților implicați în viața intimă sau de familie. Ele oferă sprijin material, consiliere psihologică și spirituală femeilor și familiilor aflate în situația de a apela la avort. Cooperarea între instituțiile statului și aceste organizații, culte, etc. reprezintă un imperativ.

Legislația actuală privind avortul, după cum se arăta chiar într-un comunicat al Colegiului Medicilor din România, este una dintre cele mai liberale din Europa și este expresia ignoranței generale cu privire la consecințele grave ale avortului. Pentru această stare de fapt se fac vinovate, în primul rând, instituțiile statului, printre care, din punctul meu de vedere, cea dintâi este Parlamentul României.

Doamnelor și domnilor parlamentari, proiectarea populației României în ipoteza menținerii fertilității actuale (1,3 copii la o femeie) prefigurează un inevitabil derapaj demografic instalat după anii 2025-2030, odată cu atingerea vârstelor de 20-40 de ani de generațiile mici, născute după 1989. Raportul dintre populația adultă și cea vârstnică ar urma să aibă valori dramatice. O a doua proiectare, cea a populației active economic, aduce argumente suplimentare pentru dimensiunea derapajului demografic și consecințele sale economice.

Este imperativ ca actualul legislativ să găsească soluții urgente pentru împiedicarea depopulării masive a țării, prin reducerea numărului de avorturi și încurajarea susținută a familiei!

"Fiecare ființă umană are dreptul inerent la viață. Acest drept va fi protejat prin lege. Nimeni nu va fi privat arbitrar de viață." (Articolul 6.1 al Convenției Internaționale asupra Drepturilor Civile și Politice, 1966)

  Daniel-Ionuț Bărbulescu - intervenție cu privire la Ziua internațională a persoanelor vârstnice;

Domnul Daniel-Ionuț Bărbulescu:

Declarație politică cu privire la Ziua internațională a persoanelor vârstnice.

România anului 2009 este una profund inechitabilă, în care vârstnicii au fost abandonați. La aproape două decenii de la revenirea la democrație, cvasimajoritatea pensionarilor României trăiesc în deznădejde și suportă umilințele așteptărilor în fața farmaciilor pentru medicamentele compensate. Situația pensionarilor este condamnabilă și rușinoasă și nimic nu scuză atitudinea adoptată, pentru că domniile lor au fost actorii, și în același timp servitorii regimului comunist. Au fost cei care au construit activele economiei «de stat» (pe care unii au știut să o valorifice profitabil), și și-au consumat tinerețea în mastodonții industriali deveniți fier vechi. Sudoarea muncii dumnealor se regăsește în parte și în marile averi făcute de unii dintre capitaliștii tranziției. Nu în ultimul rând, trebuie spus că toate guvernele postdecembriste s-au format și datorită votului dumnealor.

Aproximativ o treime din populația României este formată de pensionari. Politicile sociale dinainte și de după 1990 au trecut în rândul inactivilor nu doar persoane de peste șaizeci de ani, ci și numeroși oameni în plină putere de muncă, acest lucru și din dorința de a masca șomajul și ineficiența politicilor de dezvoltare. Am ajuns astfel la peste șase milioane de pensionari, în condițiile în care numărul cotizanților la fondul de pensii este cu câteva milioane mai mic.

Toate partidele politice le-au promis pensionarilor, în campaniile electorale, marea cu sarea. Actualul guvern i-a făcut să spere. Pensia minimă garantată este o realitate și în cel mai scurt timp avem obligația să adoptăm o lege unitară a pensiilor, care să elimine inechitățile flagrante din sistem.

Pensionarii au dreptul să fie respectați, fiindcă până la pensionare și-au respectat toate obligațiile față de stat. Din păcate, după zeci de ani de muncă au obținut dreptul de a îngroșa numărul săracilor.

Stimați colegi, fac un apel la dumneavoastră, să ne ajutați să mergem spre adevăr, să încercăm să găsim împreună ideile și principiile pe care dorim să le susținem. Avem nevoie de toți, tineri și vârstnici deopotrivă, avem nevoie de unire, mobilizare, dialog, gândire.

Vă mulțumesc, și doresc din suflet tuturor vârstnicilor o bătrânețe liniștită și lipsită de griji!

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică intitulată România lui Traian Băsescu: scandal și haos;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"România lui Traian Băsescu: scandal și haos"

Am înțeles că România nu are nevoie de autostrăzi. Turiștii sunt fericiți să circule pe drumurile patriei noastre cu bicicleta, căruța sau pot încerca senzații tari cu trenul, care are șanse mari să deraieze într-o zonă pitorească.

România nu are nevoie nici de Parlament! O mică adunare alcătuită din membri ai PD-L, aleși cu grijă de Traian Băsescu, ar fi o soluție eficientă.

Am înțeles, de asemenea, că Partidul Social Democrat trebuie să plece de la guvernare, pentru că parlamentarii social-democrați au îndrăznit să le întrebe pe Elena Udrea și pe Monica Ridzi cum au cheltuit banii publici.

Ministrul Dan Nica se face vinovat de fapte grave: a luat măsuri de sancționare a celor care au încălcat legea la alegerile pentru Parlamentul European prin votul multiplu și a încercat să împiedice fraudarea alegerilor prezidențiale din această toamnă. În aceste condiții, cine este mai potrivit în funcția de ministru de interne? Vasile Blaga, desigur, șeful de campanie electorală a lui Traian Băsescu!

Guvernul poate fi redus la trei-patru membri (spre exemplu Emil Boc, Elena Udrea, Vasile Blaga și Radu Berceanu), fiecare conducând simultan mai multe ministere, așa cum doresc. Nicio comisie parlamentară de anchetă nu le va mai perturba activitatea.

Reforma statului continuă cu încă două măsuri propuse de Traian Băsescu: legalizarea prostituției și a drogurilor ușoare. Astfel, românii vor trăi bine, așa cum ne-a spus Traian Băsescu în repetate rânduri.

Ce le mai lipsește românilor în acest moment în care traversăm o criză economică majoră? O criză politică! Aceasta este dovada iresponsabilității lui Traian Băsescu, pentru care plătesc scump toți românii.

Doamnelor și domnilor,

Traian Băsescu și PD-L au demonstrat, încă o dată, că nu sunt capabili de dialog și nu sunt interesați de adevăratele probleme ale cetățenilor. Singura lor preocupare este să rămână la putere cu orice preț. Cinci ani de zile, Traian Băsescu a produs scandal și haos. Traian Băsescu și PD-L nu pot construi nimic cu adevărat în România de azi sau de mâine pentru că nu se poate construi nimic dacă te bazezi pe minciună și dezbinare.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - intervenție legată de sărbătorirea, la 1 octombrie, a Zilei internaționale a persoanelor vârstnice;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

La data de 1 octombrie se sărbătorește Ziua internațională a persoanelor vârstnice, a celor care ne sunt părinți sau bunici, a celor care au muncit o viață ca să ne lase o țară mai bună, mai dreaptă, mai bogată, sperând că și ei se vor putea bucura de rezultatele muncii lor.

Am văzut cu toții că, după 1990, viața lor a fost din ce în ce mai grea, pensionarii devenind oamenii cei mai umiliți, deseori ei fiind cei care au suportat cel mai greu tranziția, care au făcut din nou sacrificii, care au fost marginalizați.

Singura perioadă mai puțin apăsătoare a fost cea dintre anii 2006-2008, când guvernul liberal le-a arătat respect dublându-le pensiile, concomitent cu micșorarea ratei inflației, ceea ce a însemnat creșterea reală a puterii de cumpărare a pensionarilor.

Alegerile din noiembrie 2008 au fost câștigate de PD-L și PSD - cei care i-au mințit că le vor mări pensiile prin creșterea punctului de pensie la 45% din salariul mediu pe economie, iar când au ajuns la putere au uitat promisiunile făcute, lăudându-se chiar că vor mări pensiile cu un amărât de 5% pe tot anul.

Criza economică din lume a făcut ravagii în România din cauza incompetenței guvernanților, țara intrând în recesiune, evident cu repercusiuni din cele mai grave pentru toată populația, dar cu suportarea masivă tot de către pensionari, cei mai nevoiași.

Dacă rata șomajului crește, dacă se pierd locuri de muncă din toate sectoarele de activitate, dacă se măresc impozitele și taxele și se strâng bani tot mai puțini la bugetul țării, nu vor mai fi bani pentru pensionari, în primul rând, din cauza neștiinței actualilor guvernanți de a trata criza.

Dar ce vină au oamenii?

Sâmbătă, la Călărași, am participat la aniversarea a 50 de ani de căsătorie pentru mai mult de 75 de familii, nunta de aur fiind un eveniment de mare emoție pentru noi, cei care am fost în preajma lor.

Ce m-a impresionat cel mai mult?

Generozitatea și înțelegerea pe care o au față de clasa politică, sfiala, căldura și înțelepciunea cu care își cer drepturile la o viață normală și puterea de a-i ierta pe toți cei care i-au făcut să sufere.

Am înțeles, încă odată, că avem datoria să mișcăm această țară, să o facem mai bogată pentru a avea de unde să găsim resurse pentru acești oameni minunați, care ne dau lecții de adevărată morală.

Oare guvernanții știu ce guvernează, știu care sunt guvernații, știu că dacă nu ai bătrâni trebuie să îi cumperi ca să devii mai înțelept și mai omenos? Mă îndoiesc!

Ce ziceți domnilor Băsescu, Geoană, Boc și compania de indolenți?

  Daniela Popa - declarație politică cu tema Pactul național împotriva egalizării vârstei de pensionare;

Doamna Daniela Popa: "Pactul național împotriva egalizării vârstei de pensionare"

Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice din România pune în evidență o serie de probleme alarmante. În România, cheltuielile totale anuale pentru pensii se cifrează la peste 10 miliarde de euro, ponderea lor în p.i.b. fiind, în 2008, de aproximativ 7,3% (fără a lua în calcul pensiile agricultorilor și cele din sistemele militare care reprezentau aproximativ 9% din p.i.b.), iar în bugetul general consolidat, de peste 26%. În anul 2007, erau aproximativ 5,7 milioane pensionari, la un număr mediu de salariați de 4,9 milioane. Astfel, la fiecare persoană care contribuia la sistem și plătea impozite revenind astfel aproximativ 1,2 pensionari.

În 1990, procentul pensionarilor era de doar 15%; astăzi, el este de aproximativ 28%. Situația ar fi fost și mai dramatică dacă nu ar fi existat, încă, o populație tânără activă, dar care după anul 2032 (când generațiile născute după 1967 vor atinge 65 de ani) va genera un nou val de pensionari. În condițiile păstrării vârstei de pensionare, ponderea pensionarilor va fi de aproximativ 32% din întreaga populație în 2025 și de peste 45% în 2050. Anumite studii prognozează că România va ajunge în anul 2050 la un nivel al cheltuielilor publice pentru pensii de aproape 50% din cheltuielile bugetare. Perspectivele sunt extrem de periculoase, mai ales în condițiile degradării situației bugetului de stat din ultimul timp.

În viziunea Comisiei prezidențiale, măsurile care trebuie luate pentru ameliorarea situației sunt, în opinia mea, nepotrivite pentru realitățile sociale și demografice ale României. Raportul propune reducerea numărului de pensionari și echilibrarea fondului de pensii prin creșterea vârstei de pensionare, descurajarea pensionărilor anticipate, pensionărilor nejustificate pe motive medicale și interzicerea cumulului pensiei publice cu salariul. De asemenea, se propune egalizarea vârstei de pensionare între bărbați și femei și între categorii ocupaționale la 65 de ani, chiar 70 de ani prin prelungire anuală.

Având în vedere faptul că, în România, speranța de viață atât pentru femei, cât și pentru bărbați este cu mult sub nivelul celor din Uniunea Europeană (75 de ani femeile și 69,5 ani bărbații) și nu numai, creșterea vârstei de pensionare este o măsură care nu are nicio legătură cu realitatea.

Partidul Conservator a lansat dezbaterea acestor probleme socio-demografice și propune, printr-o rezoluție, inițierea unui Pact național împotriva egalizării vârstei de pensionare. Vrem ca acest pact să fie semnat de toți partenerii sociali și să identifice măsuri viabile de reformare a sistemului de pensii din România și nu condamnarea la muncă pe viață a femeilor care, oricum, au două locuri de muncă: unul la serviciu și unul acasă. Nu mai putem tolera ca, în continuare, femeile să fie victime ale nedreptății sociale.

Pactul pe care îl propunem vizează: recunoașterea ca experiență profesională și remunerarea timpului alocat activității desfășurate de femei în familie: creșterea copiilor, îngrijirea bătrânilor, activitățile casnice (un proiect mai vechi al Partidului Conservator, dar care nu a fost susținut de guvernele precedente); organizarea unor parteneriate între autoritățile publice, patronate, sindicate și societatea civilă, cu rolul de a stabili un cadru optim de evoluție profesională pentru femei; crearea unui dialog mai consistent între instituțiile statului pentru corectarea dezechilibrelor cu impact negativ asupra femeii.

În încheiere, doresc să afirm încă o dată faptul că impunerea unei vârste de pensionare de 70 de ani și egalizarea vârstei de pensionare între femei și bărbați la 65 de ani nu va elimina inechitățile din sistem, ci ar însemna contrariul - o nedreptate generalizată.

  Florin Țurcanu - declarație politică: Țara lui Papură Vodă!;

Domnul Florin Țurcanu:

"Țara lui Papură Vodă!"

........

"La o mojicie atâta de mare
Vițelul răspunde că va aștepta;
Dar unchiu' se scoală, pleacă la plimbare,
Pe lângă el trece, făr-a se uita."

(Boul și Vițelul, Grigore Alexandrescu)

Încep în acest mod pentru a exemplifica mai bine ceea ce se întâmplă într-un județ unde totul este portocaliu. Chiar și funcționarii publici, gen prefect sau șeful poliției, nu fac altceva decât să pună în practică comenzile care vin din partea politică a baricadei portocalii.Președinte de consiliu județean, un vicepreședinte de consiliu județean și un primar de municipiu fac legea în județ. Nimic nu mișcă și nu se întâmplă fără știrea sau aprobarea acestora.

Reprezint un număr de 24 de primari și 33 de viceprimari, ale căror comunități au nevoi la fel de stringente ca cele conduse de primari PD-L. Cu toate acestea, doar primarii portocalii primesc fonduri prin diferite rectificări bugetare sau alte artificii. Paradoxul constă în faptul că, deși parteneri de guvernare, cei de la PSD sunt în aceeași situație cu cei de la PNL.

Am încercat să port diferite discuții cu cei menționați mai sus, dar încercările mele au fost deșarte. De ce? Pentru că cei în cauză m-au ascultat, au dat din cap, unii chiar au și promis că vor da câteva fonduri și primarilor liberali, da... nimic. Doar promisiuni! Prin urmare, fabula lui Grigore Alexandrescu mi s-a părut cea mai sugestivă în acest sens. Spun acest lucru pentru că atât președintele Consiliului județean, cât și primarul de municipiu, portocalii acum, au fost cândva... galbeni. Am făcut parte din același partid, i-am susținut în campania electorală din 2004, când unul a ajuns senator, iar celălalt primar.

Au părăsit partidul, "au ajuns boieri" și acum nu fac altceva decât să lovească în cei care le-au fost alături cândva. Profită de faptul că totul e în mâna lor și amenință primarii liberali că le vor "construi" dosare dacă vor continua să-și mențină opțiunea liberală și nu vor semna pentru susținerea actualului președinte Traian Băsescu.

Uneori îmi pun diferite întrebări: Ce fel de stat e România în momentul de față? Stat de drept nu se mai poate numi în condițiile în care există un grup de persoane care decid soarta lui. Care va fi viitorul acestei țări? Ne îndreptăm spre o nouă dictatură? Situația actuală pare să confirme că viitorul nostru va fi unul aflat sub auspiciile unei dictaturi.

  Mugurel Surupăceanu - declarație politică despre Raportul pe agricultură 2004-2008;

Domnul Mugurel Surupăceanu:

"Raportul pe agricultură 2004-2008"

Raportul pe agricultură din 2009 arată că situația agriculturii românești este gravă. Conform raportului, agricultura a avut mult de suferit în timpul mandatelor domnilor Flutur și Motreanu, astfel încât nu a mai reușit să atingă în ultimii cinci ani volumul producției din 2004. După ce domnul Ilie Sârbu a muncit să atingă aceste performanțe în 2004, întors la minister după doar 4 ani, a găsit o situație dezastruoasă.

În perioada 2004-2008, acest domeniu a fost neglijat. Acum, iată efectele: fragmentarea terenurilor agricole, scăderea numărului de persoane care activează în această zonă, sărăcia tot mai răspândită în mediul rural, ineficiența comerțului intern cu produse agricole. Problemele esențiale cu care se confruntă acum agricultura românească își au rădăcina în guvernarea Tăriceanu, pentru care acest domeniu nu a fost o prioritate. Treptat, situația s-a agravat.Iată de ce, în anul 2008, românii au ajuns să fie dependenți de importurile de alimente. Drept urmare, vă rog să fiți vigilenți pe viitor, să nu mai lăsați un mandat dezastruos pentru agricultură ca cel din 2000-2004 să treacă nesancționat. Anii 2004-2008 ar fi putut aduce investiții străine și fonduri europene pentru agricultură, existau toate condițiile ca asta să se întâmple. În 2004, Europa știa că agricultura românească înseamnă ceva. În 2008, agricultura din România era o sperietoare de ciori pentru toți investitorii străini.

Nu aș vrea să ne găsim în situația penibilă ca, după alți 4 ani de realizări în acest domeniu, domnul ministru Sârbu să își vadă eforturile zădărnicite de succesorii săi. Când vom înțelege că agricultura românească are nevoie de un sprijin constant și durabil? Mă întristează să văd că munca domnului Sârbu a fost umbrită de patru ani de delăsare.

În concluzie, aș dori să vă atrag atenția că raportul amintit arată clar cât de ineficient a fost mandatul 2004-2008. Mulțumită domnilor Flutur și Motreanu, agricultura românească nu mai poate supraviețui fără investiții străine și fără fonduri europene. Sunt curios dacă stimații domni vor avea curajul să își asume responsabilitatea pentru 4 ani de nepăsare.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică cu titlul Dacă nu vrei nimic, nu poți nimic sau tot nimicul sau nimicurile vor domina România;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Dacă nu vrei nimic, nu poți nimic sau tot nimicul sau nimicurile vor domina România"

În mai multe rânduri, chiar de la aceasta tribună, am subliniat importanța realizării unei dezbateri sau a unor dezbateri care să vizeze modernizarea statului român în concordanță cu statutul pe care-l are în momentul de față în cadrul Uniunii Europene. Nu doresc o dezbatere formală, ci o dezbatere profesionistă cu participarea specialiștilor pentru fiecare domeniu în parte. Arhitectura statului și funcționarea instituțiilor nu este o tema nouă, ea a fost specifică și perioadei interbelice, perioadei comuniste și perioadei postdecembriste. Din păcate, construcțiile pentru definirea acestei arhitecturi s-au făcut și se fac mai mult pentru câștigarea puterii politice și mai puțin pentru afirmarea unui proiect major de transformare a României. În acest proces s-a pornit, de cele mai multe ori, de la instituții și mai puțin de la rolul pe care-l vor juca acestea în cadrul procesului de modernizare, politizându-se până și activitățile care trebuiau să rămână neutre și puternic profesionalizate. Mai mult, nu a existat și nu există percepția colectivă de adeziune la un proiect, la un program de largă susținere în care să fie cunoscut și recunoscut scopul, drumul, participanții, condițiile foii de parcurs, astfel încât prin inițiativa pozitivă și prin acțiuni concrete să definim clar viitorul României pentru deceniile care urmează în cadrul unui program de dezvoltare durabilă.

Am propus colegilor elaborarea unui proces de construcție inovativă, în aprilie 2009, în pregătirea viitoarei campanii electorale a alegerilor pentru Parlamentul European, subliniind necesitatea abordării problemelor de fond cu care se confruntă România și obligativitatea, de la nivelul pozițiilor pe care le avem, de a avea inițiativa asupra unor teme majore în cadrul viitoarelor evoluții, conștientizând necesitatea abordării comparative a stărilor de la noi cu situația medie specifică la nivel european, din dorința de a cântări obiectiv soluțiile fiecărei formațiuni politice pe problemele majore și complexe pe care le avem.

Iată că timpul a trecut și dă dreptate celor care sunt creativi în abordarea temelor majore de dezbatere, celor care nu se mulțumesc numai să gestioneze problemele, celor care sunt convinși că lucrurile pot fi schimbate. Practic, citându-l pe unul din politicienii europeni ai momentului, "Când nu vrei nimic, nu poți nimic".

Nu este necesar să negăm temele de dezbatere, ci să le generăm, fiind foarte important că în acest moment temele adevărate să intre în dezbaterea publică, iar în cadrul acestora instituțiile, obligatoriu și cea a Parlamentului, să fie abordate prin intermediul funcțiilor necesare a fi îndeplinite în procesul de modernizare a României. Din această dezbatere ar trebui să rezulte obiectivele majore ale procesului de guvernare și modalitățile în care instituțiile, în procesul de cooperare, pot să le realizeze. Reforma statului și a instituțiilor, conlucrarea dintre acestea, descentralizarea și raportul între puterea centrală și puterea locală ar putea fi teme importante pe care România ar trebui să le lămurească în perioada care urmează și prin intermediul pozițiilor și programelor campaniei electorale. În același timp ar trebui să clarificăm cu responsabilitate următoarea problematică:

  1. Cum se poate realiza dezvoltarea economică eficientă?
  2. Care este noua viziune care va sta la baza deciziilor fundamentale pe care le vom lua pentru viitorul nostru european?
  3. Ce legătură are în ce credem cu viitorul care depășește existența noastră?
  4. Există sau nu capacitatea de mobilizare și de rezolvare a momentelor dificile ale crizei pe care le parcurgem la nivel economic, social și la nivelul funcționării instituțiilor?
  5. Cum devine obiectivul recuperării decalajelor față de media Uniunii Europene un obiectiv strategic al tuturor guvernelor, al partidelor politice pentru următorii douăzeci de ani ai unei tranziții profunde și mobilizatoare pentru schimbarea în bine a României?
  6. Cum devine realitate dezvoltarea locală și regională bazată pe descentralizare și pe dezvoltare policentrică?
  7. Care sunt măsurile necesare și calendarul acestora pe parcursul a două cicluri electorale în vederea adoptării monedei europene în 2014?
  8. Care sunt programele pentru diminuarea și chiar inversarea tendinței de scădere a numărului populației României?
  9. Care sunt măsurile pentru a mări capacitatea de a planifica și a acționa strategic?
  10. Care sunt măsurile pentru creșterea eficienței sistemului de asistență medicală?
  11. Care sunt acțiunile propuse pentru creșterea capacității de utilizare eficientă a fondurilor și a finanțărilor europene?
  12. Care sunt șansele de realizare a unui sistem agricol performant și de transformare a mediului rural la nivelul standardelor existente în cadrul UE.?
  13. Care sunt principiile construcției bugetului de stat în maniera multianuală pentru a face din obiectivul modernizării României o realitate?

Am formulat aceste întrebări din dorința sinceră de a sensibiliza colegii parlamentari asupra unor probleme importante, probleme care, alături de altele, ar trebui să se afle în centrul dezbaterilor alegerilor de la sfârșitul acestui an. Cred sincer în ideea că "dacă nu vrem nimic, nu putem nimic" sau tot nimicul sau nimicurile vor domina România.

  Ioan Munteanu - declarație politică cu subiectul Împrumutul de la FMI nu ne scapă de griji;

Domnul Ioan Munteanu:

"Împrumutul de la FMI nu ne scapă de griji"

Cu toate că România nu a îndeplinit în totalitate condițiile impuse, conducerea Fondului Monetar Internațional a aprobat acordarea celei de-a doua tranșe de împrumut în valoare de 1,865 miliarde euro.

Se știe că țara noastră are un acord stand-by cu FMI pe doi ani pentru 12,95 miliarde euro, iar pachetul total de finanțare de la FMI, Uniunea Europeană, Banca Mondială și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare va ajunge la 19,95 miliarde euro.

Deși prima tranșă de 5 miliarde euro a intrat în rezerva băncii centrale în luna mai, dificultățile economice sunt atât de mari, încât se pune în discuție însăși plata pensiilor și a salariilor bugetarilor. Astfel, pentru ca aceste drepturi să fie achitate la timp, Guvernul a fost nevoit să aplice soluția referitoare la cele zece zile de concediu neplătit pe care angajații din instituțiile publice ar trebui să le ia în vederea reducerii cheltuielilor de personal. Puțin, dar bine.

În continuare, Guvernul încearcă să mascheze situația dezastruoasă în care se află bugetul de stat sacrificând investițiile și balanța de plăți externe dar, în același timp, acumulând datorii uriașe pe care vor trebui să le suporte actuala și viitoarele generații. În conjunctura generată de criza economică, veniturile bugetare au scăzut, inflația a crescut, puterea de cumpărare a leului s-a diminuat, iar datoriile la bugetul general consolidat au crescut cu aproape 500 de milioane de lei în primele șase luni.

Cu toate că președintele Băsescu și premierul Boc vorbeau de "centura de siguranță" pe care aceste împrumuturi trebuie să o asigure, repartiția fondurilor pare să rămână deficitară în continuare. Și, astfel, nu e de mirare hotărârea Guvernului ca și o bună parte din cea de-a treia tranșă de împrumut să fie dirijată tot spre plata pensiilor și a salariilor. Și asta din cauză că cheltuielile publice cu salariile au reprezentat cel mai mare exces din ultimii ani, creșterea fiind de la sub 6% la 9,5% din p.i.b. De asemenea, în ultimii ani au fost angajate peste 400 000 de persoane în sistemul bugetar fără a fi absolută nevoie, ceea ce a generat cheltuieli nejustificate, așa cum a apreciat și reprezentantul României la FMI, Mihai Tănăsescu.

Potrivit datelor BNR, de la preluarea mandatului de către Guvernul Boc, creditul guvernamental a crescut exploziv, iar autoritățile sunt incapabile de a gestiona în mod corect bugetul. În mod normal, Guvernul ar fi trebuit să adopte unele măsuri dure, chiar nepopulare, de redresare, dar ele au fost amânate cel puțin până după alegerile prezidențiale.

Cum și când vor fi rambursate aceste împrumuturi colosale? Indiferent de ceea ce se va întâmpla în domeniul fiscal, creditele vor trebui returnate și tot contribuabilii vor fi cei care le vor plăti. Dacă la dificultățile financiare extrem de grave adăugăm instabilitatea politică și numeroasele probleme sociale, este clar că avem în față cea mai sumbră imagine a României din ultimii ani, dar și de viitor.

  Ioan Oltean - declarație politică cu privire la Jocul democratic al negocierilor;

Domnul Ioan Oltean:

"Jocul democratic al negocierilor"

Ne întrebam adesea de ce unele societăți moderne par a fi neguvernate sau de ce unele state se dovedesc incapabile să conducă societățile respective?

Este necesar să facem o analiză atât a politicilor și inițiativelor statului, cât și a diverselor organizații precum sindicate, carteluri, grupuri de lobby.

Actualul Guvern de coaliție PD-L-PSD și-a asumat răspunderea pe trei proiecte de lege, atât de necesare reformării statului român: proiectul legii educației, proiectul salarizării unitare a personalului plătit din bani publici, precum și proiectul de lege privind reorganizarea unor autorități și instituții publice în scopul raționalizării cheltuielilor publice. Proiecte foarte importante pentru o societate democratică, promovate într-o perioadă de criză economică în care este atât de necesară cheltuirea rațională a banilor publici. Cu toate acestea, partidele de opoziție, ca să-și justifice existența, au depus o moțiune de cenzură împotriva Guvernului, referitoare la proiectul de lege privind salarizarea unitară.

Unul dintre principiile pe baza căruia partidele de opoziție au argumentat moțiunea este cel al responsabilității și voinței de a face reformă, acuzând Guvernul Boc că nu a consultat partenerii sociali. Ceea ce liderii partidelor de opoziție nu știu este faptul că nu există o societate care să dobândească atât eficiență, cât și echitate prin negocieri dure. Este normal că un grup de indivizi precum sindicatele, grupurile de lobby, interesate de obținerea unui bun public, sunt stimulați să continue negocierile până la obținerea de câștiguri globale maxime, dar nu există certitudinea că negocierile, chiar purtate în sens restrâns, să dea rezultate. În plus, nu puține au fost cazurile când alegerea unor politici, deși ineficiente într-o societate, sunt avantajoase pentru grupurile de lobby. Dar, așa cum a specificat și prim-ministrul Emil Boc, asta nu înseamnă că nu s-a consultat cu partenerii sociali, sau că nu s-a ținut cont de opiniile lor. Sindicatele au încercat să obțină maximum posibil. Dar, statul este obligat să țină cont atât de realitățile bugetare, sociale, economice și, foarte important de precizat, să existe productivitatea muncii. Creșterea salariilor trebuie să crească o dată cu creșterea productivității muncii.

Nu există țări care să ajungă la o organizație simetrică a tuturor grupurilor cu interese comune și, prin aceasta, să obțină rezultate optime prin negocieri dure.

În plus, istoria ne demonstrează că, spre exemplu, țări distruse din punct de vedere economic după cel de-al doilea război mondial sunt cele care mai târziu aveau să devină țările cu cea mai rapidă creștere economică (țări precum Germania, Japonia), și aceasta datorită receptivității la schimbare. În schimb, țări precum Marea Britanie au avut o dezvoltare lentă atribuită influenței sau orizontului mărginit al sindicatelor, rezistenței la schimbare, a lipsei de cooperare a muncitorilor, a rigidității sistemului de clase ori a politicilor economico-sociale.

Este exact ceea ce liderii partidelor de opoziție argumentează la începutul moțiunii:în perioade de criză se fac economii, se fac restructurări, nu se fac strategii de dezvoltare. Domnilor poeți, dacă nu există o strategie de dezvoltare a acestei țări, după ce guvernăm? După interesul anumitor grupuri restrânse, așa cum a realizat guvernarea Tăriceanu, prin creșterea aparatului birocratic, aceasta determinând un deficit de 5,4%. Aceasta este, concret, realizarea Guvernului Tăriceanu care v-a urmat sfatul și a cheltuit banii publici fără o strategie durabilă de dezvoltare.

Un alt argument al moțiunii este complexitatea legii salarizării unitare, ceea ce nu impunea angajarea răspunderii. Aceasta nu poate fi decât un argument temeinic al Guvernului Boc de a justifica răspunderea în Parlament asupra acestui proiect de lege. Dezbaterea în Parlament ar fi fost foarte greoaie din cauza complexității birocratice. În plus, ar fi existat suficient interes pentru ca aceste proiecte de lege să fie adoptate? Principiul complexității birocratice și al nevolniciei partidelor de a promova o reformă a statului este și cel pe care președintele țării, Traian Băsescu, îl reclamă ca fiind cel care stă la baza încetinirii procesului de reformă a statului român și, din acest motiv, propune un referendum pentru un Parlament unicameral și reducerea numărului de deputați.

Doar partenerul nostru la guvernare nu este de acord cu acest principiu, coaliția PSD+PC, ei abținându-se de la vot chiar de la o moțiune care îi viza în mod direct și pe liderii lor din Executiv. Acest lucru demonstrează încă o dată faptul că se consideră partid care guvernează țara doar atunci când sunt împărțite funcțiile și banii.

Avem nevoie de un nou tip de raport între stat și grupurile de interese, între stat și societate, raport pe care trebuie să-l conștientizăm noi, oamenii politici, și, în plus, să-l și promovăm dacă suntem conștienți că o societate instabilă și orice nesiguranță politică pot produce scepticism reducând investițiile productive.

  Titi Holban - prezentarea unui punct de vedere asupra modului iresponsabil al Guvernului PD-L - PSD de a guverna România;

Domnul Titi Holban:

De la tribuna Parlamentului, am atras atenția de nenumărate ori asupra modului iresponsabil al Guvernului PD-L-PSD de a guverna România. În cele 9 luni de concubinaj politic, cele două partide au oferit suficiente probe de incompetență, demagogie și populism în dauna intereselor legitime al cetățenilor. Aș aminti doar câteva dintre "isprăvile" actualei Coaliții girate moral și politic de președintele Băsescu: promisiunile din campania electorală privind creșterea pensiilor și a salariilor profesorilor (cu 50%) au fost repede îngropate și abandonate în detrimentul certurilor și al scandalului politic; măsurile anticriză au fost înlocuite cu asistența FMI, prin îndatorarea zilnică a fiecărui român; actul de guvernare a fost substituit politicii trocului și a șantajului dintre cele două partide. Salvarea României de la criza economică a fost argumentul ipocrit al lui Traian Băsescu la momentul facerii chinuitoare a actualei Coaliții și a devenit laitmotivul - la fel de ipocrit - al liderilor celor două partide.

Numai că abordarea crizei economice și a efectelor sale negative asupra traiului românilor a lipsit de pe agenda Guvernului și a Coaliției PD-L-PSD. Astăzi, românii trăiesc și câștigă mai prost în România, salariile lor sunt în cel mai bun caz înghețate, Parlamentul a devenit anexa puterii executive, vrajba a devenit politica preferată a Guvernului PD-L-PSD și a lui Traian Băsescu, dialogul social a fost desființat. Practic, românii și categoriile socio-profesionale nu mai au niciun partener de discuție și de reprezentare în aceste timpuri de criză.

Cu toate acestea, cei care ne conduc merg mai departe. Fără nicio legătură cu criza economică, cu interesele cetățenilor, Băsescu vrea musai să șteargă din Constituție Parlamentul, iar Coaliția a trecut la faza cartonașelor roșii între membrii săi. Ultimul episod (până ieri) - remanierea ministrului de interne pentru o declarație - ascunde de fapt proporțiile războiului declanșat în sânul Coaliției PDL-PSD de Traian Băsescu, repet, pe spinarea românilor și a României aflată în recesiune. Într-adevăr, prestația jalnică a ministrului de interne Dan Nica și creșterea fenomenului infracțional îndreptățesc remanierea acestuia, dar pentru a păstra măsura, ar fi fost la fel de legitime și schimbarea miniștrilor educației și muncii, pentru că și-au permis să schimbe și să încalce Legea educației naționale. Probabil că pentru domnul Boc, jurist de profesie, batjocura legii și a Constituției sunt de apreciat și nu de sancționat.

Cred că există o singură soluție care poate pune capăt haosului instaurat în România de actuala Coaliție: demisia Guvernului PD-L-PSD. Iar dacă acest gest nu va avea loc, românii au posibilitatea democratică, onorabilă, ca în 22 noiembrie să aleagă un altfel de președinte, care să nu mai permită și să încurajeze jocurile politice pe seama românilor și care să pună capăt existenței celui mai incompetent și mediocru Guvern pe care l-a avut România.

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică cu titlul Ce mai face doamna ministru Plăcintă?;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"Ce mai face doamna ministru Plăcintă?"

Este o întrebare pe care cei mai mulți dintre cetățenii acestei țări nu și-o adresează aproape deloc. Dintr-un motiv foarte simplu: nici măcar nu știu că există! Probabil, singurii care mai au această preocupare sunt cei afectați de politicile sau, mai bine spus, de lipsa de politici ale ministerului în cauză - adică sportivii și tinerii.

Ne aducem aminte că după plecarea rușinoasă din fruntea ministerului a doamnei Ridzi, noul ministru Sorina Plăcintă a declarat că va repoziționa instituția astfel încât să fie în primul rând un minister al sportului și apoi al tinerilor. De altfel, un demers logic, pentru că înțelegem să stimulăm și să susținem tinerii prin sport.

Dar după aceste declarații furtunoase... tăcere! Dacă în mandatul doamnei Ridzi aveam parte de prea multă mediatizare, de spectacole și scene inutile, acum avem parte de... nimic. Niciun cuvânt despre susținerea sportului, dar mai ales nici un cuvânt despre găsirea unor metode de susținere a performanței și a performerilor din România.

Acest fapt este cu atât mai regretabil cu cât există nenumărate semnale de alarmă asupra campionilor României - medaliați în prestigioase instituții internaționale și desconsiderați de către autoritățile statului român. Ministerul Sportului ar trebui să asigure condițiile de pregătire și un trai decent astfel încât sportivii să fie capabili să continue performanța.

Dar ce asigură Ministerul Tineretului și Sportului pentru performerii români:

  • o grămadă de saltele și bureți pentru Constantin Popovici, cel mai bun săritor în apă pe care l-a avut România! iar o ladă ține loc de... trambulină;
  • indiferență și refuz pentru campioana Camelia Potec care a decis să se retragă din viața sportivă pentru că... nu are bani să își plătească antrenorul;
  • o indemnizație între 400 și 700 de lei pe lună plătită pentru campioanele europene la canotaj 8+1;

Iar exemplele pot continua.

Adaug la aceasta faptul că județul Hunedoara, prin școala de gimnastică de la Deva, a devenit cunoscut în toată țara drept o pepinieră de campioni. Dar, în egală măsură, atrag atenția doamnei ministru că numărul medaliilor - fie ele la gimnastică, atletism sau alte domenii - s-au împuținat și asta nu din cauza că tinerii români ar fi mai puțin talentați decât predecesorii lor, ci pentru că sportul a primit mai puțină susținere ca oricând.

De aceea, stimată doamnă ministru, vă cer să reacționați. Să dați un răspuns miilor de sportivi, să ieșiți din tăcerea care s-a așternut asupra ministerului pe care îl conduceți.

  Gheorghe Dragomir - despre Fumigenele președintelui Băsescu și Parlamentul unicameral;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Fumigenele președintelui Băsescu și Parlamentul Unicameral"

E România pregătită pentru un Parlament unicameral? Unii zic că nu. Pentru că este o democrație neconsolidată și două Camere ar avea avantajul că se corectează reciproc. Alții, mult mai mulți, zic că da, pentru că la noi sistemul bicameral e artificial, el nu reflectă așezarea populației sau un principiu istoric de funcționare. Bicameralismul e folosit mai mult de statele cu structura federativă. La noi n-ar prea fi cazul cu excepția în care s-ar proclama o regiune autonomă. În sistemul bicameral, deciziile se iau mult mai greu decât în cel unicameral. Acest lucru reprezintă și un pericol la adresa separației puterilor în stat. Altfel spus, contrar primei impresii, Parlamentul unicameral este mai puternic decât cel bicameral, cel puțin când vine vorba de Executiv.

Istoric vorbind, tradiția organizării forului reprezentativ în istoria constituțională a poporului român fixează o Adunare unicamerală. Ideea celei de-a doua Camere a fost introdusă în secolul al XIX-lea prin Regulamentele Organice, având însă un unic rol: alegerea Domnitorului. Potrivit Regulamentelor, cele două Adunări Obștești din Moldova și Țara Românească aveau caracter unicameral.

Bicameralismul a fost preluat și de cele trei Constituții monarhice. În 1946, printr-un act normativ a cărui constituționalitate a fost contestată, s-a renunțat la bicameralism în favoarea unicameralismului. Acest model de organizare a fost transpus și în Constituțiile socialiste din 1948, 1952 si 1965.

În 1990 s-a revenit la organizarea bicamerală a Parlamentului, soluție preluată și de Constituția din 1991 pe motiv că bicameralismul constituie o tradiție în organizarea constituțională democratică din România. Revenirea la sistemul bicameral a fost, din punct de vedere psihologic, reacția firească de respingere a modelului socialist de organizare a puterii legislative, într-un organism unicameral, iar din punct de vedere politic, rezultatul revenirii în viața politică a țării a unor partide legate istoric de un Parlament bicameral.

Potrivit art. 61 alin.(2) din Constituție, Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaților și Senat. Această prevedere constituțională creează un dualism instituțional în cadrul Parlamentului. Camera Deputaților și Senatul au o poziție egală, ce rezultă din aceea că, potrivit art. 62 alin.(1) din Constituție, amândouă sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, ceea ce le conferă, deci, aceeași legitimitate. În consecință, amândouă Camerele Parlamentului au aceleași puteri.

Din art. 62 alin.(1) din Constituție reiese că Senatul și Camera Deputaților au o poziție egală. Această formulă a bicameralismului este rezultatul negocierii de către Adunarea Constituantă a bicameralismului sub unele aspecte diferențiat instituit prin Decretul-lege nr.92/1990 pentru alegerea Parlamentului și a Președintelui României. Acest act normativ, în baza căruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a reintrodus în România structura bicamerală a Parlamentului, încercând să dea acestei structuri substanță și eficiență.

Tehnic vorbind, Parlamentul bicameral al României este singurul din Europa în care atât senatorii, cât și deputații sunt aleși prin același sistem de vot, direct de către cetățeni, reprezintă aceeași populație și au un mandat comun de patru ani. Este, așadar, un bicameralism puternic cu puteri egale pentru Camera Deputaților și Senat, cu două Camere similare în natura și în compoziția lor.

La nivelul statelor membre ale UE, 12 state au parlamente bicamerale și 15 au parlamente unicamerale. Majoritatea statelor cu parlament unicameral sunt relativ mici ca suprafață și au un număr redus de cetățeni (Luxemburg, Malta, Grecia, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia).

Alegerea între un parlament bicameral și unul unicameral se înscrie în opțiunea mai largă a alegerii între o democrație majoritaristă (bazată pe concentrarea puterii) și o democrație consensulistă (bazată pe dispersarea puterii). România este un stat care a dezvoltat o democrație consensualistă, cu câteva trăsături majoritariste.

Avantajele bicameralismului pentru funcționarea și consolidarea democrației sunt mai numeroase decât cele ale unicameralismului. Inventarierea lor este o operațiune foarte dificilă și migăloasă.

Modificările aduse modului de funcționare a celor două Camere prin Constituția revizuită în 2003 nu au schimbat tipul de bicameralism, ci doar au determinat o mai mare rapiditate în adoptarea legislației.

În concluzie, în stadiul actual al evoluției democrației românești în context european, România nu are nevoie de Parlament unicameral, ci de transformarea sistemului bicameral.

Dar ce contează această discuție pur intelectuală când de la Cotroceni se schimbă ministrul de interne! Iar ați dat drumul la fumigene, domnule președinte?

  Teodor Atanasiu - declarație politică cu titlul Guvernul Boc, cel mai mare contributor la declanșarea colapsului în domeniile vitale ale României;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Guvernul Boc, cel mai mare contributor la declanșarea

colapsului în domeniile vitale ale României"

Până mai ieri, sănătatea și educația erau unele dintre cele mai intens apărate domenii de către premierul Boc și ai săi camarazi de guvernare. Acesta se bătea pe toate drumurile publice, dar promovate intens în prime-time, că sănătatea românilor și educația copiilor noștri sunt apărate și reformate cu prețul existenței sale prim-ministeriale.

În ceea ce privește educația, domnul Boc ne-a demonstrat fără echivoc, că nu reforma profundă a sistemului de învățământ avea valoare în demersurile sale grăbite, de a institui regimul de urgență al angajării răspunderii guvernului pentru un pachet legislativ prea stufos ca să-l citească sau ca să-l înțeleagă în vreun fel, ci marca înregistrată pentru campania electorală prezidențială a Legii educației naționale asumate în Parlament, în grădina sa și a comisiei prezidențiale de resort.

Pentru domnul Boc a contat, în această bătălie sângeroasă, câștigarea luptei la baionetă cu doamna ministru Andronescu și PSD, pentru a reuși să puncteze în favoarea idolului său de la Cotroceni, și nicidecum irosirea energiilor guvernamentale și risipa timpului extrem de prețios, comportament care ne-a aruncat fără drept de apel într-o criză fără precedent, ramificată în toate domeniile și fără nicio speranță întrezărită la orizont, de osteneală pentru găsirea unor soluții urgente și, mai ales, viabile.

Și, de parcă nu era suficient că acest guvern PSD - PD-L a încălcat Constituția la fiecare pas făcut în cele nouă luni de guvernare, domnul Boc a dat năvală în scop electoral în Parlament, cu trei asumări în aceeași zi, pe legi extrem de controversate și contestate de toate domeniile socio-profesionale, cu prețul declanșării unei greve generale, devenită acum deja o certitudine.

O nouă contribuție la "cutia binelui" pentru români a acestui neperformant și amator guvern are ca efect anunțarea intrării spitalelor din toată țara în colaps financiar, în cel mai scurt timp.

Dacă nici sănătatea românilor, și așa năpăstuiți de vulcanul de neoprit al neajunsurilor și al problemelor de tot felul în care au fost târâți, în acest an, cu bună știință de către guvernanții PSD - PD-L, nu mai are nicio importanță pentru premierul Boc și al său ministru al sănătății, a sosit vremea să vină să le spună adevărul în față acestora, ca oamenii să știe la ce să se aștepte în perioada următoare.

Este deja o realitate faptul că numeroase programe naționale de sănătate s-au blocat din lipsa finanțării în domeniu, iar acordarea tratamentelor gratuite bolnavilor înscriși în programele respective nu mai intră în discuție. Ce le veți spune numeroșilor bolnavi aflați în tratamente pentru diverse boli grave, incurabile, domnule ministru Bazac și domnule prim-ministru Boc? Că-și pot lua adio chiar de la posibilitatea de a avea parte de orice fel de îngrijiri medicale pentru că și spitalele din toată țara se află în prag de faliment? Spuneți-le oamenilor adevărul, spuneți-le ce se va întâmpla cu viețile lor!

Cele mai multe spitale mai trăiesc doar din puținele stocuri de medicamente pe care le mai au, dar deja nu mai primesc nici consumabile, nici alte medicamente din cauza datoriilor mari către furnizori și managerii acestora anunță, în aceste zile, că nici bani pentru plata salariilor personalului medical nu mai sunt pentru că n-au mai primit nimic de luni de zile de la Casa de Asigurări, iar ministerul e impasibil: tace și nu face nimic.

Dacă acestea sunt performanțele guvernului Boc și ale miniștrilor săi atât de lăudați de președintele Băsescu, mă întreb: când va cădea definitiv cortina campaniei electorale, după alegeri, unde va ajunge România? Va mai exista vreo șansă de redresare a tot ceea ce s-a pus pe butuci în această guvernare dezastruoasă? Va trebui să răspundeți pentru tot, domnilor miniștri!

  Marin Almăjanu - declarație politică: «Minciuna Guvernului Boc are picioare scurte»;

Domnul Marin Almăjanu:

«Minciuna Guvernului Boc are "picioare scurte"»

Guvernul Boc a venit pe 15 septembrie a.c. în Parlament pentru a-și angaja răspunderea pentru mai multe pachete de legi, așa-zis extrem de urgente, printre care și Legea salarizării unitare.

Nu a avut nicio importanță pentru acest guvern și, mai ales, pentru premierul Boc că această lege a fost făcută la repezeală, "pe picior", că este plină de greșeli, inechități și controverse, că nu are nicio legătură cu realitatea, cu transparența faptică.

Guvernul Boc nu a avut nici măcar decența de a se pune de acord cu cei direct interesați de prevederile legii, deși acest lucru era absolut necesar, având în vedere că veniturile fiecărei categorii socio-profesionale se diminuează semnificativ prin efectele acesteia, aproape fără nicio excepție, deși domnul Boc susține vehement cu totul altceva. Numai că dumnealui vorbește strict de salarii și nu de venituri, ori buzunarul fiecărui angajat din sistemul public va fi subțiat substanțial odată cu intrarea legii în vigoare.

Și dacă nouă, tuturor cetățenilor neimplicați în actul de guvernare, ni s-a trâmbițat că urgența de adoptare a acestei legi aberante a fost expres solicitată în acordul cu FMI, ca și condiționare a acordării împrumutului și trebuie realizată până la sfârșitul lunii septembrie, acum oficiali ai FMI vin și cer schimbarea legii salarizării înainte de adoptarea bugetului. Și asta în condițiile în care Ministerul Finanțelor a pretins că FMI a fost întru totul de acord cu varianta Legii salarizării unitare asumată în Parlament. Acum, șeful Biroului FMI pentru România și Bulgaria, domnul Tonny Libek, susține că legea în cauză este complicată și netransparentă.

Noi, liberalii, am atenționat marea coaliție guvernamentală psd-istă - pd-l-istă că această lege nu trebuie să treacă în varianta angajată și de aceea am depus și susținut o moțiune de cenzură în acest sens, semnalând mulțimea de neajunsuri, greșeli și inadvertențe din conținut. Dar, iată, se dovedește că nu numai noi, opoziția din Parlamentul României am avut ceva de criticat în această lege proastă.

"Am vrea o lege a salarizării simplă, care să fie ușor de implementat, dar care să poată să fie modificată, mai transparentă. Această transparență nu a fost realizată integral, mai există loc de îmbunătățire", susține oficialul FMI, domnul Tonny Libek.

Paradoxal, Ministerul Finanțelor spune că FMI a văzut și plăcut această lege, că a fost de acord întocmai cu textul, cu alte cuvinte că minte acum cu nerușinare. "FMI a agreat legea salarizării pentru bugetari. Dacă nu ar fi agreat textul legii, acesta nu ar fi fost asumat în Parlament", declară un secretar de stat din Ministerul Finanțelor Publice. Dar FMI insistă și trimite chiar avertismente în acest sens: "Doar dacă guvernanții români vor răspunde pozitiv acestor revizuiri vor fi eliberate și celelalte tranșe".

În acest caz, nu rămâne decât să-l întrebăm pe domnul Boc: dacă FMI a dorit adoptarea Legii salarizării unitare și aceasta a fost chiar una dintre condițiile împrumutului negociat, de ce nu avem parte acum de o lege cu adevărat bună, care să-i mulțumească atât pe oficialii Fondului Monetar Internațional, cât și pe sindicaliștii din toate domeniile socio-profesionale vizate și, mai ales, pe angajații bugetari direct afectați de acest grăbit și păgubos demers cu iz electoral, care a generat doar nemulțumire și care are ca urmări o anunțată grevă generală, pe termen nelimitat?

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică cu titlul Președintele Băsescu se ocupă cu aruncarea fumigenelor peste gardul de la Cotroceni;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Președintele Băsescu se ocupă cu aruncarea fumigenelor

peste gardul de la Cotroceni"

Am ajuns aproape, în linie dreaptă în ceea ce privește drumul sinuos al câmpului de luptă pentru câștigarea mandatului președinției țării.

Deși mai sunt foarte puține zile până va începe efectiv campania prezidențială, domnul Băsescu nu și-a anunțat nici măcar intenția oficială de a candida, utilizând, așa cum ne-a obișnuit, masca prefăcătoriei. Dumnealui se arată publicului, de câte ori are ocazia, supărat și foarte deranjat de declarațiile în acest sens ale foștilor săi colegi de partid, care au dat ca și certă o nouă candidatură a acestuia la funcția supremă în stat.

Dar, pe de altă parte, ca să fie sigur că punctele sale, aflate de multe luni în scădere alertă, își reiau ascendența pierdută pe drumul lung al celor cinci ani de mandat, domnul Băsescu și-a găsit o nouă preocupare: aruncarea fumigenelor, din două în două zile, peste gardul de la Cotroceni, doar, doar fumul gros și înecăcios al acestora va mai acoperi din evidența pagubelor produse de toți cei care-l înconjoară: de la membri ai familiei, la ceilalți membri, ai "famigliei" de data asta, miniștrii PD-L care, în lupta cu corupția, se dau din ce în ce mai bătuți (motivat, e adevărat, că doar se apropie campania electorală).

Așa cum singur a intuit domnul președinte, la începutul acestui an, cuvântul "criză" i-a devenit, pe parcursul celor nouă luni de guvernare bociană, cel mai mare dușman, aducător de fatalitate în sondaje. Probabil, acum, domnul Băsescu, emotiv cum îl știm, își plânge prin ungherele palatului Cotroceni proasta inspirație de a numi, la momentul primilor pași ai crizei, în decembrie 2008, un premier fără nicio capacitate reală de a guverna țara. Domnul Boc i-a demonstrat exact ceea ce nu avea președintele nevoie în anul 2009, anul în care mandatul său la Cotroceni se dorea reînnoit cu încă un cincinal: că, deși i-a fost încredințată cu mare tam-tam calitatea de premier, acesta nu este capabil decât de o guvernare extrem de plină de amatorism și abrambureli, demne de o carte a recordurilor în sensul celor mai proaste decizii și nerealizări care au existat vreodată în istoria guvernelor României.

Astfel, președintele Băsescu, disperat că ora eșecului său se apropie cu pași vertiginoși, se vede nevoit acum să apeleze la tolba de instrumente de diversiune, mai mult decât bulversante și de un populism ieșit din comun. Prima fumigenă a săptămânii trecute, aruncată recent de "inteligenta" sa comisie prezidențială, liberalizarea drogurilor și a prostituției, a incendiat atmosfera de campanie. Au reacționat imediat și de o vehemență substanțială, la unison, toată media, societatea civilă, biserica, mediul politic, sindical etc. Numai partidul portocaliu s-a chinuit din răsputeri să-i panseze rănile și să-i găsească domnului Băsescu cele mai abracadabrante argumente de susținere a acestor idei, care i-au cam explodat în mână acestuia.

În timp ce milioane de români se luptă cu sărăcia extremă, cu șomajul fulminant, cu volatilizarea zilnică a veniturilor lor, iar firmele din România intră cu sutele de mii în faliment și anunță în fiecare lună zeci de mii de disponibilizări, premierul Boc a adus întreaga Românie în pragul insolvenței și al disperării, fără nicio întrezărire a vreunei șanse de găsire a unei ieșiri de urgență din toate crizele instalate pe toate planurile cu tot ajutorul acestui guvern neprofesionist, iar consilierii prezidențiali ai domnului Băsescu inventează teme de propagandă electorală scandaloase pentru o țară creștin-ortodoxă sau de un demagogism ieftin pe post de praf în ochii sărăcimii: prostituție instituționalizată, "pești" plătitori de taxe și automate cu seringi la liber în cartierele rău famate sau Parlament unicameral peste noapte.

Probabil că, în opinia sa, ori au fost rezolvate toate problemele țării și ne-au mai rămas doar acestea ori motivele pentru care în țară e criză, iar guvernul Boc nu mai este capabil să asigure măcar plata salariilor, sunt date de lipsa drogurilor în venele parlamentarilor PD-L - PSD care alcătuiesc o largă majoritate în cele două Camere ale Parlamentului și care, datorită acestei instituții "dușmănoase" (bicameralismul, va să zică) create încă de pe vremea lui Cuza, nu-și pot vedea de treaba pentru care au fost aleși.

În încheiere, îl întreb pe domnul președinte: dacă aceste teme deosebit de sensibile sunt atât de importante pentru dumnealui, de ce nu a avut timp, în cei cinci ani ai săi de mandat prezidențial, să le dezbată serios cu toată societatea românească și a găsit în schimb de cuviință să le arunce în mod neserios în campania electorală, doar pentru a acoperi "gunoiul" prezidențial al numeroaselor scandaluri și al inexistentelor sale realizări sub preșul țesut acum ad-hoc, al impactului populist al acestui demers intempestiv?

  Viorel Vasile Buda - declarație politică: Traian Băsescu versus Traian Băsescu;

Domnul Viorel Vasile Buda:

"Traian Băsescu versus Traian Băsescu"

Pe 24 septembrie, în cadrul unei declarații de presă susținute la Palatul Cotroceni, președintele Traian Băsescu a făcut următoarele afirmații: "Aș începe prin a saluta măsurile pe care Guvernul le-a adoptat în ultima perioadă cu privire la reducerea cheltuielilor bugetare, la modernizarea structurală a României, dacă ne referim la Legea educației sau la noua Lege a salarizării, lege care restabilește echitatea..."

Prin această declarație, șeful statului român - printre atribuțiile președintelui numărându-se și cea de garant al respectării principiilor și prevederilor Constituției - aprobă modul prin care Guvernul Boc a decis ca trei legi foarte importante pentru România să fie adoptate nu prin votul Parlamentului, ci prin angajarea răspunderii Executivului. Practic, Traian Băsescu a girat public ocolirea legislativă de către Guvern a Parlamentului, a girat public încălcarea principiului constituțional privind separarea puterilor în stat.

La prima vedere, girul dat de șeful statului acțiunii Guvernului Boc nu ar trebui să reprezinte o surpriză. Traian Băsescu de mult nu mai ține cont de opiniile opoziției, de vocea reprezentanților ONG-urilor, a sindicatelor și salariaților, de opinia publică în general. Ceea ce este grav.

Dar și mai grav este faptul că Traian Băsescu nu mai ține cont nici de propunerile pe care chiar domnia sa le-a făcut - sub sloganul generos al reformării societății, clasei politice etc. - cu foarte puține luni în urmă.

O dovadă în acest sens o constituie și Raportul Comisiei prezidențiale de analiză a regimului politic și constituțional din România document elaborat la solicitarea șefului statului și asumat 100% de Traian Băsescu. Citez din raport: "În multe cazuri, chiar dacă Guvernul și-a angajat răspunderea doar asupra unui proiect de lege, acel proiect a reprezentat de fapt un pachet de legi al căror obiect de reglementare era extrem de divers. Bilanțul aplicării acestui mecanism constituțional arată că, prin intermediul lui, Guvernul a încălcat rolul de legislator al Parlamentului, obligat să adopte proiecte de legi care, dacă ar fi urmat procedura obișnuită, ar fi fost amendate în Parlament sau chiar respinse". Din acest pasaj care, repet, nu-mi aparține, nu aparține vreunui alt membru al PNL sau niciunui alt parlamentar din opoziție, reiese clar că Traian Băsescu a "aplaudat" o încălcare a rolului de legislator al Parlamentului de către Guvern.

Documentul prezidențial vine și cu o recomandare pe care o propune să se regăsească în viitoarea Constituție: "Există două opțiuni pe care Comisia le are în vedere: fie renunțarea totală la mecanismul angajării răspunderii Guvernului pe un proiect de lege, fie impunerea unei limitări, în așa fel încât Guvernul să-și poată asuma răspunderea doar în ceea ce privește proiectele de legi ale bugetului de stat și bugetului asigurărilor sociale."

Lucrurile sunt foarte clare. Comisia propusă și asumată de Traian Băsescu vine cu o soluție mai mult decât salutară, prin care blochează o posibilitate de abuz din partea Executivului. Traian Băsescu inițial se bate, pozând în salvatorul națiunii, pe toate canalele media pentru a impune documentul, dar atunci când interesul electoral propriu este mai mare, renunță la principiile promovate și face o piruetă de 180 de grade. Acesta este Traian Băsescu. În funcție de interesul personal, nu mai ține cont nici de foarte puținele propuneri utile pe care le-a promovat. Nu cred că acesta este omul de care poporul român are nevoie.

  Virgil Pop - declarație politică intitulată În 22 noiembrie se trage cortina;

Domnul Virgil Pop:

"În 22 noiembrie se trage cortina"

Stabilitatea unui stat democratic stă, în primul rând, în integritatea instituțiilor ce conlucrează la bunul mers al lucrurilor. Da, știu că este o viziune idealistă pentru România, dar este ceea ce mi se pare normal și ceea ce aștept să se întâmple într-un stat de drept, membru al Uniunii Europene. România a devenit, prin largul concurs al actualului guvern, o țară aflată în colaps financiar, instituțional și social. România este țara în care două partide mari, ambele aflate la guvernare, se joacă de-a remanierea, fără a ține cont de consecințele acestor acțiuni atât în plan extern, cât și în plan intern.

În țările democratice ale Uniunii Europene are loc, în această perioadă, o amplă dezbatere referitoare la viitorii comisari europeni, persoanele care vor coordona domenii mai mult sau mai puțin importante ale spațiului european în care România este îndreptățită să devină lider de zonă. Este o dezbatere asupra unui subiect ce ne va afecta cu siguranță în următorii cinci ani. În timp ce guvernul român pare blocat într-un singur nume, celelalte țări europene duc un lobby intens pentru a ocupa poziții cât mai importante în viitorul guvern european. Țara noastră riscă, după cum apreciază observatorii străini, să se ocupe în continuare de domeniul nu foarte atractiv al multilingvismului sau, mai rău, de unul nou propus - al situațiilor de urgență -, urmând să devină un fel de pompier de serviciu al Uniunii Europene.

În perioada 2005-2008, guvernul liberal român a obținut performanță din poziția de guvern minoritar. Dezbaterea parlamentară a ținut loc de cearta de zi cu zi din această perioadă, negocierea a fost cuvântul de ordine în general pentru majoritatea proiectelor importante. Guvernarea liberală s-a redus la câteva atribute: echilibru, performanță economică, dialog, atribute care au decurs chiar din acea poziție de guvernarea minoritară.

Avem în 2009 un guvern care face ca Parlamentul să devină un accesoriu pentru oamenii puterii. Avem un așa-zis "Pact pentru România" prin care PSD și PD-L par a se scuza de această alăturare. De fapt, avem doar oameni avizi după funcții, după putere, după bani. Aceste persoane au uitat că este cazul să guverneze o țară, să mențină o imagine a României în exterior, cu alte cuvinte, să îi reprezinte pe români și să reprezinte România. Acestora le amintesc câteva "amănunte": instituțiile românești trebuie să își reia activitatea, sectorul privat este efectiv sufocat de cota unică și țara noastră se află într-o criză economică fără precedent, care cere măsuri urgente și o mobilizare exemplară a factorilor de decizie.

O Românie altfel, care va îndeplini aceste proiecte, va fi o Românie fără Traian Băsescu. De fapt, aceasta este problema la care se reduce toată discuția. Traian Băsescu și-a atins obiectivele acestui mandat de cinci ani: obediența ridicată la rang de lege, scandalul continuu și mediocritatea. Din fericire pentru România, din 22 noiembrie se trage cortina la această tragedie de prost gust regizată de eternul președinte al Partidului Democrat Liberal.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică cu tema Demagogia liberală și joaca de-a moțiunea;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Demagogia liberală și joaca de-a moțiunea"

Moțiunea de cenzură inițiată de Partidul Național Liberal este încă o dovadă de ipocrizie și superficialitate. Este dreptul opoziției să facă astfel de demersuri în Parlamentul României, însă lipsa unor argumente solide transformă acest act într-o pură joacă de-a moțiunea. Este ușor să aduci acuze Executivului de pe banca de rezerve și să le înșiri pe o foaie pe care nici măcar toți semnatarii nu au citit-o, după ce patru ani de zile ai ocolit problemele spinoase și ai adus România aproape de marginea prăpastiei economice.

Liberalii susțin că adoptarea unei grile unice de salarizare în sistemul public ar trebui adoptată într-o perioadă de creștere economică. Ei fac apel și la principiul solidarității sociale, însă uită să le spună românilor că pe timpul guvernării Tăriceanu, când se lăudau cu mari realizări economice, nu au avut curajul să inițieze un astfel de pachet legislativ. Sau poate știau că, de fapt, România nu înregistra acea creștere mult trâmbițată, drept dovadă și moștenirea lăsată, un deficit bugetar de 5%.

Moțiunea de cenzură a evidențiat demagogia și populismul care caracterizează acțiunea politică a PNL. Pentru că se apropie alegerile prezidențiale, liberalii au vrut să revină în atenția opiniei publice. După ce au ratat patru ani șansa să pună în aplicare proiecte concrete, acum au dorit să se remarce prin declarații politicianiste, încercând să ademenească electoratul cu vorbe goale și erijându-se în marii salvatori ai sistemului bugetar.

Partidul Social Democrat nu a fost cel mai mare susținător al angajării răspunderii Guvernului pe acest pachet de legi. Rămânem la părerea că asumarea acestor legi reprezintă un gest forțat al premierului Emil Boc și al șefului său de partid, Traian Băsescu, dar nu ne puteam nici permite să aruncăm România într-o criză politică. Dacă PSD nu se comporta responsabil, eram acum în pragul haosului. Instabilitatea politică și guvernamentală, suprapusă peste criza economică, putea pune în pericol acordul cu FMI și implicit determina incapacitatea de plată a salariilor și a pensiilor.

Un partid serios se gândește să modifice legile în Parlament, nu să arunce România în criză. PSD va continua discuțiile raționale și lucide cu partenerii sociali și vom amenda toate problemele sesizate de sindicaliști. Pentru că legea salarizării va putea fi modificată în următoarele luni, consider că moțiunea de cenzură a fost inutilă și a bifat doar o acțiune electorală neserioasă.

  Cristian Mihai Adomniței - declarație politică: Băsescu, drogurile, prostituția și corupția;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Băsescu, drogurile, prostituția și corupția"

Stimați colegi, săptămâna trecută președintele Băsescu ne-a uimit din nou prin propunerea acestuia privind legalizarea consumului de droguri și a prostituției, încercând parcă să distragă atenția de la chestiunile stringente din acest moment: criza economică și lipsa măsurilor din partea Guvernului, faptul că Guvernul nu o să mai aibă bani pentru plata salariilor și pensiilor, grevele și tulburările sociale care amenință România, spectrul șomajului, scandalul grav de la Ministerul Transporturilor și incidentele care au legătură cu infrastructura feroviară etc.

Domnul președinte propune alte teme de discuție, acoperind propria lipsă de consistență, faptul că timp de cinci ani nu a rezolvat niciuna dintre problemele pe care le ridică și a eșuat în toate proiectele sale.

Din poziția președintelui, înțelegem că "aducerea la suprafață" a prostituției și a consumului de droguri reprezintă soluțiile sale la criza economică. O impozitare sănătoasă a proxeneților, dar și susținerea producătorilor de marijuana ar aduce fonduri consistente la stat.

Propunerea privind legalizarea consumului de droguri este total neadecvată în condițiile în care statele europene caută soluții disperate de prevenție, de construcție a programelor educaționale atractive, care să determine tinerii să nu părăsească școala pentru droguri, flagelul cel mai răspândit și ridicat în rândul populației tinere.

Băsescu uită că unul din patru copii trăiește în condiții de sărăcie cruntă, fără posibilitatea de a se educa și de a se informa, vulnerabil în fața consumului și traficului de droguri și a prostituției. Mai grav este că un om care a devenit dependent de droguri ușoare o să dorească mereu mai mult și droguri mai grele. La tineri, riscul este imens. Este incredibil ca un stat bazat pe valori morale și pe lege să ajute la consumul de droguri și nu la prevenția și ajutorarea celor care consumă.

E foarte grav că președintele unui stat își asumă un asemenea demers, ignorând suferința, sărăcia și vulnerabilitatea persoanelor care consumă droguri și a familiilor acestora, dar și a celor care recurg la prostituție ca un act de disperare.

Băsescu a eșuat în toate proiectele sale, dar acuză practic toate categoriile sociale de corupție. Președintele își acuză întreg poporul pe care îl reprezintă că e corupt - medici, profesori, muncitori, jurnaliști, magistrați etc. În realitate, el patronează un sistem corupt, după ce ani de zile a încercat să pozeze în campion al luptei anticorupție.

Este impardonabil pentru un președinte de stat să își acuze propriul popor, să distrugă statul pe care îl reprezintă, să fie cel mai prost ambasador al acestuia, defăimându-l în fața celorlalte state.

Este impardonabil, cu atât mai mult cu cât el însuși, președintele statului, este suspectat de corupție - v. flota română, relațiile dubioase cu afaceriști oneroși, îmbogățirea suspectă a familiei sale și afacerile dubioase ale familiei sale cu statul.

În concluzie, stimați colegi, România are nevoie de alți lideri de lideri, care să lucreze în folosul cetățenilor, mai ales în această perioadă dificilă. România falimentară și coruptă este opera lui Traian Băsescu după cinci ani de mandat.

  Viorel Palașcă - declarație politică cu titlul: Guvernul Boc a găsit soluția pentru rezolvarea crizei economice din România - disponibilizări în masă și încurajarea șomajului;

Domnul Viorel Palașcă:

«Guvernul Boc a găsit soluția pentru rezolvarea crizei economice din România: "disponibilizări în masă și încurajarea șomajului"»

Eșecul actualei coaliții de guvernare de a rezolva problemele declanșate de criza economică generează o presiune tot mai puternică asupra fiecăruia dintre cetățenii României.

Incapacitatea și incoerența guvernului PD-L-PSD duce la amplificarea situației tot mai dificile în care se află tot mai mulți dintre cetățenii și agenții economici din România. Oamenii simpli, obișnuiți, românii din România reală, sunt cei mai afectați de criza economică, rămași fără slujbe, fără posibilitatea de a-și susține financiar familiile.

În ultimele luni, criza economică a dovedit că nu iartă pe nimeni și că în lipsa intervenției Guvernului, cetățenii nu pot să se apere de problemele cauzate de o situație economică extrem de dificilă.

Măsurile anticriză "luate cu succes" de Guvernul Boc au demonstrat că sunt total ineficiente, rata șomajului crescând în luna august a anului în curs la 6,6 % de la 6,3 % în luna anterioară.

Ca de fiecare dată, Guvernul consideră că nu e nimic în neregulă, susținând și chiar lăudându-se că rata șomajului din România este sub cea europeană, dar știm cu toți că acesta nu este un argument.

Domnul prim-ministru Emil Boc și miniștrii, membri ai cabinetul său, nu găsesc alte măsuri anticriză decât disponibilizări frecvente și încurajarea șomajului prin acordarea plăților compensatorii și prelungirea perioadei de acordare a ajutorului de șomaj.

Eu reprezint în Parlament județul Mehedinți unde șomajul, în luna august 200, a ajuns la procentul de 12,14 %. În acest județ, actualul Guvern nu a luat nicio măsură pentru a diminua rata șomajului, ci dimpotrivă încurajează disponibilizările chiar la societățile și regiile de stat.

Ca exemplu, chiar acum câteva zile, la Regia Autonomă pentru Activități Nucleare (RAAN) au fost disponibilizați peste 300 de angajați, consider eu, în mod arbitrar, dar ce este mai grav este faptul că prin politica dusă de actualul Guvernul acești oameni nu au practic nicio șansă de a-și găsi un loc de muncă conform pregătirii lor în viitorul apropiat.

Aș dori să știu dacă există o strategie a Guvernului Boc pentru reducerea numărului de șomeri în județele puternic afectate, așa cum este județul Mehedinți.

În aceste condiții ale agravării situației actuale doresc să aflu care sunt măsurile pe care Guvernul intenționează să le ia în vederea prevenirii creșterii alarmante a numărului de șomeri și care vor fi demersurile pentru reintegrarea acestora pe piața muncii. Care este numărul cetățenilor apți de muncă, dar care au ieșit din orice statistică prin disponibilizările pe care le-ați făcut.

În același timp întreb Guvernul Boc care sunt ramurile economice cele mai amenințate de șomaj. Toate, în mod egal, construcțiile, IT-ul, producția de textile, agricultura. Care sunt proporțiile?

În lipsă de alte soluții și sub presiunea Fondului Monetar Internațional, Guvernul disponibilizează la întâmplare, fără o cercetare și o analiză în prealabil, asupra impactului produs în economia națională. Poate pentru că din punct de vedere financiar pentru Guvern e același lucru, dar pentru economia reală, nu.

În această situație susțin cu tărie că o discuție amplă pe tema crizei economice este cât se poate de utilă în scopul identificării unor soluții și păreri pertinente direct de la cei care resimt cel mai grav efectele crizei și totodată erorile guvernanților.

  Maria Stavrositu - declarație politică cu subiectul Traficul de femei și copii - un flagel al vremurilor moderne;

Doamna Maria Stavrositu:

"Traficul de femei și copii - un flagel al vremurilor moderne"

Preocuparea noastră constantă, nedisimulată și pe deplin motivată pentru realitățile politice și economice cotidiene ne determină, nu de puține ori, să acordăm mai puțină atenție altor categorii de probleme, cum ar fi cele de ordin social, cele cu care se confruntă zi de zi cetățenii fiecărei comunități din mediul urban sau rural.

Săptămâna trecută, mai precis în data de 23 septembrie, a fost Ziua Internațională pentru combaterea exploatării sexuale și a traficului de femei și copii. O zi ca oricare alta pentru mulți dintre noi, dar o dată cu semnificație specială pentru familiile ai căror copii au căzut victime ale rețelelor internaționale de traficanți, fiind exploatați sexual, pentru cerșetorie sau muncă silnică.

Lipsa unor politici coerente și insuficienta implicare a autorităților, pe durata ultimelor două decenii, a cauzat o exacerbare a acestui fenomen de la an la an. România a devenit, astfel, o placă turnantă în traficul cu minori și ocupă un rușinos loc fruntaș în statisticile europene privind această categorie de infracțiuni.

Pornind de la aceste informații mai mult decât îngrijorătoare, am organizat în data de 23 septembrie, la Constanța o dezbatere publică pe tema combaterii exploatării sexuale și a traficului de femei și copii. La discuții au fost prezenți reprezentanții Crucii Roșii, Poliției, Primăriei Constanța, AJOFM, DGASPC și ONG-urilor din domeniu.

Dincolo de faptul că am apreciat promptitudinea cu care s-a răspuns invitației, în urma întrunirii s-au desprins mai multe concluzii care ar trebui luate în considerare în eforturile comune de luptă împotriva traficanților de femei și copii. Italia, Spania, Germania, Marea Britanie și Franța sunt principalele țări gazdă pentru românii care ajung în mâinile traficanților de persoane, arată datele recente ale unor rapoarte EUROPOL.

Cei prezenți la dezbaterea de la Constanța au reliefat, astfel, ideea existenței unor carențe legislative de care au profitat deseori infractorii implicați în traficul de persoane. Copiii care le-au căzut victime acestor traficanți au înlocuit jocurile și școala cu orele petrecute la cerșit sau specializându-se în alte infracțiuni. În ultimii ani, peste 1000 de minori români au avut această soartă, lucru care ar fi trebuit să producă îngrijorări serioase la nivelul autorităților abilitate de la București.

O altă propunere făcută în cadrul discuțiilor menționate a avut în vedere introducerea în curricula școlară a unor cursuri speciale în cadrul cărora copiii și adolescenții să știe cum să evite situațiile în care ar putea cădea victime ale rețelelor de traficanți.

În plus, este nevoie de mai multe acțiuni de conștientizare, în special în mediile predilecte din care sunt racolați minorii, respectiv comunitățile rurale sau cele cu acces redus la informație. Sunt activități pe care le putem iniția fiecare dintre noi și de aceea afirm cu tărie că întreaga clasă politică trebuie să manifeste mult mai multă implicare în identificarea unor noi soluții de combatere a exploatării sexuale și traficului de femei și copii.

Așa cum spuneam chiar în titlul declarației politice, traficul de persoane tinde să se transforme într-un adevărat flagel al vremurilor moderne, fiind un fenomen la scară mondială, ce provoacă zilnic milioane de drame umane.

Dezbaterea organizată la Constanța, pe această temă, este doar un prim pas în colaborarea pe care doresc să o am, pe plan local, cu instituțiile abilitate în combaterea acestor genuri de infracțiuni. Cu fiecare ocazie, voi face publice, de la tribuna Parlamentului, concluziile acestor întruniri, în speranța că asemenea semnale de alarmă vor sprijini, într-o anumită măsură, lupta împotriva traficului de minori.

  Sanda-Maria Ardeleanu - despre Problema romilor în dialogul româno-francez;

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Problema romilor în dialogul româno-francez"

În perioada 22 - 25 septembrie 2009, a avut loc vizita în Franța a unei delegații a Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Franceză - Adunarea Națională din Camera Deputaților. Am participat la această vizită în calitate de membru al Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Franceză - Adunarea Națională.

Vizita a avut loc la invitația domnului deputat Lionnel Luca, președintele Grupului de prietenie Franța - România din Adunarea Națională franceză și a avut ca scop relansarea dialogului dintre cele două grupuri de prietenie, o componentă deosebită a relațiilor de excepție existente între România și Franța.

Primele două zile ale vizitei au prilejuit convorbiri cu domnul deputat Lionnel Luca, președintele Grupului de prietenie Franța - România din Adunarea Națională franceză și cu membrii grupului de prietenie, cu domnul deputat Pierre Lequiller, președintele Comisiei pentru afaceri europene din Adunarea Națională, cu domnul Pierre Lellouche, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe francez, precum și cu doamna Hélène Carrère d'Encausse, secretar perpetuu al Academiei Franceze.

Au fost remarcate legăturile umane de excepție, precum și colaborarea de la nivel local, fiind amintit demersul unic inițiat de partea franceză, de sprijinire a comunităților rurale din România, cunoscut sub numele de "Villages Roumains", precum și legăturile speciale la nivelul Francofoniei. În același timp, au fost date asigurări că autoritățile române au întreaga disponibilitate de a colabora pentru rezolvarea unor aspecte legate de problemele create în Franța și, mai ales la Paris, de cetățenii de etnie romă.

Am fost somați de domnul Pierre Lellouche, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe francez, pentru rezolvarea urgentă a problemelor provocate de romii ajunși în cartierele luxoase ale Parisului. Ni s-a solicitat sprijinul în ceea ce privește interzicerea întoarcerii romilor care au fost conduși la frontieră de către autoritățile franceze.

Problema integrării romilor în societate rămâne actuală pentru întreaga Europă, iar rezolvarea ei trebuie urgentată și la nivelul României.

Comisia Europeană a făcut apel la statele comunitare, încă de anul trecut, în cadrul unei conferințe organizate la Bruxelles, să ofere șanse reale de integrare a membrilor minorității rome, a căror situație este dramatică și să combată fenomenul discriminării.

La un an după semnalul tras de Comisia Europeană, România primește din Franța semnale stringente privind problemele create de comunitățile de romi.

Șocul crizei economico-financiare afectează profund și procesul de integrare a romilor în societatea românească. Criza economică, trauma împărțită cu toate celelalte state UE, plasează romii la marginea societății. Situația este dramatică, însă gestionarea ei prin găsirea de soluții puțin costisitoare și viabile nu este imposibilă.

Problemele ridicate în străinătate de comunitățile de romi din România par să nu mai suporte amânare și trebuie să reprezinte o prioritate a agendei politice nu numai pentru România, ci și pentru întreaga Europă.

Să nu lăsăm incluziunea romilor să devină un plan reușit doar pe hârtie! Pentru a putea fi în continuare un partener viabil și serios de dialog al statelor europene trebuie să răspundem acestei solicitări prin acțiuni concrete într-un timp foarte scurt.

În încheiere, propun includerea acestei problematici în tematica de dezbatere a comisiilor permanente din cadrul Camerei Deputaților (Comisia pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați, Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, Comisia juridică, de disciplină și imunități, Comisia pentru politică externă, precum și Comisia pentru afaceri europene a Parlamentului României).

  Marius Rogin - intervenție Procesul de integrare sud-american;

Domnul Marius Rogin:

"Procesul de integrare sud-american"

Pe fondul unei mișcări "revoluționare" foarte diferite celei din secolul al XIX-lea, dar având în prim-plan personaje oarecum asemănătoare (cel puțin din punct de vedere al charismei) și idei similare, America de Sud pleacă pe drumul autonomiei pe harta geopolitică a lumii.

Recent, sub coordonarea Braziliei, cei doisprezece președinți ai statelor sud-americane au pus bazele unei colaborări instituționale pe o gamă largă de domenii. Această colaborare a căpătat ulterior denumirea de integrare, iar organizarea este comparată cu cea a Uniunii Europene.

Pe perioada Războiului Rece, America de Sud era considerată backyardul Statelor Unite și orice personaj politic ce urmărea să obțină cea mai înaltă funcție în stat într-o țară sud-americană avea nevoie de binecuvântarea Washingtonului. Alternativele nu erau deloc atrăgătoare. Ca urmare a acestei politici, la finalul Războiului Rece existau încă un număr mare de dictaturi în America de Sud. După prăbușirea acestora, a urmat o perioadă caracterizată de probleme.

Totuși, pe măsură ce lumea se îndrepta din ce în ce mai hotărât spre multipolarism, în America de Sud un val de victorii socialiste obținute de "lideri bolivarieni" cum ar fi Nestor Kirchner în 2003 (Argentina), Luis "Lula" da Silva în 2003 (Brazilia) sau Evo Morales în 2006 (Bolivia) au pus bazele unei colaborări mai strânse ce avea ca țel atingerea unor obiective comune.

În centrul acestor eforturi s-a aflat Brazilia, statul ce aspiră la statusul de putere regională și chiar la poziția de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. Eforturile diplomaților brazilieni au avut ca rezultat semnarea, în cadrul celui de-al treilea Summit Prezidențial Sud-American (desfășurat la Cuzco - Peru în 2004), a "Declarației de la Cuzco" ce conținea decizia statelor din America de Sud de a crea o "comunitate de națiuni" (doar atât deocamdată) caracterizată de "o integrare a popoarelor". Declarația face referire la obiectivele comune printre care cele mai importante sunt convergența organizațiilor deja existente și a statelor nemembre, dar semnatare ale declarației, coordonarea eforturilor diplomatice pentru a întări poziția Americii de Sud ca actor distinct în relațiile internaționale și armonizarea politicilor agricole și rurale.

Au fost obținute progrese și pe plan extern prin două declarații ce puneau bazele colaborării cu Uniunea Africană și Țările Arabe. La 23 iulie 2008, în timpul președinției braziliene, a fost semnat la Brasil Tratatul Constitutiv al Uniunii Națiunilor Sud-Americane.

Conform tratatului constitutiv, UNASUR are personalitate juridică și își va desfășura activitatea prin intermediul consiliului șefilor de stat și de guvern ce se întâlnește anual, al consiliului miniștrilor de externe ce se întâlnesc bianual, al consiliului reprezentanților ce se întâlnesc o dată la două luni sau de câte ori este necesar și al secretariatului permanent. Consiliul șefilor de stat și de guvern stabilește liniile generale ale politicilor uniunii și prioritățile. Există o președinție rotativă care propune agenda pentru anul în curs, prezidează ședințele și reprezintă pe plan extern uniunea. Toate deciziile UNASUR se iau prin consens, orice stat-membru se poate abține de la a participa la o politică adoptată pe o perioadă de timp determinată sau nedeterminată. Tratatul fondator menționează și crearea unui parlament al cărui rol urmează a fi stabilit la următoarea întâlnire a șefilor de stat și guvern.

Tratatul constituțional al UNASUR ar trebui să intre în vigoare după ce este ratificat de 9 dintre cele 12 state-membre, dar până acum, în ciuda speranțelor de ratificare până în aprilie anul curent, nu a fost ratificat decât de trei state: Bolivia, Venezuela și Ecuador (statul depozitar, unde ar fi localizat secretariatul). Ratificarea ar putea dura cel puțin încă un an.

Marile puteri nu au avut încă o reacție clară la procesul de integrare. UE și SUA au rămas neutre, iar interesele (limitate încă) ale Federației Ruse și ale Chinei nu sunt afectate de noua uniune. Totuși este aproape imposibil să nu existe fricțiuni mai ales cu SUA. Un exemplu - extinderea ce ar oferi o alternativă pentru Cuba.

Procesul de integrare a început și evoluează rapid, dar numai la nivel conceptual. Anual apar noi domenii de cooperare, dar evoluțiile în cele deja existente sunt lente, chiar dacă compromisurile necesare pentru adoptarea Tratatului constituțional al UNASUR sunt considerabile, și rezultatele sunt pe măsură. La momentul ratificării ar deveni cel mai mare producător și exportator de hrană din lume și ar deține resurse energetice considerabile, două atuuri ce oferă UNASUR potențialul de a deveni un actor strategic pe glob.

  Daniel Buda - declarație politică: Parlamentul unicameral, primul pas spre o reală reformă politică;

Domnul Daniel Buda:

"Parlamentul unicameral, primul pas spre o reală reformă politică"

Realitățile românești ale zilelor noastre mă fac să pledez pentru o redefinire a statului și a funcțiilor sale ca sumă a inițiativelor și a impulsurilor venite din partea corpului social. În plus, cu toții suntem de acord cu faptul că statul are nevoie de o reabilitare în fața resortisanților săi datorită unor evoluții negative marcate de statul comunist-totalitar - caracterizat prin funcția sa represivă - și de statul birocratic și ineficient - caracterizat prin ineficiență și consumul excesiv al resurselor bugetare.

România de astăzi are nevoie de modernizare și o reală reformare a statului care să asigure un proces legislativ coerent, eficient și rapid, siguranță și protecție socială, echitate și transparență în luarea deciziilor, un sistem educațional la nivelul țărilor europene, o justiție fără cusur, un mediu curat precum și un nivel de viață european, așa cum fiecare dintre noi le-am promis cetățenilor în momentul în care le-am solicitat votul de încredere pentru a-i reprezenta în Parlamentul României. Este momentul să ne asumăm ceea ce am promis prin fapte și mai puțin prin vorbe.

Statul trebuie să fie un sistem instituțional eficient, descentralizat și debirocratizat. România mai are de îndeplinit un obiectiv în sensul realizării depline a statului de drept menit a asigura dreptatea socială și libertatea individuală a cetățenilor săi. Statul trebuie redat cetățenilor, adică celor pe care îi guvernează.

Din această perspectivă, instituirea Parlamentului unicameral poate constitui o soluție, având în vedere experiențele procesului legislativ de până acum. Am să mă opresc numai asupra câtorva argumente care ar putea clarifica nevoia statului de a avea un Parlament unicameral. În primul rând, în această perioadă critică s-a solicitat tuturor categoriilor de cetățeni să facă anumite sacrificii pentru ca țara noastră să depășească efectele crizei economico-financiare care au repercusiuni deloc de neglijat asupra întregului sistem. Este momentul ca prin reducerea numărului de parlamentari, actuala clasă politică să dea un semnal de solidaritate că este dispusă și ea să facă sacrificii.

Desigur, reducerea costurilor bugetare prin diminuarea numărului de parlamentari și a cheltuielilor administrative cu aparatul tehnic ar constitui un semn de responsabilizare a clasei politice actuale față de nevoile prezente ale societății românești. Un alt argument ar fi nevoia de fluidizare a procesului legislativ, deoarece din lipsa unei diferențieri nete a atribuțiilor celor două Camere, nu se justifică menținerea structurii bicamerale a Parlamentului. În condițiile în care cele două Camere sunt alese simultan, pentru aceeași durată, prin același tip de scrutin și îndeplinesc aproape aceleași atribuții, nu se justifică dublarea procedurii legislative în cele două Camere.

Un Parlament unicameral ar asigura dinamizarea și fluidizarea procesului legislativ și ar putea exercita un control mai eficient și mult mai riguros al proiectelor legislative. În același timp, un Parlament unicameral ar simplifica, cu certitudine, relațiile dintre Parlament și Guvern, prin faptul că Guvernul nu se mai raportează la doi interlocutori în plan parlamentar, ci la unul singur. Nu în ultimul rând, marea majoritate a statelor unitare, așa cum este și România, au Parlamente unicamerale, nu bicamererale. Desigur, acestea sunt doar câteva dintre argumentele primordiale care mă fac să susțin un Parlament unicameral.

Prin instituirea unui Parlament unicameral calitatea actului legislativ ar fi, fără îndoială, superioară, dar, totodată, s-ar întări spiritul de responsabilitate al clasei politice.

Am convingerea că un Parlament unicameral ar răspunde nevoilor României actuale și ar avea avantaje multiple pentru țară, marcând un nou început pentru sistemul nostru parlamentar.

  Gigel-Sorinel Știrbu - comentariu legat de Falimentul sănătății;

Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:

"Falimentul sănătății"

De la începutul anului asistăm la o criză din ce în ce mai acută în sistemul de sănătate românesc, la o criză născută din minciuna și demagogia cu care ministrul sănătății înțelege să trateze medicii și sistemul sanitar din România. Din păcate, amatorismul care caracterizează activitatea întregului Guvern se regăsește pe deplin și în ograda Ministerului Sănătății, cu consecințe directe și extrem de negative asupra întregii populații a României.

Cele nouă luni de guvernare PD-L-PSD au marcat de fapt începutul blocajului în sănătate în ceea ce privește continuarea reformelor din sistem începute de guvernul liberal. După nouă luni de mandat al actualului ministru Ion Bazac se poate spune că s-a ajuns la falimentul sistemului sanitar românesc.

Primul semnal negativ raportat la dezinteresul cu care ministrul Ion Bazac înțelege să trateze domeniul sănătății l-am avut o dată cu aprobarea Legii bugetului de stat pe anul 2009, în care bugetul alocat sănătății era mult diminuat față de anii precedenți. A urmat apoi rectificarea bugetară, prin care sănătatea a pierdut din nou sume considerabile, aspect care a adâncit și mai mult criza din sistem.

Ne aflăm azi în fața unei situații de neacceptat. Sistemul sanitar este aproape de un colaps general, din lipsa surselor de finanțare. Nenumărate spitale din toată țara anunță că au intrat în incapacitate de plată și singura reacție pe care o primesc din partea ministerului este decizia de închidere.

Un exemplu în acest sens îl constituie spitalul din localitatea Drăgănești-Olt. Aproximativ 15.000 de suflete trăiesc aici. Dar de fostul spital, transformat de câțiva ani în "centru de sănătate", depind vreo 56.000 de persoane, fiindu-i arondate și 13 comune.

Activitatea în cadrul spitalului din Drăgănești-Olt suferă de pe urma lipsei de finanțare. Spitalul necesită lucrări urgente de reabilitare. Acestea au fost demarate în anii anteriori, însă finalizarea lor necesită fonduri importante, care nu au mai venit de la începutul anului. Între timp când plouă afară, plouă și în spital, pentru că acoperișul clădirii stă să cadă.

O altă decizie nefastă luată de actualul Guvern a fost aceea de a bloca posturile din sistemul public, indiferent de domeniul de activitate. Suspendarea concursurilor pentru posturile libere a însemnat pentru spital eliminarea unor servicii de asistență medicală esențiale. În prezent, în spital, nu există cardiolog, ginecolog, chirurg sau pediatru.

În tot acest timp oamenii din orașul Drăgănești-Olt și din comunele arondate continuă să aibă nevoie de servicii medicale și umplu saloanele spitalului în speranța că totuși cineva îi va putea consulta și recomanda un diagnostic care să îi scape de suferință.

Or, în aceste condiții, vă întreb, domnule ministru: veți reuși să eliminați și bolile la fel de repede pe cât închideți azi spitalele?Pentru că un lucru este sigur: sănătatea nu ține cont de condițiile economice și nu poate depinde de evoluția acestora. Cetățenii acestei țări au nevoie de asistență medicală, mai mult decât de concerte sau alte evenimente de divertisment care înghit sume semnificative de la bugetul public, în detrimentul sistemului sanitar.

  Constantin Chirilă - declarație politică: Siguranța alimentară în pericol;

Domnul Constantin Chirilă:

"Siguranța alimentară în pericol"

În urmă cu circa trei luni, Președintele României Traian Băsescu anunța intrarea țării și în criza alimentară, declarând că deja în România peste 1,5 milioane de oameni suferă de foame. Domnul președinte a fost blând, din informațiile mele numărul celor care suferă de foame în grade diferite este de 3 ori mai mare.

Eu nu înțeleg cum Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale poate trata cu atâta lipsă de răspundere o problemă atât de gravă, cum este asigurarea securității alimentare a populației și a hranei șeptelului de animale al țării. Cum pot fi nepăsători, când știu că peste 70% din hrana populației României este asigurată din import și plătită din credite externe.

Cum își permit unele instituții publice să risipească banii publici, pe nerușinate "chiolhane", în disprețul public, plata de importuri neesențiale de consum și nu de producție. România are o datorie externă de peste 70 miliarde euro, la care dacă se adaugă cele 20 miliarde angajate de Guvern cu FMI și Uniunea Europeană și a dobânzilor aferente, face ca datoria externă a țării să treacă cu mult peste 100 miliarde euro.

Încălzirea globală și alți factori naturali ostili speței umane face ca producția agricolă pe glob să fie deficitară, peste două miliarde de oameni suferă de foame și datorită neacoperirii în proporții periculoase a cererii de alimente, prețurile pe piață pe unitatea de produs la produsele agricole vor crește în cote alarmante.

Trebuie să se știe că cea mai importantă activitate umană este agricultura, pentru că în principal materia primă din care se creează hrana sunt pământul, apa, aerul și soarele, primite gratis de la natură/Dumnezeu, dar pentru care oamenii trebuie să se organizeze, în momentele cele mai optime, pentru a combina factorii naturali sus menționați, neintervenția fiind o pierdere ireversibilă.

Orice țară, înainte de a se industrializa, a avut o agricultură eficientă, industria cât și celelalte activități economice s-au dezvoltat pe seama și cu sprijinul agricol.

Dacă reprezentanții Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu manifestă interes și preocupare pentru asigurarea securității alimentare a populației, vor răspunde pentru nepăsare.

Reforma agriculturii românești continuă să fie înțeleasă și aplicată numai în forma ei distructivă. Reprezentanții Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale trebuie să citească în dicționar explicațiile la noțiunea de reformă.

Le repet: Reforma înseamnă progres, dezvoltare și nu distrugere.

  George Ionescu - câteva cuvinte despre aniversările zilei de 1 octombrie;

Domnul George Ionescu:

M-am gândit mult despre ce subiect să vă vorbesc astăzi în cadrul declarației politice, dar multitudinea aniversărilor de săptămâna asta mă împiedică să vă vorbesc despre unul singur.

Astfel, o să spun câteva cuvinte despre aniversările zilei de 1 octombrie. La această dată sunt aniversate Ziua Internațională a Medicului, Ziua Internațională a Muzicii și Ziua Internațională a Persoanelor în Vârstă.

Muzica de bună calitate ne înfrumusețează viața, asta o știm cu toții. Ziua Internațională a Muzicii se sărbătorește anual, din 1975, la propunerea renumitului violonist, dirijor și muzicolog Yehudi Menuhin, fost președinte al Consiliului Muzical Internațional al UNESCO și fost elev al maestrului George Enescu. Prima zi internațională a muzicii organizată de către Consiliul Internațional al Muzicii a avut loc pe 1 octombrie 1975, în conformitate cu rezoluția luată la a 15-a Adunare Generală de la Lausanne, în 1973.

Tot pe 1 octombrie se sărbătorește și Ziua Internațională a Medicului. Meseria de doctor este una umanitară și este o profesie esențială în interiorul comunității. Medicul se adresează tuturor vârstelor, ambelor sexe, fiecărui organ sau sistem și fiecărei boli. Cu toții considerăm că meseria de medic este cea mai importantă.

Și când spunem medic, de multe ori ne gândim la părinții și bunicii noștri, mulți dintre ei ajunși la vârsta pensionării.

Hotărâtă prin Rezoluția 45/106 a Adunării Generale a ONU din 1991, "Ziua Internațională a Persoanelor de Vârsta a Treia" este marcată în toate statele membre ale forului mondial, ca o dovadă a prețuirii și respectului pentru aceste persoane. Tot în 1991, pe 16 decembrie, Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin Rezoluția 46/91, "Principiile Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câștigați".

Ieșirea la pensie este un eveniment important în existența fiecăruia dintre noi, dar, în egală măsură, este un moment dificil, care adesea este însoțit de un neplăcut sentiment al inutilității pentru societate.

Cu toții ne iubim părinții, bunicii. E momentul ca, de ziua lor, să le transmitem grija și iubirea noastră. Este de datoria noastră să fim solidari cu generațiile care ne-au crescut și care au muncit pentru noi și România.

  Gheorghe Ciobanu - comentariu legat de evenimentele săptămânii trecute care au însemnat două voturi de încredere pentru Guvernul Boc;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

Doamnelor și domnilor parlamentari, săptămâna trecută a fost una foarte importantă pentru Guvernul Boc, în urma căreia pot spune că s-au primit două voturi de încredere.

Primul și cel mai evident este legat de respingerea moțiunii de cenzură a parlamentarilor liberali și a celor din UDMR. Nu numai că demersul domniilor lor s-a dovedit unul politicianist și neîntemeiat pe argumente solide, dar au reușit să arate încă o dată ceea ce va urma în perioada următoare: o serie de acțiuni politice al căror scop este acela de a-l scoate în față pe domnul Crin Antonescu. Sigur că acest lucru nu ar fi atât de blamabil, dacă, spre exemplu, toți liberalii ar accepta că măsurile pe care dumnealor le atacă acum se impuneau a fi luate de ceva timp, atunci când "economia duduia". Sigur, ar fi îmbucurător să aflăm în ce formă dumnealor și-au schimbat opiniile față de partenerii sociali, mai ales față de cei din Învățământ. Sau să ne spună cum un partid progresist în doctrină, așa cum este bunăoară PNL, se opune reformelor sociale.

Din păcate, întruchipări palide ale ideii de liberalism au luat de multe ori loc la prezidiul recent al Partidului Național Liberal și l-au transformat în partidul cel mai rural din România. Mergeți și verificați rezultatele de la parlamentarele din toamna trecută și veți vedea de unde reticența la schimbare și la progres. Din păcate, și aici închei criticile la adresa colegilor liberali, acum domnește haosul într-un partid care se scufundă prin lipsa de substanță și de viziune.

Al doilea element extrem de important al săptămânii trecute, peste care s-a trecut prea ușor, este deblocarea celei de-a doua tranșe din acordul cu Fondul Monetar Internațional. Se arată din nou că deficitul bugetar de anul acesta este sustenabil și că toate plățile la care Guvernul este obligat, de la salarii și pensii, până la diferitele investiții în infrastructură se vor face conform celor decise în Legea bugetului. Le atrag atenția celor care vin și țipă în microfoane că România va intra în incapacitate de plată, că sunt pe de o parte inconștienți, sporind artificial tensiunile sociale, pe de altă parte, antiromâni, grevând peste și așa profunda criză economică, o stare de incertitudine care ar putea să ne afecteze și în anul viitor.

Tot a doua tranșă a împrumutului cu FMI înseamnă că acest Guvern a întreprins, lucru care se arată explicit în motivația Fondului, măsurile necesare pentru reducerea cheltuielilor. Într-o anumită măsură, este o reușită destul de mare să se evite risipirea unor bani, să se asigure plata salariilor și pensiilor, dar să se și producă legi care să reformeze sistemul bugetar din România. Sigur, suntem încă la început, și rămân la părerea că principala noastră încercare este armonizarea, până vara viitoare, a legii salarizării unice. În momentul în care alocările bugetare pentru salarii vor fi corecte, transparente și mai ales previzibile pe o perioadă mai lungă de timp, atunci vom putea spune că am trecut un prim pas al crizei.

Cred sincer că stabilirea unei legi a salarizării unice, dublată de o proiecție multianuală a bugetului poate aduce din nou România pe panta creșterii economice sustenabile. Pe de o parte, pentru că asta ar însemna ca țara noastră să fie mai atractivă pentru investitori. Pe de altă parte, pentru că astfel am ști care este rolul pe care trebuie să și-l asume statul în ceea ce privește investițiile directe.

A doua tranșă a acordului cu FMI mai înseamnă un lucru: România nu este pusă în postura de a crește în vreo formă taxarea. Nici când vine vorba de t.v.a., nici când vine vorba de cota unică de impozitare. Așa se face că vom face previziunile bugetare pentru anul viitor tot la un impozit unic de 16% și la un t.v.a. de 19%. România a evitat cazurile țărilor baltice sau al Ungariei, țări nevoite să crească t.v.a.-ul. Ungaria chiar cu 3%, de la 20 la 23%. În condițiile puternicei contracții economice, păstrarea TVA la 19% chiar este o reușită.

Nu toți banii celei de-a doua tranșe intră, însă, în vistieria Ministerului de Finanțe. Jumătate din bani merg în continuare la BNR. Se vor evita, deci, orice speculații despre o explozie a cursului euro la sfârșitul acestui an sau la începutul anului viitor. De altfel, leul a dat semne de apreciere deja în raport cu euro. Vă reamintesc că anul trecut am început cu o aproximație a euro la 4 lei, iar la rectificarea din aprilie am trecut la 4,3 lei. De aceea, speranța mea este că bugetul din 2010 va fi mult mai echilibrat.

În final, subsumând toate cele pe care le-am spus până acum, a doua tranșă din acordul cu FMI înseamnă un vot de încredere suplimentar dat acestui Guvern de către un organism financiar extern.

  Florin Iordache - declarație politică: România, încotro?;

Domnul Florin Iordache:

"România, încotro?"

Asistăm în ultima perioadă din partea tuturor actorilor politici, de la putere sau din opoziție, la o serie de gesturi, mișcări, declarații de neînțeles. Singura explicație e dată de apropierea de ziua de 22 noiembrie, când vor fi alegerile prezidențiale.

Toată lumea uită, în schimb, de situația economică deosebit de gravă în care ne aflăm, iar din dorința de a mai obține voturi sau popularitate se poate face orice.

Coaliția de guvernare a fost creată acum nouă luni din două partide deosebite din punct de vedere doctrinar și ideologic, pentru ca România să depășească mai ușor această perioadă.

De aceea, ultimul gest al premierului Emil Boc de a-l remania pe domnul ministru Dan Nica care dorește numai ca alegerile să se desfășoare într-un climat de normalitate e de înțeles.

Ultimul cuvânt îl va avea domnul președinte Traian Băsescu care cred eu nu va accepta propunerea domnului Boc.

Astfel lucrurile pot scăpa de sub control și climatul politic și economic se va deteriora foarte mult.

  Liviu-Bogdan Ciucă - despre Energia din surse regenerabile;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Energia din surse regenerabile"

Omenirea se confruntă în acest secol cu câteva probleme majore cum sunt cele ale energiei, apei și alimentației, rezolvarea corectă a lor fiind esența preocupărilor pentru o dezvoltare durabilă.

O dezbatere despre energiile regenerabile trebuie să pornească de la problemele schimbărilor climatice și disponibilității resurselor, în condițiile unei importante creșteri demografice și necesității de a permite accesul la energie a miliarde de persoane care în prezent sunt private de acesta. Utilizarea surselor de energie regenerabile SER au avantajul perenității lor și al impactului neglijabil asupra mediului ambiant, ele neemițând gaze cu efect de seră. Chiar dacă prin ardere biomasa elimină o cantitate de CO2, această cantitate este absorbită de aceasta pe durata creșterii sale, bilanțul fiind nul. În același timp, aceste tehnologii nu produc deșeuri periculoase, iar demontarea lor la sfârșitul vieții, spre deosebire de instalațiile nucleare, este relativ simplă.

De asemenea, Uniunea Europeană, în cooperare cu statele riverane Mediteranei, pune la cale exploatarea energiei solare în mijlocul deșertului, în cadrul proiectului Desertec. Conceptul Desertec vizează să pună tehnologia și deșertul "la lucru" pentru a produce energie, apă potabilă și un climat de securitate. Mai multe țări, cum ar fi Algeria, Egipt, Iordania, Libia, Maroc și Tunisia au manifestat deja interesul pentru acest gen de cooperare. Mulți dintre noi cunoaștem că, pentru anul 2020, Comisia Europeană a fixat pentru Uniunea Europeană obiectivul de utilizare în proporție de 20% a energiei obținute din surse regenerabile. Dar câți dintre noi pot să indice trei proiecte recente din România care valorifică surse regenerabile de energie? În țările occidentale vedem la tot pasul instalații eoliene de producere a energiei electrice și totuși, în Occident, de consideră că nu s-a făcut îndeajuns.

Drama este că, dacă întrebăm actualul nostru Guvern, vom afla că s-au realizat foarte multe... doar pe hârtie. În viața de zi cu zi, însă, nu vedem rezultatele concrete ale politicii energetice referitoare la sursele regenerabile. În realitate, ponderea majoritară între aceste surse utilizate în România continuă să o dețină hidroenergia și foarte puțin celelalte tipuri de energie, care sunt folosite în mod curent în țările vestice - biocombustibilii, energia eoliană, energia solară.

Producătorii de energie care au beneficiat de schema de promovare a resurselor regenerabile prin acordarea de certificate verzi au generat anul trecut peste 46.000 de MWh de energie, dublu față de 2006. Din aceasta 83% a reprezentat-o energia din surse hidrologice și 16,3% din cele eoliene. Chiar și în urma acestor creșteri ale producției de energie curată, cantitatea este mică în comparație cu potențialul real la nivel național.

  Emil Bostan - declarație politică: Halucinogene prezidențiale;

Domnul Emil Bostan:

"Halucinogene prezidențiale"

Președintele Traian Băsescu a făcut din nou senzație... Senzații tari, aș putea spune, însă, în sens negativ. Raportul Comisiei Prezidențiale Pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice lansat de curând, propune printre altele legalizarea prostituției și a consumului de droguri. Citind acest raport am aflat lucruri care pe mine unul mă scandalizează. Astfel, din paginile acestui document aflăm că dezincriminarea consumului de droguri ar aduce la suprafață consumatorii, aflăm de asemenea că incriminarea consumului de până acum a produs efecte secundare grave precum refolosirea seringilor și de aceea ar fi mai bine să organizăm servicii care să asigure consumatorilor seringi de unică folosință în schimbul celor deja folosite. Semnatarii acestui raport au venit și cu soluții, propunând introducerea "în cartierele cu mulți dependenți de droguri injectabile a unor automate cu fise și cu seturi sterile de injectare, la fel ca în unele țări europene pentru a preveni refolosirea seringilor".

Este de-a dreptul halucinant ce ni se propune în acest raport, un raport asumat și prezentat de către instituția prezidențială, instituție în care cei mai mulți dintre români își pun speranțele. Nu înțeleg ce sens are acum o ieșire pe acest subiect. Domnul președinte mai deunăzi se lupta cu criza, în iunie mergea la Guvern de unde ne anunța că țara este în recesiune, dar să stăm liniștiți că domnia sa are soluții pentru ieșirea din criză.

Prin acest raport să fi primit oare răspunsul mult așteptat la ieșirea din criză? Liber la prostituție și droguri!

Inconștiența acestor domni, în frunte cu președintele țării, mă sperie. În țara asta oamenii rabdă de foame, analfabetismul este în creștere, abuzurile și violența sunt pe toate canalele media, sărăcia este din ce în ce mai cruntă, iar cu infracționalitatea ne întâlnim la fiecare colț de stradă.

Aceasta este fotografia societății românești, nu ceea ce ne propuneți printr-un raport care sfidează toate legile bunului simț și ale moralei creștine.

Într-o țară în care predomină conservatorismul, iar atașamentul pentru credința creștin-ortodoxă este atât de mare, este neavenit să vorbești despre legalizarea prostituției sau legalizarea drogurilor. Este o lipsă de respect pentru valorile creștin-tradiționale: familie, credință etc.

Domnule președinte, nu avem nevoie de astfel de experimente. Ați ascultat vreodată mărturia vreunui dependent de droguri, ați asistat la disperarea părinților ai căror copii au căzut în patima consumului de droguri? Coborâți printre oameni, printre dramele lor personale, nu mergeți doar la nunți, botezuri și paranghelii.

Coincidență sau nu, tema legalizării drogurilor ușoare a fost abordată chiar de fiica președintelui, care în campania pentru europarlamentare a declarat că ar vota o asemenea propunere în Parlamentul European. Să fie acest raport o încurajare a demersului în acest sens a mezinei președintelui?

Tot coincidență sau nu, fiica președintelui a vizitat comuna Alexandru cel Bun, unde primar este domnul Ioan Rotaru, pentru a-i mulțumi acestuia pentru scorul bun obținut la europarlamentare. Este de notorietate faptul că domnul primar este un "fan, dar nu numai al Elenei Băsescu, ci și al legalizării prostituției. Oare astfel se închide un cerc și Guvernul se va prezenta în Parlament cu asumarea răspunderii pe cele două legi?

Sincer, toată această discuție mă revoltă. Ca parlamentar, ca om crescut cu respectul pentru credință, provenit dintr-o familie care mi-a insuflat principii sănătoase de viață și în spiritul cărora vreau să-mi cresc copiii, nu pot fi de acord cu ideile promovate prin acest raport.

Domnule președinte, ați deschis cutia Pandorei. De la propunere până la materializarea ei nu este decât un pas. Dar să știți că orice act normativ are menirea să apere demnitatea persoanei, instituția familiei și valorile vieții sociale și nu să ignore demnitatea persoanei, instituția sacră a familiei și moralitatea publică. Sper ca politicienii fideli dumneavoastră, armata portocalie, să cântărească bine înainte să execute vreo comandă politică în acest sens.

Sunt împotriva acestor măsuri care nu fac bine unei societăți oricum dezorientate, iar modernizare nu înseamnă neapărat libertinaj și călcarea în picioare a moralității creștine.

"Nihil sine Deo" domnule președinte, vă spune ceva această expresie?

  Mihăiță Calimente - exprimarea unei opinii politice;

Domnul Mihăiță Calimente:

Declarație politică

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați colegi,

M-am săturat de Băsescu și de gașca lui!

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Viorel Balcan - despre un nou Proiect de societate;

Domnul Viorel Balcan:

Astăzi vă supun atenției un nou proiect, un proiect pentru noi toți, dorit să ne aducă la realitățile sociale cotidiene, pe cât de idealist, pe atât de utopic, pseudonumit Proiect de societate.

Art.1. Societatea să se bazeze pe încredere în organele statului, în Parlament, în justiție și președinție și între cetățenii ei.

Încrederea, chiar dacă nu este specificată și definită tehnic în constituția niciuneia dintre țări, se bazează pe acea prezumție de nevinovăție care lasă orice relație să evolueze către ceva bun, viabil, durabil sau către polul opus, către slăbiciune, tentație sau corupție.

Art.2. Societatea să beneficieze numai de valorile înscrise în Constituție, Codul civil, Codul de onoare, Codul bunelor maniere și practici, cel al deontologiei profesionale pentru ca mai apoi fiecare dintre cetățenii acestei societăți să capete un statut de onorabilitate.

Art.3.Societatea să fie întotdeauna atentă la semnele și stările de slăbiciune ale conducătorilor ei, știut fiind faptul că slăbiciunea este ultimul lucru pe care-1 mărturisim, dar este primul pe care-1 avem și are mai multe semne de recunoaștere de la dorința avidă de putere până la plânsul cu suspine ca din senin; de la o vajnică privire de vultur până la purtarea în permanență a ochelarilor de cal; de la o nesecată sete de reformă până la o abilă pasare a răspunderii și responsabilităților.

Art.4.Societatea să fie guvernată de bunul simț, tăria de caracter și mai ales de convingeri. Se vor semnala în continuare orice "ridzi-peală"și "udrea-lă"pornite de la vlădică sau opincă, din dorința de a se constata cum fiecare membru al acestei societăți își face cât mai bine datoria.

Notă: orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare!

A se respecta totuși prevederile acestui proiect până când această societate nu falimentează definitiv și irevocabil din cauza implementării neadecvate a răspunderii civile și înscrierea voită a administratorilor ei în programul nerambursabil "Corupție și mitocănie".

  Gheorghe Ciocan - declarație politică: Mai mult respect față de Biserica Ortodoxă;

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Mai mult respect față de Biserica Ortodoxă"

Raportul prezentat marți, 22 septembrie 2009, de Comisia Prezidențială de Analiză a Riscurilor Sociale și Demografice a creat consternare și indignare în rândul clericilor și credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române (BOR), prin cele două propuneri referitoare la legalizarea prostituției și dezincriminarea consumului de droguri. Biserica Ortodoxă a reacționat de altfel imediat prin purtătorul de cuvânt, care a condamnat ferm. Indignarea Bisericii Ortodoxe a fost sporită de un pasaj din introducerea raportului prin care și preoții sunt considerați o categorie privilegiată de cetățeni: "Până și preoții, de asemenea, o categorie socială cu influență mare în comunitate și la nivel politic central, au obținut privilegii (salarii din bani publici, subvenționarea masivă a construcției și reparațiilor bisericilor, obligativitatea predării religiei în școală, care asigură venituri absolvenților de teologie)".

Asemenea etichetare este nefondată, în condițiile în care preoți ortodocși, deși reprezintă biserica majoritară din România, primesc doar jumătate din salariu de la stat, iar pentru majoritatea dintre aceștia retribuția bugetară se cifrează în jurul salariului minim pe economie. Cealaltă jumătate de salariu trebuie asigurată de credincioșii din parohie, în condițiile în care, cel puțin în Transilvania, numeroase parohii ortodoxe nu depășesc 100 de familii, din care multe sunt îmbătrânite și nu dispun de resursele financiare necesare.

Pentru a le asigura un statut demn și un trai decent, ar trebui ca preoții să fie salarizați integral de stat. O asemenea măsură se impune cu atât mai mult în Transilvania, unde celelalte biserici și culte sunt sprijinite substanțial sub aspect financiar din străinătate. Bisericile tradiționale maghiare (romano - catolică, reformată, unitară și evanghelică) sunt ajutate din Ungaria și de emigrația maghiară din Occident. Cultele protestante (penticostal, baptist, adventist ș.a.,) sunt ajutate din Occident. Biserica Română Greco-Catolică ca și Biserica Romano-Catolică sunt ajutate de Vatican. În schimb, sprijinul statului român față de Biserica Ortodoxă a început să se diminueze și pot să dau exemplu în acest sens faptul că în cursul acestui an, începând din luna iunie, în județul Satu Mare a fost suspendată salarizarea a 300 de angajați auxiliari (clopotarii) din parohii ortodoxe, care primeau salariul minim pe economie.

Cu tot respectul pentru aceste culte și față de valorile ecumenice, în mod paradoxal, o anumită ploconire în fața Occidentului și o preluare exhaustivă a principiului discriminării pozitive au generat o discriminare tot mai vizibilă a Bisericii Ortodoxe Române majoritare, care a început să se simtă neglijată și marginalizată, deși de aproape două decenii Biserica se situează pe primul loc în încrederea populației.

Clasa politică românească a refuzat să-i acorde Bisericii Ortodoxe Române statutul de biserică națională, deși aproape 87% din locuitorii României s-au declarat ortodocși la ultimul recensământ al populației. Iar coaliția politică PD-L - PNL - UDMR a afectat profund Biserica Ortodoxă Română prin inițierea și adoptarea Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, statuând principiul restitutio in integrum, ce este favorabil Bisericii Române Greco-Catolice, care revendică biserici și alte bunuri imobiliare aferente (case parohiale, capele, cimitire, terenuri, păduri) în Transilvania.

În reglementarea acestei probleme trebuia ținut cont de mersul cronologic și logic al lucrurilor. Până la începutul secolului al XVIII-lea, când Transilvania a fost anexată de Imperiul Habsburgic, care a împuns religia catolică în rândul unei părți a populației românești, prin înființarea Bisericii Române Unite cu Roma (Greco- Catolică), românii ardeleni au fost ortodocși, iar bisericile lor au aparținut Bisericii Ortodoxe. Imperiul Habsburgic a adus și a impus, pe lângă cultul greco-catolic, și sistemul cărților funciare, în care bisericile românești au fost înscrise ca fiind proprietatea Bisericii Greco-Catolice. Recunoaștem meritele Bisericii Greco-Catolice în ce privește trezirea conștiinței naționale și în realizarea unității naționale, dar Biserica Ortodoxă Română nu are nicio vină pentru desființarea acestui cult de către regimul comunist în anul 1948, când lăcașurile acesteia au fost preluate sau repreluate de Biserica Ortodoxă Română, împreună cu credincioșii.

În ultimele două decenii, Bisericii Greco-Catolice i-au fost retrocedate o serie de biserici și catedrale din localități urbane din Transilvania, printre care și catedrala "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" din municipiul Satu Mare. Retrocedarea acestei catedrale a avut loc în anul 2006, în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, fiind justificată de faptul că sute de credincioși greco-catolici au participat după 1989 la slujbe religioase sub cerul liber, în parcul central din municipiul Satu Mare, iar în imediata apropiere a acesteia, la circa 100 de metri, se află o catedrală ortodoxă (Adormirea Maicii Domnului).

În ultimii ani, încurajați de prevederile Legii 247/2005, reprezentanții Bisericii Greco-Catolice au declanșat procese de retrocedare în 31 de parohii din localități rurale din județul Satu Mare, pretinzând, în baza înscrierilor din Cartea Funciară, restituirea în natură a bisericilor ortodoxe cu bunurile imobiliare aferente (case parohiale, cimitire, terenuri, păduri).

În majoritatea parohiilor în litigiu sunt înregistrați doar de la 1 până la 10 ori câteva zeci de credincioși greco-catolici, aceștia reprezentând o minoritate infimă.

În majoritatea parohiilor în litigiu nu există preoți greco-catolici ori consilii curatoriale constituite. Cu toate acestea, Biserica Greco-Catolică a inițiat acțiuni de retrocedare în justiție prin preoți greco-catolici din alte parohii din județul Satu Mare sau chiar din județe învecinate (Sălaj, Bihor).

Într-un asemenea context, se impune intervenția legiuitorului pentru reglementarea unor astfel de situații litigioase, în care lăcașurile de cult și bunurile imobiliare aferente au rămas înscrise în Cartea Funciară ca fiind proprietatea Bisericii Greco-Catolice, iar credincioșii din parohia respectivă sunt ortodocși aproape în totalitate (90 - 99%). Pentru reglementarea unor astfel de situații, în cursul anului 2008 au fost inițiate două proiecte de lege de către parlamentari din Transilvania, unul de către un grup de deputați PSD, iar celălalt de către un grup de deputați PD-L. Cele două proiecte de lege prevăd, în esență, ca, în cazul unor astfel de litigii, lăcașul de cult și bunurile imobiliare aferente să revină cultului majoritar din parohia în cauză, urmând ca celălalt cult să primească despăgubiri de la stat. Ambele proiecte de lege au fost îngropate însă de fosta guvernare PNL-UDMR, la ora actuală zăcând în sertarele Comisiei juridice a Camerei Deputaților.

Pentru sensibilizarea Parlamentului în acest sens, astăzi se va prezenta la Senat și la Camera Deputaților o delegație de 50 de preoți ortodocși reprezentând parohii din județele Satu Mare și Maramureș care au fost acționate în judecată de Biserica Greco-Catolică pentru retrocedarea proprietăților bisericești.

  Costică Macaleți - declarație politică: Bani pentru medicii de familie;

Domnul Costică Macaleți:

Declarație politică: "Bani pentru medicii de familie"

Declarația mea politică de azi se referă la plata serviciilor pe care medicii de familie le prestează către școlari, mai ales în mediu rural unde nu există rețea de medici școlari.

Problema rezidă în faptul că nu există medici specializați în medicina școlară în comunele botoșănene, iar medicii de familie fac gratuit și treaba care intră în sarcina medicilor școlari. Deși există lege în acest sens încă din anul trecut care prevede plata separată a medicilor de familie, în localitățile rurale unde nu există medici școlari, ea nu a putut fi pusă în aplicare din lipsa normelor de aplicare care au fost adoptate de curând. La ce ne referim când vorbim despre aceste servicii medicale? Vorbim despre triaj epidemiologic, vaccinare elevi și examene medicale periodice, lucruri fundamentale pentru sănătatea copiilor noștri.

De curând, Asociația Medicilor de Familie face demersuri susținute pentru ca primăriile din județul nostru să prevadă în bugetul pe 2010 fonduri și pentru plata acestor servicii medicale efectuate școlarilor. S-a cerut să se prevadă fonduri pentru aceste servicii pentru că nu sunt prevăzute în contractul cu casa de asigurări. Aceste servicii sunt obligatorii și în contextul măsurilor recente de prevenire a unor boli printre care se numără și gripa nouă, medicilor de familie din sate li se cere să activeze inclusiv în locul medicilor specializați în medicina școlară.

Este firesc ca medicii de familie să fie plătiți pentru serviciile medicale acordate în sistemul școlar. Nu este vina lor că la sate nu poate funcționa medicina școlară și mai ales este responsabilitatea lor ca micii școlari să fie îngrijiți ca și ceilalți pacienți în colectivitățile din care fac parte, mai ales că școala este un loc public de importanță deosebită și că în cadrul școlii se pot observa apariția sau intensificarea unor maladii de a căror combatere și eradicare trebuie să se țină seama mai ales că vorbim despre copii.

Iată de ce susțin demersul medicilor de familie botoșăneni și solicit autorităților locale să prevadă în buget sumele necesare plății acestor servicii medicale.

  Marian Ghiveciu - declarație politică: Cercetarea din pomicultură în derivă;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Cercetarea din pomicultură în derivă"

Potrivit prevederilor art.28 alin.(8) din Legea nr.45/2009, reorganizarea unităților de cercetare trebuia să se facă în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi (02.04.2009), prin hotărâre a Guvernului inițiată pentru unele unități de cercetare-dezvoltare din pomicultură (Bistrița, Fălticeni, Iași, Constanța) de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, iar pentru altele (Cluj, Vâlcea, Voinești, Târgu Jiu, Oradea, Geoagiu) de către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.

După șapte tentative eșuate de apariție a hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a unităților de cercetare-dezvoltare în timpul Guvernului Tăriceanu, am crezut și m-am bucurat în acest an, că, o dată cu apariția Legii nr.45/2009 de organizare și funcționare a sistemului de cercetare din domeniul agriculturii, vor apărarea și hotărârile de Guvern pentru unitățile de cercetare din pomicultură.

Cu Adresa nr.35/29.04.2008, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a depus la Secretariatul general al Guvernului proiectele de hotărâre ale Guvernului de reorganizare a unităților de cercetare-dezvoltare din pomicultură. Din păcate, hotărârile de Guvern nu au apărut. Ba mai mult, o dată cu efectele crizei economice globale, situația economico-financiară a unităților s-a înrăutățit, executându-se asupra lor presiuni ale organelor locale fiscale prin sechestrarea bunurilor mobile, tractoare și alte mașini indispensabile activității curente.

Cercetarea agricolă în țările membre ale Uniunii Europene este finanțată din trei direcții, desigur după posibilitățile pe care le are fiecare țară, și anume:

  • din bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale;
  • din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării;
  • din valorificarea fructelor recoltate din parcelele experimentale.

În prezent, la noi, finanțarea este asigurată doar din valorificarea fructelor și parțial din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării (fondurile pentru acest an au fost reduse cu 70% pentru proiectele în derulare).

În această situație critică, este imposibil de rezistat și foarte greu de menținut colectivul restrâns de salariați, de întreținut parcelele experimentale, clădirile, care toate sunt domeniul public al statului. Nu înțeleg de ce, dacă nu există posibilitatea să fie ajutați, organele fiscale ale statului execută unitățile de elită, proprietate publică a statului.

Menționez că stațiunile de cercetare-dezvoltare din domeniul pomiculturii păstrează fondul genetic național al speciilor pomicole, un tezaur de soiuri și portaltoi, adaptat condițiilor pedoclimatice ale României, creat de-a lungul a peste 50 de ani de activitate.

Nepromovarea hotărârilor de Guvern prevăzute de Legea nr.45/2009 adâncește criza în care se află cercetarea românească în domeniul horticulturii, ajungând în colaps.

  Ion Dumitru - despre Criza actuală și perspectivele depășirii ei în evidența amenajistică și cadastrală a fondului forestier;

Domnul Ion Dumitru:

"Criza actuală și perspectivele depășirii ei în evidența amenajistică și cadastrală a fondului forestier"

Încep declarația politică atrăgând atenția că în prezent, la noi, cele două sisteme de evidență amintite în titlu sunt în suferință și se găsesc într-o situație precară.

Efectiv ne lipsește de mult o situație clară a acestora, deși gospodărirea rațională și durabilă a pădurilor și, în general, un regim democratic cu o economie de piață nu pot fi concepute fără evidențe imobiliare, cadastrale și amenajistice.

Cadastrul general, în sensul actual al noțiunii, a fost în trecut și este în prezent inexistent. Paradoxal, înainte de 1989 s-au executat planuri corespunzătoare pe întreg teritoriul țării, prin tehnologii riguroase. Evidența realizată atunci a fost incompletă și fără valoare juridică. Interesul scăzut pentru introducerea cadastrului sub regimul comunist a fost justificat atâta vreme cât pământul era considerat "bun al întregului popor", iar pădurile erau deja trecute în proprietatea statului.

Amenajamentele silvice, în schimb, s-au constituit ca evidențe de o valoare deosebită, fiind întocmite în mod unitar, însă, restituirea pădurilor vechilor proprietari a accentuat dezordinea în evidența fondului forestier.

După schimbările din 1989, cadastrul a beneficiat de o structură organizatorică solidă, reprezentată de Agenția Națională (ANCPI), oficiile teritoriale județene și de legi și acte normative pentru introducerea cadastrului în România. Din păcate, de aproape două decenii, atenția s-a îndreptat cu precădere spre documentațiile de restituire a proprietăților. Problemele de cadastru propriu-zis au trenat și trenează în lipsa rețelei geodezice moderne.

Evidența amenajistică, la rândul ei, este incompletă și depășită întrucât, timp de câteva decenii, activitatea s-a redus doar la întocmirea unor studii sumare, fără o bază științifică și cu date incorecte. Repercusiunile au fost nefaste atât în administrare și gospodărire, cât și în menținerea integrității fondului forestier, atacat pe căile obscure ale tranziției.

În concluzie, ambele evidențe funciare ale fondului forestier se găsesc la răscruce, sunt inexistente sau ineficiente prin calitatea lor mai mult decât îndoielnică. Remedierea situației devine astfel imperativă atât pentru sectorul silvic, cât și pentru cadastrul general, din rațiunii naționale, dar și ca obligații comunitare.

Perspectivele depășirii crizei sunt, în prezent, încurajatoare, având în vedere prevederile legale inițiate de ani buni.

Momentul nu trebuie ratat, așa cum s-a întâmplat în trecutul apropiat.

  Angel Tîlvăr - declarație politică intitulată Au îmbătrânit copiii noștri;

Domnul Angel Tîlvăr:

"Au îmbătrânit copiii noștri"

Pe cât de bizară pe atât de reală este această afirmație, iar parcă începerea noului an școlar ne dă ocazia să ne gândim mai profund la copiii noștri și în primul rând la problemele lor. Au mobilier nou în clasă sau parchetul este același de anul trecut sunt doar niște idei care astăzi nu mai reprezintă o prioritate.

Astăzi, altele sunt întrebările care ne macină. Este copilul meu în siguranță la școală, are școala aviz de funcționare, este un medic la școală pe durata programului, copilul meu mănâncă sănătos la școală? Acestea sunt problemele reale, probleme specifice perioadei în care trăiam.

Stimați colegi, asistăm zilnic la o pleiadă de știri negative despre situația învățământului românesc, însă ceea ce ar trebui să ne preocupe în mod deosebit este gradul de siguranță în care se află copiii când sunt la școală și starea de sănătate a elevilor.

Studiile efectuate la nivelul Uniunii Europene ne arată că adolescenții sunt segmentul cel mai afectat în ceea ce privește consumul de droguri și violențele de orice tip. Odată întorși în grupurile formate atât în școală cât și în afara școlii, adolescenții, ale căror caractere sunt în plină formare, devin vulnerabili în fața elevilor mai mari sau cu un alt statut social. Nevoia de adaptare și de acceptare în cadrul grupului devine un factor de manipulare. Tinerii din anumite grupuri se confruntă cu riscul excluderii sociale, iar aceasta poate fi asociată cu o probabilitate crescută de consum de droguri și de apariție a unor probleme legate de consumul de droguri. Consumul de droguri în cadrul grupurilor vulnerabile sunt preocupări recente ale Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie care indică școala ca fiind mediul propice în care prevenirea consumului de droguri poate avea efect.

Doamnelor și domnilor, o statistică a Direcției de Sănătate Publică Vrancea a scos la iveală probleme serioase de sănătate cu care se confruntă elevii. Peste 2000 de elevi din județul Vrancea suferă de afecțiuni cronice. Potrivit medicilor de la Direcția de Sănătate Publică, cei care au întocmit raportul privind dispensarizarea elevilor, afecțiunile cronice în rândul copiilor sunt în creștere. Pe primele trei locuri se află bolile senzoriale, adică probleme cu vederea sau cu auzul, bolile metabolice și de nutriție, dar și bolile neuropsihice. Astfel, statistica arată că în unitățile de învățământ din Vrancea, 776 de copii suferă de boli senzoriale, 406 de boli de nutriție și 341 de afecțiuni neuropsihice. Medicii spun că principalele cauze pentru apariția acestor afecțiuni în rândul copiilor sunt alimentația nesănătoasă, lipsa orelor de mișcare și lipsa de interes din partea părinților care nu discută cu copiii lor, fie pentru că nu au timp, fie pentru că nu îi interesează.

Iată că alimentația nesănătoasă, de tip fast-food, bogată în grăsimi, începe să-și facă simțită prezența cu preponderență și la noi în țară. Din lipsă de timp, copiii nu pot fi supravegheați acasă, iar la școală nu există încă un sistem organizat de alimentație. Medicii spun că tot din lipsa atenției, copiii suferă și de boli neuropsihice.

Dar, cel mai trist, doamnelor și domnilor, este că ne-au îmbătrânit copiii. Același Raport întocmit de către DSP arată că dintre bolile de care suferă tot mai mulți copii nu lipsesc cele ale aparatului locomotor, astmul bronșic, malformațiile congenitale de cord, hipertensiunea arterială, hepatite cronice, ulcere gastroduodenale, litiaza renală, boli ale aparatului genital, gușa eutiroidiană, leucemii, TBC, dar și cazuri de neoplazii. Alarmant este și numărul copiilor care suferă de diferite tipuri de cancere, în total șapte dintre ei, la ora actuală.

Din păcate, situația din Vrancea nu este una izolată. O statistică la nivel național ne demonstrează că 60% dintre tinerii cu vârste între 14 și 30 de ani apelează cel puțin o dată pe lună la cabinetele de recuperare. Cei mai mulți fac reflexo și kinetoterapie din pricina problemelor la coloana vertebrală, discopatiilor sau hidratării insuficiente. Unu din zece tineri are dureri de spate și articulații. Statul la birou sau în bancă, orele prea multe petrecute în fața calculatorului și lipsa efortului fizic au dus, în ultimii cinci ani, la dublarea numărului de tineri care acuză dureri nepotrivite vârstei. O statistică arată că unu din cinci elevi nu mai vine la orele de educație fizică, și așa destul de puține în programa școlară.

Tinerii sunt de zece ori mai afectați de dureri de spate, umeri și genunchi decât erau părinții lor la aceeași vârstă. Două ore de educație fizică pe săptămână sunt prea puține pentru o condiție fizică bună, iar numărul scutirilor medicale s-a dublat față de anul școlar precedent. De aici și până la cabinetul medical nu mai este decât un pas. Mii de tineri cu dureri de spate și genunchi fac terapii de recuperare. O parte ajung să fie operați.

Aceasta este, din nefericire, realitatea. Trebuie să acordăm importanță deosebită problemelor de fond specifice unui sistem care are în prim plan elevul și nevoile lui.

  Gabriel-Dan Gospodaru - declarație politică: În lipsa alocării fondurilor, taberele din județul Suceava se degradează pe zi ce trece;

Domnul Gabriel-Dan Gospodaru:

"În lipsaalocării fondurilor, taberele din județul Suceava se degradează cu fiecare zi care trece"

Bucșoaia și Năvodari sunt cele două tabere școlare ale României pe care majoritatea românilor le cunosc sau de care măcar au auzit, acest lucru fiind subliniat și de către doamna Sorina Plăcintă, ministrul tineretului și sportului, prezentă în luna august în județul Suceava.

În timp ce Complexul Turistic Năvodari a avut porțile deschise pentru copii și școlari în sezonul estival 2009, Tabăra Bucșoaia se află "în paragină" din anul 2007, fiind închisă după ce n-a mai primit autorizație sanitară de funcționare pentru neîndeplinirea condițiilor minimale.

Complexul de agrement Bucșoaia, cea mai mare tabără din țară, întinsă pe o suprafață de 13 ha, cu o capacitate de cazare de minim 420 locuri/serie, se află în prezent într-o stare jalnică, necesitând lucrări urgente de reparații capitale sau reabilitare, atât în ceea ce privește spațiile de cazare, bucătăria și sala de mese, sala de sport, teatrul de vară, terenurile de sport în aer liber etc., cât și pentru amenajarea și securizarea parcului aferent.

Estimativ, pentru ca Tabăra Bucșoaia să fie repusă în circuitul turistic este necesară o investiție de aproximativ 2.000.000 lei, care, în mod evident, nu se poate aloca decât în mai multe etape, având în vedere actualele constrângeri bugetare.

Deși suma necesară poate părea ridicată la prima vedere, reabilitarea Taberei Bucșoaia va avea un impact socio-economic pozitiv în zonă, ducând atât la crearea câtorva zeci de locuri de muncă, dar și la dinamizarea activităților comerciale ale unor agenți economici; de asemenea, deschiderea taberei va aduce beneficii turismului, având în vederea poziționarea sa în "Inima Bucovinei" și va susține proiectele de promovare turistică inițiate de către consiliul județean.

O altă tabără care a constituit în trecut un loc de relaxare și un punct de atracție pentru tineri este Centrul de Agrement Balada, situat în parcul dendrologic al orașului Gura Humorului, în lunca râului Moldova.

Situația acestei tabere, nefuncțională din anul 2003, este una și mai complicată, deoarece terenurile complexului sunt în proprietatea unui operator privat de turism din zonă, iar clădirile în proprietatea statului român, urmând a fi finalizate procedurile juridice pentru intabularea acestora.

Este cunoscută preocuparea doamnei ministru Sorina Plăcintă față de aceste centre de agrement ale județului, Balada și Bucșoaia, Ministerul Tineretului și Sportului analizând în această perioadă varianta transferului administrării celor două tabere către autoritățile județene sau locale, în baza actelor normative privind descentralizarea în domeniu.

Până la clarificarea acestei probleme este însă necesară alocarea urgentă de fonduri pentru ca o parte din lucrările de reabilitare, măcar în cazul Taberei Bucșoaia, să poată începe în toamna acestui an, având în vedere durata procedurilor de achiziție publică a lucrărilor și apropierea sezonului rece, deoarece fiecare iarnă care trece amplifică starea de degradare a unor bunuri care încă mai pot fi "salvate".

În prezent, situația privind taberele și turismul școlar nu cred că mai impune alte comentarii: în județul Suceava, realitatea demonstrează că taberele nu sunt nici măcar în stare de "conservare", ci într-o degradare permanentă...

Reabilitarea și modernizarea acestor centre de agrement din județ, adevărate locuri de relaxare și de odihnă activă, dar și a celor din alte județe poate și trebuie să devină parte a unei strategii guvernamentale complementare celor de reformă în domeniile educației și sănătății.

  Manuela Mitrea - declarație politică: Pensionarii nu sunt asistați social.

Doamna Manuela Mitrea:

"Pensionarii nu sunt asistați social!"

Pe 1 octombrie este Ziua Internațională a persoanelor în vârstă, o zi dedicată părinților și bunicilor noștri. Este puțin pentru cei care ne-au crescut. Fiecare zi ar trebui să fie o bucurie că îi avem lângă noi și să-i cinstim.

Dar cum îi tratăm noi, astăzi, pe cei care ne-au educat și au muncit zeci de ani pentru România? Îi numim, prin vocea unor politicieni, asistați social.

Cum s-or fi simțit părinții noștri? Ce vom spune noi, peste câțiva ani, când și copiii noștri ne vor numi asistați social?

Nu, pensionarii nu sunt asistați social, ei au achitat timp de câteva zeci de ani contribuții, acum este momentul să primească pensii din sumele plătite. Pensia nu este un favor, ci un drept.

De la ideea ca oamenii să iasă la pensie la 70 de ani, în condițiile în care media duratei de viață la bărbați este de 69 de ani, și până la aceea că statul român nu mai plătește pensii deloc, nu mai este decât un pas și așa s-ar ajunge ca persoanele în vârstă să nu mai fie asistate.

Bătrânii noștri așteaptă de la noi și ne cer să fim responsabili, să scoatem țara din criză, să-i ajutăm să treacă mai ușor peste această situație dificilă, să le oferim siguranța că-și vor primi pensiile, că vor avea bani de medicamente, că își vor duce în continuare viața cu demnitate. Ne cer aceste lucruri cu demnitate, n-o fac zgomotos, nu fac presiuni și ne privesc cu înțelegere atunci când greșim, dar oare cât vor mai putea să reziste?

Stimați colegi, vă cer să trecem peste orgolii, peste lupta asta dusă până la absurd pentru alegerile prezidențiale și să facem lucrurile așa cum așteaptă și ne cer părinții noștri, cu responsabilitate.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 19 septembrie 2020, 2:26
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro