Plen
Ședința Camerei Deputaților din 28 aprilie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.56/08-05-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 28-04-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 28 aprilie 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  

   

Ședința a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei.

 
Nicolae Bud - declarație politică având ca obiect îngrijirea și buna păstrare a patrimoniului național;

Doamna Daniela Popa:

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice puțin mai devreme, pentru că sunt colegii noștri prezenți în sală.

Începem cu grupurile parlamentare ale Puterii. Debutăm în ședința de astăzi cu reprezentanții Grupului parlamentar al PD-L.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Octavian Bot. Nu este prezent.

Domnul deputat Nicolae Bud.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Nicolae Bud:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Am urmărit cu interes deosebit intervențiile publice din ultima vreme având ca obiect îngrijirea și buna păstrare a patrimoniului național.

Mă bucur să aud voci din cele mai autorizate, preocupate să găsească rezolvări la multele și complicatele probleme pe care le ridică conservarea a tot ce privește tezaurul nostru de simțire și trăire în lungul secolelor, exprimate acum prin ceea ce numim bunuri de patrimoniu.

Nume de seamă ale culturii naționale, personalități de cea mai înaltă autoritate s-au implicat, în diferite perioade, în identificarea, salvarea și protejarea patrimoniului (vestigii istorice, monumente de arhitectură laice și de cult, locuri memoriale, statui).

N-am pretenția că spun o noutate când afirm că păstrarea bunului de patrimoniu este mai mult o îndatorire a experților în domeniu și mai mult decât o calificată și migăloasă muncă de reabilitare și conservare. Ea se definește ca o îndatorire a fiecăruia dintre noi, ce trebuie să-și găsească expresia ori de câte ori este cazul, în cazul nostru în Parlament, prin actele legislative de care aceste demersuri au nevoie.

Trăim vremuri grele, nu sunt resurse, ne lipsesc, nu o dată, mijloacele pe care să ne sprijinim. Dar răspuns la toate câte se ridică pretind o cotă de interes superioară din partea tuturor.

Intenționez să subliniez în intervenția mea de astăzi câteva aspecte care țin, prin fire, mai mult sau mai puțin vizibile, de patrimoniul rămas de la înaintași, cu obligația de a-l avea în grijă cu gândul la urmași.

Aș sublinia, în primul rând, efortul lăudabil al autorităților locale, al diferitelor foruri de cultură, ori de alt profil, pentru fixarea în memoria colectivă a unor date istorice, a faptelor din trecut, a numelor de personalități care ne-au dăruit cu harul lor, prin botezarea și rebotezarea inspirată a unor artere de circulație, piețe publice, instituții.

În mai toate localitățile țării au reapărut repere ale existenței și conștiinței noastre naționale. Mă refer la acordarea de denumiri cu rezonanță aparte în istorie, știință, cultură, învățământ.

Aș sublinia, doar că, în graba intrării în normal de a ne restitui nouă înșine simboluri larg recunoscute, s-au comis și gesturi pe care eu, unul, le consider nepotrivite, ca și cum am ține să repetăm erori înregistrate cândva.

Am recurs la tradiție, afectând dreptul la imagine a unor persoane, întâmplări, evenimente. Este normal să reapară în București un bulevard Catargiu, dar de ce nu am găsit locul și pentru o stradă care să ne amintească de Ana Ipătescu?

În alte cazuri, s-a interpretat incorect denumirea unor străzi: strada Sebastian, din capitală, nu are nicio legătură cu Mihail Sebastian, decât dacă ținem cu orice preț să-i dăm acest nume.

Vreau să semnalez și faptul că riscăm să depopulăm mentalul public, prin aplicarea simplistă a regulii revenirilor la denumiri anterioare. Cele mai vizate sunt acele nume aduse în prim-plan în anii de după război, după criterii asupra cărora nu mă ocup acum.

Era normal să-și recapete numele inițial licee precum "Sfântu Sava" din București, "Lahovari" din Râmnicu Vâlcea și multe altele. Dar să nu mai găsim soluții pentru a avea totuși în capitală mari instituții de educație școlară, care să poarte numele lui Bălcescu, Eminescu, Sadoveanu?

Cred că și într-o situație, și în cealaltă, denumiri de străzi ori de instituții, ar trebui să funcționeze acum alte reguli decât cele cu care porneam la drum în urmă cu 20 de ani. Este îndeajuns loc, cât timp ne împiedicăm de străzi numite Semicercului, Dreapta, Furnirului, Afluentului, și descoperim instituții publice cu nume încifrat în inițiale sau cifre, asemenea numerelor de ordine de pe stadioane.

La fel de valabilă ar fi trimiterea mea la atribuirea numelor de personalități unor localități, fie legate de evenimente și autorități recunoscute, fie vitregite de inscripționări irelevante, uneori supărătoare. De ce n-am acorda unor sate numele celor ce le-au sfințit prin activitatea lor? Avem experiență. Așa au apărut pe hartă localități precum Eminescu (în loc de Ipotești), Coșbuc (în loc de Hordou), Caragiale (în loc de Haimanale), Enescu (în loc de Liveni). De ce n-am avea satul "Ionel Perlea" în județul Ialomița, "Ion Pillat" în județul Botoșani, "Marin Preda", în județul Teleorman? Sau o facultate de medicină numită "George Emil Palade"? Ori un institut tehnic superior cu numele "Remus Răduleț"?

Sunt doar cazuri discutabile ori poate contestabile, dar aduse în atenție cu valoare de exemplu.

În sfârșit, doresc să mă refer și la o altă chestiune, aceea a monumentelor publice. Mă întreb dacă nu ar fi normal să avem o statuie a lui Ștefan cel Mare în capitală? Dar statui impunătoare în București, reprezentându-i pe Cantemir, Hașdeu, Iorga, Gheorghe Constantin Brătianu?

Nu anunț aceste lucruri cu titlu de noutate, ci doar pentru a sesiza nevoia unui efort de a sistematiza cumva efortul destinat întregirii portofoliului de bunuri patrimoniale unde își au locul de drept cei demni prin faptele lor de respectul nostru, al celor de azi, al generațiilor viitore.

Nu mi s-ar părea deloc nefiresc ca orice consiliu local să-și gândească, pe termene apropiate ori mai îndepărtate, o astfel de schiță ambițioasă, cu piese de autentică valoare artistică și simbolistică.

Ce am putea face noi? Începând, poate, cu a încuraja abordarea sistematică, coerentă și scutită de tentații sezoniere a alcătuirii unei tabele de materii în această privință, după care să vină participarea noastră efectivă la finalizarea proiectelor de seamă la nivel național, teritorial ori strict local, adică fiecare la el acasă.

Piețele Capitalei și ale multor localități, mari sau mici, se pot dovedi încăpătoare și primitoare. Să le venim în întâmpinare, încredințându-le monumentele de care avem nevoie.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Octavian Bot - declarație politică intitulată Mult zgomot pentru nimic;

Dau cuvântul domnului deputat Octavian Bot, pe care l-am strigat prima dată de la microfon, dar am început și noi ședința cu un minut mai devreme.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Octavian Bot:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Mult zgomot pentru nimic". Acesta, cred eu, ar fi cel mai potrivit titlu pentru un film care și-ar propune să zugrăvească viața politică românească în anul de grație 2009. Ceea ce era firesc să se întâmple s-a întâmplat. Puterea politică instalată după alegerile din 2008 a făcut ceea ce trebuia să facă: a venit cu un program de guvernare și cu o strategie nouă.

Evident, fosta putere, reprezentată de PNL și UDMR, a fost vizibil deranjată. Dar, de aici și până la a te isteriza printr-un discurs politic alarmist, cu previziuni apocaliptice, este cale lungă. Este calea de la discursul politic rațional, profesionist, la discursul politic irațional, demagogic și ipocrit.

În continuare, voi prezenta câteva episoade din filmul pe care eu îl numesc "Mult zgomot pentru nimic". Arestarea lui Gigi Becali a adus în casele românilor, prin intermediul unor televiziuni mult prea interesate, un spectacol caraghios. Am văzut cum discursul pseudoreligios este folosit ca armă politică.

Modificările codurilor civil și penal au fost subiecte dezbătute cu prea multă pasiune, dar cu mai puțin profesionalism. Cu tot respectul pentru unii reprezentanți ai unor organizații nonguvernamentale, cred că lipsa legitimității, garantate de o reprezentare teritorială vizibilă, ar trebui să le facă mai puțin zeloase în a combate nonstop. Aceste organizații cu pretenții de a reprezenta întreaga societate civilă din România sunt capabile să formeze pe loc câte o coaliție română pentru orice.

În sfârșit, cel mai mult zgomot îl face în aceste zile Partidul Național Liberal în legătură cu Ordonanța privind instituțiile publice deconcentrate. Poți înțelege surescitarea liberală doar prin faptul că PNL este în opoziție. Sperietoarea cu darea afară a 15.000 de specialiști este o găselniță a Partidului Național Liberal. În realitate, numărul celor cărora li se desființează posturile de conducere este de aproximativ 2.000. Despre cât de specialiști sunt aceștia se poate discuta. Ei au ajuns în posturile respective în urma unor concursuri cu evidentă susținere politică. Atunci, PNL nu a acuzat o asemenea practică.

Ordonanța cu pricina nu face altceva decât să aducă la lumină numirile pe funcții de conducere. Ideea cu compromiterea carierei profesionale a funcționarilor publici este falsă. Statutul funcționarilor publici nu ar trebui să garanteze un post de conducere pe viață. Ar trebui să se înțeleagă că, așa după cum ministerele sunt conduse de cei aflați temporar la putere, și instituțiile publice deconcentrate, care sunt practic prelungirile acestor ministere în teritoriu, ar trebui să fie conduse în același mod.

Într-o țară în care alternanța la putere este asigurată, nu ar trebui să ne sperie faptul că puterea politică instalată prin vot democratic, pentru o perioadă, își formează o echipă care să-i pună în aplicare programul de guvernare.

Este o practică folosită în țări cu democrații mult mai avansate decât la noi. Este, dacă vreți, un fapt normal pe care Opoziția îl acceptă.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Cristian Rizea - declarație politică cu tema Democrația înseamnă participare;

Din partea Grupului parlamentar al PSD + PC, dau cuvântul domnului deputat Cristian Rizea.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Cristian Rizea:

Mulțumesc, doamna președinte.

Tema declarației mele de astăzi este "Democrația înseamnă participare".

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor deputați,

În mai puțin de două luni, românii sunt așteptați la urne pentru a-și alege reprezentanți în Parlamentul European. Va fi încă un test electoral semnificativ, pe care trebuie să-l traversăm cu bine, împreună, cetățeni și partide.

Pentru România, momentul 7 iunie 2009, este cu atât mai important cu cât, în premieră, simultan cu alți cetățeni din țări comunitare, ne vom exercita dreptul de a alege și de a fi ales în Legislativul Uniunii Europene. În fața acestui nou test ne confruntăm cu două mari provocări: prima este legată de buna organizare și desfășurare a procesului electiv, iar a doua ține de participarea la vot.

Dacă primul aspect este precis reglementat în plan legislativ, urmând ca autoritățile responsabile să vegheze la corecta aplicare a reglementării Legii nr.33/2007, cu modificările aduse de actualul Executiv, celălalt, referitor la mobilizarea la urne, conține o doză mare de imprevizibil.

Estimările sociologice privind participarea românilor la alegerile pentru Parlamentul European din acest an ne avertizează că ne vom confrunta cu un absenteism fără precedent. Repetatele chemări la vot din anii trecuți, dublată de aparenta lipsă de atractivitate a europarlamentarelor, constituie o premisă pentru un absenteism masiv.

Stimați colegi deputați, sunt convins că niciunul dintre noi nu dorește ca România să fie din nou codașă în statisticile Europei, în clasamentele privind participarea la vot de această dată.

Consider că, în calitate de reprezentanți ai cetățenilor care ne-au trimis în Parlamentul României, suntem datori să explicăm tuturor semnificația și importanța votului dat pentru cei care vor merge la Bruxelles. Trebuie să le spunem oamenilor că acești 33 de aleși, alături de ceilalți colegi din țările Uniunii, vor influența viitorul și viața de zi cu zi a aproape 500 de milioane de europeni. Ei vor desena proiectele continentului pentru următorii cinci ani, iar capitalul de încredere investit de fiecare alegător, prin votul dat, înseamnă un plus de legitimitate și responsabilitate.

Din păcate, însă, unii își doresc să voteze, dar nu pot. Este cazul multor români care s-au stabilit sau muncesc provizoriu în străinătate și cărora le pasă de evoluția proceselor democratice din țara-mamă.

La alegerile din 7 iunie 2009, ei vor trebui să caute una din cele 184 de secții de votare răspândite în lumea largă de organizatorii scrutinului. Deși multe din spațiile destinate votării sunt plasate în zone aflate în aproprierea marilor comunități românești, foarte puțini dintre doritori reușesc să ajungă la urne. De aceea, sper că arhitecții legislației electorale vor veni la un moment dat și în întâmpinarea nevoilor sutelor de mii de români de pretutindeni care doresc să voteze. Nu trebuie să inventeze roata, ci doar să caute metode experimentate deja, precum votul prin corespondență, utilizat cu succes și în alte țări europene.

În cadrul Uniunii, de exemplu, mai mult de jumătate dintre statele membre permit resortisanților instalați în străinătate să ia parte de la distanță, prin diferite modalități, la alegerile naționale. Avantajele sunt numeroase: votând prin corespondență, cetățenii, dar și autoritățile vor salva timp și bani. Deplasarea la urne nu mai este necesară, iar numărul secțiilor de votare va fi mult mai redus. Sub restricția reglementărilor antifraudă, bineînțeles, alegătorii pot vota când și unde vor.

Doamnelor și domnilor deputați,

Soluția votului prin corespondență a fost evocată de numeroși român stabiliți în străinătate, în cadrul întâlnirilor pe care le-am avut cu aceștia.

Consider oportun ca membrii Comisiei speciale pentru legislația electorală, care se vor reuni pentru ajustări normative în domeniu, să ia în considerare și propunerile menite să ducă la creșterea participării cetățenilor la urne și poate chiar să parafeze o formulă de vot prin corespondență.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Sonia-Maria Drăghici - declarație politică cu subiectul Față în față cu minoritatea romă;

Din partea aceluiași grup parlamentar, respectiv PSD+PC, dau cuvântul doamnei deputat Sonia-Maria Drăghici.

Vă rog, doamna deputat, aveți cuvântul.

 

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Față în față cu minoritatea romă".

Ambasada SUA din România a organizat pe 8 aprilie a.c., cu ocazia Zilei Internaționale a Romilor, o dezbatere cu tema "Paralela dintre mișcarea civilă de emancipare a afro-americanilor din SUA și cea a romilor din România".

Cu această ocazie, Cristian Pîrvulescu, decanul Facultății de Științe Politice de la SNSPA, a declarat destul de tranșant că modalitatea de rezolvare a problemelor privind relațiile interetnice dintre români și minoritatea romă nu este dintre cele mai bune. Domnia sa a afirmat că în România nu poate exista un Ghandi sau un Martin Luther King, pentru că nu există o obișnuință a românilor de a rezolva pașnic un conflict. În România, violența e singura modalitate pentru a-ți rezolva problemele, și de aceea antropologii văd în noi cea mai violentă țară din Europa.

Nu pot fi de acord cu acest mod de abordare a problemei. Românii sunt recunoscuți ca fiind o națiune tolerantă, și poate și de aceea comunitățile rurale, și chiar urbane, acceptă destul de ușor modul de viață al minorității rome, făcându-se de multe ori că nu bagă de seamă condițiile în care trăiesc.

Românii se scapă ușor de povara conștiinței că există niște semeni aflați la limita subzistenței, neșcolarizați, care trăiesc de pe o zi pe alta. Mulți îi acceptă ca cerșetori, ba chiar îi încurajează în acest sens, unii profită de pe urma lor, oferindu-le, cu bani de nimic, munci ziliere la negru sau chiar obțin din partea lor servicii sexuale cu tarif scăzut.

Deși formează un grup etnic eterogen, din care fac parte romii romanizați sau maghiarizați, gaborii, apoi rudarii, vătrarii, căldărarii, ursarii, cărămidarii sau simplii țigani, această minoritate etnică din România are în comun probleme importante legate de nivelul de trai scăzut, accesul redus la bunuri publice, lipsa banilor și condițiile precare în care locuiesc.

Cauza sărăciei poate fi, pe lângă multe altele, nivelul scăzut de educație școlară al romilor, în comparație cu alte etnii, astfel 23% nu au nici un fel de școală, 5% au rămas la una, două clase elementare, 27% au absolvit patru clase, iar 33% au opt clase, restul de numai 12% au urmat forme de pregătire școlară postgimnazială, după cum reiese dintr-un studiu sociologic actual. Sistemul educațional românesc este încă departe de a face față problemei deficitului de educație cu care se confruntă generație după generație de romi.

Sărăcia extremă, proasta calitate a infrastructurii în comunitățile de romi, starea de sănătate precară sunt probleme unanim recunoscute. Abordarea problemelor romilor a fost mai degrabă limitată ca adresabilitate, sectorială, uneori superficială în raport cu gravitatea acestora. La fel și răspunsul instituțional a fost mai degrabă paliativ decât clar focalizat și etapizat.

Extrem de puține sunt cazurile în care problemele comunităților de romi au fost tratate integrat sau au existat abordări pe termen lung în ceea ce privește îmbunătățirea situației acestora. De multe ori atât instituțiile statului, cât și ONG-urile au folosit comunitățile de romi ca un pretext de accesare a serviciilor sau investițiilor.

Este evident că rezultatele au fost modeste, iar impactul obținut a fost diminuat în timp, fără a exista o sustenabilitate reală a intervențiilor destinate romilor.

Rezoluția Parlamentului European privind strategia europeană pentru romi recunoaște că nici în statele membre, nici în țările candidate nu s-au înregistrat progrese notabile în ceea ce privește combaterea discriminării rasiale față de romi și protecția drepturilor acestor persoane la educație, muncă, sănătate și locuință, și propune o serie de măsuri concrete eșalonate în timp pentru rezolvarea problemelor lor și integrarea comunitară.

De altfel, dintre toate țările Uniunii Europene, doar Spania a dezvoltat până în prezent un program amplu de integrare pe termen lung, care a fost deja pus în practică.

Revenind la afirmațiile domnului Pîrvulescu, poate că nu violența ne caracterizează ca și națiune, ci gestionarea proastă a raporturilor interumane și lipsa de fermitate și conștiinciozitate în urmărirea derulării unor programe pe termen lung, cum ar fi cel pentru incluziunea romilor.

Inconsecvența abordării problemei minoritarilor romi oscilează între o toleranță exagerată sau lipsă de interes, chiar indolență, și o arogantă marginalizare în alte cazuri.

Modelele folosite de majoritari privind respectul de sine și conștiința propriei identități trebuie implementate și minorității rome, conform principiului "respectă ca să fii respectat".

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Cristian Ion Burlacu - declarație politică cu titlul Semne ale falimentului agroturismului;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, îl invit la microfon pe domnul deputat Cristian Burlacu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Cristian Ion Burlacu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Semne ale falimentului agroturismului".

Lipsa de strategie a Guvernului Boc și incompetența de care dau dovadă autoritățile sunt de natură să aducă în faliment o mare parte a investitorilor din România.

Criza economică lovește acum cu forță în primul rând în micii întreprinzători și în afacerile de familie.

Poate cea mai bună dovadă a acestui fapt este situația în care se află agroturismul din România, multe dintre micile pensiuni confruntându-se cu spectrul falimentului, al închiderii porților.

Mai mult, deși programul SAPARD a fost până acum un instrument puternic de dezvoltare a agroturismului, oferind un sprijin substanțial în construcția de pensiuni, iată că Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit anunță rezilierea a peste 300 de contracte, în valoare de peste 30 de milioane de euro. Iar acesta este doar începutul, căci tot mai mulți dintre întreprinzători se văd puși în fața situației de a nu mai putea continua construcțiile sau de a nu îndeplini cerințele și standardele impuse din cauza crizei financiare.

Mai grav este faptul că nici o autoritate guvernamentală nu are niciun fel de reacție. Nimeni nu își exprimă preocuparea sau interesul față de faptul că România pierde importante sume de bani din finanțările europene, având ca efect diminuarea investițiilor din agroturism.

Acest segment era până acum singurul domeniu din turism în care se vedea o creștere substanțială de calitate și investiții, în rest, turismul românesc confruntându-se cu un amplu dezinteres din partea autorităților.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Lakatos Petru - Scrisoare deschisă adresată președintelui României, domnul Traian Băsescu;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, îl invit la microfon pe domnul deputat Lakatos Petru.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Lakatos Petru:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor,

"Scrisoare deschisă adresată președintelui României, domnul Traian Băsescu".

Stimate domnule președinte,

Am ascultat cu atenție discursul dumneavoastră rostit la al IX-lea Congres al UDMR și mă grăbesc să mă implic "nu numai în reprezentarea intereselor minorității maghiare, dar și în reprezentarea oricărui român", conform recomandării din finalul intervenției dumneavoastră.

Ar fi în interesul tuturor cetățenilor României, indiferent de naționalitate, dacă, în urma sugestiilor dumneavoastră, Guvernul Boc ar înceta să-i considere incorecți, evazioniști fiscali pe toți operatorii economici (întreprinderi mici și mijlocii, microîntreprinderi), și ar reveni asupra hotărârii de a introduce impozitul minim obligatoriu plătit anticipat.

În caz contrar, va crește numărul șomerilor, statul va pierde impozitul pe salarii și contribuții sociale, iar suma ajutoarelor de șomaj ce vor fi plătite va fi dublul impozitului suplimentar vizat de ministrul de finanțe.

Dacă la Congresul UDMR ați recomandat Coaliției guvernamentale să regândească ordonanța de urgență prin care schimbă directorii și directorii adjuncți de la instituțiile deconcentrate, politizând astfel până și inspectoratele teritoriale pentru calitatea semințelor, vă propun să-i sugerați să adopte, prin asumarea răspunderii, Legea minorităților naționale, proiect ce zace de 4 ani în Parlament.

Domnule președinte,

Solicitările menționate nu sunt cele trei dorințe din poveste adresate "peștișorului de aur", ci sunt cele justificate, adresate "președintelui jucător", care a negociat direct și indirect condițiile împrumutului de 20 miliarde de euro, președinte care s-a pronunțat despre oportunitatea acestor propuneri, președinte care nu mai poate spune că nu-i stau în puteri îndeplinirea acestor cerințe.

Vă solicit, domnule președinte, parafrazându-vă, să vă implicați nu numai în reprezentarea intereselor majorității guvernamentale, dar și în reprezentarea intereselor tuturor cetățenilor României, inclusiv a celor aparținând minorităților naționale și etnice.

București, 28 aprilie, 2009.

Cu deosebită stimă,

Lakatos Peter, deputat UDMR.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Aledin Amet - Pledoarie pentru înființarea Centrului Cultural Turc;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet, reprezentantul Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Aledin Amet:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Pledoarie pentru înființarea Centrului Cultural Turc".

Se cunoaște, relațiile economice și politice româno-turce reprezintă repere ale stabilității zonale. În mod deosebit în perioada interbelică, dar și după anul 1990, colaborarea a cuprins atât latura culturală, precum și cea a învățământului.

Putem oferi, în acest sens, numeroase exemple, iar acestea sunt semnificative ca expunere. Au existat, în România, între cele două războaie mondiale, unități de învățământ cu predare în limba turcă.

După anul 1990, practica a fost reluată, rezultatele fiind cele scontate. S-a dorit, se dorește și se va dori promovarea limbii turce la nivel oficial. S-a dorit, se dorește și se va dori păstrarea specificității. Astfel, a fost înființat, la Medgidia, Liceul "Kemal Atatürk", ca un continuator al vechiului seminar. De asemenea, au fost create, în cadrul mai multor școli din județele Constanța și Tulcea, clase cu predare în limba turcă.

Într-o altă ordine de idei, și relațiile culturale sunt comparabile cu cele din alte domenii. La Istanbul a fost inaugurat, în urmă cu câțiva ani, Centrul Cultural Român. În virtutea înțelegerilor existente, un institut asemănător ar trebui înființat la București.

Este o dorință mai veche, nepusă, încă, în practică. Trebuie găsită soluția pentru a fi înființat, în România, Centrul Cultural Turc. Acesta ar avea menirea de a înfățișa civilizația unei națiuni cu o bogată istorie.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Victor Boiangiu - referire la Legea salarizării unice;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, îl invit la microfon pe domnul deputat Victor Boiangiu.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Victor Boiangiu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se referă la Legea salarizării unice.

Dezbaterile recente din opinia publică asupra unei Legi unice a salarizării în sectorul bugetar, mă îndeamnă la câteva considerații asupra acestui subiect. Doresc să vă rețin atenția cu două puncte de vedere, aparent opuse, privind necesitatea unei astfel de iniziative care, din punctul meu de vedere, este salutară.

În primul rând, de ce are și ce legătură are Legea salarizării unice cu criza pe care o traversăm?

Pentru că în aceste timpuri, mai mult ca oricând, este nevoie de solidaritate și coeziune la nivelul societății. Consider că semnalul pentru solidaritate trebuie să pornească de la stat, respectiv de la cei care administrează afacerile publice ale acestei țări.

Solidaritatea este, însă, un lucru foarte greu de înfăptuit atunci când este vorba de banii fiecăruia și de aceea va trebui să fim precauți și înțelepți când vom discuta această lege, pentru a găsi un echilibru just.

În prezent, însă, ecartul dintre veniturile realizate de diversele categorii de angajați bugetari este atât de mare încât noțiunea de solidaritate nu pare decât un cuvânt gol, lipsit de conținut.

Cum să poată un medic, sau un profesor, sau un funcționar public să suporte efectele negative ale crizei și să-și vadă cât de cât liniștit de treabă atunci când colegi de-ai lor sunt plătiți din aceeași pungă la un nivel disproporționat de mare.

Nu este cazul aici de anularea corelației care trebuie să existe în mod firesc între responsabilitățile fiecăruia și salariu. Mă refer la stabilirea unor principii unice de remunerare și a unor proporții echilibrate, care să arate tuturor că în sectorul public banii se împart cu aceeași măsură.

Mai mult, o Lege a salarizării unice este unul dintre criteriile solicitate de FMI și Comisia Europeană pentru acordarea împrumutului ce ne va ajuta să trecem mai bine peste această criză.

Cred că nu este întâmplător că un acord de împrumut care vizează tocmai stabilitatea și stabilizarea finanțelor publice are în vedere și stabilitatea și coerența sistemului bugetar de salarizare. Salariile publice este unul dintre cei mai mari consumatori de buget, iar această "felie" trebuie să fie bine ancorată în perioada care urmează.

În al doilea rând, de ce cred că legea unică a salarizării nu ar trebui să aibă nicio legătură cu criza? Pentru că, stimate colege și stimați colegi, este un lucru pe care trebuie să îl facem oricum, indiferent de circumstanțe.

Nu doresc să comentez acum modul în care s-a ajuns la situația prezentă, în care aproape fiecare corp profesional bugetar are câte o lege proprie de salarizare. Să zicem - de dragul argumentului - că este un vestigiu al tranziției. Dar, dacă ne uităm unde vrem să ajungem, ca în 2020 sau în 2030, să atingem nivelul mediu de performanță al administrației centrale și locale și al serviciilor publice din celelalte state membre ale Uniunii Europene, atunci este clar că trebuie să punem de pe acum salariile bugetarilor în ordine și să le dăm o structură unitară.

Bazele unei legi a salarizării unice nu trebuie însă inventate de noi, pentru că ele sunt aplicate de mult timp la nivel european, iar tratarea echitabilă a tuturor categoriilor de bugetari, în cadrul unei reforme a sistemului de salarizare, nu trebuie să fie numai unul dintre angajamentele țării noastre în cadrul Uniunii Europene, ci și un izvor pentru viitoarele servicii publice de calitate pentru cetățenii români și, bineînțeles, pentru toți cetățenii europeni.

De aceea, propun să tratăm această inițiativă ca pe un domeniu strategic și nu ca pe unul conjunctural și să ne concentrăm cu toată atenția asupra ei, pentru că reprezintă cu adevărat unul dintre pilonii dezvoltării României și a societății românești.

Vă mulțumesc, stimați colegi.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Stelică Iacob Strugaru - declarație politică cu tema Sănătatea copiilor noștri;

Tot din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Stelică Iacob Strugaru.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Sănătatea copiilor noștri".

Știm cu toții că, după 1989, fie din cauza transformărilor survenite la nivelul familiei tradiționale, fie din alte cauze economice și sociale, tinerele cupluri decid din ce în ce mai greu să aibă cpii. Și, de parcă acest lucru nu ar fi suficient de nefast asupra sporului natural al populației, România continuă să se afle pe primele locuri privind mortalitatea infantilă din Uniunea Europeană.

Constatăm cu neplăcere că majoritatea covârșitoare a femeilor însărcinate nu merg la niciun consult pe perioada sarcinii. Nu sunt, astfel, evitate anomalii, banale pentru cea mai mare parte a statelor europene, atât pentru mame, cât și pentru nou-născuți.

Dacă mai adăugăm la aceste aspecte faptul că, din ce în ce mai puțini copii care se nasc, nu sunt vaccinați împotriva rujeolei, rubeolei, oreionului, pneumoniei sau hepatitei, nu putem decât să afirmăm că România și politicile de sănătate din țara noastră nu au nicidecum ca prioritate cea mai importantă avuție a țării, și anume copiii.

Doamnelor și domnilor,

Cred că a venit momentul în care trebuie să depunem toate eforturile pentru ca românii să recâștige încrederea în sistemul național de sănătate, în decizia medicilor români, în utilitatea programelor de sănătate și de prevenție a bolilor.

De asemenea, vă rog să reflectăm cu toții la cifrele alarmante pe care statisticile naționale le furnizează, privind numărul în creștere al copiilor celor care muncesc în străinătate și care nu beneficiază de toată grija și supravegherea necesară. Oficial, numai o sută de mii de copii au rămas singuri acasă după ce părinții au plecat la muncă peste hotare. Neoficial, știm cu toții că numărul este mult mai mare, dată fiind dificultatea unei astfel de evaluări.

Dintre toate regiunile istorice ale țării, Moldova este zona cu cei mai mulți copii rămași singuri acasă, care, odată lipsiți de supraveghere, au abandonat școala, au ieșit de sub supravegherea periodică a medicilor de familie ori, și mai grav, au îngroșat rândul delincvenților.

Astfel, mă întreb și vă întreb: dacă nu pentru copiii României, dacă nu pentru viitorul lor ne străduim să construim o țară prosperă, atunci, pentru cine, doamnelor și domnilor?

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Cătălin Cherecheș - declarație politică cu subiectul România, singura țară din UE fără subvenții pentru agricultura ecologică;

Trecem la Grupul parlamentar al PSD+PC și invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheș.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

Doamna președinte,

Stimați colegi deputați,

România este singura țară din Uniunea Europeană fără subvenții pentru agricultura ecologică. 80% din produsele ecologice exportate au fost materie primă.

Declarația mea politică se referă la un aspect care ar trebui să dea mai mult de gândit Guvernului și Ministerului Agriculturii. Deși România este o țară cu un imens potențial agricol, dar mai ales al producerii de produse ecologice, este singura țară din Uniunea Europeană care nu primește subvenții europene pentru sectorul agricultură ecologică.

De aceea vin și întreb: cum se explică acest lucru și de ce România nu are inclusă o susținere financiară prin Programul național de dezvoltare rurală pentru sectorul agriculturii ecologice? De ce doar acum se încearcă renegocierea cu Uniunea Europeană a unui sprijin financiar pentru fermierii români care practică agricultura ecologică?

Am vorbit de la această tribună despre lipsa de informare și spre ce conduce aceasta. O invoc din nou, deoarece nu pot și nu putem să fim mulțumiți cu explicații de genul "Avem o legislație suficientă pentru acest sector, dar ne lipsește un sistem de educare și informare pentru consumatori. Mulți procesatori din România și-au anunțat intenția de a intra pe această piață, dar nu știu cum să producă în sistem ecologic..." Cum spunea cineva deunăzi.

Este exemplul cel mai clar care arată cum lipsa de informare ne dezavantajează de două ori. Pe de o parte, producătorii nu știu cum să producă și să comercializeze produsele ecologice. Pe de alta, observăm cum consumul de produse ecologice este la un nivel extrem de scăzut, tot din cauza lipsei informațiilor referitoare la beneficiul consumului de asemenea produse, la care se adaugă prețurile mai ridicate decât ale produselor convenționale. Și iată că, deși România are un imens potențial pentru acest sector, nu-l valorifică decât în mică măsură.

În 2008, România a exportat circa 129.000 de tone de produse ecologice, în valoare de aproximativ 100 de milioane de euro, din păcate, 80% dintre acestea fiind materie primă.

În Uniunea Europeană, cifra de afaceri în acest domeniu a atins un nivel de 15,4 miliarde de euro. Cred că comentariile sunt de prisos. De aceea, consider că lipsa unei strategii de promovare este principala problemă cu care se confruntă România și fiecare dintre județele sale. E trist să știi că în România produsele ecologice acoperă doar 0,1% din piața alimentară.

Și în Colegiul nr.2 Baia Mare Est, pe care îl reprezint în Parlament, există 8 comune pretabile pentru producerea produselor ecologice, dar micii fermieri nu sunt asociați și alții invocă costurile mari necesare pentru ca o fermă să devină ecologică. Cei mai mulți, încă, trebuie să afle ce este un produs ecologic.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Ce putem face pentru copiii abandonați?;

Domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC. Îl invit la microfon.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Ce putem face pentru copiii abandonați?"

Județul Iași se confruntă de ani buni cu un fenomen îngrijorător: zeci de nou-născuți sunt abandonați în maternități și spitale. Cele mai multe femei își părăsesc bebelușii fie pentru că află că sunt bolnavi, fie pentru că nu au posibilitatea de a-i crește.

De multe ori, mamele vin să nască la Iași, din alte județe, pentru a li se pierde urma. Au existat cazuri ale unor femei originare din Bacău, Buzău, Neamț sau Suceava. De cele mai multe ori, este aproape imposibil de a mai identifica mama care și-a abandonat copilul. De aceea, cei mai mulți copii sunt internați în centrele de plasament. Uneori, chiar dacă mamele sunt găsite, acestea refuză să-și crească bebelușul, drept pentru care copilul ajunge tot la centrul de plasament.

Din păcate, societatea românească, căci sunt convins că astfel de cazuri se petrec peste tot în țară, nu a găsit încă soluții de a stopa sau măcar de a reduce acest fenomen de abandonare a nou-născutului. Ce este de făcut? Poate că ar fi nevoie de o implicare mai activă a instituțiilor care pot ajuta tinerele mame, precum școala, biserica, ONG-urile de profil. Este evident că familiile acestor tinere, în măsura în care se poate vorbi de așa ceva, nu le pot ajuta.

Provenite în special din medii sociale defavorizate, aceste femei își pierd calitatea de părinte, deși nu doresc întotdeauna acest lucru. Poate că este nevoie de un program național de ajutorare a acestor mame aflate în dificultate. Maternitatea este totuși una dintre etapele cele mai frumoase din viața unei femei. A abandona un copil este ca și cum ai renunța la o parte din ființa ta.

România nu-și mai poate permite să privească cu indiferență astfel de cazuri.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Lucia-Ana Varga - declarație politică referitoare la Introducerea impozitului forfetar și implicațiile sale socio-economice;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe doamna deputat Lucia Varga.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Lucia-Ana Varga:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația politică de astăzi este referitoare la introducerea impozitului forfetar și implicațiile sale socio-economice.

Guvernul Boc introduce impozitul minim forfetar ce urmează să fie plătit de firmele din România. Justificarea este creșterea veniturilor bugetare și înlocuirea unei baze de impozitare "volatile, cu una controlabilă". Cu toate acestea, atât analizele economice, cât și reacțiile întreprinzătorilor, evidențiază implicații negative, economice și sociale, ale aplicării sale în special asupra întreprinderilor mici și mijlocii.

Dacă ar fi să analizăm locul și rolul întreprinderilor mici și mijlocii la nivelul Uniunii Europene, se poate observa că ele reprezintă baza economiei sale, că prosperitatea lor constituie un factor esențial pentru realizarea creșterii și pentru lărgirea și îmbunătățirea ofertei de locuri de muncă în Uniunea Europeană. Mai mult, întreprinderile mici și mijlocii joacă un rol important în asigurarea coeziunii sociale, locale și regionale atât în mediul urban, cât și în regiunile rămase în urmă, din punct de vedere al dezvoltării.

Pornind de la acest lucru, sub impactul crizei economice și financiare, Uniunea Europeană și statele membre, și deci inclusiv România, au convenit cu privire la implementarea Planului European de Redresare Economică. Iar două dintre principiile sale vizează nu doar găsirea de soluții în vederea împiedicării pierderii locurilor de muncă, ci și sprijin pentru întreprinderile mici și mijlocii și pentru dezvoltarea antreprenoriatului, desigur, în scopul limitării efectelor crizei. Pe de altă parte, tot prin intermediul acestui plan, Comisia Europeană recomandă, cu caracter temporar, chiar reducerea taxelor și impozitelor, inclusiv reducerea contribuțiilor sociale ale angajatorilor, sau reducerea, la nivel general, a cotei de t.v.a.

Din păcate, Guvernul Boc nu este interesat de împiedicarea pierderii locurilor de muncă și de sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii și nu este interesat de dezvoltarea antreprenoriatului. Coaliția PSD-PD-L nu este interesată de cei 800.000 de români care riscă să-și piardă locurile de muncă și nu este interesată să sprijine peste 40.000 de întreprinderi mici și mijlocii ca să depășească criza economică.

În schimb, acest Guvern susținut de Coaliția PSD-PD-L a ales să introducă impozitul minim forfetar, iar printre efectele negative ale punerii în practică a acestui impozit se găsesc tocmai cele care se doreau a fi combătute, și anume creșterea evaziunii fiscale. În plus, se preconizează a se înregistra o încetinire a activității economice prin falimentarea sau suspendarea activității micro-întreprinderilor. Prognozele arată că peste 40% din firme vor fi afectate negativ de impozitul forfetar.

De asemenea, se preconizează creșterea numărului șomerilor, Ministerul Muncii estimând, pentru finele anului 2009, un număr de 800.000 de șomeri, în locul celui anunțat, de 525.000.

În județul Bihor, din discuțiile informale pe care le-am avut cu reprezentanți ai mediului de afaceri, am aflat că aproximativ 5.000 de întreprinderi mici și mijlocii din județ se află în pericolul de a da faliment sau de a-și suspenda ori încetini activitatea, în condițiile aplicării impozitului forfetar.

Ca deputat ales în Colegiul nr.3 Aleșd Bihor, sunt conștientă că există riscul ca cei care lucrează în cadrul micro-întreprinderilor și întreprinderilor mici din mediul rural, precum magazine mixte, baruri, restaurante sau pensiuni, dacă se vor găsi în situația mai sus-menționată, riscă să-și piardă locurile de muncă. Și aceasta în situația în care deja rata șomajului a înregistrat, la finele lunii ianuarie 2009, un procent de 3,3% în urma concedierilor făcute sub impactul crizei economice, dar și a existenței unui număr dublu de șomeri în mediul rural, 6.904 șomeri, comparativ cu cel urban, 2.896 șomeri, în luna februarie 2009.

Dacă Coaliția PSD-PD-L ar fi analizat rezultatele Eurobarometrului 70, realizat la finele anului 2008, ar fi observat că starea de spirit a românilor s-a schimbat sub influența crizei economice, românii devenind preocupați de ce se va întâmpla cu locurile lor de muncă, de cât vor câștiga, de cum își vor plăti taxele și datoriile.

În consecință, prin prisma celor enunțate mai sus, vă întreb, stimați guvernanți, de ce puneți un impozit forfetar care să descurajeze mediul de afaceri din România și nu luați măsuri care să reducă impactul crizei asupra cetățenilor și asupra mediului economic? Renunțați la acest impozit și nu uitați că prioritățile guvernanților trebuie să fie prioritățile cetățenilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Kőtő Iosif - declarație politică: Să trecem de la declarații politice festiviste la fapte;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, invit la microfon pe domnul deputat Kötö Iosif.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Kötö Iosif:

"Să trecem de la declarații politice festiviste la fapte"

Doamnelor și domnilor deputați,

În calitatea mea de deputat aparținând unei comunități minoritare, am reținut două idei din cuvântarea președintelui României, rostită la Congresul al IX-lea al UDMR.

Prima idee: necesitatea păstrării identității comunităților minoritare, întrucât creativitatea dobândită prin cultura lor specifică constituie o valoare, o valoare adăugată prin care contribuie la competitivitatea țării pe scară europeană și mondială.

A doua idee: în acest scop este necesară asigurarea egalității de șanse în afirmarea pe plan economic, social, cultural a tuturor cetățenilor. Domnia sa a propus și modalitatea de transpunere a acestor idei în practică, și anume adoptarea de către Parlament a Legii minorităților naționale, care conține și autonomia culturală, respectiv crearea condițiilor necesare pentru însușirea limbii române de către copiii proveniți din rândurile comunităților minoritare, la nivelul posibilității de comunicare, în vederea integrării lor sociale.

În viața noastră politică suntem obișnuiți cu declarații politice festiviste, care sunt binevenite în scopul amenajării unei vitrine democratice, însă afirmațiile făcute de președintele României, Traian Băsescu, sunt mult mai importante pentru consolidarea democrației instituționale din România, ca să fie lăsate pierdute la nivelul declarațiilor mediatice. Trebuie să trecem imediat la înfăptuirea ofertelor formulate, la traducerea lor în practica vieții cotidiene.

Declarația mea politică dorește să contribuie la realizarea acestui deziderat. În acest sens, solicit Ministerului Educației, Tineretului și Inovării să înainteze parlamentului modificarea Legii învățământului nr.84/1995, a Capitolului XII, art. 120. alin. (1) în așa fel încât disciplina Limba română să fie predată nu numai în învățământul primar după programe școlare și manuale elaborate în mod special pentru minoritatea respectivă, ci și în învățământul gimnazial și liceal, asigurând astfel însușirea limbii române la parametrii necesari comunicării și integrării sociale. Menționez că programele școlare în acest sens sunt elaborate de specialiști de prestigiu, stau la dispoziția Direcției generale pentru învățământul în limbile minorităților din cadrul ministerului de resort și există posibilitatea aplicării lor imediate.

În încheiere, atrag atenția încă o dată: să înlăturăm din practica noastră politică festivismul, să trecem la fapte, iar ministerul de resort să ducă la îndeplinire cu operativitate oferta președintelui, înaintând Parlamentului modificarea Legii învățământului, solicitată.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Grosaru - declarație politică cu titlul Imigrație, integrare, cetățenie;

Dau cuvântul domnului deputat Mircea Grosaru, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mircea Grosaru:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Imigrație, integrare, cetățenie".

Recent, am aflat că Grupul de prietenie "Amici per la Romania", format la Roma din deputați și senatori italieni, conține 50 de parlamentari care au aderat instantaneu la acest grup. Informația a fost dezvăluită la Roma, în data de 23 aprilie 2009, de însuși președintele Camerei Deputaților, Gianfranco Fini, ca urmare a întâlnirii cu președinta Camerei Deputaților, doamna Roberta Alma Anastase.

Grupul de prietenie România - Italia, abia constituit, și-a anunțat deja intenția de cooperare și colaborare cu Italia, iar prima temă propusă a fost făcută de președintele italian al Camerei Deputaților și va purta un titlu sugestiv: "Imigrație, integrare, cetățenie" venit a sugera și problemele cu care se confruntă în prezent cele două țări.

Urmează o muncă de multe zile, menită a pune în practică această generoasă idee din partea reprezentantului oficial al parlamentului italian, care cunoaște, simte și poate îndrepta o situație care a generat apariția în mass-media italiană a multor speculații, pe care însă românii, la rândul lor, le-au susținut din plin.

Ce rezultă din aceste fapte este mai mult decât evident:

  1. Interesul mare al Italiei pentru sora mai mică România.
  2. Menținerea legăturii milenare, culturii și tradițiilor dintre cele două țări surori.
  3. Grijă pentru cetățenii ambelor state, care trăiesc acolo unde se simt mai bine.

Menținerea legăturilor se face însă cu respectarea legislațiilor celor două țări, cu respectarea în egală măsură a drepturilor și libertăților fiecărui cetățean, indiferent de unde provine acesta. Poate că din aceste puncte de vedere s-au făcut mai puține eforturi, iar acum este momentul să reacționăm și să nu mai prelungim luarea unor decizii ferme.

De fapt, cât de importante sunt dialogurile bilaterale și pozițiile oficiale ale autorităților în tot acest sistem, ne-a arătat-o prestația de excepție a președintei Camerei Deputaților din România, doamna Roberta Alma Anastase, care, în ciuda vârstei, a dovedit multă diplomație, multă abilitate și cunoașterea concretă a unei realități pe care de multe ori o cunoaștem doar din presă sau de la televiziune.

Când va începe proiectul propus de Gianfranco Fini și cât va dura acesta? Personal, știu că pentru mine deja a început chiar după încheierea ședinței comune a celor două delegații și sper că la fel pentru toți cei prezenți.

Urmează doar a implica pe toți cei a căror voce trebuie simțită, și sunt mulți ce ar trebui să facă parte din acest proiect și această provocare, din care nu pot lipsi Asociația Italienilor din România - RO.AS.IT., Ambasada Italiei la București, personalități politice din România și Italia, alături de autoritățile italiene și române, acest proiect urmând un traseu firesc de la București la Roma și invers, pentru că orice prietenie pentru a rezista trebuie susținută și continuată.

De data aceasta este rândul nostru să răspundem invitației și sunt sigur că o vom face bine.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Constantin Severus Militaru - declarație politică numită Dator la bancă;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Constantin Severus Militaru.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Constantin Severus Militaru:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește "Dator la bancă".

Cu aproape doi ani în urmă, când oficialii Băncii Naționale a României gândeau politici de precauție, în sectorul creditelor, extrem de ușor acordate de băncile comerciale, poziția acestor bănci era una rigidă și plină de critici la adresa băncii centrale și a guvernatorului Mugur Isărescu. Astăzi, când efectele crizei economice internaționale, manifestate sub diverse forme, șomaj, scăderea cifrelor de afaceri, contractarea veniturilor, afectează destul de sever și România, criticile acestor bănci nu se mai fac simțite, ci doar sunetele de disperare provenite din numărul crescând de clienți care nu mai pot onora obligațiile contactuale ale creditelor.

La sfârșitul lunii februarie, circa 515.000 de români înregistrau datorii mai vechi de 30 de zile, în valoare de 1,324 miliarde lei, sumă mai mare cu 17,6% față de ianuarie și cel puțin dublă față de perioada similară a anului 2008. Deși băncile apelează la firme specializate de recuperare a datoriilor, randamentul acestora a scăzut substanțial.

Dacă ne luăm după experiența și expertiza specialiștilor în management al riscului, datele de mai sus vor suferi modificări negative în continuare, chiar până în toamna acestui an. Adică, și mai mulți români, care au contractat nesăbuit un credit, cel mai frecvent fiind cel de nevoi personale, nu vor mai fi capabili să-și plătească datoriile. Suma de peste un miliard de lei datorată băncilor nu va fi, cu siguranță, recuperată integral, însă, cu toate acestea, băncile românești nu vor fi puse în pericol.

Situația aceasta va reprezenta, cu siguranță, un exemplu usturător pentru politicile de creditare proprii fiecărei bănci, iar acestea trebuie să înțeleagă că gradul de împovărare a debitorului cu 60-75% din venituri este nesustenabilă, chiar în situația absenței riscului economic. Or, riscul este inerent activităților economice.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Andrei Valentin Sava - declarație politică: Extremismul nu trebuie exportat în Parlamentul European;

Tot din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Andrei Valentin Sava.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Andrei Valentin Sava:

Vă mulțumesc.

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Mai sunt mai puțin de două luni până la momentul când țara noastră va da un nou test al maturității democratice, de această dată în concert cu celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Pentru prima dată, românii vor vota în aceeași zi și în aceeași cauză cu majoritatea cetățenilor europeni, fapt care certifică încă o dată identitatea noastră europeană, dar și responsabilitatea în plus care ne revine odată cu noul statut câștigat.

Se spune eronat că aceste alegeri nu au o miză reală pentru România și că lupta electorală nu va aduce mutații semnificative pe scena politică românească. Se uită evident că precedentele alegeri europene organizate în România au fost sămânța de scandal care a generat eliminarea Partidului Democrat de la guvernare de către fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, pe considerentul că PD nu a vrut să marșeze la încercarea liberalilor de a amâna alegerile.

Liberalii domnului Tăriceanu au preferat atunci să sacrifice credibilitatea cu greu recâștigată de România în fața Europei, cu concursul miniștrilor democrați Macovei, Blaga, Boagiu sau Sulfina Barbu, provocând în schimb o criză politică fără precedent, prin suspendarea președintelui Traian Băsescu.

Între timp, domnul Tăriceanu este istorie, iar alegerile europene, organizate în noiembrie 2007, au arătat atașamentul românilor pentru partidele de dreapta, reunite acum în Partidul Democrat Liberal.

Doamnelor și domnilor, în noiembrie 2007, românii au demonstrat din nou clasei politice că sunt mai sofisticați și mai inteligenți decât sunt în mod normal apreciați. Nu numai că partidele afiliate familiei populare europene au primit cele mai multe mandate, dar românii au rejectat pentru prima dată partidele considerate îndeobște ca extremiste și mă refer la PRM și PNG. A fost surpriza plăcută a acelor alegeri și mișcarea care a condus la dispariția grupului extremist din Parlamentul European, pompos intitulat "Independență, Suveranitate, Tradiție". Dacă în 2007, alegerile europene reprezentau proba revenirii României la masa discuțiilor europene, alegerile de pe 7 iunie 2009 ar trebui să însemne întoarcerea României la masa deciziilor europene.

Iată de ce avem nevoie de reprezentanți serioși, integri și influenți la Bruxelles și nu de măscărici, tribuni sau alte fețe care fac rating la televiziunile românești, dar care, la Bruxelles, ar fi tratați cu indiferență sau dispreț.

Doamnelor și domnilor, rezultatele alegerilor din iunie 2009 vor determina ordinea socială și politică a Europei și a României pentru următoarea perioadă de timp. Plecând de la premisa crizei economice, care afectează și Uniunea Europeană, stânga va propune ca soluții solidificarea unui model social axat pe și mai multă protecție socială, chiar dacă aceasta va însemna reducerea veniturilor pentru majoritatea cetățenilor și o calitate mult mai proastă a serviciilor, în timp ce dreapta populară va promova și pe mai departe economia socială de piață axată pe investiții în inovație, în cercetare și în economia cunoașterii. În toată această dezbatere, extremiștii români și europeni vor miza pe apetența cetățenilor pentru populism pe timp de criză, pe manipulare și pe aruncarea cât mai multor pomeni pe piață. Promisiunile deșănțate, jignirile repetate aduse reprezentanților celorlalte partide sau delirul verbal pe ecranul televiziunilor nu-i va costa nimic pe acești politicieni populiști, dar vor afecta România la Bruxelles și în celelalte capitale europene.

Stimați colegi, profit de această ocazie pentru a vă solicita sprijinul în ceea ce sper că va fi o campanie electorală decentă, fără derapaje de la democrație și de la bunul simț. Avem interese divergente, avem opțiuni politice diferite, dar avem un crez comun: România nu poate fi reprezentată la Bruxelles de extremiști! Electoratul trebuie avertizat, de către noi toți, de pericolul care ne paște dacă nu sancționăm comportamentele politice antidemocratice. Dacă nu vom trata cu responsabilitate acest subiect, ne vom lovi cu toții de problema izolării României în concertul european.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Marian Neacșu - declarație politică: Demagogia liberală salvează industria îngrășămintelor chimice?;

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC îl invit la microfon pe domnul deputat Marian Neacșu. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Marian Neacșu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează, retoric, probabil "Demagogia liberală salvează industria îngrășămintelor chimice?"

Mai nou, unii politicieni deplâng, formal, soarta combinatului chimic de la Slobozia, în numele unui partid care nu a făcut nimic pentru industria îngrășămintelor chimice. Ei invocă disponibilizarea a 80% din personal, adică peste 700 de oameni, ceea ce constituie o informație falsă. De fapt, unitatea are în intenție să disponibilizeze, din cei 867 de angajați, un număr de 229 persoane. Dintre aceștia, majoritatea sunt pensionari reangajați de AMONIL, pe care aceiași politicieni spun că vor să îi recalifice. Iată cum insuficienta documentare a transformat respectiva intervenție într-o gafă politică.

Faptul - trist - că un număr de oameni sunt disponibilizați la Slobozia de către combinatul chimic, deținut de o importantă firmă privată, nu este, cu siguranță, vina unui Guvern care lucrează de numai patru luni de zile. Memoria acelor politicieni este selectivă și nu a reținut faptul că această unitate a început să își taie instalațiile tehnologice, pentru a le vinde la fier vechi, chiar în perioada guvernării liberale, adică în ultimii patru ani.

Criza industriei îngrășămintelor chimice din România nu a apărut peste noapte, deși foștii guvernanți încearcă să acrediteze această idee și să arunce vina pe actualul Guvern pentru toate relele sistemului subminat de ei, timp de patru ani. De ce nu au fost capabili guvernanții, timp de atâția ani, să aplice politici economice coerente, care să susțină industria românească de îngrășăminte chimice? De ce nu au fost capabili să limiteze importurile extracomunitare de îngrășăminte (care, să fim realiști, nu au început tocmai acum în 2009)? De ce nu au stimulat marile combinate românești să ofere prețuri corecte pe piața românească? Răspunsul ar putea să ni-l dea numai fostul premier Tăriceanu.

Se mai plâng liberalii, recent ușurați de povara unor răspunderi prea mari pentru niște competențe așa mici, de faptul că nu s-a acordat o subvenție pentru îngrășămintele chimice. Dacă România dorea, la începutul anului 2009, să acorde subvenții pentru îngrășăminte, această măsură trebuia precedată de o aprobare de la Comisia Europeană. Iar o asemenea aprobare trebuia cerută printr-o notificare încă din anul 2008. De ce nu s-a trimis notificarea la Uniunea Europeană? Răspunsul ar putea să ni-l dea numai fostul premier Tăriceanu.

Punctul de vedere al Comisiei Europene a fost, oricum, destul de clar: orice subvenție pentru aceste combinate de îngrășăminte chimice nu poate fi admisă, deoarece ar constitui un ajutor direct. Singura variantă posibilă este de sprijinire a agricultorilor români, prin subvenționare. Or, modul dezastruos în care s-au acordat subvențiile pe suprafețe este efectul lipsei de funcționare a instituțiilor conduse de PNL în ultimii ani, față de care foștii guvernanți nu au avut nici măcar scuza vreunei crize economice globale. Să fie foarte clar: faptul că agricultorii nu au primit subvențiile la timp în 2008, iar acestea au fost mai mici decât în 2007, este cea mai importantă cauză a blocajului financiar în care se află industria de îngrășăminte chimice.

Cu siguranță ne preocupă soarta gravă a acestor unități economice, mai ales pentru impactul social al eșecurilor, dar implicarea statului român în această ramură a industriei românești este grevată de faptul că marile combinate sunt private, iar politica lor de prețuri pe piața internă este, se pare, una oportunistă. Ministerul Agriculturii are în vedere în mod serios posibilitatea de susținere financiară a agriculturii românești, urmând ca, din sumele acordate agricultorilor, o parte să se îndrepte spre combinatele chimice, dar numai în măsura în care producătorii din România vor propune prețuri competitive. Să nu uităm faptul că, de la începutul anului, prețul îngrășămintelor pe piața românească a crescut între 40 și 70%, tocmai pentru faptul că unii afaceriști mizau pe oferirea unor subvenții (respectiv cupoane valorice) de către stat.

Agricultura este una din principalele preocupări ale guvernării actuale și trebuie să sprijine acest sector ignorat de câțiva ani buni în România și în Ialomița această problemă este una mult mai importantă și mult mai actuală.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Angel Tîlvăr - declarație politică intitulată Să apreciem meritele dascălilor români;

Tot din partea Grupului parlamentar al PSD+PC îl invit la microfon pe domnul deputat Angel Tîlvăr. Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulțumesc foarte mult, doamnă președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Să apreciem meritele dascălilor români".

Preocupați de subiecte precum criza financiară sau corupția din fotbal, ne îndepărtăm de probleme arzătoare ale zilelor noastre: profesorii sunt pe punctul de a bloca susținerea examenelor naționale; spitalele românești nu sunt dotate la standarde europene, astfel ca îngrijirea medicală furnizată să fie de calitate; numărul mare al șomerilor.

Este îngrijorător, doamnelor și domnilor, că realitatea din teritoriu nu coincide întotdeauna cu realitatea prezentată în media. Avem ocazia cu toții să ne confruntăm în mod direct cu problemele cetățenilor, pe care noi îi reprezentăm astăzi, aici. Sunt probleme majore pentru dânșii, dar care, de cele mai multe ori, trec neobservate.

Am luat la cunoștință zilele acestea despre referendumul național organizat printre cadrele didactice și am aflat că majoritatea au ales ca formă de protest boicotarea examenelor naționale. Referendumul național demarat luna aceasta printre profesori arată că 75% dintre dascălii înscriși în sindicatul FSLI au optat pentru boicotarea examenelor naționale, iar 60% dintre ei au optat pentru greva generală. Și membrii Federației "Spiru Haret" au ales ca principală metodă de protest boicotarea examenelor, cu un covârșitor 80%. În același timp, sindicaliștii de la FEN au optat, în majoritate, pentru miting, în procent de 64%, iar 58% dintre ei au ales boicotarea examenelor.

Apar, doamnelor și domnilor, foarte des în presă articole care prezintă sindicaliștii din învățământ ca pe niște personaje care nu doresc decât să obțină salarii mai mari în perioade de criză, care amenință fie cu boicotarea examenelor, fie cu proteste de stradă. Dar nu despre acest aspect vreau să vorbim astăzi. Sunt indignat uneori când observ lipsa informațiilor pozitive privind activitatea cadrelor didactice.

Foarte puțin sunt mediatizate aspectele pozitive ale profesiei lor. Foarte puțin se răsplătesc meritele elevilor români și ale profesorilor îndrumători, când vine vorba despre rezultatele la olimpiadele naționale și internaționale, pe când rezultatele acestora sunt demne de tot respectul. România are, în fiecare an, reprezentanți la olimpiadele internaționale și, de cele mai multe ori, rezultatele obținute de aceștia sunt apreciate de întreaga lume, mai puțin de noi. Este trist că uităm adesea să apreciem profesorii care, prin munca lor didactică, implică numeroși elevi în proiecte naționale și internaționale, în proiecte de mediu și proiecte sociale. Voluntar sau involuntar, adesea omitem să ne manifestăm recunoștința față de dascălii a căror elevi obțin burse de studiu la licee și colegii din străinătate, față de dascălii care adesea pleacă în străinătate în schimb de experiență și primesc oferte tentante de a rămâne peste hotare, iar ei, în schimb, aleg sistemul românesc.

Vreau să discutăm astăzi despre dascălii care fac cinste țării, despre dascălii premiați la diferite competiții școlare, despre dascălii care primesc distincții și despre dascălii care, cu puținele resurse pe care le au la îndemână, vor să facă din sistemul de învățământ românesc un sistem funcțional cu rezultate excepționale. Aș dori, cu permisiunea dumneavoastră, să vă aduc la cunoștință doar câteva dintre activitățile care se desfășoară în județul Vrancea: elevii și cadrele didactice din cadrul Colegiului Economic "Mihail Kogălniceanu" din municipiul Focșani și-au dat întâlnire cu omologii lor de la Colegiul Economic "Petre S. Aurelian", din localitatea Slatina, județul Olt. Întâlnirea a fost parte integrantă a unui parteneriat intern, încheiat între cele două unități de învățământ, parteneriat care se afla deja în cel de-al cincilea an de derulare. Această întâlnire are drept scop contribuția la eficientizarea actului didactic și a managementului școlar. Același colegiu se bucura, zilele acestea, de vizita a opt elevi și doi profesori de la Școala Profesională de stat "Rafaele Viviani" din Napoli. Elevii focșăneni și cei italieni sunt parteneri din cadrul programului "Calitatea și siguranța serviciilor turistice în contextul european". Musafirii au ajuns sâmbătă la Focșani, unde vor rămâne timp de aproape două săptămâni, cu scopul de a-i instrui pe elevii focșăneni în ceea ce privește prestarea serviciilor de turism.

În ultimul an, numeroase școli și licee din județ au participat la proiecte și programe ce vizează riscurile consumului de droguri, de alcool și de tutun și au contribuit cu succes la campanii ecologice. Și acestea sunt doar câteva exemple recente.

Trebuie să precizez că, anul acesta, 131 de cadre didactice din județul Vrancea au obținut fie diplome de excelență, fie diplome "Gheorghe Lazăr" drept recunoaștere pentru activitatea școlară.

Doresc, stimați colegi, să ne întoarcem și spre latura pozitivă a învățământului românesc, spre calitățile cadrelor didactice și ale elevilor. Doresc să ne îndreptăm privirea spre rezultate, spre realizări și spre proiectele viitoare ale învățământului românesc.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Borbély László - comentariu legat de prezența trupelor românești în zonele de conflict;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, invit la microfon pe domnul deputat Borbély László. Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Borbély László:

Doamna președinte de ședință,

Stimați colegi,

Aș vrea să ridic o problemă care cred că e importantă și de politică internă și de politică externă.

România s-a achitat în mod strălucit de acele obligațiuni pe care le-a avut în cadrul NATO, în ceea ce privește prezența trupelor românești în Irak și în alte zone de conflict.

Consider că, în momentul actual, atunci când în Irak mai sunt cinci țări - cinci țări, care, deja, au început modalitățile de a-și retrage trupele, inclusiv Statele Unite ale Americii - n-are niciun rost ca noi să rămânem ultimii care să stingem lumina. Avem un acord cadru cu Guvernul irakian până în 31 iulie 2009.

Fac un apel și o să depun și o interpelare în acest sens săptămâna viitoare la Ministerul Afacerilor Externe, la Președinție, la CSAT să pornească demersurile, pentru că demersurile trebuie pornite deja pentru ca România să-și retragă trupele care sunt în Irak.

Am avut, din păcate, și mai mulți români care au murit în aceste zone; e altceva cu Afganistanul, pentru că acolo avem obligația, acolo, evident, încă este justificată prezența trupelor românești, dar nu mai există nicio justificare să fim prezenți în Irak. În acest sens, voi face, ca președinte al Comisiei pentru politică externă, toate demersurile ca să ne retragem trupele românești din Irak.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Marius Cristinel Dugulescu - Semnal de alarmă către întreaga clasă politică: Nu legalizați incestul și prostituția!;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Marius Cristinel Dugulescu. Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vin astăzi în fața dumneavoastră să trag un semnal de alarmă către întreaga clasă politică din România, referitor la noul Cod penal, mai bine zis la deficiențele sale, care vor avea repercusiuni deosebit de grave asupra familiei și întregii societăți românești.

Potrivit proiectului pentru noul Cod penal, art. 203 și 328 din actualul Cod penal, referitoare la incest și prostituție, nu se vor mai regăsi în viitorul act juridic normativ.

Cu alte cuvinte, România se va întoarce cu 145 de ani în urmă, la prevederile Codului penal din 1864, care a fost înlocuit ulterior de Codul penal al lui Carol al II-lea în anul 1936, în care, pentru prima dată era incriminat incestul ca o infracțiune contra familiei, în această categorie intrând și relațiile homosexuale.

Doamnelor și domnilor deputați, eliminarea incriminării incestului și a prostituției din proiectul noului Cod penal va fi o mare greșeală, care va avea efecte ireparabile în societatea românească și va produce o gravă criză morală.

Conform noului Cod penal, tații se vor putea culca liniștiți cu fiicele lor majore, iar mamele cu băieții care au împlinit 18 ani, iar legea va defini incestul drept doar un caz de patologie socială și nicidecum o faptă penală.

Legalizarea incestului va duce la probleme de sănătate complexe: prenatale, neonatale și mortalitate infantilă, retard mintal și anormalități genetice. Vrem noi oare ca aceste lucruri să se întâmple în România? Eu nu vreau și voi vota împotriva acestor legi bolnave, pentru că vreau ca națiunea română să fie sănătoasă și, împreună cu dumneavoastră, să ne concentrăm atenția pentru a proteja familiile și copiii României!

Să nu uităm că România a ratificat convenția ONU, prin care se angaja să nu legifereze prostituția și toate documentele de la Uniunea Europeană și cele de la Comisia pentru Drepturile Omului condamnă prostituția, iar țări care au legalizat acest fenomen doresc să revină asupra legii Codului penal și să reincrimineze prostituția datorită efectelor negative produse asupra familiei și societății.

Trăim într-o țară creștină, adeseori spunem că suntem oameni cu frică de Dumnezeu. Atunci, haideți să demonstrăm cetățenilor României acest lucru, respingând legiferarea acestor grave păcate și, totodată, să transmitem un mesaj clar tuturor țărilor Uniunii Europene că noi, românii, vrem să ascultăm mai mult de Legea suverană a lui Dumnezeu, iar poporul român să rămână sub autoritatea Domnului nostru Iisus Hristos!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf - declarație politică intitulată Campusul școlar - marcă înregistrată PNL;

Invit în continuare la microfon pe domnul deputat Cătălin Buhăianu-Obuf. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică poartă titlul "Campusul școlar - marcă înregistrată PNL."

Una din legile lui Murphy spune că: "Lucrurile care merg prost nu se termină niciodată.". Aplicarea acestei legi în educație are o perspectivă destul de sumbră. Pe lângă faptul că, în guvernarea Tăriceanu II, a fost gestionată, fără o direcție clară, educația a mai avut parte și de un ministru nu de 12, ci de 15 stele (vezi ministrul Cristian Adomniței). Acest ministru are în palmares o serie impresionantă de gafe adunate în mandatul său, însă, fără zgomot prea mare, a reușit o performanță remarcabilă împreună cu mentorul său, domnul Tăriceanu: aceea de a amaneta bugetul educației pe anul 2009 pentru investiții, îmbrăcat în haina numită campusuri școlare.

Pentru a fi mai clar: cu banii alocați pentru a construi un singur campus școlar ar putea fi reabilitate toate școlile și liceele din municipiul Botoșani, iar dacă ar fi să multiplicăm efectul devastator al campusurilor în buget, cu numărul de campusuri contractate pe mandatul liberal, vom descoperi adevărata față a interesului așa-zis național al fostei guvernări: accesul la fondurile publice, fonduri necesare atât în infrastructura școlară cât și infrastructura de campanie electorală pentru alegerile parlamentare ale Partidului Național Liberal.

Cu alte cuvinte, nu a contat decât ca bugetul alocat educației în 2008, mult trâmbițatul 6% din p.i.b., să fie alocat și cheltuit cu propria clientelă de constructori, ce acum se gudură pe lângă actualul guvern în speranța continuării finanțării "investițiilor strategice".

Este grav să asiști la gestionarea excesivă și ineficientă a bugetului educației pe mofturi și idei de inginer cu funcție de ministru, în condițiile în care toate celelalte probleme ale învățământului mimează rezolvarea. Există contracte semnate în 2008 de unitățile de învățământ sau de primării, fără ca acestea să aibă o proiecție bugetară multianuală, firme de construcții ce lucrează în prezent fără ca lucrările să fie facturate, fără acoperire bugetară, toate acestea fiind efecte ale politicii deficitare a guvernării trecute, ce lasă urme în bugetul actual și care numai la Botoșani sunt în valoare de peste 2000 de miliarde de lei.

În acest context, al dreptății de partea Puterii, lucrurile par a fi în ordine, însă, când opoziția și-a intrat în drepturi, se vede treaba că lucrurile stau diferit. Apare inevitabil dorința de a bifa politic în ochii electoratului și se apelează la arma moțiunii simple, de data aceasta pe educație, cu interlocutori dintre cei mai marcanți ai Partidului Național Liberal, doar să mai spele din rușinea lăsată în urma guvernării iresponsabile. Poate în ochii unora, această moțiune dă bine, însă pentru toți cei implicați în sistemul educațional, fie profesor, elev, părinte sau comunitate locală, acest tertip electoral îi lasă indiferenți. Cu siguranță, punerea în aplicare a Pactului Național pentru Educație este singura soluție pentru ca învățământul să-și recapete locul și respectul de care are atâta nevoie și nu o banală moțiune simplă, fără sorți de izbândă, ce are doar scop electoral.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Tudor Ciuhodaru - declarație politică intitulată Stop fenomenului Lăzărescu. Ce facem în caz de cutremur?;

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Vă mulțumesc.

Declarația mea politică se intitulează "Stop fenomenului Lăzărescu - Ce facem în caz de cutremur?"

Această declarație nu este un ghid de supraviețuire și nici nu ar avea cum. Pentru că, dacă ne-am întreba ce facem în caz de cutremur, răspunsurile ar fi nesigure.

În ultimii ani, n-am reușit contabilizarea niciunui spital nou. În ultimii ani, guvernanții au preferat să se trateze în străinătate, iar perenul Arafat ne roagă cu multă candoare, să nu solicităm 112, uitând discret că românii își doresc, mai mult decât orice, asistență medicală.

Ministrul sănătății constată o realitate dură. În caz de cutremur, 50% din spitalele României s-ar prăbuși. Asta, în timp ce deviza Organizației Mondiale a Sănătății din acest an este: Să salvăm vieți, să facem spitalele sigure pentru urgență!

Și, totuși, ce putem face? Primii pași au fost făcuți la Iași.

În mai puțin de un an, prin parteneriatul dintre autoritățile locale și Ministerul Sănătății, se va finaliza Spitalul de Urgență din Copou, ce va avea cel mai modern centru de traumă din Moldova - Centrul Integrat Regional de Tratamente, Intoxicații, Traume și Arsuri, mai pe scurt, "CÎRTIȚA". Un spital central, ușor accesibil, sigur, modern și bine dotat va constitui oaza de sănătate în caz de dezastre. Pacienții nu vor mai fi plimbați între spitale, iar domnul Lăzărescu va deveni coșmarul pe care-l vom uita.

Stoparea Fenomenului Lăzărescu, susținută de Ministerul Sănătății, va continua la nivel național prin consolidarea a încă 30 de spitale.

Să facem spitalele sigure pentru urgență și asta în mai puțin de un an.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Filip Soporan - declarație politică: Salarizarea în sistem unic între legea nouă și legea veche, pentru situațiile care se repetă;

Din partea aceluiași grup parlamentar, respectiv Grupul parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Vasile Filip Soporan. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Doresc să prezint declarația politică "Salarizarea în sistem unic între legea nouă sau legea veche, pentru situațiile care se repetă."

Modalitatea de realizare a salarizării în sistemul bugetar și nu numai reprezintă o posibilitate reală de a stimula potențialul existent la nivel local, regional și național în interesul general și individual al dezvoltării durabile.

Când am enunțat potențialul, m-am gândit la faptul că România are 4% copii cu inteligență excepțională, în timp ce media europeană este situată doar la 2%. În același timp, România are posibilitatea de a produce, în proporție ridicată, locomotive electrice, avioane de agrement, programe informatice, autovehicule, componente pentru industria nucleară sau cea auto, dar ezită în a aloca firmelor și specialiștilor pe care-i are proiectarea și construcția sistemelor de alimentare și canalizare, a sistemelor de epurare, a marilor lucrări de infrastructură.

În situația suprapunerii crizei economice și financiare peste criza utilizării specialiștilor și a firmelor românești la nivelul investițiilor propuse la nivel central și local a apărut, după cum era și normal, criza nealimentării bugetului de stat, situație care a creat necesitatea unei analize serioase asupra sistemului de salarizare pentru bugetari. Se caută formule miraculoase, există mai multă nemulțumire decât mulțumire, cu referire la propunerile făcute la nivelul principiilor, care vor fundamenta Legea salarizării în sistemul bugetar, stabilindu-se că proporția dintre cel mai mic și cel mai mare salariu din sistem să fie de 1 la 15, față de proporția care funcționează în prezent de 1 la 72.

Având în vedere faptul că din nou Parlamentul este eliminat din dezbaterea care are loc pe această temă, aș dori să amintesc colegilor care se află în exercițiul executiv guvernamental faptul că, la 31 mai 1927, tot după o guvernare liberală sau de influență liberală, s-a adoptat Legea nr. 107 privind armonizarea retribuțiilor bugetare.

Conform acesteia, funcționarii publici nu pot fi retribuiți după alte norme, decât după cele 37 de tipuri de retribuțiune.

"Clasificarea funcționarilor în tipurile de retribuțiuni nu implică o clasificare ierarhică și nu prejudecă asupra ordinei precăderilor diferiților demnitari și funcționari ai statului la solemnitățile publice. Orice decret sau decizie pentru numirea în funcțiune a statului, a județelor, a comunelor și instituțiilor autonome va reprezenta, în mod obligatoriu, tipul de retribuție care se atribuie la intrarea sa în funcțiune.

Retribuțiunea funcționarilor se va compune din retribuția de bază, înmulțită cu indicele oficial de scumpete, suplimentul de localitate și suplimentul de familie.

Se înființează, pe lângă președintele Consiliului de Miniștri, un Consiliu Central de Revizuire și Control al tuturor serviciilor și funcțiunilor de stat, pus sub președinția subsecretarului de stat al finanțelor. Acest consiliu va fi compus din secretarii generali ai tuturor ministerelor, din câte un funcționar superior delegat din fiecare minister, directorul general al Poștei, un director superior al CFR-ului, din trei deputați și trei senatori aleși prin vot, trei ingineri specializați în chestiuni de organizare a serviciilor, din care unul delegat de AGIR și un magistrat, un profesor, un preot, un ofițer, un inginer, ca delegați ai comisiunilor respective, alcătuite conform statutului funcționarilor."

Conform legii amintite, doresc să vă prezint, pentru a avea o bază de comparație cu ceea ce se întâmplă astăzi, nivelul salariilor pentru diverși funcționari publici.

Lei
Prefect 19.500
Primar 21.750
Medic de circumscripție 8.990
Medic de spital 8.060
Soră de ocrotire 4.100
Moașă 2.700
Infirmieră 1.680
Inginer chimist 7.260
Inspector școlar județean 10.500
Învățător definitiv 4.100
Profesor secundar definitiv 8.990
Comisar de poliție 5.920
Sergent de poliție 2.510 - 3.120
Director de poștă 19.500
Oficiant de poștă 5.950 - 7.360
Factor poștal 2.700 - 3.760
Avocat stagiar 5.950 - 7.360
Maistru miner 3.120 - 4.100
Salahor 2.700
Președintele Consiliului de Miniștri 60.000
Ministru 54.000
Subsecretar de stat 38.500
Ambasador 42.500
General de divizie 35.000
Prim președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție 55.000
Patriarh 55.000
Mitropolit 42.000
Profesor universitar 17.000
Medicul șef al capitalei 18.000
Medic primar județ 12.000

Am făcut această prezentare, deoarece Legea unică a salarizării s-a făcut, s-a prezentat mai mult ca o amenințare pentru diversele categorii salarizate de la bugetul de stat.

Consider că nu avem nevoie de amenințare, avem nevoie de o abordare corectă și de o așezare stimulativă și eficientă a sistemului de salarizare, în conformitate cu situația existentă la nivelul anului 2009 și cu procedurile care funcționează la nivelul Uniunii Europene.

Ce am vrut să demonstrez? În primul rând, faptul că preocupările la nivelul salarizării bugetarilor nu sunt noi, rezolvarea propusă astăzi prin Legea unică a salarizării nu este absolut nouă, ea poate să aibă ca exemplu o lege aprobată acum mai bine de 80 de ani.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Corneliu Olar - declarație politică: Legile trebuie să-i dea viață muntelui, nu să-l depopuleze;

Dau cuvântul domnului deputat Corneliu Olar, din partea Grupului parlamentar al PD-L, fiind prezent în sală, deși staff-ul grupului m-a anunțat că ați depus declarația în scris.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Corneliu Olar:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Legile trebuie să-i dea viață muntelui, nu să-l depopuleze".

În calitatea pe care o am de deputat într-un colegiu de 439 de sate situate în zona de munte, respectiv în Țara Moților, Munții Apuseni, am obligația de a trage un semnal de alarmă față de activitatea Ministerului Agriculturii, cel ce este responsabil direct de viața producătorilor agricoli și a crescătorilor de animale din întreaga zonă montană.

Cei care trăiesc doar din prelucrarea și valorificarea lemnului, din creșterea animalelor sau cultura cartofului reprezintă un segment social extrem de important pentru națiunea română. Aceștia au pământul cel mai puțin fertil, iar pe deasupra trebuie să învingă asprimea climei și distanțele cu cheltuieli suplimentare și randamente inferioare față de cei ce stau în zonele de șes și zonele colinare.

În anul 2000, la Paris, Forumul mondial al muntelui a publicat starea populației montane din Europa unde Carpații României ocupă ultima poziție cu cel mai înalt grad de sărăcie din munții Europei.

După cum se știe, regimul comunist a împiedicat dezvoltarea agriculturii montane din rațiuni politice, pentru a nu se întări proprietatea privată. După 1989, populația zonelor montane și-a câștigat libertatea de exprimare, însă a pierdut multe alte lucruri importante. Marea majoritate a locurilor de muncă, minerit, construcții, industrie, servicii, au dispărut; s-au prăbușit piața și prețul produselor finite și semifabricatelor din lemn, precum și a produselor agro-animaliere, îndeosebi carnea, laptele, distrugând pur și simplu gospodăriile țărănești; viața, în genere, s-a scumpit în toate sensurile: energie, transporturi, alimente de bază, medicamente; tradițiile milenare, precum și identitatea culturală a comunităților montane s-au pierdut aproape ireversibil.

O lovitură decisivă a venit în ultimii ani, prin legislația promovată de statul român în sectorul silvic care a introdus pășunile montane în regim de fond forestier în totalitate, interzicând intrarea omului și a animalelor lui în pădurile ce constituie acest fond forestier lărgit.

Pădurile zonelor montane au avut de suferit după 1990 prin introducerea nerațională a unor utilaje specifice exploatării, mai ales de către firmele străine, precum Werholtz. Mai nou, Codul silvic 2008 interzice exploatarea masei lemnoase de către beneficiar (persoană fizică), dând frâu liber numai firmelor atestate care dețin utilaje performante în... distrugerea pădurii! De acest lucru se plâng cel mai mult moții, cei din zona cea mai populată a munților din România, deoarece, în prezent, ei nu mai au voie să intre în pădurea proprie cât și în cele publice cu calul, așa cum au făcut-o din cele mai vechi timpuri.

Închipuiți-vă că în prezent, prin promovarea de către fostul partid aflat la guvernare (PNL) a programului SUMAL, moțul nostru, ca, de altfel, toți lucrătorii în domeniu din zona montană, este obligat să-și lase calul și securea acasă și să meargă la lucru în pădure înarmat cu casa de marcat și cu laptop-ul, pentru a fi direct monitorizat în raportarea cantității de masă lemnoasă exploatate inclusiv din proprietatea proprie. Această prevedere presupune ca fiecare lucrător la pădure, deoarece nu are pregătire și cunoștințe în domeniu, să-și angajeze un casier și un specialist în calculatoare. Și, uite așa, în aceste vremuri de criză, în loc să-i dăm omului de la munte "undița și lacul de pește", noi îl încorsetăm în noi legi birocratice, care îl ruinează în totalitate.

După acest cumul de agresiune, având ca țintă fixă toți producătorii agricoli din zona montană, aceștia nu au mai putut rezista, dând cel mai grav răspuns economic și politic: abandonul agriculturii și depopularea zonelor montane.

Rezultatele previzibile vizează deșertificarea umană a zonei montane, pierderea unei economii seculare majore și a unei moșteniri culturale excepționale, toate bogății ale României, Uniunii Europene și ale umanității. Aceste fenomene se produc sub ochii noștri, servind interesele mărunte ale unor profitori caracterizați doar de lăcomie și iresponsabilitate. Schimbările climatice și explozia demografică certă aduc zonele montane în poziție de prioritate, ca spațiu de habitat uman și furnizor de apă și hrană. Carpații României, bine gospodăriți, ar putea furniza hrana proteică, de înaltă calitate ecologică, pentru 9-10 milioane de oameni.

Prin Agenția Națională a Zonei Montane, care se va muta în curând la ea acasă, adică la Alba Iulia, capitala istorică a României și, totodată, a Țării Moților, în sfârșit, statul român face o mare dreptate locuitorilor zonelor montane, printr-o reală descentralizare.

În susținerea acestei agenții, părintele Legii muntelui, domnul Radu Rey, a convocat recent un grup de parlamentari la Vatra Dornei pentru a constitui grupul parlamentar "Prietenii munților". Eu trăiesc cu speranța că în cel mai scurt timp Agenția Națională a Zonei Montane va deveni funcționabilă și că Ministerul Agriculturii va elimina grabnic toate aspectele birocratice semnalate.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
 

În încheierea acestei ședințe vă anunț că o serie dintre colegii noștri au depus în scris declarațiile lor politice.

Și anume, din partea Grupului parlamentar al PD-L domnii deputați: Valeriu Alecu, Florian Daniel Geantă, Ioan Nelu Botiș, Cosmin Mihai Popescu, Daniel Buda, Valeriu Tabără, Mircea Marin, Constantin Chirilă, Mircia Giurgiu, William Gabriel Brânză, George Ionescu, Alin Augustin Popoviciu, Ioan Oltean.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC: Laurențiu Nistor, Daniela Popa, Ștefan Valeriu Zgonea, Ion Dumitru, Filip Georgescu, Liviu Bogdan Ciucă, Costică Macaleți, Ion Stan, Iuliu Nosa și Florin Iordache.

Din partea Grupului parlamentar al PNL au depus în scris declarațiile politice domnii deputați: Eugen Gheorghe Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Andrei Dominic Gerea, Bogdan Radu Țîmpău, Gheorghe Coroamă, Titi Holban, Dan Bordeianu, Neculai Rebengiuc, Mihai Lupu, Viorel Buda, Virgil Pop, Cristina Elena Dobre, Grațiela Gavrilescu, Horea Dorin Uioreanu, Cristian Mihai Adomniței și Diana Tușa.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR doamna deputat Petö Csilla-Mária, iar din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale domnul deputat Ovidiu Victor Ganț.

Cu aceasta, am încheiat ședința consacrată declarațiilor politice a Camerei Deputaților.

Urmează ședința în plenul reunit, Camera Deputaților și Senat, cu problemele înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Andrei Dominic Gerea - «Anunț important pentru IMM-uri: Dacă nu poți plăti nici măcar 500 de euro la stat, anual, atunci închideți!»;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

«Anunț important pentru IMM-uri: "Dacă nu poți plăti nici măcar 500 de euro la stat, anual, atunci închide"»

Asaltul disperat al Guvernului Boc și, în special, al ministrului Pogea, asupra IMM-urilor, lovește crunt în viitorul, și așa foarte sumbru, al acestora.

Incapacitatea declarată a acestui guvern de a spori veniturile bugetare prin metode eficiente duce acum la o modificare fiscală haotică și represivă, care nu va avea alt rezultat decât împovărarea și mai grea a contribuabililor. Victime în masă ale acestui presupus revoluționar cod fiscal, vor fi, ca de obicei, micii contribuabili.

Pentru majoritatea IMM-urilor, falimentul va rămâne singura lor opțiune în acest an greu încercat, din toate punctele de vedere, în care relaxarea fiscală ar fi fost o adevărată gură de oxigen vitală pentru supraviețuire.

Dar, nu putem aștepta astfel de soluții de la un guvern care promite mult și des, până își vede interesele politice trecute de hopul diverselor situații critice, și, apoi, ca și când nici n-au văzut, nici n-au auzit vreodată o frază din cele spuse de dumnealor cu ceva timp în urmă, uită brusc tot și vin în fața românilor cu "pușca și cureaua lată", trecând direct la măsuri represive și la vărsări de sânge economic subțiat oricum de criză.

Impozite și taxe mai mari pe timp de "vânt" în buzunare, impozit forfetar pe profit zero, pentru cei care își plătesc totuși la stat toate contribuțiile, faliment și creștere explozivă a șomajului, șomaj care oricum a ajuns la cote alarmante. De ce? Simplu! Pentru că așa vrea domnul Pogea, care declară război IMM-urilor fără a se gândi la consecințe: "Dacă nu poți plăti nici măcar 500 de euro la stat, anual, atunci închide!" Ce contează că nicio țară din Europa nu a luat astfel de măsuri represive, aducătoare de viitor sumbru pentru economia românească!

Domnul ministru Pogea ne spune acum că trebuie să înțelegem bunele sale intenții, că trebuie să aducă mai multe venituri la buget, dar uită să ne precizeze că prin închiderea IMM-urilor, care nu vor putea plăti aceste noi impozite, vor crește și costurile sociale, va crește și rata șomajului, deoarece angajații respectivelor firme vor rămâne pe drumuri. De asemenea, statul va fi lipsit de multe încasări de t.v.a., de contribuții pentru salarii și de alte taxe, pe care acestea le achitau chiar dacă aveau sau nu profit.

Forfetarea IMM-urilor va avea ca efect un impozit trimestrial aplicat în funcție de cifra de afaceri înregistrată anul trecut, an caracterizat de o creștere economică substanțială, de 7,1% din p.i.b., și nu în funcție de veniturile acestui an, care are deja prognoze foarte sumbre, de creștere economică de minus 4%.

Nu se ține cont nici de faptul că acele firme care au avut profit anul trecut au plătit deja un impozit pentru 2008, iar acum vor fi nevoite să plătească din nou forfetarul, tot pentru 2008, chiar dacă mai au sau nu de unde, sau poate au avut ca strategie, în această perioadă, o anumită politică investițională, care le-a redus sau anulat economiile.

Se vede clar că viziunea domnului Pogea de a aduna firimitură cu firimitură bani de la IMM-uri, nu are nicio legătură cu realitatea economică românească și, de aici, reiese o singură concluzie: incapacitatea crasă a guvernanților de a crește gradul de colectare al veniturilor, de a reduce evaziunea și de a-i scoate la lumină pe evazioniști.

Oare domnul ministru Pogea este conștient de ecuația pe care a pus-o în funcțiune prin acest demers: firme desființate = încasări mai mici la bugetul statului + plăți sporite din buget pentru protecție socială = bani mai puțini alocați de la buget pentru investiții = scădere economică?

Aș întreba, în încheiere, dacă, din nefericire, vom avea neșansa ca acest guvern să rămână și în anul 2010, iar domnul Pogea va avea în acest caz aceeași nepotrivită funcție de ministru al finanțelor, ce se va întâmpla cu impozitul forfetar, va fi aplicat tot pentru anul fiscal 2008 pentru că, după cum decurg lucrurile, este foarte clar faptul că în anul 2009 veniturile firmelor vor fi net inferioare față de anul precedent?

  Mihai Lupu - declarație politică: «Guvernul Boc are O grijă deosebită pentru elevii defavorizați»;

Domnul Mihai Lupu:

«Guvernul Boc are o "grijă deosebită" pentru elevii defavorizați»

De la trâmbițarea intensă a "binelui", pe care îl tot împarte cu multă "generozitate" acest guvern celor mai săraci români, și până la realitatea faptelor efective ale acestuia nu este decât o perdea de fum care începe să se risipească accelerat pe zi ce ce trece.

Și dacă mai era nevoie de încă o demonstrație a faptului că, în afară de demagogie ieftină, domnul Boc nu are alte resurse în planul hei-rupist cu care a făcut paradă zi de zi, putem constata acum, din păcate, că cei asupra cărora se răsfrânge acest lucru au deja de suferit consecințele acestui amețitor stil de guvernare: din luna martie, peste 22.500 de elevi săraci au rămas fără bursele sociale "Bani de liceu".

Astfel, guvernul domnului Boc a omis cu bună știință să introducă în Legea bugetului pe 2009 prevederea conform căreia "sunt beneficiari ai programului de protecție socială, elevii care urmează la cursuri de zi, liceu sau învățământ profesional, școala de arte și meserii sau anul de completare, aflați în întreținerea familiilor al căror venit brut pe membru de familie, realizat în ultimele trei luni anterioare depunerii cererii, este de maximum 200 de lei".

Acest plafon nemaifiind menționat în legea bugetului absolut deloc în acest an, elevii care beneficiau de aceste burse sociale nu se mai încadrează în limitele cerute de lege, iar cei care au avut șansa să mai primească ceva bănuți pe primele trei luni ale anului trebuie să restituie acum sumele încasate.

Uite cum reușește premierul Boc să facă economii pe seama celor mai năpăstuiți elevi ce provin din familii cu venituri extrem de modeste, elevi care se bucurau de ceva timp de puțină grijă din partea statului, prin aceste infime burse și pentru care șansa de a-și continua studiile se afla foarte aproape de "tărâmul" nulității.

Se pare că "bulversarea" este noua lege după care se ghidează guvernul actual și acest mod de lucru devine pe zi ce trece "marcă înregistrată" în grădina palatului peste care domnește domnul Boc.

Nu contează că veniturile familiilor acestor elevi au fost oricum grav afectate de criza financiară, din care nu mai reușim să ieșim, nu contează faptul că numărul elevilor care abandonează școala în România este din ce în ce mai înspăimântător în fiecare an și, mai ales, nu contează că tu, premier, și tu, ministru al educației, clamezi zi de zi cât de importanți sunt cei săraci și cât de mult arăți că te "contorsionezi" pe scena politică pentru a le sări în ajutor.

Și mă surprinde aici mai ales neimplicarea promptă a doamnei ministru Andronescu în rezolvarea acestei nedreptăți pentru elevi, care se pare că "nu știa nimic" despre această omisiune legislativă atunci când a venit în Parlament să-și susțină bugetul ministerului, pe care se străduiește, aproape fără nicio promisiune îndeplinită, să-l conducă. Unde? Numai dumneaei știe! Dar, aceeași doamnă ministru vine acum să ne spună cu o voce aproape pierită că va rezolva până la sfârșitul anului această situație delicată în care nu știm cum a reușit să intre.

Nu pot decât să-i transmit că ar trebui să se grăbească să repare în regim de urgență măcar una din multele gafe pe care guvernanții bocieni se întrec ca la campionatul de atletism să le tot arunce peste gardul Palatului Victoria în brațele românilor.

  Teodor Atanasiu - referire la Falimentul politicii fiscale a Guvernului Boc;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Falimentul politicii fiscale a Guverului Boc"

Ca și când toate ideile abracadabrante de până acum ale faimosului și vrednicului guvern Boc și, în special, ale inventivului domn Pogea, ministru al finanțelor, nu ar fi fost suficient de bulversante pentru economia românească, aflăm acum cu stupoare, chiar de la președintele țării, că banii de la FMI ar putea fi utilizați în alte scopuri decât cele declarate inițial.

Domnul Boc avusese grijă să le mai spună românilor o minciună poleită cu bunele intenții viitoare, dar valabilă pe termen scurt și doar pentru urechile FMI, și anume că "Cele 13 miliarde de la FMI vor ajunge direct la Banca Națională a României pentru consolidarea rezervei naționale și doar banii alocați de Comisia Europeană, aproximativ 6 miliarde de euro, vor fi la dispoziția Ministerului Finanțelor pentru acoperirea deficitului bugetar".

Anunțul Președintelui Băsescu referitor la faptul că împrumuturile externe contractate de România ar putea fi folosite pentru plata pensiilor și a salariilor, deci pentru acoperirea cheltuielilor și nicidecum pentru investiții sau pentru consolidarea rezervei naționale, lansează un semnal de alarmă, și anume că falimentul Guvernului Boc se întrezărește deja de la Cotroceni.

De ce ar fi vorbit președintele despre acest lucru, dacă nu ar fi conștient că politica fiscal-bugetară practicată de premierul învestit de dumnealui acum câteva luni, cu 100% încredere, nu are niciun rezultat pozitiv și că noua fiscalitate aberantă pe care o aduce ordonanța de rectificare a bugetului va adânci criza financiară, pe care o suportă deja cu stoicism majoritatea firmelor românești? De obicei, președintele aruncă pe piață anumite idei când vrea să configureze unele decizii care urmează a fi lansate curând... În consecință, putem spune că suntem acum pregătiți, prin afirmațiile "liniștitoare" ale președintelui, să ne confruntăm cu o nouă, dar gravă situație: intrarea acestui guvern în incapacitate de plată.

A fost cât se poate de clar demonstrat faptul că acest guvern nu are planuri eficiente, nu ia hotărâri pertinente, nu are nimic în comun cu realitatea economică și financiară actuală. Bugetul pe anul 2009, adoptat cu o largă majoritate PD-L-istă și psd-istă, a fost doar o iluzie de scurtă durată, care n-a avut viață nici măcar două luni.

Ce ne arată noua rectificare bugetară adusă acum în Parlamentul României pentru adoptare urgentă? Nimic altceva decât politica fiscal - bugetară falimentară pe care o practică actualul guvern, mai mult decât demagog, care și-a fundamentat Legea bugetului pe anul 2009 pe un deficit de 24 de miliarde de lei, în condițiile în care numai în primul trimestru al acestui an s-a ajuns la un deficit de 10 miliarde. Deci, unde sunt investițiile susținute de domnul Boc cu atât de multă tărie la dezbaterea bugetului în Parlament, încât ne convinsese pe toți românii că dumnealui are soluții, iar această criză va fi doar una pasageră pentru noi? Răspunsul corect: acestea nu sunt deloc finanțate de acest guvern. Sunt practic nule pe primul trimestru al anului și după recentele declarații ale președintelui țării nu vom avea șansa de a beneficia de investiții în România nici în următoarea perioadă,

Că doar ne-au demonstrat tot ce se mai putea demonstra despre adevărata viziune investițională, zilele trecute, susținătorii dumnealui din partidul portocaliu: România nu are nevoie de aeroport nou la Brașov, chiar dacă acolo este zona cea mai dezvoltată din punct de vedere turistic, nu are nevoie de autostrăzi, decât virtuale eventual, și nici măcar de indicatoare pentru turiști sau infrastructura necesară practicării unui turism de calitate, deoarece turismul de caravană, pe bâjbâite, este un nou trend în Europa.

  Marin Almăjanu - despre Demiteri în masă pentru funcționarii publici cu funcții de conducere, angajați ai deconcentratelor, în favoarea numirilor pe criterii politice;

Domnul Marin Almăjanu:

"Demiteri în masă pentru funcționarii publici cu funcții de conducere, angajați ai deconcentratelor, în favoarea numirilor pe criterii politice"

Guvernul Boc a aprobat săptămâna trecută OUG prin care vor fi schimbați toți șefii serviciilor deconcentrate, prin demiterea acestora. Astfel, "Funcțiile publice, funcțiile publice specifice, precum și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale se desființează în termen de 32 de zile de la intrarea în vigoare a acestei OUG".

Cu alte cuvinte, prin această OUG, România se întoarce cu legislația în timp, în anii de tristă amintire, când totul era controlat temeinic de la centru.

Actualmente, orice conducător de instituție nu mai poate fi numit decât pe criterii politice, această situație putând duce la grave abuzuri în administrație și, bineînțeles, la o dependență vizibilă a noilor manageri de cei care au făcut numirile respective. Ni se trântește acum motivul ireal al acestei demiteri în masă a funcționarilor publici: "Este foarte benefic faptul că managerii serviciilor deconcentrate sunt numiți conform noii ordonanțe pe baza unui contract de management care cuprinde indicatorii de performanță pe care trebuie să-i îndeplinească aceștia în exercitarea funcției".

Dar de minciună prin omisiune ați auzit? Dragii noștri guvernanți uită să ne precizeze că în fruntea numeroaselor instituții din administrație vor fi puși oameni care vor putea fi demiși oricând de către cei care i-au numit. Iar aceste numiri nu țin cont de pregătirea profesională și nici de condițiile referitoare la studii, ci doar de așa-zise teste de evaluare care, mai mult ca sigur, vor fi foarte repede trecute în funcție de culoarea politică agreată.

Pentru domnul Boc și guvernul pe care îl conduce nu contează că numeroși oameni vor rămâne pe drumuri într-o perioadă de criză, nu contează profesionalismul acestora și, mai ales, demnitatea funcției publice. Ceea ce este foarte important pentru dumnealor se demonstrează acum fără nicio urmă de îndoială: ingerința politică este mai presus de orice pentru pd-l-iști și psd-iști.

Vom constata foarte curând că acest demers nu va avea alt rezultat decât intensificarea în regim de urgență a corupției, Guvernul având astfel libertatea de a favoriza anumite afaceri, subordonând politic și economic activitatea instituțiilor publice.

De aceea, Partidul Național Liberal are în vedere, în următoarea perioadă, acordarea unui "sprijin juridic și tehnic" pentru cei afectați de prevederile ordonanței, prin elaborarea unei "sesizări-model" pentru contenciosul administrativ, care să fie pusă la dispoziția celor care doresc să lupte împotriva măsurilor "abuzive" ale actualului Guvern.

Politizarea administrației publice nu va aduce decât deservicii României, care demonstrează acum că nu-și poate păstra consecvența deciziilor nici măcar câțiva ani.

Cel mai surprinzător în acest context este faptul că cei care contribuie acum la politizarea în masă a instituțiilor publice au făcut, nu cu mult timp în urmă, parte dintre cei care au luat decizia depolitizării... Paradox, nu-i așa?

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu tema Impozitul forfetar - genocidul micilor întreprinzători;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Impozitul forfetar - genocidul micilor întreprinzători"

Ministerul Finanțelor vrea să introducă un plafon minim de 1.300 de euro pentru impozitul pe profit plătit de firme și pentru impozitul aplicat pe cifra de afaceri a microîntreprinderilor. Această măsură va fi aplicată atât microîntreprinderilor și firmelor care înregistrează pierderi, cât și restaurantelor, hotelurilor, firmelor ce activează în domeniul transporturilor și cel imobiliar. Proiectul de Cod fiscal stipulează ca patronii microîntreprinderilor să plătească statului în fiecare an o diferență de până la 1.300 de euro, în cazul în care suma rezultată din plata impozitului pe cifra de afaceri este de 3% mai mică decât acest plafon. Astfel, dacă după aplicarea impozitului de 3% suma rezultată este de 1.000 de euro, atunci patronul va fi nevoit să plătească diferența de 300 de euro.

Astea ar fi datele pe hârtie. În realitate, avantajele pe care se bazează autoritățile nu se vor materializa niciodată deoarece, practic, colectările la bugetul de stat se vor diminua din cauza falimentelor, iar mulți angajați vor ajunge în șomaj și vor pune o presiune în plus pe bugetul de stat. Mai mult, nu înțeleg cum putem introduce acest impozit, în condițiile în care țări precum Franța încearcă din răsputeri să elimine acest tip de impozit.

Decizia aplicării impozitului de tip forfetar va afecta mii de mici întreprinzători privați, care vor căpăta, într-un an de criză, un pietroi de moară legat voinicește la gât de Guvernul Boc. Executivul însă pare să nu aibă loc de întors, în condițiile în care bugetul se subțiază pe lună ce trece, încasările din taxe și impozite fiind tot mai mici. Iar amenințările sindicatelor cu declanșarea acțiunilor de protest în stradă încep a "zdrăngăni" geamurile Palatului Victoria.

Și uite așa asistăm la încă o victorie a incompetentului Guvern Boc!

  Ioan Oltean - declarație politică cu subiectul: Serviciile publice deconcentrate și indicatorii de performanță, încă un pas spre normalitatea democrației competitive;

Domnul Ioan Oltean:

"Serviciile publice deconcentrate și indicatorii de performanță, încă un pas spre normalitatea democrației competitive"

După cum bine știți deja, Guvernul a aprobat miercuri, 22 aprilie 2009, o ordonanță de urgență care prevede că numirea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate să se facă în baza unui contract de management. Este prevăzut ca acest contract de management să cuprindă nu numai obiectivele, dar și criteriile de performanță stabilite, pentru o mai bună și fluentă desfășurare a activității acestor instituții.

Această ordonanță de urgență se încadrează în categoria actelor normative emise de actualul guvern, referitoare la măsurile de îmbunătățire a activității în administrația publică. Prin acest proiect de act normativ, așa cum sublinia premierul Emil Boc, conducătorii serviciilor deconcentrate ale ministerelor vor fi numiți atât în baza unui contract de management, cât și în baza unui contract semnat, pe de altă parte, de conducătorul unității respective.

Este absolut firesc ca acest contract de management să dispună asupra indicatorilor de performanță pe care un conducător de serviciu deconcentrat va trebui să-i evidențieze în exercitarea funcției. În acest sens, membrii guvernului au căzut de comun acord asupra necesității prefigurării și desemnării criteriilor de performanță pe baza cărora aceștia vor trebui să aducă la îndeplinire angajamentele asumate prin programul de guvernare.

Aceasta este o procedură stabilită, de altfel, prin regulamentele adoptate și care se referă la contractul de management și la stabilirea unor indicatori de performanță.

Ordonanța de urgență aprobată recent de guvern modifică procedurile de conducere în cadrul serviciilor deconcentrate, permițând desemnarea unor conducători în temeiul unui contract de management încheiat pe perioadă determinată. Potrivit acestui act normativ, serviciile deconcentrate aflate în subordinea guvernului vor include posturi de director coordonator în temeiul unui contract de management încheiat pe o durată de cel mult 4 ani. De asemenea, este important de menționat faptul că funcțiile ce conferă calitatea de ordonator de credite, inclusiv cele contractuale, din cadrul acestor servicii, vor fi desființate. Pentru serviciile publice deconcentrate vor fi înființate funcții de director coordonator și director coordonator adjunct, în care deciziile de numire vor fi făcute în baza unui contract de management încheiat pe o perioadă determinată, de cel mult patru ani.

Suntem convinși că prin acest proiect de conducere vor fi propuse soluții privind rezolvarea problemelor din domeniul administrativ, contrar opiniei unora. Această măsură, coroborată cu cea de extindere a atribuțiilor autorităților locale ca urmare a procesului de deconcentrare, nu poate decât să ducă la rezultate benefice în favoarea societății, privită în ansamblul său.

Din punct de vedere juridic, acest contract de management va fi asimilat contractului individual de muncă. El va conferi titularului vechime în muncă și va putea fi reziliat în cazul neîndeplinirii obligațiilor prevăzute în document. Denumirea de către unii a acestei acțiuni drept o mare "epurare politică"nu poate fi catalogată decât drept tendențioasă și răuvoitoare. Este adevărat că președintele României a recomandat guvernului să mai reflecteze asupra ordonanței de urgență, în scopul înlăturării suspiciunilor privind o oarecare acțiune de vendetă, mânată de scopuri preponderent politice.

Este absolut evident că pentru a ne bucura de servicii performante și civilizate, este necesar ca la conducerea acestor instituții să fie numiți conducători competenți, responsabili, profesioniști, care să își poată asuma cu promptitudine și corectitudine măsurile pe care le vor lua, dar, mai ales, consecințele acestora. Drept urmare, sunt absolut de necontestat necesitatea și utilitatea unei astfel de acțiuni. În acest fel vor fi înlăturate disfuncțiile interminabile și suspiciunile ce se iveau în mod regulat, din 4 în 4 ani, în privința schimbării conducătorilor serviciilor deconcentrate.

Trebuie subliniat faptul că ordonanța de urgență dispune și asupra posibilității demiterii conducătorului de serviciu public deconcentrat înainte de împlinirea duratei de numire de 4 ani.

De asemenea, potrivit dispozițiilor ordonanței de urgență, fiecare conducător al serviciilor publice deconcentrate în parte, numit în funcție, cunoaște în mod exact, precis și oficial durata numirii sale, guvernul fiind în măsură să își asume anumite responsabilități privind controlul întregii activități.

  Ioan Oltean - declarație politică cu subiectul: Ghimbav, tărâmul marilor tentații;

Domnul Ioan Oltean:

"Ghimbav, tărâmul marilor tentații"

După cum bine știți deja, dezbaterea Proiectului de Lege pentru adoptarea Ordonanței de urgență nr.41/2007 privind transmiterea unei suprafețe de teren din domeniul public al statului și din administrarea Institutului Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr Brașov, județul Brașov, în domeniul public al județului Brașov și în administrarea Consiliului Județean Brașov, pentru realizarea obiectivului Aeroport Internațional Brașov - Ghimbav (PL-x 537/2007), proiect de lege adoptat de Senat la data de 28.06.2007, a stârnit mare vâlvă în rândul partidelor politice, cât și în cadrul mass-media.

În cadrul ședințelor de plen ale Biroului permanent, dezbaterea proiectului de lege privind adoptarea ordonanței de urgență a fost amânată, propunându-se pe această cale reluarea discuțiilor în raport cu complexitatea și numeroasele responsabilități pe care un astfel de proiect le implică.

În ceea ce privește scopul care, de altfel, nu scuză mijloacele, mă declar surprins în mod neplăcut de abordarea absolut nepertinentă, injustă și nepotrivită a domnului deputat Bogdan Olteanu în raport cu adoptarea proiectului de lege sus-amintit.

Astfel, potrivit sursei Newsin din data de 22 aprilie 2009, orele 15:01, deputații PNL au propus aplicarea de sancțiuni disciplinare împotriva Robertei Anastase și lui Ioan Oltean în raport cu modul în care au condus ședințele de plen ale Biroului permanent din cursul zilelor de 21, respectiv 22 aprilie 2009.

În acest sens, domnul deputat Bogdan Olteanu a menționat că deputații PNL vor trimite o adresă către Comisia de Regulament în care vor solicita aplicarea de sancțiuni împotriva noastră, doamna Roberta Anastase, președintele Camerei Deputaților, și Ioan Oltean.

În raport cu această susținere și solicitare adresată Comisiei de Regulament, este de precizat și de subliniat faptul că ședințele de plen ale Biroului permanent au fost conduse cu respectarea și în strictă conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaților. Consider că susținerea domnului deputat Bogdan Olteanu nu face altceva decât să traducă o tendință continuă de dezonorare și știrbire a reputației instituției Camerei Deputaților, implicit a conformității respectării procedurilor instituite de Regulamentul Camerei Deputaților.

Vă solicit respectuos, stimați colegi, pe această cale, să remarcați interesul subit, exagerat, nefiresc și neobișnuit de insistent al grupurilor politice PSD și PNL manifestat în raport cu începerea de îndată a dezbaterii proiectului de lege, deși aceasta a fost adoptată în 2007. Sunt de părere că manifestarea unor astfel de interese exacerbate în raport cu dezbaterea acestei ordonanțe de urgență nu poate ascunde decât substraturi de interese directe, proprii și personale, mânate de criterii pur subiective.

Vă reamintesc, stimați colegi, că deputatul Bogdan Olteanu a uitat că în cursul a 3 ani de zile a comis zeci de abuzuri, încălcând în mod flagrant Regulamentul Camerei Deputaților, ridicându-se în mod repetat de la prezidiu și suspendând în mod abuziv dezbaterile.

Dar de când e lumea, hoțul strigă hoții! Farisei !

În ceea ce privește dezbaterea moțiunii de cenzură, data și ora au fost propuse și agreate chiar de către membrii PNL ai Biroului permanent. În consecință, considerăm că inițiativa în acest sens a deputatului Bogdan Olteanu este nefondată și lipsită de orice temei de procedură.

  Liviu Bogdan Ciucă - declarație politică cu referire la Integrarea profesională a tinerilor instituționalizați;

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"Integrarea profesională a tinerilor instituționalizați"

Integrarea profesională este foarte importantă pentru tânărul care aspiră la autonomie și independență socială. Din păcate, ei nu au pregătirea necesară pentru a face față cerințelor profesionale actuale - limbi străine, informatică, abilități de comunicare etc. Dificultățile de a găsi și păstra un loc de muncă sunt generate și de faptul că nu au o locuință. În aceste condiții, tânărul se vede aruncat într-un cerc vicios, din care nu poate ieși decât cu sprijinul și implicarea celorlalți. Pendulând între aceste puncte ale dilemei, de cele mai multe ori renunță, abandonându-se hazardului și indiferenței.
După încheierea pregătirii profesionale, integrarea profesională a tinerilor cu familie poate fi facilitată chiar de familia extinsă, de sistemul de relații de rudenie, pe când tinerii orfani sau abandonați ar putea fi sprijiniți prin implicarea agenților economici și prin intervenția comunității (biserică, autorități, organizații, voluntari).

O mare parte dintre tinerii din instituții de plasament care au împlinit 18 ani și-au finalizat studiile și ar trebui să se angajeze refuză sau unii dintre ei nu au contactat niciodată un angajator. Aproape 1.800 de copii aflați în grija statului au împlinit 18 ani sau și-au finalizat studiile în anul școlar anterior, majoritatea ca absolvenți ai învățământului de masă, adică liceu, școli profesionale sau postliceale. Dintre aceștia, 291 nu au contactat sau au refuzat să contacteze vreun angajator sau instituție în vederea angajării. Însă, în jur de 500 și-au găsit anul trecut un loc de muncă, iar alți 500 care au doar studii medii intenționează să le continue.
Conform legislației în vigoare, odată cu terminarea instruirii școlare și profesionale, tinerii ocrotiți în centrele de plasament sunt nevoiți să părăsească instituția și să-și găsească singuri propriul drum în viață. Din păcate, ei nu sunt pregătiți pentru a face acest pas către independență. În contextul actual, datorită situațiilor socio-economice ale familiei și a modului de organizare a sistemului de protecție socială, dezideratul integrării este foarte dificil. Din momentul în care a părăsit instituția, tânărul conștientizează dificultățile de integrare în grupuri, organizații sau colectivități formate din persoane cu familie.

Inhibiția în fața unor acțiuni sau decizii majore care îi vor influența cursul vieții își află originea în faptul că instituția decidea pentru individ, îi propunea scopuri, iar acesta le executa. În acest context trebuie completat cadrul legislativ specific și identificate soluții prin elaborarea unor programe și strategii de incluziune socială și profesională, care să vină în sprijinul și în susținerea acestor tineri.

  Liviu Bogdan Ciucă - declarație politică Industria siderurgică gălățeană în impas;

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"Industria siderurgică gălățeană în impas"

Ca parlamentar de Galați îmi exprim îngrijorarea și neliniștea față de situația dificilă prin care trece în acest moment industria siderurgică gălățeană. Diminuarea producției combinatului, comenzi din ce în ce mai puține, reorganizarea activității prin închiderea unor secții de producție, ca efect al declinului economic mondial, au ca efect negativ concedierile de personal operate din ultima perioadă. De asemenea, reducerea numărului de contracte comerciale, restrângerea posibilităților de dezvoltare, precum și perspectiva sumbră a unei recesiuni ce a afectat partenerii comerciali, lovesc în plin activitatea siderurgică, cu consecințe asupra situației fiecărui siderurgist în parte.

Siderurgia românească a asigurat de-a lungul anilor aproximativ întregul necesar de oțel al pieței interne, determinând în mod decisiv dezvoltarea unor ramuri prelucrătoare, cum ar fi: construcțiile de mașini, construcții navale, transporturi, construcții civile și industriale. Din punct de vedere statistic, până în momentul declanșării efectelor crizei economice mondiale, siderurgia românească acționa într-o piață globalizată, la nivel mondial asigurând un segment constant de 1,5 - 2 milioane tone/an, din care circa 45% în spațiul UE.

În prezent, industria siderurgică națională se confruntă cu o situație dificilă. Astfel, referindu-mă "stricto sensu" la Combinatul Sidex Galați, din sinteza situației actuale reiese că societatea influențează direct sau indirect existența a circa 150.000 de oameni, din care peste 60% din municipiul Galați și împrejurimi, aspect asupra căruia atât eu, ca parlamentar de Galați, cât și factorii de decizie în domeniu, trebuie să ne aplecăm și să-l privim cu maximă seriozitate și responsabilitate.

În acest moment, trebuie elaborată de urgență o strategie cu impact pozitiv asupra activității Combinatului Sidex Galați, bazată pe realitățile momentului, pe discuții cu partenerii sociali și cu acțiune directă asupra menținerii locurilor de muncă. De asemenea, din punctul meu de vedere, existența acestei strategii și prezentarea ei în mod public ar avea, pe lângă un efect constructiv, și un efect de a liniști și de a transmite ideea siguranței locului de muncă fiecărui siderurgist gălățean.

  Adriana Diana Tușa - declarație politică cu tema Demiterea directorilor APIA nu ține loc de plată a subvențiilor;

Doamna Adriana Diana Tușa:

"Demiterea directorilor APIA nu ține loc de plată a subvențiilor"

Declarația mea politică de astăzi se referă la efectele produse asupra agriculturii de către prestația jalnică a Guvernului în gestionarea problemelor specifice acestui domeniu, la care se adaugă și prevederile ordonanței de urgență ce vizează conducerea instituțiilor deconcentrate.

Încă din momentul accederii la guvernare a PD-L și a PSD am avut convingerea că noul Guvern format nu va face decât să își impună clientela politică la nivelul întregului aparat de stat, dar nu am crezut că va ajunge până la a se lupta cu toți angajații instituțiilor statului. După cum e lesne de observat, prin Ordonanța de urgență nr.37/2009, emisă de Guvernul Boc, am ajuns la apogeul procesului de politizare a tot ceea ce înseamnă instituțiile administrației publice centrale și locale.

Prin intermediul acestei ordonanțe asistăm la lansarea unui nou episod al serialului A început prigoana politică, episod pe care l-aș putea numi: Victimele de astăzi sunt directorii din deconcentrate. Totul, după cum e lesne de observat, în regia marelui maestru Emil Boc!

Până la un anumit punct am putea să înțelegem această răfuială politică, însă demiterea a zeci de directori de la APIA nu cred că reprezintă o soluție pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă agricultorii. Una dintre aceste probleme o reprezintă deblocarea plăților și găsirea unor soluții pentru acordarea la timp a subvențiilor pentru fermieri, fără de care activitatea acestora se află in imposibilitatea de a ieși din colapsul financiar.

Una din principalele temeri pe care le au marii fermieri este legată, de exemplu, de faptul că până ce noii directori se vor acomoda cu noua postură va dura ceva timp, fapt ce va duce la depășirea termenelor de realizare a plăților și așa nerespectate. De asemenea, această situație ar putea atrage chiar și sancțiuni financiare din partea Comisiei Europene pentru neplata la termen.

În ceea ce privește județul meu, județul Brăila, în care 80% din sursele de venit local țin de agricultură, la data de 25 aprilie 2009, dintr-un număr de 4914 de fermieri aflați pe lista pentru plăți, doar 2410 dintre aceștia figurau ca fiind plătiți pe extrase bancare. Situația nu diferă foarte mult la nivel național. Iar toți acești oameni sunt puși acum în situația de a aștepta a la long, până când oamenii domnului Boc sau domnului Geoană se vor acomoda cu "premiul" dat drept răsplată pentru munca din campania electorală, și anume funcția de manager al instituției care ar trebui să-i ajute pe toți agricultorii deopotrivă.

Iată, domnilor guvernanți, problemele reale cu care se confruntă cetățenii României, pe care cu siguranță nu îi interesează vendetele politice pe care le patronați la nivelul întregii țări. Cred că în loc să pierdeți timpul atât de prețios cu redactarea pe picior a unor astfel de ordonanțe, mai bine v-ați preocupa de problemele reale cu care se confruntă micii și marii fermieri pe fondul crizei financiare. Ar trebui să știți că previziunile pentru aceștia, pentru anul în curs, sunt destul de sumbre, deoarece pe lângă faptul că le bate la ușă campania de primăvară, băncile nu le mai acordă credite, de lichidități nici nu poate fi vorba, într-un an în care prețul de valorificare a produselor agricole a fost, în unele cazuri, și la jumătate din prețul de producție, iar acum se află în situația în care statul, prin instituțiile sale, în speță APIA, nu le acordă nici subvențiile.

Din păcate, milioanele de euro, bani ce li se cuvin conform legii, stau blocați în vistieriile statului român și ale Uniunii Europene, deoarece Ministerul Agriculturii nu a găsit în acest an soluțiile optime pentru acordarea la timp a sumelor, deși noul ministru al agriculturii a promis că banii vor intra în conturile agricultorilor începând din luna martie. Suntem așadar spre sfârșitul lunii aprilie și încă nu s-au găsit soluțiile pentru deblocarea acestor bani.

Domnilor guvernanți,

Nu-mi rămâne decât să vă atrag atenția asupra faptului că în agricultură, spre deosebire de politica dusă de domnia voastră, fiecare zi contează.

  Daniela Popa - despre Strategia Lisabona - șansa relansării economice a României;

Doamna Daniela Popa:

"Strategia Lisabona - șansa relansării economice a României"

Criza economică ce afectează din ce în ce mai mult economiile statelor lumii reprezintă un adevărat test pe care guvernele, instituțiile internaționale și europene trebuie să îl dea în fața unui fenomen cu o evoluție imprevizibilă și periculoasă. Confruntată cu recesiunea economică în cele mai multe state membre, Uniunea Europeană trebuie să facă dovada unei acțiuni concrete, coerente și articulate. Acum, mai mult decât oricând, principii precum pragmatismul, flexibilitatea și parteneriatul trebuie să funcționeze.

Acțiunile guvernelor naționale coordonate cu instrumentele pe care le pune la dispoziție Uniunea Europeană sunt esențiale în depășirea acestei perioade. În opinia noastră, răspunsul Uniunii Europene la evoluțiile de pe scena economică mondială a fost prompt. Planul european de redresare economică, lansat încă de la sfârșitul lui noiembrie 2008, atunci când efectele crizei asupra economiei europene erau tot mai accentuate, se bazează pe o infuzie majoră de putere de cumpărare în economie, pentru a impulsiona cererea și a stimula încrederea. Măsurile constă în special în deschiderea de linii de finanțare pentru IMM-uri, cumpătare în cheltuielile administrației și demararea investițiilor pentru modernizarea infrastructurii, dar vizează și domeniul asistenței sociale acordate persoanelor defavorizate sau celor care își pierd locul de muncă.

Planul european de redresare economică are la bază Strategia de la Lisabona. Coordonarea acțiunilor statelor membre în cadrul oferit de Strategia de la Lisabona este opțiunea optimă și eficientă. România, în calitate de stat membru, trebuie să recurgă la acțiuni menite a atenua pe termen scurt efectele crizei și are datoria de a promova, simultan, reformele structurale necesare.

Strategia de la Lisabona este o șansă pentru fiecare stat membru, deci și pentru România, de a depăși dificultățile economice ale momentului, implementând măsuri de reformă structurală în economie. Odată cu revizuirea Strategiei, în anul 2005, s-a convenit ca fiecare stat membru să elaboreze un Plan Național de Reforme, lucru pe care România l-a îndeplinit în anul 2007, rezultând Planul Național de Reforme 2007 - 2010 ce avea ca obiectiv atingerea performanțelor economice și de ocupare recomandate de Strategia de la Lisabona, corelate cu un sistem social echitabil, elemente care să asigure țării noastre o dezvoltare durabilă.

Varianta revizuită a PNR din 2008, stabilește pentru perioada 2007 - 2012 o serie de priorități privind îmbunătățirea capacității administrative (prin asigurarea cadrului necesar susținerii competitivității prin măsuri specifice în politici publice), gestionarea fondurilor comunitare, capacitatea autorităților publice de a lansa achiziții publice, reforma sistemului judiciar, îmbunătățirea calității și managementului cheltuielilor guvernamentale, îmbunătățirea funcționării piețelor, a mediului de afaceri, creșterea gradului de ocupare și participare pe piața muncii, precum și gestionarea durabilă a resurselor regenerabile și atenuarea efectelor schimbărilor climatice.

Din păcate, evaluarea Comisiei Europene cu privire la implementarea Strategiei de la Lisabona la nivelul statelor membre UE și a zonei euro, realizată în ianuarie 2009, indică pentru România progrese minime, iar recomandarea Comisiei este ca țara noastră să adopte de urgență măsurile de reformă structurală pentru a asigura o competitivitate economică bazată pe productivitate ridicată, inovare și cunoaștere. Este nevoie de o abordare integrată care să includă Programul de guvernare, programul anticriză, precum și recentul document emis de Departamentul pentru Afaceri Europene - Planul de acțiuni 2009 - 2010 pentru implementarea PNR.

Dacă analizăm măsurile pe care România trebuie să le implementeze conform Strategiei de la Lisabona constatăm că sunt tocmai acele măsuri necesare a fi luate în contextul crizei economice actuale. Ele trebuie să fie o componentă esențială a mecanismului de răspuns anticriză. Este nevoie de îmbunătățirea eficienței administrației publice centrale și locale, schimbarea politicii fiscale în sensul limitării cheltuielilor și implementarea unui cadru financiar pe termen mediu (programare bugetară multianuală). Resursele bugetare trebuie orientate spre acele domenii care asigură creșterea economică. În cadrul programelor anticriză, extrem de importante sunt măsurile ce vizează asigurarea calității sistemului educațional și corelarea lui cu sistemul formării profesionale. Acestea, la rândul lor, trebuie corelate cu nevoile pieței muncii.

Doresc să evoc și Summitul European din 19-20 martie 2009, în cadrul căruia s-a reafirmat angajamentului Uniunii Europene și al statelor membre de a acționa într-o manieră coordonată, ambițioasă și cuprinzătoare. Comunicarea Comisiei Europene pentru Consiliul European de primăvara intitulată "Stimularea redresării economice" trasează patru direcții majore de intervenție în vederea redresării economice, și anume: restaurarea și menținerea unui sistem financiar stabil, sprijinirea economiei reale, sprijinirea populației împotriva efectelor crizei și promovarea redresării globale.

În opinia noastră, România trebuie să-și coordoneze politicile naționale cu cele comunitare, în special cu cele impuse de Strategia de la Lisabona. Implementarea principiilor și asumarea obiectivelor acesteia se articulează perfect cu perioada de criză economică pe care o traversăm. Respectarea acestor angajamente nu reprezintă doar garanția respectării țintelor macroeconomice asumate, ci și șansa de a trece de declinul economiei la toate nivelurile, național, comunitar și global.

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică cu titlul Guvernul Boc lucrează împotriva oamenilor de afaceri;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"Guvernul Boc lucrează împotriva oamenilor de afaceri"

Guvernul pare că și-a propus să îngroape definitiv mediul de afaceri. Ultima "invenție" în materie de fiscalitate pusă în cârca micilor agenți economici este impozitul minim obligatoriu. Începând cu data de 1 mai, societățile comerciale vor plăti un impozit anual cuprins între 500 si 10.000 de euro, indiferent dacă înregistrează sau nu profit.

Această măsură, adoptată într-un an de criză economică, reprezintă sinucidere curată. Guvernul instituie un genocid fiscal la adresa firmelor, descurajând investițiile și distrugând sectorul de servicii, industria alimentară și alte domenii economice importante. Instituirea impozitului minim obligatoriu va însemna pentru agenții economici moarte lentă, într-o economie agonizantă, stăpânită de un guvern incapabil să ia decizii inteligente. Este încă o măsură aberantă a Cabinetului Boc, neputincios în privința administrării companiilor de stat și a bugetelor ministeriale.

Aplicarea acestei prevederi nu numai că nu va aduce încasările scontate la bugetul de stat, ba, mai mult, va lăsa fără un loc de muncă stabil zeci de mii de persoane, punând o presiune și mai mare asupra fondului de șomaj. În afară de piedicile puse economiei de către criza globală se va adăuga și această "buturugă", care cu greu va putea fi trecută tocmai de către acei contribuabili mici care încearcă să facă ceva corect în țara asta și să creeze locuri de muncă.

Concluzia este una singură: "Guvernul Boc lucrează împotriva oamenilor de afaceri". Mult așteptatul plan anticriză a fost, în sfârșit, lansat pe piață. Pe lângă multe speranțe de ameliorare a situației din economie și unele intenții de lăudat rămase la stadiul de promisiuni, precum neimpozitarea profitului reinvestit, reducerea fiscalității și altele, sunt bifate o serie de "succesuri" concrete.

Impozitul minim pe care vor trebui să-l plătească anual firmele începând cu data de 1 mai 2009 va grăbi moartea micilor afaceri. Chiar dacă înregistrează sau nu profit, IMM-urile vor trebui să verse la bugetul statului o sumă de bani deloc neglijabilă.

Pentru economia județului Hunedoara, care se sprijină în mare parte pe IMM-uri, consecințele noului bir vor fi catastrofale: sumele estimate de Ministerul Finanțelor nu vor fi colectate la buget, pentru că multe firme nu vor avea resurse să acopere obligațiile fiscale, lucru care va conduce la acumularea de arierate și de penalități pentru întârziere la plată. Pasul următor va fi solicitarea în instanță a falimentului, pentru ca statul să-și recupereze creanțele bugetare acumulate. Odată pronunțat falimentul, activitatea respectivelor unități este sistată, salariații sunt trimiși în șomaj, iar finanțele vor pierde și bruma de încasări pe care le aveau.

Această măsură fiscală aberantă arată eșecul economic al Guvernului PD-L-PSD, lipsa de realism la fundamentarea bugetului de stat pe anul 2009, țintele macroeconomice umflate fără temei și lipsa de soluții care să prevină efectele crizei economice. Iată cum diletantismul profesional al actualilor guvernanți adâncește efectele unei crize economice reale și o transformă într-o criză majoră socială.

  Gheorghe Coroamă - referire la Agricultura uitată de politicile Guvernului Boc;

Domnul Gheorghe Coroamă:

"Agricultura uitată de politicile Guvernului Boc"

Unul dintre domeniile în care atât criza, cât și incompetența Guvernului Boc lovesc cu putere este agricultura. Deși de aproape 20 de ani ni se vorbește despre reforma, despre "revenirea României la statutul de grânar al Europei", fermierii și țăranii români se află la limita supraviețuirii.

În timp ce în alte state europene, guvernele responsabile iau măsuri concrete pentru susținerea agriculturii, Guvernul Boc refuză să ia vreo măsură concretă. Ba, chiar mai mult, agricultura este cea care e păgubită de rectificarea bugetară și de schimbările funcționărești haotice.

Ne așteptam ca, după preluarea puterii ministerele, printre care și cel al agriculturii, să supună dezbaterii publice un program de reformă dedicat domeniului, în care să se regăsească punctele de vedere ale administrației centrale, locale, dar și ale producătorilor. Nimic, decât tăcere.

În egală măsură, guvernanții nu au răspuns inițiativelor legislative prin transmiterea unui punct de vedere pertinent. La Camera Deputaților se află în procedură legislativă două inițiative care vizează înființarea, organizarea și funcționarea Camerelor pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, proiecte necesare reformei în domeniu.

Corecta reglementare a unui astfel de organism este singura cale pentru ca fermierii și producătorii să găsească un sprijin concret pentru susținerea activității lor.

Acesta este motivul pentru care sper ca larga majoritate să găsească înțelepciunea de a depăși criteriile de culoare politică și să susțină implementarea unei legislații favorabile agriculturii românești.

  Titi Holban - comentariu pe marginea ordonanței de urgență care prevede o nouă reglementare a deconcentratelor;

Domnul Titi Holban:

Săptămâna trecută a fost publicată în Monitorul Oficial ordonanța de urgență privind noua reglementare a deconcentratelor, prin care se desființează posturile de conducere ale acestor instituții.

Ordonanța nr.37/2009 prevede superpolitizarea tuturor serviciilor deconcentrate. Iată cum ceea ce n-a putut obține coaliția majoritară în Parlament a făcut Executivul dintr-un șut, prin adoptarea acestui act normativ. Exista pericolul real ca legea aprobată în Parlament să fie declarată neconstituțională de Curtea Constituțională și atunci Executivul, fără a aștepta decizia acesteia, deși așa era logic și conform principiilor de drept, a rezolvat toată problema prin adoptarea acestei ordonanțe.

După 32 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a ordonanței, toate serviciile deconcentrate vor fi conduse de directori coordonatori și directori coordonator adjuncți, care vor fi evaluați de către o comisie constituită la nivelul fiecărui minister care are în subordine serviciul deconcentrat respectiv, iar din comisie va face parte, în mod obligatoriu, și un reprezentant al instituției prefectului din județul respectiv. Practic, tot ce e în subordinea ministerelor se politizează. Serviciile deconcentrate nu se reorganizează, ci doar șefii lor se schimbă. OUG nr.37/2009 s-a adoptat doar pentru a putea fi numite persoanele care și-au împărțit posturile de săptămâni bune.

Printre consecințele punerii în aplicare a ordonanței este și faptul că prefectul, înalt funcționar public, va coordona serviciile publice deconcentrate conduse de oameni politici care nu mai sunt funcționari publici, directorii din ministere, care sunt funcționari publici de conducere, vor coordona și vor da dispoziții pentru conducătorii serviciilor publice deconcentrate, numiți politic, creându-se o relație inedită între conducători din administrația publică centrală și locală.

Mai mult, prin această ordonanță, se renunță la "mult trâmbițata descentralizare", deoarece tocmai serviciile deconcentrate care ar fi trebuit transferate autorităților administrației publice locale (consilii județene sau locale) vor fi superpolitizate și nu va mai exista niciun interes de supunere a acestora autorităților locale care sunt cele mai apropiate de cetățean.

Spre exemplu, în județul Buzău, pe lângă directorii numiți de PNL din instituțiile descentralizate, am aflat că vor fi schimbați și cei numiți de PD-L în 2004, care nu au contribuit la campania electorală din noiembrie. Acest demers arată cum actuala putere dorește să-i răsplătească pe cei care au donat în campanie, criteriul competenței fiind unul nesemnificativ pentru guvernanți. În această situație, la nivelul județului Buzău, se găsesc directorii de la direcția muncii, direcția de finanțe și direcția județeană de tineret și sport, foști membri ai PD-L dar căzuți în dizgrația președintelui PD-L Buzău.

Aceste acțiuni nu vor aduce decât un plus numărului de dosare din justiție, acești oameni vor încerca să-și facă dreptate și cu siguranță vor câștiga, căci ei au fost numiți în baza unui concurs.

  Ovidiu Victor Ganț - declarație politică cu tema Camera Meșteșugarilor;

Domnul Ovidiu Victor Ganț:

"Camera Meșteșugarilor"

La Satu Mare s-a creat prima Cameră a Meșteșugarilor din România de după 1989, sub forma unei libere asocieri a 15 întreprinzători și 3 fundații profilate pe promovarea economică. Se dorește o reînnodare a tradiției din zonă, unde meșteșugurile au oferit bunăstare de-a lungul a sute de ani. Această tradiție a fost întreruptă în mod brutal de regimul comunist.

În Europa de Vest, întreprinderile meșteșugărești se păstrează și merg înainte, fiind orientate pe servicii către populație, producție de artizanat, respectiv furnizarea de produse pentru marile companii. Un exemplu în acest sens îl poate constitui situația din Germania, care i-a inspirat atât pe sătmăreni, cât și pe inițiatorii unui proiect de lege în Parlamentul României.

Prin înființarea Camerei Meșteșugarilor, în județul Satu Mare se dorește asigurarea de consultanță pentru meșteșugari, calificare profesională și perfecționarea acestora. Multă lume semnalează lipsa forței de muncă calificate din România, dar, din păcate, nu se întreprinde nimic în sensul eliminării acestui deficit.

Soluția o poate reprezenta un sistem de formare dual, pe model german, sistem la care structura camerelor meșteșugarilor ar putea avea o contribuție importantă. Această structură ar trebui, în opinia mea, să funcționeze descentralizat la nivel regional (județean), respectând particularitățile din diferitele zone ale țării, nefiind necesară o structură birocratică centrală. Totodată, aceste camere ar trebui să contribuie la eliminarea imposturii din domeniu și la dispariția muncii la negru printr-un mecanism de autocontrol la nivelul membrilor Camerei.

Pentru succesul acestui demers este însă nevoie de o lege-cadru pe care să o adopte Parlamentul. Cred că subiectul nu ar trebui să reprezinte o temă de dispută politică, realizându-se un larg consens politic.

  Virgil Pop - declarație politică: Guvernul Boc: un atentat la siguranța națională;

Domnul Virgil Pop:

"Guvernul Boc: un atentat la siguranța națională"

Ordonanța de urgență prin care Guvernul Boc urmează să demită conducerile structurilor din teritoriu este asimilată, de un cunoscut ziarist din Cluj (Mihnea Măruță este numele lui) cu o lovitură de stat: "Dacă una sau mai multe puteri străine ar reuși, cumva, printr-o strategie genială și imposibil de contracarat, sau prin agenții săi infiltrați la cel mai înalt nivel al executivului, să lase fără șefi toată structura din teritoriu a administrației publice, să bulverseze mii de instituții dintr-o țară, care apoi, timp de o lună și mai bine, să se miște ca găina cu capul retezat, aș zice că ar fi vorba, fără urmă de îndoială, de o strălucită lovitură de stat. În România e suficientă o ordonanță de guvern".

Nu am să-l contrazic pe respectivul ziarist. În schimb vin, și completez această opinie cu propria mea poziție. Ceea ce a făcut Guvernul Boc este sinonim cu un atentat la siguranța națională. Pentru că ce altă interpretare se poate da unei stări de fapt în care o țară, timp de o lună de zile, se prezintă cu un vid de conducere la nivelul administrației teritoriale. Ce poate fi mai grav decât haosul și blocarea/paralizarea activității a mii de instituții dintr-o țară timp de cel puțin o lună. Și sunt convins că starea de haos va persista mai mult de o lună, din cauza "managerilor performanți" ai domnului Boc, cărora le va trebui ceva timp pentru a învăța ABC-ul noii lor munci. Situația este și mai gravă dacă mai adăugăm faptul că blocajul generat de ordonanța Guvernului Boc apare în plină criză economică. Prin ordonanța sa, Guvernul Boc întoarce România cu câțiva ani înapoi.

Premierul Emil Boc vorbește cu nonșalanță de faptul că îl interesează performanța managerială. Dacă lucrurile ar fi stat așa, nu era nevoie de o ordonanță, ci de un set de măsuri prin care, la instituțiile la care se observau carențe, să fie evaluați factorii de răspundere. În realitate, nu este vorba de altceva decât de politizarea excesivă a tuturor funcțiilor din România. A recunoscut-o pe un post de televiziune un lider al PD-L, conform presei: "Nu putem pune în aplicare programele guvernului cu oameni de la PNL în conducere". Greșit! Directorul din teritoriu pune în aplicare programul Guvernului, pentru că este literă de lege și nu se poate abate de la ea. Cei care susțin că nu se poate lucra cu reprezentanții unui partid aflat în Opoziție uită însă că, în perioada aprilie 2007-decembrie 2008, foarte multe instituții din țară au fost conduse de membri PD-L și unele chiar de membri ai PSD, deci contraargumentul că PNL a făcut și el epurare politică nu stă înpicioare. Ciudat, atunci directorii din Opoziție au putut lucra cu cei aflați la guvernare, dar acum nu mai pot.

Am urmărit sâmbătă la Cluj și mustrarea părintească la adresa PD-L și PSD - privind OUG 37/2009 - a președintelui României. Deontologii de serviciu au punctat imediat și au afirmat că șeful statului nu agreează ordonanța. Eroare! Șeful statului doar a pozat electoral în fața camerelor de luat vederi în persoana care se delimitează de uriașa greșeală a Guvernului Boc. Domnul Traian Băsescu a avut un comportament gen Mircea Sandu vizavi de cutremurul din fotbalul românesc. Dacă într-adevăr ar fi avut ceva împotriva ordonanței, șeful statului ar fi putut să se pronunțe înainte de a fi publicată în Monitorul Oficial sau chiar mai demult, imediat după ce Guvernul a trimis parlamentului un proiect de lege similar și care acum este pe rol la Curtea Constituțională.

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică cu titlul Zece motive pentru care Guvernul Boc trebuie să plece de la putere;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Zece motive pentru care Guvernul Boc trebuie să plece de la putere"

La fel cum președintele Traian Băsescu i-a invitat pe guvernanți la meditație, vă propun și eu, spre reflecție, în rândurile ce urmează, zece motive pentru care Guvernul Boc trebuie să plece de la putere.

Politica fiscală dezastruoasă. În vreme de criză financiară, Guvernul Boc a ales cele mai absurde și stângace măsuri anticriză cu putință (în lipsa unui plan anticriză coerent), care nu numai că nu îi ajută pe români, ci îi îngroapă și mai adânc în negura sărăciei. Pe lângă genocidul fiscal impus prin aceste măsuri, Guvernul a contractat, fără să-i întrebe pe români, un împrumut internațional în numele lor, pe care vor trebui să-l plătească cu vârf și îndesat.

Lipsa unui act de guvernare unitar. Guvernul Boc are o dublă personalitate: cu o jumătate de coaliție încearcă să conducă, în timp ce jumătatea cealaltă, a PSD-ului, îi face opoziție, astfel încât conceperea unui plan unitar de guvernare a țării este un deziderat imposibil de aplicat.

Transformarea Guvernului în bun propriu. PD-L și PSD au transformat Guvernul într-un instrument de plată a polițelor politice: încă de la formarea acestuia, cu toții am observat cum posturile din Executiv au devenit o "răsplată" a eforturilor politice ale clientelei PD-L și a președintelui. Pentru aceste persoane s-au înființat ministere noi, gest care i-a costat pe români sute de mii de euro. Tot pentru acești oameni apropiați coaliției, Guvernul Boc a scos pe furiș ordonanța ce politizează conducerile deconcentratelor, uitând de importanța profesionalismului în exercitarea unei funcții publice.

Lipsa transparenței și a profesionalismului în actul guvernării este o altă caracteristică a Guvernului Boc. PSD și PD-L acționează guvernamental în spatele ușilor închise, pe furiș, neimplicând toți actorii publici în luarea deciziilor importante pentru societate. Această lipsă de profesionalism în actul guvernării a dus la apariția unor anomalii nemaiîntâlnite în sfera administrației publice: premierul, constituționalistul Boc, emite ordonanțe neconstituționale, ministrul turismului se erijează în purtătorul de cuvânt al Guvernului, în vreme ce activitatea celorlalți membri ai Executivului este, practic, inexistentă.

Dialog inexistent cu societatea civilă. Pentru prima oară de la perioada tranziției încoace, discuțiile dintre societatea civilă și guvernanți s-au purtat în stradă. Acest lucru nu înseamnă, însă, că doleanțele românilor ce au ieșit să protesteze au fost ascultate. Dimpotrivă. După cum a demonstrat președintele Băsescu zilele trecute, când i-a admonestat pe reprezentanții societății civile veniți la Palatul Cotroceni pentru a discuta despre coduri, actuala coaliție își exprimă, de câte ori are ocazia, disprețul pe care îl nutrește pentru cetățenii acestei țări prin tergiversări, neimplicare și discuții sterile.

Obediența față de președintele Băsescu. Guvernul Boc este lipsit de liberul arbitru. Toate acțiunile guvernamentale de până acum au demonstrat faptul că, exceptând cazurile în care chiar însuși președintele Băsescu a stat la baza unor inițiative ale Guvernului, tot ce iese din această instituție trebuie să-i poarte girul. În caz contrar, guvernanților li se sugerează "să se mai gândească" la activitatea lor. Prin urmare, orice inițiativă ce nu poartă ștampila calității prezidențiale e respinsă din fașă.

Lipsa unei viziuni în ceea ce privește agenda publică. Ministrul educației îl avertiza nu demult pe premierul Boc asupra riscului ca România să devină o țară de analfabeți, prin diminuarea fondurilor pentru educație. Într-adevăr, Guvernul Boc a uitat de educație, dar a uitat și de drumuri, de spitale, de școli, de biserici, de armată, de justiție sau de siguranța publică pentru că pe agenda publică a premierului Boc este trecut doar un singur subiect: vistieria țării, respectiv toate modalitățile prin care aceasta poate fi umplută pentru ca, mai târziu, să devină pușculița de campanie a PD-L.

Neasumarea răspunderii pentru greșeli. Premierul Boc i-a reclamat nu de puține ori pe liberali pentru gestionarea ineficientă a banului public, refuzând să își asume public eșecul guvernării, cauzat exclusiv de inexistența unui plan de guvernare articulat. Vă reamintesc, doar, stimați colegi, că pe timpul guvernării Tăriceanu s-au creat 600 de mii de locuri de muncă. Până în acest moment, guvernul Boc a reușit doar să îngroașe rândurile șomerilor.

Incapacitatea de a gestiona relațiile cu Uniunea Europeană. România a fost recent admonestată la Bruxelles pentru declarațiile președintelui Băsescu referitoare la simplificarea acordării cetățeniei române pentru moldoveni. Deseori confundați între ei la reuniunile europene, președintele Traian Băsescu și premierul Emil Boc i-au înfuriat, nu de puține ori, pe oficialii europeni, compromițând, în acest fel, traseul european anevoios pe care România trebuie să îl parcurgă. Lipsa de încredere a populației în Guvern

Niciodată în istoria postdecembristă a țării nu s-a întâmplat ca un guvern să beneficieze de atât de puțină încredere a populației, la atât de puțin timp după învestire. Acest lucru semnifică, stimați guvernanți, că v-au prins din urmă minciunile, lipsa de onestitate și disprețul pe care îl manifestați față de cetățenii acestei țări prin fiecare măsură aberantă pe care o impuneți românilor.

Stimați colegi,

Derapajele guvernamentale nu au ce să caute într-o țară europeană, și noi, parlamentarii aleși ai acestei țări, dispunem de pârghiile necesare pentru a le împiedica și pentru a le taxa. Prin urmare, vă cer sprijinul pentru a-i determina pe actualii guvernanți să renunțe la aceste practici dăunătoare pentru societatea românească, cât încă mai este timp, pentru a evita transformarea decalogului prezentat mai devreme în noua Constituție a României!

  Cristina Elena Dobre - declarație politică intitulată Relația cu Chișinăul, gestionată mediocru de București;

Doamna Cristina Elena Dobre:

"Relația cu Chișinăul, gestionată mediocru de București"

Ceea ce a pățit/pățește România în relațiile ei diplomatice cu Republica Moldova reprezintă o premieră - nedorită - pentru țara noastră. S-ar putea să greșesc, dar nu țin minte ca România să se mai fi aflat într-o situație similară: adică după declararea unui ambasador român ca persoană non-grata, să nu primească agrementul noul ambasador desemnat. Cred că nici în perioada războiului rece România nu a avut parte de un astfel de tratament.

Ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă pe linia relațiilor - nu numai diplomatice - între Chișinău și București se datorează în mare parte și modului în care România a tratat problema.

Jignită și umilită, România, mai precis factorii de răspundere în domeniu - Administrația prezidențială, MAE - nu au avut totuși o atitudine fermă. Sub pretextul protejării românilor de dincolo de Prut (este adevărat, ei nu au nici o vină și trebuie ajutați) replica noastră nu a fost deloc pe măsură. În afara unor apeluri timide la anumite organisme internaționale, nu am remarcat altceva nimic. Mai mult, s-au agitat doi europarlamentari PNL, dar nici aceștia nu au primit vreo susținere fermă din partea Bucureștiului.

În afara total neinspiratei - ca să folosesc un termen eufemistic - gestionări a situației, în plin conflict diplomatic, președintele Traian Băsescu a mai pus paie pe foc, prin anunțarea intenției de a se facilita la maximum acordarea cetățeniei române pentru un milion de locuitori ai Republicii Moldova. Nu am să comentez reacțiile negative în acest sens venite din partea organismelor europene. Nu vreau, de asemenea, să se interpreteze că sunt împotriva acordării cetățeniei române pentru cei de dincolo de Prut. Dar această măsură trebuie făcută cu cap, cu tact, și nu în scopuri oculte. Nu era acum momentul să se facă publică această intenție de acordare a cetățeniei române. Cred că acest anunț a servit și servește la perfecție acțiunilor antiromânești ale liderului comunist Voronin și ale acoliților săi. Sunt sigur că acest anunț va fi utilizat, printre altele, la așa-zisele argumente ale comuniștilor din Moldova privind așa-zisa implicare a României în evenimentele recente de la Chișinău.

Anunțul privind acordarea cetățeniei române pentru un milion de locuitori de dincolo de Prut mai trebuie privit și din alt unghi de vedere. Presa și unii analiști politici consideră că această măsură are doar un caracter electoral, în beneficiul lui Traian Băsescu și, eventual al PD-L și PSD, în cazul în care intenția devine realitate înainte de alegerile pentru Parlamentul European. Concret, respectivii analiști politici consideră că se intenționează acordarea cetățeniei pentru a se obține voturi. Nu l-am auzit pe șeful statului și pe nimeni din PD-L sau PSD să dezmintă aceste acuzații. Ceea ce mi se pare destul de grav. A jongla cu cetățenia română doar pentru a-ți spori zestrea de voturi, mi se pare jenant și deloc democratic.

PS: La alegerile locale din 2008, în București - în special în sectorul 3 - s-a descoperit o situație stranie. Pe listele electorale, la anumite adrese, erau trecute între 150 și 300 de persoane. Misterul a fost deslușit de presă: erau persoane de dincolo de Prut care obținuseră cetățenie română, dar pentru îndeplinirea prevederilor legale, respectivii și-au "rezolvat" (cu sprijinul primăriei și al Poliției), fictiv, situația locativă. În sectorul 3, în jur de 4.000 de "alegători" se aflau în această situație. Noii cetățeni români nu au votat, pentru că imediat ce au obținut documentele românești, au plecat în occident. La alegerile locale din 2008 nu s-au înregistrat voturi false în contul celor 4.000 de "alegători". Nu a fost cazul, pentru că favoritul la primărie nu a avut nevoie de sprijin. Nimeni nu garantează însă că la europarlamentare, unde fiecare vot este "aur", nu s-ar putea ca moldovenii aflați deja în Occident să "voteze" pentru "cine trebuie". Persoane care au fost în mai multe rânduri în birourile secțiilor de votare mi-au explicat că există posibilitatea ca moldovenii cu cetățenie care apar doar pe lista de alegători să "voteze".

Atrag atenția asupra acestui pericol, până nu este prea târziu!

  Viorel-Vasile Buda - declarație politică având titlul Doamna ministru Andronescu spune (și face) lucruri trăsnite;

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Doamna ministru Andronescu spune (și face) lucruri trăsnite"

Doamna ministru Ecaterina Andronescu, în afara faptului că spune lucruri trăsnite, intenționează să le pună și în aplicare. Cum altfel, decât "un lucru trăsnit", poate fi interpretată intenția doamnei ministru de a pune orele de educație fizică sâmbăta, eventual și duminică.

Doamna ministru Ecaterina Andronescu prezintă două argumente privind "programarea" orelor de sport sâmbăta sau duminica. Unul dintre acestea sună astfel: "Profesoara mea de sport ne chema la competiții și sâmbăta și duminica și nu se supăra nimeni". Este foarte adevărat ce spune ministrul de resort. Numai că, intenționat sau nu, omite esențialul. Pe vremea când doamna Andronescu era elevă, existau numeroase competiții sportive de masă interșcolare foarte bine organizate. Deci nu era vorba de ore de educație fizică puse în afara orarului școlar, nu era vorba de competiții organizate ad-hoc, la nivel de școală, ci de adevărate competiții care antrenau, la diferite nivele elevii, în mai multe ramuri sportive. Și chiar este regretabil că acum nu mai există, la nivel organizat, astfel de competiții interșcolare. Pentru cei care nu cunosc istoricul învățământului din România, trebuie menționat că până în 1990, cel mult 1992, existau campionate municipale/orășenești interșcolare la discipline precum fotbal, handbal, baschet, atletism ș.a. Nu de puține ori, aceste competiții se extindeau și la nivel județean sau chiar național. Din aceste competiții, aparent desfășurate sub sigla sportului de masă, s-au născut numeroși sportivi de mare performanță.

Ei bine, dacă așa ceva ne-ar propune doamna ministru Ecaterina Andronescu, aș fi primul care aș susține-o. Pentru că mi se pare normal ca un școlar să-și consume energiile într-o interesantă competiție sportivă, decât să fie atras de alte lucruri periculoase pentru vârsta lui.

Dar doamna ministru nu la așa ceva se referă atunci când vrea să cheme elevii sâmbăta sau duminica. Dânsa pur și simplu vrea să mascheze, să acopere scoaterea din orar a orei de educație fizică și să o transfere în zilele libere ale elevilor.

Tot doamna ministru mai vine cu un argument care nu se susține: "Majoritatea copiilor sunt scutiți de părinții lor și pentru că ora de sport este intercalată între celelalte ore".

Complet eronat. Toți specialiștii susțin că orele de sport au fost intercalate cu celelalte materii pentru ca elevii să se relaxeze. Tocmai ăsta e rolul orelor de sport, de a destresa copiii după materiile dificile.

Nu în ultimul rând, mai trebuie să punem degetul pe rană și să spunem că nici elevii, dar nici profesorii nu vor veni la aceste ore de sport programate sâmbăta și duminica. Este cea mai proastă soluție la care s-a gândit doamna ministru Andronescu și consider că este imperios necesar să revină asupra ei. Până nu este prea târziu și ne vom trezi că educația fizică va dispărea total din școlile din România.

  Cristian Mihai Adomniței - despre Abuzurile din Ordonanța nr.37/2009;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Abuzurile din Ordonanța nr.37/2009"

Săptămâna trecută am văzut cum s-a găsit metoda legală de a politiza toate instituțiile publice centrale și locale, cu ajutorul Ordonanței nr.37/2009, prin care actualii manageri ai instituțiilor deconcentrate sunt înlocuiți, iar viitorii manageri ai acestor instituții vor fi numiți politic și, clar, vor depinde de cei care i-au numit, această situație putând duce la abuzuri.

Ordonanța privind deconcentratele e aplicată începând de joi, 23 aprilie 2009, deoarece a intrat în vigoare odată cu publicarea în Monitorul Oficial, și permite înlocuirea tuturor șefilor de servicii.

Ordonanța afectează și inspectorii școlari generali, cei adjuncți și directorul Casei Corpului Didactic, contractele de management educațional aflate în derulare încetând în termen de 15 zile.

Doamna Ecaterina Andronescu, ministrul educației, spunea că directorii de școli nu vor fi afectați de această ordonanță. Minciună sfruntată, toți directorii de școli sunt angajați prin concurs, semnează un contract de management educațional. În art.2 alin(2) din Ordonanța nr.37 scrie clar: "Contractele de management educațional încheiate în temeiul Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic și aflat în derulare încetează în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe". Așadar, își vor pierde funcțiile toți inspectorii școlari generali, directorii Casei Corpurilor Didactice, directorii care au contracte de management educațional în vigoare, directorii adjuncți și directorii generali adjuncți, în jur de 9 000 de directori de școli vor fi lăsați fără slujbă într-un mod ilegal si abuziv.

Dacă ministerul și respectiv guvernul voiau să facă referire doar la inspectorii generali și adjuncți ar fi trebuit să scrie: contractele de management ale acestora. Or, în această variantă legea spune că orice contract de management educațional încetează în termen de 15 zile. Practic, sunt rași din funcție absolut toți directorii și directorii adjuncți de la școlile românești.

Prin ordonanța guvernamentală privind demiterea directorilor de deconcentrate se produce o eroare gravă, pentru că aceasta poate duce la abuzuri și corupție, iar împreună cu colegii din PNL ne vom adresa Avocatului Poporului pentru a sesiza Curtea Constituțională în legătură cu acest act normativ.

  Grațiela Leocadia Gavrilescu - declarație politică intitulată Politizarea sută la sută a administrației;

Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu:

"Politizarea sută la sută a administrației"

Guvernul a emis, recent, Ordonanța de urgență care modifică procedurile de conducere a serviciilor deconcentrate, publicată deja în Monitorul Oficial, "dând liber" pentru desemnarea unor directori cu contract de management pe perioadă limitată.

Cu alte cuvinte, pohta ce au pohtit-o negociatorii... algoritmului, și anume de a-și împărți posturile de conducere "unul mie, unul ție și... din când în când... unul lui Popa Ilie" se va putea împlini în termen de aproximativ o lună, aparent... fără bătăi de cap și fără procese pe dreptul muncii.

Desigur, și în cazul acestui abuz, au fost invocate motive obiective precum: "cerințele UE", eficiența, performanța, descentralizarea etc., etc...

Graba cu care Guvernul a luat această decizie, faptul că a recurs la calea ordonanței de urgență, de parcă deconcentratele țării s-ar afla într-un pericol iminent, publicarea imediată în Monitorul Oficial și nu în ultimul rând meticulozitatea de chinez bătrân cu care domnul Boc a nominalizat toate... dar absolut toate posturile care ar putea fi considerate de conducere, ajungând până la nivelul celor de șef de club sportiv sau casă de cultură a studenților, mă determină să cred că motivele obiective sunt doar pretexte pentru politizarea sută la sută a administrației.

Nu sunt avocatul celor care vor fi afectați de această măsură, pentru că profesia mea este una tehnică.

Dar faptul că la noi, în Prahova, cât PNL s-a aflat la guvernare, profesioniștii au fost tratați cu respect și au rămas pe posturi indiferent de guvernul aflat la putere în momentul numirii lor, îmi dă dreptul să întreb, fie și retoric, fără să pot fi acuzată de parizanat:

S-a gândit cineva că actualii șefi, cam 15.000 la număr, care în cea mai mare parte sunt bine pregătiți profesional și și-au făcut datoria acolo unde, prin concurs - în cele mai multe cazuri - corect, au fost numiți, sunt, înainte de orice, oameni?

Și că acești oameni, care au familii, credite la bancă, probleme de sănătate etc., se trezesc, dintr-o dată, fără vină, în plină criză, fără slujbă și fără alternativă imediată?

Și aș mai avea o întrebare:

Cine ne garantează că peste doi-trei ani, domnul Boc, dacă va mai rămâne la guvernare până atunci, desigur!, nu va da o altă ordonanță de urgență, prin care să își definitiveze clientela pe post?

Punem pariu?

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică având titlul Proiecte și oportunități pentru dezvoltarea Doljului;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Proiecte și oportunități pentru dezvoltarea Doljului"

România și Bulgaria au semnat acordul pentru construirea unui nou pod peste Dunăre încă din anul 2000, acordul fiind ratificat un an mai târziu.

Podul Calafat - Vidin reprezintă un obiectiv prioritar. Diverse obstacole, de natură birocratică și tehnică, au întârziat demararea lucrărilor, dar la ora actuală bulgarii au ajuns aproape la jumătatea fluviului, iar pe malul românesc, la Calafat, avem doar un gard al viitorului șantier!

Podul este construit de bulgari, cu finanțare europeană, Guvernului român revenindu-i responsabilitatea de a realiza infrastructura de acces la pod. Dar nu avem nici terenul pentru construirea infrastructurii!

Prima Hotărâre de Guvern privind declanșarea procedurilor de expropriere a bunurilor imobile, proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării "Infrastructura conexă de pe teritoriul românesc a obiectivului Pod peste fluviul Dunărea, la Calafat - Vidin" a fost dată în toamna anului 2004, de Guvernul Năstase. În 2005, noul Executiv a modificat HG nr. 1664/2004, dar nu a virat și sumele necesare despăgubirilor pentru bunurile expropriate.

Toți miniștrii transporturilor din ultimii 4 ani, începând cu domnul Gheorghe Dobre, au susținut că podul de la Calafat este o prioritate, dar nu făcut nici un efort pentru a grăbi lucrurile. La începutul anului 2007, ministru era, dacă îmi aduc bine aminte, domnul Radu Berceanu, și domnia sa spunea că partea română mai are nevoie de zece luni pentru realizarea proiectului. În toamna lui 2007, ministrul Ludovic Orban declara că lucrările la podul peste Dunăre de la Calafat-Vidin vor începe simultan pe ambele maluri. Deocamdată, așa cum precizam, pe malul românesc nu s-a făcut nici măcar o singură expropriere, iar infrastructura trebuie să fie gata în 2010!

Sper că actualul Guvern va reuși să pună la punct, în cel mai scurt timp, toate problemele legate de amplasamentul infrastructurii conexe podului.

Acest proiect nu are culoare politică și nici nu trebuie să aibă. Este un proiect european, Podul Calafat - Vidin asigurând legătura rutieră și feroviară de tranzit pe teritoriul României în relația Europa Centrală și de Vest cu Europa de Sud-Est și Asia. Podul de la Calafat constituie un element-cheie al Coridorului IV pan-european de transport, care începe în Germania și se încheie în Turcia. Pentru județul Dolj, pentru atragerea investițiilor și dezvoltarea zonei, acest obiectiv are o importanță majoră.

De asemenea, trebuie să avem în vedere proiectul de construire a unui pod peste Dunăre între Bechet și Oreahovo, într-un viitor apropiat. Este o inițiativă privată, ce merită susținută, pentru care trebuie pregătit un acord comun româno-bulgar.

Pe de altă parte, spre sfârșitul anului trecut a fost finalizat și podul de la Rast, reamenajat cu fonduri europene. Consiliul Județean Dolj a aprobat înființarea serviciului de transport fluvial în punctul de trecere a frontierei Rast-Lom, ca serviciu de interes economic general. Este necesară achiziționarea unui ferryboat, pentru a introduce curse fluviale regulate între Rast și Lom.

Proiectele de investiții în turism, în jurul portului din Rast, pot transforma această comună - care a renăscut după inundațiile catastrofale din primăvara anului 2006 - într-un mic paradis de vacanță.

Este nevoie și de voință politică pentru ca toate obiectivele să devină realitate. Guvernul României trebuie să sprijine aceste proiecte, care înseamnă dezvoltarea Doljului din toate punctele de vedere: economic, social și turistic.

  William Gabriel Brînză - considerații privind apropiatele alegeri europarlamentare;

Domnul William Gabriel Brînză:

În luna iunie românii vor fi chemați la urne să-i aleagă pe politicienii, fie ei independenți sau membri de partid, care ne vor reprezenta în Parlamentul European. Este misiunea noastră să le explicăm românilor de ce pe 7 iunie trebuie să meargă la vot, să pună ștampila pe numele celor care în următorii 5 ani vor acționa în numele României în Parlamentul European.

Misiunea nu este deloc ușoară, în condițiile în care criza economică își pune tot mai mult amprenta pe traiul de zi cu zi al românului, iar dezinteresul conaționalilor noștri pentru alegeri este binecunoscut. Potrivit datelor ultimului Eurobarometru, realizat în decembrie 2008, la nivelul României, doar 19% dintre cetățenii cu drept de vot sunt informați cu privire la organizarea alegerilor europarlamentare din iunie 2009. În același timp, doar 20% dintre români declară că vor vota la europarlamentare, procent care situează țara noastră pe locul 21 din cele 27 de state membre Uniunii Europene.

Vă rog, dragi colegi, ca prioritară să fie explicarea actului electoral atunci când ne deplasăm în colegiul în care am fost aleși. Fiecare vot contează în raport cu imaginea României în Europa. Cei pe care îi vom trimite în Parlamentul European se vor alătura deputaților din celelalte țări și împreună vor influența destinul milioanelor de concetățeni europeni. Deciziile care se iau la Bruxelles se răsfrâng asupra traiului nostru de zi cu zi, iar cuvântul celor 33 de europarlamentari români poate și trebuie să aibă consistență și doar prezența la vot va decide asta.

Pe 7 iunie avem nevoie de un singur câștigător, România. Aspirațiile românilor, care de mai bine de 20 de ani își doresc un trai mai bun, trebuie să se concretizeze într-o legislație europeană, legislație de care beneficiază și țara noastră, grație politicienilor pe care îi vom desemna prin vot.

Este șansa noastră să demonstrăm că merităm statutul de membru al Uniunii Europene, că România are politicieni legitimați de votul și de încrederea românilor, beneficiind în mod direct de deciziile adoptate.

  Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Radare... ușor deviate;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Radare... ușor deviate"

Una dintre cele mai lăudabile inițiative ale Poliției Române în materie de limitare a numărului de accidente grave a fost instalarea de camere de supraveghere a traficului. Pe ruta Turda - Cluj-Napoca - Huedin au fost amplasate o serie de astfel de sisteme radar, care au condus, potrivit statisticilor, la diminuarea accidentelor datorate vitezei excesive soldate cu pierderi de vieți omenești. Problemele au început să apară, însă, atunci când diverse persoane au primit amenzi acasă pe care figurau că au fost surprinși de aparatele radar la aceeași oră, minut și secundă în două localități diferite, situate la distanțe suficient de mari pentru ca legile fizicii să fie date peste cap.

Singura soluție la îndemâna cetățenilor României o reprezintă legea. Astfel, paragraful 3.2.6. din Normele de metrologice 021-05, aprobate prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr.153/2007, prevede că "Înregistrarea efectuată trebuie să conțină mențiunea că a fost efectuată autotestarea aparatului".

În urma unei interpelări adresate fostului Guvern am primit un răspuns cel puțin surprinzător: cinemometrele nu trebuie să fie corelate la ora oficială a României. Așa că, dacă întâmplarea face ca o persoană să fie surprinsă de aparatele radar din camerele de supraveghere a traficului în localități diferite, dar la aceeași oră, nu-i rămân de făcut decât două lucruri: ori se adresează justiției, ori înregistrează recordul și inovația din fizică la forurile competente din domeniu și, cine știe, poate primește și premiul Nobel.

Nouă, membrilor Legislativului, nu ne rămâne de făcut decât să corectăm o greșeală. Pentru că, în aceste condiții, o inițiativă bună se poate transforma într-un eșec răsunător și mai ales costisitor. Procesele-verbale încheiate pe ruta Turda - Cluj-Napoca - Huedin ca urmare a depășirii vitezei legale de către conducătorii auto și care au fost surprinși în trafic de două aparate radar diferite la aceeași oră au fost contestate în justiție și aceștia, în mod evident, au avut câștig de cauză. Consider că este, cel puțin în acest moment, o risipă de resurse care trebuie remediată printr-o nouă lege în domeniu.

  Mircea Grosaru - declarație politică având titlul Vizită la frații noștri;

Domnul Mircea Grosaru:

"Vizită la frații noștri"

În data de 7 aprilie 2009, la declarații politice, îmi exprimam îngrijorarea față de frații noștri din Aquilla și din alte localități ale Provinciei Abruzzo care au decedat urmare a cutremurului devastator și surprinzător.

Nu erau date definitive, pentru că între timp, numărul victimelor a ajuns la 293, dintre care 5 cetățeni români, peste 100.000 de oameni fără locuință, aproape 100 de biserici distruse și multe, multe altele.

Săptămâna trecută, o delegație parlamentară condusă de Doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților s-a deplasat la Roma la invitația omologului Gianfranco Fini, președintele Camerei Deputaților din Parlamentul Italiei.

Desigur că primul punct al vizitei nu a fost altul decât cel legat de victimele și pagubele materiale imense.

Ceea ce ne-a unit de Italia de-a lungul anilor au fost desigur suferințele comune, chiar dacă ele au fost diverse și în perioade diferite, dar și bucuriile, mai ales acum, când se împlinesc 130 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între Italia și România.

Se apropie, desigur, și summit-ul interguvernamental româno-italian de la București din a doua parte a acestui an, din octombrie-noiembrie 2009, însă cu siguranță că se va dinamiza la nivel parlamentar cooperarea româno-italiană oficială, prin actualizarea documentelor de colaborare bilaterală dintre cele două țări surori, Italia și România.

Grupul parlamentar "Amici per la Romania" din Camera Deputaților a Parlamentului italian, la care au aderat spontan 48 de deputați, se va întâlni cu reprezentanți ai Grupului de prietenie România - Italia, scopul întâlnirii fiind acela de a promova inițiativele cu caracter politico-cultural, prin sprijinirea integrării comunității românești în societatea italiană, problemă rămasă restantă și încă de actualitate.

Sunt convins că vizita de lucru va deschide mai mult calea colaborării și apropierii dintre cele două state, dintre cele două țări surori, în ciuda unor evenimente izolate, care nu pot decât să întărească și mai mult o frăție de mii de ani.

  Iuliu Nosa - declarație politică având tema Băsescu cerșește votul maghiarilor și discreditează Guvernul;

Domnul Iuliu Nosa:

Tema intervenției mele de astăzi este "Băsescu cerșește votul maghiarilor și discreditează Guvernul"

Trebuie să fim sinceri și să recunoaștem că noi, cei care constituim majoritatea de 70% în Parlament și ne aflăm la guvernare, așteptăm de câteva luni ca Programul de guvernare al coaliției PSD-PD-L să fie pus în aplicare, prin numirea la conducerea instituțiilor deconcentrate de la nivelul județelor a oamenilor apropiați coaliției, aleși pe criteriul profesionalismului, dar care să creadă în acest program al coaliției. Din nefericire, schimbarea din funcție a actualilor directori se tărăgănează și, se pare, totul din cauza lipsei de fermitate a premierului Boc, care nu este încă în stare să iasă din vorba președintelui Băsescu. De altfel, cum să iasă din vorba "tătucului PD-L-ist", când sâmbătă, cu ocazia Congresului UDMR de la Cluj l-a umilit pe Boc la el acasă. Nu de alta, dar ca să nu uite cine e șeful. L-a umilit solicitându-i să revizuiască celebra de acum OUG nr.37 din 22 aprilie care, după cum bine știți, reglementează schimbarea de gardă în deconcentrate, de parcă bietului premier nu i-ar fi fost destule vociferările PNL-iste care urlă în gura mare că actuala guvernare le lasă oamenii pe drumuri. De parcă pe ei i-a interesat în 2004 când în câteva luni au demis toți directorii social-democrați. Dar asta este o altă poveste, pe care, cu siguranță, stimați colegi, o cunoaștem cu toții.

Revin la relația președinte-premier și nu pot să nu îl compătimesc pe Boc, pentru că Băsescu, ca să-și întărească și mai mult autoritatea în fața premierului, dacă mai era nevoie, pe tot parcursul discursului rostit la Congresul UDMR de la Cluj a făcut praf Guvernul. Din ceea ce a declarat președintele nu a reieșit decât că actualul guvern, pe care îl consideră creația sa, nu este decât un "motor uriaș" care poate fi înlocuit oricând. Este absolut șocant să auzi asemenea cuvinte rostite de președintele unei țări. Toate acestea nu arată decât disperarea lui Băsescu. A mers la Congresul UDMR pentru a cerși voturi, conștient că este în picaj și nu mai poate fi salvat decât de un miracol.

  Pető Csilla-Mária - declarație politică intitulată Fructe, nu miere de albine;

Domnul Pető Csilla-Mária:

"Fructe, nu miere de albine"

Declarația mea politică are ca obiect Legea nr.509/2006 și celelalte acte legislative care se referă la acordarea mierii de albine ca supliment nutritiv pentru preșcolari și elevii din ciclul primar din învățământul de stat și confesional.

Textul legii adoptate la sfârșitul anului 2006 prevede acordarea săptămânală pentru fiecare copil de la grădiniță și din clasele I-IV a unei cantități de 60 de grame de miere de albine.

Adoptată, dar neaplicată nici până în momentul de față, legea amintită a fost modificată prin Ordonanța Guvernului nr.24/2008, în același an apărând și normele de aplicare ale legii astfel modificate. Esențial este că, deși copiii ar fi trebuit să primească mierea de albine încă de la începutul acestui an școlar, acest lucru nu se întâmplă nici acum, când suntem aproape de finele anului școlar.

Adoptarea unui act legislativ care prevede ca preșcolarii și elevii din ciclul primar să primească săptămânal câte 60 de grame de miere de albine este bine-venită.

Efectele benefice ale acestui produs sunt bine-cunoscute. În afara calităților sale nutritive, mierea are o acțiune terapeutică eficientă în combaterea afecțiunilor digestive, hepato-biliare, cardio-vasculare, respiratorii, ale sistemului nervos etc.

Din păcate, există și un dar: mierea de albine este contraindicată persoanelor care suferă de obezitate, diabet zaharat, insuficiență pancreatică sau de anumite tulburări alergice, afecțiuni extrem de răspândite în rândul copiilor la care se referă textul de lege sus-menționat.

Iată de ce, luând în considerare aceste date, propun modificarea Legii nr.509/2006 privind acordarea de miere de albine preșcolarilor și școlarilor din ciclul primar.

Ce înseamnă acest lucru? Să nu se mai acorde miere de albine, din cauza efectelor nocive pe care acest produs îl are asupra anumitor categorii de copii. În schimbul acestui produs, copiii să primească zilnic fructe. Fructele nu conduc la obezitate - nici chiar cele cu un conținut ridicat de zahăr, pot fi consumate - cu unele mici restricții de către copiii care suferă de diabet zaharat și nu sunt contraindicate în cazurile de insuficiență pancreatică sau tulburări alergice.

Vă voi da un singur exemplu pentru efectele terapeutice ale consumului de fructe. Mereleconțin calciu, magneziu, cupru, fructoză, vitamina A și vitamina C. Unele studii arată că valoarea colesterolului din organism scade, în medie, cu 10% în cazul persoanelor care consumă frecvent mere.

Aceste fructe asigură buna funcționare a aparatului digestiv prin faptul că absorb toxinele din organism și conțin fibre. În plus, prin conținutul ridicat de vitamine, previn apariția ulcerului, a asteniei fizice și intelectuale și favorizează creșterea.

Acestea sunt doar câteva dintre efectele benefice ale consumului de mere, pentru a căror introducere în alimentația copiilor de la grădinițe și școlile din ciclul primar vă solicit sprijinul.

În cazul în care specialiștii în domeniul bolilor de nutriție vor considera că alte fructe decât merele sunt mai indicate să fie introduse în alimentația preșcolarilor și a elevilor din clasele I-IV, voi îmbrățișa fără nici un fel de reținere aceste puncte de vedere. Propun astfel ca merele - sau alte fructe - să fie acordate zilnic grupelor de copii sus-menționate, odată cu începutul anului școlar 2009-2010.

  Ioan-Nelu Botiș - pledoarie pentru Sprijinirea angajării tinerilor;

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

"Sprijinirea angajării tinerilor"

Unul dintre obiectivele Programului de guvernare pentru perioada 2009 - 2012 îl constituie sprijinirea angajării tinerilor, în conformitate cu specializările obținute, pentru a stopa exodul forței de muncă tinere și specializate din țară și pentru ocuparea într-un grad cât mai ridicat a forței de muncă tinere.

În acest context, propun o lege - Legea primului contract de muncă - prin care studenții își vor îmbunătății educația practică și își vor forma abilități profesionale practice în perioada stagiului de practică universitară, perioadă recunoscută ca și vechime în muncă.

În acest scop, fiecare universitate trebuie să stabilească relații de parteneriat cu agenții economici și cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă; astfel, se va realiza și o corelare între cererea și oferta de forță de muncă.

La ora actuală România a ajuns să dețină o poziție de top ca număr de tineri șomeri înregistrați în statisticile Uniunii Europene. Tinerii absolvenți reprezintă un "grup țintă" greu integrabil pe piața forței de muncă, datorită lipsei de experiență practică și datorită pretențiilor angajatorilor, care solicită vechime în muncă. Prin Legea primului contract de muncă, studenții vor acumula pe perioada practicii universitare atât experiență practică, cât și vechime în muncă, deoarece această lege prevede ca în perioada de practică să se încheie un contract de muncă pe durată determinată pentru stagiari și să fie remunerată. Existând un prim contract între student și agenții economici, se poate realiza încă din perioada studenției posibilitatea negocierii unui loc de muncă sau contactul cu piața muncii îl va ajuta pe viitorul absolvent să-și organizeze mai eficient căutarea unui loc de muncă în țară și să treacă mai ușor peste procesul de tranziție către un loc de muncă.

În pofida faptului că angajatorii care încadrează în muncă absolvenți beneficiază de stimulente financiare conform Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, rata șomajului în rândul tinerilor este foarte ridicată, explicația fiind lipsa experienței profesionale practice.

  Dan Bordeianu - declarație politică intitulată Cutremur în administrația publică;

Domnul Dan Bordeianu:

"Cutremur în administrația publică"

Suntem încă cu toții sub efectul cutremurului care s-a produs sâmbătă seara. Toate televiziunile au marcat evenimentul și au transmis pe larg sfaturi în astfel de situații.

Un eveniment asemănător se produce în ultimele zile și în administrația publică, acolo unde actualul guvern ia măsuri din ce în ce mai cutremurătoare.

Astfel, ordonanța guvernului de politizare a administrației publice dar și proiectul Legii privitoare la salarizarea unică din domeniul bugetar sunt lovituri care țintesc puternic în temelia unui sistem care abia intrase pe un anumit făgaș al normalității.

Se pare, însă, că dorința de a răsplăti serviciile prestate în campania electorală de oamenii PSD și PD-L este mult mai puternică decât respectarea legii și a angajamentelor luate de către România în fața Uniunii Europene.

În urma cu doi, trei ani, domnul Blaga se lăuda că a reușit să implementeze o serie de măsuri concrete în vederea descentralizării administrației românești. Astăzi, partidul din care domnul Blaga face parte aruncă la coș toate acele măsuri.

Un alt aspect important este acela că la data acceptării României în Uniunea Europeană, criteriul politic a cântărit foarte serios în adoptarea acestei decizii, criteriul care se referea inclusiv la depolitizarea administrației.

Prin deciziile luate de Guvernul domnului Boc practic România minte oficialii europeni și se face că a uitat care sunt principiile care au stat la baza acceptării României în cercul select al statelor europene.

În aceste condiții, stau și mă gândesc dacă nu cumva cutremurul din administrația românească determinat de aceste măsuri iresponsabile și neconstituționale nu va avea efecte negative pentru România pe termen lung și pe plan extern, pentru că pe plan intern nu cred că mai este cazul să mai comentăm.

Sper cu tarie, ca și în cazul cutremurului din administrația publică să existe măsuri de contracarare a efectelor nocive, măsuri care se pot traduce în trezirea la realitate a Guvernului Boc.

  George Ionescu - intervenție intitulată Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale;

Domnul George Ionescu:

"Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale"

Pe 26 aprilie a fost celebrată Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale.

Acest eveniment a fost instituit de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale în anul 2001.

Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) este o organizație internațională menită să asigure că drepturile creatorilor și deținătorilor de proprietate intelectuală sunt respectate în toată lumea și că autorii și inventatorii sunt astfel recunoscuți și răsplătiți pentru ingeniozitate. Numărul statelor membre OMPI a depășit 180, peste 90 % dintre statele lumii - ceea ce reflectă importanța crucială și relevanța muncii din spatele Organizației.

Ziua de 26 aprilie a fost aleasă datorită altui eveniment din acest domeniu: în anul 1970, la această dată, intra în vigoare Convenția internațională asupra Proprietății Intelectuale.

Această zi este celebrată de OMPI și de statele membre în fiecare an, constituind o oportunitate pentru sensibilizarea publicului asupra rolului și contribuției proprietății intelectuale la dezvoltarea economică, culturală și socială a țărilor lumii. Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale constituie o ocazie de a reflecta la felul în care creativitatea omenească și inovația contribuie la edificarea unei lumi mai bune.

Așa cum declara în 2008 domnul Kamil Idris, directorul general al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale, "Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale devine cu fiecare an mai populară". De la lansarea ei, în 2001, un număr tot mai mare de state și organizații se alătură OMPI la sărbătoarea anuală de pe 26 aprilie.

De Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale aducem un omagiu tuturor inventatorilor și artiștilor, mari și mici, care ne îmbogățesc existența cu roadele gândirii lor inovatoare și ale viziunii lor creatoare. Astfel, ne amintim de ce drepturile lor de proprietate intelectuală, drepturi pe care ei le-au câștigat prin talentul lor individual sau calitățile lor colective, merită admirația, protecția și respectul nostru.

În acest an, 2009, directorul general al OMPI, Francis Gurry, a transmis un mesaj prin care dorește să-i sensibilizeze pe toți locuitorii Pământului asupra necesității de a trece de la tehnologiile gri, bazate pe carbon, ale trecutului, la inovația verde, fără emisii de carbon, a viitorului: "De Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale - 2009, Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale dorește să evidențieze importanța contribuției unui sistem echilibrat de proprietate intelectuală în stimularea creării, difuzării și aplicării tehnologiilor nepoluante; în promovarea unei concepții ecologice care să ducă la crearea de produse nepoluante din momentul proiectării până în cel al scoaterii din uz; în crearea de branduri "verzi" care să îi ajute pe consumatori să aleagă în cunoștință de cauză și să ofere companiilor un avantaj față de competitori".

Ziua de 26 aprilie reamintește că trebuie să protejăm creatorul și creația sa. În general, și în această zi în mod special, acționăm pentru a convinge că protecția titularilor de drepturi de autor și drepturi conexe este necesară și utilă, iar nerespectarea drepturilor de proprietate intelectuală atrage consecințe negative.

În România, proprietatea intelectuală, drepturile de autor și drepturile conexe sunt serbate anual de cele două organisme specializate în domeniu - Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM).

  Constantin Chirilă - declarație politică având titlul România - piața agricolă perfectă pentru producătorii străini;

Domnul Constantin Chirilă:

"România - piața agricolă perfectă pentru producătorii străini"

Cu orice mijloc de transport am călători de-a lungul Europei, putem vedea cu ochiul liber că situația agriculturii românești este dezastruoasă. Nu sunt adeptul cuvintelor bombastice, dar cuvântul dezastru este singurul care poate descrie perfect ceea ce vedem la noi în țară, comparativ cu situația din alte părți: mari suprafețe de teren sunt abandonate și părăginite, de parcă am fi în țara nimănui. Cifrele oficiale arată clar că doar 29% dintre exploatațiile agricole românești se ridică la standarde europene, în timp ce în țări cu o tradiție agricolă mult mai mică, provenite din blocul comunist, procentul este și de aproape două ori și jumătate mai mare.

Am mai atras de la tribuna Parlamentului atenția asupra problemelor legate de securitatea alimentară a României și doresc să revin asupra acestui subiect, pentru că ceea ce se produce în domeniul legumiculturii are ca destinație preponderentă autoconsumul. România a devenit o piață perfectă de desfacere pentru legumele, fructele, carnea și lapte de import, în condițiile în care dispunem de potențial, de oameni, dar nu și de un sprijin real acordat producătorilor autohtoni. Câtă vreme noi continuăm să sufocăm agricultura proprie, vom continua să cumpărăm produsele românești cu titlul de delicatese.

Agricultura românească primește subvenții de trei ori mai mici decât cea din restul Europei, iar eliminarea t.v.a. la importuri duce din start la prețuri mult mai mici pentru mărfurile importante. De aceea, comercianții vor căuta să vândă produsele la care vor câștiga mai mult, ceea ce închide un cerc vicios al circuitului economic agricol, din care se poate ieși doar cu măsuri coerente și aplicate la timp. Specialiștii afirmă că România poate hrăni 100 de milioane de oameni, iar populația din țara noastră consumă aproape 80% din produsele agroalimentare de proveniență străină. Potrivit statisticilor oficiale, România importă circa 70% din necesarul de carne, în timp ce producătorii autohtoni au înregistrat în primul trimestru din 2009 scăderi ale vânzărilor cu 30% față de perioada similară a anului trecut, în condițiile în care ei au scăzut prețurile comparativ cu perioada anterioară. Această situație nu mai poate continua, pentru că agricultura reprezintă unul dintre pilonii redresării economice necesare în contextul actualei crize.

Vreau să înțelegeți că nu susțin un naționalism de paradă, ci afirm că potențialul economic al agriculturii românești este o soluție pentru traversarea actualei crize. De aceea, trebuie să stimulăm producția agricolă internă, în special în domeniul legumelor și al fructelor. Cu o calitate corespunzătoare a produselor, putem face în așa fel încât să reducem deficitul balanței externe. Și este mai ieftin așa, decât să mizăm pe o re-industrializare care nu s-ar mai putea produce curând.

  Alin Augustin Florin Popoviciu - comentarii privind problemele din domeniul educației;

Domnul Alin Augustin Florin Popoviciu:

După ce în urmă cu o lună colegii noștri de la PNL au uitat conținutul textului moțiunii, ei citind în fața noastră o cu totul altă compunere de clasa a patra decât cea depusă în Parlament iată că astăzi, după ce de Paște au combinat friptura de miel cu puțină lecitină, și-au adus aminte că sânt în opoziție de ceva timp și încă nu au depus nici o moțiune de cenzură, așa cum le-ar sta bine unor parlamentari activi din opoziție.

S-au gândit că ar fi bine să înceapă cu doamna ministru Ecaterina Andronescu, căreia să-i ceară demisia sau demiterea, motivul că aceasta nu poate gestiona problemele cu care se confruntă ministerul. Sunt întru totul de acord cu colegii liberali că în sistemul educațional mai sunt multe de rezolvat, că lucrurile nu merg așa cum ar trebui, că sunt multe de făcut și de îndreptat, că orele de sport sau istorie sunt necesare, dar de aicea și până la a cere așa, tam-nesam, demisia ministrului, mi se pare o dovadă crasă de populism deșănțat.

Liberalii strigă în gura mare cât de grav este să fie reduse orele de sport, istorie și dirigenție, cerând demisia doamnei Andronescu, fără a se gândi măcar o clipă că ei sunt cei care timp de patru ani au gestionat educația românească și au făcut-o așa de bine încât astăzi, un dascăl cu ani buni de vechime câștigă puțin mai mult decât un șomer. Cu toate că s-au bătut în campania electorală cu pumnul în pieptul plin de steluțe al fostului ministru Cristian Adomniței că ei au fost cei care le-au redat demnitatea celor ce trudesc la catedră, prin alocarea a 6% din p.i.b., că ei le-au crescut salariile, că ei au făcut tot ce le-a stat în putință ca dascălii să aibă un salariu decent, iată că astăzi constatăm cu stupoare că în buzunarele celor care ne-au format pe noi și pe copii noștri suflă vântul, iar ei sunt nevoiți să recurgă la mișcări de protest pentru ca cineva să le ofere măcar minima demnitate, așa cum pe bună dreptate merită.

Acestea sânt adevăratele probleme ale sistemului românesc de învățământ, care trebuie să ne preocupe pe noi, parlamentarii. Da, e perfect adevărat că foștii noștri colegi din legislatura trecută au votat creșterea cu 50 la sută a lefurilor personalului din învățământ, e adevărat că și președintele Băsescu a promulgat legea, dar, la acea dată cine bănuia că aceeași liberali, în trei ani de zile au aplicat legea junglei, distrugând totul și lăsând o gaură imensă în buget, ei fiind singurii de altfel care știau că nu există bani pentru a le da profesorilor. Mai e adevărat că banii care trebuiau să intre în buzunarele dascălilor au fost dirijați cu grijă primarilor PNL în preajma campaniei electorale - vezi zecile de microbuze școlare împărțite înainte de campania pentru parlamentare de către domnul candidat Cristian Adomniței în județul Iași.

Nu vreau să-i iau apărarea doamnei Andronescu, dar vă asigur ca și cei care lucrează în sistemul educațional știu la fel de bine că și noi că nu sunt bani pentru creșterea promisă, creștere pe care o merită cu prisosință, dar sunt convins că ministerul și cea care îl conduce vor găsi o soluție care să fie acceptată de profesori.

Înainte de a vorbi de reducerea orelor de sport, istorie sau dirigenție cred că s-ar impune totuși un drastic control financiar la primăriile unde guvernarea Tăriceanu a băgat bani cu nemiluita, să vedem cum și unde s-au folosit acele sume.

Sunt convins că se vor găsi sume imense necheltuite sau bani risipiți aiurea, bani cu care s-ar putea acoperi o mică parte din cererile dascălilor.

Vă propun acum, în încheiere, ca fiecare dintre noi să doneze 10% din salariu la bugetul educației, bani din care să fie rezolvate o serie din cererile profesorilor.

Să facem acest prim pas pentru a le reda măcar cât de cât o minimă demnitate celor ce slujesc pe altarele educației.

  Daniel Buda - declarație politică intitulată Legea unică a salarizării bugetarilor - dreptate și eficiență în sectorul public;

Domnul Daniel Buda:

"Legea unică a salarizării bugetarilor - dreptate și eficiență în sectorul public"

În România postdecembristă s-au votat atâtea legi în privința salarizării și a pensiilor, încât, la adăpostul acestora, se comit câteva nedreptăți uriașe. Cu toții admitem faptul că Legea salarizării unice este de mult așteptată de întreaga clasă politică dar, în egală măsură, și de societatea românească, fiind văzută ca un mijloc de a asigura o creștere economică bazată pe corelația dintre productivitatea muncii și salariile reale - fundamentul unei economii de piață funcțională și concurențială.

Prin proiectul salarizării unice, Guvernul actual nu dorește altceva decât asigurarea unui mediu eficient și corect, astfel încât să fie eliminate discrepanțele majore dintre salariile existe la ora actuală. Noua grilă de salarizare are la bază un sistem de evaluare în funcție de indicatorii macroecomonici, precum și ierarhizarea strictă a funcțiilor, în concordanță cu modelul european de salarizare al bugetarilor.

Implementarea unui nou sistem de salarizare este mai mult decât necesară, în condițiile în care, până în prezent, nu există o regulă, o metodă de evaluare corectă, care să facă diferența dintre superior și subaltern.

După aderarea la Uniunea Europeană, alinierea la standardele europene a fost unul dintre obiectivele țării noastre. Aceste măsuri privind salarizarea unitară sunt prioritățile pe care România le-a stabilit în acest sens. Cu toții ne dorim să realizăm ceva, să ne fie apreciată munca, să avem performanțe, să fim recompensați în funcție de studii, competențe și profesionalism, însă în momentul în care se concretizează ceva, când trebuie luate decizii esențiale pentru bunul mers al societății, instant, subiectul este în centrul atenției tuturor dezbaterilor din mass-media și nu numai, unde întrebarea esențială este de ce se face, și dacă se face, de ce se face în acest mod? Consider, însă, că întrebarea care ar trebui să ne dea de gândit fiecăruia dintre noi este: dacă acest sistem de salarizare unică funcționează în alte state din Uniunea Europeană, la noi de ce nu ar funcționa?

Cele mai vizibile distorsiuni, care aduc prejudicii majore României, țin de facilitățile și privilegiile publice caracteristice unei societăți oligarhice, lipsa transparenței și a unui management eficient al întreprinderilor susținute din bani publici, și nu în ultimul rând, de inexistența unui sistem eficient de salarizare, logic, just și motivant pentru toate categoriile de personal bugetar. De aceea, acest nou sistem de evaluare ar pune capăt unor anomalii și ar oferi un cadru legal, tehnic și decent pentru salarizarea bugetarilor. Este nevoie de ordine în sectorul public, deoarece nu sunt normale aceste discrepanțe enorme între diverși bugetari, care nu țin cont de niciun criteriu economic. O lege unică pentru salarizarea lor ar ușura și construcția bugetului și ar fi o sursă majoră de echitate. Noi, ca politicieni, sper să avem maturitatea necesară să stăm la masa negocierilor și să discutăm în mod echilibrat și obiectiv asupra proiectului Guvernului.

Sunt, categoric, pentru o lege unică a salarizării bugetarilor, prin care să se stabilească o ierarhizare cât mai obiectivă între funcția socială a diverselor grupe, o ierarhizare pe funcții și o ierarhizare pe trepte sau gradații, legată nu numai de vechime, dar, mai ales, de pregătire și competență.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică având titlul Există încă politicieni agresori de sărbători;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Există încă politicieni agresori de sărbători"

Am sperat că unii oameni pot înțelege că sărbătorile religioase sunt cele mai frumoase evenimente de familie, de pace, resemnare, bucurie și înțelegere după zile de muncă, de oboseală și de griji.

De mulți ani îmi petrec minunata sărbătoare a Paștelui acasă, cu copiii și rudele cele mai apropiate, prilej cu care avem timp să ne spunem ceea ce nu putem și nu avem răgaz în timpul anului, să aducem în față sentimentele familiei noastre, care este puternică tocmai pentru că știe să prețuiască ceea ce are. Sunt poate și mai curate, și mai profunde, noi înșine suntem mai sensibili, mai deschiși și mai receptivi datorită sacrificiului mântuitorului nostru Iisus Hristos, datorită tainei Învierii.

Din această perspectivă am încercat să fiu departe de viața politică, de exercițiile de imagine practicate de unii, de manipulările altora, care acum și-au adus aminte de semenii lor și de faptul că aceștia trebuie ajutați.

Am constatat că năravurile politichiei românești au rămas aceleași și la președintele țării, și la premierul guraliv și nepotrivit pentru funcția pe care vremelnic o ocupă, și la președinți de consilii județene, și la unii miniștri, și la unii care se cred importanți pentru că au bani, dar în rest fac numai paradă pentru că sunt goi, săraci sufletește și mândri de prostia lor.

Mai trist este că există interes public pentru aceste personaje jalnice, pentru acești ignoranți, dar fuduli nevoie mare.

Din păcate, unii ocupă spațiul media cu toată povara de necinste, de impostură, de manipulare specifică în tot cursul anului și pe care îndrăzneam să sper că o vor abandona pentru măcar câteva zile.

Poate că și, noi, ceilalți avem o parte de vină, fiindcă nu schimbăm canalul, nu utilizăm telecomanda cu mai multă exigență, cu mai mult respect pentru noi înșine și pentru ca să nu ne lăsăm pradă agresiunilor acestor oameni care strică atmosfera sărbătorilor și ne alterează sufletul și mintea.

Încerc să strig prin cuvinte că este de datoria noastră să punem ordine în viața noastră, a societății, a rânduielilor și să punem ziduri în calea celor care se destrăbălează pe bani publici, își fac cruci electorale și pomeni de dragul camerelor de luat vederi.

Încerc să vă spun, dragi români, că avem puțin timp pentru noi, pentru cei dragi nouă, că viața fuge cu o repeziciune uimitoare și noi ne pierdem vremea privind niște arătări politice exersând nostimade dintre cele mai ciudate pentru voturi, voturi, voturi...

  Neculai Rebenciuc - declarație politică intitulată Educația: între obligație și opțional & orele de sport: opționale dar obligatorii;

Domnul Neculai Rebenciuc:

"Educația: între obligație și opțional&orele de sport: opționale dar obligatorii"

Mărturisesc că, după atâtea promisiuni și retractări, dar și idei "novatoare" care în fapt însemnau cele mai multe dintre ele reveniri la vechile forme statuate înainte de "reformele" pe care fiecare ministru de resort a simțit nevoia să le producă, credeam că subiectul Educație va intra în stand-by, cel puțin spre binele celor implicați. Din păcate, sistematic se injectează sistemul de învățământ cu câte o idee din start neviabilă, care provoacă nesfârșite discuții, ducând la debusolări, deopotrivă pentru elevi, profesori și chiar părinți.

Degringolada școlii românești este ușor diagnosticabilă: subfinanțare endemică și lipsa unei strategii definitorii și coerente. Desigur, o strategie există, dar ea este atât de "labirintică", atât de modificată și contorsionată în timp de dorința fiecărui ministru de a-și pune amprenta "definitorie", încât cu greu poate fi descâlcită.

După cum știm, programa școlară este concepută ca un sistem de vase comunicante: totul se înlănțuie și se echilibrează într-o logică a cercului. Care se închide perfect. Însă o recentă idee "ministerială" vine să spargă corpusul săptămânal al programei, extrăgând orele de sport, pe care le plasează... sâmbăta. Neîndoios, prin această decizie se dorea imprimarea unui proaspăt impuls, a unei revigorări a mișcării sportive în rândul tinerilor, cărora, dedicându-li-se o zi din weekend, ar trebui să ducă această disciplină pe culmile excelenței. Cu alte cuvinte, studiul este studiu, sportul este sport și este bine să nu le amestecăm. Nu de alta, dar, după o "oră" de bine-venită mișcare, după atâtea "ore" la clasă, elevul... transpiră. Și se mai "chinuie" să "care" și echipamentul sportiv la școală.

Dar, să nu ne mai facem griji. După ce a suscitat interesul opiniei publice prin faptul că ridica la fileu aspecte interesante precum perioada de lucru a profesorilor de sport, elevii, care petrec la școală aproape cât un salariat, vor avea și sâmbăta ocupată și alte chestiuni de ordin administrativ, în cele din urmă s-a "aruncat" această idee în curtea școlilor: decizia de a se face ore de sport sâmbăta rămâne la latitudinea fiecărei instituții de învățământ.

În altă ordine de idei, pentru a se mai reduce, pe bună dreptate, programa școlară extrem de încărcată a elevilor, Ministerul Educației vine cu o altă inițiativă: diminuarea numărului de ore alocate educației fizice. Asta în condițiile în care UE recomandă chiar trei ore pe săptămână, iar Ministerul Sănătății trage un semnal de alarmă: avem prea mulți copii obezi (ne situăm pe locul trei), acest lucru având efecte dezastruoase pentru sănătatea națiunii. Chiar și în Programul de guvernare, la Capitolul 10 - "Tineret și Sport" sunt prevăzute introducerea unui număr de minim trei ore de sport pe săptămână în programa școlară și garantarea accesului tuturor copiilor apți pentru acest gen de activitate la orele de educație fizică, în conformitate cu normele UE. Altfel spus, contrar celor de mai sus, dar potrivit acestora, de anul viitor, elevii vor avea o singură oră de sport, dar și alte ore, care sunt opționale dar... obligatorii!!! Când reduci orele de sport înseamnă, de fapt, că le triplezi! Nu vom încerca noi să descifrăm această aporie. A făcut-o, documentat și competent, ziarista Melania Vergu, al cărei articol "Iluzie ministerială: una singură sunt mai multe" se încheie sugestiv: "[...]e amuzant, dacă n-ar fi atât de jenant. Liceenii fac o singură oră de sport pe săptămână. Restul ar trebui să fie tăcere, fiindcă orice încercare de a ne explica cum că noi nu pricepem e gargară".

În continuare, noi suntem flexibili și dăm credit declarației ministrului conform căreia "Nimic nu este inflexibil, putem corecta". Sperăm că se va proceda la o corectură "corectă" în ceea ce privește orele de sport, nu de alta, dar, după cum aprecia comisarul european Leonard Orban, este "O chestiune de sănătatea a nației, esențială pentru viitorul său".

  Valeriu Tabără - pledoarie asupra necesității acordării unei mai mari atenții agriculturii românești;

Domnul Valeriu Tabără:

"Este necesară o mai mare atenție pentru agricultura românească"

Mai zilele trecute am primit de la excelentul specialist în agricultură Marcel Cucu de la Brăila, o scrisoare care prin titlul ei sugera că ar fi fost trimisă mai multor colegi, deoarece era adresată cu titlul "Dragi colegi".

Mă bucur să fiu considerat un coleg al agricultorilor români și mă simt flatat de faptul că extrem de mulți specialiști mă informează sau îmi cer părerea asupra unor probleme mari cu care se confruntă cei care se ocupă de agricultură, dar și pentru a interveni la factorii decizionali de la nivel guvernamental pentru a rezolva problemele grave cu care se confruntă agricultura românească.

În această declarație politică redau textul scrisorii primite și voi adăuga și câteva considerații personale privind situația prezentă a agriculturii românești:

"Bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale este cel mai mic din ultimii ani și este supus, în mod nejustificat și iresponsabil, unei rectificări negative la care, spun eu, conducerea ministerului nu a reacționat în vreun fel, din contră, a adus argumente că sursele financiare sunt suficiente pentru a susține agricultura în anul 2009".

"Plățile pe suprafață din surse europene, cât și cele complementare din bugetul de stat, derulate prin APIA, sunt întârziate, în mod deliberat, din cauza bugetului "subțire" și cu blocarea nejustificată a softurilor aferente". Aceasta în condițiile în care agricultorii așteptau acești bani pentru a putea fertiliza culturile de toamnă și de primăvară, pentru a cumpăra semințe, erbicide etc. Lipsa banilor îi face pe agricultori să-și reducă verigi importante din tehnologii, să le diminueze și să accepte astfel consecințele economice negative date de o producție mai mică și de calitatea slabă.

În bugetul MAPDR sau al Ministerului Finanțelor s-a omis prevederea privind reducerea accizei la motorină la 21 euro/1000 litri, nivel stabilit prin Memorandumul semnat la Guvern în toamna anului 2008.

Creditarea agriculturii, atât pentru capitalul de producție cât și pentru investiții, este o povară grea pentru agricultori datorită:

  • dobânzilor și comisioanelor mari;
  • pretențiilor de garantare împovărătoare și riscante (cele mai dure din Europa)".

Acestea anulează orice speranță de performanță, de progres real, de evitare a pierderilor și, mai ales, de obținere de profit în fermele de orice tip.

Colegul Marcel Cucu îmi semnalează în scrisoare un fapt repetabil, de mai mulți ani: "Oficiali ai Ministerului Agriculturii, interesați sau influențați prin afirmațiile publice făcute, influențează negativ piața produselor agricole realizate în țară, pronunțându-se anticipat asupra producțiilor, a stocurilor de produse și a calității acestora, de cele mai multe ori prezentate negativ". Este, din păcate, o realitate care se repetă. Aproape în fiecare an oficiali ai MAPDR, uneori chiar miniștrii, s-au pronunțat public asupra calității unor produse agricole românești: grâu, legume și fructe, carne. De cele mai multe ori aceste afirmații au adus mari prejudicii de piață producției autohtone și s-au constituit ca argument la importurile de astfel de produse.

Contrar unor prognoze agrometeorologice optimiste, pentru anul agricol 2008/2009, seceta s-a instalat în cea mai mare parte a teritoriului țării, cu tendința de extindere ca suprafață și accentuare ca fenomen. Dacă în luna martie, în Câmpia Banatului seceta pedologică pe adâncimea de 0-70 cm era de 200-250 m3/ha, în prezent aceasta are valori apropiate de 400-500 m3/ha. Cu toate acestea, până la această dată nu s-a luat nici o măsură concretă de contracarare a fenomenului. Nu este suficient să vorbim de banii dați ANIF-ului, dacă ei nu se regăsesc în măsuri eficiente, favorabile producției agricole.

Este grav faptul că reprezentanți de marcă ai MAPDR induc în eroare opinia publică, afirmând că România acordă cel mai mare sprijin financiar agricultorilor români. Mai corect ar fi să se spună adevărul: banii dați agriculturii sunt în limita surselor financiare bugetare existente și a situației cu totul excepționale dată de criza economică generalizată la nivel național, european și mondial. Este grav faptul că nu este pus la punct, încă, un sistem specific de creditare pentru întreaga economie rurală a României.

Sursele financiare bugetare mici alocate agriculturii românești ar trebui să fie completate de fondurile europene, a căror absorbție rămâne, de câțiva ani buni, o poveste frumoasă. Pentru cei mai mulți agricultori, fondurile structurale aferente proiectelor din diferite domenii (măsuri din PNDR) rămân, în continuare, o mare necunoscută. Broșurile și alte materiale de popularizare făcute de diverse structuri ale MAPDR nu sunt suficiente și, mai ales, ele nu sunt înțelese. În multe cazuri, aceste demersuri sunt blocate intenționat și asta pentru că, referitor la elaborarea, aprobarea și implementarea proiectelor există o adevărată încrengătură, asemănătoare cu o pădure de mangrove, unde contează comisioanele pentru întocmirea proiectelor, fără ca firmele să aibă vreo responsabilitate în eligibilitatea și implementarea proiectelor elaborate. Se impune ca la nivelul MAPDR să existe o structură care să elaboreze proiecte-tip pentru toate măsurile susținute prin fonduri structurale (exemplul Spaniei). Nu ar fi rău să se mărească competențele ANCR pentru elaborarea de proiecte a căror valoare să ajungă până la 50.000 euro.

Dincolo de afirmația din scrisoarea domnului Marcel Cucu, înscrisă ca o concluzie: "Iar noi afișăm o atitudine de mulțumire, înțelegere și așteptare. Nu cred că vom îndrepta lucrurile printr-o asemenea atitudine, iar agricultorii așteaptă zadarnic semnale din partea noastră, reprezentanții lor legitimi (ai LAPAR și ai ANPAR)".

Scrisoarea colegului Marcel Cucu se încheie cu o întrebare simplă: "Care ne este programul de acțiune, ce așteptăm?"

Și eu întreb: de ce strategia agriculturii pentru perioada 2009-2013 s-a făcut numai în birourile MAPDR și nu reprezintă o rezultantă a unui dialog deschis cu reprezentanții agricultorilor români și ai forurilor științifice naționale? Dacă nu duce lipsă agricultura României de ceva, atunci nu duce lipsă de strategii. Degeaba avem strategii pentru agricultură dacă nu le aplică nimeni.

Sunt multe lucruri de întrebat, referitoare la activitatea responsabililor pentru agricultura românească:

  • de ce s-au suspendat, de două săptămâni, sursele financiare necesare plăților pentru fermieri prin APIA? De ce APIA a fost decapitată de conducere aproape trei luni, fără a se lua o măsură de asigurare a managementului acestei instituții, astfel încât să se poată începe plățile în luna martie, așa cum era planificat?

Sunt și alte întrebări de pus, dar le voi aborda într-o altă declarație politică.

În final, declar că scrisoarea domnului Marcel Cucu conține extrem de multe adevăruri, care oglindesc o realitate tristă a agriculturii și a ruralului românesc. Acestea sunt constatate nu de un politician, și nici de un lider de organizație profesională care a acționat pentru propriul lui interes, așa cum fac mulți. Domnul Marcel Cucu a fost și este angajat într-o luptă pentru rezolvarea unor probleme ale agriculturii și ale producătorilor agricoli români. Acest lucru a fost demonstrat în totalitate în perioada cât a condus LAPAR-ul.

Scrisoarea domnului Marcel Cucu nu trebuie numai citită, ci și analizate problemele pe care le expune în ea. Analiza trebuie să ducă la găsirea urgentă a unor soluții pentru rezolvarea lor.

Doresc ca declarația mea politică să ajungă și la domnul Ilie Sârbu, Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

  Florin Iordache - despre Nevoia unei noi legi a salarizării;

Domnul Florin Iordache:

"Nevoia unei noi legi a salarizării"

Așa cum s-a convenit cu FMI, până la 1 octombrie va fi adoptată o nouă lege a salarizării, după o consultare prealabilă cu sindicatele, patronatele, comisiile de dialog social și o dezbatere constructivă în Parlament.

Un principiu important al viitoarei legi este ca sporurile să nu reprezinte mai mult de 30% din salariu, nimeni nu-și va putea mări salariul cu sporuri aberante.

Raportul în sistem de stat între salariile mici și cele mari va fi de maxim 1/15, spre deosebire de 1/100, cât este în prezent.

O condiție esențială în privința noii legi este ca salariile să nu scadă, ci chiar să crească, în special în cazul celor cu venituri mici. Salariile mici vor crește gradual, iar salariile mari vor fi înghețate un timp, pentru a se ajunge la un echilibru.

Un principiu de bază al noii legi îl va reprezenta găsirea unui just echilibru între salariații din diverse domenii: la muncă și pregătire egală, un salariu egal.

În acest sens, nu trebuie pus semnal egal între toți care lucrează la stat, fiecare angajat fiind remunerat în conformitate cu munca depusă și cu pregătirea pe care o are.

Fiecare muncă are specificul ei, iar particularitățile trebuie să se oglindească în forma finală a legii.

  Ion Stan - declarație politică: Războiul diplomatic al României cu Moldova, Ucraina și Ungaria - consecință a crizei ca doctrină politică a aleșilor poporului român;

Domnul Ion Stan:

"Războiul diplomatic al României cu Moldova, Ucraina și Ungaria - consecință a crizei ca doctrină politică a aleșilor poporului român"

Am folosit tribuna parlamentară de nu mai puțin de 16 ori pentru a trage semnal de alarmă după semnal de alarmă, în legătură cu lipsa de orânduire, diversiunile și provocările periculoase care și-au făcut loc în domeniul relațiilor externe ale României, în special în ceea ce privește gestionarea problemelor speciale în raporturile cu țările vecine, întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor țării și dreptul la identitate al persoanelor aparținând minorităților naționale. În esența lor, toate acele luări de poziție atrăgeau atenția asupra lipsei unor abordări de conținut ale politicii externe, ale căror consecințe vor fi și mai negative decât cele de până acum.

În folclorul românesc exista o zicere cu tâlc: "De când beau și nu mă-mbăt, s-o făcut vinul oțet". Corolarul zicerii populare ar putea fi acela că, decât să fi încercat cel care se crede ,,cel mai iubit dintre români'' să ne îmbete cu apa rece a Strategiei de securitate a Regiunii Mării Negre, mai bine ne îmbată cu vinul de dar al neamului Voronin, ca să nu ni se oțețească relațiile cu Republica Moldova, unde sălășluiesc vreo patru milioane dintre frații de limbă, obârșie, tradiții, obiceiuri și suferințe, pe care istoria și vremurile i-au așezat în afara fruntariilor vetrei străbune.

Vine vremea de bilanț al mandatului Președintelui României, care și-a făcut o prioritate din "securizarea regiunii adiacente Mării Negre". Înainte de a mai relua retorica demagogică din 2004-2005, să-i reiterăm cetățeanului președinte câteva adevăruri incomode:

  1. Strategia de Securitate a Regiunii Mării Negre nu își are sorgintea în laboratoarele politicii externe ale României. Ea i-a fost servită - prin agenți de influență - de o organizație nonguvernamentală externă, mandatara unui grup select de petroliști texani, interesat de accesul la resursele strategice din Transcaucazia, de izolarea Rusiei de Iran și apropierea de regiunile nord-vestice ale Chinei, bogate în minereuri rare, dar și cu tendințe autonomiste față de Beijing.
  2. Strategia și vectorul ei extern de influență au fost intens mediatizate de o anumită parte a presei, iar analiștii serioși ai serviciilor de informații pentru securitatea națională au propus, fiindu-le aprobate, ipoteze de lucru potrivit cărora trebuiau identificate pozițiile oficiale ale Administrației SUA, respectiv ale Departamentului de Stat în legătură cu Proiectul regional Marea Neagră. Nu au rezultat atitudini sau gesturi politice explicite. A rezultat, în schimb, ca vectorul extern de influență a fost, în vremurile sale de glorie în spionaj, implicat într-un mare scandal internațional de corupție, soldat cu demisia premierului nipon, urmare a mituirii sale și a altor membri ai cabinetului de către "Lockheed Martin Corporation". Întâmplător, într-o afacere cu avioane. Ca un detaliu ce poate fi util, vectorul extern de influență a lucrat o vreme în tandem cu William Matser, fost consilier la un birou al NATO, ulterior condamnat pentru spălare de bani proveniți din droguri. O regiune a Mării Negre extinse ajungea și în zone ale culturilor interzise!
  3. Declarațiile de intenții ale înaltului demnitar român care și-a asumat proiectul Regiunii Mării Negre, în legătură cu politica României pe relația estică, exprimate frust, fără perdea, în medii închise au surprins și șocat, fiind primite cu circumspecție și mari rezerve, deoarece ele erau de natură a ,, turna gaz pe foc și a incendia România''.
  4. Președintele trebuia și nu credeam să nu fi fost ajutat să-și cunoască omologii de la Moscova, Kiev, Budapesta și Chișinău. Dacă a fost sau nu receptiv, rezultatele se văd acum.
  5. Politica externă nu se înscrie în logica declarațiilor populiste ce pot fi ușor extrapolate în reacții extremiste, naționalist - șovine, diversiuni și provocări, de către orientările radicale ale oricăreia dintre părți. Președintele nostru a excelat în toate speciile declarațiilor de genul ,,gura bate fundul". Numai că în cazul limbariței prezidențiale, fundul scos la bătaie nu a fost cel din fotoliul din Sala Tronului din Cotroceni, ci în fața României pe care omologi vecini ai domnului Băsescu au tratat-o ca pe un fund!
  6. Dacă a semănat președintele vânt, iar țara culege acum furtună, înseamnă că semănătorul a călcat strâmb pe legea țării și trebuie cercetat pentru nedemnitatea săvârșită.

Dar mai înainte de a cerceta greșelile persoanei constituțional responsabile de politica externă și de securitate, trebuie să aducem în fața Parlamentului pe directorii serviciilor de informații pentru securitate națională. Nu pentru că cineva tot încearcă să excludă serviciile controlului parlamentar, ci pentru că au devenit, deja, de notorietate internațională, răspunderile ce le revin în legătură cu o sumă de evenimente grave, de pe urma cărora România este asociată revanșardismului internațional și tentativelor de destabilizare politică a altor țări.

O organizație neguvernamentală s-a adresat unui serviciu secret solicitându-i "să scoată extremismul maghiar de sub preșul României". Argumentele solicitantului sunt de mare bun simț. "Cazul prezumtivei tentative de asasinat asupra președintelui Boliviei Evo Morales a scos la iveală o chestiune acoperită timp de 20 de ani de către autoritățile românești: extremismul maghiar din România. Nu credem că trebuie să vă explicăm noi dumneavoastră ce efect are astăzi asupra imaginii României pe plan mondial o astfel de știre, difuzată în ultima săptămână zi de zi, în întreaga lume.În contextul luptei globale împotriva terorismului, existența a doi cetățeni români de naționalitate maghiară într-un grup suspectat de complot pentru asasinarea unui președinte și a altor oficialități boliviene, aduce grave prejudicii imaginii tuturor românilor, care oricum nu prea au beneficiat de o prezentare pozitivă în media internațională de la intrarea statului nostru în Uniunea Europeană. Dimpotrivă. Știm că din acest motiv ar fi trebuit să ne adresăm Serviciului de Informații Externe, care, chiar dacă nu mai spionează membrii UE și NATO, are totuși atribuții de apărare a României, inclusiv atunci când se produc atacuri imagologice de tipul celor consemnate în ultima perioadă. Însă, în cazul extremismului maghiar, ascuns de atâția ani sub preșul "integrării României", dumneavoastră. sunteți cel și cei care trebuie să ieșiți din debara, în speranța reparării imaginii țării noastre și a punerii la punct a unor cazuri de o gravitate, extremă''. Comentariile sunt de prisos.

Desigur, președintele Ungariei începuse să se comporte în România ca și în Ungaria. Dar înainte de a se fi adoptat o măsură descalificantă ca manieră diplomatică și reacție de stat, era bine să se fi reflectat că în urmă cu câteva luni i-a ținut isonul și președintele în funcție al României.

Recentele evenimente de la Chișinău au un lung șir de cauze anterioare, în care reacțiile serviciilor noastre de informații pentru securitate națională ori au lipsit, ori au fost inadecvate, ori s-a mers pe mâna scenariștilor și regizorilor întâmplărilor ce s-au cumulat agresiv și exploziv cu începere din 2007. O gazetă, onestă inițial, apoi cel puțin dubioasă, după schimbarea echipei editoriale, al cărui nume nu mai merită a fi pronunțat, a făcut tiraj sponsorizat, pe seama promovării diversiunilor antiromânești ale Coloanei a V-a a KGB-ului din Republica Moldova și din România. Dar propaganda antiromânească nu stă doar într-o publicație. Unde ne este contrapropaganda? Care dintre serviciile sau agențiile guvernamentale pot răspunde?

Declarările de persona non-grata, rechemările diplomaților de la post, scandaluri de spionaj e adevărat că au mai existat chiar și între membrii familiei NATO, dar în situația României avem parte de ingredientele specifice războiului rece ce ne sunt servite ca amenințare sub pretexte extrem de periculoase și în numele unor interese ce îi vin mai de departe.

Nu dorim să antamăm concluzii riscante în ceea ce privește capacitățile serviciilor noastre de informații pentru securitate națională de a servi cu profesionalism și devotament interesele supreme ale națiunii. Dorim doar să credem că marea lor discreție, la care rațiunea de a fi le obligă, nu se datorează absenței lor din prima linie de apărare a României.

Dacă tot este criză, atunci să nu fie nimic în afara crizei! Cam la atât pare a se rezuma Doctrina Palatului Cotroceni în materie de politică externă și securitate națională. Acceptăm să fim contraziși. Nu cu vorbe, ci fapte. Și nu cu orice fel de fapte: un turneu al Președintelui României la Moscova, Kiev, Budapesta și Chișinău, iar în fiecare dintre capitale să se dea publicității o Declarație solemnă comună de prietenie și bună înțelegere.

  Cosmin Mihai Popescu - declarație politică intitulată Copii rămași singuri acasă;

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Copii rămași singuri acasă"

În contextul globalizării și al fenomenelor de mare amploare, dar și al apartenenței la UE, țara noastră a cunoscut o serie de schimbări, atât în plan economic cât și social, iar unul dintre fenomenele care afectează puternic societatea noastră și pe care îl supun atenției dumneavoastră se referă la migrația forței de muncă în străinătate.

Într-adevăr, societatea românească a resimțit atât beneficiile emigrării cât și dezavantajele, banii trimiși acasă de românii plecați la muncă au contribuit la reducerea sărăciei, dar familiile în care unul sau ambii părinți lucrează în altă țară suferă în urma schimbărilor din viața lor. Astăzi, în evidența ANPDC există 98.194 de copii cu părinți plecați la muncă peste hotare, dintre care 31,15% provin din familii în care ambii parteneri au ales să-și câștige pâinea în Occident.

Dincolo de aceste statistici, în spatele cifrelor se ascund drame umane: copii care suferă ducând dorul părinților, abandon școlar, familii care se destramă "..

În foarte multe cazuri, prin plecarea părinților la muncă în străinătate, copiii sunt afectați și expuși situațiilor de vulnerabilitate, marginalizare, iar părinții și autoritățile trebuie să aibă anumite responsabilități.

Plecarea părinților la muncă în străinătate reprezintă un fenomen social complex asupra dinamicii și funcționalității familiei, copiii rămași singuri acasă, victime ale neglijării, devin vulnerabili la abuz, exploatare prin muncă și alte situații de risc, cu consecințe foarte grave pe termen mediu și lung.

Trebuie să privim realitatea cu ochii deschiși și să construim un set de servicii sociale, care pot oferi copiilor ai căror părinți sunt plecați susținere, care să includă consiliere specială, ajutor în procesul de învățare, condiții de petrecere a timpului liber, vizite la domiciliu.

  Valeriu Alecu - declarație politică cu titlul Securitatea alimentară, încotro?;

Domnul Valeriu Alecu:

"Securitatea alimentară, încotro?"

Mult s-a vorbit, puțin s-a făcut în România postdecembristă în acest domeniu. Pentru oricine dorește prosperitatea propriei națiuni, înțelege că securitatea alimentară presupune, pe de o parte, asigurarea necesarului de resurse alimentare pentru populație, iar pe de altă parte, eliminarea oricăror riscuri generate prin consumul produselor agroalimentare.

În ceea ce privește primul aspect, inconsecvența și lipsa de eficiență a politicilor agricole din România ultimilor 20 de ani nu au ajutat cu nimic nici la diminuarea ponderii agriculturii de autoconsum, și nici la stimularea coagulării microfermelor eficiente. Cât despre investițiile în sectorul producției agricole, acestea nu numai că au fost absente, dar și mai mult, infrastructura existentă a dispărut practic de peste tot. Astfel, să nu ne mire că balanța comercială pe sectorul produselor agricole este în continuă depreciere. Eforturile actualului guvern, asumate prin programul de guvernare, doresc să mai diminueze din amploarea acestor fenomene negative, primul succes putând fi considerat creșterea subvenției pentru producția agricolă cu 35 de euro la hectar.

În ceea ce privește cel de-al doilea aspect, toți medicii sunt de acord, și statisticile sănătății o confirmă, că cea mai mare parte a afecțiunilor cu care se confruntă organismul uman sunt provocate de alimentație, de produsele consumate de oameni, în primul rând de calitatea acestora.

Creșterea continuă a prețurilor produselor agricole la nivel mondial și înclinația importatorilor de a cumpăra produsele cu prețurile cele mai reduse, controlul inadecvat al bolilor animale periculoase - pesta porcină, trichineloza, febra, gripa etc. - utilizarea pe o scară din ce în ce mai mare a produselor inferioare sunt tot atâtea pericole pentru cetățenii români, pentru sănătatea lor. Dacă la aceste aspecte mai adăugăm și agricultura menajelor, care scapă aproape total de sub controlul direcțiilor sanitar-veterinare, produsele comercializate în condiții improprii în piețe improvizate sau la colț de stradă, ne dăm seama cu toții cât de expuși suntem și ce consecințe au toate acestea asupra stării generale de sănătate a populației României.

  Florian Daniel Geantă - declarație politică intitulată Uniunea Europeană & Republica Moldova;

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Uniunea Europeană & Republica Moldova"

Relațiile bilaterale Republica Moldova - Comunitatea Economică Europeană au început după 27 august 1991, odată cu declararea independenței teritoriului dintre Prut și Nistru.

În 1994, Moldova apărea pe arena internațională într-o lumină favorabilă, ajungând să fie dată chiar ca un exemplu al reformelor democratice, devenind prima țară din Comunitatea Statelor Independente, care era admisă în Consiliul Europei. După anul 1998 relațiile Moldovei cu UE, au fost plasate într-un cadru legislativ oficial, iar în 1999 guvernul moldovean introducea în programul său de activitate un capitol special, declarând integrarea europeană un obiectiv strategic principal al politicii sale externe.

Nu trebuie să uităm că legătura dintre noi și cei de dincolo de Prut nu este doar una istorică sau de limbă. Astăzi, țara noastră este membră UE iar Moldova, stat suveran pe harta Europei, se învecinează cu Uniunea Europeană. Nu putem să fim indiferenți atunci când drepturile cetățenilor acestei țări sunt încălcate, mai ales că recentele evenimente ne confirmă pe deplin acest lucru. Evoluția Republicii Moldova către Uniunea Europeană nu a fost decât încetinită de recentele evenimente de la Chișinău, iar datoria Uniunii este de a sprijini evoluția democratică din această țară.

Nu putem fi indiferenți la soarta unei țări vecine, care, mai mult, este legată de noi printr-o fraternitate istorică, nu trebuie ca această țară să fie izolată, iar revendicările tinerilor moldoveni legate de democratizarea Moldovei trebuie să devină exigențe ale UE față de puterea de la Chișinău.

Da, domnilor deputați! UE a devenit ultima speranță de ajutor pentru cei care mai cred într-un viitor democratic al Moldovei. Sprijinul nu poate să mai fie ca până acum doar la nivel declarativ, ci el trebuie să implice, așa cum a implicat și pentru România aflată în tranziție, sprijin financiar, investiții, know-how, susținere în cadrul organizațiilor internaționale.

  Mircea Marin - declarație politică: «Când este vorba de viețile oamenilor, ne putem permite să fim doar politicieni?»;

Domnul Mircea Marin:

«Când este vorba de viețile oamenilor ne putem permite să fim doar "politicieni"?»

"A fi politician înseamnă să fii capabil să spui dinainte ce o să se întâmple mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare, anul viitor și apoi să poți explica de ce nimic din toate acestea nu s-a întâmplat."

Winston Churchill

La începutul lunii aprilie, la un post de televiziune de știri, primarul general al Bucureștiului, Sorin Oprescu, a făcut o previziune sumbră în ceea ce privește șansele de supraviețuire pentru locuitorii Capitalei, în urma unui posibil cutremur cu magnitudine de peste 7 grade pe scara Richter.

El a făcut o declarație, pe care va trebui să o explice, vorbind despre posibilitatea ca 500.000 de bucureșteni să moară în urma unui asemenea cutremur. Oprescu a motivat simplist declarația aruncând prognoza în spatele unor cercetători americani, care ar fi făcut un asemenea studiu de caz în capitala României.

Pe lângă faptul că declarația a fost făcută exact la finalul emisiunii, dând chiar impresia unui aranjament pentru a fi informați doar cei care sunt "pe fază", o asemenea prognoză venită din partea edilului capitalei trebuie justificată foarte serios și nu în zeflemea. Domnul Oprescu a aruncat bomba despre cutremur, și-a băgat pixul în buzunarul de la piept și a mulțumit "doamnei" realizator, și și-a încheiat prestația televizată îmbărbătând telespectatorii cu un "să dea Domnul să nu fie așa".

Am venit în fața dumneavoastră în primul rând ca cetățean, speriat de posibilitatea ca să mă aflu, eu și familia mea, printre acel sfert de locuitori ai capitalei, care poate pieri în cazul unui posibil cutremur. M-a cutremurat la propriu declarația primarului general și, de această dată, ca deputat în Parlamentul României, îi cer public să-și explice declarația, să facă publice studiile acelor americani, sau ce or fi ei, iar dacă există cu adevărat asemenea prognoze, să informeze pe toți cetățenii care ar fi soluțiile evitării unei asemenea posibile tragedii.

Îi cer toate aceste explicații domnului Oprescu pentru că îl consider un om responsabil și nu doar un continuator al unor indivizi, gen Virgil Hîncu sau Ioan Istrate, care contribuie la ratingul unor televiziuni în perioade de criză economico-financiară.

Aș mai vrea să atrag atenția asupra impactului declarației domnului primar general Sorin Oprescu, în contextul în care de curând au avut loc cutremure cu victime în Italia și iată că a fost zguduită și România.

Interesantă este și "coincidența", succesiunii unor asemenea declarații despre un posibil cutremur devastator. Cu puțin timp înainte de previziunea catastrofală a primarului general, ministrul sănătății, Ion Bazac declara că: "În cazul unui cutremur de 7 grade magnitudine, 50% din spitalele din România s-ar prăbuși". Cred că ar fi cazul ca domnul ministru să ne spună pe ce se bazează și să vină cu soluții.

  Filip Georgescu - despre retrocedările frauduloase, un cancer pentru societatea românească;

Domnul Filip Georgescu:

Acțiunile abuzive de trecere a celei mai mari părți a Parcului Trivale din proprietatea statului în patrimoniul unor indivizi dubioși a devenit o problemă alarmantă nu numai pentru piteșteni, ci pentru întreaga societate românească.

În ultimii patru-cinci ani, când furia retrocedărilor, încurajate de niște legi aberante, s-a manifestat în modul cel mai discreționar, Pădurea Trivale, însumând 2000 de hectare, a fost supusă unor puternice presiuni de către diverși afaceriști, diminuându-și suprafața la aproape un sfert.

Sub oblăduirea unor reprezentanți ai autorităților locale și a unor factori de răspundere din cadrul Direcției Silvice Argeș, Pădurea Trivale a ieșit de sub jurisdicția statului și a legilor care-i asigurau protecția, transformându-se într-un element de tranzacții mafiote.

Constatăm cu durere că până la cele 480 de hectare, la care fusese redus Parcul Trivale, au fost prădate de noii lotri, deși această suprafață era inclusă în categoria funcțională 4A, care nu permite exploatarea produselor sale, nici defrișarea sau schimbarea destinației sale.

Este un adevărat mister că în asemenea condiții restrictive, 400 de hectare din Parcul Trivale au intrat, fără niciun temei legal, în proprietatea particulară. Prin retrocedările ilegale înfăptuite în perioada 2005-2009 s-a atentat nu numai asupra funcțiilor de recreere și peisagistice pe care Pădurea Trivale le oferă cu atâta dărnicie piteștenilor, dar și asupra celorlalte binefaceri specifice oricărei zone forestiere.

Ca sistem ecologic complex, pădurea îndeplinește, pe de o parte, un rol de protecție și de ameliorare a mediului înconjurător, iar pe de alta, are capacitatea de creare a unui mediu propriu, constituind cel mai eficace scut de apărare a solului împotriva eroziunii, de protejare a resurselor de apă, de reglare a climatului și de restabilire a echilibrului ecologic, comportându-se, în același timp, ca un uriaș filtru biologic în combaterea poluării.

Practic, în condițiile industrializării intense a județului Argeș, din perioada anilor 1960-1989, Trivale a constituit un veritabil plămân pentru municipiul Pitești. În asemenea condiții, ocrotirea pădurilor ar fi trebuit să constituie nu doar o treabă a silvicultorilor, ci și o preocupare a întregii societăți.

La adăpostul libertății rău înțelese de care ne-am bucurat în perioada tranziției, în sânul societății românești au înflorit nestingherite corupția degradantă și crima organizată, având drept unic scop îmbogățirea peste noapte și fără muncă cinstită.

Furia oarbă de a acapara cât mai mult din avuția țării a devenit de-a dreptul patologică. Referindu-ne strict la jaful incalculabil care s-a produs în domeniul forestier, trebuie spus că autorii lui nu s-au sfiit să atace până și parcurile orășenești, rezervațiile naturale și monumentele naturii protejate prin lege.

Să ne amintim de asaltul asupra Parcului Herăstrău, când lacul fusese împresurat de dughene și chioșcuri. Să ne reamintim de Parcul Bordei care a făcut obiectul unor tranzacții mafiote, ori de acțiunile nefaste întreprinse de patronii unor societăți imobiliare asupra unor zone verzi ca Pădurea Băneasa, ori vastele câmpuri de cercetări ale Institutului Agronomic din București, transformate de câțiva ani în cvartale de beton și sticlă.

Ne întrebăm cu stupoare pe când se vor instala schelele constructorilor în Grădina Botanică din București, în cea din Cluj, în Cișmigiu, în parcurile orășenești din Craiova și Sibiu ori în Parcul dendrologic din Simeria? Cerem de la această tribună ca autoritățile competente să ancheteze cu toată responsabilitatea jaful din Trivale, să retragă titlurile ilegale de punere în posesie a unor falși proprietari și să-i pedepsească pe toți cei ce-au încălcat legea.

Odată și odată trebuie să se pună capăt retrocedărilor frauduloase, corupției, crimei organizate și celorlalte fărădelegi care macină ca un cancer societatea românească.

  Ion Dumitru - declarație politică: Infrastructura și energia, surse de blocare a dezvoltării agricole și rurale;

Domnul Ion Dumitru:

"Infrastructura și energia, surse de blocare a dezvoltării agricole și rurale"

Concernul Shell, mare producător și distribuitor de energie și combustibili, a părăsit România, nu din cauza lipsei oportunităților de afaceri cât mai ales din cauza "lipsei de infrastructură și a birocrației locale", rămasă ca "un furuncul pe fruntea țării".

Nimeni nu înțelege, nici din țară și nici din afara ei, de ce România în perioada de tranziție nu a putut finaliza autostrăzile, așa cum au procedat ungurii vecinii noștri. Nimeni nu înțelege de ce serviciile de pe Autostrada Soarelui nu reușesc să se concesioneze, pentru a încasa banii necesari construcțiilor. Nimeni nu înțelege de ce managementul instituțional a pus noi taxe pe niște "drumuri asfaltate cu gropi", rușinea Europei, în loc să scoată bani dintr-o infrastructură care să faciliteze reducerea de combustibil și timp și să relanseze dezvoltarea economică.

Din cauza costurilor mari de transport, cu 30-40% mai mari decât în celelalte țări din Uniunea Europeană, datorate consumului mult mai ridicat de combustibil, a timpului suprasolicitat de transport și a distrugerii premature a autovehiculelor, valoarea noastră competițională ca oameni de afaceri, ca turiști, călători, are mult de suferit. Este a doua bilă neagră pe care guvernele ne-au atârnat-o de gât.

Peste 50% din satele și comunele din România nu au decât o singură cale de acces. În aproape 100% din zonele rurale care au primit apă curentă, nu s-a realizat și canalizarea și nicidecum stații de epurare. În aceste condiții, introducerea apei în absența canalizării a devenit un mare pericol pentru poluarea mediului și mai ales a apei freatice.

În fine, o problemă deosebită a zonelor rurale, ținând cont și de sărăcia lor, o constituie aprovizionarea cu energie. Dezvoltarea economică rurală nu se poate obține prin hibridarea sărăciei din sate și comune cu actualele prețuri ale energiei, fie că aceasta are nume de electricitate, gaze sau combustibili. Altă formă de energie ar mai fi cea primară, lemnul fiind cea mai cunoscută. Lemnul, ca material energetic, este insuficient și incomod și nu poate face față cerințelor unei dezvoltări economice moderne, mai ales că, la modul în care au fost jefuite pădurile țării, ar trebui ca cel puțin timp de 30-40 de ani să nu mai fie tăiat nici măcar un singur arbore.

Petrolul este pe epuizate și, din aceste considerente, ca și altele, care țin de monopolul marilor carteluri energetice, prețul energiei a crescut și crește galopant.

România trebuie să se bazeze pe abandonarea progresivă a resurselor de energie convențională și să stimuleze obținerea de energie neconvențională în special din biomasă, energie solară, eoliană și geotermică.

Planul reconstrucției energetice și ecologice a țării trebuie să pună în mișcare cercetarea românească care are deja soluții și Guvernul să ia deciziile politice, care derivă din necesitatea și importanța unei asemenea strategii.

Astfel, odată cu începerea revoluției energetice alternative (soare, vânt, biodiesel, biogaz, gaz, etanol, metanol, hidrogen) va lua sfârșit forța marilor carteluri ale petrolului și va începe o eră a unei economii bazate pe forța reală a cunoașterii și dreptății, a competiției cinstite.

Firește, statul român care are strategii naționale, dar nu are variante de lucru concrete, ar trebui să stimuleze inițiativa particulară în obținerea de energie convențională și să stimuleze obținerea de energie neconvențională în special din biomasă, energie solară, eoliană și geotermică.

  Costică Macaleți - declarație politică: Serviciile medicale de îngrijire la domiciliu - un drept insuficient mediatizat;

Domnul Costică Macaleți:

"Serviciile medicale de îngrijire la domiciliu - un drept insuficient mediatizat"

Declarația mea politică de azi se referă la un drept pe care îl au cetățenii asigurați, și anume asistența medicală la domiciliu pentru acele categorii de pacienți pentru care medicii recomandă acest lucru.

La nivelul Botoșaniului, circa 20 de bolnavi la pat au beneficiat, de la începutul anului, de îngrijire la recomandarea specialiștilor realizată cu personal calificat de către firmele de îngrijire la domiciliu. Dar necesarul pare să fie mult mai mare. În prezent, există o aglomerație destul de mare pe secțiile Spitalului "Mavromati" și asta mai ales pentru că există mulți pacienți aflați în faza terminală sau imobilizați la pat care nu se tratează la domiciliu, ci numai în spital.

Totodată, nu toți medicii cunosc acest serviciu și faptul că pacienții au posibilitatea să fie tratați la domiciliu. Se crede în mod greșit că serviciile acestor firme private trebuie plătite din banii pacienților. Nimic mai neadevărat!

Serviciile acestor firme sunt decontate de Casa județeană de asigurări de sănătate și, ca urmare, beneficiarii asigurați nu plătesc niciun leu. Procedura este simplă și aceasta prevede ca pacienții să aibă recomandare de la un specialist apoi completează o cerere către Casă și sunt liberi să aleagă una dintre firmele specializate.

Odată ce i s-a aprobat cererea, pacientul va beneficia de un pachet de servicii care înseamnă monitorizarea parametrilor fiziologici, administrarea medicamentelor pe cale orală, intramusculară, intravenoasă, prin perfuzare, depinzând de la caz la caz și de la pacient la pacient.

În general, pensionarii, bolnavii de cancer sau pacienții de la neurologie sunt cei care au cea mai mare nevoie de serviciu medical la domiciliu, asistența pe care familia nu o poate asigura. La aceste firme lucrează personal medical calificat cu drept de libera practică. Serviciile sunt asigurate pe o perioadă de 56 de zile maximum, iar odată cu noul contract-cadru, pe o perioadă de 90 de zile.

Am ținut foarte mult să fac aceste precizări de la tribuna Camerei Deputaților pentru a mă alătura efortului de mediatizare a acestor servicii medicale de care au nevoie oamenii în suferință.

Solicit totodată autorităților competente să mediatizeze cât mai eficient aceste servicii și să asigure sumele necesare care să permită pacienților să beneficieze de acte medicale chiar și în situația în care nu sunt transportabili. Există mulți semeni de-ai noștri care au aceste nevoi speciale și ale căror familii fac eforturi considerabile să-i țină în viață sau să le ușureze suferința așa cum există și oameni bătrâni, bolnavi și singuri care nu au altă posibilitate să se trateze. E nevoie să fim alături de ei și să-i ajutăm pe cât este posibil.

  Laurențiu Nistor - comentariu legat de argumentarea recentei moțiuni pe tema învățământului.

Domnul Laurențiu Nistor:

Grupul parlamentar al PSD+PC dorește să supună atenției dumneavoastră moțiunea simplă depusă de PNL, argumentele invocate în această moțiune, nu doar că nu sunt reale, dar multe dintre aceste acuze sunt depășite.

Aș invita pe colegii mei să urmărească cu atenție actele normative elaborate de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și postate pe site-ul instituției.

În primul rând, parlamentarii PNL trebuiau să vadă situația din perspectiva celui care are de suferit - elevul.

Știm cu toții că atât programa, cât și numărul de ore existent depășește cu mult nivelul din celelalte țări ale Uniunii Europene. Avem nevoie de un sistem de învățământ modern, bazat pe competențe, flexibil, capabil să se articuleze la nevoile elevului, astfel încât acesta să fie pregătit pentru solicitările pieței muncii. Aceste competențe nu se formează printr-un program foarte încărcat, ci printr-o programă flexibilă.

În ceea ce privește disciplina Istorie, vreau să-i anunț pe colegii mei că ea a fost reintrodusă în planurile cadru conform OM nr.3412/16.03.2009 Anexa nr.4, iar acuzele domniilor lor nu sunt fondate. Istoria se regăsește ca disciplină de studiu la absolut toate filierele și specializările existente, iar în ceea ce privește anumite conținuturi legate de democrație, totalitarism, război rece, integrare și globalizare, ele se regăsesc nu doar în materia de clasa a XII-a, ci și în materia de clasa a X-a și a XI-a, iar în aceste clase, contrar afirmațiilor domniilor lor, există capitole distincte referitoare la Istoria românilor.

Este un fapt pozitiv că aspecte din Istoria românilor sunt integrate în capitole ale istoriei universale, fiindcă aceasta elimină dezvoltarea unor tendințe naționaliste. În clasa a XII-a aceste probleme se studiază integrat, "Istoria românilor în context european".

Vreau să menționez că istoria ca disciplină de studiu este formatoare de competențe necesare elevilor ca viitori cetățeni activi într-o societate democratică.

Salutăm inițiativa Asociației Profesorilor de Istorie din România care a luat atitudine față de statutul disciplinei Istorie, dar aș atrage atenția că această asociație onorabilă să nu fie folosită în interese politice și să își păstreze statutul academic.

Susținem Recomandarea 15/2001 a Consiliului Europei care pune accentul pe "Educația pentru o cetățenie democratică" și faptul că istoria este o parte a politicii educaționale ce joacă un rol important în progresul tinerei generații, însă considerăm că aceste valori pot fi asimilate și prin multe alte activități pe care profesorii le desfășoară în școală. Considerăm că atât conținutul cât și metodele de predare respectă Recomandarea Consiliului Europei.

Legat de orele de educație fizică, noi credem că este necesar ca elevilor să li se dezvolte abilitățile pe care le au prin focalizarea pe anumite competențe legate de sport. Cu siguranță, nu putem crea un sportiv de performanță la o oră de sport, dar acei elevi talentați sau care sunt interesați pot forma grupe separate care să lucreze intensiv cu profesorul de educație fizică, așa cum se face în cazul grupelor de limbi moderne. Acei profesori de educație fizică vor putea face performanță fără ca numărul lor de ore să fie pus în pericol, dar suntem de părere că e nevoie de profesori implicați și care își doresc asta.

Legat de orele de limbă modernă, atragem atenția colegilor noștri că, potrivit aceluiași OM mai sus amintit, ora alocată celei de-a doua limbi moderne a fost realocată, cu siguranță și noi susținem că avem nevoie de tineri care să fie deschiși realităților europene și deschiși spre dialog.

Se reproșează eliminarea orei de logică și argumentare, în locul ei fiind introdusă disciplina "Educație pentru societate", această disciplină urmând a fi predată tot de profesorii de socio-umane. La nivelul și numărul de ore existent în școală probabil că ar fi trebuit să fim cel mai rațional popor din Europa.

Din păcate, nu aceasta este realitatea. Aș întreba pe colegii parlamentari dacă nu s-a gândit că universitățile produc anual profesioniști și în alte domenii, cum îi integrăm? Această disciplină poate fi predată acum și de absolvenții facultăților de politici publice, relații internaționale sau studii europene, oferindu-se astfel o șansă și acestora ca o măsură socială.

De asemenea, a fost acuzată doamna ministru că nu ține cont de formarea tinerilor ca cetățeni europeni atunci când în planul-cadru nu s-a regăsit istoria, dar introducerea acestei discipline nu vine oare să răspundă acestei nevoi?

S-a ridicat problema orelor de dirigenție, e drept că ele se numesc de mult ore de consiliere și orientare. Cine ar putea să îmi spună câți profesori din țară la orele de consiliere și orientare își respectă programa? De cele mai multe ori aceste ore sunt transformate în ore de matematică, fizică, chimie sau alte materii.

Profesorul diriginte trebuie să devină cu adevărat consilier, să caute să rezolve problemele elevului și să discute cu părinții în afara cadrului rigid din clasă. Unii elevi cu probleme pot fi afectați și mai tare dacă situația lor este discutată într-un cadru mai larg.

Poate că ar fi interesant de știut pentru domnii parlamentari că doamna ministru a avut în 14 aprilie 2009 consultări și cu reprezentanții Consiliului Național al Elevilor care au înaintat tocmai o cerere de reducere a numărului de ore și a programei școlare existente, la finalul întâlnirii constatându-se că poziția doamnei ministru are multe din punctele de vedere ale elevilor.

Majoritatea dintre dumneavoastră sunteți părinți. Poate ar fi necesar să ne gândim și la sănătatea copiilor noștri care petrec 7, 8 sau chiar 9 ore în școală, iar ajunși acasă, alte minimum trei ore pentru studiu. Mă întreb, cu un astfel de program încărcat, când mai au și ei timp să se relaxeze și mai ales când mai au timp să discute cu părinții despre problemele cu care se confruntă?

 

Ședința s-a încheiat la ora 10,09.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 20 septembrie 2020, 21:58
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro