Plen
Ședința Camerei Deputaților din 23 iunie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.62/03-07-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 23-06-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 23 iunie 2008

  Informare privind distribuirea unor documente la casetele deputaților, potrivit prevederilor art.94 din Regulamentul Camerei Deputaților.

Ședința a început la ora 16,32.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de doamna Daniela Popa și domnul Ioan Munteanu.

*

 

Domnul Valer Dorneanu:

Bună ziua, stimați colegi!

Vă rog să vă luați locurile.

Am întârziat puțin pentru că Grupul parlamentar al PNL a avut o ședință. Au venit acum majoritatea dintre colegii noștri.

Dați-mi voie să declar deschise lucrările ședinței de astăzi a Camerei Deputaților și să vă anunț potrivit Regulamentului că, din totalul celor 329 de deputați, și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 178, fiind absenți 151, din care șase participă la alte acțiuni parlamentare.

Vă rog să-mi permiteți, pentru început, să vă informez, potrivit art. 94 din Regulamentul nostru, asupra documentelor care v-au fost distribuite în casetele dumneavoastră și care sunt și afișate: ordinea de zi pentru perioada 23-26 iunie 2008; programul de lucru pentru perioada 23-28 iunie 2008; informarea cu privire la inițiativele legislative înregistrate la Camera Deputaților și care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista rapoartelor depuse în perioada 18-23 iunie 2008 de comisiile permanente sesizate în fond; sumarul privind conținut fiecărui Monitor Oficial al României.

 
Aprobarea modificării ordinii de zi.

Intrăm în ordinea de zi; la pct. 2 sunt câteva cereri de demisie, dar vă rog pe cei care le-ați depus, să fiți de acord ca să le dezbatem pe toate mâine. Mai sunt în curs de a fi primite mai multe cereri în acest sens, de demisie.

Aprobarea prelungirii termenului de depunere a raportului de către Comisia de anchetă a Camerei Deputaților pentru verificarea unor aspecte referitoare la activitatea unor membri din conducerea Curții de Conturi.

La pct. 3, prelungirea termenului de depunere a raportului de către Comisia de anchetă a Camerei Deputaților pentru verificarea unor aspecte referitoare la activitatea unor membri din conducerea Curții de Conturi.

Da, doamna Aura Vasile, procedură din partea Grupului parlamentar al PSD.

 

Doamna Aurelia Vasile:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am rugămintea să completăm ordinea de zi cu raportul Comisiei pentru muncă privind modificarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii. Este un proiect de lege care a fost discutat la Biroul permanent, dar dintr-o eroare nu a fost trecut pe ordinea de zi.

Solicităm în mod expres trecerea lui pe ordinea de zi și discutarea în această ședință.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Într-adevăr, s-a pus problema în Biroul permanent, dar întreb președintele Comisiei pentru muncă dacă raportul este gata, că am înțeles că mai este un proiect la care doriți să lucrați în timpul plenului.

 
 

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule președinte,

În legătură cu ce a ridicat doamna deputat aici, raportul este depus, nu este nicio problemă. Eu vreau să vă solicit să aprobați să lucrăm în afara programului, în Comisia pentru muncă, mâine dimineață, de la ora 9,00 la 10,00, întrucât avem o urgență care a apărut în legătură cu învățământul.

Vă rog să rețineți și propunerea aceasta și, eventual, să rețineți introducerea pe ordinea de zi a acestui raport, care se referă la Ordonanța de Guvern nr.15/2008.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Deci sunt două probleme; în ambele cazuri este vorba de completarea ordinii de zi cu proiectul solicitat de doamna Aura Vasile și cu cel la care veți lucra dumneavoastră mâine dimineață și, din acest punct de vedere, întreb pe loc liderii grupurilor parlamentare dacă sunt de acord cu această problemă.

De acord. Mulțumesc.

Vă reamintesc că s-a pus problema în Biroul permanent, dar am o omis să rezolvăm problema.

Dacă sunteți de acord ca membrii Comisiei pentru muncă să lucreze în cursul zilei de astăzi sau mâine dimineață, la proiectul pe care l-a anunțat domnul președinte Barbu.

De acord? Mulțumesc.

Domnul Tabără dorește să intervină cu o problemă de procedură.

 
 

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pentru că precedenta discuție a fost pe o chestiune de procedură privind două proiecte de lege, am înțeles eu, și cu dreptul de lucru al comisiilor de specialitate pentru a definitiva rapoartele și eu vă solicit, fiind vorba de o lege extraordinar de importantă pentru momentul actual, și anume este vorba de Legea privind organizarea sistemului de cercetare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice, ca și Comisia pentru învățământ, care trebuie să dea, de fapt, un aviz; fondul a fost dat de către Comisia pentru agricultură de la Cameră, să dea acest aviz ca să putem să discutăm și Legea privind organizarea unităților de cercetare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice. Este extraordinar de important, pentru că întârziem de mai mult de un an de zile și știți tot ce se întâmplă în acest sistem al cercetării.

Mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule profesor,

Știți că vă prețuiesc, dar trebuie să recunoașteți că sunt totuși probleme distincte. În celelalte două cazuri s-a discutat problema în Biroul permanent, aici puneți problema pentru prima dată. Eu totuși întreb celelalte grupuri parlamentare.

Deci există obiecții, domnule Tabără, din partea celorlalte grupuri și atunci procedura trebuie să-și urmeze cursul firesc. Se opun de principiu. Mulțumesc.

Vă întreb în legătură cu ce v-am evocat la pct. 3 cu prelungirea termenului de depunere a raportului de către Comisia de anchetă în ceea ce privește conducerea Curții de Conturi.

Dacă sunteți de acord cu prelungirea termenului până la data de 30.09.2008?

Mulțumesc.

Împotrivă? Abțineri? Unanimitate.

 
Aprobarea prelungirii termenului de depunere a raportului de către Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare în ceea ce privește ancheta cu privire la acuzațiile de concurență neloială și practică monopolistă practicate de supermarketuri.

Comisia pentru politică economică solicită și aceasta un lucru, tot prelungirea unui termen în ceea ce privește ancheta referitoare la acuzațiile de concurență neloială și practică monopolistă practicate în supermarketuri.

Se cere prelungirea până la 15 septembrie. Dacă sunt obiecțiuni? Nu. Adoptat.

Prezentarea și dezbaterea Raportului Comisiei juridice, de disciplină și imunități cu privire la formularea de către Camera Deputaților a cererii de urmărire penală a domnului deputat Miron Tudor Mitrea pentru fapte săvârșite în exercițiul funcției de ministru al transporturilor în perioada 2001-2004 (rămas pentru vot).

Stimați colegi,

La pct. 5 de pe ordinea de zi avem o problemă importantă și delicată și complicată: solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități cu privire la formularea de către Camera Deputaților a cererii de urmărire penală a domnului deputat Miron Mitrea și la pct. 6 a domnului deputat Adrian Năstase.

În Biroul permanent noi am evocat cele două probleme și plecând de la premisa că nu am mai avut în practica noastră asemenea solicitări, nu am stabilit în Biroul permanent o anume procedură și atunci, v-aș propune să discutăm în primul rând cele două cazuri separat, cum este firesc, sunt două situații - chiar dacă asemănătoare și chiar dacă cu aceleași motivații - totuși, diferite și sunt doi colegi diferiți și solicitarea cererii de începere a urmării penale trebuie să fie individuală. Ambii colegi sunt prezenți și atunci v-aș propune ca procedură să se prezinte... Aveți vreo problemă, domnule Dumitriu? Dacă aveți, vă invit la microfon.

Deci, ca procedură, din partea Comisiei juridice să se prezinte raportul, apoi să dăm cuvântul colegului nostru despre care este vorba în cererea adresată de DNA și să urmeze dezbateri, în final urmând să ne pronunțăm prin vot; votul este secret, cu bile și pronunțarea se va face astăzi, în condițiile în care vom avea cvorumul necesar.

Sunteți de acord cu această procedură? Nu sunt obiecțiuni, dar? Mulțumesc.

În ceea ce privește solicitarea cu privire la domnul deputat Miron Mitrea, dau cuvântul domnului vicepreședinte Florin Iordache, cel însărcinat de comisie să prezinte raportul.

Aveți cuvântul, domnule vicepreședinte.

 

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Voi prezenta o sinteză a raportului, pentru că au avut ocazia colegii să primească raportul și să-l dezbată.

Raport asupra solicitării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, adresată Camerei Deputaților în vederea formulării cererii de urmărire penală a domnului deputat Miron Tudor Mitrea, fost ministru al transporturilor.

În conformitate cu prevederile art.155 și 193 alin.(3) din Regulamentul Camerei Deputaților, Comisia juridică, de disciplină și imunități a fost sesizată prin Adresa nr.1/802 a Biroului permanent, înregistrată la nr. 31393/23 aprilie 2008, cu exprimarea unui punct de vedere referitor la procedura de urmat cu privire la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, adresată Camerei Deputaților în vederea formulării cererii de urmărire penală a domnului deputat Miron Tudor Mitrea, fost ministru al transporturilor.

În ședința din 5 mai 2008, Biroul permanent, pe baza procedurii propuse de președintele Comisiei juridice, a fost de acord cu înființarea unui grup de raportori în cadrul Comisiei juridice, format din șapte deputați, câte unul din partea fiecărui grup parlamentar, care să studieze dosarul în cauză și să întocmească un referat pe care să-l supună plenului Comisiei juridice.

Cei șapte raportori, în mai multe ședințe, au analizat dosarele, au înaintat Comisiei juridice un referat cu punctele de vedere și aș preciza că raportorii și-au început lucrările verificând legalitatea actelor sesizării și s-a constatat că, în aplicarea art.109 alin.(2) Teza I din Constituție, ministerul public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție va sesiza Camera Deputaților și Senatul, după caz, pentru a cere urmărirea penală a membrilor și a foștilor membri ai Guvernului pentru faptele săvârșite.

Noi am constat că sesizarea Camerei Deputaților a venit din partea procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, și nu din partea procurorului general, Laura Codruța Kovesi.

Raportorii au urmărit modul în care îndeplinirea actelor de procedură a prezentat sau nu încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. S-a constatat că nu există vreo împrejurare de asemenea natură, care fie semnalată, cu speciala mențiune că, în cazul celor două interceptări telefonice, există autorizarea organului competent.

În continuare, raportorii au comparat cuprinsul sesizării cu materialul de verificări premergătoare, înaintate de Parchet. Din acest punct de vedere s-a constatat un autodenunț, care constituie fila 1 din volumul I; există declarațiile domnului Miron Tudor Mitrea, declarații de martor și procese verbale de ridicare de documente în volumul I.

În volumul II sunt acte de vânzare-cumpărare privind imobilului din Pipera, strada Erou Nicolae Iancu nr. 37. Există, de asemenea, documentațiile tehnice privind lucrările efectuate la aceste imobile de către S.C. Conimpuls S.A. Bacău, S.C. Vertcon S.A. Bacău și S.C. Regal Glass S.R.L. Bacău.

În volumul III sunt acte contabile provenite de la cele trei firme, respectiv facturi, dispoziții de șantier privind lucrările la imobilul în discuție.

În volumul IV există ordonanța procurorului pentru efectuarea expertizelor tehnice și contabile. De asemenea, au fost studiate obiectivele expertizei, obiecțiunile privind aceste expertize.

În volumul V au fost studiate expertizele întocmite de către experții tehnici numiți în cauză și concluziile acestor expertize.

În volumul VI se regăsesc obiecțiunile la raportul de expertize formulate de învinuiți, precum și răspunsul experților.

Volumul VII cuprinde rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 07.02.2006, rezoluție infirmată ulterior, declarațiile domnului Miron Tudor Mitrea, procese-verbale de confruntare între Miron Tudor Mitrea și Sergiu Sechelariu, rezoluțiile de începere a urmării penale pentru alți învinuiți, procese-verbale de ascultare a convorbirilor telefonice ale altor persoane decât domnul deputat.

Structura dosarelor este astfel prezentată: declarații și confruntări 370 de file; acte privind proprietatea și construcția, procese verbale de ridicare 110 file; acte financiare și contabile 444 de file; acte privind expertiza în cauză 1024 de file; acte privind situația profesională a doamnei Irina Paula Jianu 38 de file; acte privind situația profesională 14 file; rechizitoriul inculpatului Popescu Nicolae 60 de file; înscrisuri 27 de file.

În urma dezbaterilor, cei șapte raportori, reprezentând cele șapte grupuri parlamentare, au prezentat punctele de vedere care sunt prezentate în raport.

După analiza punctelor de vedere exprimate de membrii comisiilor, s-a trecut la procedura de vot prin bile. Din cei 28 de membri ai comisiei, au fost prezenți la dezbateri 22 de deputați.

În urma exprimării votului, prezentul raport a fost aprobat cu majoritate de voturi, 19 voturi pentru, 2 voturi împotrivă și un vot neexprimat, al domnului deputat Eugen Nicolicea.

Față de cele prezentate mai sus, în situația în care plenul Camerei Deputaților va decide să ceară urmărirea penală a domnului deputat Miron Tudor Mitrea, Comisia juridică, de disciplină și imunități supune plenului Camerei Deputaților cererea de urmărire penală a domnului deputat Miron Tudor Mitrea pentru faptele descrise în referatul întocmit de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 49/P/2006 și propunem plenului și un format de cerere pe care o aveți anexată în raportul Comisiei juridice.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Cum am precizat de la început, ar urma ca domnul deputat Miron Mitrea, dacă dorește, să intervină și să să-și prezinte punctul său de vedere cu privire la cererea pe care a adresat-o Direcția Națională Anticorupție.

Aveți cuvântul, domnule Mitrea.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Nu am de gând să comentez nici raportul, nici cererea DNA-ului. Am trecut prin trei ani și jumătate de care o să discutăm altă dată, după ce trecem de această perioadă, o chestiune care cred că pentru marea majoritate a fost extrem de evidentă.

Totuși, singura soluție ca lucrurile să se încheie, deși nu am încredere că lucrurile se vor desfășura normal în perioada imediat următoare, singura soluție este ca votul dumneavoastră să fie pentru continuarea anchetei de către DNA. O face de trei și jumătate, vă rog să votați pentru.

Îmi doresc să ajung în fața Justiției, să închid acolo acest abuz evident al DNA-ului, care a fost făcut în acești trei ani și jumătate.

Deci vă rog să votați pentru.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Dacă dintre dumneavoastră, din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul?

Domnul deputat Rădulescu, din partea Grupului Partidului Democrat-Liberal.

 
 

Domnul Cristian Rădulescu:

Stimați colegi,

Această escală politică a unui parcurs judiciar nu este cea mai bine-venită.

Aș face o raportare, ca să fie o abordare și dintr-un alt punct de vedere, fiindcă întotdeauna abordările au fost pe dezbaterea internă; v-aș arăta cum vede lucrurile și Uniunea Europeană în această privință a unui parcurs al Justiției, care nu trebuie să fie întrerupt prin modalități politice.

Doctrina și practica constituțională a statelor Uniunii Europene și ale lumii sunt în sensul că nicio procedură penală nu poate fi întreruptă de măsuri administrative sau politice, mai ales în cazul în care finalizarea procedurii poate să aibă efecte.

În cazul procedurilor penale, efectul ar fi că cel în cauză să fie trimis în judecată și apoi condamnat, iar în cazul procedurilor electorale (dacă luăm o altă chestiune, care ar putea fi o altă procedură care ar putea fi întreruptă) cel în cauză să fie ales.

Ca urmare, dacă s-ar aplica Decizia Curții Constituționale nr. 270/2008 în cazul domnului Adrian Năstase, de exemplu, Camera Deputaților ar trebui să solicite începerea urmăririi penale de către Parchet și astfel asupra faptelor reținute în sarcina sa să se pronunțe organele competente de urmărire penală și nicidecum Camera Deputaților, care oricum nu are atribuții judiciare. Am dat un exemplu, alt exemplu decât cel în cauză aici, fiindcă le vom discuta pe amândouă.

Sigur că s-a creat o anumită abordare a textului constituțional prin decizia Curții Constituționale. Părerea noastră este că textul constituțional se referă la o etapă în Parlament care să fie strict formală și să nu reprezinte un filtru sau, cu atât mai rău, o piedică în desfășurarea procedurii judiciare și de administrare a actului de justiție.

La vremea respectivă, în Biroul permanent al Camerei Deputaților, când se vorbea de a se face publice toate acele mii de pagini dintr-un dosar sau dintr-altul, am spus că trebuie ca această facere publică a substanței din dosarele respective să fie cât mai redusă, pentru a nu exista după aceea suspiciunea, să nu planeze suspiciunea că este influențat actul de justiție prin aflarea de către toată lumea, inclusiv de către cel împricinat, a tuturor amănuntelor aflate în dosarele respective.

Și iată că, în ultimele zile, se inflamează din nou, pe această temă, opinia publică prin faptul că pe site-ul Camerei au apărut niște elemente care sunt socotite de către procurorul general ca nepublice și socotite de către Consiliul Suprem al Magistraturii ca publice, în timp ce toată lumea știm că există abordarea nepublică a caracterului acestor acte din decursul urmăririi penale.

Una peste alta, dacă tot s-a ajuns aici, la Camera Deputaților, la forumul politic cu această chestiune, noi socotim că escala aceasta trebuie parcursă cât mai repede și după aceea să se ajungă să se reia parcursul normal, firesc, ca pentru orice alt cetățean, al actului de justiție

În cele din urmă, nu putem noi niciodată, indiferent cât de multă putere am avea, puterea aceasta de a judeca asupra altora nu o avem, asta trebuie să fie putea exclusivă a instanței de judecată și pentru aceasta trebuie să existe parcurse procedurile preliminare, care trebuie începute.

De aceea, eu cred că cererea de către Camera Deputaților a începerii urmăririi penale este un act necesar, pe care, iată, și-l poate dori și cel care este în cauză, pentru ca în final să fie administrată justiția așa cum trebuie și să nu existe prezumții că nu persoana respectivă este vinovată și eventual, prin neînceperea urmării, această prezumție, acest semn de întrebare îngroșat, să persiste întotdeauna asupra unei persoane.

Tot justiția, tot instanța sunt cele care pot definitiv să se pronunțe asupra unor astfel de cazuri.

De aceea, noi vom vota pentru începerea urmăririi.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Cristian Dumitrescu, domnul Bolcaș și domnul Florin Iordache.

 
 

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Nu aș fi făcut această intervenție pentru că înainte a fost făcută o intervenție de natură politică și nu cred că trebuie să intrăm pe o dispută de natură politică; o să fac o intervenție de natură juridică în calitate de jurist, în calitate de membru al Comisiei juridice și din perspectiva unei calități pe care am avut-o ca și parlamentar european, de prim vicepreședinte al Comisiei juridice din Parlamentul European.

Deci vorbesc ca și cineva care vorbește de la fața locului.

Vreau să vă spun, domnule coleg și domnilor colegi, că în Parlamentul European - și am avut această șansă excepțională - în Comisia juridică am discutat de nenumărate ori problema legată de imunitate. Deci acolo lucrurile se văd foarte clar: există imunitate pentru parlamentarii europeni; deci nu este vorba de o intervenție în actul de justiție, pentru că nu este vorba de asta, este vorba despre imunitate.

Or, aici se face o foarte mare confuzie. În primul rând, vreau să spun și să subliniez încă o dată că nu este vorba despre o protecție a parlamentarului, pentru că pentru noi, așa cum prevede actuala Constituție modificată, este foarte clar prevăzut în ce situații este vorba de o anumită imunitate.

Aici suntem într-un caz cu totul special, al unei legi speciale, care privește activitatea parlamentarilor care au fost miniștri și aici există un regim special.

Din această perspectivă, Parlamentul nu este chemat să judece pe nimeni; noi nu putem să judecăm pe nimeni, nicăieri, nici în spiritul Constituției, nici în spiritul legilor care au fost adoptate în legătură cu răspunderea ministerială și în legătură cu aceste aspecte nu se vorbește despre a judeca. Noi nu putem să judecăm aici decât o solicitare și să vorbim despre o oportunitate în legătură cu această solicitare.

Deci invocarea, în opinia mea, poate din neștiință mai degrabă, decât din rea voință, a prevederilor Dreptului european și a Parlamentului European în acest context și în această idee de a se interveni în actul de justiție sigur că sunt inoportune și nu sunt corecte.

În ceea ce privește însă fondul problemei, lucrurile sunt foarte clare. Noi, ca și Comisie juridică, ca juriști și noi mai departe, ca parlamentari, ne referim la un text de lege care face raportare nu în ceea ce privește conținutul juridic respectiv, ci pur și simplu asupra ideii de oportunitate.

Nu vrem să creăm aceste confuzii, ca să nu înțeleagă cetățeanul că noi putem să judecăm. Noi nu judecăm, domnule coleg Rădulescu, noi aici facem o apreciere asupra oportunității, iar în cadrul oportunității eu am dreptul să fac acest lucru când este vorba despre un act unilateral, este vorba despre instituții care lucrează nu în folosul cetățeanului, ci în folosul unor grupuri de persoane și împotriva unor interese care sunt, de fapt, cele care sunt legate direct, dacă vreți, de apărarea Justiției, nu de folosirea Justiției ca un instrument politic. Pentru că până la urmă asta o să judecăm și pe asta o să votăm noi mâine, domnilor colegi.

Este Justiția folosită ca un instrument politic? Și asupra acestui lucru va trebui să ne dăm un vot, indiferent dacă un coleg de-al nostru a avut o anumită poziție de la această tribună ș.a.m.d.

Noi, văzând ce se întâmplă în aceste dosare, dându-ne seama de telejustiția care se întâmplă în România, trebuie să ne pronunțăm și suntem organul politic suprem în această țară și avem acest drept.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Domnul deputat Bolcaș, se pregătește domnul deputat Iordache și urmează domnul Ujeniuc, care s-a înscris și dumnealui între timp.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Stimați colegi,

O să-mi permiteți să fiu direct și să fac aprecieri fără ocolișuri, cu atât mai mult cu cât ne aflăm în prezența unei premiere în procedurile parlamentare, pe care trebuie s-o privim cu toată seriozitatea și s-o analizăm de la rădăcinile ei.

Sunt absolut de acord cu ceea ce a concluzionat domnul deputat Rădulescu, în sensul că ne aflăm în prezența unei legi discriminatorii. Ne aflăm în prezența unei legi care creează privilegii nemeritate și neacordate de Constituție. Ne aflăm în prezența unei legi care, cu acest scop, neconstituțional, are o construcție juridică proastă.

Mă refer la Legea răspunderii ministeriale nr.115/1999, formulată de domnul ministru al justiției de atunci, Valeriu Stoica, pentru a crea privilegii și protecție Guvernului din care făcea parte, alături de atunci ministrul transporturilor, Traian Băsescu. Asta avem noi în dezbateri astăzi. Și dacă legea este proastă, lor și intereselor lor li se datorează acest lucru. E punctul de la care trebuie să plecăm.

Dar legea există și trebuie să o aplicăm. Cum trebuie să o aplicăm rezultă nu numai din textul ei, care am spus că nu este perfect din punct de vedere juridic - folosesc un eufemism acum, ci și din expunerea de motive a legii. Dacă cineva din acest celebru DNA ar fi binevoit să citească această expunere de motive, ar fi văzut că acolo scrie clar când se trimite spre aprobare președintelui României și când se trimite Camerei Deputaților sau Senatului.

Curtea Constituțională nu a făcut decât să repete ceea ce scrie în expunerea de motive a legii și ceea ce s-a votat în Parlament atunci. Dar - și este un fapt incontestabil de la care trebuie să pornim - s-ar părea că intenția DNA-ului în ambele dosare - și concluzia este comună - a fost alta.

Problemele de care ne-am izbit în această premieră parlamentară au fost multiple. Înainte de a trece la problemele procedurii, trebuie să vă mărturisesc că mi-am fixat - și sper că și colegii mei au fost de acord - limitele învestiturii noastre. Prea des s-au făcut speculații că Parlamentul se transformă într-un organ judiciar. Prea des s-au făcut speculații în legătură cu ideea că Parlamentul analizează probele. Prea des s-au făcut speculații în legătură cu sentința pe care o poate da Parlamentul obstrucționând actul de justiție.

Or, limitele acestei învestituri sunt foarte simple. Trebuie privită întreaga acțiune, întreaga cauză cu ochi de jurist, dacă se poate cu ochi atent de jurist. Dar concluzia trebuie să fie desprinsă de judecarea probatoriilor și ea să reprezinte numai o expresie a înțelegerii dacă o atare solicitare este sau nu - nu așa cum s-a spus, oportună, pentru că oportunitatea eu cred că este altceva - folosită ca o armă politică îndreptată împotriva unor adversari politici, pentru că Parlamentul are datoria să nu permită acest lucru și Parlamentul are dreptul să nu permită acest lucru.

În ceea ce privește situația domnului deputat Miron Mitrea - și o să vedeți că nu voi folosi situații și nu voi folosi nume aici, tocmai pentru a demonstra că nu sunt judecătorul care apreciază probele, ci sunt numai parlamentarul care vă împărtășește relevanța acestor probe - se pornește de la un autodenunț. În filosofia dreptului penal, autodenunțul este un act care totdeauna impune imediat cercetarea. Cu o condiție: să se afle sub semnul seriozității.

Acest semn al seriozității se decelează din referirea la fapte concrete, la aspecte concrete, la atribuții de serviciu concrete, în cazul luării de mită, despre care se poate face vorbire, la acte care pot să facă obiectul infracțiunii de fals. Autodenunțul, din acest punct de vedere, întrunește aceste condiții.

Este interesant de reținut modul în care a fost sesizată Camera Deputaților. Este interesant de reținut sub două aspecte. Categoric, sesizarea sub semnătura procurorului șef al DNA-ului este neconstituțională, împotriva textului Constituției, împotriva textelor legilor organice ale organelor judiciare, împotriva Deciziei Curții Constituționale și împotriva unor practici normale. Sesizarea trebuia făcută numai de către procurorul general de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prima relevanță - faptul că în Camera Deputaților, în Comisia juridică a existat voința, a existat dorința de a nu se aprecia formal un asemenea moment - adresa făcută procurorului general, răspunsul destul de echivoc, dar care poate să fie apreciat ca o însușire a sesizării făcute de procurorul șef al DNA.

Deci, am dorit să soluționăm acest caz. Și dacă acest caz a zăcut până acum, nu este din cauza Camerei Deputaților, care ar fi constituit o frână, ci este din cauza activității DNA-ului. Dar aceasta o voi analiza în luarea de cuvânt în ceea ce privește a doua sesizare.

Am trecut peste acest moment, am demonstrat voința noastră de a soluționa cazul, dar nu putem să nu remarcăm disfuncționalitățile care există la nivelul Ministerului Public. Este adevărat că, pe parcursul desfășurării unor cercetări pe care le pot numi cu îngăduință procedurală "cercetări prealabile", au fost respectate de principiu drepturile procesuale ale celui cercetat.

Nu este mai puțin adevărat însă că modul în care s-a derulat o asemenea cercetare, să-i spunem "prealabilă", deși a fost cercetare de-a binelea, corelat, coroborat cu alte evenimente din aceeași perioadă poate să ducă la concluzia unor intenții de natură politică. Dar aceasta spun: sunt apărările pe care trebuie să și le facă cel cercetat ca urmare a acordului nostru în fața organelor judiciare.

Ținând seamă și de poziția avută de colegul nostru, domnul deputat Miron Mitrea, am ajuns la concluzia că trebuie să votăm cercetarea penală în această cauză, pentru ca ea să se clarifice o dată pentru totdeauna, în ciuda impedimentelor pe care ni le pune legea discriminatorie Valeriu Stoica.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc și eu.

Domnul vicepreședinte al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, domnul Florin Iordache. Se pregătește domnul deputat Ujeniuc.

I-aș ruga pe ceilalți colegi care doresc să intervină, o văd pe doamna Anca Petrescu că dorește, îi așteptăm și pe ceilalți, dacă sunt doritori să intervină în această dezbatere.

Aveți cuvântul, domnule Iordache.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Mulțumesc, domnule președinte.

Punctul meu de vedere va fi diferit de ceea ce s-a spus până acum. Nu întâmplător am spus că punctele de vedere vor fi prezentate de fiecare reprezentant al grupurilor parlamentare. Punctul nostru de vedere este că în niciun caz nu se justifică începerea urmăririi penale. Și vă voi spune de ce.

S-a spus în ultimele zile și a fost inflamată opinia publică pe anumite considerente, că ar fi fost făcute publice părți componente sau chiar dosare la care eu am făcut referire.

Vreau să vă spun, stimați colegi, cu excepția celor șapte membri raportori, nimeni, nici măcar domnul Miron Tudor Mitrea, nu a avut acces la dosarele pe care le-a înaintat DNA-ul. Dumnealui a avut acces în momentul în care a fost audiat în plenul Comisiei juridice numai la referatul pe care l-a înaintat DNA-ul. Punctul meu de vedere este că dumneavoastră, pentru a putea vota mâine, când veți vota cu bile, era normal ca, pe lângă referatul și raportul Comisiei juridice, să aveți cunoștință de referatul pe care l-a înaintat DNA-ul.

Eu cred - și am spus - în continuare că asistăm la un dosar politic, asistăm la o încercare a DNA-ului de subordonare a Parlamentului, asistăm în continuare la incompetență din partea domnului Daniel Morar, asistăm în continuare la insubordonare, pentru că este anormal ca un set de dosare să se plimbe la Președinție, să se plimbe la Parlament, și procurorul general al României să nu aibă cunoștință și să aibă cunoștință numai la sesizarea pe care am făcut-o noi. Asistăm în continuare, pentru că am dat citire la faptul că se precizează în referat că a fost angajată și promovată Irina Jianu și, din declarațiile martorilor, pentru că eu am avut acces la dosar, tocmai că martorii declară contrariul - deci, în niciun caz nu a avut nicio implicare domnul ministru de atunci, Miron Tudor Mitrea, la angajarea și la promovarea doamnei Irina Jianu, asistăm la o mită inexistentă, pentru că dumneaei a fost angajată în ianuarie, casa a fost cumpărată în martie și s-a început renovarea în mai, deci în niciun caz elementele constitutive ale mitei nu există. Asistăm în continuare la un dosar politic exploatat mediatic, pentru că a început campania electorală și trebuia să se facă campanie electorală cu sprijinul DNA-ului. Am asistat în ultimii patru ani de zile, de când a fost numit și adus de la Cluj Daniel Morar, și știm cum a fost adus de doamna Monica Macovei, să subordoneze Parlamentul și să facă justiție întâi la televizor, și toți actorii importanți erau chemați întâi la DNA, li se prezentau așa-zisele probe, pentru că dădea bine pe sticlă. Și, în niciun caz, din punctul nostru de vedere, nu se justifică începerea urmăririi penale.

Am spus-o și o susțin în continuare: este incompetență, este rea-voință, este un abuz, este, dacă vreți, o încercare de a subordona Parlamentul intereselor unui singur om. Și dumneavoastră știți că DNA-ul a fost și răspunde în continuare la o singură comandă politică.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ujeniuc.

Se pregătește doamna deputat Anca Petrescu.

 
 

Domnul Dragoș Ujeniuc:

Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să încep prin a vă spune că la începutul declaratei lupte anticorupție căzusem într-o admirație față de acest demers declamat de cei care, chipurile, se erijau în inițiatorii unei asemenea lupte.

Dacă pe parcurs am încercat percepții diferite cu privire la modul în care se desfășoară această luptă anticorupție, în ultima vreme și mai cu seamă de când am fost numit din partea Grupului Partidului Național Liberal pentru a face parte din subcomisia Comisiei juridice pentru cercetarea, studierea celor două dosare, al lui Miron Mitrea și al lui Adrian Năstase, vă mărturisesc că am ajuns foarte repede și mai precis la concluzia că într-adevăr se luptă al dracului de bine cu corupția, dar numai pe sticlă, numai la televizor.

Pentru că, fără să intru în amănunte, știu că ar fi plictisitor orice expozeu mai îndelungat, fie de specialitate, fie cu privire la considerații de ordin propriu, v-ar plictisi, și atunci mă abțin și mă rezum numai la a vă spune că, după o viață de profesie numai juridică, numai în penal, cei 38 de ani îmi dau dreptul să trec direct la o concluzie și să vă spun așa: nu există profesionalism în cele două dosare, mă refer acum cu precădere la dosarul lui Miron Mitrea, nu există nicio garanție că dosarele penale în România încap pe mâna unor profesioniști. Iar felul demonstrativ în care DNA-ul înțelege să-și facă treaba, o spun cu toată răspunderea, mă face să mă întreb tot mai vârtos ce se întâmplă, ce rol are acest organism în România.

În sfârșit, referitor la dosarul domnului deputat Mitrea, eu vă spun, trec la un sentiment de simpatie fățișă pentru domnul Miron Mitrea, pentru curajul, pentru poziția pe care a adoptat-o astăzi, pentru că ne-a scutit pe noi de îndelungi comentarii și dezbateri care să configureze un punct de vedere sau altul. Întâmplător sunt unul dintre aceia care îi voi respecta opțiunea fără rezerve, pentru că am dezavuat întotdeauna abaterea de la principiul constituțional că oamenii sunt egali în fața legii și că o lege a responsabilității ministeriale ne-ar putea despărți în buni și răi, în unii care putem fi cercetați sau urmăriți penal numai cu acordul unei puteri oarecare, cum ar fi Camera Deputaților sau președintele României.

Spuneam că e salutară poziția domnului deputat Mitrea și eu personal îl felicit pentru curajul pe care l-a avut exprimându-și astăzi poziția dar, la fel ca și în Comisia juridică, spre auzul dumneavoastră, vreau să îmi exprim un gând pe care l-am exprimat, cum spuneam, și atunci, că este foarte riscant - și aici îl felicit pentru curajul dumnealui, că a avut curajul să zică: "Domnule, vreau să dispară din jurul meu nebuloasa și să mergem pe făgașul normal". Poziția mi se pare foarte corectă, dar aceasta într-o stare de normalitate, dacă ai de a face cu profesioniști, cu organe care își văd de treaba lor și nu stau cu urechea la mai știu eu ce telefon sau la cine știe ce intervenție din partea unora care le definește, le stabilește soarta.

Eu, personal, fără să argumentez, spun doar atât, studiind cu foarte mare atenție dosarul Mitrea Miron, afirm cu toată responsabilitatea că procurorul de caz îi este vădit ostil. Deci, nici pe departe... Vă spun, eu nu aveam..., simpatia mi s-a creat acum, de curând, de când îi văd poziția domnului Mitrea. Pot să spun că înainte nu stăteau lucrurile chiar așa. Deci, ostilitatea procurorului de caz pentru mine, care am 38 de ani de experiență în domeniu, este vădită și de aceea îi admir curajul încă o dată, pentru că se expune unui risc, își asumă un risc. Este firesc să vrei să te judece o instanță imparțială dar, iată, cred că dânsul cunoaște dosarul la fel de bine ca și mine, cunoaște actele și cred că i-a fost ușor să desprindă ceea ce eu am văzut ca un neutru, că există o adversitate fățișă între cele două părți, una care se apără, spunând că este nevinovată, și una care afirmă cu tărie despre cealaltă că este vinovată.

Doresc să se înțeleagă un singur lucru, că indiferent de votul nostru în plenul Camerei Deputaților, noi, dacă spunem un "da" pentru cererea de urmărire penală, să nu uităm un singur lucru: nu putem și nu avem dreptul să ne referim la fondul cauzei și noi trimitem spre urmărirea penală pe cineva care este fără îndoială, se află tot timpul sub protecția prezumției de nevinovăție.

Spunea domnul Bolcaș pe bună dreptate că legea responsabilității ministeriale se preface, iată, într-un instrument care privilegiază pe unii și, culmea, în contra principiilor constituționale. Da, despre asta s-a vorbit.

Eu vreau să închei prin a vă semnala un lucru legat de modul în care s-a sesizat Camera Deputaților.

Stimați colegi,

nu e de glumă când un organ al Parchetului, al Ministerului Public, necompetent să adreseze o anume sesizare, își permite să o facă ca pe o sfidare a ceea ce înseamnă Curtea Constituțională, Constituția țării și vine cu o semnalare către Camera Deputaților ca și cum nici n-ar exista, cum spuneam, acele decizii ale Curții Constituționale și Constituția care spune precis că cel îndrituit să sesizeze Camera Deputaților pentru a cere urmărirea penală este numai și numai procurorul general al României, se face că nu știe!

Noi, ca să nu ne acoperim de un formalism excesiv, să nu ne plasăm într-un formalism excesiv, Comisia juridică, prin domnul președinte Sergiu Andon, am purtat o corespondență extrem de binevoitoare cu procurorul general Codruța Kővesi și i-am adresat rugămintea să-și definească poziția: solicită să se ceară urmărirea penală pentru numitul Miron Mitrea?

Eu vreau să vă citesc cele câteva rânduri care constituie răspunsul doamnei Codruța Kővesi la solicitarea domnului Sergiu Andon: «La adresa dumneavoastră nr..., vă facem cunoscut că am luat act de conținutul acesteia (foarte interesant) și vă rugăm să vă pronunțați, potrivit dispozițiilor legale, asupra solicitării ce a fost înaintată Parlamentului României, Camerei Deputaților, de către (îmi vine să spun și eu ca la Antena 3: "Atenție, domnule Gâdea!") Direcția Națională Anticorupție» Nu se poate așa ceva!

Ce înțeleg eu și oricine ia cunoștință de asemenea poziție: că trebuie să catalogăm poziția procurorului general al României cel puțin șovăielnică; cel puțin șovăielnică. Și atunci vă invit pe dumneavoastră, stimați colegi, să comparați suspecta hotărâre, fermitate a DNA-ului în a demara ceva care să semene a luptă anticorupție sau să constituie act de luptă contra corupției, suspecta hotărâre, după cum spuneam, să o comparați cu atitudinea fără îndoială șovăielnică cel puțin, dacă nu nevolnică, a procurorului general care, cunoscându-și competența, singurul fiind competent să solicite Camerei Deputaților urmărirea penală, nu o face, deși este rugat să-și spună punctul de vedere. O face în termenii pe care i-ați auzit.

Și atunci, dacă cumva dumneavoastră, luând cunoștință de treburile acestea, vă veți fi întrebat cum este cu lupta aceasta anticorupție în România, eu spun că din asemenea atitudini, cum este cea a procurorului general Codruța Kővesi, și atitudinea DNA-ului care, fără nicio competență, o face cu sfidare, o cere sfidând legea, din asemenea atitudini contradictorii în cadrul Ministerului Public ce putem înțelege? Putem înțelege cu adevărat și precis care este dorința de a se lupta contra corupției, dacă acolo, în Ministerul Public există asemenea contradicții fățișe și absolut de neînțeles.

Eu am exprimat punctul de vedere al Partidului Național Liberal în câteva cuvinte în cadrul raportului Comisiei juridice, spunând cu precizie că oricum noi, deputații, nu ne putem substitui organului judiciar competent, și sub acest comandament am spus că bine ar fi, ceea ce a cerut și domnul Miron Mitrea, să lăsăm lucrurile să meargă pe făgașul lor, chiar cu riscul acela de care vorbeam, că ne aflăm în fața unui procuror de caz ostil "clientului" său.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Doamna deputat Anca Petrescu și apoi domnul deputat Ungureanu.

 
 

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau în primul rând să-l felicit și să-i strâng mâna cu căldură domnului deputat Miron Mitrea. Atitudinea dânsului este demnă și, așa cum îl știu eu din totdeauna, sigur va avea și un rezultat pozitiv.

S-a spus aici că noi nu judecăm o vină desprinsă din analizarea elementelor probatorii, ci dacă este sau nu folosită justiția ca o armă politică. Mi se pare că este total greșit. S-a trimis un dosar. Deci, sunt elemente probatorii care au fost supuse Comisiei juridice.

Cum putem noi să hotărâm dacă se justifică sau nu începerea urmăririi penale, dacă nu ne uităm și la elementele probatorii? De unde să știe Parlamentul dacă este vorba de o armă politică sau o fraudă reală, dacă nu se analizează și aspectele probatorii?

Nu știu cum a ajuns Parlamentul în această situație absolut incredibilă, ca să se substituie justiției. Mă întreb de ce această măsură discriminatorie între ex-miniștri și cetățeanul obișnuit. De ce au nevoie ex-miniștrii de plenul Camerei Deputaților ca să facă zid între ei și justiția în fața căreia trebuie să răspundă pentru faptele lor?

Consider acest pas de trecere prin plenul Camerei ca o obstrucționare a actului de justiție. Domnul deputat Miron Mitrea ne-a spus că de trei ani este hărțuit într-o chestiune în care dânsul se consideră nevinovat. Sunt convinsă că va reuși să meargă până la capăt cu această luptă și este mai bine să-l lăsăm pe dânsul să hotărască așa cum consideră de cuviință.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Ungureanu, vă rog să luați cuvântul.

 
 

Domnul Petre Ungureanu:

Stimați colegi,

Sigur, punctul de vedere politic a fost exprimat de către șeful grupului nostru, al Partidului Democrat-Liberal. Am venit la microfon doar după ce am ascultat câteva dintre expozeurile colegilor mei juriști, și numărul anilor de profesie invocați de către unii m-a făcut să spun că trebuie să vă atrag atenția că poate fi o capcană și poate fi un handicap. Uneori se creează clișee de-a lungul anilor și asta te poate duce la concluzii greșite.

Vom fi într-o situație paradoxală dacă domnul deputat Mitrea, colegul nostru, a cerut să înceapă urmărirea penală ca să poată ajunge în fața judecătorului iar noi, unii sau alții, vom vota dimpotrivă, vom vedea ce soluție vom găsi.

Am fost raportor din partea Partidului Democrat-Liberal și am fost singurul, din păcate, care am și susținut în ultimul caz, în cazul domnului Năstase, că e nevoie să recomandăm începerea urmăririi penale.

Din păcate, o spun pentru că am observat o metamorfoză extraordinară în studiul dosarelor de la domnul Mitrea la domnul Năstase. Colegi care, în cazul domnului Mitrea, au constatat cu toții și aici am auzit alte păreri că n-au fost încălcate drepturile procedurale, n-au fost încălcate drepturile omului, nu s-au decelat presiuni politice, azi vin și spun altceva, iar în cazul domnului Năstase au întors-o ca la Ploiești.

Un singur lucru s-a stabilit cu certitudine în cazul subcomisiei și după aceea în cadrul Comisiei juridice, de disciplină și imunități, s-au stabilit vinovații. Ei sunt, în ordine, Monica Macovei, Valeriu Stoica, Grupului parlamentar al Partidul Democrat-Liberal, Curtea Constituțională, Președintele României... nu știu dacă mi-a scăpat cineva și DNA-ul. S-au găsit vinovații. În rest nimic. Am vrut doar să spun, așa cum am susținut și în Comisia juridică, regret profund faptul că dezbaterile din Comisia juridică, de disciplină si imunități, cele 3-4 ore de dezbateri din cazul Mitrea și Năstase n-au fost publice. Alta ar fi fost atitudinea dumneavoastră, a colegilor noștri care au cuvântat astăzi, dacă acele discuții ar fi fost publice și ar fi fost aduse la cunoștința publicului. Regret doar, ca jurist, ca avocat, că o metamorfoză mai ciudată și mai de plâns n-am văzut în cazul colegilor mei, mai ales în cazul în ceea ce îl privește pe domnul Năstase. Nu se putea trece atât de brusc de la o fază la alta.

Până la urmă ne-am transformat cu toții, fie în avocați, fie în acuzatori. Nu trebuia să cădem în capcana întinsă de Curtea Constituțională să ne pronunțăm noi cu privire la aceste lucruri. N-am făcut decât, sau nu facem decât să permitem justiției să-și spună cuvântul. N-ar fi mare lucru dacă începând... noi dăm aprobarea, începe urmărirea penală, iar domnul Mitrea sau domnul Năstase primesc o altă soluție decât trimiterea în judecată. Este singura modalitate ca dânșii să ajungă acolo. Eu sunt convins că, după ce am trecut prin atâtea, nu vom rata, sau altfel spus, vom face tot ce este posibil să nu ratăm nici această ultimă ocazie de a ne face ultima dată de râs, poate în această sesiune, dacă nu, la sfârșitul ei.

Eu vă recomand să nu cădem în capcana întinsă de binevoitori și prietenii celor doi le vor face rău. Cred că soluția corectă este să propunem începerea urmăririi penale, sigur, să aprobăm începerea urmăririi penale, după care procurorul va hotărî dacă trimite sau nu în instanță.

Pe de altă parte, și închei, am fost alături de domnul Năstase și, sigur, nu i-am plâns pe umăr cum au făcut-o colegii mei, dar am găsit totuși o victimă aici: justiția.

Am luat cuvântul, doar să spun că după aproape patru ani de mandat, după treizeci și ceva de ani de avocatură, am ajuns la concluzia că în cei patru ani de mandat n-am reușit nici unul dintre noi să facem nimic ca aceste abuzuri presupusuri pe care le invocau colegii noștri aici, și le invocă unii dintre împricinați, să nu mai aibă loc, să nu mai avem curajul să ne gândim că în justiție se pot întâmpla asemenea minuni.

Iată că ele se întâmplă și de ele se plâng chiar unii dintre cei mai înalți foști sau actuali demnitari ai țării. Este rolul nostru și să gândim la acest rol, dacă ne-am făcut datoria în ceea ce privește justiția. Sigur, altfel noi ne-am spus cuvântul și din punctul nostru de vedere, al Partidului Democrat-Liberal, vom cere începerea urmăririi penale.

Vă mulțumesc.

 
Prezentarea și dezbaterea Raportului Comisiei juridice, de disciplină și imunități cu privire la formularea de către Camera Deputaților a cererii de urmărire penală a domnului deputat Adrian Năstase pentru fapte săvârșite în exercițiul funcției de prim ministru în perioada 2001-2004 (rămas pentru vot).

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Vă propun să urmăm aceeași procedură și în cazul domnului deputat Adrian Năstase și vom stabili la sfârșit asupra momentului în care vom proceda la vot asupra cererii de începere a urmăririi penale.

Dau cuvântul domnului Florin Iordache, pentru a prezenta raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

 

Domnul Florin Iordache:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Voi prezenta plenului Camerei Deputaților Raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități asupra solicitării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție adresată Camerei Deputaților în vederea formulării cererii de urmărire penală a domnului deputat Adrian Năstase, fost prim-ministru al Guvernului României.

"În conformitate cu prevederile art.155 și 193 alin.(3) din Regulamentul Camerei Deputaților, Comisia juridică, de disciplină și imunități a fost sesizată prin Adresa nr.953 înregistrată sub nr.31/457 din 13 mai 2008 cu studierea dosarului domnului deputat Adrian Năstase, fost prim-ministru al Guvernului României, și întocmirea unui raport. Pentru pregătirea unui referat prealabil dezbaterilor a fost învestit un grup de raportori în cadrul Comisiei juridice, de disciplină și imunități, format din 7 deputați, câte unul din partea fiecărui grup parlamentar. Referatul grupului de raportori, însoțit de solicitarea formulată de către DNA, împreună cu corespondența pe care am determinat-o, a fost adus la cunoștința deputaților din Comisia juridică, de disciplină și imunități în data de 18 iunie 2008. Comisia juridică, de disciplină și imunități a examinat solicitarea în prezența domnului deputat Adrian Năstase. A fost prezentat raportul comisiei și au fost expuse punctele de vedere ale raportorilor.

În esență, Comisia juridică, de disciplină și imunități a luat act de următoarele: raportorii și-au început activitatea verificând legalitatea actelor sesizării. Din acest punct de vedere, s-a constatat din nou că în mod contrar Deciziei Curții Constituționale nr.270/2008 care prevede: "În aplicarea art.109 alin.(2) Teza I din Constituție, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție va sesiza Camera Deputaților sau Senatul, după caz, pentru a cere urmărirea penală a membrilor și a foștilor membri ai Guvernului, pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției lor și care la data sesizării au și calitatea de deputat sau senator".

La Camera Deputaților a fost primită Adresa nr.1081/C/2008 a DNA, sub semnătura procurorului-șef Daniel Morar, Camera Deputaților nefiind, deci, sesizată de către Procurorul General. Aceeași neregularitate se constatase și în cadrul sesizării privind pe domnul deputat Miron Tudor Mitrea.

În același spirit constructiv, grupul de raportori a convenit să se adreseze Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu adresă în care să se reliefeze mai pregnant neconstituționalitatea sesizării, precum și caracterul relativ ambiguu al răspunsului anterior. Ca urmare, doamna procuror general Laura Codruța Kovesi a răspuns prin Adresa nr.2940/C/2008, adresă pe care, de asemenea, o anexăm colegilor.

Grupul de raportori a mai luat în dezbatere procedura de urmat, convenind să se aplice cutuma constituită în cazul anterior, iar în ceea ce privește referatul final, ponderea să o prezinte punctele de vedere ale fiecărui grup de raportori.

În cursul dezbaterilor, membrii comisiei ca și în cazul dosarului domnului deputat Miron Tudor Mitrea au ridicat anumite probleme referitoare la aspecte legate de natura actelor aflate la dosar și de respectarea dispozițiilor constituționale în formularea solicitării adresate plenului Camerei Deputaților.

Întrucât luările de cuvânt au vizat atât excepții de procedură cât și aspecte de fond, s-a convenit prin consens unirea acestora în cadrul aceleiași discuții. S-a dat cuvântul domnului deputat Adrian Năstase care a susținut netemeinicia solicitării și a anumitor probe depuse la dosar, atât sub aspect procedural, cât și sub aspectul fondului, în sensul că acuzațiile privind infracțiunile de luare de mită, trafic de influență și participare improprie la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în legătură cu fapte de trafic de influență, sunt lipsite de temeinicie.

Domnul deputat Adrian Năstase a apreciat că, în fapt, solicitarea DNA este făcută cu scopul de a-i fi discreditată imaginea sa ca om politic și că abuzurile DNA îi prejudiciază indirect și pe membrii familiei sale.

În urma dezbaterilor și a punctelor de vedere exprimate de către membrii comisiei cu privire la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA adresată Camerei Deputaților pentru a cere urmărirea penală a domnului deputat Adrian Năstase, fost prim-ministru, precum și asupra îndeplinirii condițiilor procedurale, reprezentanții fiecărui grup parlamentar au prezentat punctele de vedere pe care le aveți anexate.

În urma dezbaterilor, a studierii dosarelor și a punctelor de vedere exprimate de către membrii comisiei, cu ascultarea domnului deputat Adrian Năstase, s-a hotărât să se sugereze plenului Camerei Deputaților să nu ceară urmărirea penală a domnului deputat Adrian Năstase pentru următoarele considerente: solicitarea adresată Camerei Deputaților de a cere urmărirea penală a domnului deputat Adrian Năstase este neconstituțională, întrucât în temeiul art.109 alin.(2) din Constituția României, republicată, nu a fost formulată de organul competent, și anume de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Camera Deputaților nu poate cere urmărirea penală a domnului deputat Adrian Năstase întrucât, pe fond, din analiza probelor existente la dosar nu reies elemente care să justifice această cerere.

După analiza tuturor punctelor de vedere exprimate de membrii comisiei, în urma dezbaterilor s-a trecut la procedura de vot secret cu bile. Din cei 28 de membri ai comisiei, au fost prezenți 22. În urma exprimării votului, prezentul raport a fost aprobat cu majoritate de voturi, 18 voturi pentru, 4 voturi împotrivă.

Față de cele prezentat mai sus, în situația în care plenul Camerei Deputaților va decide să ceară urmărirea penală a domnului deputat Adrian Năstase, Comisia juridică, de disciplină și imunități supune votului plenului Camerei Deputaților cererea de urmărire penală a domnului deputat Adrian Năstase pentru faptele descrise în referatul întocmit de procurorul șef al DNA din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr.114/P/2007.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule vicepreședinte.

Vă propun să-i dăm cuvântul domnului Adrian Năstase, și până vine domnia sa la tribună v-aș ruga să-mi permiteți un scurt intermezzo. Pentru cel care a fost prim-ministru al României și de două ori președintele Camerei să ne amintim în mod omenesc și colegial că ieri a împlinit o anumită vârstă și să-i urmăm, "La mulți ani!". (Aplauze.)

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În urmă cu opt ani, în anul 2000, am început să-mi construiesc un apartament și de la un moment, de la un anumit moment, nu m-am mai înțeles cu constructorul. El crede că-i datorez niște bani, eu am dovezi că i-am dat și așa prea mult, sunt numeroase situații de genul acesta în România și în lume. Ele se rezolvă încet și banal, în justiția civilă. Cred însă că este pentru prima dată în istorie când un Parlament al unei țări este obligat să-și abandoneze treburile curente, să se adune ca să discute despre așa ceva.

În opinia mea, trăim astăzi un moment trist și grav. El este consecința unei situații politice triste și grave. Actualul președinte al țării a încercat să mă transforme într-un simbol atunci când și-a construit, în urmă cu patru ani, campania electorală. Eu eram cel care "gestiona sistemul ticăloșit". Așa că am fost acuzat de o corupție aproape necuantificabilă. Eram "corupt din cap și până în picioare din debara și până în birou". În buzunarele mele adânci se adunau miliardele de dolari, vagoane de copii vânduți pentru organe, munții și pădurile patriei, Dunărea, împreună cu Delta sa, fabrici, uzine, livezi, vii. În casa mea erau ascunse mumii egiptene, statui de aur masiv și papirusuri de valoare inestimabilă.

Credeți-mă, poate nu vă mai amintiți, dar nu exagerez, în orice caz, nu eu, acesta era discursul politic. Cel care l-a folosit a ajuns la putere. Și trebuia să ajungă și la un adevăr cât de cât juridic. Nu se putea ca "Năstase cel corupt" să scape nepedepsit. Nu se putea ca "Năstase cel corupt" să reușească într-un fel să supraviețuiască acestui mandat. Problema era însă că sistemul ticăloșit, deschis în campania electorală, nu semăna deloc cu ceea ce spunea acest om în campania electorală. Actele și faptele spuneau, de fapt, altceva. Realitatea era alta. S-a improvizat ceva nerelevant, dar cât mai zgomotos. Așa s-a ajuns la "Dosarul Zambaccian".

De fapt, vreo nouă "dosare Zambaccian" conexate, disjunse, reconexate, redisjunse, până când și procurorii au început să le încurce. Scopul însă era clar: hărțuirea politică a unui adversar incomod și de asta vă aflați dumneavoastră astăzi aici pentru a discuta această temă.

Acest mandat prezidențial a început cu mari minciuni și continuă așa și astăzi. Ni s-a spus despre falsa revoluție, despre lupta împotriva sistemului, despre fraudarea alegerilor, ni s-a spus despre colaborarea foarte bună cu Guvernul și cu Parlamentul. Nimic din toate acestea nu s-a concretizat.

Dimpotrivă, chiar și discursul atât de popular despre lupta împotriva corupției a început să fie respins. Dar să nu avem iluzia că Traian Băsescu chiar vrea să lupte împotriva corupției. Traian Băsescu a avut o singură idee tot mandatul său de până acum. Nu aceea de a-i face pe români să trăiască bine, ci aceea de a lovi sistematic în toți adversarii politici. Cu ajutorul procurorilor pe care el i-a numit și care pun pe hârtie tot ce li se spune.

Iertați-mă, stimați colegi, vorbiți astăzi aici despre justiție. Dar nu este vorba despre justiție. Este vorba despre niște agenți prezidențiali care fabrică dosare și construiesc o anumită acțiune în Parlament și la televizor pentru discreditarea adversarilor politici. Dumneavoastră astăzi nu puteți să decideți trimiterea dosarului meu direct în instanță, îl veți trimite înapoi la cei care se ocupă cu regia referitoare la aceste dosare pentru adversarii politici. Sub semnătura domnului Daniel Morar, DNA vă cere astăzi să aprobați începerea urmăririi penale față de mine.

Din respect pentru Parlament și pentru lege o să vă rog să-mi permiteți să mă refer doar la aberațiile cele mai importante ale acestei cereri și o să încep cu problemele cele mai grave, cu cele de fond. Dar ca să ajungă să vă supună atenției această cerere, DNA trebuia să anexeze și niște probe, cele administrate în dosar. Este pentru prima dată când încearcă să facă acest lucru.

În anul 2006 îmi cerea tot aici permisiunea de a-mi percheziționa locuința, DNA nu administrase în acel dosar nici o probă. Cei care au examinat dosarele au văzut că s-au încurcat procurorii în renumerotarea dosarelor, în pornirea, repornirea lor, conexări și așa mai departe, în așa fel încât astăzi puteți să observați, au observat colegii din Comisia juridică, de disciplină și imunități, practic, acea solicitare pentru percheziționarea locuinței, practic nu avea nici un fel de temei.

De data asta, situația e alta, dar este tot ridicolă. Probele pe care încearcă să vi le prezinte DNA sunt lovite de nulitate absolută, nu pentru că așa vreau eu, ci pentru că, în două rânduri, Înalta Curte, inclusiv în Completul de nouă judecători, luând în considerare prevederile din Codul de procedură penală, așa a hotărât. Altfel spus, aceste probe au fost obținute fără respectarea condițiilor legale.

Menționez, spre exemplu, înregistrările ambientale făcute de DNA în biroul meu de la Camera Deputaților, în martie 2006, cu 6 luni înainte ca asemenea proceduri să fi devenit mijloace legale de probă.

Dacă ați aproba cererea DNA bazându-vă pe asemenea probe, declarate nule de instanțe, s-ar ajunge și la un precedent de gravitate excepțională. Justiția însăși s-ar vedea într-o situație delicată pusă să judece pe baza unor probe pe care ea însăși le-a declarat nule, dar pe care Parlamentul le-ar putea valida. Iar alte probe în susținerea cererii DNA nu există.

Mai mult decât atât, pe tot cuprinsul dosarelor fabricate de DNA nu există nici o probă, fie ea chiar nulă, pe care să susțină acuzațiile care mi se aduc. Se afirmă că aș fi obținut beneficii de la firme care mi-au construit apartamentul pentru ca eu să asigur, la rândul meu, contracte acestor firme sau s-o numesc într-o funcție publică pe doamna Irina Paula Jianu. Asta ar fi în imaginația DNA și a lui Daniel Morar un trafic de influență.

Stimați colegi,

Vă aduc aminte că Inspectoratul pentru Calitatea în Construcții, în subordine ministerială, a ajuns în subordinea Cancelariei primului-ministru în 2004, la mijlocul anului 2004, și atunci, datorită deciziei care a fost luată în Parlament, pentru că Ordonanța de urgență trimisă de la Guvern menținea acest inspectorat în subordinea unui minister existent atunci, Ministerul Controlului.

Vă dau acest element care, într-un fel, este pus cu rea-credință în sesizarea venită de la DNA pentru a vă arăta realitățile unor chestiuni în care chiar dumneavoastră puteți să fiți martori. Eu nu am obținut nici un beneficiu de la nici o firmă. În 1998, când eram în Opoziție, am cumpărat un teren și, în anul 2000, am încheiat cu Societatea "Conimpuls" un contract de societate civilă cât se poate de echilibrat. Nu am primit nimic pe gratis. Familia mea oferea constructorilor terenul ca să construiască pe el un bloc, iar noi obțineam gratuit drept contravaloare unul din apartamentele din bloc, ceea ce s-a și întâmplat.

Ce mi-au dat mie constructorii pentru ca eu, la rândul meu, să le ofer, eventual, ceva. Nu reiese nimic din aceste probe. Mai mult, firma despre care se spune că ar fi obținut prin intermediul meu contracte cu statul avea aceste contracte din 1999 și le continuă și astăzi, iar contractele ei cu familia mea s-au făcut abia din 2003. Și, mai mult, numirea doamnei Jianu în funcția de șef al Inspectoratului de Stat în Construcții nu era în atribuțiile mele.

Conform DNA, sinteza acestui dosar este aceea că am făcut trafic influență, dar fără să primesc nimic și fără să ofer nimic, ceea ce este destul de ciudat.

Iată însă ce declara în ziarele de astăzi domnul Tiberiu Urdăreanu, președintele Firmei UTI, invocat în sesizarea respectivă: "Sunt absolut siderat de modul în care procurorii DNA au transformat o relație comercială de furnizor de echipamente și servicii în acuze de trafic de influență. Declarațiile luate unor angajați ai firmei au fost făcute sub presiune de procurorii DNA care au dictat în urma unor interogatorii afirmațiile de care aveau nevoie, scoase chiar din context.

Practica DNA de a acuza firma UTI că a obținut contracte cu statul, în condiții ilegale, fără a le proba cu nimic arată cât de abuzive sunt metodele unor procurori. Contractele firmei au fost obținute în urma unor licitații legale și DNA nu a argumentat în nici un fel sprijinul pe care l-ar fi primit de la Guvern. Angajații UTI au fost șantajați pentru a obține de la ei denunțuri împotriva lui Adrian Năstase."

Aceasta este justiția la care unii dintre colegii mei, vorbind despre Justiție, înțeleg să trimită, eventual, pentru o mai bună examinare imparțială, obiectivă, profesionistă aceste dosare. Eu vă spun încă o dată, este vorba, de patru ani de zile, de o hărțuire politică permanentă prin niște instrumente politice care au ieșit de sub controlul civil și care acționează, care funcționează practic sub o comandă politică evidentă.

O altă acuzație se referă la participația improprie la săvârșirea unor infracțiuni de fals, printr-un intermediar, adică prin soția mea. Aceasta este o aberație juridică pe care orice absolvent de drept o poate sesiza. "Participația improprie presupune determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod cu intenție la săvârșirea unei infracțiuni de către o altă persoană". Asta spune Codul penal. El exclude clar posibilitatea existenței unui interpus.

Cererea, pe care o aveți în față, nu e numai lipsită de orice probe și de orice legătură cu realitatea, este și o sesizare ilegală, așa cum unii dintre colegi au semnalat aceste lucruri în cadrul discuției din Comisia juridică, de disciplină și imunități. Nu vreau să insist asupra acestui aspect. Mie mi se pare mult însă mai importante problemele grave de hărțuire politică din aceste dosare, dar aceste mari ilegalități formale arată graba, nepăsarea și presiunea politică sub care lucrează DNA. Cum se poate ca asemenea aberații juridice să ajungă pe masa Parlamentului, să creeze opiniei publice impresia că DNA lucrează și că eu și familia mea suntem niște infractori. Ușor. Fostul ministru al justiției, acesta este răspunsul "ușor", pentru că fostul ministru al justiției, Monica Macovei, declara la Radio România - Actualități că "Procedura nu este importantă atunci când vrem să avem rezultate". I-aș sugera domnului Morar să pună ca motto acest citat pe dosarele mele.

În acest dosar, stimați colegi, nu s-a ținut cont, într-adevăr, nici de proceduri, de nimic. Există trei oameni condamnați în timpul "regimului meu corupt", cărora li s-a propus în timpul acestui "regim al marii transparențe și corectitudini" să dea declarații contra mea în schimbul libertății. Doi au fost de acord și sunt liberi, al treilea a spus public ce fel de târg i s-a oferit și lui i s-a respins cererea de eliberare condiționată. Tot în acest dosar au fost chemați ofițeri de la SPP cărora li s-a cerut să povestească ce au auzit prin mașini, ce vorbesc între ei diverși demnitari. S-a încercat nu numai macularea civililor, dar și a onoarei militare.

Pe vremea când acest dosar era demarat, țineți minte că Monica Macovei și Daniel Morar doreau o percheziție la mine la domiciliu. Câtă cerneală a curs atunci în legătură cu acea percheziție... Câtă lume indignată. Ancheta nu putea merge mai departe, statul însuși părea în pericol. Modernizarea țării și integrarea europeană erau periclitate. După ce am demisionat de la conducerea Camerei, brusc s-a făcut liniște, nu mai era nevoie de percheziție, nu se mai supăra nici o voce independentă din societatea civilă, vajnicii procurori anticorupție au putut să lucreze și fără așa ceva.

Mai e nevoie de vreo altă probă ca să dovedesc faptul că "dosarul Zambaccian" e politic? Că simulacrul de cercetare televizată de la vecinii mei a avut ca unic scop scoaterea mea de la conducerea Camerei Deputaților?

De-a lungul istoriei noastre am avut de-a face cu multe dosare politice. În numele urii de clasă sau în numele urii de rasă, într-o luptă internă dintr-un partid sau pentru lupta dintre mai multe partide. "Dosarul Zambaccian" este un caz special, un dosar politic, făcut din cauza urii lui Traian Băsescu față de mine. Ca fost premier, ca fost șef al unui partid concurent, ca fost contracandidat la președinție, ca fost vecin, contează mai puțin. Vă las să alegeți.

Traian Băsescu are o problemă gravă de caracter, de moralitate, de responsabilitate. Dar nu putem constata acest lucru liniștiți ca moraliști sau ca psihologi, pentru că, în acest moment, România însăși are o gravă problemă de negândit în acest context în care ne aflăm. În 2008, România membră a NATO și a Uniunii Europene are dosare politice. Acesta, aflat acum în fața dumneavoastră nu e singurul. Și alte persoane sunt târâte în coșmaruri similare, împreună cu familiile lor. Legi normale, mai bune sau mai rele, sunt ciuntite, sunt schimonosite, sunt batjocorite, ca să încapă în tiparele strâmte ale urii, ale răzbunării, ale celor care sunt prea mici ca să se ridice fără să-i distrugă pe toți cei din jur.

Stimați colegi,

Sigur că putem discuta dacă soluția procedurii privind responsabilitatea miniștrilor, foștilor miniștri, așa cum este prevăzută în Constituție și cum a pornit din 1991 și după aceea a fost formulată în 1999 de către Guvernul din care făceau parte și Valeriu Stoica și Traian Băsescu, reprezintă soluția cea mai bună. Așa cum putem să ne gândim dacă imunitatea pentru președintele României nu transformă cumva mai egal decât ceilalți cetățeni ai României. Poate că aceste întrebări își vor găsi răspunsuri în viitor, atunci când se va modifica Constituția.

Deocamdată, ceea ce pot eu să constat, și sunt convins că veți fi de acord cu mine, acest război împotriva mea nu a avut niciodată în mintea inițiatorilor săi vreun sens juridic sau vreo intenție de a fi tranșat în plan juridic. Nu s-a dorit niciodată să se facă dreptate sau să se dezvăluie adevărul. Unica, profunda, incontestabila semnificație a acestui dosar este nevoia lui Traian Băsescu de a-și justifica mandatul. Acuzațiile s-au făcut în așa fel încât să sune bine la televizor, toți pașii au fost planificați, astfel încât să aibă o rezonanță mediatică imensă. Termopane, buncăre deși Legea nr.241 din 3 octombrie 1996 privind protecția civilă impune prin art.33 obligativitatea construirii unor adăposturi de protecție civilă.

N-are rost să vă mai spun acest lucru.

Piscina, deși era vorba de o cadă de baie de doi metri pe doi metri pe care, probabil, unii dintre dumneavoastră au văzut-o astăzi în ziare, aceasta este piscina despre care vorbesc cei care reprezintă justiția în relația cu Parlamentul.

Fiecare mișcare s-a produs astfel încât să coincidă cu un moment politic de succes al meu ca politician, membru al P.S.D. Și atunci, îmi veți spune că este vorba doar de coincidențe?

Ca dovadă că totul este o chestiune politică, vă mai dau un argument: în timp ce în Parlament aveau loc audierile pentru acest caz, am primit o situație acasă, cea pe care o am acum în mână, legată de o nouă posibilă cauză penală. Sunt invitat pe 26 iunie, de data aceasta, stimați colegi, pentru că DNA-ul, după ce a încercat prin Monica Macovei să trimită dosarele mele sau dosarul meu direct în instanță modificând legea răspunderii, ceea ce n-a reușit în final, după ce a încercat să trimită acest dosar doar cu avizul prietenului de la Cotroceni, după ce a încercat cu sprijinul Parlamentului și părea la nivelul Comisiei juridice că nu reușește acest lucru, a trecut la o nouă etapă, cea în care sunt acuzat nu în calitate de fost prim-ministru, ci în calitate de fost președinte al partidului, în așa fel încât să nu mai fie nevoie de a fi vorba de o chestiune legată de campania electorală și de finanțarea campaniei electorale, nu din 2008, ci din 2004. Deci, după patru ani de zile, au descoperit, cei de la DNA, că am o problemă cu campania electorală din 2004, și în felul acesta, fiind vorba de Legea nr.78, n-ar mai fi nevoie, deci, de avizul dumneavoastră, care ați putea să votați aiurea și să considerați că este vorba de hărțuire politică, și atunci au inventat această chestiune în așa fel încât dosarul să poată să fie trimis direct la instanță pe această temă.

Este sau nu este vorba de hărțuire politică?

Veți decide dacă Parlamentul poate să intervină sau este nevoie să intervină pentru a opri acest gen de acțiune politică împotriva adversarilor politici, veți spune dumneavoastră dacă este oportun sau nu să acționăm. Nu s-a trimis la Parlament dosarul respectiv tocmai pentru că era invocată Legea nr.78 în această cauză.

Am fost în tot acest timp, stimați colegi, precum un boxer care încasează constant pumni, dar nu în ring, acolo unde funcționează reguli, acolo unde există arbitri și acolo unde jocul este guvernat de corectitudine, ci pe drumul către vestiar, apoi mult timp după ieșirea din sala de competiție și chiar în propria casă, în fața propriei familii și a prietenilor.

Domnilor, doamnelor parlamentari,

Mai mult decât Năstase, România are nevoie astăzi de un semnal clar împotriva abuzurilor, pentru că abuzuri se fac peste tot. Veți transmite prin gestul și decizia pe care o veți lua tuturor celor care trebuie să impună legea în țara noastră că vremea abuzurilor, a interceptărilor telefonice ilegale a trecut, că stalinismul a rămas doar în cărțile de istorie, că românul din orice sat sau din orice oraș nu va mai fi nevoit să ajungă la instanțele europene ca să-și găsească într-un final dreptatea refuzată aici. Deci, să facem loc pentru dreptate și normalitate. Trebuie să îngrădim tot mai mult spațiul încă larg pe care-l lăsăm pentru ură și slugărnicie.

În aceste zile, se încearcă să se sugereze o idee aberantă, aceea că Uniunea Europeană ne va sancționa cu clauza de salvgardare dacă dosarul Năstase nu va ajunge înapoi la cei care fabrică aceste dosare de trei ani de zile. Și asta pentru că Parlamentul ar trebui să-și exprime un punct de vedere în baza obligațiilor sale legale.

Se mobilizează resurse imense pentru a reactiva mereu sperietoarea dosarelor, pentru a se ascunde imaginea reală, iar această imagine este una care dă frisoane în dealul Cotroceni.

Pe de altă parte, sigur, recentele alegeri locale au dus la anumite concluzii. România, în acest moment, în loc să privească spre viitor, continuă, la patru ani de la alegeri, să privească spre trecut. Conflictele lui Băsescu, în primul rând, îndepărtează populația de clasa politică, slăbesc instituțiile și le blochează.

În loc să încercăm să întărim drepturile cetățenilor, să pregătim România pentru poziția sa nouă de membru al Uniunii Europene și de țară importantă în regiune, în loc să vedem cum putem proteja românii de efectele negative ale creșterilor de prețuri la alimente, la combustibil, în loc să ne ocupăm de pregătirea mai bună a tinerilor pentru viață, de oferirea de șanse pentru un trai decent pentru toți cetățenii României, stăm și discutăm despre obsesiile punctuale ale unui președinte.

În acest timp, adevărata luptă anticorupție stagnează. Este acea luptă care ar fi trebuit să ducă la un control mai bun asupra cheltuielilor publice. Vreau să vă atrag atenția asupra unui aspect care e foarte simplu: în dosarele acestea nu se discută nimic despre fonduri de la stat, despre instituțiile statului. Este vorba despre un contract de societate civilă între mine și o firmă privată, cu fonduri private și, în mod firesc, în măsura în care există litigii care pot să existe în orice astfel de relații contractuale, ele trebuie să fie rezolvate de justiție, dar de justiția comercială, de cea civilă, nu de către cea penală. Altfel s-ar ajunge, într-adevăr, la o premieră.

Dragi prieteni, dragi colegi,

Avem de ales, nu doar ca parlamentari, dar și ca cetățeni. România modernă, construcția europeană nu vin de la sine, mereu vom avea de ales. Putem alege să fim călăi, putem fi împinși să devenim victime, dar eu cred că cel mai grav lucru este să acceptăm rolul de martori pasivi la felul în care călăii își tratează victimele.

I-am auzit pe mulți întrebându-se de ce se ascunde Năstase îndărătul Parlamentului. Dacă e nevinovat, de ce nu acceptă să fie judecat?

Stimați colegi,

Vă repet, dumneavoastră nu ați decide aici trimiterea acestui dosar în instanță, ci, din nou, jocurile permanente, chemările pe treptele din față de la DNA și tot ce înseamnă abuzurile, presiunile asupra martorilor. Elementele despre care v-am vorbit, despre care mulți dintre colegii care au avut acces la dosare, sunt sigur că le-au constatat și acolo.

Din anul 2003, imunitatea parlamentară prevăzută de Constituție a dispărut. Dar aici este vorba despre un mecanism pe care îl vom accepta sau nu în ceea ce privește continuarea unui sistem de protecție pentru foștii miniștri, deci nu este vorba despre imunitatea parlamentară, atunci când sunt și ei parlamentari, miniștrii sau foștii miniștrii. Este bine sau rău, putem să mergem, cum am sugerat la un moment dat, pe modelul prevăzut de Constituția franceză, care stabilește reguli oarecum diferite de cele din România.

Cred că trebuie adus la zi mecanismul, sau trebuie adusă la zi procedura în aceste cazuri. Dar, vreau să spun că, până la urmă, chestiunea pentru viitor nu rezolvă ceea ce în momentul de față DNA-ul cere să faceți într-un fel, printr-o presiune, printr-o violare de fapt a Constituției, așa cum s-a întâmplat de-a lungul anilor, atunci când a fost modificată Legea răspunderii ministeriale.

Stimați colegi,

Știu clar că imaginea mea a fost afectată, știu că se citesc sondajele, și știu că mulți dintre oameni citesc rapid doar titlurile din ziare fără să urmărească, fără să fie atenți la celelalte lucruri. Este vorba de o campanie foarte inteligentă pe care șeful statului a pornit-o.

Dar, eu vreau să rețineți de la mine: eu nu am nici un fel de problemă de a merge în justiție, am și mers de altfel. Acolo am reușit să rezolv o chestiune pe care nu reușisem ani de zile s-o rezolv la nivelul DNA. Atunci când le-am spus procurorilor că ar fi trebuit să o pună în aplicare o decizie a Curții Constituționale din 1999, pur și simplu au râs. A fost nevoie ca în fața instanței să cer reexaminarea acestei chestiuni, Curtea Constituțională să dea a doua oară aceeași decizie care să invalideze o soluție care fusese impusă printr-o ordonanță de urgență dată de Monica Macovei și doar în aceste condiții, dosarele s-au întors la DNA pentru aviz, după aceea, au mers, așa cum vă spuneam, la Președinte.

Vreau să vă mai spun un lucru: la comisie, am dat zeci de documente și zeci de materiale pe care, sigur, nu le pot prezenta aici. Dar am prezentat stânga-dreapta, cele două sesizări care au fost făcute de DNA în legătură cu acest dosar, una la Cotroceni și cealaltă, aici, la Parlament. Pe cea de la Parlament ați văzut-o postată pe site și pe cea de la Cotroceni n-o aveți. Între cele două, ca modalitate de abordare există o diferență enormă. De ce? Pentru că aici se urmărea ca aceste aspecte să fie făcute publice, să se vorbească despre buncăre, despre piscine. Tot acest mecanism, în mod evident, este cel care era avut în vedere, jocul acesta de imagine care, după părerea mea, va trebui să fie curmat.

Parlamentul, în opinia mea, va trebui să decidă dacă intră în acest joc de complicitate cu DNA care, în mod normal, trebuia să trimită la Parlament doar o sesizare, în final, n-a mai trimis nici sesizarea, pentru că nu există o sesizare din partea Procurorului General, dar, în final, doar după aceea trebuiau pornite așa-zisele cercetări preliminare. În realitate, s-a făcut toată cercetarea, așa-zisa cercetare, s-au audiat martori, au fost, în sfârșit, selectate mărturiile respective.

Acesta a fost mecanismul pe care eu îl consider stalinist, un mecanism diversionist, un mecanism pe care eu sunt convins că nu îl veți accepta ca fundament pentru un act de justiție.

Vreau să închei cerându-mi scuze pentru timpul pe care l-ați pierdut ascultând aceste lucruri. Vă cer scuze pentru timpul pierdut, o fac eu pentru că cei vinovați n-o vor face, așa cum nu vor face acest lucru nici în legătură cu banii cheltuiți în ceea ce privește audierea sutelor de martori și ca să vă mai dau încă un exemplu pe care l-am dat și la comisie în legătură cu felul în care justiția, cu "J" mare, independentă din România lucrează în cazul meu, precizez din nou că este vorba de DNA, am să menționez numele primilor doi martori din rechizitoriul care a fost trimis pentru judecată la Înalta Curte și care a fost după aceea retrimis la DNA. Dar din cei 200 de martori care erau menționați acolo pentru a fi audiați, și, sigur, asta se urmărește, să înceapă o întreagă...cum să spun, un carusel zilnic la Înalta Curte, la DNA. Dar, iată numele celor doi martori, primii și cei mai importanți chemați de către DNA pentru a fi eventual audiați la Înalta Curte, în justiția independentă: pe primul îl cheamă Ceaușescu Nicolae, e domiciliat în Călărași, cred că este șofer sau așa ceva, iar pe al doilea îl cheamă Năstase Adrian, domiciliat în Piatra Neamț.

Deci, vreau să vă spun că bășcălia a însoțit în permanență ceea ce a fost de fapt hărțuirea politică.

Cred că și numai acest element vă poate arăta imparțialitatea, profesionalismul celor de la DNA și buna lor credință în ceea ce privește examinarea acestor cauze.

Veți ține seama, sunt convins, de aceste elemente atunci când va trebui să votați. Eu sunt convins că ați înțeles că până la urmă problema esențială aici este de a decide, cum spunea unul dintre colegii mei, dacă sunteți de acord cu politizarea unui dosar civil care să fie transformat într-un dosar penal și veți decide dacă în acest caz se justifică, din punctul de vedere al oportunității, cererea pe care DNA v-a transmis-o.

Vă mulțumesc pentru atenție și-mi cer încă o dată scuze că v-am răpit din timpul care ar fi trebuit să fie folosit pentru lucru mult mai importante decât această cerere care, în opinia mea, reprezintă, în mod evident, este expresia unei suite de abuzuri intolerabile.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Și vă mulțumesc și dumneavoastră, stimați colegi, pentru răbdarea și atenția cu care ați ascultat până în prezent dezbaterile și punctele de vedere ale celor doi colegi.

v-aș propune să ascultăm astăzi și părerile colegilor care doresc să intervină, pentru a asigura continuitatea acestor dezbateri și pentru a vă asigura dumneavoastră, mâine, posibilitatea să vă consultați în cadrul grupurilor parlamentare asupra poziției pe care o veți avea.

Noi ar fi trebuit să avem în continuare interpelări. nu e rândul nostru să fie transmise astăzi la radio, deci nu vom impieta această procedură și, de aceea, vă rog să rămânem în sală până când epuizăm dezbaterile.

Până în prezent, s-au înscris la secretariat, la cuvânt domnul Bolcaș și domnul Dorneanu. Doamna Anca Petrescu.

Aveți pe procedură! Poftiți, domnule deputat.

 
 

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Noi ne aflăm acum în fața unei proceduri, de fapt, extrem de importante, este un precedent cu totul și cu totul deosebit și este vorba de două persoane cu totul și cu totul deosebite. sigur, eu înțeleg că domnul Adrian Năstase a vorbit aproape 35-40 de minute, dar este normal, pentru că este vorba de soarta domniei sale, de ceea ce i se întâmplă și n-ar fi fost de loc normal ca să-i forfecăm sau să-i întrerupem la ora 6 ceea ce avea de spus.

Pe de altă parte, cred că această problemă necesită o dezbatere care nu trebuie să fie împinsă în derizoriu. Mai suntem în sală vreo 50-70 de inși din totalitatea deputaților care, mâine, oricum vor fi prezenți și nu cred că este cineva în această sală care-și dorește să ascundă, să dea repede, hai să-i dăm repede drumul la această discuție ca mâine să trecem la altele mai importante. Este o discuție importantă.

Pe de altă parte, dacă noi vom continua acum și am avea, să zicem, 5 sau 7 intervenții a 10 minute, de ce nu, de 40 de minute, înseamnă că la sfârșit am spune hai repede, repede, să vorbim că s-a făcut târziu, poate ne mai ducem și noi la treburile noastre.

Vă rog frumos, înspre interesul nostru, al tuturor, repet, este vorba de o problemă extrem de importantă, lăsați să terminăm această dezbatere mâine de la ora 10, pentru că nu văd nici un fel de impediment de a ne încadra în programul pe care, de altfel, l-am și aprobat.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Tot procedură. Doamna Aura Vasile.

Dar vă reamintesc, stimate coleg, că nimeni din cei prezenți aici nu s-a gândit la o scurtare, la o expediere a dezbaterilor sau la fixarea unui timp limită. Am propus, pur și simplu, să continue dezbaterile până la epuizarea punctului acestuia înscris pe ordinea de zi.

Doamna Aura Vasile.

 
 

Doamna Aurelia Vasile:

Mulțumesc, domnule președinte.

La Biroul permanent s-a hotărât că și astăzi și mâine vom continua dezbaterile până la epuizarea problemelor pe care le avem înscrise pe ordinea de zi. cred că este corect să continuăm acum dezbaterea generală, în condițiile în care domnul deputat Adrian Năstase a expus ceea ce a expus, iar comisia, pe raportul care l-a prezentat, tocmai pentru putea în cadrul grupurilor parlamentare să ne formulăm punctele de vedere.

Ceea ce a prezentat și raportul comisiei, ceea ce a prezentat și domnul deputat Adrian Năstase, conduce clar spre ideea unui dosar politic și dorim să discutăm astă-seară pentru a putea să ascultăm punctul de vedere și al altor deputați din alte grupuri parlamentare.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă reamintesc, stimați colegi, că această propunere pe care eu v-am făcut-o, a reprezentat de fapt și punctul de vedere al Biroului permanent și al liderilor grupurilor parlamentare prezenți la acea ședință.

V-aș propune să începem dezbaterile.

Dau cuvântul domnului Bolcaș.

S-a înscris și domnul deputat Ujeniuc, și domnul deputat Ungureanu.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Stimați colegi,

O să profit de faptul că dezbatem două proceduri asemănătoare pentru a încerca să fac o punte între ele, ceea ce mă scutește de o serie întreagă de proceduri introductive.

Ne aflăm într-o situație care aparent este similară cu cea dezbătută anterior. Există foarte multe puncte similare aici care spun eu că trebuie să le analizăm cu toată seriozitatea. Poate unele dintre ele capătă o altă relevanță. Vorbeam în cazul domnului deputat Miron Mitrea despre totala neconstituționalitate a sesizării făcute de către procurorul șef al DNA, în loc să fie făcută direct de doamna procuror general. Acoperirea printr-o adresă expresă a fost un act, dacă vreți, de îngăduință interpretativă a membrilor comisiei în acel caz. În acest caz, însă, lucrurile stau altfel. Și nu spun asta pentru că vreau să ne oprim la un fine de neprimire constând în neconstituționalitatea sesizării Camerei Deputaților, ci vreau s-o interpretez ca un act de mare relevanță în acest dosar, și anume, adresa de răspuns pe care doamna procuror general a trimis-o în acest dosar nu are nimic de-a face cu un act de confirmare. Se referă la adresa anterioară care avea un obiect determinat, domnul deputat Miron Mitrea, nu se referă deloc la acest caz. Și, în aceste condiții, putem deduce efectiv că doamna procuror general nu s-a asociat acestui demers și că ne aflăm în prezența unei acțiuni personale a acestei Direcții Naționale Anticorupție.

Faptul devine semnificativ aici. De ce se face o asemenea sesizare neconstituțională? Pentru că DNA-ul a pornit pe o cale neconstituțională ignorând caracterul Legii 115 și sesizând cu obstinație numai Președinția, atunci când i s-a spus că trebuie să facă această sesizare, pentru că DNA-ul nu a vrut să trimită dosarele Parlamentului, fiind necesară intervenția Curții Constituționale. Pentru că DNA-ul a demonstrat prin aceasta că dorește să-și promoveze cum vrea propria sa acțiune. Și dacă adăugăm împrejurarea mult-discutată chiar și în presă, ne aflăm în prezența unei cauze penale sau a unei cauze civile, de ce nu a pornit o cauză civilă, vreau să vă spun că DNA-ul, prin propriul său act de voință, a întrerupt cursul unei cauze civile, tocmai pentru a-și putea promova această acțiune penală.

Ultimul act al DNA-ului pe care-l adaug aici este recentul protest în legătură cu publicarea pe site-ul Camerei Deputaților a referatului ce a însoțit solicitarea adresată Camerei Deputaților. O vâlvă extraordinară. Se tulbură ancheta penală, sunt deconspirate mijloacele și tacticele de anchetă, se creează o situație favorabilă, se creează o situație nelegală pentru că actele de urmărire penală sunt secrete și așa mai departe. Argumentele DNA-ului. Care sunt false, domnilor și doamnelor colegi. Sunt total false, pentru că niciodată, în nici un cod de procedură penală, un referat care însoțește o corespondență adresată Parlamentului nu a fost, nu este și nu va fi un act de urmărire penală. Deci, nu este secret, nu are un caracter de regulă confidențial, cum se vorbea de către doamna președinte a CSM-ului în legătură cu actele de urmărire penală, ci poziția CSM-ului, de data aceasta, arătând că acest act nu este un act procedural și nu este secret, e corectă.

Ce s-a deconspirat prin acest act? De ce a protestat DNA-ul? Că s-au făcut publice lucrările, de fapt, nu, sinteza, referatul, dintr-un dosar care a fost public, care a trecut pe la Înalta Curte de Casație și Justiție în două jurisdicții și care a trecut pe la Curtea Constituțională și a fost public. Dar atunci, adăugăm acest protest atitudinilor DNA-ului pentru a ne pune un mare semn de întrebare în legătură cu acest interes și cu obstinația de promovare a unei anume acțiuni.

Am vorbit în cazul anterior despre existența unui autodenunț care, de principiu, impune o cercetare penală și nu mă dezic de acest lucru. Dar, condiția este ca acest autodenunț să aibă un caracter de seriozitate. Or, caracterul de seriozitate rezultă din însuși conținutul său, care se referă la fapte imprecise și improbabile, care nu sunt sprijinite de nici un material probatoriu.

O infracțiune de luare de mită este o infracțiune care se consumă, în primul rând, intelectual, printr-un acord de voințe. Cineva să facă ceva, altcineva să-i dea ceva în schimbul acestui beneficiu. Or, în autodenunț nu se vorbește de nici un acord de voință.

s-a dorit să se facă niște facilități în construcții pentru o ipotetică numire sau menținere în post. Cel mituit trebuia să aibă atribuții de serviciu precise, ale lui, personale, și nu știu de când atribuția precisă, personală, a unui prim-ministru, este de a menține pe cineva într-un post. De-abia după apariția unor modificări legislative ulterioare consumării faptelor, de altfel, data este imprecisă, o atare atribuție a revenit primului-ministru. Până atunci, se face o confuzie gravă și voită cu atribuțiile generale ale Guvernului. Și ce s-a dat în schimb? S-a dat un apartament, construcția unui apartament. Iertați-mă, în Bucureștiul postdecembrist, în care fiecare bucățică de pământ a început să valoreze aur și uneori chiar și sânge, sunt mii de contracte prin care proprietarul unui teren îngăduie unui constructor ridicarea unui imobil cu mai multe etaje, în schimbul unui singur beneficiu: un apartament.

Nu este primul! Înțelegerea există, este scrisă, dar iarăși DNA-ul, în toate acțiunile pe care le-a făcut, o înlătură și o persiflează, nu o cercetează. Or, în materie penală, soluționarea unei probleme civile, a unui litigiu civil este ceea ce se cheamă o cauză prejudicială, care trebuie rezolvată în prealabil.

De ce DNA-ul nu s-a ocupat nicio clipă de acest aspect? De ce DNA-ul a obstrucționat soluționarea aspectului civil în fața instanței civile?

Vreau să continui vorbind despre o simplă împrejurare: dosarele sunt o varză. Este un carusel al disjungerilor, al îndesării cu acte, în aceste dosare, greu de imaginat. Și noi nu putem da girul unor acuze bazate pe probatorii care nu știm din care dosar provin. Pentru că ne-am trezit că acum dăm girul în acest dosar, și el este folosit în alte cauze. Este un haos făcut intenționat.

Poate că domnul deputat Adrian Năstase, în activitatea sa de prim-ministru, are o serie întreagă de culpe grave. Reamintesc că de la această tribună am avut cinstea și dacă vreți și curajul să le critic cu onestitate.

Dar aici nu ne aflăm în prezența unei cauze penale, motiv pentru care mă pronunț împotriva cererii de urmărire penală a unui om, pentru fapte care nu sunt de natură penală.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

Permiteți-mi să iau și eu cuvântul, cum v-am anunțat și cum m-am înscris.

(Președintele de ședință, Valer Dorneanu, coboară la tribună.)

 
 

Stimați colegi,

Nu pentru a vă capta atenția, ci pentru că acesta este adevărul, avem de soluționat, fără îndoială, una dintre cele mai complexe probleme ale actualei legislaturi.

Nu este problema domnului Adrian Năstase sau a domnului Miron Mitrea. Nu este problema lor personală, nu este problema celor doi deputați, în această calitate. Nu este nici problema imaginii Parlamentului, a imaginii Camerei Deputaților, la care ne gândim adesea, și acum unii se gândesc ca nu cumva printr-un punct de vedere care să fie potrivnic curentului să ne adâncim în continuare imaginea noastră rea. Nu este vorba nici să apărăm Justiția, nici să acuzăm Procuratura, nici să-l acuzăm pe Președinte. Este o problemă de principiu. Dacă Justiția, în acest caz, ca și în altele, este chemată să înfăptuiască Justiția în spiritul adevărului și al dreptății, Parlamentul este chemat să apere statul de drept. Parlamentul este organul reprezentativ suprem și el, mai presus decât toate autoritățile statului, chiar și decât președinte, trebuie să apere democrația.

Or, nu poate să fie democrație atunci când există abuzuri și când prevalează abuzurile împotriva principiilor statului de drept.

Se spune aici că noi încercăm să facem o ingerință, să ne substituim organelor Procuraturii; că rostul nostru după Constituție ar fi în acest caz să dăm un aviz formal și să lăsăm Justiția să-și spună cuvântul.

Oameni buni, v-aș ruga să reflectați puțin și să încercăm să facem și un pic de istorie împreună. Deci, nimeni în decursul evoluției statului de drept, în decursul evoluției Parlamentului nu a solicitat ca un parlamentar să nu fie tras la răspundere pentru faptele lui, ca un ministru să nu răspundă pentru faptele lui.

Dar odată ce s-a pus problema răspunderii parlamentarului, a răspunderii ministrului, mai ales a răspunderii ministrului, s-a pus și problema unor proceduri, unor garanții. Și aceste proceduri, aceste garanții, hai să le zicem chiar imunități, nu le-am inventat noi. Au fost inventate încă de pe vremea regelui Eduard al III-lea, prin anii 1370, când un ministru de-al său a fost pus în situația de a răspunde, și când s-a stabilit, așa cum știu britanicii să stabilească printr-o cutumă care rămâne lege și mai Constituție decât Constituția noastră, au stabilit atunci că numai Camera Comunelor poate să ceară trimiterea în judecată, iar decizia să o aibă Camera Lorzilor. Deci, rețineți, prin anii 1370.

Această cutumă a fost apoi preluată în Constituția franceză, a fost preluată în celelalte constituții europene, și am preluat-o și noi, românii, în Constituția din 1866 și în cea din 1923.

Amintiți-vă, cei cărora vă este dragă istoria, și cei care sunteți puțin mai de vârsta a treia, de felul cum se petreceau lucrurile înainte de război, pe vremea când viața noastră politică era dominată de liberali și conservatori. Și când plecau conservatorii, veneau liberalii și le făceau la toți miniștrii din guvern câte un dosar penal și vreo trei ani îi plimba, iar când se schimbau lucrurile se petrecea la fel. Și au ajuns "strămoșii noștri", sau cum vreți să-i numiți, la concluzia înțeleaptă că lucrurile astea trebuie să se oprească într-un fel, trebuie să intre într-o regulă. Și atunci s-a decis că dacă miniștrii trebuie să răspundă ca orice om, ca orice cetățean pentru faptele lor, să răspundă chiar și juridic, răspunderea lor trebuie supusă unui filtru, trebuie însoțită de niște garanții.

Și de ce? Iată că aici dumneavoastră, mulți, faceți niște confuzii foarte grave între răspunderea ministerială și imunitatea parlamentară, între prevederile art.72 din Constituție și cele de la art.109. Și spuneți: "Domnilor, voi care ați revizuit Constituția în 2003, ați desființat imunitatea parlamentară și ați păstrat-o doar pentru percheziție și arestare".

Nu este vorba în acest caz de imunitate parlamentară. Este vorba de răspundere ministerială.

De ce există o deosebire între răspunderea parlamentarului și cea a ministrului parlamentar?

Păi, stimați colegi, cei care suntem doar parlamentari, noi vorbim, noi ne expunem punctul de vedere aici la tribună, în fața televizoarelor, la conferințe de presă, și de aceea noi nu răspundem decât dacă ieșim din sfera opiniilor politice.

Dar ministrul este altceva decât un parlamentar. Acesta dă decizii; acesta este ordonator de credite; acesta se expune zilnic unor riscuri profesionale; se expune zilnic unor acte de răzbunare. Ajungem, fără să exagerez, stimați colegi, să căutăm un om care să-și asume o asemenea răspundere și o să evite, pentru că dacă lăsăm problema asta unui procuror care ia un articol oarecare, apărut întâmplător într-un oarecare ziar, și construiește din el un dosar de 1.000 de pagini, acumulând tot ce se scrie prin presă - regulamente de organizare și alte chestiuni - ca să pară dosarul mai voluminos, l-a terminat pe omul acela.

De aceea a fost instituită regula imunității parlamentare, nu de noi românii. Și de noi, românii, dar v-am spus, primii au fost alții.

Și pentru că s-au evocat aici multe exemple, vreau să vă spun că în Austria aprobarea punerii sub acuzare, cum spun ei, o dă Consiliul Național; în Belgia o dă Camera Reprezentanților; în Danemarca, este adevărat, și regele dar și Parlamentul; în Finlanda o dă președintele și Parlamentul; în Grecia o dă Parlamentul; în Italia o dă Parlamentul, și acolo judecă Curtea Constituțională; în Olanda este și decretul regal, dar și rezoluția celei de a doua Camere; în Portugalia domnului comisar european tot Camera Deputaților decide; în Spania, Camera Congresului; de asemenea, în Suedia aparține Comisiei Constituționale.

Spunea domnul Adrian Năstase de Franța; Franța a avut o reglementare la fel ca noi, dar în final a constituit o Curte de Justiție a Republicii, care este alcătuită din 12 parlamentari și 3 judecători, și aceștia judecă faptele miniștrilor.

După aceste modele europene ne-am orientat și noi când am stabilit o formă de protecție, i-aș zice eu, a miniștrilor împotriva abuzurilor.

Pentru că, stimați colegi, eu nu cred sau, în fine, mă abțin să discut dacă vreun președinte sau altă forță superioară a dat vreo sugestie Parchetului în acest caz.

Dar am constatat și eu, ca și dumneavoastră, că imediat după 2004, când domnul Năstase nu a putut fi înlocuit din funcția de președinte al Camerei, când domnul Mitrea a început să se manifeste ca secretar general, au început să fie chemați pe la Parchetul General: o dată, de două ori, într-un dosar, în trei, în patru, în cinci, în nouă, în zece.

Nu contează principiul de drept potrivit căruia dacă un cetățean a săvârșit mai multe fapte este cercetat prin dosare conexate într-un singur dosar, ca să nu fie hărțuit în felul acesta.

De îndată ce a fost realizat scopul - a fost înlocuit domnul Năstase, domnul Mitrea a făcut pasul înapoi și și-a mai pus pianul pe părțile cu care este foarte bine dotat, "cele vocale", s-au oprit. Cum au venit din nou alegerile, din nou au pornit motoarele.

Deci, stimați colegi, de aceea am făcut apel la dumneavoastră, la principii, pentru că noi avem de apărat aici un principiu. Nu avem de a fi un simplu poștaș care să trimită cererea pe care noi am primit-o de la un organ necompetent constituțional, s-o trimitem înapoi spunând că "sunteți liberi să faceți ce vreți".

Nu putem face așa pentru că atunci creăm niște precedente. Rețineți ce s-a întâmplat în alegerile de acum locale, cu dosarele penale care trebuie să aibă și o fermitate, dar și o discreție, ca să nu spun chiar o modalitate de cât de câtă netransparență, pentru a nu încălca drepturile omului, precum și pentru a nu periclita ancheta.

Se pare că în cazul acesta nimeni nu a fost preocupat de periclitarea anchetei, ci dimpotrivă, a avut tot interesul ca toate documentele să iasă la suprafață, pentru că nu îi interesa rezultatul; îi interesau efectele imaginii și al tuturor lucrurilor care se declarau.

Iată, au apărut, nu știu cum, acte oarecum secrete pe site-ul Camerei Deputaților. Imediat au început comentariile, deși noi stabilisem aici că în cazul domnului Năstase nu prea era vorba de un buncăr, ci de un subsol; nu prea era vorba de o piscină, ci de o cadă pusă acolo... Ei, lucrurile au mers mai departe: "a fost și mai mare piscina, și mai mare buncărul".

Acesta este scopul acestor dosare. Și atunci, stimați colegi, vă invit la o reflecție care să vă ducă la o decizie care nu numai să apere imaginea Parlamentului, dar să apere instituțiile statului de drept, să apere și Justiția de ingerințe, dar s-o apere și de utilizarea ei ca instrument politic.

Pentru că dacă noi nu dăm o soluție corectă în acest caz, care să împiedice, să juguleze tendința unor specialiști, nu numai specialiști în urmărire penală, dar și în intoxicarea și în manipularea opiniei publice, dacă nu jugulăm asemenea intenții o să ajungem la precedente foarte periculoase pentru democrația noastră.

Stimați colegi,

Acestea sunt lucrurile din punct de vedere politic. Este clar că a fost, nu-mi plac cuvintele dure, dar nu găsesc altul care să înlocuiască făcătura politică, această mixtură, acest aparat infernal de a compromite un om.

Haideți să ne referim și la partea strict juridică, desigur în limitele noastre, ale Parlamentului, ale aprecierii noastre, pentru că nu noi judecăm nici pe domnul Năstase, nici pe domnul Mitrea. I s-a reproșat luarea de mită; i s-a reproșat asocierea la săvârșirea de infracțiuni.

În ce a constat luarea de mită? Și, rețineți, după ce înainte, în 2004, când au început să se ocupe de domnul Mitrea și de domnul Năstase, luaseră colegii noștri niște mită în cazul Bechtel si altele... de ziceam că or să cumpere jumătate din țară cu banii realizați.

Ei, lucrurile tot s-au dezumflat, între timp domnul Năstase a rămas la niște termopane, domnul Mitrea a rămas că și-a amenajat o casă pentru mama dânsului, casă care era deja făcută când dânsul a preluat postul. Și vedeți în ce a constat mita?! Mita a constat că ar fi pus-o în funcție pe doamna Jianu. S-a dovedit că nu-i așa.

Și atunci care-i concluzia competenților noștri procurori? Domnul Năstase a influențat cariera profesională a doamnei Jianu. Asta înseamnă "mită" în concepția lor.

Și putem lua oricare dintre acele acuzații care i se aduc, și spuneam noi în Comisia juridică, cel mai neexperimentat judecător stagiar sau avocat stagiar nu va avea probleme în a da un verdict de nevinovăție în acest caz.

Aș vrea să vă spun un lucru despre poziția domnului Mitrea. Sigur că dânsul, tracasat de ce i s-a întâmplat, sătul de toate chestiunile astea și sigur că nu i se poate întâmplă nimic, ne-a cerut acest lucru.

Eu apreciez curajul domniei sale, dar aș vrea să vă spun un lucru: imunitatea parlamentară, imunitatea ministerială nu este o chestiune care aparține unui ins, domnului Năstase, domnului Mitrea, sau unui deputat. Aparține unor instituții ale statului de drept, aparține Parlamentului, dar mai mult decât atât, aparține principiilor de drept, bunei funcționări a instituțiilor statului, a respectului competențelor acestora.

Și atunci noi avem obligația să apărăm principii.

Încheind cu aceasta, vă invit încă o dată la reflecție, și gândiți-vă că astăzi poate să fie domnul Năstase sau domnul Mitrea, care prin forța lor pun ei probleme anchetatorilor, dar mâine poate să fie un alt coleg de-al nostru, ceva mai timid, mai... Gândiți-vă la repetarea unor asemenea precedente care ar putea perturba grav și activitatea Justiției, dar și democrația.

Vin alegerile generale și dacă noi nu temperăm și nu atenționăm Parchetul și celelalte autorități din puterea judiciară să-și folosească autoritatea exclusiv pentru atribuțiile pe care le au și să nu se amestece în jocurile politice, atunci nu vom avea succesul pe care noi ni-l dorim la următoarele alegeri și succesul pe care ni-l dorim pentru a ne integra deplin în felul cum funcționează democrațiile occidentale acolo unde noi ne-am integrat.

Vă mulțumesc.

(Președintele de ședință, Valer Dorneanu, revine la prezidiu.)

 
 

Doamna Anca Petrescu.

 
 

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu:

Stimați colegi,

După cum am mai spus, nu sunt deloc de acord să ne interpunem noi între foștii miniștri și Justiție. Dar, dacă suntem obligați s-o facem, haideți s-o facem cu seriozitate.

Am citit cu atenție atât raportul Comisiei juridice, cât și referatul Parchetului, și am analizat elementele probatorii.

Vreau să subliniez că nu sunt de acord cu raportul Comisiei juridice deoarece nu am găsit acolo decât argumente formale, chichițe avocățești minore, dar nimic dintr-o analiză serioasă a fondului problemei, din care să reiasă existența sau inexistența unei fraude.

Nu sunt de acord nici cu domnul deputat Adrian Năstase, că nu există probe la dosar. Documentele în Dosarul "Parchetul" există, dar nici măcar nu au fost luate în considerare.

Suntem în fața unei investiții, domnilor, cu acte și fapte concrete, foarte concrete, dintre care unele și chiar foarte grave. Este de înțeles că ai mei colegi din Comisia juridică, care sunt juriști, n-au putut să descifreze exact gravitatea situației.

Ca arhitect care am realizat nenumărate investiții, printre care și această clădire, vreau să vă spun că acuzațiile și probatoriile sunt mult mai grave, și astfel să nu aruncăm în derizoriu o hotărâre pe care ni se cere s-o dăm. Nu știu pe ce s-a bazat Comisia juridică când a cerut neurmărirea penală.

Vă asigur, stimați colegi, că riscați foarte mult dacă votați așa față de documentele pe care eu le-am văzut la dosar. Îmi pare rău, dar nu pot considera acest dosar un dosar politic. El are documente, are situații concrete de lucrări, are contracte și are o mulțime de documente care nu sunt corecte.

O să vă dau câteva exemple de probe care există: iată, faptul că firmele care au executat lucrările - sunt patru firme - la Zambaccian, la Christian Tell și la Cornu, sunt firmele la care într-una Irina Jianu este administrator, în celelalte 20% este acționar.

Se vorbește despre proiectul inițial, dar proiectul inițial nu este o glumă în chestiunea cu buncărul și cu termopanele. Nu le aruncați în derizoriu pentru că în proiectul inițial ele n-au existat. În momentul în care ele sunt introduse de către alți arhitecți și o firmă italiană în proiectare, nu se regăsește valoarea lor în valoarea finală a procesului-verbal de recepție. Deci, astea sunt iarăși niște acte foarte clare.

Se vorbește despre falsuri în cartușul proiectului, cu acte doveditoare. Vreau să vă spun, ca arhitect, că acest lucru este foarte grav. În cartușul proiectului se vorbește, acum dacă minte procurorul, mint și eu. Deci, este numită vila "Irina" - Bucharest. După cum știți, în fiecare contract și în fiecare act, cum este un proiect și planșele lor, trebuie să ai în cartuș exact situația despre care vorbești.

Pe urmă, se vorbește despre implicarea unei societăți italiene de proiectare, care nu și-a luat onorariu. O să vedeți, dacă citiți atent, și care este motivația.

După aceea, se arată că au fost foarte multe facturi în care nu erau atașate situații de lucrări. Deci, nu se poate controla ce fel de lucrări au fost decontate.

Faptul că acele spații locative de la etajul 4 și buncărul nu se regăseau în proiectul oficial cu cheltuielile aferente, nici cheltuielile aferente n-au putut fi înregistrate în contabilitate. Deci, este o altă problemă care se ridică.

Eu vi le trec așa în revistă.

Se vorbește despre valoarea totală a facturilor, care este de 18 miliarde de Rol, iar din acte rezultă cheltuieli, spun ei, numai pe achiziție de 16 miliarde, fără TVA.

Și atunci întrebarea se pune: care este valoarea reală? Se vorbește despre înregistrări false în contabilitate. O fi sau nu or fi, dar în orice caz există în rechizitoriu o asemenea chestiune care se pare că este probată cu acte.

Tot ce a făcut domnul Adrian Năstase ne spune de UTI. Dar ce spune procurorul despre UTI: că tot ce a lucrat cu UTI la Cornu și la Zambaccian nu a fost facturat. Este sau nu așa? Vă întreb pe dumneavoastră, domnilor deputați, care mâine trebuie să votați.

La baza tuturor lucrărilor stau șapte contracte, din care și două acte adiționale, care cuprind date nereale privind beneficiarul, valoarea, locația și obiectul lucrărilor. Acestea sunt sau nu sunt fapte reale și concrete?

Pe urmă, procesul-verbal de recepție al lucrărilor nu a fost întocmit în mod legal, după cum apare din declarația chiar a reprezentantului administrației publice locale, un anume Dinică Emanuel, care spune că nici măcar nu a văzut construcția când s-a dus să semneze procesul-verbal de recepție.

Deci, sunt o mulțime de lucruri, uitați, de exemplu procesul-verbal de recepție s-a făcut pe 08.03.2004, iar după aceea s-au făcut o serie de lucrări de către alți arhitecți, care au fost decontate sau care au fost puse în spinarea constructorului.

Dacă citiți mai atent, toate aceste acte care sunt enumerate în rechizitoriu, o să vedeți că nu este o chestiune foarte simplă.

Eu consider, din ceea ce am văzut, că nu este vorba de un dosar politic în acest caz, și bine ar fi ca și dumneavoastră să vă uitați peste acest referat.

Aș vrea, ce am eu aici în mână este un dosar pe care-l vedeți și care se referă la Corpul E4 din Palatul Parlamentului. Vreau să vă spun că în 2003, acest dosar eu l-am depus la DNA pentru a fi cercetat.

În 2005, în ianuarie, a primit acest dosar NUP. Deci, neurmărire penală, la baza lui fiind 83 de dosare, fiecare cu câte două, trei sute de file, care de fapt nu conțineau nimic.

Am atacat această hotărâre în justiție și s-a admis plângerea și s-a dispus trimiterea la DNA. Ei, de atunci această investiție care s-a făcut la Palatul Parlamentului în perioada în care domnul Adrian Năstase era prim-ministru, abia acum a reintrat pe făgașul DNA-ului.

Deci, eu cred că DNA-ul ăsta are și el un anumit rol și ar trebui totuși să vedem cu adevărat ce stă în acest dosar.

Eu aș dori, dacă se poate, să văd dosarul alături, colegii mei de la juridic l-au văzut, aș dori să-l văd și eu, ca să pot să votez mâine în cunoștință de cauză.

Dacă doriți, vă pot face și un referat, ca arhitect și ca om care lucrează de 30 de ani în probleme de investiții.

Vă mulțumesc foarte mult, și vă rog, mâine, să vă gândiți că totuși, în afară de votul nostru politic mai avem de dat un vot care să nu ne facă de râs, pentru că s-ar putea ca și altcineva să se uite în acest dosar cu adevărat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna colegă, nu v-am întrerupt, din respect față de calitatea dumneavoastră, dar nu pot să nu regret faptul că unele conflicte pe care dumneavoastră le-ați avut cu fostul președinte al Camerei Deputaților v-au făcut să reacționați cum reacționați acum.

 
 

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu:

Domnule președinte,

Aș dori să vă spun că nu sunt conflicte, ci sunt niște situații concrete. Nici măcar n-am vorbit despre conflicte, pentru că nu este cazul să vorbim aici despre conflicte, ci numai despre documente.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

V-am vorbit în deplină cunoștință de cauză despre ele.

Aveți cuvântul, domnule deputat Ungureanu.

 
 

Domnul Petre Ungureanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sigur că vorbesc mai mult pentru stenogramă și probabil pentru ce va apărea mâine în presă, și sigur vă mulțumesc celor care ați mai avut răbdare, pentru că respectul pentru ceea ce frământă opinia publică se simte deja în sală.

În opinia publică există o problemă în legătură cu votul nostru de mâine, dar ca de obicei se va spune și acum, și o să zicem că n-au dreptate, gura lumii. Noi, sigur, avem alte probleme.

Am să vă citez doar trei fraze din cele scrise de mine în raport. Este vorba de... după ce am studiat, sigur, dosarul, pentru că am constatat astăzi, din păcate, că au fost colegi de-ai mei în comisie, care au vorbit un timp exagerat de lung, invers proporțional cu timpul alocat studierii dosarului, pentru că practic nu a fost niciun timp de studiere al dosarului.

Pe de altă parte, mai fac o remarcă: oameni care sunt ingineri - și am avut câteva cazuri - sau oameni care nu sunt de specialitate juridică au văzut mai multe lucruri în dosar decât am văzut noi, cei care unii dintre noi pretindem că avem treizecișiceva de ani de magistratură.

Punctul de vedere al Partidului Democrat-Liberal eu l-am exprimat în cinci fraze: "În urma studierii întregului material probator s-a ajuns la următoarea concluzie: sesizarea Camerei Deputaților este conformă; doi - nu s-a constatat că ar exista chestiuni de natură procedurală care să ducă la nulitatea anchetei; trei - membrii grupului apreciază că nu ar fi existat în dosar acte de procedură care prin natura lor să fi dus la încălcarea unor drepturi ale învinuitului, dimpotrivă, au considerat că i-au fost respectate toate drepturile și i s-au oferit toate garanțiile procedurale; patru - urmarea celor de mai sus, membrii grupului și-au exprimat convingerea că soluția legală și regulamentară pentru finalizarea anchetei o constituie aprobarea dată de plenul Camerei Deputaților pentru începerea urmăririi penale; și în fine, cinci - pe cale de consecință - Grupul parlamentar al P.D.-L. solicită Comisiei juridice să recomande plenului Camerei Deputaților să aprobe cererea de urmărire penală a domnului deputat Adrian Năstase, pentru faptele descrise în referatul întocmit de procurorul șef al DNA din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr.114/P/2007." Scurt și cuprinzător.

Aceleași lucruri le-am văzut și eu, aceleași lucruri le-au văzut și ceilalți 6 colegi ai mei. Bineînțeles, unde sunt doi juriști sunt 7 păreri. Trebuie să ne credeți pe toți - și pe cei care spunem că sunt dovezi pentru începerea urmăririi penale și trebuie să vă îndoiți, sigur, de ambele variante. Totuși, avem o mare problemă: suntem în situația celui care, a inculpatului, mă rog, trimis în judecată că și-a omorât ambii părinți și care cere în fața instanței clemență pentru că a rămas orfan.

Singura instituție, aici, care va ieși mutilată după ce vom da votul - probabil, când vom da mâine, într-un fel sau altul, se prefigurează - va fi Justiția. Pentru că, cutremurați-vă, sau să ne cutremurăm împreună, dacă-i adevărat ce spune domnul Adrian Năstase? Și Justiția este așa cum o vede dânsul. Dacă este adevărat tot ce se spune în Justiție? Și am vreo 30 de ani de avocatură. Dacă sunt adevărate toate aceste abuzuri? Dacă nu sunt adevărate și noi obstrucționăm calea Justiției?

Mâine trebuie să soluționăm această problemă. Și se plâng de aceste lucruri, de aceste abuzuri, oameni care i-au pus în funcție pe cei care acum conduc Justiția, conduc Curtea Constituțională. De la înalta demnitate pe care a avut-o domnul Adrian Năstase, de premier, de președinte al partidului, de președinte al Camerei Deputaților, a putut fi, iată, victima acestor abuzuri. Dacă sunt reale? Și l-am întrebat în mod foarte colegial și în cadrul discuției din comisie: ce am făcut noi, în ăștia 4 ani, pentru a nu se mai întâmpla așa ceva? Ce fac oamenii simpli, care nu au aceste demnități, care n-au nici măcar tribuna Parlamentului? Am avut clienți - și v-o spun cu durere -, care, în momentul în care au primit hotărârea judecătorească că au pierdut procesul, au murit, au făcut infarct. Sigur că nu am putut să fac nimic să ajut familia, dar m-am răzbunat. Sigur că este un act prostesc: am rugat un copil al decedatului să-i bage judecătorului hotărârea pe sub ușă. Sigur că nu s-a simțit bine - judecătorul, vorbesc.

Deci, există mari probleme în justiție, stimați colegi. Ar trebui ca măcar în sesiunea următoare, ce ne-a mai rămas din ea, să ne îndreptăm asupra acestei probleme, pentru că, sigur, mulți dintre noi suntem de neatins de către justiție. Iată, vom face, probabil, ca mâine să facem și o lege din asta. Dar, dacă-i așa, trebuie să facem ceva: ori schimbăm Constituția, desființăm Curtea Constituțională. Ce vină avem noi că așa a gândit Curtea Constituțională? Nu scrie în Constituție ce facem noi aici, dar Curtea Constituțională poate s-a răzbunat pe noi, pe desele contre pe care i le-am dat de-a lungul timpului. Și ne-a trimis acest cartof fierbinte. Ce facem cu el? Cum, pe unde scoatem mâine cămașa? Ce spunem presei? Ce spunem alegătorilor noi? Sigur că cei mai mulți spun: nu-i o problemă. Abuzurile din justiție sunt o problemă! Trebuie s-o rezolvăm.

Cred că cei care au spus: nu trimitem în judecată sau nu începem urmărirea penală s-au grăbit. Nu avem altă soluție. Eu vă spun că suntem puși la zid. Și o spun cu toată durerea. Am constatat cinismul deciziei Curții Constituționale. Este o răzbunare a membrilor Curții, până la urmă, pentru desele neajunsuri sau atitudini pe care le-am avut. Nu ne-am luat în serios rolul de for legiuitor și ne transformăm, dintr-o dată, în for judiciar. Noi ne transformăm în judecători. Dar dacă n-o facem, ne facem de râs, dacă o facem, ne facem de râs. Va trebui să găsim soluția. Sigur, procedural, o vom găsi mâine. Dar după ce se termină acest lucru, sper să nu ne facem de râs, cum ne-am făcut și altădată, pentru că două instituții sunt la pământ, ca și credibilitate: Parlamentul și Justiția. Din păcate, mâine vor fi terfelite amândouă, dacă greșim.

De aceea, vă invit la mai multă prudență, la mai multă ... știu eu, să ne gândim deseară, sau la noapte, este un bun sfătuitor. Iar în sesiunea următoare, cât vom mai avea din ea, până la alegeri, dacă vor fi, să încercăm să rezolvăm câteva lucruri care ard și ard al dracului de rău, cum îl citez pe un coleg de-al meu, care din avocat a devenit procuror, dar procurorul, din păcate, al DNA. Va trebui să ne gândim dacă justiția este imparțială sau a luat-o pe arătură. Dacă-i imparțială, s-o felicităm; dacă a luat-o pe arătură, s-o certăm și să modificăm legea. Dar să nu ne permitem să facem judecăți de valoare, în calitate de judecători. Nu suntem decât Putere legiuitoare.

Eu vă mulțumesc și sper că v-am făcut să gândiți mai mult la gestul pe care-l vom face mâine.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ujeniuc era înscris. Nu-l văd. Domnul Paveliu.

 
 

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Stimați colegi,

Un poet din secolul al XIX-lea, un poet englez puțin cunoscut în România, spunea că orice întârziere în înfăptuirea actului de justiție este injustiție.

Vreau să-i spun domnului Năstase că eu nu l-am votat nici când a candidat din partea Partidului Social Democrat pentru Președinție, nici pentru Cameră. Este normal, am opțiuni politice contrare cu domnia sa, dar asta nu înseamnă că nu l-am stimat. Și vă spun cât se poate de sincer, l-am apreciat pentru modul în care s-a comportat ca președinte al Camerei Deputaților și vreau să spun că ar putea fi un model cum ar trebui să fie un om politic pentru mulți dintre cei care fac politică astăzi. Mă refer la anumite valențe ale domnului Adrian Năstase.

Astăzi, sau mai bine zis mâine, vom fi chemați să-l judecăm, sau să judecăm dacă domnul Adrian Năstase trebuie sau nu să fie trimis înapoi, cu dosarul sub braț, la D.N.A., pentru a se face cercetarea penală.

Ei, bine, eu nu sunt judecător. Majoritatea celor din Camera Deputaților nu au studii juridice. Nici nu cred că ar fi normal ca să-mi judec un coleg și nici nu cred că aș putea s-o fac, fără a fi subiectiv, sau, în cazul de față, partinic.

Am aflat de la colegii care au intervenit de la acest microfon că, de fapt, ceea ce se pune în discuție, în primul rând, este o procedură. Dar, atât timp cât procedura - incorectă, probabil, sau nu, nu știu - nu este supusă la vot, noi am validat-o. Și, atunci, nu mai trebuie să mai discutăm dacă procedura de trimitere a dosarului către Camera Deputaților este corectă sau nu, de vreme ce noi vom pune la vot începerea urmăririi penale, sau nu. Deci, am recunoscut procedura și nu are rost să mai insistăm pe acest subiect.

În al doilea rând, aș vrea să vă spun că, în mod evident, avem o lege strâmbă, cel puțin în urma interpretării date de Curtea Constituțională. Mă refer la legea responsabilității ministeriale - Legea nr.115. Numai că, în momentul de față, este inutil să o schimbăm, pentru că ea nu poate avea caracter retroactiv și este inoperantă față de domnul Adrian Năstase, așa cum este inoperantă și față de celălalt coleg al nostru, domnul Mitrea.

Totuși, nu pot să nu mă refer la următorul aspect: în momentul de față, așa cum este această lege, miniștrii sunt total vaccinați împotriva oricărei fapte penale. Presupunând că un ministru se află la guvernare din partea unei majorități, înseamnă că acea majoritate va putea oricând să respingă definitiv urmărirea penală a ministrului respectiv. Și, pe urmă, eventual prin bună înțelegere între forțele care se vor afla la Putere, miniștrii niciodată nu vor mai ajunge să fie trași la răspundere pentru faptele lor, dacă vor încălca legea. Ba, mai mult, cred că un ministru în funcție poate primi cel mai mare cadou de la colegii lui dacă dosarul este supus la vot în plen. Pentru că, odată cu votul negativ - respingerea începerii urmăririi penale -, acel dosar se va fi închis definitiv, indiferent ce a făcut.

În al treilea rând, aș vrea să vă spun că eu nu mă consider un infractor. Și nu sunt un infractor. Sunt convins că nimeni dintre colegii mei din această sală nu este infractor. Sunt convins că domnul Adrian Năstase și domnul Miron Mitrea nu sunt infractori, fără doar și poate.

Totuși, după votul de mâine, dacă votul va fi negativ, cred că proverbul care va fi pe buzele tuturor românilor, va fi "corb la corb nu-și scoate ochii". Categoric, toți ne vor pune, tot electoratul, toată populația României ne va pune într-un ceaun cu smoală și o să spună "toți sunt negri". Dacă, vreți, ca o mică glumă, vreau să vă spun că mie mi-au trebuit câteva luni bune ca să-mi conving vecinul de apartament că eu, doctorul Paveliu, sunt chiar ăla pe care-l vede la televizor. Și el îmi spune: nu, domnule, nu ești dumneata. Și-i zic: domnule, cum poți să-mi spui că nu sunt eu, ce argumente ai? Păi, zice: dumneata stai lângă mine. Politicienii sunt corupți, politicienii sunt răi. Eu pe dumneata te cunosc. Nu este posibil să fiți. Poate vreun frate, vreo rudă. Hai, nu mă amăgi... În sfârșit.

De mâine, nu voi avea argumente prin care să-i conving pe oameni că nu sunt și eu un "corb". Dar, în sfârșit, asta este regula jocului politic în momentul de față.

În orice caz, sunt convins că domnul Adrian Năstase are o șansă. Respectiv, dacă va fi trimis la DNA, DNA-ul poate să infirme, nu trebuie neapărat să adopte urmărirea penală; să se termine cu trimiterea în judecată. Și înțeleg că există multiple motive ca acest lucru să nu se întâmple. Și sunt convins că domnia sa, în calitate de eminent jurist și profesor de drept ce este, nu va lăsa nepedepsit pe cel care a dus la..., în sfârșit, la terfelirea numelui domniei sale, public.

Pe de altă parte, dacă votul nostru va fi unul negativ, justiția nu are nicio șansă. Și vă spun că România va fi etichetată, de data aceasta, fără posibilitatea de a se apăra. Pentru că noi, prin votul nostru, nu începem o procedură împotriva procurorului care, vezi Doamne, a instrumentat cazul cu pricina într-un mod defectuos. Ci, pur și simplu, îi punem o ștampilă fără să judecăm, fără să avem argumente. Este o decizie definitivă și irevocabilă.

În concluzie, v-am spus că noi nu suntem judecători și, drept urmare, nu știu de ce am merge atât de departe, încât să judecăm lucruri care, practic, nu țin de noi doar pentru că ni s-a trimis de Curtea Constituțională. Am avea o posibilitate să nu folosim această valență a legii, pur și simplu. Deci, votând și lăsând curs liber Justiției, de fapt, avem o lege pe care nu o valorificăm într-un sens care poate fi negativ.

Am tras concluzia că avem o lege care este strâmbă și aștept cu mare interes ca toate forțele politice să punem mână de la mână să punem specialiști pentru a o schimba de îndată, pentru că este clar că ne facem de râs în momentul de față și v-am mai spus că, foarte probabil, de mâine, toți vom purta niște haine foarte închise la culoare, cel puțin în ochii electoratului.

Și, drept urmare, eu, mâine, voi vota pentru trimiterea dosarului către DNA, pentru a lăsa loc liber justiției și pentru a da posibilitatea atât domnului Adrian Năstase, cât și domnului Miron Mitrea, de a ne convinge pe toți că ceea ce s-a făcut este un act de injustiție și a-l pedepsi pe cel care a făcut, ipotetic, dacă a făcut așa ceva, a contribuit la terfelirea numelui domniilor lor, în așa fel încât să învățăm cu toții că nu poți numai să fugi de lege, ci trebuie să și suporți rigorile legii.

Vă mulțumesc frumos.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Ujeniuc. Nu este.

Domnul deputat Ghișe.

 
 

Domnul Ioan Ghișe:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimate doamne și stimați domni colegi deputați,

Mă voi strădui să vă spun câteva dintre gândurile care cred că-i frământă pe cei care ne-au trimis aici. Cel puțin, îmi permit să vorbesc din partea unor cetățeni din județul Brașov.

Prima chestiune este: oare, această dezbatere ar mai fi avut loc dacă domnul prim-ministru al României - atunci - și președinte al P.S.D., Adrian Năstase, ar fi câștigat alegerile prezidențiale din 2004? În opinia mea, evident că nu.

Oare, dacă mâine se dă un vot pentru începerea urmăririi penale în cazul domnilor deputați Mitrea și Năstase și dacă peste un an și jumătate, domnul deputat de astăzi Adrian Năstase ar câștiga alegerile prezidențiale în România, s-ar finaliza un proces cu condamnarea domniei sale? Pentru mine, este evident că nu.

Oare, în România acestor 18 ani, domnii Mitrea și Năstase sunt primii doi demnitari de rang înalt care, în timpul mandatelor lor, au avut relații cu firme care le-au făcut îmbunătățiri și extinderi la case, sunt singurii? Evident, că nu. Probabil că sunt sute, dacă nu mii de demnitari de nivel național, județean sau local, care își fac îmbunătățiri sau extinderi de case cu firme private cu care au relații de tip civil.

Nouă ni se cere să dăm votul pentru sau contra începerii urmăririi penale. O întrebare la care merită să ne dăm fiecare un răspuns este dacă o asociațiune în participațiune, pe lucrări făcute din bani privați atât ai firmei, cât și ai beneficiarului, este sau nu o chestiune penală? Evident, că nu.

Problema de fond care se pune este în ce măsură - dacă domnii Năstase și Mitrea n-ar fi fost prim-ministru și ministru - ar fi beneficiat de serviciile generoase ale unor firme? În unele cazuri, chiar fără să ai funcții publice, se întâmplă așa ceva; în alte cazuri, mai puțin.

Or, cred că merită ca, aici, noi să reflectăm asupra semnificației pentru România a situației în care ne aflăm. Ni se cere un vot. Votul nostru, evident că va fi politic.

În cadrul Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, am pledat pentru ideea de a se da libertate de conștiință fiecărui deputat să voteze așa cum crede, pentru că este un principiu constituțional. Însă, dacă ne hrănim cu iluzia că trimiterea printr-un vot majoritar mâine, la începerea urmăririi penale în cele două cazuri, înseamnă, pentru țara noastră, începutul marii lupte împotriva corupției, asta este o iluzie pentru naivi.

Sigur că, totdeauna, există persoane - și nu puține - care se bucură, atunci când văd căzând capete mari. Este o bucurie a unora care trăiesc numai frustrări și văd numai nedreptăți. Dar, oare, pentru România, ce a fost mai mare ca miză: faptul că doi miniștri și-au făcut extinderi la case pe banii unor firme private, sau faptul că România a avut și nu mai are o flotă? Pentru că, din ceea ce știm, flota României - o avere de sute de milioane de dolari bani publici - a fost și nu mai este. Același DNA ne spune, prin rechizitorii contradictorii, că prejudiciul pentru România a fost de sute de milioane de dolari, iar acum aflăm că este zero.

Problema este, în cazurile în care mâine ni se cere un vot, să reflectăm: care este miza pentru România a extinderilor de locuințe și respectiv a construcției, în cazul celor doi foști miniștri și care este incidența penală a situației în care domniile lor au beneficiat de serviciile unor firme private, firme care au avut contracte, au și probabil că vor mai avea cu statul, atât înainte de mandatele domniilor lor, cât și în timpul, cât și după aceste mandate?

Când am audiat la comisie expunerea domnului deputat Adrian Năstase, mi-am pus o problemă de conștiință: oare, ce m-aș face dacă m-aș afla în condiția domniei sale? Domnia sa fiind una dintre personalitățile politice marcante ale mediului politic din România, dar și a celui internațional în ultimii 20 de ani. Am stat și m-am gândit: acești doi distinși colegi, domnii deputați Mitrea și Năstase, în calitatea de ministru și respectiv prim-ministru, au avut pe mână - în sensul de responsabilitate și semnătură - sume de ordinul zecilor și sutelor de miliarde de euro. Și, din tot de s-a întâmplat în 4 ani de mandat, instituția noastră, "vârf de lance ca luptă împotriva corupției", a găsit doar că, la casele proprietate personală, au beneficiat de serviciile unor firme.

Oare nu au fost în România sute și mii de funcționari publici care au beneficiat de îngăduința demnitarilor, de a căror voință erau sau nu în funcții publice? Oare cariera unui tehnocrat care, conjunctural, ocupă o funcție ca șef al unei autorități publice, în postura de numit, a beneficiat sau nu de favorurile șefului său? Oare un astfel de caz este singular? Evident, că nu.

Și, atunci, vin să spun așa: avem o foarte serioasă problemă de conștiință. Și, de aceea, cred că merită ca fiecare dintre noi să reflectăm cât și cum servește votul de mâine României? Și la asta trebuie să ne gândim. Pentru că, altfel, cel puțin în înțelegerea mea, este o banală luptă de vrăjitoare dusă pentru compromiterea imaginii publice a unui adversar politic.

Mă număr printre cei care, ani de zile, au clamat împotriva corupției din timpul Guvernării PSD 2001-2004, așa-numitul, atunci, regim Iliescu-Năstase.

Însă, dincolo de subiectivismul nostru și patetismul luptei politice, este foarte important să judecăm și cu mintea, dar și cu sufletul de cetățeni români: ce este mai bine să facem pentru România, mâine? Pentru că este evident, pentru mine, cel puțin, că peste doi ani, dezbaterea de astăzi și votul de mâine vor fi privite dintr-o cu totul altă perspectivă de către fiecare dintre noi și de către cetățenii României care astăzi ne urmăresc.

Vă rog să rețineți, după ce, în calitate de membru al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, am citit cu atenție atât ce a trimis DNA către Parlament, în cazul domnului Mitrea și în cazul domnului deputat Năstase, cât și argumentele pe care domniile lor le-au adus la comisie, pentru mine este de domeniul evidenței că, în cazul dânșilor, s-a petrecut și se petrece o hărțuire politică.

În același timp, nu pot să nu vă aduc la cunoștință că cine citește cu atenție filmul și derularea acestor ani de relație contractuală cu firmele private, există situații în care aceste firme au făcut favoruri celor doi demnitari. Însă, plecând de la aspectul că lipsește, procedural, vorbind, abordarea constituțională pe care Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuia s-o facă în mod legal către Parlament, - deci lipsește -, ceea ce înseamnă că niște avocați competenți vor ști în justiție, pe vicii de procedură, să elimine și judecarea cauzei, dacă se va ajunge la judecare.

Dincolo de acest aspect, este aspectul de lipsă de asumare a responsabilității în cazul doamnei Codruța Kővesi, în sensul că, deși solicitată de către Comisia juridică, de disciplină și imunități, domnia sa refuză să răspundă Parlamentului prin a spune dacă susține ceea ce în rechizitoriu a trimis nelegal, neprocedural, DNA-ul către Parlament.

Și, atunci, îți spui, ca om de bună-credință, întrebarea: de ce, oare, procurorul general refuză să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce un compartiment din instituția pe care o conduce, în mod nelegal, îl face prin sesizarea Parlamentului? Și ar merita - și păcat că nu avem un astfel de răspuns - ca, înainte de a da votul mâine, să aflăm de la doamna procuror general de ce nu și-a asumat rechizitoriul făcut de către DNA? Oare, nu cumva din conștiința faptului că este lipsit de susținere constituțională și legală? Iar dacă DNA-ul a trimis la Parlament, fără ca șeful instituției să aprobe această susținere, oare el nu comite un abuz?

Și, atunci, vedeți, dacă încercăm să privim mai multe fațete ale problemei și dacă ținem cont de faptul că noi, până la urmă, mâine, aici, vom da un vot politic - și nu oameni care să ne pronunțăm pentru vinovății sau contra -, este bine să ne gândim la ce s-ar întâmpla dacă fiecare dintre cetățenii României, nu doar cei care astăzi sunt alături de noi în Parlament, s-ar afla în situațiile domnilor Adrian Năstase și Miron Mitrea?

Pe fond, constatăm, cu probe, că Parlamentul nu a fost sesizat de către Parchetul Înaltei Curți în cazul domnului deputat Adrian Năstase.

Tot pe fond, constatăm că DNA a trimis acest document, încălcând procedura legală a instituției.

Lucrurile stau diferit în cazul domnului deputat Mitrea. Procuroarea generală spune, la un moment dat, că "a luat act". Nu spune că susține ceea ce a instrumentat DNA.

Pe cale de consecință, descoperim că instituția Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care, cu adevărat, ar trebui să fie vârful de lance împotriva corupției, are o bubă de fond.

Și, de aceea, am făcut această expunere mai lungă, să spun că dacă ea - instituția Parchetului - nu este cea care luptă constituțional și legal, procedural, corect cu justiția, cum o să facă acest lucru Puterea legiuitoare?

Votul nostru de mâine este un vot delicat. Pentru unii, care vor sânge de la adversarii politici, este simplu. Pentru alții, care nu urmăresc așa ceva, ci o abordare principială care să servească României, este mai dificil de ales.

Închei prin a spune următorul lucru: roata vieții se învârtește. Și se spune că cine scoate sabia, de obicei, de sabie moare.

Sigur că patima luptei politice ne poate împinge, uneori, să facem gesturi pătimașe, crezând că acelea au consecințe definitive. Lucrurile nu stau așa.

Și, acum, chiar că închei, spunându-vă: doi foști miniștri - un prim-ministru și un ministru - au beneficiat, în mod evident, de favoruri de la firme private. Sunt primii? Sunt ultimii? Vor fi primii? Vor rămâne ultimii? Sigur că opinia publică așteaptă țepe în Piața Victoriei.

S-ar putea ca cel care declama odată țepele în Piața Victoriei să ajungă țepuit.

Mulțumesc pentru atenție. (Câteva aplauze.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

S-a înscris și doamna deputat Olguța Vasilescu, căreia îi dau cuvântul, și urmează ultimul înscris până în prezent, domnul Florin Iordache.

 
 

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Voi fi foarte scurtă, stimați colegi, pentru că, din fericire, nu suntem plătiți la cuvinte.

Am auzit tot felul de pledoarii ale colegilor noștri și pro și contra, însă unul dintre colegi m-a determinat să iau cuvântul, pentru că ne îndemna pe toți să ne gândim la noapte foarte bine la justiție și la ceea ce se întâmplă cu justiția.

Și vă mărturisesc că eu mă gândesc de două zile la ceea ce se întâmplă cu justiția, de când am văzut că un individ care a terorizat, efectiv, câteva localități, care a violat, care a tâlhărit, a fost pus în libertate de o doamnă judecătoare care a văzut, probabil, și niște legături politice, arătate la televizor, între individul respectiv și un fost și probabil viitor viceprimar al capitalei.

Ei bine, mă gândesc la ceea ce spunea judecătoarea respectivă că vrea să iasă la pensie liniștită, că mai are doi ani până la pensie.

În condițiile în care, stimați colegi, noi am făcut pensii judecătorilor și procurorilor de 80 de milioane de lei, tocmai ca să fim siguri că Justiția este pe mâini bune și că au la ce să se retragă, la o pensie bună, dacă își riscă sănătatea și chiar viața.

Iată însă că onorabilii noștri judecători nu se gândesc la asemenea lucruri, după cum o să constatăm că nici onorabilii domni, cum este domnul Morar nu se gândește la asemenea lucruri, nu se gândește la lege, de exemplu, pentru că mie îmi vine greu să raționez cum poate un om care știe că a avut atâtea probleme cu Parlamentul, cu parlamentarii, în general, în ultimii ani de zile, să semneze o adresă ca primarul, fără să se uite cu atenție în lege cine ar fi trebuit să trimită Parlamentului adresa respectivă.

Asta mă face să mă gândesc că s-ar putea ca și dosarele astea pe care le discutăm noi astăzi, să fie instrumentate la fel, să fie sub semnătura unui individ care semnează ca primarul, să fie, de fapt, un dosar politic.

Și cred că nu numai la acest lucru trebuie să ne gândim. Trebuie să ne gândim dacă nu cumva acești oameni ne iau de proști, pentru că nu poți să vii și să spui că-și face Adrian Năstase piscină și după să constați că este o cadă; nu poți să vii să spui de asemenea, că și-a făcut un buncăr, ca după să vezi că a respectat, de fapt, legea protecției civile și că oricare dintre noi ne construim o casă trebuie să ne facem un asemenea adăpost, pentru că așa am făcut noi legea; nu poți să nu te gândești că Miron Mitrea, de exemplu, este acuzat că a dat mită pentru construcții la o casă, care, la vremea respectivă, nu era nici în proprietatea lui nici a familiei și avea s-o cumpere abia peste două luni de zile și să vii după și să votezi cu conștiința curată că nu este vorba de un dosar politic și că acești oameni trebuie trimiși în judecată.

De aceea, vă invit și eu să vă gândiți la cum funcționează justiția în România și dacă n-ar fi cazul, domnilor parlamentari, să ne gândim și la câteva modificări legislative. Pentru că eu, într-adevăr, nu pot să dorm noaptea, stimate coleg, când mă gândesc la acea doamnă judecătoare, care mai are doi ani până la o pensie de 80 de milioane de lei, dar nu "s-a riscat" să aplice legea în spiritul și litera ei, așa cum am făcut-o noi.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Are cuvântul domnul Florin Iordache și vă adresez, stimați colegi, rugămintea să-i mai acordăm o dată cuvântul și domnului Adrian Năstase.

Vă rog.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc.

Fără îndoială, stimați colegi, noi, membrii Comisiei juridice, cât și cei care am redactat și am fost raportori, n-am crezut și nu credem și vrem să demonstrăm foarte clar, nu dorim să ne substituim justiției. N-am fost și nu vom fi niciodată judecători.

În schimb, dacă am fost sesizați corect de către Biroul permanent, trebuia să venim și să vă prezentăm dumneavoastră, colegilor din Cameră, un raport cât mai edificator, ca să știți în ce fel veți vota mâine. Dar, în același timp, stimați colegi, nu trebuie să ne simțim infractori pentru că așa ceva s-a dorit, pentru că de patru ani încoace s-a dorit decredibilizarea, printr-o informare incorectă a Parlamentului; pentru că s-a dorit permanent decredibilizarea colegilor și transformarea și culpabilizarea și modul în care DNA-ul a încercat, în patru ani de zile, să ne considere pe toți și să constate că, dacă ne cheamă pentru un motiv sau altul la DNA, toți parlamentarii suntem infractori.

De ce s-a dorit asta? Pentru că s-a dorit să se demonstreze că unul singur este corect, unul singur este bun și unul singur este președintele României și toți ceilalți sunt corupți, toți ceilalți fură, toți ceilalți sunt incorecți. Și toate acestea cu un singur scop, repet, pentru că se apropie alegerile și pentru că îi este frică. Și pentru că îi este frică, mai are un singur ani și pentru că dacă vine 2009, în 2009 oricum vom vota în deplină cunoștință de cauză.

De la început vreau să vă spun, stimați colegi, că nu am fost sesizați corect și, dacă eram foarte rapizi, puteam face un singur lucru: aceste dosare să constatăm că nu suntem sesizați corect. Și, dacă în cazul domnului Miron Tudor Mitrea, doamna procuror general a spus că a luat act, în cazul acestui dosar, doamna procuror general nici măcar nu spune că ia act, pentru că aceste nouă dosare care sunt plimbate și sunt arătate la televizor au un singur scop: decredibilizarea domnului Adrian Năstase.

Este foarte clar, din ce am constatat eu, că este un dosar politic. Am constatat, în același timp, că îmi pare rău că în 2003 am fost printre cei care am votat PNA-ul la acel moment, DNA-ul transformat. Pentru că am constatat, stimați colegi că, în ultimii cinci ani de zile, PNA-ul și DNA-ul actualmente, prin Daniel Morar, a devenit un instrument politic, un instrument care răspunde la o anumită comandă și DNA-ul actual, prin Daniel Morar, nu face decât să răspundă și să decredibilizeze una sau alta, persoane care sunt incomode. Pentru că se apropie alegerile trebuie decredibilizat unul sau altul din colegii care sunt incomozi și normal, când ataci un partid, îl ataci la vârf, nu ai ce căuta cu alții, îi ataci pe cei care pot crea probleme.

Și, în aceste condiții, s-a creat acest dosar politic și vă invit mâine, stimați colegi, în deplină cunoștință de cauză - pentru că de aceea v-am prezentat și raportul - să votați împotrivă. Pentru că s-a încercat inducerea în eroare a Parlamentului, s-a încercat prin neprofesioniștii care, îmi pare rău, au fost numiți la DNA și cred că acum, odată ce-și vor încheia mandatul, actualul și viitorul ministru al justiției va avea mai multă grijă când va numi oamenii care conduc DNA-ul, pentru că repet, este un dosar politic, este o hărțuire, este o dovadă foarte clară a neprofesionalismului pe care actuala conducere a DNA-ului a prezentat-o.

De aceea, vă rog, mâine, fără nicio problemă, votați împotrivă, pentru că, din punctul nostru de vedere, penalul a ținut în loc civilul. Este un raport civil între o persoană, între o firmă privată și PNA-ul sau DNA-ul, când a fost el înființat avea obligația de a combate corupția, de a demonstra că acolo unde sunt bani publici, acolo unde există corupție sau acolo unde constatăm cazuri de încălcarea gravă a legii, să intervină DNA-ul. Nu este obiectul acest dosar sau aceste dosare, pentru că, stimați colegi, aceste dosare, sunt printre cei care le-am văzut, sunt preluate fie din articol din presă, sunt disjuncte unele din altele, sunt luate și completate celelalte, tocmai pentru a crea o imagine foarte clară a hărțuirii unui om și a-l compromite pe domnul Adrian Năstase.

Deci, fără îndoială, mâine trebuie să votăm împotrivă, pentru că numai așa vom demonstra că, într-adevăr, Daniel Morar și cei pe care îi conduce la DNA sunt puși acolo politic, sunt puși acolo să vă compromită pe dumneavoastră și pe noi, pentru că cei care votăm împotrivă în niciun caz nu putem fi acuzați de fapte de corupție, de încălcări ale legii.

Demonstrăm că instituția DNA-ului, la acest moment, este o instituție politică.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule vicepreședinte.

Domnul Buda dorește să mai intervină și apoi îi dau cuvântul domnului Adrian Năstase.

 
 

Domnul Daniel Buda:

Domnule președinte,

O să fiu foarte scurt. N-am vrut să iau cuvântul la această problemă, însă, din păcate, luările de cuvânt, care au fost făcute aici, m-au determinat să fac acest lucru.

Din păcate, în Parlamentul României am ajuns astăzi să ne comportăm la fel ca într-o sală de judecată. Și spun acest lucru pentru că am fost și sunt avocat și știu ce se întâmplă într-o sală de judecată.

Ceea ce însă greșim noi, domnilor colegi, domnilor parlamentari prin acest comportament, este faptul că noi nu ar trebui ca astăzi să ne comportăm ca într-o veritabilă sală de judecată. Nu noi suntem chemați să stabilim dacă Adrian Năstase sau dacă domnul Miron Mitrea sunt sau nu vinovați de săvârșirea faptelor care au fost descrise în actele de sesizare.

Din păcate, într-adevăr, Parlamentul, domnule Năstase, traversează o perioadă nefastă și astăzi este un moment nefast, dar acest lucru se întâmplă datorită atitudinii pe care dumneavoastră și colegii dumneavoastră o aveți.

Ați vorbit astăzi aici despre implicarea domnului președinte Traian Băsescu, că el ar fi artizanul acestor dosare.

Domnilor colegi, puțin respect când vorbiți despre președintele României, Traian Băsescu, pentru faptul că - luați-vă cu mâinile de cap, dacă vreți, dar pentru faptul că domnia sa a avut o demnitate, a avut demnitatea să își dea demisia atunci când cineva din justiție a spus că are o problemă; lucru pe care dumneavoastră nu l-ați făcut, ci dimpotrivă, vă ascundeți și astăzi în spatele Parlamentului, sub fustele Parlamentului, dacă vreți, invocând tot felul de tertipuri.

Într-adevăr, domnule Ghișe, poate să fie o chestiune ciclică, până la urmă, fiecare putem să avem probleme într-o formă sau alta.

Fiți siguri că toți se gândesc la acest lucru, dar, în același timp, trebuie să ne gândim la altceva. Trăim în România anului 2008. Putem oare să facem justiție în altă parte decât în sala de judecată? Oricâtă neîncredere am avea în Justiție, putem să transformăm Parlamentul într-o sală de judecată? Eu cred că nu.

S-au exprimat aici nedumeriri și îndemnuri asupra votului de mâine. Domnilor colegi, pot să vă dau în scris astăzi că mâine se va vota împotriva începerii urmăririi penale. Sunt absolut convins de acest lucru, pentru că am văzut această chestiune desprinsă din luările de cuvânt.

Ce vom face însă mâine, prin acest gest? Gândiți-vă că poate este timpul să ne gândim la noapte, când nu vom face altceva decât să mai îngropăm o dată Parlamentul în ceea ce privește cota de încredere pe care o are în fața opiniei publice. Dar ce contează, până la urmă, că doar am făcut-o de atâtea ori. O veți face și mâine, din păcate. (Aplauze din partea domnului deputat Costică Canacheu.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Adrian Năstase, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Mulțumesc foarte mult, domnule președinte și vreau să-i mulțumesc și domnului deputat Canacheu, care a aplaudat când a auzit că vin din nou la tribună.

Stimați colegi,

Dacă am înțeles eu foarte bine, există o problemă cu Constituția. Eu am să vă rog, totuși, să spuneți lucrul acesta mai clar. S-a vorbit despre Legea răspunderii ministeriale, dar nu cred că s-a subliniat îndestul faptul că textul pe care l-a interpretat Curtea Constituțională vizează un text al Constituției, care a fost menținut și la revizuirea din 2003.

Este bine sau rău, rămâne să discutăm. Dar am vrut să spun acest lucru ca să nu existe niciun fel de îndoială asupra faptului că, până la urmă, discutăm despre o instituție constituțională, care poate să fie bună sau rea și eu am îndoieli în ceea ce privește textul ca atare, soluția ca atare; v-am spus acest lucru, dar deocamdată -cum să spun - oricât de mult ne-ar displăcea acest lucru, nu putem aceeași Constituție s-o folosim pentru a accepta imunitate pentru Traian Băsescu, iar pe de altă parte, când este vorba de dosare politice, Constituția nu mai este bună.

Deci ori schimbăm mecanismul acesta și stabilim că nu mai există niciun fel de imunitate, niciun fel de protecție pentru miniștri, ceea ce, în definitiv, poate fi o soluție bună, deși, așa cum arăta domnul președinte Dorneanu, în toate țările din Europa există un astfel de mecanism. Dar poate că nu mai este cazul în România, atâta vreme cât țara va fi condusă de Traian Băsescu, cel puțin și să poată fi schimbați miniștrii și de la Cotroceni, nu numai prin Parlament, poate că aceasta ar fi o soluție.

Acum, eu aș vrea să spun câteva lucruri care sunt importante, poate că unii dintre colegi nu au înțeles acest lucru. Unii au citit anumite materiale care au fost publicate pe site sau în presă, dar colegii din Comisia juridică știu că eu am prezentat la Comisia juridică sute de pagini de documente. Acesta este unul dintre ele.

(Domnul Adrian Năstase arată sălii materialul despre care vorbește.)

Spre exemplu, acesta cuprinde fragmentul din sesizarea DNA-ului și după acea observațiile, la fiecare punct în parte. Plus câteva zeci de documente, care merg de la - știu eu - contractul de societate până la valoarea investiției. Cineva menționa îmi aici valoarea investiției. Există un text: Valoarea investiției la data recepției, 27 de miliarde aproape. Că e mult, că e puțin... Sunt, au semnat, au semnat. Deci constructorul și ceilalți. Deci aceste documente au fost difuzate.

Sigur că citind documentele de la DNA poți cumva să crezi că anumite lucruri stau altfel. N-am să vă prezint acum toate aceste lucruri, pentru că nu cred că o astfel de discuție se poate purta în plenul Parlamentului și de aceea am mers cu toate aceste materiale și cred că, în urma acestor discuții, care, vă repet, au durat foarte multe ore, colegii din Comisia juridică s-au pronunțat așa cum s-au pronunțat la sfârșitul dezbaterii respective.

Aș vrea să mai spun două sau trei lucruri.

Unul dintre ele. Noi nu discutăm acum despre abuzuri în justiție. Sigur, pot fi și acestea, unele sunt notorii, dar aici discutăm despre abuzurile din cadrul DNA și pe acestea le-am vizat eu. Deocamdată despre acestea am discutat. Și cred că este important să facem - eu, cel puțin, fac această distincție - între abuzurile din justiție și cele din zona care, în alte părți, reprezintă funcționari guvernamentali - procurorii, iar în cazul DNA-ului este evident o zonă politică de agenți - nu pot să spun guvernamentali - ci cei care reprezintă, de fapt, zona prezidențială, datorită mecanismului de numire, așa cum s-a făcut numirea în 2005, modificându-se legea pe care tot dumneavoastră ați aprobat-o în 2004, la sugestiile Comisiei Europene și Uniunii Europene.

Aș vrea să vă mai spun că, de fapt, discutăm despre eventuale favoruri sau nu, dar, până la urmă și acesta era un comentariu pentru domnul deputat Ghișe, pe care l-am ascultat cu foarte multă atenție, până la urmă contractul a fost foarte simplu. Eu am pus la dispoziție un teren. Nu știu dacă știți unii dintre dumneavoastră că cel care s-a ocupat de dosarul lui Gabriel Bivolaru... de fapt, eu eram acuzat că împreună cu unii dintre dumneavoastră am mers la Parchetul general pentru a susține nevinovăția lui (atunci, de fapt, am mers doar pentru ca el să-și poată vedea dosarul și cred că mulți își aduc aminte discuțiile care au avut loc atunci), dar cel care a făcut rechizitoriul pentru Gabriel Bivolaru, știți cine era? Daniel Morar. Deci dacă ar fi fost presiuni asupra Parchetului, în mod evident, Daniel Moral ar fi trebui să știe lucrul acesta.

Dar revin. Eu am pus la dispoziție terenul și trebuia să primesc gratuit unul dintre cele patru apartamente. Era simplu. Deci chestiunea unor eventuale îmbunătățiri sau nu știu ce - nu este vorba despre așa ceva. Blocul a fost construit în aceleași condiții, că nu putea, pe aceeași structură, un apartament mai mare și altul mai mic. Iar aceste aspecte cred că sunt absolut evidente.

Deci aș vrea să fie foarte clar, acest aspect, care ține de un contract civil. Mai este ceva, lucru pe care n-am apucat să vi-l spun, dar contractul ca atare a fost încheiat în 1999, respectiv 2000, în perioada în care nu eram prim-ministru. Eram în opoziție și a fost un contract încheiat în condiții în care cei mai mulți încheie astfel de contracte.

Mai am două comentarii. Unu: Comisiei juridice i-am înaintat un alt document cu câteva, vreo 20 de procese în care s-a dorit implicarea mea: aurul dacic, vă mai aduceți aminte de unele dintre ele.

Unul dintre ele vizează Muzeul Național de Artă Contemporană al României. Eu am avut o inspirație proastă sau bună, că, în zona în care erau, deci proiectul inițial viza construirea apartamentelor pentru familia Ceaușescu și unde se strânseseră zeci de tone de gunoi de la construcția din această clădire, am avut această ambiție de a construi în România primul și singurul muzeu de artă contemporană.

Am fost acuzat de către doamna deputat Anca Petrescu că acolo am avut nu știu ce interese legate de termopanele de acolo, pentru că tot era o modă la un anumit moment.

Nu vreau să comentez aceste aspecte, dar vreau să spun că, în lista de procese în care a trebuit să merg, să discut, să prezint anumite chestiuni, avocații mei, a fost și această chestiune. Că este bine, că este rău, dumneavoastră veți judeca, pentru că mergeți din când în când la recepții acolo, mergeți uneori la expozițiile care sunt organizate acolo. Că a fost bine sau rău? Este posibil. N-am fost acuzat pentru aceste lucruri și vreau să vă spun că, din punctul meu de vedere, aceste chestiuni își urmează cursul într-un fel sau într-altul. Nu vreau să discut acum mai mult despre aceste lucruri.

Dar, ceea ce aș vrea să înțelegeți, că, în acești patru ani, eu am plătit pentru nenumărate chestiuni. Unele în care poate că am avut o anumită vinovăție, altele - cred eu - cele mai multe în care nu am avut o astfel de vinovăție.

Dar domnului doctor Paveliu aș fi vrut, deci pentru dânsul aș vrea să sper că vecinul său de bloc, la un moment dat, nu-i va spune fabula celebră cu corbul și vulpea. Pentru că, după părerea mea, vulpea în momentul de față se plimbă liniștită în Parcul de la Cotroceni.

Vă mulțumesc foarte mult. (Câteva aplauze.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Ați avut răbdarea să stați în dezbateri până acum. Doi colegi doresc dreptul la replică și, într-adevăr, li s-a pronunțat numele: domnul Canacheu și doamna Anca Petrescu.

Voci din sală:

Mâine.

 
   

Domnul Costică Canacheu:

De ce să întrerupem ședința de mâine? Doar scurt.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

V-aș ruga să vă referiți strict la dreptul la replică.

 
 

Domnul Costică Canacheu:

Evident că eu l-am aplaudat pe domnul Buda și evident că l-aș aplauda și pe domnul deputat Adrian Năstase dacă ar susține, la fel ca colegul dânsului, domnul deputat Mitrea, ca noi să votăm pentru a da liber justiției să judece acest caz.

Însă eu îl aplaudam pe Buda pentru ceva cu totul și cu totul special pentru mine astăzi. Profit că domnul Ghișe nu mai este aici ca să ia replică după mine. Dânsul a spus că noi ar trebui să votăm cu mintea că s-ar putea întoarce roata, vezi, Doamne, cu teama că altcineva, cândva, ne va pune pe noi în această situație. Nu trebuie să votăm așa cum a spus domnul Ghișe. Ori de câte ori s-ar întoarce roata, trebuie să votăm pentru justiție, nu în sala Parlamentului, ci în sala tribunalelor.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru (din bancă):

N-a prea fost drept la replică, domnule președinte.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna Anca Petrescu.

 
 

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu:

Aș dori să vă spun că domnul deputat Adrian Năstare din nou aruncă în derizoriu o chestiune foarte gravă. Termopanele și casa din Zambaccian... este vorba despre niște termopane speciale, cu trei ferestre ș.a.m.d.

Dar, la Muzeul de Artă Contemporană, problema care a fost este faptul că a dat patru hotărâri de Guvern, dintre care prima ca să treacă la R.A.P.P.S., respectiv Corpul E4, ca să se implice direct; a doua care neagă Constituția și este împotriva Constituției ca să poată să introducă "Aedificia" în această lucrare și caietele de sarcini care au fost făcute cum au fost făcute. Deci licitația pentru constructor și executant a fost făcută cu totul altfel decât conform legii.

În afara de aceasta, au mai fost încă trei hotărâri de Guvern, în care se schimbau suprafețele Muzeului de Artă Contemporană, iar la ultima chiar metrul pătrat a devenit foarte mare prin această hotărâre de Guvern.

Deci nu este vorba de niciun fel de termopane, nu știu ce fel de termopane a pus dânsul la Muzeul de Artă Contemporană, poate o să mă informeze și pe mine.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Stimați colegi,

Vă doresc...

 
 

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu:

Numai puțin!

Domnule președinte,

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat,

Nu este bine să exagerați, totuși, pe o problemă strict personală.

 
 

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu:

O singură chestiune, este vorba și de demolările de la E4, care nu sunt în studiul de fezabilitate.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă doresc ca noaptea să vă fie un sfetnic bun și mâine să învingă nu un coleg de-al nostru, nu Parchetul, ci să învingă democrația.

În ceea ce privește partea a doua a programului nostru, pe care n-am mai ținut-o, miniștrii care au fost astăzi prezenți vă vor comunica în scris răspunsurile pe care le-ați așteptat astăzi oral.

Cei care ați dorit să depuneți interpelări sau întrebări vă rog să o faceți la secretariat acum. Interpelările.

Cu aceasta, declar închisă ședința noastră de astăzi.

 
   

Ședința s-a încheiat la ora 19,50.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 10 aprilie 2020, 9:31
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro