Plen
Ședința Senatului din 14 aprilie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.39/24-04-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-06-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 14-04-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 14 aprilie 2008

  1. Declarații politice prezentate de domnii senatori:

 

Ședința a început la ora 15.50.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnul senator Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului, asistat de domnii senatori Gavrilă Vasilescu și Daniel Ilușcă, secretari ai Senatului.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Conform cutumei practicate, înainte de aprobarea ordinii de zi, vă propun să intrăm în declarații politice și vă propun să urmăm procedura obișnuită.

 
Răzvan Emil Theodorescu (PSD) - declarație politică având ca temă starea de degradare avansată în care se află clădirea Muzeului Ardelean din Cluj-Napoca;

Îl invit la microfon pe domnul senator Răzvan Theodorescu, din partea Grupului parlamentar al PSD. Urmează domnul senator Alexandru Morțun, Grupul parlamentar al PNL.

Domnule academician, aveți cuvântul.

 

Domnul Răzvan Emil Theodorescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea de astăzi este, mai curând, una de politică culturală.

Cu 150 de ani în urmă, câțiva intelectuali din Ardeal, în frunte cu contele Mikó Imre, au pus la Cluj bazele Muzeului Ardelean, preluat după 1918 de către statul român, care l-a dezvoltat în chip remarcabil. 400.000 de piese de patrimoniu, o revistă de mare prestigiu internațional - "Acta Museis Napocensis" - reflectă istoria românilor și a celor ce au locuit alături de ei într-un spațiu esențial al României. Este, practic, cea mai însemnată instituție de acest fel dintre București și Budapesta. Este un adevărat sanctuar național, care riscă - o afirmă cu autoritate conducerea muzeului, profesorul universitar dr. Ioan Piso - să se afle acum în pragul colapsului. Corpul principal al clădirii a fost construit după 1800 pentru a adăposti o manufactură. În 1931, s-a adăugat de către Universitatea din Cluj o nouă aripă.

"Întreg acest spațiu, care nu a fost construit pentru nevoile unui muzeu, este total desuet, depozitele sunt igrasioase, nu există încălzire centrală, acoperișul este distrus, valori de patrimoniu, mai ales țesături și obiecte de lemn, se degradează văzând cu ochii. Cu alte cuvinte, dezastrul este total, iar nepăsarea, de asemenea." Citez dintr-un recent memorandum al conducerii muzeului, conducere a unui muzeu care, în aceste condiții, va sărbători anul viitor 150 de ani de existență.

Cum problema unor reparații capitale condamnă instituția, pentru o perioadă bună de timp, la închiderea porților și cum aripa mai nouă poate fi oricând revendicată de Universitatea clujeană, singura soluție rămâne găsirea unui nou spațiu.

După cum ne informează conducerea importantei instituții, există o singură soluție și, probabil, ultima: s-a pus în vânzare Complexul hotelier "Melody", de pe strada Unirii nr.29, clădire de patrimoniu aflată în proprietate privată, perfect convenabilă, ca spațiu, în plin centru istoric și turistic al Clujului, lipită de Muzeul de Artă și nu departe de Muzeul de Istorie a Farmaciei.

Aflu că Ministerul Culturii și Cultelor, de care instituția clujeană depinde, nu are nimic împotriva rezolvării pe această cale a situației, dar nu-și poate exercita dreptul de preempțiune din lipsă de fonduri. Suma este de 10 milioane de euro.

În această situație excepțională, cer Guvernului, primului-ministru și colegului nostru, ministrul economiei și finanțelor, să găsească o soluție urgentă. Ea ar putea fi - de ce nu? - obținerea unui credit de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, așa cum s-a procedat pentru Teatrul Național din București, așa cum s-a procedat pentru Biblioteca Națională, mai ales că, în acest din urmă caz, nici nu vedem cum se folosesc aceste fonduri. La nevoie, sunt gata, alături de colegi parlamentari din diferite partide, să inițiez o propunere legislativă în acest sens.

Principalul muzeu al Transilvaniei, creat - nota bene! - de conaționali unguri acum 150 de ani este, astăzi, într-un pericol major. Dacă slujim cu adevărat, și nu doar cu vorbe cultura națională, nu putem să nu găsim o rezolvare firească unei asemenea situații.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

 
Alexandru Ioan Morțun (PNL) - declarație politică având ca subiect abuzurile angajatorilor din mai vechile țări membre ale Uniunii Europene asupra lucrătorilor salariați ce provin din România;

Dau cuvântul domnului senator Ioan Alexandru Morțun. Urmează la cuvânt domnul senator Corneliu Vadim Tudor.

 

Domnul Alexandru Ioan Morțun:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În ultimul timp, nu numai presa din România, dar și cea europeană continuă să sesizeze numeroasele abuzuri ale angajatorilor din vechile țări membre ale Uniunii Europene față de salariații provenind din noile state care au aderat la UE, cu precădere din România, precum și cazurile de încălcare gravă a legislației din domeniul muncii la care aceștia sunt supuși. Asemenea situații sunt posibile, în primul rând, din cauza necunoașterii de către nou-veniți a drepturilor lor pe piața muncii, a legislației care le garantează liberul exercițiu al acestor drepturi și, mai ales, a necunoașterii instituțiilor abilitate la care se pot adresa în apărarea drepturilor lor.

Pentru evitarea unor astfel de situații, încă din perioada exercitării mandatului de europarlamentar, m-am adresat Comisiei Europene, cerând înființarea, la nivelul tuturor statelor membre, a unor birouri de consultanță juridică gratuită pentru lucrătorii care provin din alte state membre. Urma ca aceste birouri să faciliteze persoanelor respective cunoașterea drepturilor lor, conform legislației în vigoare, identificarea soluțiilor la problemele cu care ei se confruntă, prin acțiuni de colaborare cu autoritățile țărilor de proveniență.

Deși propunerea a fost foarte bine primită atât de Parlamentul European, cât și de Comisie, existând, în acest moment, în derulare un raport în acest sens, din păcate, timpul nu mai are răbdare, iar mulți români - mulți și din județul pe care îl reprezint în Parlamentul României - continuă să fie supuși discriminării și abuzurilor grosolane pe piața muncii europene. Unii dintre ei acuză cu disperare lipsa unui sprijin direct al României în astfel de situații de criză pe care ei le traversează.

Iată de ce cred că se impune ca, până la definitivarea unei legislații europene, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerul Afacerilor Externe să conlucreze și să înzestreze misiunile și consulatele României, reprezentanțele economice cu personal specializat în dreptul european al muncii, la care acești oameni, aflați în nevoie, să poată apela. Totodată, România, ca stat, trebuie să ceară, cu fermitate, partenerilor noștri din Uniunea Europeană să ia atitudine împotriva angajatorilor care nu-și respectă relațiile contractuale cu cetățenii români.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În altă ordine de idei, vă rog să-mi permiteți să salut decizia Parlamentului European de a condiționa prezența liderilor țărilor din Uniunea Europeană la deschiderea oficială a Jocurilor Olimpice de la Beijing cu un dialog între China și liderul spiritual al Tibetului, Dalai Lama. Această poziție, la care premierul britanic Gordon Brown s-a raliat primul, pune China în poziția delicată de a renunța la politica faptului împlinit, mai ales atunci când aceasta este urmată de sânge, de tortură, de gloanțe și de zeci de morți. Demnitatea și rapiditatea gestului Parlamentului European de a apăra drepturile și libertățile individuale și de grup în Tibet trebuie să dea de gândit, în acest moment, și temporarilor noștri conducători politici.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Corneliu Vadim Tudor (PRM) - declarație politică având ca temă hărțuirea unor oameni politici de către paparazzii din România;

Dau cuvântul domnului senator Corneliu Vadim Tudor, din partea Grupului parlamentar al PRM.

Domnule președinte, aveți cuvântul.

Se pregătește domnul senator Ioan Chelaru.

 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Stimați colegi,

După cum știți, de la un timp, s-au înmulțit actele de hărțuire a unor oameni politici, exclusiv din opoziție. Vinerea aceasta, eu unul am fost vânat, efectiv, de două trupe de comando: una de la revista "Cancan", care m-a urmărit prin tot parcul Herăstrău, unde îmi făceam plimbarea obișnuită de după conferința de presă de la sfârșitul săptămânii, și alta de la revista "Click!", care m-a pândit ore în șir la un restaurant din Capitală, acolo unde am luat masa cu câțiva parlamentari.

Dacă interesează pe cineva, în acea zi de muncă foarte grea nu mâncasem nimic de la ora 6.00 dimineața. Sau nu am voie să merg pe jos și să iau masa o dată pe săptămână - timp în care beau numai apă minerală - în orașul unde m-am născut și unde sunt senator?

Lucrurile aveau să degenereze însă din cauza agresivității ieșite din comun a paparazzilor, fiindcă asta nu mai e libertatea presei, ci filaj de serviciu secret ilegal sau terorism. Și eu sunt presă, doamnelor și domnilor, dar niciun angajat al meu nu și-a permis să facă așa ceva, niciodată. Pe domeniul public nu poate face oricine ce vrea. Mai există și dreptul la viață intimă și la propria imagine.

Iată ce aveam să aflu de la specialiști ai serviciilor secrete, într-un timp foarte scurt, după cum vedeți.

După apariția unui articol în ziarul PRM "Tricolorul", nr. 1224 din 1 aprilie 2008, am urmărit reacția foștilor deputați Dumitru Puzdrea și Corneliu Ciontu, precum și pe cea a organelor de cercetare penală - Poliție, DNA - și a celor financiare - Garda Financiară și Direcția Finanțelor Publice Sector 1 București -, care, în mod normal, ar fi trebuit să se autosesizeze. Numai Dumitru Puzdrea a reacționat. După ce a luat la cunoștință conținutul articolului, a intrat în panică, a convocat chiar în biroul său din Complexul "Flora" o ședință de familie, la care au participat soția, cele două fiice și fiul din prima lui căsătorie.

Menționez că fiul din prima căsătorie a lui Dumitru Puzdrea, pe nume Sorin, a fost cercetat penal pentru comercializarea de facturi false. Dosarul penal al acestuia a fost mușamalizat de Poliția Constanța, în complicitate cu colonelul în rezervă Emanoil Secu, fostul șef al Serviciului Economic al Sectorului 1 București, și cu chestorul în rezervă Dumitru Sorescu. Sfătuit de Emanoil Secu, Dumitru Puzdrea, în ciuda opoziției actualei soții, Iozefina Mihaela, și-a recunoscut fiul din prima căsătorie și l-a angajat la firma sa.

Revenind la reacția avută de Puzdrea după apariția articolului din "Tricolorul", am stabilit atitudinea acestuia ca fiind de tip mafiot, aceea de a închide telefoanele mobile, pentru a nu putea fi interceptate. A urmat o analiză meticuloasă pentru a stabili modalitățile prin care redacția ziarului meu, "Tricolorul", a aflat despre contrabanda cu produse petroliere desfășurată de Puzdrea și despre existența unui seif ascuns în peretele dublu al apartamentului său din strada Racotă nr.19, bloc 65, scara A, sectorul 1, București, în care sunt depuse mai multe milioane de dolari. Cu aceeași ocazie, s-au analizat și modalitățile prin care să fiu șicanat eu.

În urma ședinței de familie, Dumitru Puzdrea nu a reușit să identifice persoanele care au furnizat informațiile către ziarul "Tricolorul". Tot atunci, fiica sa Andreea a promis că va discuta cu concubinul său, zvonistul Radu Prunaru de la revista "Ciao!", și că vor pune la cale un plan de compromitere a liderului PRM Corneliu Vadim Tudor, adică a mea. Radu Prunaru a fost, timp de aproximativ 5 ani, în relații sentimentale cu Elena Băsescu, în prezent, cei doi aflându-se în relații de prietenie.

Paparazzii Alexandru Ionașcu și Florin Gheorghe de la fițuica "Click!", care l-au vânat pe liderul PRM în după-amiaza zilei de 11 aprilie anul curent, au lucrat la ziarul "Cancan", de unde au fost dați afară. În perioada în care cei doi au activat la ziarul "Cancan", l-au cunoscut pe numitul Radu Prunaru, cu care se află în relații de prietenie. Aceștia, la fel ca Elena Băsescu și Andreea Puzdrea, frecventează clubul de noapte "Bamboo", acolo unde s-a pus la cale diversiunea hărțuirii mele. Precizez că fiica lui Dumitru Puzdrea, Andreea, locuiește împreună cu Radu Prunaru în vila de pe Șoseaua Nordului nr. 98 E. Am și fotografiile de rigoare. La același număr, 98 B, C și D, familia Puzdrea mai deține trei vile. Radu Prunaru conduce un autoturism de teren marca BMW X5, fabricat în anul 2008 și înmatriculat pe firma lui Puzdrea "Universal Trade Company - SRL".

La începutul lunii februarie 2008, trustul Media Pro, patronat de Adrian Sârbu, a semnat un parteneriat cu "Cancan", prin care grupul de presă al acestuia asigură serviciile de marketing - vânzare de publicitate și alte servicii de business. Fondatorul revistei "Cancan", Radu Budeanu, a afirmat că este vorba numai de o simplă colaborare, și nu despre o vânzare de acțiuni. În realitate, Radu Budeanu a cedat trustului de presă condus de Adrian Sârbu atât ziarul "Cancan", cât și revista "Ciao!" contra a 2 milioane de euro - ca să vedeți ce sume mari de bani se vehiculează în presa de scandal! -, iar patronul ziarului "Cancan", Nicolae Bogdan Buzăianu, partenerul de afaceri al fratelui președintelui, Mircea Băsescu, cel cu "Energy Holding" și cu hidrocentralele - iată ce încrengături de tip mafiot sunt aici, dar și-au și găsit omul! -, a renunțat la publicația sa contra sumei de 4 milioane de euro.

De la data de 1 aprilie 2008 și până la data de 7 aprilie 2008, Dumitru Puzdrea a stat retras într-una din vilele sale de pe Șoseaua Nordului nr. 98, a ținut telefoanele închise și nu a luat contact cu nimeni.

După cum afirmă un oarecare Stelian Iordache - nu știu cine este acesta, specialiștii de la serviciile invocate de mine nu mi-au spus cine este, dar reproduc numele lui - față de chiriașii Complexului "Flora", activitatea firmelor lui Puzdrea a fost coordonată de soția lui, acestuia fiindu-i frică să nu fie prins în flagrant. În acel interval de timp, Dumitru Puzdrea a conceput mai multe planuri de scoatere a seifului din respectivul apartament, dar nu a pus niciunul în practică, pentru că îi este frică să nu fie urmărit și prins în flagrant.

Ministrul liberal de interne, domnul Cristian David, să știe că există un seif cu mai multe milioane de dolari și cu alte valori la acest așa-zis deputat independent și să trimită acolo o poteră, pentru că sunt bani negri - evaziune fiscală și șantaj.

Începând cu data de 7 aprilie 2008, Dumitru Puzdrea a luat legătura cu deputații Daniela Buruiană și Dragoș Dumitriu, dar și cu un senator pripășit la PNL, care este aici în sală - nu-i dau numele ca să nu aibă drept la replică, dar să nu creadă că nu știu cu ce mârșăvii se ocupă -, punând apoi în aplicare planul de discreditare a liderului PRM. Paparazzii au efectuat filaj asupra președintelui PRM, începând cu orele 13.00, și au realizat fotografierea acestuia și a parlamentarilor care l-au însoțit în Parcul Herestrău și la restaurantul "Casa Gorjeană", acolo unde au servit masa. S-a mers până acolo, stimați colegi, încât au fost în stare să dea o sumă de bani unei femei - prostituată, cerșetoare, nu știu ce era - ca să intre în restaurant, să danseze la masa noastră și să fie pozată. Noroc că unul dintre însoțitorii deputatului nostru, Gelil Eserghep, a auzit și i-a zis: "Pleacă, femeie, de aici, că dai de dracul! Mai dormi prin altă parte."

De ce se bagă oamenii politici ai României într-o cocină de genul acesta? Din păcate pentru ridicolii complotiști, totul s-a întors împotriva lor, fiindcă hingherii de presă au fost prinși și duși de guler la poliție. Mai menționez că același Dumitru Puzdrea a pus la cale și asasinarea fostului său partener de afaceri, Cătălin Năstase, un arab cu nume românizat, dar nu a reușit să-și ducă planul până la capăt. În schimb, a plătit unui patron de televiziune suma de 30.000 de euro, pentru a nu permite fostului său partener să apară pe post și să divulge tot ce știe.

Am ținut să prezint de la microfonul Senatului României aceste ramificații ale crimei organizate ca să-i avertizez pe politicienii, pe ziariștii, pe cei din serviciile secrete implicați în așa ceva că știu să mă apar strașnic de bine. Sunt înarmat și eu, și gărzile mele, conform legilor în vigoare, și, la primul atac de genul acesta, va ieși rău pentru cei care cred că pot închide gura unui om al dreptății cum sunt eu. Este un ultim avertisment pe care vi-l dau vouă, unora chiar din această sală. Să vă fie rușine obrazului! Ajungeți la asasinate politice! Uite că nu vă ajută Dumnezeu!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

 
Ion Iliescu (PSD) - declarație politică având ca subiect sistemul energetic național;

Domnule senator Chelaru, vă rog să fiți de acord să-i dăm cuvântul domnului președinte Ion Iliescu, după care revenim. Se pregătește domnul senator Eugen Mihăescu.

Domnule președinte, aveți cuvântul.

 

Domnul Ion Iliescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș dori să prezint în cadrul acestei declarații politice o situație care mi se pare deosebit de gravă. Este vorba de intenția Guvernului de a crea o nouă structură în cadrul sistemului energetic național, printr-o ordonanță de urgență. Se pare că este programată chiar în cursul acestei săptămâni. Este vorba de scindarea sistemului energetic național și gruparea într-o structură de sine stătătoare a celor mai importante și rentabile unități de producție. Este vorba de hidrocentralele de la Porțile de Fier și de marile grupuri termoenergetice din Oltenia, care însumează cam 60% din producția de energie a țării, restul rămânând în nu știu ce cadru, în ce context. Mi se pare hazardată o asemenea măsură și problematică, în general, funcționarea în aceste condiții, în viitor, a sistemului energetic național.

De altfel, structura actuală și funcționarea sistemului energetic național, inclusiv constituirea în timp și existența astăzi a unei structuri parazite care se ocupă cu vânzarea, cu cumpărarea și vânzarea de energie ar merita, într-adevăr, o analiză mai serioasă. Energia este un produs care nu se stochează, care se produce și se consumă în același timp, concomitent. Care este rațiunea apariției unei structuri care nu are nicio legătură nici cu producția, nici cu transportul, nici cu consumul de energie? Adică, s-a creat un grup de afaceriști care ridică în mod artificial prețurile la energia furnizată către consumatori, indiferent că ei sunt privați, casnici sau industriali. Și de ce este nevoie de așa ceva, de intermediari, când energia, odată produsă, merge prin toată rețeaua și ajunge la consumator, iar, pe bază de contract, acesta se... Sistemul putea să-și creeze o formulă comercială dacă se ridicau probleme în raporturile cu beneficiarii, cu plata curentului, dar nu știu să fi apărut asemenea probleme. Este o creație cu totul artificială și o afacere care produce înstrăinarea unor venituri și numai perturbări în funcționarea sistemului. De aceea, cred că ar merita, într-adevăr, o analiză de fond. Dacă se pune problema unor privatizări în asemenea sisteme, se privatizează managementul unităților, nu unitățile de producție. Așa se procedează chiar în țările mari producătoare de energie: și în Franța, și în Germania, și în alte țări cu puternice sisteme energetice. Dacă vrem să vedem cum funcționează în momentul de față sistemul energetic național, ce probleme de structură, de organizare, de conducere se pot ridica și ce ameliorări, ce îmbunătățiri pot fi aduse, se impune, într-adevăr, o analiză serioasă, dar așa ceva nu se rezolvă printr-o ordonanță de urgență.

Ar trebui convocați, într-adevăr, cei mai buni specialiști ai țării, din diverse generații, cei care sunt funcționari astăzi, alții care au lucrat în acest sistem - și avem o armată de specialiști -, care au și proiectat aceste sisteme, care le-au construit, care le-au exploatat, și să vedem împreună, ținând seama de experiența internațională a țărilor membre ale Uniunii Europene, ce îmbunătățiri pot fi aduse. Dar să le rezolvăm pe picior, printr-o ordonanță de urgență, mi se pare și contrar spiritului legii. Ce înseamnă ordonanță de urgență? Ordonanța de urgență trebuie să fie impusă de o situație excepțională care cere măsuri urgente și care nu trebuie să se mai aștepte procedura de trecere prin Parlament a unei asemenea decizii. Ordonanța de urgență presupune chestiuni care necesită o urgență în probleme minore, dar nu în probleme de fond, de structură a unui sistem energetic național, deci când este vorba de domenii strategice ale economiei naționale. Mi se pare că este un exces de zel și de ignorare a locului și rolului ordonanțelor de urgență în sistemul nostru legislativ.

Aș vrea, prin această declarație, să avertizez Guvernul în legătură cu gravitatea unei astfel de abordări, să-i atrag atenția să renunțe la adoptarea în Guvern a acestei ordonanțe, să convoace o consfătuire națională cu cei mai buni specialiști, să discute aceste probleme și să se ajungă la acele soluții care, apoi, să fie trecute prin lege, prin Parlament. Marile probleme ale unor sectoare strategice trebuie neapărat să formeze obiect de lege și, în mod obligatoriu, să fie trecute prin Parlament.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

 
Eugen Mihăescu (PRM) - declarație politică având ca temă activitatea Institutului de Politici Publice;

Invit la microfon pe domnul senator Eugen Mihăescu, din partea Grupului parlamentar al PRM. Se pregătește domnul senator Eckstein Kovács Péter.

 

Domnul Eugen Mihăescu:

Stimați colegi,

Domnule președinte,

Cu toții vrem ca activitatea Senatului României să se desfășoare transparent. Cu toții dorim ca alegătorii noștri să fie la curent cu legile dezbătute în Parlament. Din nenorocire, aceștia nu se pot informa direct decât în foarte mică măsură și, de cele mai multe ori, de aceasta se ocupă organisme pe care, uneori, e greu să le numești organizații nonguvernamentale. Activitatea unora dintre ele este departe de ceea ce pretind a fi și, dacă analizezi puțin sursele lor de finanțare, nu poți să nu tragi concluzia că este lipsit de obiectivitate orice ar trebui să o caracterizeze.

Una dintre cele mai active organizații de acest gen este Institutul de Politici Publice. Înființată în 2001, organizația are sediul central la București și o reprezentanță la Budapesta. Potrivit propriilor declarații, IPP este o organizație nonguvernamentală, independentă, nonprofit, cu misiunea de a contribui la creșterea calității proceselor de elaborare a politicilor publice din România și are drept scop consolidarea sistemului democratic din țara noastră.

Institutul de Politici Publice recunoaște că este susținut financiar de Fundația pentru o Societate Deschisă (Soros), de German Marshall Fund of the United States, USAID (United States Agency for International Development), DAI (Development Alternatives Incorporated), prin Programul GRASP (Reformă Guvernamentală și Parteneriat Durabil), Open Society Institute (tot Soros) din Budapesta, Programul Matra al Ambasadei Regale a Olandei la București, Ambasada Statelor Unite la București și Ambasada Canadei la București.

Cu siguranță, acestea nu sunt singurele surse de finanțare, dar pe celelalte nu și le asumă public. Însuși ambasadorul Marii Britanii la București, Robin Barnett, declara la sfârșitul lunii iulie 2007: "Sunt încântat că mă aflu aici cu ocazia încheierii proiectului implementat de Institutul de Politici Publice și finanțat de Guvernul britanic." Tot în 2007, pentru realizarea Proiectului "Politica de echilibrare a bugetelor locale din România", IPP a primit sponsorizări de la Open Society Institute (Soros), Centrul Scoțian de Securitate Internațională al Universității din Aberdeen, de la Centrul de Cercetări Strategice pe lângă Academia Militară Regală din Sundherst, precum și de la Fundația TransForma din Olanda. Este ușor de intuit și de demonstrat că această organizație a apărut din necesitatea instituțiilor menționate de a-și asigura o platformă legală pentru a acționa în spațiul românesc potrivit intereselor țărilor de origine sau a unor entități suprastatale. Este suficient să facem legătura între scopurile declarate de institut, reforma administrației publice, a finanțelor publice locale, a clasei politice și a justiției, precum și formularea de politici alternative în domeniul relațiilor internaționale, în special pe teme în care opinia cetățenilor nu este suficient de valorificată, și finanțatorii acestor obiective, și totul e clar.

Dintre cei mai importanți contribuitori ai Institutului de Politici Publice, aș vrea să mă opresc asupra USAID, care este o agenție guvernamentală, independentă, care oferă asistență economică, umanitară și de dezvoltare în întreaga lume, în sprijinul obiectivelor politice ale Statelor Unite ale Americii. Înființată în 1961, USAID este prezentată ca fiind continuatoarea Planului Marshall în Europa, după Al Doilea Război Mondial, dar, în realitate, este folosită de administrațiile americane pentru promovarea intereselor Americii în lume și ca oficină de spionaj atât de Departamentul de Stat, cât și de CIA. Mai mult decât atât, USAID se află sub patronajul Council on Foreign Relations, faimosul CFR, o organizație care reunește marea finanță internațională.

În mod declarat, principalele tipuri de activități ale Institutului de Politici Publice presupun cercetări orientate către formularea unor recomandări practice, precum și campanii de sprijinire a unor idei care urmăresc să determine acceptarea unor schimbări, concomitent cu evaluarea impactului politicilor publice în plan local, adică, cu alte cuvinte, de manipulare.

Printre alte activități ale IPP, se numără și realizarea de hărți financiare la nivel de localități, acesta propunându-și să întocmească o bază de informații privind bugetele locale ale tuturor primăriilor și consiliilor județene din România, sub pretextul că facilitează în acest mod accesul cetățenilor la informații publice.

Principala preocupare a IPP este și discreditarea parlamentarilor români și, prin aceasta, a instituției în sine, prin elaborarea de rapoarte cu privire la activitatea acestora, pe baza unor criterii minimale, cum ar fi prezența la vot, criterii care pot fi ușor manipulate în defavoarea lor.

IPP este o unealtă deloc subtilă, prin intermediul căreia entități străine urmăresc să modeleze spațiul românesc potrivit propriilor interese și necesități.

IPP este cu atât mai ostil Parlamentului României, cu cât din structurile sale fac parte persoane asemenea domnului Sever Voinescu-Cotoi, coordonatorul Programului Foreign Affairs Forum al IPP. Domnul Voinescu-Cotoi a fost respins de Comisiile pentru politică externă ale Parlamentului atunci când a candidat pentru postul de ambasador la Washington.

În fața acestor organizații, Parlamentul României trebuie să renunțe la orice complex. În cei mai mult de 18 ani care au trecut de la evenimentele din decembrie 1989, Parlamentul a rămas singura instituție care poate garanta democrația în țara noastră. Activitatea Parlamentului trebuie să fie transparentă pentru electoratul român, nu și pentru spionii străini. Parlamentul are de dat socoteală cetățenilor României, și nu organizațiilor a căror menire este manipularea, servirea unor interese străine.

Vă rog să analizați, domnule președinte al Senatului, acest document și să limitați accesul acestei organizații la informațiile privind Senatul și Parlamentul României.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc, domnule academician.

 
Eckstein Kovacs Peter (UDMR) - declarație politică având ca subiect retrocedarea imobilelor foștilor proprietari;

Stimați colegi,

Îl invit la cuvânt pe domnul senator Eckstein Kovács Péter. Urmează domnul senator Ioan Chelaru.

 

Domnul Eckstein Kovács Péter:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vă împărtășesc un amănunt care se poate regăsi și pe site-ul Senatului: stau în municipiul Cluj-Napoca, pe strada Decebal. Este o stradă semicentrală, cu case relativ modeste, dar care se schimbă, și această schimbare este în bine. După ce s-au retrocedat proprietățile imobiliare, iar proprietarii au avut siguranța că investesc în propriul lor bun, de atunci, fața străzii s-a schimbat în bine. Se construiește, se renovează, se vede că este o efervescență.

În altă ordine de idei, cred că această mișcare este una deosebit de lentă. Ritmul retrocedărilor și al despăgubirilor - atunci când este cazul - este unul lent. Putem să fim sau să nu fim de acord cu soluțiile juridice adoptate de Parlament în această materie, dar legea trebuie să fie executată. Mie mi se pare impardonabil ca situația unor imobile care au intrat sub incidența Legii nr. 10/2001 și a celorlalte acte normative conexe din 2001 să fie, practic, tergiversată până astăzi, până poimâine. Sunt persoane în vârstă, mor pe capete beneficiarii reali ai acestor restituiri în persoană, dacă vreți, și soluțiile merg foarte încet.

Pe de altă parte, instituții ale statului care sunt subordonate Guvernului parcă voit pun bețe în roată la executarea acestor legi. Este vorba de consiliile locale - în unele cazuri, nu peste tot -, care, profitând de faptul că aceste imobile se află încă în administrarea lor, fac tot posibilul - făcând apeluri, recursuri și atunci când cauza este iremediabil pierdută pentru ei - pentru a se mai folosi câteva luni sau poate câțiva ani de aceste imobile.

Apelul meu către comisiile care soluționează astfel de cauze și, în general, către Guvern este să terminăm odată cu această chestiune și să ajungem la soluții definitive.

Aici, trebuie să fac referire și la o problemă ridicată de către domnul academician Theodorescu, pe care îl respect și pe care îl ascult întotdeauna cu mare atenție. Domnia Sa a făcut referire la clădirea Muzeului Ardelean din Cluj, o clădire monument care, într-adevăr, are nevoie de investiții. În același timp, eu cred că introducerea în discuție a imobilului din Piața Unirii nr. 29, fost 28, nu este o soluție fericită, întrucât acest imobil este revendicat de către Episcopia de Alba Iulia, a trecut în condiții mai mult decât dubioase din administrarea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului în administrarea Ministerului pentru IMM, Comerț, Turism și Profesii Liberale. Acolo, există o acțiune în revendicare și, până la soluționarea ei, cred că nu putem să ne pronunțăm.

Profitând de faptul că sunt reprezentantul unei formațiuni politice mici și i-am ascultat pe antevorbitorii mei - desigur, tribuna Parlamentului este o tribună deschisă și se poate afirma orice dorește un parlamentar, în cazul nostru, un senator -, vreau să precizez că a declara că instituții care, spun eu, sunt deosebit de onorabile, cum ar fi USAID sau General Marshall Found sau chiar și Fundația pentru o Societate Deschisă, a spune că acestea sunt "oficine de spioni", chestia aceasta depășește, în opinia mea, o marjă de responsabilitate din partea parlamentarului care afirmă acest lucru. Putem să fim de acord sau să nu fim de acord cu intențiile, respectiv cu practica unei organizații precum IPP, putem să fim de acord sau nu, dar a aduce învinovățirea de a fi spioni - și spioni ai SUA - mi se pare ceva care nu este la locul ei în Senatul României.

Dacă am greșit, domnule Mihăescu... Eu nu pot să vorbesc în numele domnului președinte Văcăroiu, dar aceasta a fost concluzia pe care eu am auzit-o din intervenția dumneavoastră.

Ca atare, propunerea mea este că trebuie ca retrocedările, fie față de persoane fizice, fie față de culte - situația Bisericii Greco-Catolice este una nesoluționată pe fond -, să fie în atenția noastră. Este de dorit - poate nu se va realiza în mandatul nostru - ca acest capitol al retrocedărilor să fie închis în condițiile legii, cât mai rapid posibil.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Ioan Chelaru (PSD) - declarație politică având ca titlu Măști ale vanității sau acomodarea treptată la isterie;

Îl invit la microfon pe domnul senator Ioan Chelaru. Urmează, pentru trei minute, domnul senator Aurel Ardelean.

 

Domnul Ioan Chelaru:

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Măști ale vanității sau acomodarea treptată la isterie".

Dragi colegi,

Am și eu o curiozitate netratabilă, aceea de a fi mereu atent la ceea ce se petrece în România, de a vedea ce se spune și ce se scrie. Anul acesta, am căpătat și o spaimă, difuză încă, dar sigur manifestă în viitor, spaima că voi fi asediat mintal și oripilat de inepții, de nonsensuri, de proști, de domnișoare fără treabă pe acasă. Dar, până la urmă, mă consolez cu ideea că sunt acomodabil.

N-a fost decât săptămâna lansărilor electorale și, deja, presimt că lupta electorală nu va avea nimic principial, că în tot acest răstimp, ca și până acum, țara nu va fi guvernată, diplomația românească va intra - pentru a câta oară? - în reașezare etc. Personal, ca în toți acești trei ani și jumătate, conținutul declarațiilor mele politice va fi marcat de replici obligatorii la fel și fel de aspecte, unele chiar iritante sau, mai rar, hazoase, dar cu adresă directă spre formațiunea politică pe care o reprezint.

Din ceea ce am văzut săptămâna aceasta, declar - și-mi asum răspunderea - că dreapta din România este o dreaptă a vanității și a vanitoșilor. În limba latină, "vanitas" înseamnă închipuire goală, falsitate, deșertăciune.

Că nu avem în România o dreaptă autentică, am mai spus-o de la această tribună și o s-o repet când și dacă va fi cazul.

Acum însă mă preocupă "vanitoșii", personajele acestea de la PD-L și PNL, care îmi par că nu se mai acomodează cu ceilalți, nu-și mai găsesc locul în viață, vor să pară mai mult decât sunt, au deodată obiective mărețe, încât intră în transă isterică și bâiguie declarații ieșite din orice logică de dreapta: iubesc poporul, iubesc Bucureștii de astăzi și de altădată, justiția, muzica populară, renunță la cravată, învață mersul pe jos, degustă mititeii și berea Bucegi, adoră iarba verde de acasă, adoră satul românesc...

Veți vedea, stimați colegi, vorbind serios, că nu exagerez cu nimic când vorbesc de "personagii" vanitoase, pentru că voi cita exact declarații ale unor "lideri" de asemenea factură, declarații ce pot fi regăsite în sursele publice ale agențiilor de presă.

Numai până acum, am găsit, în logica și analiza mea, două tipuri (genuri proxime) de vanitoși: vanitoșii virili și vanitoșii modești, modestia, în speță, fiind un bun truc pentru a masca întocmai vanitatea.

Deci s-o luăm metodic:

Vanitoșii virili. Aceștia au plămâni, sunt capabili de sonorități de bas, au arțag azvârlit printre dinții viguroși. Ei înving înainte în luptă, sunt întreprinzători dinamici, gospodari, ctitori, au termene certe, proiecte fără cusur.

Un exemplu elocvent este domnul Vasile Blaga, fost ministru cu experiență îndelungată în administrație etc. etc. Acesta afirma, în expresie: "Vom câștiga Bucureștiul pentru noi, îl vom câștiga împreună!" Sigur că pentru voi! Până acum, al cui și la discreția cui a fost? Rămâne întrebarea: împreună cu cine? Domnul Blaga pare, cum spunea cineva în presă, genul de manager care împarte indicații delicat, din vârful bulanului de polițai. Este bucureștean cu acte în regulă de o lună, cu casă - și ce casă! - și se zice că a ajuns candidat fără să vrea.

Despre candidatul PSD la Primăria Generală, Cristian Diaconescu, domnul Blaga afirmă: "Diaconescu are aceleași calități de primar ca și Geoană."

Bâiguielile acestea de logică mahmură mă enervează, și nu doar pe mine. De ce nu spune bărbătește: "Diaconescu nu este bun!"? Nu poate, pentru că dânsul, domnul Blaga, nu este sofisticat și bine pregătit politic precum Cristian Diaconescu. Arțagul viril se înfioară undeva în subconștient. Dacă veți lectura sursa citată de mine mai sus, veți observa că același arțag și aplomb tremură la vedere când este chestionat în privința afacerilor personale și a combinațiilor financiare.

Din capitolul "Vanitoșii virili" nu poate lipsi, desigur, cel mai dornic, actual și fost senator și viitor - fost-trecut - președinte în devenire al Senatului - domnul Radu Berceanu.

Cu surprindere constatăm că, în galantonia sa, dumnealui face cadouri care, în lumea politică, se numesc "pomeni". La Calafat, își anunța ieri, cu emfază, modestul auditoriu: "Vreau să fac un cadou tuturor celor care au muncit în PD-L.

Luni, după-amiază, o să-mi dau demisia din funcția de senator și din cea de vicepreședinte al Senatului. Demisionez pentru că nu vreau să fiu eu cel care stau acolo pentru salariu și fac campanie în județ. Este un cadou pentru Vișan (Gelu Vișan - consilier județean din partea PD-L Dolj) care într-o săptămână va fi validat senator în locul meu, și pentru Cosmin Călin care va merge în locul lui Vișan la Cosiliul Județean Dolj". Și, iată, că aflăm cum, desigur, cu virilitatea afișată oltenește - Radu Berceanu face cadou demnitatea de senator pentru care - cum consider eu, electoratul l-a trimis în Parlament.

În aceeași categorie a vanitoșilor virili, este și un primar oarecare și de oriunde, care, cu prilejul lansării candidaților PD-L, declară că în urbea sa a "decapitat sărăcia", ca să încheie apoteotic: "Mereu în luptă, alături de poporul român".

A doua categorie, "vanitoșii modești". Aici e aici! Aici deșertăciunea e abisală. Pe modești îi poți afla împotmoliți în dubii, având și expunând reflecții profunde care, într-un moment al existenței lor, i-au făcut credibili. Pot dezvolta o logică impecabilă, par extraordinar de simpli, își ignoră și persoana și aspectul. Asta îmi amintește de Socrate care, văzând un tânăr orator îmbrăcat peste măsură de nepotrivit, cu ambiția-i binecunoscută, îi strigă acestuia:"Tinere atenian, vanitatea dă afară prin toate găurile hainelor tale!". Un asemenea tip de vanitos modest este domnul Stolojan. Măcar atenianul era tânăr, dar în privința exemplului nostru, parcă îmi pare rău și mie că în acest an electoral reprezintă și imagine cadru, și trâmbițaș al lui Zeus.

Domnul Stolojan pare să respire într-un aer liric, cețos, neconsolat, lipsit de logică. Afirmă că "Mona Muscă poate candida independent la toamnă dar poate fi susținută și de PD-L, întrucât un om nu poate fi judecat pentru o greșeală din tinerețe". Am reprodus din memorie, deoarece citatul ar fi fost prea lung.

Să mai amintesc oare că însăși Justiția a respins recursul acestei doamne declarat împotriva deciziei CNSAS? Acolo, nu a fost eroare tinerească, ci activitate continuă de sabotare a unor destine, o pâră intenționată, răutate. Și, în paranteză fie spus, afirmațiile acestea cu răzbunarea și rezolvarea trecutului, cui au aparținut? Cine a stârnit totul? Și oamenii, și ONG-urile și intelectualii solitari, și călugării din munți s-au solidarizat cu această idee a mântuirii de trecut. De ce nu vă asumați acum nimic din toate acestea?

În continuare, cel puțin, susținerile domnului Stolojan mi-au creat complicații biliare. Afirmă:"Primarii PD-L, cercetați de DNA, (aici se referă la celebrii primari PD-L de la Arad - Gheorghe Falcă - cunoscut cumătru...cu președintele tuturor românilor și nu numai, și de la Râmnicu Vâlcea - Mircea Gutău) pot candida pentru că vor să ajungă în instanță. I-am rugat să-mi expună faptele și le-am judecat. Eu cred că acești oameni nu au nicio vină".

Ajung să cred că am rămas eu la stadiul de platitudine școlară, că nu am reflexie galopantă, de vreme ce nu pot înțelege aceste accente misterioase, aceste tertipuri sibilinice de logică superioară ale domnului Stolojan. Cine judecă faptele în țara asta? Cine cercetează? Unde sunt justițiarii de acum patru ani? Nu! - una din două: ori eu nu mai sunt jurist, ori unul ca domnul Stolojan trebuie să meargă în altă parte?

Să mergem mai departe, dacă vă țin baerele minții. Pentru locale, pot candida și trei europarlamentari PD-L, cu justificarea debilă că forurile europene înțeleg ca aceștia să fie preocupați prioritar de situația din țară. No comment!

Stimați colegi,

Nu spun nimic astăzi despre figurile vanitoase din PNL. Ar însemna să exced bunăvoința auditoriului, să cad și eu într-o capcană a deșertăciunii și să mă aud doar eu însumi pe mine vorbind. Dar, cum încep să mă acomodez treptat la isterie, voi avea timp și pentru PNL. Și acolo e plin de originalități, unele mai bățoase, altele cu lacrimi la colțul ochilor.

Vă mulțumesc! (Aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Aurel Ardelean (PRM) - declarație politică având ca temă unele măsuri luate împotriva cetățenilor români de către Parlamentul Republicii Moldova;

Invit la microfon pe domnul senator Aurel Ardelean și ultima luare de cuvânt este a domnului senator Adrian Păunescu. Vă rog să rețineți, Grupul parlamentar al PSD mai are la dispoziție 6 minute și Grupul parlamentar al PRM, domnul senator Aurel Ardelean, 3 minute.

 

Domnul Aurel Ardelean:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Constatăm zilele acestea, faptul că, din păcate, Chișinăul instituie noi măsuri împotriva cetățenilor români.

Astfel, de curând, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege care nu mai permite cetățenilor moldoveni cu dublă cetățenie să ocupe funcții de conducere în structurile de stat, adoptată încă de la 7 decembrie 2007 cu votul majorității comuniste. Legea fusese remisă Parlamentului pentru reexaminare de către președintele Vladimir Voronin. Însă recent, la 8 februarie 2008 a fost adoptată cu votul deputaților moldoveni.

Președintele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări din Parlamentul Republicii Moldova, Vladimir Țurcanu, susține public faptul că "noi am ținut cont de obiecțiile de fapt ale domnului președinte al țării, în sensul de a verifica, de a identifica mai concret pe cei care cad sub incidența acestei legi, aplicând principiile democratice, practica europeană, dar, totodată, ținând cont, fără doar și poate, și de prevederile constituționale referitoare la necesitatea asigurării protecției statalității, asigurării independenței statului Republica Moldova.

Concluzia este simplă, persoanele cu dublă sau multiplă cetățenie nu vor putea deține funcții, de exemplu, de președinte al Republicii Moldova, de membru al Guvernului, de deputat în Parlament, de președinte de raion, de membru al Comisiei Electorale Centrale și al Curții de Conturi, de judecător, inclusiv la Curtea Constituțională, de angajat al Serviciilor de Informații și Securitate, de membru al Consiliului de administrație al Băncii Naționale.

Mai mulți comentatori și lideri politici ai opoziției din Moldova au apreciat noua lege, drept discriminatorie în condițiile în care se estimează că numărul cetățenilor cu dublă sau multiplă cetățenie din Republica Moldova ar fi de domeniul sutelor de mii.

Doamnelor și domnilor,

Consider, în fapt, această decizie îndreptată împotriva celor care doresc să solicite cetățenia română. Într-un gest profund anti-european, guvernarea de la Chișinău încearcă să-și închisteze structurile de stat, astfel încât cei care doresc să dețină și cetățenia română, să nu mai poată accede în structurile statale. Nu-mi doresc să intervin în politica internă a statului moldovean. Această măsură, o consider abuzivă și contrar principiilor Europei. Această decizie, nu face cinste statului de drept care ar fi normal să funcționeze la Chișinău și afectează, în primul rând, drepturile cetățenilor moldoveni, de a dobândi altă cetățenie, fie chiar și prin banala căsătorie. Nu este vorba doar despre România aici, deși, în opinia mea, măsura viza țara noastră. Regret această decizie, și sper ca, pe viitor, ea să fie modificată, deoarece nu este normal ca în Europa anului 2008 să asistăm la asemenea măsuri. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Adrian Păunescu (PSD) - declarație politică referitoare la: însemnătatea zilei de 27 martie 1918 - Unirea Basarabiei cu România; denigrarea în presa scrisă și la televiziune a unor personalități culturale; conferința Regiuni într-o uniune a valorilor și declarațiile domnului senator Marko Bela; politica contractelor încheiate de Televiziunea Română; sporirea rolului serviciilor de informații.

Invit pe domnul senator Adrian Păunescu.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte,

Nu pot să nu vă mulțumesc pentru faptul că, spre deosebire de ceilalți colegi, mie mi-ați fixat timpul de vorbire: 6 minute. Așa e întotdeauna la urmă! Sigur, n-aș putea întreba din nou de ce sunt eu lăsat la urmă.

Câteva idei cred că trebuie spuse cu claritate. A trecut neobservată ziua de 27 martie, când s-au împlinit 90 ani de la Unirea Basarabiei cu patria mumă. Nu este momentul, probabil, să facem acum toate observațiile ce s-ar cuveni pentru această tristă aniversare, aniversarea începutului Marii Uniri într-o țară profund dezunită. Eu, totuși, am crezut că este necesar ca și la această distanță de 27 martie să evoc momentul și să mă înclin, în fața a ceea ce basarabenii au făcut primii, și anume, pasul îndrăzneț către România întreagă.

Pe 27 martie a încetat din viață fostul nostru coleg, omul de cultură, jurnalistul și omul politic George Pruteanu. A murit pe neașteptate, a murit absurd și a devenit, ca și alți intelectuali români, ținta preferată a unei "cocine de opinii", o nemernică declarând încă din titlul articolului său, care apărea în ziua în care era înmormântat George Pruteanu, că a fost "un clovn ratat". În acel articol toată otava unei neputincioase, care nici măcar să fie ratată nu este posibil, pentru că "a rata" înseamnă a avea o substanță și a nu o putea duce la împlinire, toată otrava și mizeria umană se revărsau asupra proaspătului mormânt al omului excepțional care a fost George Pruteanu.

Nu vreau să insist, probabil că trebuie să ne obișnuim cu acest fel de viață, și cu acest fel de moarte.

Acest fel de moarte, însă, ne arată că nici de murit nu ar trebui să ne simțim îndemnați să murim, dacă ne așteaptă o asemenea postumitate.

Trăiesc printre noi oameni de mare valoare - am mai vorbit despre asta - pe 5 aprilie, Romulus Vulpescu, marele poet și marele cărturar a împlinit 75 de ani, iar marele prozator, un prozator cât toată limba română, Fănuș Neagu, a împlinit 76 de ani. Ei, sigur, nu sunt în cele mai bune momente ale vieții lor și cred că nici uitarea nu este un mod de a încerca să le vindecăm rănile întregii vieți Mai alaltăieri, un scriitor, Dinu Săraru, a împlinit, și el, 76 de ani. Îl încearcă și pe el suferințe și tristeți. Nici marele romanicer Nicolae Breban, cât e el de mândru și de vertical, nu mai e tânăr, nici el, nici Fănuș, nici Vulpescu, nici Săraru nu și-au părăsit misiunea. Cum nu și-au părăsit-o nici Eugen Simion, nici Nicolae Manolescu, criticii de vârf ai culturii naționale. Puternici, în toată lupta lor cu provocările istoriei, s-au dovedit Dumitru Radu Popescu și Dumitru Popescu (care împlinește 80 de ani). Dar vârsta le e povară, cu toate ale ei. Eu am considerat că e obligatoriu să vă reamintesc numele acestea, să vă reafirm credința mea că marea cultură română există și că scriitorilor români, pictorilor români, muzicienilor români, arhitecților români, inginerilor români, descoperitorilor români, medicilor români, oamenilor de înaltă calificare, de fapt, tuturor oamenilor care reprezintă, într-un anumit fel geniul acestui popor, li se cuvine o altă soartă decât cea pe care o trăiesc în timpul nostru.

Ați văzut cât de ușor s-a stins Sabin Bălașa, și el a fost înjurat, chiar la niște televiziuni, una dintre ele este cea publică, în momentul anunțării morții, se scria pe ecran: "A murit pictorul familiei Ceaușescu", de parcă asta a făcut toată viața Sabin Bălașa, creatorul de geniu.

Această nerușinare, această decapitare prin micșorare, această încercare de a face înălțimile celor din epocă egale cu pigmeii, are, probabil, continuitate. Așa se întâmplă de ani și ani de zile în România! Pe nici unul dintre noi nu ne așteaptă o soartă mai bună, nu vă faceți probleme!

Dar, am să vă spun și câteva lucruri legate de situația țării. Iată, în cadrul unei Conferințe "Regiuni, într-o uniune a valorilor" de la Sovata, președintele Grupului UDMR, colegul nostru, Marko Bela, a declarat următoarele: "A venit timpul să încercăm să impunem aceste identități regionale. În viitor nu trebuie să vorbim în exclusivitate despre descentralizare, că trebuie să descentralizăm acțiunile în stat și bugetul, dar trebuie să subliniem importanța regândirii, reorganizării administrative a țării."

Acest coleg al nostru consideră că reconsolidarea identităților regionale este posibilă prin revenirea la identitățile tradiționale, dar nu spune de unde începe tradiția. Probabil, el își închipuie că începe de la dumnealui și de la rudele dumnealui. Tradiția în Transilvania, ember draghe, nu se sfârșește niciodată și începe odată cu lumina culturii pe acele pământuri. A culturii române.

Și tace domnul Marko Bela, pe care l-aș ruga să se explice în Senat. În sfârșit, îl rog în zadar de câteva luni, chiar s-au luat și niște hotărâri, să exprimăm o anumită poziție față de unele aberații ale dumnealui, l-am atacat în Senat, am spus că e un derbedeu politic, a apărut, ala inițiativa Asociației "Együtt- Împreună" , condusă de valorosul scriitor, ziarist și cetățean român loial, Hajdu Gyözo, o carte care cuprinde aceste opinii, să răspundă, să răspundă clar ce înseamnă asta: "Zonele ținutului secuiesc care au în comun atât tradițiile cultural-istorice, cât și interesele de dezvoltare economică. UDMR nu va sprijini creșterea atribuțiilor regiunilor de dezvoltare dacă acestea nu vor fi redesenate în sensul conformității lor cu identitățile regionale. Menținerea actualelor euro-regiuni ar fi - în opinia domnului respectiv - o continuare cu alte instrumente, a politicii de dinainte de 1989"? Păi, eu îi spun domnului, încă o dată, regiunea autonomă maghiară nu a fost o invenție a democrației, ci o excrescență maladivă a celei mai grele perioade din istoria României, și anume anii ocupației sovietice.

Ne aduce dumnealui, fără pic de jenă, ca argument, faptul că trebuie făcute regiuni ca în vremea stalinismului în România ? Și de ce toată această pornire separatistă înaintea alegerilor? Ca să se obțină ce ? Iarăși asistăm la licitația mizerabilă a terorii. Iarăși sunt îndemnați cetățenii români de naționalitate maghiară să nu fie liniștiți, să urmeze - cum spune domnul Bela Marko într-o altă conferință, a primarilor din așa-zisul ținut secuiesc, de la Miercurea Ciuc, la sfârșitul săptămânii trecute - să urmeze precedentul Kosovo. Iată citatul: "Kosovo va crea un precedent și pentru ținutul secuiesc, dar și pentru celelalte minorități din Europa." Când am spus, aici, că asta ne așteaptă după Kosovo, am avut în vedere acest tip de reacție. Președintele României a răspuns atunci că nici vorbă, știe dumnealui bine, nici vorbă. Premierul - nici vorbă. Uite că e vorbă. Precedentul Kosovo este invocat și asta nu în folosul minorității maghiare și nici în folosul majorității românești.

Pe acest fond, vin în Ardeal tot felul de formații de rock, cum ar fi "Carpatia", cu piese revizioniste și iredentiste. Iată titluri din repertoriul acestei formații: "Așa a fost, așa va fi", "Unde sunteți, secui!", "Cu foc, cu fier", "Roșu, alb, verde", "Pentru Dumnezeu, pentru țară!" și, mai ales, "Să piară Trianonul". Concertele sunt promovate și susținute de Asociația tinerilor maghiari din Ardeal și de Mișcarea tinerilor din cele 64 de comitate, cunoscute pentru activitatea lor în favoarea anulării caracterului național unitar al statului român. De altfel, membrii formației "Carpatia" au fost primiți în rândurile Ordinului Vitejilor din Ungaria, organizație care și-a asumat punerea în practică a idealurilor lui Horty Miklos.

Și toate acestea se întâmplă ca într-o țară pustie, o țară în care nu există autorități, nu există lege, nu există Constituție, există numai provocări, pregătiri de secesiune și un surâs general îngăduitor și complice.

În răsăritul ființei noastre naționale, același nefericit nume de votcă, Smirnov, atacă România spunând că: "Tiraspolul sărbătorește 64 de ani de la eliberarea orașului de agresorii fasciști germano-români. 970 de zile au domnit fasciștii români pe pământul Transnistriei. Prin foc și sabie, impuneau ei, aici, cu forța, civilizația românească, visând la sclavi docili și pământuri bogate". Iarăși, lipsă de reacție. Sigur că el nu există din punct de vedere formal, dar aceste vorbe încarcă bordul negativ al țării noastre.

Doamnelor și domnilor, vreau să vă aduc la cunoștință o altă situație, de data aceasta internă: tot lucrând noi cu comisia aceea care n-are nici un spor pentru că nu se prezintă cei care trebuie să fie audiați, am aflat, de exemplu, de niște contracte ale Televiziunii Române, încheiate pe toată durata existenței serialelor pe care le-au cumpărat cei din conducerea Televiziunii, pe toată perioada existenței serialelor. Cheltuielile anuale sunt cuprinse între 3 și 5 milioane de euro, iar clauza cea mai încurajatoare este aceea care prevede majorarea sumelor plătite cu 20%, în fiecare an. O altă clauză, la fel de frumoasă, la fel de încurajatoare, prevede că TVR este obligată, în fiecare an, să mai achiziționeze cel puțin câte un serial din aceeași categorie, de la aceiași autori. Aceasta este politica dementă pe care au dus-o cei care au condus Televiziunea Română. Și, de aceea, noi, cu toții, suntem, acum, arhitecții unei imense găuri negre. Trebuie făcut neapărat ceva. Noi sperăm să încheiem, măcar în mare, ancheta noastră și să trecem la altceva.

Ultima problemă pe care vreau să v-o ridic este cea privitoare la sporirea rolului și implicării serviciilor de informații. Pe nesimțite, ne întoarcem la cele mai grele momente din istoria României, sub aspectul protecției individului și sub aspectul protecției drepturilor sale. La CSAT s-a luat o decizie pe care publicul n-a fost în măsură să o afle, care privește sporirea drepturilor celor care urmăresc și ne ascultă. Eu vreau să atrag atenția asupra acestui fapt și să spun că marile probleme de orientare a țării nu se hotărăsc nici în CSAT, nici în Guvern, ci în Parlament. Cer CSAT să ne prezinte documentele pe care le-a gândit, pentru a vedea și noi și a aproba direcția în care vor să ne ducă mai-marii țării.

Nu sunt deloc încântat nici de ceea ce s-a întâmplat la Ministerul Afacerilor Externe. S-au făcut greșeli, desigur. Toată situația românului care a rămas de izbeliște în Polonia și a murit în felul în care a murit trebuie însă cercetată cu obiectivitate și oricât de critici am fi noi la adresa fostului ministru, cel care și-a dat demisia, ar trebui să nu strivim o personalitate tânără care are și multe calități și care are, probabil, și un viitor pe care ar trebui să i-l protejăm. Nu mi se pare că merită Adrian Cioroianu, colegul nostru de Senat, acest tratament, nu mi se pare că, spunându-i ceea ce trebuie să i se spună, e normal să-l încărcăm pe el de vinovății pe care nu le are. Cercetarea atentă a datelor problemei ne arată că nu avea de unde și cum să știe ceea ce se întâmplă în Polonia.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-aș ruga să încheiați, domnule senator.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Închei, domnule președinte.

De altfel, problema ambasadelor și consulatelor române în străinătate este mai veche. Nerezolvarea ei nu-i aparține lui Adrian Cioroianu, într-un an în care a avut foarte multe de făcut. A greșit în anumite privințe, dar pe fondul activității lui a fost un om corect și eu nu cred că trebuie să ne purtăm așa rău cu el. Nu este cazul ca el să plătească nota a tot ce s-a întâmplat eronat, a întregii nenorociri pe care o reprezintă felul în care lucrează ambasadele și consulatele românești din străinătate.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator, vă rog foarte mult să încheiați.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Închei, domnule președinte, cum să nu închei?!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog eu foarte mult.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Dați-mi voie să închei sus.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog. Vă dau voie.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Sunteți amabil. În deci acum 24 de ani, am scris o poezie numită "Informația unilaterală", pe care o voi cita, spre a se vedea conformitatea cu propriul meu ideal în ce privește informațiile.

"Toți se suspectează pe toți,
toți se falsifică,
se machiază,
se fugăresc,
dar dreptul la distrugerea vieților,
dreptul la falsificarea biografiilor
îl au numai unii.
Aceștia dețin monopolul
informației unilaterale,
puterea aberantă
de-a spune orice
despre ceilalți,
fără ca aceștia să știe vreodată
ceea ce s-a spus despre ei
și fără să poată controla vreodată
și fără ca vreodată
cineva să poată controla
dacă este adevărat sau nu
ce s-a spus despre oameni.

Nu-i vorbă, suspiciunea
a devenit o armă
de valoarea armei atomice.
De la suspiciunea planetară
la suspiciunea individuală
nu-i nici un pas,
ele sunt una și aceeași
suspiciune în anotimpuri diferite
ale creșterii.
Dar suspiciunea generală
e încă de preferat
informației unilaterale.
Mereu, cineva are dreptul
să hotărască
destinul altora.

Mereu, cineva, din umbră,
plătit din sudoarea
celor pe care-i suspectează,
poate hotărî
cât de buni
sau de răi
sunt cei pe care-i suspectează.

Mereu, cineva din umbră
confiscă dreptul celorlalți
de-a se apăra,
împrumutându-le imaginare infirmități:
ăla a zis,
ăla a făcut,
ăla a gândit,
ăla e periculos,
ăla e foarte periculos,
ăla e dușman.

Informația unilaterală
acționează ca o boală incurabilă:
în clipa în care se declanșează,
nu mai poate fi oprită.

Mereu, poporul trebuie
să-și ceară scuze,
mereu, poporul trebuie să producă dovezi,
mereu, poporul trebuie să vehiculeze
ideea de devotament
și de atașament,
în vreme ce inițiatorii
și propagatorii
informației unilaterale
dezertează cu primul prilej
și abia atunci
află poporul
numele celor care
l-au pătat
și l-au pândit
din umbră.

Nu există
informație unilaterală bună.

Orice informație unilaterală -
fie ea și electronică -
este eronată.
Nu se poate ști nimic
despre nimeni,
cu adevărat,
decât dacă și acela știe
ceea ce se știe despre el.

A privi din întuneric
pe cei din lumină
nu înseamnă a-i vedea,
ci înseamnă a-i omorî.
Pânda nu face parte
din strategia clasei muncitoare.

Clasa muncitoare
este clasa care muncește,
nu clasa care pândește.
Clasa muncitoare
și țărănimea muncitoare
și intelectualitatea muncitoare
nu produc,
nu conservă
și nu iubesc
informația unilaterală.

În numele ideii de vigilență,
în numele ideii de puritate,
informația unilaterală,
informația secretă,
informația tendențioasă
infectează întreaga noastră societate
și îmbolnăvesc
pe fiecare om.

În numele sfântului drept
la adevăr și democrație,
în numele atâtor martiri
care au căzut
pentru măreția omului,
opriți odată cursa înarmărilor
și cursa aberantă
a informației unilaterale,
care duce în mod definitiv
la pieire,
și lumea,
și omul.

Opriți informația unilaterală,
cancerul societății socialiste
multilateral dezvoltate! "

Cred în continuare același lucru, chiar dacă societatea s-a schimbat. Dezvoltarea excesivă a sistemelor de informații, pe seama libertăților individuale, este intolerabilă, este, dacă doriți, o ușă către Watergate. (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc, domnule senator.

Am încheiat declarațiile politice.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 4 iunie 2020, 4:38
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro