Plen
Ședința Senatului din 10 decembrie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.171/20-12-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
28-07-2020
27-07-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 10-12-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 10 decembrie 2007

2. Declarații politice prezentate de domnii senatori:

 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

  ................................................
Otilian Neagoe (P.S.D.) - declarație politică cu titlul Ziua internațională a muntelui;

La declarații politice s-au înscris mai mulți colegi din aproape toate grupurile parlamentare.

Ofer cuvântul domnului senator Otilian Neagoe, în numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Vă rog. Microfonul central.

Invit colegii senatori în sală.

 

Domnul Otilian Neagoe:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate colege și stimați colegi,

În declarația politică de astăzi doresc să mă refer la un eveniment care va avea loc mâine, și anume, este vorba de "Ziua internațională a muntelui", o zi importantă, o zi care merită atenția noastră.

Trebuie să spunem că România este una dintre țările cu o suprafață muntoasă destul de mare, 32% din suprafața țării o reprezintă suprafața muntoasă, sunt peste 74.000 de kilometri pătrați de suprafață împădurită.

În ultimii ani muntele s-a bucurat de o atenție tot mai mare atât din partea Parlamentului, cât și din partea Guvernului și a altor instituții.

Aș reaminti aici momentul 2002, un moment în care a fost sărbătorit "Anul internațional al muntelui", deci anul 2002 a fost declarat "An internațional al muntelui".

Cu acest prilej, în România, grație și eforturilor pe care le-a depus profesorul Radu Rey, un admirabil om care s-a bătut și se bate în continuare pentru ca muntele să fie protejat, pentru ca muntele să fie apărat, atunci, în 2002, s-a constituit Forumul Montan Român.

După aceea, s-a constituit Consiliul Național al Muntelui și comitete județene pentru supravegherea activității montane în cele 28 de județe ale României care dețin suprafață împădurită.

Este o datorie din partea noastră să îmbunătățim, în continuare, preocupările pentru administrarea corespunzătoare a zonei montane.

Aș saluta, în acest sens, legea din acest an care consfințește înființarea Agenției Naționale a Muntelui și este un lucru important că această structură a fost legiferată.

Să sperăm că va funcționa, în continuare, în condiții optime.

Aș atrage atenția asupra unor lucruri care pe noi trebuie să ne îngrijoreze: zona montană, dincolo de suprafața cu peisaje fermecătoare, reprezintă zona unde dăinuiesc decalaje și dezechilibre de mulți ani, zona unde există, din păcate, încă multă sărăcie, există multă suferință, există o abandonare, aș spune eu, a lucrurilor care erau tradiționale în zona montană.

Au avut loc modificări în structura ocupațională, au avut loc modificări în structura socială a acestor zone și ne confruntăm, mai ales, cu o infrastructură deficitară.

Toate acestea fac viața românilor din zona montană mult mai grea.

Este de luat în seamă și un alt fenomen, faptul că tot mai mulți tineri au plecat din zona montană, numai în ultimii zece ani statisticile relevă că au plecat peste 500.000 de tineri din zona montană.

Există pericolul deșertificării în multe dintre aceste zone și asistăm la un proces de îmbătrânire accelerată a satelor din zona montană.

Numai în Brașov, județul pe care îl reprezint în Parlament, avem câteva sate unde vârsta medie este de peste 65 de ani.

Este, de aceea, nevoie să intervenim, și cer acest lucru guvernanților, să se implice mai mult în activitatea din zona montană.

Sunt resurse în adormire, sunt resurse care nu se utilizează corespunzător, s-au retrocedat localităților suprafețe mari de păduri, sunt păduri comunale de mii de hectare, de trei mii, de patru mii, de cinci mii de hectare.

Sunt localități care au și nouă, zece mii de hectare, altele mai mult, unde, din păcate, nu se dezvoltă și o activitate economică corespunzătoare.

De asemenea, învățământul are de suferit în această zonă.

Sunt doar câteva dintre lucrurile pe care am vrut să le subliniez în cadrul acestei declarații politice și accentuez încă o dată asupra nevoii de a ne implica mai mult în protejarea muntelui, de a ne implica mai mult în rezolvarea problemelor cu care oamenii din aceste zone se confruntă.

Nu este posibil ca în 2007 să mai avem sate în zona montană care nu sunt electrificate.

Eu sunt convins că prin eforturile Agenției Naționale a Muntelui, prin implicarea Guvernului, prin implicarea Parlamentului multe dintre aceste lucruri își vor găsi rezolvarea și suprafața montană din România va fi protejată și valorificată la nivelul unor țări care au o suprafață împădurită semnificativă, cum este cazul Austriei, Elveției, Italiei și așa mai departe.

Vă mulțumesc mult pentru atenție. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Mihai Ungheanu (P.R.M.) - declarație politică având ca subiect îndatoririle pe care TVR le are față de societatea românească și implicarea Senatului în evoluția TVR;

Îl invit la tribună pe domnul senator Mihai Ungheanu, Grupul parlamentar al P.R.M.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Mihai Ungheanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Regret absența atât de multor colegi, deoarece doresc, și voi face aceasta și mai târziu, ca informațiile și atitudinea existente în această declarație să ajungă la cât mai mulți senatori.

Această declarație politică privește îndatoririle pe care Televiziunea publică a României le are față de societatea românească, ceea ce înseamnă, totodată, că vom vorbi despre răspunderile Parlamentului, ale Senatului României, față de evoluția Televiziunii Române publice.

Parlamentul României a votat Legea Societății Române de Radio, ca și pentru Societatea Română de Televiziune, ambele aflate sub control parlamentar.

Se știe că TVR a ajuns sub președinția fostului președinte al Consiliului de administrație al TVR, Tudor Giurgiu, în situația inadmisibilă de a fi făcut mai multe cheltuieli decât îi permiteau veniturile.

Chemat în fața Comisiilor de cultură, artă și mijloace de informare în masă ale Camerei Deputaților și Senatului, președintele TVR Tudor Giurgiu a refuzat să ofere comisiilor informațiile cerute de acestea prin întrebările puse de președintele Comisiei pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă a Senatului, Adrian Păunescu.

Acest refuz de a informa Parlamentul l-a scos pe Tudor Giurgiu în afara legii de funcționare a TVR.

Ceea ce știți că a urmat a fost demiterea întregului consiliu de administrație.

Pașii anteriori în această direcție falimentară s-au făcut prin teoria autonomiei editoriale a TVR față de oricine, din care mai mulți reprezentanți ai TVR, pe mai multe voci, au făcut un fetiș.

Orice discuție pe fond despre TVR s-a izbit de acest slogan debitat cu aroganță.

Paradoxul este că la TVR cu cât au crescut cheltuielile, cu atât a scăzut calitatea editorială a emisiunilor.

Față de cine este autonomă, editorial, Televiziunea Română? Față de Parlament, care îi votează bugetul, față de contribuabilii bugetului, față de Comisiile parlamentare de cultură, artă și mijloace de informare în masă?

Amintim senatorilor prezenți că TVR a refuzat, invocând autonomie editorială, să conecteze societatea românească la evenimente parlamentare de mare importanță, cum a fost, de pildă, dezbaterea Constituției României, mai exact spus, revizuirea Constituției României în 2003.

Amintim că difuzarea pe post a dezbaterilor unor moțiuni parlamentare importante, cum sunt cele de cenzură, a fost mai mereu ocolită sau s-a făcut în urma unor intervenții, niciodată în mod satisfăcător.

Trebuie să le spunem celor care uzează de acest slogan al autonomiei editoriale a TVR, fie ei oameni ai Televiziunii, fie oameni politici, să citească mai bine legea.

Această instituție publică este apărată prin lege de ingerințele partidelor, de ingerințe ale administrației centrale, locale și prezidențiale, dar atât.

Legea nu interzice dezbaterea acestor probleme în comisiile de resort ale Parlamentului și în plenul acestuia.

Un senator actual, domnul Neculai Apostol, atrăgea atenția în plenul Senatului asupra unei chestiuni esențiale: a cui este Televiziunea Română, pe cine slujește Televiziunea Română?

Managementul privește, în egală măsură, chestiunea financiară, dar și chestiunea calității profesionale a prestației TVR, iar una nu poate fi desprinsă de cealaltă.

Dacă un control al Curții de Conturi se vede nevoit să se oprească în fața chestiunii editoriale, un control al Parlamentului trebuie să meargă până la capăt.

Adevărul este că la Televiziunea Română, pe toate canalele ei, s-a instalat un afacerism gros și deșănțat în care interesul celor implicați se îndreaptă către câștiguri personale în dauna calității postului public.

Examinarea contractelor evidențiază cu ușurință risipa banului public care pleacă din fondurile Televiziunii în buzunare particulare.

Contractarea de firme străine este făcută în paguba Televiziunii Române.

S-a angajat o firmă particulară pentru selectarea forței de muncă pentru televiziune, deși televiziunea are structuri care au această misiunea.

Angajarea firmei s-a făcut fără licitație, iar între angajator și firme există o relație de rudenie, deci de incompatibilitate.

S-au dat, apoi, salarii, unele confidențiale, pentru nicio activitate, subliniez, pentru nimic! Dacă se controlează contractul și rezultatul muncii acestor oameni, socoteala finală este nimic.

Trei dintre consilierii personali ai președintelui Televiziunii Române Tudor Giurgiu au fost salarizați lunar, timp de 11 luni, după cum urmează: unul a fost salarizat cu 89 de milioane lei pe lună, altul a fost salarizat cu 108 milioane lei pe lună, iar al treilea a fost salarizat cu 94 de milioane lei pe lună, toate aceste sume fiind neto, adică fiind sume încasate dincolo de impozite.

La sfârșitul anului fiecare a încasat peste un miliard de lei.

Socotelile le puteți face și dumneavoastră.

Alte două persoane au fost salarizate, timp de cinci luni, fiecare cu 800 de milioane lei, tot neto.

Dacă facem socoteala, și aici rezultă o pierdere pentru Televiziunea Română de aproape un miliard și jumătate lei, care, specificăm, nu a adus nimic Televiziunii, nici măcar prezența lor în sediul Televiziunii.

Calitatea editorială este un basm, iar sloganul autonomiei editoriale este menit să acopere această sfidătoare uriașă risipă de bani publici.

Un alt caz elocvent este acela al emisiunii săptămânale susținute de Horia Roman Patapievici la TVR Cultural.

Conform datelor oferite de comisia de anchetă parlamentară, Horia Roman Patapievici primește neto pe lună 120 milioane de lei, iar, pe an, circa un miliard și jumătate de lei, evident, tot neto.

Amintim că Horia Roman Patapievici este contestat atât în această postură la Televiziunea Română, cât și în aceea de conducător al Institutului Cultural Român, pentru că există și o opinie publică care-l consideră defăimătorul poporului român, cu texte în regulă, și întrebarea este: care este exigența editorială a Televiziunii Române Cultural în acest caz? Ce are de spus președintele Consiliului de administrație al Televiziunii Române și ce are de spus Consiliul de administrație al Televiziunii Române despre aceste plăți enorme și despre justificarea lor editorială?

Comisia parlamentară de anchetă privind activitatea Televiziunii Române se află în fază de documentare și de analiză a scriptelor Televiziunii Române.

Televiziunea Română produce, pe lună, un metru cub de documente contabile și administrative.

Cercetarea este dificilă, dar trebuie dusă până la capăt.

Autoritatea președintelui Televiziunii Române se mai izbește, însă, și de prezența activă și negativă, zic eu, a unui comitet directorial al TVR, care s-a constituit, practic, în cortina tuturor afacerilor scandaloase la care ne-am referit.

Este limpede că ancheta Comisiei de anchetă parlamentară a Televiziunii Române, pentru a fi completă, trebuie să meargă atât pe palierul administrativ, cât și pe cel al grilei de programe și al activității editoriale.

Evident, trebuie să meargă până la capăt.

Ce secrete editoriale au determinat canalul TVR Cultural sau canalul TVR Internațional să fie complet absente cu echipele de filmare la Congresul spiritualității românești de la Alba Iulia, din anul acesta? Ce concepție culturală, ce interes public și național le determină exclusivismul? Răspundem noi: interesele particulare, spiritul de coterie, care domină la Televiziunea Română publică.

Televiziunea Română a fost supusă și presiunilor politice, cum ne arată un recent raport al Televiziunii Române către Parlament, în timpul alegerilor, mai ales pentru referendum, din partea Președinției și din partea Președintelui României, dar această chestiune merită un tratament separat.

Am făcut această intervenție în Senatul României cu scopul de a sublinia importanța Televiziunii Române pentru opinia publică din România, răspunderile pe care le are Parlamentul privind activitatea publică a canalelor TVR și răspunderile pe care le are Comisia parlamentară de anchetă în chestiunea Televiziunii Române.

Se poate anticipa că rezultatele acestei Comisii parlamentare de anchetă a TVR vor lărgi spectrul acestor pagube financiare și al acestor metode neavenite și că se va ajunge, probabil, la impunerea unor concluzii și a unor măsuri, cum ar fi, de pildă, depunerea unor rapoarte de activitate ale Televiziunii Române publice către Parlament pe trimestru, și nu pe un an, pentru a evita situația de avarie.

Evident, această analiză și această anchetă vor duce și la amendarea legilor existente.

Președintele acestei comisii de anchetă, senatorul Adrian Păunescu, are în față o muncă reprezentativă și de mare răspundere.

Televiziunea Română nu este atât politizată, cât într-o stare de privatizare mascată, în slujba unor coterii, ceea ce nu exclude, însă, influența politică, ci o presupune, dar într-un chip mascat. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Dan Gabriel Popa (P.D.) - declarație politică cu titlul Panglici politice pe centură, morți pe restul drumurilor din Argeș;

Îl Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Dan Gabriel Popa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Dan Gabriel Popa:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Am intitulat această declarație politică "Panglici politice pe centură, morți pe restul drumurilor din Argeș".

Nu cu mult timp în urmă a fost inaugurată centura ocolitoare a municipiului Pitești, o lucrare necesară, utilă atât argeșenilor, cât și celor care tranzitează orașul, și mulți dintre dumneavoastră, senatori care treceți săptămânal prin Pitești, știți bine că așa este.

Dorința pentru realizarea acestei rute ocolitoare, ca prelungire a singurei autostrăzi întregi din România, București-Pitești, este veche și atât de evident firească încât la punerea ei în practică au contribuit toți miniștrii de la transporturi din ultimii opt, nouă ani.

Astfel, disperarea cu care Partidul Național Liberal și "ministrul tăietor de panglică" Orban au încercat să prezinte deschiderea acestui drum ca pe o realizare liberală în județul Argeș în luptă directă cu Partidul Social Democrat local, frustrat de nerecunoașterea meritelor, a făcut deliciul presei și al șoferilor indiferenți la cine își mișcă primul roata pe asfaltul centurii.

Desigur că, așa cum abecedarul sistematizării rutiere spune, această nouă variantă de trafic a dus la aerisirea primilor trei-patru kilometri din Pitești, fără a rezolva, însă, probleme de trafic ignorate de ani de zile de o primărie incapabilă să gândească într-un mod european, cu toate că Europa au văzut-o, din banii piteștenilor, mulți dintre cei care trebuie să decidă în oraș, oameni care s-au întors din Europa, probabil, cu haine sau pantofi - poate și cu bilete de intrare la muzee -, dar fără idei.

Poate că au existat și idei, dar nu s-au potrivit cu premisa că orice lucrare publică în Pitești înseamnă, în primul rând, șpagă din betoane turnate în locul altor betoane sau chiar în loc de iarbă și pomi.

Las, însă, deoparte disputele locale și vin în fața dumneavoastră cu o altă temă, și anume indiferența criminală a Ministerului Transporturilor față de trecerile la nivel cu calea ferată.

De ani de zile se moare la câteva astfel de treceri din județul Argeș și nimeni nu face nimic.

Întotdeauna șoferul, mort de altfel, este de vină și chiar dacă este așa nu înțeleg de ce este necesar să rămânem la un sistem de semnalizarea de pe vremea bunicilor.

Ministerul spune că autoritățile locale trebuie să dea bani, primăriile spun că nu este a lor calea ferată, ci doar asfaltul dintr-o parte și alta, ba, uneori, nici acela, pentru că este drum național.

Am adresat o întrebare ministrului transporturilor referitoare la această problemă și am primit răspunsul că nu este treaba ministerului să se preocupe, ci a autorităților locale și a Poliției, pentru că există, desigur, o ordonanță care spune că "realizarea unor noi treceri la nivel cu calea ferată sau modificarea unor asemenea intersecții cu calea ferată este în sarcina solicitantului lucrării", adică este, probabil, în sarcina mea, care am solicitat modernizarea unor treceri de acest fel din Pitești și Mioveni, crezând că tocmai modernizarea căilor ferate și a șoselelor patriei ar trebui să fie treaba ministerului, pentru că, altfel, nu prea are ce căuta ministrul Orban la tăiat panglica pe centura Piteștiului.

Stimați colegi senatori, Sunt convins că în fiecare județ există porțiuni de șosea sau astfel de treceri cu calea ferată unde, din nefericire, se moare cu zile, și nu mor numai cei neglijenți sau inconștienți.

Eu nu cred că este nevoie de un astfel de eveniment tragic, de mare rezonanță mediatică, pentru ca Ministerul Transporturilor să înceapă să se gândească la soluții, la un program național de modernizare a trecerilor la nivel cu calea ferată, spre exemplu, program care, pe lângă beneficiile reale pe care le-ar aduce, ar genera pentru ministru și momente de mare responsabilitate, cum ar fi tăierea de panglici inaugurale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Irinel Popescu (P.C.) - declarație politică având ca subiect Simpozionul privind educația și cercetarea în România, organizat în sediul Parlamentului la 5 decembrie a.c.;

Îl invit la tribuna Senatului pe domnul senator Irinel Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Irinel Popescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș dori să spun câteva cuvinte în fața distinșilor colegi despre o manifestare care a avut loc la sediul Parlamentului, organizată de cele două Camere ale Parlamentului - nu numai pentru a spune câteva cuvinte despre această manifestare, dar, mai ales, pentru a încerca să arăt care este importanța ei, este vorba despre "Pactul național pentru educație - Rolul Parlamentului".

La data de 5 decembrie anul curent a avut loc la sediul Parlamentului simpozionul intitulat "România educației, România cercetării.

Calitate în educație, excelență în cercetare - o perspectivă a Parlamentului".

Organizatorii principali au fost președinții celor două Comisii pentru învățământ, știință, tineret și sport din Senat și Camera Deputaților.

La sesiunea de deschidere a luat parte Președintele României, domnul Traian Băsescu, cel care în cursul verii acestui an a lansat proiectul "România educației, România cercetării", chemând, totodată, la realizarea unui pact național pentru îndeplinirea celui mai ambițios, dar și a celui mai important proiect politic al țării noastre.

De asemenea, a luat parte ministrul educației și cercetării, domnul Cristian Adomniței.

După sesiunea de deschidere comună lucrările simpozionului s-au desfășurat pe două secțiuni: o secțiune organizată de Camera Deputaților, destinată învățământului preuniversitar, și o sesiune organizată de Senat, destinată învățământului universitar și postuniversitar.

La aceasta din urmă am să mă refer pe scurt în cele ce urmează.

Educația și cercetarea constituie obiective majore ale politicii europene actuale, astfel încât România trebuie să și le însușească fie și numai din perspectiva procesului de integrare europeană.

Pe de altă parte, însă, ele trebuie adoptate și pentru că experiența a arătat că investiția în educație și cercetare a generat progres, locuri de muncă, creștere economică și îmbunătățirea nivelului de trai.

Cele două imperative majore ale proiectului "Calitate în educație, excelență în cercetare" au fost analizate în cursul dezbaterilor la care au participat o serie de voci autorizate ale educației și cercetării din România în momentul de față:

Remus Pricopie - secretar de stat în Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului; Anton Anton - președintele Autorității Naționale pentru Cercetare și Știință; Ionel Haiduc -președintele Academiei Române; Ioan Dumitrache - președintele Consiliului Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior; Mircea Miclea - președintele Comisiei prezindențiale responsabilă de proiectul "România educației, România cercetării"; Ioan Curtu - președintele A.R.A.C.I.S., Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior.

S-a subliniat necesitatea unei cât mai rapide evaluări și ierarhizări a instituțiilor de învățământ superior pe baza criteriilor internaționale acceptate în prezent, precum și finanțarea diferențiată a acestora în funcție de realizări.

De asemenea, a fost reliefat rolul promovării universitare, bazată pe activitatea de cercetare, granturi naționale și internaționale, lucrări aflate în bazele de date recunoscute internațional.

Deoarece valoarea granturilor care pot fi obținute în cadrul Planului național de cercetare-dezvoltare al Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului este suficientă pentru obținerea unor rezultate competitive pe plan internațional, nu mai există scuze pentru lipsa de performanță științifică a cadrelor didactice și cercetătorilor noștri.

S-a discutat despre accelerarea descentralizării și creșterea autonomiei universitare, precum și despre eficientizarea managementului universităților.

Discuția vine într-un moment în care universitățile românești sunt în prag de alegeri, care, sperăm, vor aduce la conducerea lor nu numai echipe mai puternice, dar și principii mai eficiente de management.

În lipsa datelor oficiale pe care A.R.A.C.I.S. sperăm să le prezinte cât mai curând, se apreciază, totuși, că România se află, din păcate, pe un loc codaș în ierarhia internațională a universităților.

Academia Română este una dintre instituțiile care ar trebui să se implice mai activ în dezvoltarea învățământului și cercetării în România, precum și în întreaga viață științifică din țara noastră.

Senatul României a oferit un început prin crearea Subcomisiei pentru evaluarea de tehnologii împreună cu Academia Română.

Această subcomisie are menirea de a alcătui rapoarte pentru toate problemele majore cu conotație științifică - exemple: alimentația modificată genetic, resursele energetice, poluarea etc. - în care Legislativul urmează a lua decizii politice.

Ca o concluzie, putem spune că pentru a recupera decalajul care o separă de țările occidentale dezvoltate România ar trebui să accepte înainte de orice necesitatea pactului național pentru educație.

Instituția Parlamentului trebuie să facă parte, obligatoriu, dintre actorii care participă la un astfel de pact.

Pârghiile deținute de Legislativ sunt esențiale pentru ca educația și cercetarea să se poată dezvolta rapid și armonios.

După Legea calității în învățământ, adoptată de Parlamentul României în cursul anului trecut, Legislativul va trebui să se pronunțe asupra noilor legi ale învățământului propuse de Guvern, care sperăm să răspundă dezideratelor pe care le-am enunțat, menite a contribui la reducerea decalajului dintre învățământul românesc și cel din țările avansate.

O altă măsură la care s-a referit și Președintele României este creșterea treptată a procentului din produsul intern brut alocat educației, ajungându-se până la 9-10%, și a procentului din bugetul de stat alocat cercetării - până la procentul de 1%.

În acest context, permiteți-mi să consider simpozionul organizat de cele două comisii ale Parlamentului, în primul rând, ca pe o reușită, iar, în al doilea rând, ca pe o etapă importantă a proiectului intitulat "România educației, România cercetării", de a cărui finalizare depinde, în bună măsură, soarta generațiilor de mâine din țara noastră și pentru a cărui realizare este absolut necesar un pact național la care să participe toate forțele politice.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Szabó Károly Ferenc (U.D.M.R.) - declarație politică având ca temă necesitatea cuplării activității Parlamentului României la aceea a Parlamentului European; ntrarea în vigoare a Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene;

Îl invit la tribuna Senatului pe domnul senator Szabó Károly, Grupul parlamentar al U.D.M.R.

Aveți cuvântul, domnule senator. Vă invit la microfonul central.

Invit colegii senatori să-și ocupe locurile.

 

Domnul Szabó Károly Ferenc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Peste nici două ore, în hemiciclul de la Strasbourg începe sesiunea plenului Parlamentului European la care participă și cei 35 de eurodeputați cărora electoratul din România le-a încredințat acest mandat de mare răspundere.

Amintesc, aici, că mandatul celor 35, din rațiuni practice, a început astăzi la ora 00,00, concomitent cu încetarea mandatului celor care, până acum, ne-au reprezentat acolo.

Printre aceștia m-am numărat și eu, împreună cu ceilalți colegi.

Dați-mi voie să urez succes celor 35 acolo, la Parlamentul European, în îndeplinirea misiunii lor și în realizarea cât mai deplină a angajamentelor pe care în campania electorală formațiunile și partidele care i-au trimis acolo le-au oferit ca program electoral.

Îmi îngădui să fac o observație în legătură cu nevoia succesului misiunii acestor colegi, și anume că este nevoie de o cuplare a activității Parlamentului României la aceea a Parlamentului European și din punct de vedere instituțional, pentru că această relație în perioada trecută nu prea a funcționat, aceasta fiind în defavoarea cetățenilor României.

Această deficiență se cere a fi corectată.

În această săptămână va avea loc un alt eveniment a cărui importanță se cuvine a fi subliniată de aici, de la acest microfon, și nu numai, și anume, va fi proclamată, semnată și va intra în vigoare Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Este prima oară când Uniunea Europeană își asumă, cu caracter legislativ, deci de putere, un document din sfera aceasta a drepturilor fundamentale, care, fără a intra în analiza puterii legislative, juridice, a acestui document, trebuie să apreciem că el va deveni un izvor de drept în cele ce urmează și că Uniunea Europeană acum începe să-și exercite unele atribuții prin instituțiile sale pe care până acum le-a ocolit.

Îngăduiți-mi să citez un articol din această Cartă, care, așa cum am spus, va fi proclamată solemn în această săptămână la Strasbourg.

La Capitolul 2, art. 8, care se intitulează "Libertățile", se vorbește despre protecția datelor cu caracter personal:

  • alin. 1 - "Orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc."
  • alin. 2 - "Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate și pe baza consimțământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum și dreptul de a obține rectificarea acestora."
  • alin. 3 - "Respectarea acestor norme se supune controlului unei autorități independente."

Onorați colegi,

Acestea sunt niște fraze care au o greutate deosebită.

Și la noi în țară s-au făcut pași, există prevederi legislative în acest domeniu, începând cu Constituția și mergând până la structura instituțională aferentă.

Dați-mi voie să observ, și vă invit să reflectați asupra acestui fapt, că Autoritatea Națională pentru Controlul Datelor cu Caracter Personal nu are caracterul cerut de acest document al Uniunii Europene, deci este cazul, nu numai în interesul armonizării legislative care până acum a fost tratat oarecum formal, ci în interesul asigurării drepturilor constituționale ale cetățenilor din țara noastră, să facem rectificările cuvenite în funcționarea acestei instituții și, în general, să ne exercităm rolul pe care Constituția ni-l conferă în ceea ce privește construcția cadrului legislativ și controlul îndeplinirii prevederilor legale în acest domeniu extrem de sensibil care se numește "Protecția datelor cu caracter personal".

În încheiere, vă rog să-mi permiteți să ofer domnului președinte această ediție microscopică a documentului despre care am vorbit, mulțumindu-vă pentru atenție.

(Domnul senator Szabó Károly Ferenc înmânează documentul domnului președinte de ședință.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumim, domnule senator.

 
Ilie Stoica (independent) - declarație politică având titlul Avrigul, de la Gheorghe Lazăr la Mailat;

Îl invit la tribuna Senatului pe domnul senator Ilie Stoica, senator independent.

Aveți cuvântul, domnule senator. Microfonul central.

 

Domnul Ilie Stoica:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește "Avrigul, de la Gheorghe Lazăr la Mailat".

Avrigul este un oraș de 15 mii de locuitori, cu oameni cinstiți și harnici, atestat documentar încă din anul 1373, situat în centrul țării, la poalele Munților Făgăraș, la 25 de kilometri de Sibiu.

Ca fiu al locului și ca reprezentant al său și al județului Sibiu în Parlamentul României, îmi exprim convingerea că nu există niciun român a cărui brumă de cultură să nu includă cunoștințe despre memorabila activitate a marelui Gheorghe Lazăr, născut la Avrig în anul 1779, într-o familie de țărani, întemeietorul primei școli superioare românești în incinta Mănăstirii Sfântul Sava din București, în anul 1818.

Cărturar format la Cluj, la Universitatea din Viena, unde a făcut studii de teologie, filozofie, drept, medicină, matematică și inginerie, cunoscut în țară și făcând cunoscută țara în străinătate, el a stârnit admirația contemporanilor, iar numele său va dăinui și în conștiința generațiilor viitoare.

Cum să nu fie așa, dacă acum, la peste 180 de ani de la stingerea sa din viață, se mai transmite emoția cu care Ion Heliade Rădulescu scria despre eminentul cărturar: "Lazăr a fost profesor la Sfântul Sava patru ani cu mare râvnă.

El slujba sa niciodată nu și-a socotit-o drept o profesie, ci o chemare, o misiune.

El își simțea vocația sa.

Când se afla în clasă el vorbea însuflețit, catedra sa semăna cu un amvon.

Cu mâinile pline, în orice ocazie, el arunca semințele românismului și naționalismului."

La 1822 Gheorghe Lazăr s-a îmbolnăvit la Sfântul Sava, apăsat de multe mâhniri și nenorociri.

A scris fraților săi de la Avrig să vină să-l vadă.

Aceștia l-au adus acasă, unde la 17 septembrie 1883 moare.

Alături de figura luminoasă a lui Gheorghe Lazăr, pe lângă a cărui statuie din Avrig și din București trecem de multe ori prea grăbiți, mai pot enumera ca memorabil reprezentant al Avrigului pe Vasile Stoica - vreau să vă spun că nu este rudă cu mine -, publicist și diplomat născut în Avrig la 1 ianuarie 1889, care a urmat studiile primare în comuna natală, Liceul unguresc la Sibiu, studiile superioare la Budapesta, iar doctoratul la Universitatea din Sorbona.

Din inițiativa Guvernului României, Vasile Stoica este trimis în Statele Unite ale Americii pentru a susține cauza românilor transilvăneni și bănățeni de a se uni cu Regatul României, având întâlniri cu miniștri americani și cu președintele Wilson.

A fost președintele Ligii Naționale a Românilor din America în 1918.

Reîntors în țară în 1921, intră în Corpul diplomaților ca secretar delegat până în 1923, iar din 1930 a fost ambasador al României în Albania, Bulgaria, Letonia și Olanda.

În 1947 a fost chemat la București, destituit din funcție, după care i s-a intentat un proces politic și a fost condamnat la 10 ani de închisoare.

Moare la Jilava în data de 28 iulie 1959.

O altă personalitate a Avrigului este Romulus Cândea, născut la 7 octombrie 1886, profesor, istoric, membru corespondent al Academiei Române și rector al Universității din Cernăuți, deputat și senator din partea universității.

A decedat în data de 21 ianuarie 1973.

Am făcut această scurtă prezentare față de îndelungata existență și bogata spiritualitate a Avrigului, pentru că toate acestea au fost brusc și pe nedrept întunecate în marțea neagră din 30 octombrie 2007, când un locuitor nereprezentativ al orașului i-a adus numele, terfelit de această dată, pe prima pagină a ziarelor și canalelor de televiziune din toată lumea.

În opoziție cu perioadele în care Avrigul s-a făcut cunoscut în țară și în lume prin cultură, diplomație, demnitate națională, deodată a devenit focar de brutalitate și de barbarie, incultură, adevărat gropar al numelui de român.

Furând o geantă și maltratând o femeie, de fapt, Mailat a reușit să fure un nume, care nu-i aparține, și să denigreze un renume la a cărui constituire nu a contribuit.

Evident, Avrigul nu este așa cum a reușit Mailat să-i facă pe mulți să creadă doar în câteva minute pe posturile de televiziune și în presă.

Locuitorii Avrigului au rămas aceeași oameni cinstiți și harnici, mândri de trecutul lor și preocupați de viitor, oameni care au reușit în viață.

Câțiva reprezentanți ai orașului se află aici sus, în tribună.

Toate acestea ar fi trebuit știute, prețuite și apărate de administrația locală care, însă, a privit cu nepăsare și indiferență cum se naște și se dezvoltă absolut ilegal un nedorit cartier al Avrigului, cu oameni veniți de peste tot, apoi migrând cu reprobabilele lor obiceiuri în toată Europa.

Prin declarația mea politică doresc să apăr atât secolele de muncă și demnitate ale cetățenilor orașului Avrig, renumele, știința și cultura multora dintre aceștia, dar trag și un semnal de alarmă cu privire la indolența, lipsa de perspectivă pe termen lung în acțiuni și partizanatul păgubos al multor administrații locale, atitudini care duc la apariția, proliferarea și exportul de incultură, brutalitate, lipsă de demnitate, imposibil de tolerat atât în Uniunea Europenă, cât și în România.

Vă mulțumesc. (Aplauze din sală și din lojă.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Eugen Mihăescu (P.R.M.) - declarație politică având ca temă evocarea personalității și destinului publicistului și diplomatului Vasile Stoica;

Înainte de a oferi cuvântul colegului senator Ioan Chelaru, Grupul parlamentar al P.S.D., a solicitat cuvântul domnul senator Eugen Mihăescu, domnul academician, Grupul parlamentar al P.R.M.

Aveți cuvântul, domnule senator, pentru a aduce o serie de elemente noi în plenul Senatului.

 

Domnul Eugen Mihăescu:

Voiam să-i mulțumesc din suflet colegului nostru, domnul senator Stoica, pentru felul cum a vorbit despre Vasile Stoica.

Vasile Stoica nu a fost numai un mare diplomat, ci a fost un mare colecționar de artă care a strâns nu pentru sine, ci pentru țara asta opere inestimabile.

Un caiet de desene de Rembrandt, gravuri de Piranèse, a avut grijă să le depoziteze într-o bancă olandeză înainte să fie chemat în țară de Ana Pauker.

Eu am scrisoarea lui de protest în care explică faptul că nu a făcut nimic rău pentru a urca golgota pușcăriilor comuniste.

Această colecție a fost fraudulos adusă în țară de niște emisari ai Ministerului de Externe și securiștii și-au împărțit între ei colecția.

Foarte puține lucruri - gravurile lui Piranèse, ca să nu mai vorbesc de tablourile olandeze de o mare valoare - au ajuns fie la ceaușiști, fie la domnul Caraman, fie la Pacepa, fie în altă parte.

Deci copiii diplomatului Vasile Stoica au fost complet deposedați și de mai bine de 10 ani se luptă pentru dobândirea acestei colecții.

Asta am vrut să vă spun.

Mă iertați că v-am furat din timp.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

 
Ioan Chelaru (P.S.D.) - declarație politică cu titlul România cu zei și fără;

Îl invit la tribuna Senatului pe domnul senator Ioan Chelaru, Grupul parlamentar al P.S.D.

Aveți cuvântul, domnule senator. Microfonul central.

 

Domnul Ioan Chelaru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "România cu zei și fără".

Am auzit săptămâna trecută următoarea remarcă: "Așa a dispus Zeus!", fiind vorba, bineînțeles, despre domnul Băsescu și despre nou-înființata formațiune politică de dreapta, populară, democratică, liberală sau ce o mai fi, P.D.L.

La auzul acestei formulări de veche tradiție grecească, prima mea reacție a fost un râs stomacal brutal, necontrolat, dublat, însă, de un frison spontan în partea de creier unde stau funcțiile gândirii și ale conștiinței - "se sperie gândul", vorba cărturarului -, și ca să fiu sincer până la capăt mi-a trecut și criza, și pofta de râs, pentru că trăim într-o Românie de râsu'-plânsu', și eu am tot mai dese accese de disperare.

Până și Zeus care trona în Olimpul grecilor antici avea virtutea de a fi uneori plictisit și trist.

Se oprea din zeieștile sale treburi pentru a contempla lumea, omenirea, pentru a se interoga pe sine asupra sorții, stăpână peste zei și oameni.

Numai domnul Băsescu nu-și părăsește niciodată registrul.

A dobândit o dexteritate politică în sine, neobosită, incredibilă.

El spune și face într-o lume câtă vreme România trăiește în altă lume.

Dar dacă este vorba despre greci, despre zeități și despre șefia Olimpului, atunci ca să menținem acest simbolism sugestiv sunt necesare considerații relative la ceea ce știm despre legendele Olimpului din adolescență și ceea ce avem acum, în mod fatal, în viața politică și în raportul de puteri din țară.

Nu vom uita nicio clipă că "Băzeus" de la Cotroceni este numai o pastișă balcanică a celui antic, iar acest cognomen nefericit este numai o glumă amară.

Din istoria miturilor grecești am aflat că Zeus nu a avut suveranitate asupra oamenilor și celorlalți zei de la începutul a tot ce ființează, nu a avut învestitura subspeciei eternam, a săvârșit patricid pentru putere când l-a doborât pe Cronos, i-a învins pe Titani, care îi erau unchi, a fost incestuos și i-a înșelat pe zei și pe oameni cum a putut el mai bine, iar Olimpul slavei sale era un cuibușor de nebunii și de intrigi de înaltă clasă, ce-i drept care îi provoacă și astăzi pe hermeneuți și pe literați.

Stimați colegi, Semantica e liberă, similitudinea vine de la sine, situația, din păcate, e critică.

Putem descoperi că sfera puterii de astăzi, sfâșiată de lupte intestine, de dizidențe mai mult sau mai puțin voalate și de incompatibilități viscerale, nu este decât un Olimp balcanic populat de personalități care spulberă toate speranțele cu care au fost învestite de electorat.

Când spun sfera puterii mă refer implicit și la formațiunea bastardă P.D.L.

Dumnealor vor face, sunt sigur, poză de opoziție - ține de jocul intrigii -, dar degeaba.

Un partid prezidențial are stigmatul puterii active, iar pățania P.N.L., execuția publică la care este și va fi expus Guvernul Tăriceanu, are alura incestului.

Vă aduceți aminte, distinși colegi, când ați preluat puterea ca frații? În 2004, nu? Apropo de dreapta unificată, această dreaptă cu ideologie incertă până în acest moment se află în postură inedită.

Unii dintre aceia care au participat la gestul artizanal al fuziunii P.D. cu P.L.D. au afirmat deunăzi că noua formațiune creată va achiziționa, pe viitor, grupuri importante din actualul P.N.L. - simplu ca lacrima -, dar mă întreb: de ce dacă tot sunt din același spectru doctrinar nu sprijină acum guvernarea P.N.L. din care oricum au făcut parte? Este ciudat.

Nu. Răspunsul este unul singur și foarte clar: așa a dispus domnul "Băzeus".

Stăpân pe trecutul recent al politicii românești, domnul "Băzeus" își arvunește viitorul.

El nu concepe să piardă.

El vrea ca la finele anului viitor, președinte fiind, partidul căruia îi este azi ctitor și locomotivă să fie la guvernare.

Uită sau, mai corect, se face că nu știe că un mandat democratic, o învestire, nu echivalează cu o vocație a eternizării în fruntea statului sau, cel puțin, așa ar trebui.

La noi puterea unui singur om riscă să devină amețitoare.

Mecanismul totalitar nu s-a dezamorsat definitiv, simbolistica lui nu a sucombat în 17 ani de tranziție.

Dovada: chiar ultimele evaluări ale unor organisme, zice-se, transparente.

Sunt încă destui care cu toate dezamăgirile își reconfirmă adeziunea pentru puterea unică și investesc într-un om fără simț critic.

Dar numărul acestora scade, avem dovada prezenței lor la referendum, care este, totodată, și o dovadă a intențiilor prezidențiale.

Gestica sa politică vorbește de la sine, aceasta pe măsură ce simte că simpatia populară pălește și coboară în sondaje, își întărește cu disperare poziția politică.

Cu cât iubirea românilor dăruită nevrotic persoanei sale scade în intensitate, cu atât își lărgește prerogativele de putere prin orice mijloace, prin orice metodă imaginată.

Încăpățânarea de a controla totul este mascată abil în grija față de calitatea vieții publice, în abnegația de a curăța clasa politică de expirați, de "listași", oricum, de cei 322 care fac parte din paria, și de a promova proaspete lichele parvenite care provin din ograda sa sau din curtea P.L.D., totuna.

Cu aproape 3 ani în urmă vedeam reforma clasei politice prin schimbarea sistemului democratic bicameral în sistem unicameral, mai ușor de siluit prin șantaj.

Stimați senatori, La acest sfârșit de an Parlamentul României este instituția care îl face pe domnul "Băzeus" să scrâșnească.

Dacă Guvernul poate fi bulversat prin ingerințe prezidențiale, la Legislativ, cel puțin acum, lucrurile stau altfel.

Am fost, pe rând, "trântori", "fatidic 322", "infractori".

Domnul Băsescu, de fapt "Băzeus", și Executivul au încercat sistematic să eludeze voința acestui for.

Să ne reamintim câte legi esențiale organice au trecut prin asumarea răspunderii guvernamentale, cum și cât s-a abuzat de instituția ordonanțelor de urgență sau simple ale Guvernului.

Mai noua gogoriță a Asociației "Transparency International" ne transformă în cea mai coruptă instituție a statului român, și nu este așa.

Împotriva noastră, ca și împotriva oricărui oponent, domnul "Băzeus" regizează lapidarea, metoda sa consecventă prin care își desfide adversarii.

Lapidarea este uciderea cu pietre în for, pietrele sunt tirurile continue de aplomb politic la adresa noastră și prima piatră o aruncă mereu însuși păpușarul suprem din Olimp, urmat apoi de hermeși, mai mititei, trecuți și prezenți.

Noi eram cei care nu doream reforma justiției, noi eram adversari ai legalității, noi am dat legi pentru infractori.

Dar vă întreb: unde se află astăzi justiția din România? La ce nivel a ajuns corupția? Care este stadiul luptei anticorupție? În ce au sucombat toate acestea?

Să nu ne mire dacă mâine vom fi vinovați cu toții, și nu din alte rațiuni, ci pentru că suntem instituția care nu răspunde, cel puțin acum, la comanda domnului "Băzeus".

Să ne așteptăm ca în 2008 asupra noastră să se arunce stânci, smoală clocotită sau altele, ca în Antichitate sau feudalism.

Metoda lapidării a fost încercată din rărunchi și asupra formațiunii pe care o reprezint, P.S.D.

Nici astăzi nu a încetat domnul "Băzeus" și înaripații săi purtători de drapel să afirme că avem o coaliție de taină cu P.N.L. și că această coaliție funcționează aici, în Parlament.

Or, ține de rațiuni pur politice și democratice să votăm legi care conțin prevederi conforme proiectelor și ideologiei noastre.

A fost vreodată asta o taină?...

Iar bătaia pietrei este pe traiect lung.

Se pregătesc să acuze de eșec Guvernul Tăriceanu și pe noi de vină implicită.

Fals!

Distinși colegi, Doresc să trăim o altă realitate politică, dacă vreți, o altă piesă cu o distribuție corectă.

Sunt sătul de acest eșafodaj de minciună barocă, de false argumentări neconcludente.

Nu mai vreau convingeri reformiste cu valoare de dogmă.

Vreau decență! Nu-mi place să văd un ministru admonestat la Televiziunea publică și un președinte care somează că-și pierde răbdarea.

Pur și simplu nu convine formației sau, poate, deformației mele sufletești și intelectuale.

Lumina din Olimp a fost stinsă de Socrate sau de rațiunea interogativă.

Luciditatea a curățat Olimpul de zei.

Himerele au pierdut seducția.

Deja vă asigur că sunt mulți aceia care sunt foarte atenți la mișcările stângii, îi preocupă mai mult șansele și evoluția noastră decât reconfigurările versatile ale domnului "Băzeus".

Politica nu este un Olimp etern și oricine este pândit de boala puterii nelimitate sfârșește în balastul istoriei.

Fiecare dintre cei unși să conducă trebuie să lucreze în regim de constrângere: constrânși de electorat, de lege, de principiul separației puterilor în stat, de rațiune.

Domnul "Băzeus"

însuși va ști asta curând.

Veți vedea!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Aurel Ardelean (P.R.M.) - declarație politică având ca subiect conflictele de muncă dintre sindicatele din învățământ și autorități;

Îl invit la tribună pe domnul senator Aurel Ardelean, Grupul parlamentar al P.R.M.

Aveți cuvântul, domnule senator. Microfonul central.

 

Domnul Aurel Ardelean:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Doresc să expun astăzi câteva elemente ale unei situații care persistă de ani de zile în România: conflictele de muncă dintre sindicatele din învățământ și autorități.

Cu toate că au existat numeroase promisiuni și protocoale semnate și parafate, se pare că nu reușim să evităm deschiderea conflictului de muncă din partea sindicatelor din învățământ.

În fiecare an este parcă o repetiție a celui anterior.

Deja discutăm al treilea an consecutiv despre greva și protestele cadrelor didactice.

Am susținut și voi susține în continuare cauza dascălilor din țara noastră, voi susține mereu acordarea unor salarii corespunzătoare acestora, în concordanță cu statutul acestei meserii și cu normele europene.

Până la această dată ar fi fost obligatoriu să se știe procentul de majorare a salariilor personalului din învățământ pentru anul viitor, însă discuțiile nici măcar nu au început.

De vină pentru această situație este exclusiv Guvernul, care a refuzat, în mai multe rânduri, să înceapă negocierile cu reprezentanții sindicatelor.

Ca urmare a acestei situații, Federația Educației Naționale a decis deschiderea conflictului de muncă.

Astfel, marile confederații sindicale, Confederația Sindicală "Cartel Alfa", Biroul Național Sindical, C.N.S.L.R. "Frăția", Confederația Sindicatelor Democratice din România și C.N.S. "Meridian", au decis ca începând cu 12 decembrie să declanșeze acțiunile de protest pe tema salariului minim.

Sindicatele vor demara protestele la data de 12 decembrie printr-o pichetare simultană a prefecturilor din țară, iar, ulterior, până la 20 ianuarie liderii sindicali au convenit să declanșeze o grevă de avertisment, data exactă a acesteia urmând să fie stabilită în funcție de finalizarea planificării transportului pe calea ferată.

Parteneriatul social dintre organizațiile sindicale și reprezentanții Executivului la ora actuală este ca și inexistent.

În ultima perioadă, Guvernul pare că nu mai dorește în niciun fel să discute cu sindicatele.

Așa s-a întâmplat și în cazul proiectului de buget pentru 2008 unde sindicatele nu au fost consultate, acest lucru cu încălcarea prevederilor legale, întrucât legea obligă fiecare minister să discute cu sindicatele proiectul de buget.

Din păcate, Guvernul nu a prezentat proiectul de buget pe 2008 federațiilor sindicale.

Singurele informații primite de sindicate au fost obținute în urma ședinței comune a Comisiilor de învățământ, știință, tineret și sport din cadrul Parlamentului, la care au fost invitați să participe ministrul educației și ministrul finanțelor.

Cei doi miniștri nu au dorit, însă, să vorbească de niciun procent de majorare pentru anul viitor, cu toate că aproape toți parlamentarii și sindicaliștii prezenți au cerut acest lucru.

Cei doi miniștri au susținut doar faptul că în 2008 va fi alocat cel mai mare procent din P.I.B. pentru educație din ultimii 17 ani, ceea ce este foarte bine pentru evoluția învățământului.

Potrivit proiectului legislativ privind salarizarea dascălilor, începând cu 1 ianuarie 2008 coeficientul de multiplicare ar crește de la 259 de lei la 400 de lei.

Cu toate acestea, chiar dacă ar trece de Parlament și ar fi promulgată de președinte, este posibil ca legea să nu poată fi aplicată din cauză că în acest moment Guvernul nu dorește acest lucru.

Ca urmare a atitudinii Guvernului, cât și a numeroaselor probleme care au trebuit a fi rezolvate prin intermediul instanței, Federația Educației Naționale a hotărât declanșarea conflictului de muncă și începerea unui referendum la nivel național pentru a afla de la membrii de sindicat care sunt acțiunile de protest care se impun.

Solicit Guvernului să nu continue acest blocaj, ci să se consulte cu sindicatele ca să găsească toate soluțiile înainte de a fi declanșată greva.

Este de datoria acestui Guvern să acorde cadrelor didactice salarii la nivelul unei țări membre a Uniunii Europene.

O nouă grevă a cadrelor didactice este ultimul lucru de care avem nevoie atât noi, cât, mai ales, milioanele de copii care sunt bulversați de această situație.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Adrian Păunescu (P.S.D.) - declarație politică având ca subiecte apărarea și relansarea problemei Munților Carpați; abuzurile ministrului culturii și cultelor

Îl invit la tribuna Senatului pe domnul senator Adrian Păunescu.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte, mulțumesc.

Adevărul este că am început să mă cam plictisesc de postura aceasta de ultim vorbitor, pentru că, probabil, se consideră că vorbesc mult, asta în afară de faptul că vorbesc bine.

Dar, mă rog...

Vorba unui mare prozator care nu mai este, Nicolae Velea: "vălul duioșiei".

Am auzit aici lucruri importante.

Aș spune și eu că, de exemplu, trăim momentele în care încercăm să recuperăm ceea ce s-a greșit în alte epoci, și nu epoca anterioară a socialismului a fost singura în care s-a greșit.

Iată, nu Gheorghiu-Dej, nu Ceaușescu l-au blocat pe Nicolae Bălcescu când a dorit să vină să moară acasă.

Un primar destoinic, inspirat și cu simțul culturii și al istoriei, Neculai Onțanu, a ridicat, împreună cu oamenii de bine din sectorul 2, de curând, într-un parc central din Capitală un monument în amintirea lui Nicolae Bălcescu.

E frumos așa, e bine așa... Și mai bine ar fi să începem să ne obișnuim cu valorile chiar în viața de fiecare zi, chiar în istoria de fiecare etapă.

Prea mor valorile noastre departe de locul în care s-au născut.

Aș saluta, desigur, o monstruoasă înțelegere P.D. - P.N.L., aici, în prima bancă, dacă nu cumva ea e doar o flecăreală între doi colegi care se fac a nu observa că vorbește cineva la microfonul central.

Dar, mă rog, dacă e spre binele portocalelor din preajma Crăciunului, fie al dumnealor acest văl portocaliu, doamnă P.D. și dom' P.N.L.!

Mi-a plăcut foarte mult că s-a vorbit aici despre Munții Carpați, despre... (Gălăgie în sală.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Rog colegii senatori să facă liniște în sală.

Stimați colegi, vă rog să vă ocupați locurile.

Mă iertați, domnule senator.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte, vă mulțumesc.

Ce faceți e călduț. Călduț nu e bine.

Ori vână, proteste, scandal, gălăgie supremă, ori liniște.

Da. Asta vă rog! (Rumoare în sală.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să faceți liniște în sală, stimați colegi.

Vă invit să vă ocupați locurile.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Ce să zicem? Nici nu știu unde să mă uit, că mă scoate din sărite îngrozitor trăncăneala asta de acolo, din primul rând.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Aceeași rugăminte o adresez tuturor colegilor, inclusiv din Grupul parlamentar P.S.D.

Vă rog să vă ocupați locurile.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Ziceam că eu cred că trăim un moment istoric în care un senator de semnificația și de valoarea colegului Otilian Neagoe vorbește aici despre Munții Carpați, despre ce s-a făcut pentru Munții Carpați, despre acest apostol al Munților Carpați care este Radu Rey.

O singură chestiune îi reproșez colegului și prietenului meu și al nostru, senatorul Otilian Neagoe, că a uitat să spună cine s-a bătut 30 de ani pentru ca Radu Rey să nu fie nici închis, nici lapidat - cum se spunea aici -, nici interzis. Și trebuie să vă spun că eu sunt acela și că e o campanie lungă în "Flacăra" veche, o campanie de 30 de ani pentru apărarea și relansarea Munților Carpați, ca soluție de echilibru a Țării Românești.

Dar e important ca măcar în ultima clipă să-l cinstim cum se cuvine pe acest om care a fost hăituit de mai toți și uitat chiar și de propriul său oraș, Vatra Dornei.

Într-adevăr, joi are loc o manifestare a acestei elite a muntelui și cred că ar trebui să ne preocupăm de problema Munților Carpați, să găsim justul echilibru între păduri și pășuni, să încercăm o nouă civilizație montană, și așa mai departe.

Aici intervine un punct nevralgic în cuvântul meu.

Teama de rău n-ar trebui să ne expună la complicitatea cu un rău mai mic.

De exemplu, teama că președintele în funcțiune ar putea prelua problemele Guvernului, dacă respectivul Guvern ar cădea, n-ar trebui să ne lase să dormim liniștiți când un ministru al culturii și cultelor ca Adrian Iorgulescu își permite niște abuzuri incredibile.

Am mai vorbit despre "sinistrul culturii" și nu s-a auzit.

Am cerut de aici din sală ca atunci când s-a format al doilea Guvern Tăriceanu, măcar atunci, ministrul culturii și cultelor, propus din nou ca ministru al culturii și cultelor, să fie audiat de comisiile Parlamentului legal și să nu fie fructul înțelegerii dintre președinte și premier.

Nu s-a acceptat această chestiune, s-a trecut peste ea.

I-am rugat și pe liderii partidului meu: dacă sprijinim acest al doilea Guvern Tăriceanu măcar să punem câteva condiții și să nu fie niște miniștri chiar din afara regulii jocului.

Aflăm acum din presă, aflăm acum din reclamațiile care se fac ce abuzuri se petrec la Ministerul Culturii și Cultelor.

Sigur că dacă noi nu avem nicio putere asupra acestui domn ministru el poate face orice.

L-am invitat de câteva ori la comisie.

Îl trimite pe un tânăr secretar de stat, de altfel un maghiar inteligent, bun vorbitor de română și bun apărător al cauzelor Ministerului Culturii și Cultelor - András István Demeter -, și cu asta dumnealui consideră că și-a încheiat misiunea, dar e vorba de abuzuri... (Discuții în sală.)

Nu mă așteptam de la domnul președinte Iliescu, care vorbește acum cu cineva, la atâta lipsă de protecție pentru mine. (Rumoare.)

Ziceam că nu se rezolvă problema de la Ministerul Culturii și Cultelor.

Aflăm niște lucruri înnebunitoare.

Vin șapte regizori, mari regizori ai României, și se plâng de felul cum îi tratează domnul ministru al culturii și cultelor care nu vrea să vorbească el cu dânșii, deși dânșii ar putea, dacă ar avea ceva timp, în veacul în curs să-i ofere fiecare o eventuală primire, o eventuală audiență.

Dumnealui nu există la nivel de valoare culturală în felul cum există acești regizori pe care dumnealui, fiind membru al Guvernului, nu-i primește, nu ascultă problemele lor, calcă în picioare interesele cinematografiei naționale.

Așa ceva nu se mai poate, și nu se mai poate pentru că nu se aude ce se spune la timp.

Eu n-aș avea chef acum de căderi spectaculoase de Guvern, dar am chef să se facă liniște și să se facă, eventual, curățenie la Ministerul Culturii și Cultelor, unde se împart banii între cunoscuți și apar aceste informații despre fraude imense.

Mă înjură pe mine un cântăreț pe la toate televiziunile, că eu aș fi complice cu ministrul Iorgulescu care fură din banii Ministerului Culturii și Cultelor.

Eu nu știu dacă fură, dar știu sigur că așa ceva trebuie clarificat.

Nu mă pot hazarda să spun "e un bandit", dar nu mă pot hazarda să spun "îl apăr", pentru că știu despre ce e vorba.

Regizorii se plâng, iată.

Se plâng cei care fac edituri și reviste.

Ministerul Culturii și Cultelor afirma că au fost finanțate, în 2006, 44 de edituri și 25 de reviste și că sumele au crescut față de anul anterior.

Ei bine, dacă 44 înseamnă mai mult decât 157, înseamnă că sumele au crescut, dar din câte îmi aduc aminte - și aici îl citez pe colegul Șerban Nicolae la o emisiune de televiziune în care îl apăra pe domnul președinte Iliescu - "Domnule, din câte știu eu, 15 e după 13".

Așa și eu, știu că 157 e mai mult ca 44.

Toate scad, numai banii pe care și-i împart niște lideri între ei se înmulțesc și dispar. 25 de reviste în 2006, 83 de reviste în 2005.

Așadar, de la 83 la 25...

Asociațiile de editori protestează față de dezastrul achizițiilor de carte.

Federația editorilor și distribuitorilor de carte a trimis un protest ministrului Iorgulescu.

Nu sunt cunoscute criteriile, metodologia, prioritățile care au stat la baza selecției din acest an.

Academicianul Eugen Simion, unul dintre arhitecții culturii române de azi, fost președinte al Academiei Române, declară: "Comisia care achiziționează cărți pentru biblioteci dă un spectacol asemănător cu acela pe care îl oferă anual comisia ce acordă subvenții.

Acordă subvenții și cumpără cărți pe ochi, nu pe valoare.

Pot spune acest lucru pentru că nu am cerut în ultimii ani nicio subvenție pentru «Caiete critice»."

Iată ajungem la aceste aberații, că nu se dau bani la niciuna dintre acțiunile importante ale culturii române.

Consilierul Șolea, cantautorul Chilian și realizatorul TV Mihalcea au făcut o plângere la D.N.A., acuzând Ministerul Culturii și Cultelor de ilegalitatea unor achiziții publice făcute în 2005 pentru 10.000 de pachete destinate personalului diplomatic din Uniunea Europeană cu ocazia sărbătoririi Zilei Naționale a României.

Ia uite ce grijă aveau ei! Asta era grija lor.

S-au cheltuit atunci 22 de miliarde de lei vechi de la bugetul de stat, din această sumă 17.300.000 - aproape dublu față de suma cheltuită în tot anul pentru achizițiile de carte și reviste pentru 42 de biblioteci - s-au cheltuit numai pe o carte scrisă de fiul președintelui U.C.M.R., un apropiat tovarăș de luptă al domnului Iorgulescu.

Multe dintre comenzile de achiziții de materiale promoționale au fost emise înainte de ordinele de constituire a comisiilor de negociere, deci totul este aberant.

Sunt niște comisii care stabilesc scenariile după care se vor face filme, și acele comisii spun: "Fănuș Neagu, D.R.

Popescu.", și vine ministrul și spune: "Nu.

Nu aceștia, alții." Dar cine e acest domn?

Îi rog pe colegii liberali să se gândească bine și, dacă unul dintre colegii liberali poate, în minutele următoare, să recite un singur vers din poetul Iorgulescu sau să intoneze un cap de melodie a compozitorului Iorgulescu, eu recunosc că Iorgulescu Adrian există.

Este o chestiune gravă, o semnalez din nou și protestez în numele oamenilor de cultură care ni se adresează și ne cer socoteală.

Ne fac pe noi complici cu acești oameni abuzivi.

Ultima chestiune, în legătură cu Carpații.

Ar trebui cumva pusă în operă această lege.

Încă totul e confuz, încă totul este haotizat, încă dăm impresia că suntem într-o veșnică perioadă de tranziție.

Vă spune asta un om care câteva decenii s-a implicat în bătălia pentru Carpați, un om care scria în anii '70 un lucru pe care aș vrea să-l rețineți:

"Turism, uitare, câte și mai câte, Din sistematizare, iată-i triști, Cu piramida dreaptă și urâtă, Uitată de ciobani și de artiști.

Carpații mor, Carpații stau de veghe Și Dumnezeu e-nchis în cripta lor, Veniți ciobani, veniți pe calea veche Și înviați Carpații care mor". (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumim, domnule senator.

 
 

Stimați colegi,

Dați-mi voie să închidem acest prim punct al ședinței noastre, declarații politice, adresând rugămintea celor doi colegi, Cornelia Cazacu și Vasile Dănuț Ungureanu, care nu au avut timp să susțină declarațiile politice, dacă doresc, să le prezinte în scris la secretariat.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 3 august 2020, 21:48
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro