Plen
Ședința Senatului din 28 iunie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.104/09-07-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-04-2021
07-04-2021
06-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 28-06-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 28 iunie 2007

  1. Dezbaterea și respingerea moțiunii simple "Sănătatea publică este grav bolnavă".

Ședința a început la ora 9 și 15 minute.

Lucrările au fost conduse de domnul senator Doru Ioan Tărăcilă, vicepreședinte al Senatului, asistat de domnii senatori Mihai Ungheanu și Puskás Valentin Zoltán, secretari ai Senatului.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi vă invit în sală pentru a putea începe ședința de plen. Vă atenționez că așa cum stă bine unui ministru acesta este prezent la Senat pentru a începe ședința încă de la ora 9 fără cinci minute.

Invit colegii senatori prezenți să-și ocupe locurile, iar pe cei care sunt în birouri îi invit în sală.

Vă rog să-mi permiteți să declar deschisă ședința Senatului de astăzi, 28 iunie 2007. Ședința este condusă de subsemnatul, în calitate de vicepreședinte al Senatului, asistat de domnii senatori, secretari ai Senatului, Mihai Ungheanu și Puskás Valentin Zoltán.

Cvorumul de ședință este de 69 de parlamentari. Absentează motivat de la lucrările Senatului un număr de 27 de colegi. Șase sunt membri ai Guvernului, 12 colegi sunt europarlamentari, deși 2 europarlamentari sunt prezenți, doamna senator Țicău și domnul senator Dîncu Vasile, 7 colegi senatori sunt în delegație și 2 colegi, respectiv Dumitrescu Mihai și Antonie Iorgovan, sunt în concediu medical.

Programul de lucru al Senatului.

Lucrări în plen până la ora 13. La ora 13 vom avea o ședință comună a celor două Camere.

În ordinea de zi avem mai multe proiecte de lege și propuneri legislative și de asemenea, avem înscrisă dezbaterea moțiunii cu tema "Sănătatea publică este grav bolnavă" semnată de 35 de senatori.

Vă reamintesc că Biroul permanent, împreună cu liderii grupurilor parlamentare, în ședința din 26 iunie au propus repartizarea următorilor timpi pentru luările de cuvânt ale Guvernului, ale grupurilor parlamentare și ale senatorilor independenți.

Pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului, oferim domnului Ministru Nicolaescu, a cărui prezență în Plenul Senatului o salutăm, 30 de minute.

Dezbaterile pe grupurile parlamentare, circa 75 de minute, timpii sunt repartizați astfel: Grupul Parlamentar PSD 25 de minute, Grupul Parlamentar PNL 15 minute, Grupul Parlamentar PD 11 minute, Grupul Parlamentar PRM 11 minute, Grupul Parlamentar PC 6 minute, Grupul Parlamentar UDMR 5 minute, senatorii independenți 3 minute.

La finalul dezbaterilor, oferim domnului ministru Nicolăescu 15 minute pentru a răspunde la problemele ridicate în luările de cuvânt de către colegii senatori, indiferent de grupurile parlamentare.

Invit colegii senatori în sală.

Îi consult pe colegii din Grupul Parlamentar PSD, care din aceștia este mandatat să prezinte moțiunea.

În general, apelul este bine să fie în Parlament, deoarece ne aduce aminte de tinerețe, fie de grădiniță, fie de școala primară. Avem o soluție radicală și bună. Eu cred că cei care spun "nu" trebuie să fie prezenți.

Invit colegii senatori în sală. Îl invit pe domnul senator Puskás Valentin Zoltán să facă apelul. Rog staff-ul Senatului să prezinte la contabilitate acest apel pentru a intra în condiții normale de lucru cel puțin din toamnă.

Domnul Puskás Valentin Zoltán:

Bună dimineața

- Antonie Ștefan Mihail - prezent
- Apostol Neculai - prezent
- Arcaș Viorel - absent
- Ardelean Aurel - absent
- Arion Viorel - absent
- Athanasiu Alexandru - europarlamentar
- Basgan Ion - absent
- Berceanu Radu Mircea - delegație
- Blaga Vasile - absent
- Bobeș Marin - absent
- Cazacu Cornelia - absenă
- Câmpeanu Radu-Anton - prezent
- Cârlan Dan - prezent
- Chelaru Ioan - prezent
- Cinteză Mircea - absent
- Ciornei Silvia - europarlamentar
- Cioroianu Adrian Mihai - Guvern
- Cismaru Ivan - absent
- Copos Gheorghe - absent
- Corodan Ioan - absent
- Cozmâncă Octav - absent
- Crețu Corina - europarlamentar
- Crețu Ovidiu Teodor - prezent
- Cucuian Cristian - absent
- Cutaș George Sabin - prezent
- Daea Petre - absent
- David Cristian - Guvern
- David Gheorghe - prezent
- Diaconescu Cristian - absent
- Dina Carol - prezent
- Dinescu Valentin - prezent
- Dîncu Vasile - europarlamentar
- Duca Viorel Senior - prezent
- Dumitrescu Ion Mihai - concediu medical
- Dumitrescu Gheorghe Viorel - prezent
- Dumitru Constantin - absent

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da. Vă mulțumesc domnule secretar. De altfel, colegii au răspuns prezent invitației noastre.

Stimați colegi vă rog să-mi permiteți să ofer cuvântul domnului senator Sorin Oprescu, pentru a prezenta moțiunea inițiată de cei 35 de senatori. Procedură? Haideți să începem ziua cu o procedură, că altfel nu ne merge bine. Domnul senator Puiu Hașotti.

Vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc domnule președinte și pentru buna dispoziție, pe care încercați și reușiți să o aduceți în Senat.

Stimați colegi, am venit la tribuna Senatului pentru a solicita scoaterea de pe ordinea de zi a dezbaterii acestei moțiuni. Dacă îmi veți permite, domnule președinte, voi mai reveni pe procedură, după ce dumneavoastră veți consulta plenul Senatului.

Prima obiecție este aceea că astăzi, termenul de dezbatere a acestei moțiuni este depășit. Ieri era ultima zi. Știu că veți obiecta și veți spune că plenul a votat să dezbatem astăzi moțiunea, numai că votul de ieri din plenul Senatului a fost un vot împotriva Regulamentului. Noi nu puteam vota ieri, ceva neregulamentar, ceva care să nu fie prevăzut în regulament. Ieri era ultima zi, vă repet, în care se putea dezbate această moțiune și pe această chestiune aș dori să discutăm în momentul de față.

A doua obiecție o fac acum pentru a nu mai interveni o dată în plen, de la acest microfon. Această obiecție ține de neconstituționalitate. Moțiunea se încheie cu solicitarea ministrului sănătății. Or, avem Decizia Curții Constituționale, din 21 februarie 2007, care arată clar că o astfel de solicitare nu poate face obiectul unei moțiuni simple. De altfel, vreau să vă aduc la cunoștință faptul că la Camera Deputaților, luni, colegii deputați au scos de pe ordinea de zi o moțiune care avea exact aceeași solicitare. Decizia Curții Constituționale se referă la moțiunea adresată doamnei Monica Macovei, "cel mai ilustru, cel mai deosebit ministru al justiției pe care l-a avut România vreodată". Curtea Constițională sa pronunțat și a arătat că nu poate face obiectul unei moțiuni simple solicitarea de a fi demis ministrul sănătății. Am decizia și comunicatul Curții Constituționale,vi le pot prezenta, dar nu aș dori să vă răpesc timpul, știu, sunt convins de faptul că și dumneavoastră cunoașteți această decizie. Așadar, a doua obiecție în baza căreia solicit scoaterea de pe ordinea de zi a dezbaterii moțiunii este că aceasta conține o solicitare neconstituțională. Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da. Vă mulțumesc, domnule senator.

Este adevărat că ați dorit să dați un anumit ritm de lucru plenului Senatului, iar cele două propuneri sunt interesante, discutabile, mai ales că, în legătură cu fiecare, există argumente de ordin regulamentar și mai ales constituțional.

Înainte de a cere părerea grupurilor parlamentare, dați-mi voie să vă răspund, stimate coleg. Sunt convins că dumneavoastră, în urmă cu mai mulți ani, ați studiat cu seriozitate atât Regulamentul Camerei Deputaților cât și Regulamentul Senatului, în momentul în care ați devenit senator ați constatat că, potrivit art.155 din Regulamentul Senatului, președintele Senatului este acela care stabilește data dezbaterii moțiunii simple care nu poate depăși șase zile de la depunerea acesteia și înștiințează Guvernul data stabilită.

Așa cum cunoașteți, încă din ședința de săptămâna trecută, președintele Senatului a stabilit data dezbaterii pentru ziua de ieri.

Deci, obligația regulamentară și constituțională a fost îndeplinită de președintele Senatului. În plenul ședinței de ieri, acesta a hotărât ca dezbaterea în concret, și nu aducerea la cunoștință a datei, să se desfășoare în ședința de astăzi.

Vă reamintesc, stimate domnule senator, că în ședința de ieri, inclusiv dumneavoastră ați votat pentru mutarea dezbaterii moțiunii simple din ziua de ieri, în ziua de astăzi. Să înțelegem oare că votul pe care l-ați dat ieri viza nedezbaterea problemelor ridicate de senatori în cadrul moțiunii sau era o chestiune pur procedurală pentru a bloca dezbaterea?

A doua chestiune. Sigur, noi cunoaștem cu toții, Curtea Constituțională s-a pronunțat în legătură cu drepturile senatorilor și cu chestiunile pe care le pot ridica în cadrul unei moțiuni simple, iar decizia Curții Constituționale stabilește că printr-o moțiune simplă nu pot fi rezolvate chestiuni care țin de natura unei moțiuni de cenzură. Le cer scuze colegilor senatori, poate mai există printre noi unii colegi care nu au citit moțiunea sănătatea, dar să vă citesc cererea existentă la punctul 5.

,,Cei 35 de semnatari, cerem primului - ministru ca, în temeiul art.85 alin.2 din Constituția României, să propună revocarea din funcție a ministrului sănătății Eugen Nicolăescu". În această situație vă rog să observați că acel principiu constituțional al solidarității responsabilității ministeriale îl face pe primul-ministru, îi face pe ceilalți membri ai Guvernului solidari cu politica din domeniul sănătății.

Senatorii semnatari ai moțiunii nu fac altceva decât să determine această solidaritate între membrii Cabinetului.

În condițiile în care primul-ministru apreciază că nu se impune luarea niciunei măsuri, nu numai împotriva ministrului responsabil cu domeniul sănătății, dar și cu celelalte chestiuni existente în moțiune, în mod cert, nu o va face.

Deci, vă rog să observați că senatorii semnatari ai moțiunii simple nu cer demiterea ministrului sănătății. Nici nu aveau cum să o facă. Și gândiți-vă că, din momentul în care cunoșteam această decizie a Curții Constituționale, nici nu am fi înscris în moțiune această cerere.

Ceea ce s-a dorit a fost solidaritatea responsabilității ministeriale, ceea ce este corect.

Dacă doriți să retrageți cele două observații, vă ofer cuvântul.

Domnul senator Puiu Hașotti.

Este bine, s-a animat discuția, colegii senatori au venit la dezbateri. Vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte de ședință. Dumneavoastră, ca eminent jurist, avocat, sigur că ați adus aici, în dezbatere, o serie de argumente, care, după părerea mea, nu stau în picioare - nu stau în picioare, în fața mea, care nu sunt jurist -, niște chestiuni pe care eu le-am obiectat.

Domnule președinte,

Sigur că Senatul a votat ieri - și nu se știe cum a votat fiecare dintre noi - să discutăm astăzi această moțiune, numai că, repet, Senatul a votat în afara Regulamentului. De ce? Sigur că președintele propune dezbaterea moțiunii, dar trebuie dezbătută această moțiune în maximum 6 zile. Or, astăzi este a șaptea zi. Lucrul acesta este cert și, cel puțin cu cifrele și cu cronologia, nu ne putem contrazice.

O altă chestiune. Am aici comunicatul de presă din 21 februarie 2007 al Curții Constituționale -și, iarăși, cu deciziile Curții Constituționale nu ne putem juca, nu ne putem contrazice -, care arată - citez: "Moțiunile simple sunt obligatorii pentru Guvern și membrii săi, precum și pentru celelalte persoane vizate și sunt constituționale, în măsura în care adoptarea unei moțiuni simple de către Senat nu îl obligă pe primul-ministru să propună revocarea unui membru al Guvernului, a cărui activitate a făcut obiectul moțiunii".

Or, la punctul 5, pe care dumneavoastră l-ați citat și care face parte integrantă din moțiune, se arată, invocându-se Constituția României, că primul-ministru trebuie să propună - și nu știu cui să propună... președintelui Băsescu? Sper că nu.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă convine, nu vă convine, este Președintele României, iertați-mă!

Domnul Puiu Hașotti:

Dar nu are de ce să propună președintelui Băsescu revocarea din funcție. Îl revocă, îl demite și, după aceea, propune un alt ministru.

Dar, în sfârșit, nu asta este problema. Câtă vreme punctul 5 nu este unul constituțional, practic, moțiunea, după părerea noastră, nu poate fi dezbătută. De aceea, am solicitat scoaterea de pe ordinea de zi, dar, domnule președinte, sigur că majoritatea decide, minoritatea se supune majorității, dar majoritatea ar trebui să se gândească că sar putea ca minoritatea să aibă dreptate.

Cât privește redactarea punctului 5, dați-mi voie să vă spun, cu prietenie, cu simpatie, că eu cred că nu a fost redactat de dumneavoastră sau de distinșii juriști din PSD, ci a fost redactat de distinșii medici din PSD.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Întrucât ați făcut unele afirmații care vizează Constituția și constituționalitatea demersului colegilor senatori, mă văd nevoit să vă reamintesc nu unele argumente, ci prevederile constituționale, respectiv, dispozițiile articolului 109 alineatul 1 din Constituția României - și nu dintr-o cărticică, pe care o invocăm doar atunci când ne convine: "Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalți membri pentru activitatea Guvernului și pentru actele acestuia.

În legătură cu moțiunea simplă, sigur că, în condițiile în care ea va trece, Guvernul, respectiv, primul-ministru, ministrul de resort, este obligat să ia domeniile care țin de Executiv, și nu alte chestiuni care rezultă exclusiv din moțiunea simplă.

Ultima problemă, în legătură cu posibilitatea primuluiministru de a propune. Sigur că eu nu fac referire la bunele raporturi care există, în cadrul instituțional, între cele două persoane, dar există cel puțin două posibilități de revocare a unui ministru din funcție. Sigur, nu este vorba despre dezbaterea de astăzi, este vorba de acea relație directă cu Președintele României sau relația dintre primul-ministru și Parlament, atunci când un ministru poate fi revocat și poate fi numit un alt ministru. Această chestiune nu este, însă, legată de activitatea Senatului.

Dacă dorește cineva să mai intervină pe această chestiune de procedură? Domnul senator Gavrilă Vasilescu.

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Este o problemă asupra căreia, spuneți dumneavoastră, Curtea Constituțională s-a pronunțat, aceea dacă un ministru împotriva căruia s-a făcut o moțiune simplă... Și nu e împotriva ministrului. Moțiunea se face, de regulă, pentru a reglementa ceva într-un anume domeniu. Dacă domeniul respectiv este coordonat de un ministru și constatările sunt că acolo nu s-a făcut treabă bună, în mod normal și în mod cât se poate de clar, trebuie să se găsească o soluție de către cei care au propus ministrul.

Dar eu vă transmit următorul lucru. Atunci când au fost audieri, când s-a făcut remanierea guvernamentală, participând la audierea domnului ministrul al justiției, am pus întrebarea: "Domnule ministru, cum vedeți această situație, în cazul în care o moțiune simplă trece într-o Cameră, în care criticile care se aduc, într-un anumit domeniu de activitate, sunt foarte dure..." (Intervenție neinteligibilă din sală.)

Domnule Hașotti, dacă vă convine sau nu vă convine, este treaba dumneavoastră, dar vă rog frumos, asta este o problemă pe care trebuie s-o clarificăm!

Dacă ministrul respectiv și-a pierdut credibilitatea într-una din Camere, întrebare: "Ce trebuie făcut într-o asemenea situație, pentru că am avut o asemenea situație - a fost o situație penibilă, pentru mine și pentru mulți dintre dumneavoastră, eram chiar sfidați, la un moment dat - cum poți să mai lucrezi tu, ministru, cu Camera respectivă, cum poți să mai vii în fața Camerei cu proiecte de lege, atâta timp cât Camera respectivă nu mai are încredere în tine?"

Răspunsul a fost foarte clar și această întrebare, înainte de a se citi moțiunea, i-o pun și domnului ministru al sănătății.

În situația în care Senatul României aprobă această moțiune -nici nu mai contează cu cât, cu numărul necesar de voturi - care va fi decizia dumneavoastră, domnule ministru?

Mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc. (Intervenție neinteligibilă din sală.)

Numai puțin. Dați-mi voie să consult celelalte grupuri parlamentare dacă doresc să intervină pe această chestiune de procedură.

Deci, cu precizările pe care le-am făcut, în numele grupurilor parlamentare nu mai sunt intervenții. Mai fac una singură - articolul 155 alineatul 2 din Regulamentul Senatului, pentru că dumneavoastră îmi cereți să pun la vot ceea ce doriți dumneavoastră, nu ceea ce scrie în Regulament: "Președintele Senatului - și aici adaug eu - sau conducătorul de ședință nu va supune dezbaterii moțiunile simple care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de articolul 153" - nu mă obligați să citesc și articolul 153, sunt doar chestiuni de procedură, dumneavoastră vă referiți la cea de-a doua teză a articolului 155 alineatul 2 - "și nici pe cele care vizează finalități specifice moțiunii de cenzură, prezentând Senatului motivele deciziei sale."

Așa cum am arătat, prin moțiunea inițiată de cei 35 de senatori, nu se urmărește, ca finalitate, demiterea ministrului Eugen Nicolăescu, motiv pentru care excepția ridicată de dumneavoastră este respinsă de subsemnatul, în calitate de președinte de ședință.

Îl invit pe domnul senator Sorin Oprescu să prezinte moțiunea.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Sorin Oprescu:

Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați colegi,

Stimați invitați,

Înainte de toate, aș vrea să-mi permiteți să-mi exprim, câteva secunde, o părere asupra celor discutate înainte, aici.

Aș vrea să vă spun că, prin calitatea asta nenorocită de medici, pe care o avem și prin care vă ajutăm, domnule senator Hașotti, să puteți ajunge la Senat la timp și să trăiți în continuare, cu această calitate nenorocită... (Intervenție neinteligibilă din sală a domnului senator Puiu Hașotti.)

Vorbesc cu dumneavoastră. Videanu a tot încercat să vă împingă pe scări. Noi v-am prins.

Aș vrea să vă explic că eu, personal, în calitatea pe care o am, de senator, sunt mirat, pentru că aud pentru prima dată aici, când interpretăm cu toții, interpretăm o Hotărâre a Curții Constituționale, pe care eu, personal, nu am de gând s-o interpretez, pentru că nu am verbul la îndemână, dar sunt uimit că nici măcar propunerea nu mai avem dreptul să o facem, nici măcar să ne gândim la îndepărtarea unei nenorociri din sistem, odată pentru totdeauna, sugerând primului-ministru că își ia o prea mare responsabilitate atunci când lasă la cârmele unui sistem un ministru de tip Nicolăescu.

Vă rog să-mi permiteți să intru în fondul moțiunii.

Moțiunea se intitulează "Sănătatea publică este grav bolnavă", iar subtitlul este "Ministrul Sănătății dăunează grav sănătății".

Încă de la moțiunea de cenzură din februarie 2006, pe legea anti-reformei din sistemul sanitar, Partidul Social Democrat a avertizat clasa politică și societatea civilă asupra dezastrului care va urma după pachetul de legi în domeniul sanitar, pentru care Guvernul Alianței D.A. și-a asumat răspunderea.

Iată că, din păcate, ceea ce am spus atunci, astăzi "se validează" de către societatea civilă, de către oamenii nemulțumiți de serviciile medicale pe care le primesc, de imposibilitatea financiară de a primi medicamente compensate, de minciunile expirate, administrate cu aroganță și tupeu de un ministru incompetent, care a reușit să treacă sistemul sanitar la un alt nivel, și anume: dacă până acum "se administra sărăcia", acum se încearcă să se "administreze haosul" din sistem. Haosul din sistemul sanitar este greu de descris într-un discurs, fie el chiar și al unei moțiuni, dar o să încercăm.

Sectorul serviciilor publice de sănătate a fost piatra de încercare pentru toate guvernările. Dificultățile principale au fost întotdeauna subfinanțarea sistemului și o utilizare a fondurilor, nu întotdeauna judicioasă. Acum, în prezent, chiar dacă sumele "acordate" domeniului au crescut, lipsa de transparență a modului în care se cheltuiesc banii și managementul central deficitar au dus la dimensiuni greu de imaginat în structurile unui sistem sanitar greu încercat, căruia nimeni, dar absolut nimeni din executivul Alianței D.A. nu i-a acordat susținerea și importanța cuvenite. Și asta din disprețul față de nevoia de sănătate a oamenilor.

O mare parte a populației rămâne în afara accesului efectiv la serviciile sanitare din cauza dificultăților financiare. Starea de sănătate a poporului român este precară, speranța de viață în România este mai mică decât cea în Uniunea Europeană, ratele de mortalitate generală și ratele de mortalitate infantilă sunt mult crescute.

Principalele cauze de deces sunt bolile cardio-vasculare - 66% din totalul deceselor în 2006, urmate de cancer - 17,1%, de bolile aparatului digestiv - 5,6%, respirator - 5% și cauze externe - 5%.

Pe fondul unei subfinanțări cronice, managementul central al sistemului și al unităților sanitare este de slabă calitate, cu efecte dramatice asupra eficienței cu care contribuțiile pentru sănătate ale populației sunt cheltuite.

Deficiențele punctuale ale sistemului de sănătate, resimțite de bolnavi și semnalate aproape în fiecare zi de media, pălesc în fața crizei în care s-a adâncit sistemul sanitar. Cauzele sunt politica fiscală a Guvernului și politica iresponsabilă, lipsită de orice coerență, a Ministerului Sănătății condus de Eugen Nicolăescu.

Consecința dură este prăbușirea la cote de avarie a sistemului sanitar românesc, în toate dimensiunile lui: îngrijiri spitalicești, medicamente compensate, investigații paraclinice, profilaxie, îngrijiri la domiciliu, recuperare etc.

Avem obligația să atragem atenția încă o dată - și poate pentru ultima dată - Guvernului, că Partidul Social Democrat consideră că sănătatea națiunii nu este obiect de troc sau de negociere politică, și nu va fi niciodată.

Sintetic vorbind, carențele esențiale ale administrației centrale sunt:

1. Sistemul de compensare a medicamentelor.

Guvernarea actuală a promis în campania electorală din 2004 bani mai mulți pentru medicamente. Așa s-a ajuns la noul sistem elaborat într-o totală lipsă de transparență, fără consultarea partenerilor Ministerului Sănătății, așa cum prevedea legea (Colegiul Medicilor, asociațiile patronale, sindicale, cetățenești).

Reforma a fost prezentată ca fiind în beneficiul bolnavilor. Nimic mai inexact, mai mincinos, mai sfidător, căci restricțiile impuse sunt așa de multe (plafon valoric, plafon de număr de medicamente), încât un om bolnav trebuie să fie ori foarte sănătos pentru a se putea trata cu medicamente cumpărate, ori să nu aibă nevoie de ele.

Medicamentele gratuite au acum un preț de referință care îi obligă pe majoritatea bolnavilor să plătească pentru un medicament așa-zis "gratuit". Este adevărat că listele de medicamente au înregistrat o creștere progresivă a numărului de medicamente, în sensul intrării unor noi produse comerciale, dar ieșirile de pe listă au în vedere, de cele mai multe ori, produse de referință, preț adică, ceea ce a determinat creșterea efortului financiar al Fondului Național Unic al Asigurărilor de Sănătate.

În vederea susținerii consumului (ies medicamente cu preț de referință mic și intră altele mai scumpe din aceeași grupă), ceea ce face ca prețurile și, implicit, costurile de sistem să se deplaseze mereu în sens ascendent.

Ingineria financiară a marelui maestru Eugen Nicolăescu și a fostului președinte al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a fost transmisă într-o modalitate comunicațională "de excepție": "Am diminuat prețurile la medicamente". În realitate, costurile cresc.

Menținerea plafoanelor la farmacii conduce constant la crize periodice pe piața medicamentelor compensate, acest lucru având două aspecte:

  1. Birocrație inutilă, mare consumatoare de resurse. Rezultat: pacienții aleargă din farmacie în farmacie și, după câteva zile, plafoanele se epuizează.
  2. Tentative numeroase de fraudare a regulilor impuse în eliberarea medicamentelor.

Modalitatea de repartizare a valorilor de contract la farmacie pe lună și an este eronată, induce și menține o "piață artificială". Concluzia este că actualul sistem menține o piață "inversă" în care oferta este "finanțată" de stat, iar cererea este promovată de către adevărații ofertanți (farmacii, producători, importatori).

Revenirea la sistemul de compensare anterior instalării Executivului Alianței D.A., cu modificări puțin notabile, ar fi unul dintre elementele-cheie, necesare anulării insuportabilității populației în ceea ce privește medicamentele compensate.

2. Asistența medicală primară, declarată veriga cea mai importantă în diminuarea costurilor spitalicești, este prima care se confruntă cu efectele "reformei Nicolăescu".

Medicii de familie s-au văzut transformați în niște mici contabili, obligați să se plimbe cu hârtii de la o instituție la alta, să se adapteze la febra modificărilor de pe o zi la alta, formularelor de tot felul, pe care trebuie să le completeze (vezi Ordinele ministrului 461/26 septembrie 2006, 489/23 octombrie 2006, 26/23 ianuarie 2007).

În momentul de față, procentul alocat medicinii primare este de 5%, cu mult mai mic decât a promis ministrul, care își lăuda reforma în decembrie 2005. Pachetul de servicii medicale acordat de către medicii de familie este în continuare un pachet al medicinii de subzistență. Acest argument ne arată că declarațiile ministrului sănătății sunt teribiliste, mincinoase și nu țin loc de nevoia acută de bani.

3. Asistența medicală de specialitate

Prin emiterea ordinului privind aprobarea nomenclatorului de specializări medicale, ministrul a reușit să bulverseze și mai mult sistemul. Sub pretextul că noul nomenclator ar asimila unele specializări medicale nerecunoscute mutual pe teritoriul Uniunii Europene, Nicolăescu a desființat specializări medicale extrem de importante. Astfel, oncologia a fost asimilată de medicina internă, deși în multe țări din Uniunea Europeană ea este specialitate "distinctă". Același lucru s-a întâmplat cu expertiza medicală a capacității de muncă, cu genetica medicală, cu neurologia, cu ortopedia pediatrică, cu neonatologia, cu medicina sportivă și, în sfârșit cu epidemiologia și igiena, toate acestea fiind recunoscute sau în curs de recunoaștere în țările Uniunii Europene.

Ambulatoriile de specialitate, ambulatoriile de spital nu au nici până acum norme de funcționare distincte, ca entități concrete unele dintre ele, ambulatoriile de spital, de exemplu, fiind "cufundate" în structura spitalului.

4. Asistența medicală terțiară - Spitalele

S-a reușit, este drept, cu "eforturi considerabile" centralizarea deciziei la nivelul Ministerului Sănătății Publice, în special al ministrului care a devenit astfel "vătaful șef" al sistemului sanitar, al doctorimii din spitale.

Prin minciună și ipocrizie susținute, primul-ministru a înlăturat prin ordonanțe de urgență succesive, calificate apoi ca neconstituționale de Curtea Constituțională, o mare parte din profesioniștii sistemului, înlocuind-i cu "mari" manageri școliți la fără frecvență timp de două săptămâni. Singurul criteriu a fost cel politic, după liste aprobate și parafate de liderii Alianței D.A.

Rezultatul dezastruos al acestor numiri este scăderea unor indicatori de eficiență și de performanță la unele spitale de referință. La finalul anului 2006, situația la unele spitale era dramatică, cunoscută însă de "profesioniștii" numiți de Nicolăescu, dar ascunsă din cauza lipsurilor financiare cronice, bolnavii fiind evident cei care au simțit și vor simți "marea reformă a marelui Nicolăescu".

Consiliile de administrație de la nivelul spitalelor, organismele de conducere din care făceau parte reprezentanți ai comunității locale, ai Colegiului Medicilor din România și ai lumii academice au fost desființate.

Abuzând de putere, ministrul a demis 450 de directori generali, 1600 de persoane, membri în consiliile directoare și peste 4000 de membri ai consiliilor de administrație. Ei și?!

A mers administrația spitalului mai bine? Ei bine nu! Pentru că, la sfârșitul anului 2006, datoriile noilor manageri de spitale totalizau o sumă de 6000 miliarde de lei vechi, peste datoriile anilor anteriori.

Din pachetul de legi intitulate "ale sănătății", de departe Legea spitalelor evidențiază clar dorința furibundă de deprofesionalizare a organelor de conducere a unităților sanitare, dorința nemărginită de a acapara întreg sistemul de sănătate.

S-a produs astfel transmiterea puterii decizionale și administrative de la comunitatea locală la ministrul sănătății, care poate dispune astfel, după bunul său plac, atât asupra conducerii spitalelor, cât și asupra bazei materiale a acestora.

Ar trebui să fie interesați de situația dezastruoasă în care se află spitalele, care au ajuns să refuze la internare bolnavi pe motiv că "nu au bani pentru a trata bolnavii". Nu mai departe de ieri, primul-ministru făcea aceeași observație în ședință, de a nu se mai întâlni cu situații de genul acesta, deci, știe și dânsul. Din acel moment, am fost convins că este informat, într-adevăr, de ceea ce se întâmplă în sistem, dar probabil că nu vrea să acționeze din alte motive. Grija pentru cetățean a fost uitată pe parcursul celor 2 ani și jumătate de guvernare contabilă în sănătate, iar toate măsurile anunțate și promise de creștere si susținere financiară a actului medical s-au dovedit a fi praf aruncat în ochii oamenilor.

Până acum, reforma în spital a însemnat reducerea a mii de paturi, servicii de proastă calitate cu materiale sanitare lipsă sau medicamente pe care trebuie să și le cumpere bolnavul. Bolnavii trebuie să plătească analizele și investigațiile iar mai recent se permite recompensarea ulterioară, nu la medic, ci într-un cont special care să mai scutească ministerul de unele cheltuieli.

Și uite așa, plătitorii asigurărilor de sănătate devin, fără voia lor, finanțatori ai sistemului de sănătate.

Reforma în spitale poate fi de două feluri:

  • reforma organizațională: circuitele, organizarea spitalului, principiile de funcționare au rămas în fond aceleași,
  • reforma financiară: nu s-au modificat formele de finanțare, de proiecție și, în principiu, de utilizarea bugetului, neexistând niciun fel de putere de decizie la nivel de spital. Mă refer la bugetul global, pe hârtie, el însuși nu poate funcționa din cauza amendamentelor care nu au fost aduse Legii finanțelor publice.

Concluzia este că nu există autonomie instituțională, sistemul este supercentralizat la nivel de minister (număr de paturi, număr de personal, buget, licitații etc.).

În absența unei politici coerente în sănătate, cu accent pe obiective pe termen mediu și care să vizeze o reglementare unitară axată pe pacient-asigurat, se va înregistra o escaladare a costurilor și o gravă scădere a calității serviciilor medicale. Ceea ce face acum ministrul sănătății se cheamă "politica mărgelelor lucitoare", uitând că România nu a avut niciodată, în ultimele secole, o organizare tribală.

5. Nefasta gestionare a Programelor naționale de tratament în diabet, cancer și SIDA

Aceste programe, alături de altele mai puțin cunoscute, au asigurat, în ultimii ani, tratamente gratuite pentru toți bolnavii cu aceste afecțiuni grave. Am asistat cu toții la calvarul bolnavilor de diabet, din ultimele luni, umiliți și lăsați fără medicamente, de cele mai multe ori, care înseamnă pentru ei "dreptul la viață".

Practic, prin desființarea Programului național de tratament al diabetului zaharat și al cancerului, s-a generat o creștere a consumului valoric cu 67%, o creștere nesemnificativă însă în partea cealaltă, a numărului de pacienți.

În numai două luni, întreaga populație diabetică a fost trecută pe cele mai scumpe medicații existente. La antidiabeticele orale, prețul a crescut cu câteva procente.

S-a întâmplat așa: mai mulți bani la cei care vând, mai puține medicamente pentru bolnavi. A apărut necesitatea mobilizării de fonduri suplimentare, mobilizarea financiară a susținerii acestei măsuri se cifrează la 1000 miliarde lei vechi, adică 30 milioane euro.

Programul național de oncologie:

Prin ordin al ministrului sănătății, specializarea de oncologie medicală a fost desființată, iar medicamentele se pot distribui la farmaciile cu circuit deschis. Dar medicamentele oncologice au prețuri mari și foarte puține farmacii își permit să se aprovizioneze.

Atunci când bolnavii de cancer au constatat că această măsură îi dezavantajează, au ieșit în stradă să protesteze. Au fost însă priviți cu aceeași aroganță ministerială.

Programul național pentru combaterea HIV/SIDA și TBC finanțat din Fondul global de combatere a HIV/SIDA, TBC și malarie:

România a beneficiat de un credit nerambursabil în valoare de 40 milioane USD.

Eșecul controlării fondurilor a dus la anularea accesului Ministerului Sănătății Publice la fondurile nerambursabile de la Fondul global pentru 2008-2009, bani care ar fi completat susținerea strategiei naționale de combatere a acestei boli.

6. Activitatea Ministerului Sănătății Publice

Este o premieră pentru Ministerul Sănătății Publice, după 1990, ca ministrul sănătății, în calitate de ordonator principal de credite, de profesie contabil, să nu fie în stare să cheltuiască circa 3.000 miliarde lei vechi, aceștia fiind returnați bugetului de stat în luna decembrie 2006.

Eugen Nicolăescu trebuie să facă publică derularea împrumuturilor externe de la Banca Mondială, apărând, în ultimul timp, informații publice din zona Ministerului Economiei și Finanțelor că există riscul suspendării sau a plății unor penalități, din cauza încălcării flagrante a unor termeni contractuali.

În ceea ce privește Programul de evaluare a stării de sănătate a populației, costurile pentru acest program sunt "trucate". Din declarațiile publice ale ministrului ele se cifrează în jurul sumei de 300 milioane euro, dar, în realitate, nu costă decât 50 milioane, adică de 6 ori mai puțin decât susține ministrul. Analizele propuse nu realizează nici pe de parte o "scanare a sănătății populației": hemo-leucograma și analizele de biochimie nereușind să scaneze decât eventualul diabet sau parțial, afectarea hepatică fiind complet insuficiente într-o țară în care mortalitatea este cauzată, în proporție de 66%, bolilor cardio-vasculare. Nu există o strategie de screening bazată pe evidență clară, nu există definirea segmentelor populației cu risc, sau o analiză a raportului cost/eficiență.

În fond, metoda contravine flagrant principiilor de educație pentru sănătate întărind în conștiința publică ideea că este bine să-ți faci analizele o dată pe an, în loc să încurajeze metoda de viață sănătoasă, în loc să încurajeze relația medic-pacient și o strategie coerentă de screening pentru populația cu risc.

La o scurtă contabilizare, cuvânt care-i place în mod sigur domnului ministru, care se luptă în ministerul acela cu cifrele ce reprezintă viețile oamenilor, dar pentru dânsul nu contează...(Discuții în sală)

Termin și după aceea avem tot timpul, domnule ministru, să explicăm colegilor ceea ce nu ați înțeles dumneavoastră.

La o scurtă contabilizare a erorilor din politica sanitară a Ministerului Sănătății Publice observăm, fără surprindere, că ele sunt în număr destul de mare.

Nerespectarea unor documente naționale și internaționale.

Cele naționale:

  • Legea drepturilor pacientului: de 3 ani, nu s-a prezentat niciun raport în fața Camerelor reunite ale Parlamentului, așa cum prevede legea;
  • Drepturile copilului spitalizat, în conformitate cu reglementările europene și internaționale.

Cele internaționale:

  • -Recomandările UE și ale Consiliului Europei, combaterea corupției, neaplicarea recomandării Comisiei Europene privind crearea de structuri pentru combaterea fraudei și corupției în sistemele de sănătate ale statelor europene,(dacă considerăm cutia aceea de reclamații, verde, pe care ați pus-o în spitale pentru acest lucru, atunci vă cer scuze, înseamnă că această directivă este respectată), Recomandarea Consiliului Europei privind dezvoltarea și implementarea Sistemelor de îmbunătățire a calității în sistemul sanitar, Recomandarea privind managementul siguranței pacienților și prevenirea efectelor adverse în îngrijirea sănătății.

Recomandări ale Băncii Mondiale:

  • Recomandarea privind reforma spitalului ca organizație (corporatizarea) pentru creșterea performanțelor spitalului (calea de mijloc între privatizare și spitalul public)
  • Adoptarea căilor pentru evitarea efectelor negative ale aplicării conceptelor economiei de piață în sănătate.

Recomandările OMS nerespectate:

  • Rolul de "stewardship" al guvernelor și al miniștrilor sănătății
  • Pregătirea managerilor de spitale
  • Capitolul Sănătatea publică. Politica farmaceutică

Erori numeroase în "pachetele de legi":

  • Legea spitalelor. Conceptele pe care se bazează această lege sunt vechi de 40-50 ani, legea nu ține seama de noile concepte privind guvernarea spitalelor și guvernarea clinică a acestora, precum și organizarea internă a spitalelor, care să permită creșterea performanțelor.
  • Legea sănătății publice prezintă erori conceptuale ce au dus la dezorganizarea Ministerului Sănătății Publice, care nu mai este capabil să reglementeze și să urmărească "furnizarea de servicii medicale de calitate" populației, în conformitate cu recomandările UE.
  • Legea asistenței medicale de urgență conține de asemenea numeroase erori și multe din prevederi nu sunt adaptate condițiilor specifice României. Un exemplu flagrant îl constituie omiterea nevoilor asistenței medicale de urgență a copilului.
  • Legea asistenței primare și comunitare conține de asemenea erori grosolane, unele inspirate de Conferința OMS de la Alma-Ata din 1978 asupra căreia OMS a revenit ulterior. Se face confuzie între îngrijirile primare de sănătate și asistența medicală primară.

Rolul medicinii primare și al implicării comunității este foarte important, dar, din păcate, neînțeles corect și neaplicat. Un exemplu flagrant îl constituie faptul că, de mulți ani, consiliile administrațiilor locale, inclusiv cel al Municipiului București, nu au făcut o analiză a stării de sănătate a populației.

La Proiectul celor 28 de spitale, în valoare de 3 miliarde de euro, nu s-a prezentat un studiu, nici până acum, privind nevoile de îngrijiri medicale spitalicești la nivelul întregii țări și o analiză economică privind costul și eficiența programului în raport cu alte posibilități de investiție. Acest program va duce la creșterea inechităților în asigurarea îngrijirilor medicale la nivelul întregii țări și, îndeosebi, a populației rurale. Nu se ține seama de faptul că aproape 80% din spitalele din România nu au autorizație sanitară de funcționare valabilă (cu respectarea tuturor prevederilor).

Este necesară construirea unor noi spitale, este foarte clar acest lucru, dar aceasta trebuie să se facă pe baza studiului menționat, și nu înainte ca toate spitalele să obțină autorizația sanitară de funcționare, care face posibilă introducerea programului de acreditare.

Miniștrii sănătății din ultimii 10 ani s-au împotrivit tacit, sub diverse pretexte, introducerii programului de acreditare deoarece acesta presupune eliminarea deficiențelor din spitale în mare parte, care nu permiteau acordarea autorizației sanitare de funcționare.

Stilul de conducere al actualului ministru este de tip sovietic: comandă și control. Prin prevederile pachetului de legi, ministrul sănătății este un adevărat țar, iar prin vizitele făcute în diverse spitale nu face decât să arate că, în ciuda promisiunilor, există numeroase deficiențe nesoluționate prin "pachetul de legi". Mai mult, dovedește că nu cunoaște tehnicile prin care spitalele pot fi supravegheate în toate aceste aspecte privind performanța lor și că aceste vizite nu pot înlocui "sisteme" ce pot permite evaluarea obiectivă a performanțelor spitalelor.

Ministrul sănătății folosește în discursul său un limbaj populist care, deși corespunde unor orientări actuale privind politica în sistemul de sănătate, este lipsit de conținut. Un exemplu elocvent îl constituie folosirea sintagmei - citez - "punerii pacientului în centrul sistemului de sănătate". Din contextul materialelor prezentate reiese, însă, că nu cunoaște înțelesul științific al conceptului îngrijirii centrate pe pacient și al sistemului de sănătate dirijat de pacient. Ceea ce reușește să facă duce în cele din urmă la lovituri succesive aplicate pacientului, concretizate prin lipsa medicamentelor compensate și gratuite, obligarea pacientului de a-și cumpăra medicamente, chiar când este internat în spital, condiții necorespunzătoare de îngrijire de calitate în spital. ignorarea rolului pe care trebuie să-l aibă corpul medical în diversele structuri medicale, dar îndeosebi în spitale. Structura de organizare a spitalelor nu cuprinde structuri interne care, pe de o parte, să reprezinte vocea tuturor grupurilor profesionale din spital, iar pe de altă parte să sprijine conducerea spitalului în creșterea performanțelor spitalului.

Conform documentelor internaționale existente, Guvernul și Ministerul Sănătății sunt răspunzătoare de asigurarea calității îngrijirilor medicale acordate populației atât în sistemul public, cât și în serviciile private. Asistăm frecvent la trecerea responsabilităților pe seama altora: a managerilor de spitale, a directorilor din direcțiile de sănătate publică, fără a se sublinia că, și atunci când aceștia au o vină, principalul vinovat este Guvernul și ministrul care i-a numit în funcții pe aceștia conform unor evaluări necorespunzătoare.

Văzând că starea de sănătate a poporului român este precară, o mare parte a populației rămâne în afara accesului efectiv la serviciile sanitare din cauza dificultății financiare a sistemului și a nefericitului management central;

Constatând că pe fondul unei subfinanțări cronice, managementul central și local al sistemului și unităților sanitare a devenit supercentralizat, de o calitate slabă, însă, cu efecte dramatice asupra eficienței cu care contribuțiile pentru sănătate ale populației sunt cheltuite, în sistem se produce disoluția continuă a autorității profesionale prin introducerea "pe ușa din spate" a clientelei politice aservite unui ministru incompetent, megaloman, ipocrit și arogant; actul profesional de îngrijire a bolnavilor în condiții de securitate medicală este profund viciat de incompetență, tupeu și servilism; apreciind că lipsa cronică a unei finanțări regulate a condus la adâncirea crizei structurilor sanitare, de la medicamente compensate la unități sanitare spitalicești și ambulatorii, creând un adevărat "haos" într-un sistem chemat să prevină și să trateze bolile oamenilor - putem concluziona că adâncimea acestei stări nenorocite de lucruri se datorează în primul rând incompetenței și amatorismului acestui "actor ministerial", care este Eugen Nicolăescu.

Altfel spus, faptele acestuia se încadrează la capitolul "atentat la fondul biologic al poporului român".

La ora actuală, Guvernul Tăriceanu și Ministerul Sănătății Publice se află într-un blocaj managerial, în fața crizei din sistemul de sănătate. Soluții există, trebuie doar un Guvern care să înțeleagă că statul are obligația să asigure serviciile de sănătate pentru toți cetățenii și, mai ales, pentru cei săraci, cu resurse financiare limitate, lăsând deoparte clientela politică.

In loc să-și mascheze incompetența, căutând vinovații în alte părți, ministrul sănătății ar trebui să privească în propria ogradă și să recunoască faptul că amatorismul, impostura și nepăsarea au condus sistemul sanitar românesc la cea mai gravă criză din ultimii 15 ani, criză care se va agrava, punând în pericol viața a sute de mii de români a căror singură "vină" este că s-au îmbolnăvit în anii de guvernare portocalie.

Noi, senatorii PSD, facem apel către toți parlamentarii, indiferent de grupurile politice cărora le aparțin, de a vota în favoarea moțiunii. Este o chestiune de interes național, de onoare și onestitate față de adevăr, față de cetățeanul român.

Cerem primului-ministru:

  1. Să dispună elaborarea de urgență a Strategiei Naționale de Sănătate Publică.
  2. Să dispună măsurile necesare pentru definirea unei strategii de reformă sanitară reală pe termen mediu și lung.
  3. Să dispună măsurile necesare pentru întocmirea și aprobarea de către Guvern a "Planului național de paturi în sistemul sanitar".
  4. Să dispună măsurile necesare pentru elaborarea și aprobarea de către Guvern a "Planului național de locuri în sistemul sanitar".

Sugerăm ca, în temeiul art. 85 alin.2 din Constituția României, să propună revocarea din funcție a ministrului sănătății Eugen Nicolăescu.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Stimați colegi,

În conformitate cu prevederile regulamentului dați-mi voie să consult colegii senatori din Grupul parlamentar PSD dacă își mențin semnăturile pe moțiunea prezentată de domnul senator Sorin Oprescu.

Deci, nu există nici un senator care își retrage semnătura?

Mulțumesc.

În această situație, vom trece la dezbaterea Moțiunii simple inițiată de Grupul parlamentar PSD, semnată de 36 senatori, cu titlul "Sănătatea publică este grav bolnavă. Ministrul sănătății dăunează grav sănătății".

Conform înțelegerilor anterioare, ofer cuvântul domnului Eugen Nicolăescu pentru a prezenta punctul Domniei - Sale de vedere, punctul de vedere al Guvernului Tăriceanu.

Reamintesc că domnul ministru are 30 minute de răspuns la Moțiune, iar în finalul dezbaterii moțiunii, pe parcursul a 15 minute, sigur, poate să ofere răspunsuri suplimentare.

Aveți cuvântul, domnule ministru.

Domnul Eugen Nicolăescu - ministrul sănătății publice:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

Cu toții suntem de acord că moțiunile, fie că sunt simple sau de cenzură, reprezintă cel mai democratic instrument prin care opoziția poate sancționa derapajele puterii. Cu un singur lucru nu pot fi de acord, de ce trebuie depusă o moțiune care, de la cap la coadă, este un atac la persoană.

Toate moțiunile care au vizat sănătatea au fost în proporție de 90% un atac jignitor și uneori calomnios la adresa persoanei ministrului, chiar și imorala moțiune a foștilor parteneri de guvernare care au aprobat toate măsurile pe care le-am luat, a fost consistentă doar la capitolul jigniri. Inițial, m-a întristat acest lucru.

Experiența celor 6 moțiuni care au fost o prelungire a atacurilor din presă m-a învățat că deranjez pentru că nu fac compromisuri, nu m-am lăsat angrenat în jocuri de interese, chiar am stricat jocuri de interese. Aș fi fost un ministru foarte bun și competent dacă aș fi făcut compromisuri și nu aș fi deranjat pe nimeni.

Concluzia, nu reforma este ținta moțiunilor, ci eu, pentru că vreau să fac reforma. Vreau reguli clare și transparență în sistem pentru cetățean. Nu este o vorbă goală, cum mă acuză și moțiunea intitulată răutăcios, cea de astăzi, ci vreau reguli clare, atât pentru pacienți, cât și pentru medici.

Doamnelor și domnilor senatori,

Vreau să vă mulțumesc, în mod deosebit pentru că ați depus această moțiune. Este pentru mine un bun prilej de a vă informa ce am făcut și ce avem de gând să facem pentru a transforma sistemul sanitar românesc, într-unul prietenos cu cetățenii și adaptat statutului european al României.

Recunosc că am greșit în ceea ce privește comunicarea mai susținută a măsurilor pe care le-am luat și s-a întâmplat acest lucru pentru că nu am avut curajul să investim nici un leu în comunicare, ne-am mulțumit să folosim instrumentele clasice, conferința și comunicatul de presă, dar presa nu a preluat niciodată ceea ce era importat pentru oameni, din punctul nostru de vedere, ci a tabloidizat orice măsură în funcție de ce interese a deranjat acea măsură.

V-aș da exemple multe, dar sunt convins că le cunoașteți și nu presa face obiectul dezbaterii de astăzi.

Din postura mea este ușor și, totodată, greu să faci reformă. Ușor pentru că nefăcând parte din sistem, am luat decizii obiective, greu pentru că dezbinata castă a medicilor se solidarizează imediat împotriva oricărei încercări exterioare de a face reguli în sistemul medical și nici nu vă imaginați ce inerție mare are acest sistem.

În consecință, astăzi vreau să vă vorbesc despre fapte și minciuni. Pentru început, aș vrea să folosesc acest prilej pentru a vă prezenta situația la jumătatea anului 2007 și pașii firești pentru 2008, pași impuși de ceea ce am realizat până acum, altfel spus, nu fac promisiuni, ci continui ce am început.

Doamnelor și domnilor senatori,

Raportul dintre componentele sistemului sanitar românesc este ineficient și în defavoarea cetățeanului, în sensul utilizării unor sume de peste 60% în sistemul spitalicesc, sistem care consumă cel mai mult resurse și cu cea mai mică eficiență.

Medicina primară ocupa numai 5%, în 2005, va ajunge la 8,5% în 2007 și 14%, în 2008, cu efect de cea mai importantă componentă a sistemului sanitar, respectiv profilaxia.

Medicina secundară, cea de ambulatoriu, este publică și privată, total subevaluată, existând lipsă de așteptare la toate serviciile paraclinice, precum și la cele de protezare la care, însă, în acest an, listele au scăzut cu circa un an, prin suplimentarea fondurilor cu 50% în 2007, față de 2006.

Programele naționale de sănătate au fost programe construite pentru birocrația sistemului, și nu pentru cetățeni, pentru controlul banilor era utilizat bolnavul și nu sistemul care trebuia organizat pentru pacient.

Am să vă spun de asemenea care a fost creșterea din punctul de vedere al sumelor alocate pe principalele programe de sănătate. Pentru toate programele de sănătate, în 2007 avem alocate 1284, 5 milioane RON, față de 747,1 în 2004, o creștere de 1,7 ori. Pentru programul oncologic, în 2007 am crescut de 2,3 ori fondurile față, de 2004; programul de prevenire și combatere a bolilor cardiovasculare a primit în 2007 de 2,38 ori mai mult decât în 2004. Programul de diabet a primit de 1,64 ori mai mult în 2007 decât în 2004, iar în programul de transplant au crescut în 2007 fondurile, rețineți, de 32,22 ori. Pentru toate programele au fost suplimentate fondurile, dar am dat exemplu patologia cu incidența cea mai mare.

Finanțarea sistemului prin Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate a evaluat din 2000 și până în 2007, de la circa 2856,4 milioane RON, la 11.925, 8 milioane RON, ajungând, în 2007 la 4,12% din PIB, fără investițiile în spitale care vor fi finanțate în ultima parte a anului 2007 și la care deci, se va adăuga circa 0,5% din PIB.

Introducerea de taxe care să suplimenteze fondurile sănătății a fost, de asemenea, o măsură importantă în corelare cu recomandările Uniunii Europene prin fiscalizarea consumului de tutun, cauza principală a morbidității și mortalității.

Pentru 2007, strategia Ministerului Sănătății Publice are în vedere: revizuirea și aplicarea unui nou contract-cadru privind utilizarea Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, prin creșterea ponderii serviciilor asigurate de medicii de familie și a legăturii directe a acestora cu cetățeanul și dăm în acest sens, exemplul Programului de evaluare a stării de sănătate a populației, în care sunt cuprinși toți cetățenii României, indiferent că sunt asigurați sau neasigurați.

Adoptarea pachetului de bază de servicii medicale decontate din asigurările sociale de sănătate, în corelare cu bugetul alocat și care va fi asigurat prin contractul încheiat între asigurat și Casele de Asigurări de Sănătate. Sperăm să înceapă acest pachet la 1 octombrie 2007.

Adoptarea Pachetului minimal de servicii medicale pentru situațiile de urgență alocat și care va fi asigurat prin contractul, de asemenea, încheiat între asigurat și Case. De asemenea, termenul pe care vi-l-am propus, 1 octombrie 2007.

Adoptarea și restructurarea listelor de medicamente compensate și gratuite, în sensul creșterii accesului cetățenilor în cadrul Bugetului de asigurări sociale de sănătate, cu asigurarea în permanență în farmacii.

Ne gândim ca această compensare să aibă în vedere și veniturile cetățenilor, mai ales cu accent pe pensionari. Ba, să aibă în vedere, de asemenea, valoarea rețetelor și poate introducerea unei contribuții personale simbolice, cu rol de conștientizare a consumurilor personale, să avem în vedere anumite patologii importante pentru starea de sănătate a populației.

De asemenea, pentru acest an avem în vedere asigurarea începerii funcționării sistemului de asigurări voluntare complementare și suplimentare de sănătate și a determinării pachetului de servicii medicale aferent acestui tip de asigurări. Perfecționarea descentralizării programelor naționale de sănătate, referitoare la diabet, oncologie, post transplant în vederea eliberării de medicamente specifice prin toate farmaciile cu circuit deschis din toate localitățile țării și numai prin farmaciile din spital și vă asigurăm pe această cale că sistemul funcționează, în ciuda a ceea ce s-a spus de la acest microfon.

Reașezarea prețurilor de catalog la medicamentele de pe piața românească, în sensul reducerii prețurilor lor. Utilizând alte modalități de stabilire a prețurilor pe întreaga verigă: importatori, producători interni, distribuitori, farmacie.

Vom utiliza prețul cel mai mic din 12 țări ale Uniunii Europene, față de trei țări în prezent, se va introduce principiul cost - volum pentru toți distribuitorii, se vor revizui adaosurile comerciale practicate de farmacii și distribuitori. Termenul propus - 1octombrie 2007, dar deja publicarea pe Internet, pe site-ul ministerului a acestui proiect de ordin a născut campanii de presă împotriva ministrului. Le voi duce până la capăt.

Continuarea procesului de modificare a finanțării sistemului spitalicesc și suplimentarea finanțării din bugetul de stat pentru servicii medicale de urgență.

Reforma pe care am început-o are și o componentă financiară care se referă și se reflectă într-o altă manieră de finanțare a spitalelor. De la 1 iulie vom introduce DRG-ul australian, a cărui esență constă în aducerea tarifelor de decontare a serviciilor din spitale, la nivelul realităților din spital, mai exact se vor plăti doar serviciile pe care spitalul le prestează cu adevărat.

Am avut surpriza să constat că un spital județean primea bani pentru operații de transplant pe care de fapt, nu le făcea, DRG-ul australian nu va mai permite acest lucru, și, nu în ultimul rând, DRG-ul încurajează munca eficientă.

De la 1 iulie deci nu va mai exista finanțarea istorică a spitalelor sau pe pretenții și prietenii politice și vor fi plătite doar serviciile pe care le vor face efectiv.

Introducerea acestui nou sistem a necesitat luni de muncă, vom introduce registrele naționale pentru toate programele de sănătate, în vederea utilizării corecte a Fondurilor sistemului de sănătate, vom realiza sistemul informatic și informațional care să asigure obținerea de informații coerente și în timp real pentru a se introduce și corela cele mai potrivite politici de sănătate, după ce ani de zile a fost blocată operațiunea de informatizare a sistemului de sănătate.

Vom asigura resurse umane, în sensul în care vom introduce rezidențiatul pe post pentru specialitățile deficitare și zonele defavorizate.

Introducerea cu plată a celei de-a doua specialități pentru cele neacoperite cu medici, reintroducerea pregătirii post-liceale a asistentelor și moașelor, reașezarea sistemului de motivare salarială prin menționarea unui ritm mai susținut de creștere, dar și a unor sporuri specifice, cum ar fi cel de prevenție în domeniul sanitar sau introducerii primei de stabilitate.

Vom derula un program de modernizare a bazei materiale, deja se cunosc intențiile noastre pentru construirea celor opt spitale regionale și 20 județene, de urgență, reabilitarea celor 15 spitale județene de urgență.

Regândirea unor construcții începute și redefinirea acestora, inclusiv cu acordarea finanțărilor adecvate, construirea unor unități spitalicești noi, la nivel de comunități locale pentru a asigura asistența medicală, asigurarea finanțării pentru viitoarele spitale noi, pentru declanșarea licitațiilor de proiectare și construcție, reabilitarea unor sectoare vitale pentru sectorul sanitar, în speță a început licitația pentru achiziționarea în acest an a circa 1500 de ambulanțe de toate tipurile, precum și a 16 mașini pentru intervenții în situații de urgență și pentru calamității.

Am introdus principiul externalizării unor servicii care necesită investiții mari și pe care statul nu și le poate permite: imagistică, laboratoare, spălătorii, cantine, începerea și finalizarea studiilor de fezabilitate și demararea reabilitării și modernizării unui număr de 15 spitale de urgență și demararea lucrărilor la acestea, asigurarea dotărilor cu aparatură de imagistică, radiologie, anestezie, terapie intensivă, sterilizare, computer tomograf, aparate de rezonanță magnetică, ecograf și altă aparatură medicală de înaltă performanță pentru care licitațiile sunt în curs.

Achiziția și punerea în funcțiune a aparaturii medicale pentru unitățile de primiri urgențe din peste 47 spitale cu statut de urgență, din fondurile contractate cu Banca Mondială și pentru care lipsea cofinanțarea pentru lucrări de construcții și pe care o asigură Ministerul Sănătății Publice.

Începerea achiziției de aparatură medicală pentru circa 40 de maternități și secții de nou născuți pentru care, de asemenea, Ministerul Sănătății Publice asigură cofinanțarea pentru lucrări de expertizare și construcții.

Achiziționarea pentru prima oară în România a peste circa 3 milioane de vaccinuri antigripale, respectiv pentru 15% din populația României, în conformitate cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății.

Începerea lucrărilor de dezvoltare a capacității de vaccinuri la Institutul Cantacuzino, în vederea asigurării independenței, dar și scăderii prețurilor de achiziție și dezvoltare a posibilităților de export de vaccinuri.

În 2008 vom continua ceea ce am făcut până acum și vom dezvolta noi proiecte, vor continua lucrările la cele 20 de spitale județene de urgență începute în 2007 și a celor 8 spitale regionale. Vom finaliza dotarea sistemului de ambulanță cu încă o mie de bucăți, care va însemna înnoirea completă a parcului auto al Ambulanței. Vom finaliza dotările SMURD regionale, vom dezvolta programe de îngrijiri medicale la domiciliu și a asistenței comunitare în toate județele țării. Vom începe să utilizăm fondurile structurale de la Uniunea Europeană. Vom introduce cardul național și european de asigurat. Vom finaliza sistemul informatic și informațional. Vom continua monitorizarea pentru tot ceea ce înseamnă programe naționale. Vom consolida rezultatele privind menținerea prețurilor medicamentelor la niveluri acceptabile și suportabile. Vom aloca resurse suplimentare pentru programe noi de sănătate, care să amelioreze starea generală de sănătate a populației, ca urmare a rezultatelor pe care le vom avea, urmare desfășurării programului național de evaluare a stării de sănătate.

Sperăm să atingem pragul de 5% din produsul intern brut pentru sănătate, prin mai multe forme de finanțare.

De asemenea, să atingem raportul de 1 la 3 între sistemul spitalicesc și cel prespitalicesc, respectiv ambulatoriu, cu efect pe creșterea activității profilactice și de promovare a sănătății populației.

Sunt realizări și perspective reale. O reformă nu se face într-o zi. Mie mi-a revenit sarcina să reformez un sistem în care s-a investit minimum, dar care a fost exploatat de unii ani de zile ca o mină de aur. Vreau să fac precizarea că, pentru a ajunge la standardele Uniunii Europene, sistemul sanitar românesc are nevoie, după anumite evaluări, de circa 17 miliarde euro, aproximativ 15% din produsul intern brut. România nu are acești bani deodată și chiar dacă i-ar avea, tot nu s-ar întâmpla nimic peste noapte. Lucrurile s-ar schimba în decurs de câțiva ani de zile, pentru că, după cum știți, este nevoie de realizare de proceduri pentru a putea să consumăm acești bani.

Anul acesta, am obținut totuși cel mai mare buget din ultimii 17 ani și reușim să facem destul de multe lucruri, nu cât așteptăm noi sau cât așteaptă populația.

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Personal, aș fi vrut să pun capăt discursului meu aici, pentru că eu cred că sunt suficiente aceste vorbe, dar vreau să mai spun un lucru: dacă până acum, subfinanțarea sistemului a fost laitmotivul tuturor moțiunilor pe tema sănătății, anul acesta se înregistrează o temă nouă și anume managementul spitalelor. Toată lumea acuză profesionalizarea managementului și tot ce se întâmplă rău în spitale este, evident, din cauza managementului pus de ministru.

Profesionalizarea managementului nu a fost inventată de mine. În toată lumea este așa. Există firme care manageriază activitatea unui spital. Menirea doctorului este să managerieze boala.

La un moment dat, chiar fostul ministru al sănătății al PSD, Daniela Bartoș, la una din moțiunile de cenzură depusă de opoziția de la vremea respectivă, acuza autonomia exagerată a directorilor de spital, autonomie care le-a permis să nu răspundă în fața nici unei instanțe pentru actul managerial pe care îl practicau. Așa s-a ajuns la datorii de miliarde, așa s-au scurs banii publici în multe buzunare.

Același sistem, al managerilor prea independenți, a dus la situații uneori dramatice în toate domeniile, așa cum s-a văzut prin spolierea firmelor de stat în perioada tranziției, spitalele intrând și ele în acest haos.

Managementul profesionist nu înseamnă centralizare. Managerul trebuie să aibă, însă, un contract cu instituția care finanțează spitalul, în speță CNAS și Ministerul Sănătății Publice. Când va fi finalizat procesul de descentralizare a spitalelor, nu numai patrimonial, și vor trece spitalele în subordinea consiliilor locale, aș fi curios să știu dacă un primar va finanța ineficiența managerului, știind că de bunul mers al spitalului depinde mandatul său. Sunt convins că atunci primăriile vor da bani și pentru întreținerea și reabilitarea spitalelor, lucru pe care, astăzi, nu îl fac, deși sunt obligate prin lege. La nivelul anului 2006, consiliile locale au finanțat spitalele, în total sănătate, cu 0,1%.

Decizia de profesionalizare a managementului spitalelor a deranjat pe toată lumea, pentru că a rupt structuri solide de interese, mai ales financiare și care nu aveau nici o legătură cu accesul legal al cetățenilor la asistență medicală de calitate.

Revenind la manageri și la situația din spitale, este de domeniul patologicului ce se întâmplă. În fiecare zi, în funcție de interese, este acuzat fie ministrul, fie managerul de funcționarea defectuoasă a unui spital sau altul. Cel mai nou exemplu - Spitalul din Satu Mare. Toți au sărit pe ministru, toți acuzau lipsa de fonduri, de medicamente, care a dus la decesul unei tinere gravide. Ulterior, atât raportul intern al spitalului, cât și raportul comisiei ministeriale au dovedit că stocul de medicamente era în regulă și doar o neglijență medicală a dus la decesul gravidei, deși aceasta a fost corect operată. Sigur, la spitalul respectiv au fost găsite foarte multe nereguli medicale - și vom lua măsuri - dar aceste nereguli nu au caracter financiar. Ordinea, curățenia și disciplina se pot face și fără bani. Satu Mare nu este un caz izolat. În controalele pe care le-am efectuat, am văzut multe lucruri și mai rele.

Moțiunea dumneavoastră mă acuză de conducere de tip sovietic. Știți că atunci când plecăm din minister, eu și echipa, suntem sunați noi sau colegii noștri și întrebați la ce spital mergem și toată lumea se apucă să facă curățenie ? Ceea ce înseamnă că, deocamdată, în sistemul sanitar se fac lucruri numai de frică de controale, se face dezinfecție și curățenie numai când sunt controale, lucru incredibil și inadmisibil într-un sector în care curățenia și mediul aseptic ar trebui să fie coordonate fundamentale.

Mizeria din spitale, neglijența în actul de sterilizare sunt un atentat la sănătatea publică. În urma controalelor pe care le-am făcut, am și demis manageri pentru așa ceva. Cred că este de datoria mea să fac controale și să iau măsuri, atâta timp cât lumea arată spre minister când ceva nu merge într-un spital. Din păcate, justiția i-a repus în funcție pe managerii demiși, în disprețul oamenilor care ajung în spital și sunt norocoși dacă nu pleacă de acolo mai bolnavi.

Profit, astăzi, de această ocazie pentru a lămuri dacă facem centralizarea sau descentralizarea sistemului. Pe site-ul ministerului este un proiect foarte clar privind descentralizarea, numai că decizia de descentralizare și modul în care trebuie făcut acest lucru este una extrem de importantă, pe care nu și-o poate asuma o singură persoană. Este nevoie de o convergență de opinii, de o dezbatere publică.

Cu această ocazie, vă informez că reprezentanții ministerului vor depune la grupurile parlamentare proiectul de descentralizare, pentru dezbatere. Așa cred că este corect.

Nu în ultimul rând, vreau să vă informez că la capitolul descentralizare am făcut pași importanți și, prin Legea privind reforma sistemului sanitar, am făcut această descentralizare financiară. Dacă spitalele vor asigura servicii de calitate și performante, vor acumula acest fond în folosul spitalului, care va avea la dispoziție resurse importante pentru investiție. Vorbim de cei care conduc destinele spitalului. De asemenea, am descentralizat programele de diabet, oncologie și post-transplant, ceea ce a permis lărgirea accesului cetățenilor la medicație. Vreau să vă precizez că descentralizarea programului de diabet, de exemplu, s-a născut ca urmare a sugestiilor venite de la pacienții care, lunar, erau nevoiți să vină în spitalele din capitalele de județ să-și ridice rețeta și medicamentele. Cred că, prin descentralizare, am făcut acest program să funcționeze în interesul pacienților. Ca atare, ceea ce am făcut nu sunt vorbe, ci sunt fapte.

Am crescut uneori costurile - și ne așteptam la așa ceva - pentru că oamenii care sufereau de aceste boli au început să se trateze de când își iau medicamentele din localitatea în care stau și nu mai sunt nevoiți să meargă în capitala de județ, unde era farmacia cu circuit închis. Ca atare, oameni care nu-și luau medicația, acum și-o iau. Circa 20% din pacienții care aveau medicamente, rețete, nu se duceau să și le ia, acum și le iau.

Un alt subiect asupra căruia vreau să fac unele precizări este cel legat de medicamentele compensate. Criza de medicamente este o situație cu care se confruntă toate sistemele sanitare, chiar și din țările Uniunii Europene, al căror nivel sigur că ne-am dori să-l ajungem. Medicamentele nu ajung niciodată, nicăieri în lume. De ce simte România mai acut aceste lipsuri ? Pentru că are două particularități: o populație îmbătrânită, cu multă nevoie deci de medicamente și, pe deasupra, și o populație săracă. Încercăm să găsim permanent fonduri pentru rezolvarea acestei probleme. La fiecare jumătate a lunii, casele de asigurări suplimentează sumele alocate lunar farmaciilor. Din păcate, deocamdată, suntem deficitari la capitolul abilitatea instituțională de a monitoriza și controla prescrierea de medicamente.

În controalele pe care le-am efectuat, am constatat că unii medici prescriu rețete în exces. Am dat exemplele acestea. Vi le dau și dumneavoastră. În Călărași, într-un sat, medicii au prescris, într-un week-end, 700 de rețete. Dacă ar fi acordat 2 minute de pacient, fără scrierea rețetei, ar fi lucrat 23 de ore pe zi, ceea ce este imposibil. Am găsit rețete scrise pe numele unor morți sau rețete eliberate în ultima zi a lunii în curs pentru luna următoare, total ilegal. În condițiile acestea, evident că banii nu ar ajunge niciodată, chiar dacă am duce tot bugetul sănătății numai pentru cererea de medicamente. Este clar că trebuie să îmbunătățim sistemul de supraveghere, monitorizare și control.

Doamnelor și domnilor senatori,

În ultimii 17 ani, în sănătate nu s-a investit nici măcar în anii electorali. Toate guvernele măreau pensiile și salariile bugetarilor cu câteva luni înainte de alegeri. Nimeni nu s-a gândit să construiască un spital, să-l doteze, să ieftinească medicamentele, măcar să promită că va face ceva pentru îmbunătățirea stării de sănătate. Sănătatea era un capitol cenușiu mereu.

Chiar unul dintre oponenții mei cei mai înverșunați recunoștea că partidul din care face parte nu a vrut să facă reformă în sănătate. Guvernul din care fac eu parte și-a asumat reforma în sănătate, considerând acest domeniu o prioritate națională strategică.

V-am prezentat ce am realizat și care sunt pașii următori obligatorii pentru a duce sistemul sanitar mai aproape de cetățean. Vreau să fac reformă, nu mă las intimidat de campanii mincinoase și demagogice, nici chiar atunci când sunt jignit, calomniat, amenințat eu și, ceea ce este mai dureros și inadmisibil, a început să-mi fie atacată și familia.

În consecință, vă rog să votați pentru consolidarea și continuarea reformei.

Un gând bun, doamnelor și domnilor senatori, să trăiți sănătos!

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumim, domnule ministru.

Stimați colegi, vom trece la dezbaterea moțiunii simple "Sănătatea publică este grav bolnavă. Ministrul sănătății dăunează grav sănătății".

Grupul parlamentar al Partidului Social-Democrat are alocate, ca timp de dezbatere, 25 de minute. S-au înscris colegii senatori Șerban Nicolae, Oprescu Sorin.

Rog grupurile parlamentare să-și desemneze vorbitorii.

Îl invit la tribuna Senatului pe domnul senator Șerban Nicolae. Aveți cuvântul !

Domnul Șerban Nicolae:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Aș face o mică observație la început: am fost sensibilizat de afirmația domnului Nicolăescu cum că a început să-i fie atacată și familia. Resping asemenea metode de intimidare sau de lucru în viața politică, dar fac și precizarea că nimic din discursurile colegilor de la PSD și din textul moțiunii nu face referire la așa ceva. Era bine dacă domnul Nicolăescu ar fi spus și la ce anume se referă și cine își permite să facă asemenea atacuri, pentru că, dacă este vorba să vorbim de atacuri nedemne sau imorale, am fi avut noi suficiente exemple.

În legătură cu moțiunea, aș vrea să fac următoarele precizări: a afirmat și domnul Nicolăescu și este un lucru binecunoscut, nu suntem la prima moțiune care vizează domeniul sănătății, în actuala legislatură. Chiar în Senat, a mai fost promovată o moțiune simplă pe tema sănătății, care a înregistrat poate primul semnal de alarmă pentru actualul ministru, ignorat din păcate, cel mai strâns scor la o moțiune simplă de până atunci, 57 de voturi pentru - 57 împotrivă. Am avut o moțiune de cenzură, promovată în Camerele reunite, ca urmare a asumării răspunderii Guvernului pe pachetul legislativ de reformă a sănătății împotriva românilor, care a înregistrat, de asemenea, cel mai strâns scor pentru o moțiune de cenzură din actuala legislatură.

Subliniez aceste lucruri pentru a arăta preocuparea constantă pe care parlamentarii Partidului Social-Democrat au arătat-o unui domeniu sensibil social și pe care noi, ca social-democrați, înțelegem să-l tratăm nu cu politică, ci cu soluții realiste și cu argumente profunde.

Dincolo de moțiuni, au existat propuneri, proiecte legislative, au existat întrebări și interpelări la care, din păcate, răspunsul a fost mai degrabă unul politicianist și nu unul serios care să vizeze preocuparea pentru soluții.

Chiar și anul trecut, la pachetul legislativ, o întreagă armată de politruci și scribălăi de curte s-au chinuit să nască un pachet cu vreo 17 acte normative, la grămadă, cu un singur scop: să-l scoată pe Sorin Oprescu de la conducerea Spitalului Universitar de Urgență București și să introducă diverse șmecherii de incompatibilitate, doar-doar reușesc să îl înlăture pe cel mai incomod adversar al actualului ministru. Acuzațiile aduse la adresa lui Sorin Oprescu și atunci, și de atunci încoace - și fac precizarea că domnul Nicolăescu a depus chiar și o plângere penală împotriva lui Sorin Oprescu, ba chiar a și revenit cu plângeri împotriva soluțiilor date de procurori, cu plângeri la instanță și așa mai departe, relevă mentalitatea cu care actuala conducere a Ministerului Sănătății Publice tratează pacienții, în care aceștia nu sunt altceva decât cifre, numere, date contabile.

Pacienții nu sunt oameni, nu au viață, nu au sănătate, ci au numere. Cantitatea este cea care determină analiza la nivelul conducerii actuale a Ministerului Sănătății Publice.

Principala acuzație de care vorbeam era aceea că spitalele și-au permis - era și cazul Spitalului Universitar din București - să trateze pacienți peste sumele contractate pe anii respectivi. Cu alte cuvinte, pacienții români și-au permis să se îmbolnăvească peste cifrele stabilite de domnul Nicolăescu. Așa ceva era inadmisibil și pentru aceasta domnul Oprescu trebuie să răspundă penal.

Problema cea mai gravă, din punctul meu de vedere, ca nespecialist, dar ca om care, din păcate, mai are nevoie, din când în când, și de servicii medicale, este una simplă și care cred că este pe înțelesul și al domnului Nicolăescu, și anume, că, deși se alocă din ce în ce mai mulți bani sănătății, serviciile medicale nu se îmbunătățesc, rezultatele nu se văd și atunci încerc să caut o explicație și să descifrez de ce se ajunge la o asemenea situație. Am găsit două feluri de explicații: pe de o parte, este vorba de o proastă administrare la nivelul Ministerului Sănătății Publice, generată de neînțelegerea dificultăților reale și a priorităților din sistemul sanitar, generate de politicianism și de interese străine de cele ale pacienților. Recentralizarea deciziei cu privire la conducerile, la numirile de conduceri de spitale arată că, de fapt, interesul este altul decât cel al pacienților și am să revin pe larg, atunci când am să mă refer și la chestiunile legate de descentralizarea de care a vorbit domnul ministru.

Al doilea tip de cauze este însă și mai important: alocațiile pentru investiții și achiziții, stimate colege și stimați colegi, determină cu totul altceva decât îmbunătățirea sistemului sanitar, pentru că determină licitații, tranzacții, contracte și, în final, îmbogățirea surprinzătoare a unor oameni pentru care un sistem falimentar sau un sistem în criză, cum este cel sanitar românesc, produce profituri uriașe. Cei care efectuează lucrări și care găsesc scurtăturile, în cazul contractelor de achiziții și de investiții, sunt cei care determină și actuala politică, în care se alocă în continuare bani și, pentru asta, aș fi fost unul care să-l laud pe actualul ministru, dacă n-aș fi văzut rezultatul, dar care nu rezolvă problemele pacienților.

Am vorbit de pachetul de legi adoptat anul trecut. La vremea respectivă, noi am avut o singură obiecție majoră și am uzat de procedura constituțională a moțiunii de cenzură, și anume, că, întrun domeniu atât de sensibil, cum este cel sanitar, nu este normal și nu poate fi în interesul pacienților să se ocolească dezbaterea parlamentară. Nu am cerut altceva decât ca acest domeniu să facă obiectul unei dezbateri parlamentare aprofundate, cu oameni din sistem, oameni care cunosc problemele, oameni din administrație, cu manageri, cu ceea ce putea să dorească oricine ar fi putut contribui la găsirea de soluții. N-am fost înțeleși, la vremea respectivă, iar pachetul de legi a fost promulgat de domnul Traian Băsescu, Președintele României, chiar dacă, ulterior, Domnia-Sa a fost cel care l-a atacat cu cea mai mare violență. N-am să înțeleg nici atitudinea domnului Băsescu de a promulga acel pachet de legi ca fiind util și necesar românilor, pentru ca, în primul mesaj adresat Parlamentului României, să-l atace, spunând că 80% nu are nici o legătură cu reforma, că, de fapt, este un pachet de legi care sprijină grupurile de interese și că, de fapt, ceea ce se urmărește prin acest pachet de legi nu are nici o legătură cu interesul pacienților.

Mi-aș fi dorit ca președintele Traian Băsescu să înțeleagă profunzimea acestor probleme și să răspundă unei scrisori adresate de președintele Ion Iliescu de a retrimite pachetul de legi în Parlament pentru dezbatere. Ar fi avut ocazia și colegii de la PD să nu comenteze din sală, ci să participe constructiv la aceste chestiuni.

Am aflat ce se întâmplă și cu reforma managerială la nivelul conducerii spitalelor și am urmărit cu atenție cine sunt câștigătorii concursurilor de manageri de spitale. Cu totul întâmplător, sunt marea majoritate a celor numiți cu delegație de către ministrul Nicolăescu. Cu alte cuvinte, domnul ministru a anticipat chestiunile de competență și a numit interimari exact pe cei mai pricepuți oameni să conducă spitalele.

Iar la Spitalul Universitar, pentru că tot am vorbit de acesta, unde se află un distins fin prezidențial la nivelul conducerii, ca director medical într-un spital în care sunt șefi de secție profesori universitari, șefi de catedră la Universitatea de Medicină și Farmacie, creatori de manuale, de cursuri, oameni cu prioritate în domeniul medical, am aflat, de fapt, de un nou sistem în medicina românească, competența de cumetrie.

A vorbit domnul ministru de faptul că, atunci când pleacă din minister și se presupune că pleacă în control, o serie întreagă de manageri de spitale, care, probabil, altminteri, sunt foarte competenți și foarte responsabili în ceea ce fac, încearcă să afle la ce spital merge domnul Nicolăescu, pentru a da o mână de var sau a da cu teul pe-acolo să spoiască un pic situația.

Domnule ministru, ceea ce spuneți dumneavoastră este foarte trist și nu arată că sunteți un tip sever sau că sistemul funcționează, ci, din contră, arată că lucrurile se fac de mântuială și arată faptul că s-a reintrodus frica de centralizare. Oamenii aceia fac aceste lucruri pentru că știu că de dumneavoastră depinde numirea conducerii spitalelor. Atâta vreme cât puteți acționa discreționar în schimbarea și numirea directorilor de spitale, această stare de lucruri va continua. Asta nu este dovada nici a competenței, nici a eficienței sistemului dumneavoastră de manageriat de spitale.

De asemenea, ați vorbit de descentralizare și am ascultat cu mare atenție faptul că acum, la un an după pachetul de legi, sunteți dispus ca proiectul descentralizării să-l depuneți la Parlament și să-l supuneți dezbaterii publice și dezbaterii parlamentare. Aici, vă întreb: de ce n-ați făcut acest lucru cu pachetul de legi de anul trecut? Nu aveau nevoie acele legi de o dezbatere publică, de o dezbatere parlamentară?

Ați vorbit și recunosc că ați fost destul de convingător, atunci când ați spus ce importantă este dezbaterea publică, ce importantă este dezbaterea parlamentară, ce importante sunt soluțiile pe care le pot găsi diverșii oameni din sistem, dar acest lucru nu a fost valabil atunci când ați promovat un pachet de legi și, trebuie să recunoașteți, cu un singur scop.

Concluzia, stimate colege și stimați colegi, este una nu foarte îmbucurătoare. Vizitele domnului ministru în spitale se fac cu blocarea căilor de acces ale pacienților, nu pentru ca domnul Nicolăescu să nu se întâlnească cu pacienții, ci pentru ca nu cumva să simtă pe pielea domniei-sale o adevărată moțiune, mai puțin simplă, din partea celor care beneficiază de reforma domniei-sale. Din păcate, reacția oamenilor nu este una în conformitate nici cu dorințele domnului ministru și nici cu reformele pe care domnia-sa le promovează, pentru că, în fapt, aceste reforme nu au dus la îmbunătățirea serviciilor medicale. Poate că au dus la îmbunătățirea lor pe hârtie, poate că au dus la îmbunătățirea lor în analize contabile, dar în nici un caz în viața și sănătatea pacienților. Pentru acești oameni, micile șmecherii de discurs și de rapoarte sau de contabilitate nu țin.

De aceea, eu spun că votul pentru această moțiune nu este un vot pro sau contra Eugen Nicolăescu, aici nu este o chestiune de persoană. Cu certitudine, eventuala remaniere a domnului Eugen Nicolăescu din funcția de ministru al sănătății nu este soluția sistemului sanitar și nici nu va aduce, în mod automat, îmbunătățirea serviciilor medicale din unitățile sanitare, dar menținerea domniei sale duce, sigur, la agravarea problemelor și la îndepărtarea speranțelor de rezolvare.

De aceea, eu cred că, cercetând fondul acestei moțiuni cu onestitate și cu sinceritate, veți fi de acord că este nevoie de un vot în favoarea moțiunii. Vă mulțumesc. (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat mai are 13 minute.

Invit la tribuna Senatului reprezentanta Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, doamna senator Norica Nicolai. Grupul parlamentar are alocate 15 minute. Aveți cuvântul, doamna senator.

Doamna Norica Nicolai:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate colege și stimați colegi, am să vorbesc la această moțiune în calitatea mea de reprezentant al Partidului Național Liberal, dar și de beneficiar al sistemului de sănătate, așa cum sunt toți din această sală.

În România este secetă, doar în Parlament plouă și plouă cu moțiuni care marchează un final de sesiune. Sper că acest final de sesiune și moțiunile care îl marchează să nu aibă doar rațiuni de tip electoral, ci să genereze o dezbatere și, mai ales, soluții.

În ceea ce privește moțiunea, pe care dumneavoastră ați adresat-o Ministerului Sănătății Publice și astăzi o dezbatem în Senatul României, o considerăm ca un exercițiu de democrație parlamentară. Sper ca dezbaterile pe care le vom avea să fie utile și, mai ales, să fie valorificate. Nu am nici o îndoială că vor fi valorificate, pentru că Eugen Nicolăescu, care este unul din subiectele acestei moțiuni, el este o preocupare și cred că într-o democrație nu ministrul trebuie să fie o preocupare, ci doar sistemul, va fi receptiv la ceea ce se va discuta aici și sper că se vor discuta și lucruri pozitive.

Stimate colege și stimați colegi, vorbiți în moțiune despre starea sistemului sanitar românesc. Așa este. Nu este astăzi, după 17 ani de democrație românească, una performantă. În câte țări este, însă, una performantă? În ultima perioadă, 5 moțiuni simple și una de cenzură au ridicat această problemă. Din păcate, România se mișcă încet și se mișcă încet nu datorită miniștrilor, ci se mișcă încet datorită unei tradiții, unui comportament birocratic și a unei lipse de responsabilitate. Această moțiune nu trebuie adresată unui singur om, pentru că aveți și dumneavoastră convingerea că un singur om nu poate face numai binele, după cum nu poate face numai rău. Și Eugen Nicolăescu, în opinia noastră, a făcut destul de mult bine pentru sistemul de sănătate din România.

Nu vreau să vorbesc despre modul în care ați gestionat dumneavoastră sănătatea. Ați fost partid unic la guvernare, ați avut 3 miniștri, probabil că nu l-ați avut niciodată pe ministrul capabil să facă reformă în sistem, dar aceasta este chestiunea care ține de managementul partidului dumneavoastră. Vreau să spun un singur lucru cu care sunt de acord și care caracterizează modul în care Partidul Social Democrat a făcut reformă. În februarie 2005, Sorin Oprescu declara la BBC: "PSD, atât timp cât s-a aflat la guvernare, nu a fost capabil să facă decât un proiect de lege pentru reforma în sănătate. Acesta s-a amânat în Parlament, s-a amânat pentru o zi de joi, însă nu s-a spus a cărui an și, nici până în ziua de astăzi, acel proiect de lege nu a fost discutat". Sorin Oprescu a avut dreptate, stimate colege și stimați colegi. De aici am preluat noi această guvernare, Ministerul Sănătății Publice reforma în sănătate.

Când, în sfârșit, un ministru liberal al sănătății a demarat un proces real de reformă, stabilind că sănătatea este o prioritate națională strategică și Partidul Național Liberal susține acest lucru - fără o sănătate adecvată, România are o problemă de securitate națională - a fost supus imediat la presiuni, la denigrări. Să nu fim ipocriți, stimate colege și stimați colegi. Este arhicunoscut, de 17 ani acest sistem este subfinanțat și subfinanțarea a fost un subiect predilect al moțiunilor, pe care toate partidele politice le-au depus, de-a lungul timpului, în Parlament.

Nu au fost realizate investiții reale, nici măcar în anii electorali. Probabil că nu a existat o preocupare pentru sănătate, pentru că ea nu aduce întotdeauna voturi.

Tocmai de aceea, nu putem fi de acord cu afirmația pe care ați făcut-o în moțiune, conform căreia PSD consideră că starea de sănătate a națiunii nu este un obiect de troc sau de negociere politică.

Este, de-a dreptul, stupefiant! În anul 2003, fostul primministru al guvernului dumneavoastră recunoștea lipsa de strategii de acțiune, și recunoștea problemele care confruntau sistemul de sănătate în România.

Prin Eugen Nicolăescu, Partidul Național Liberal a pus actul medical în apropierea cetățeanului și nu a medicului. Cred că trebuie să înțelegem toți că, și ca medici, și ca parlamentari, și ca profesori, suntem în slujba cetățeanului și nu a propriilor noastre satisfacții care vin, dacă cetățeanul este mulțumit.

Este deja o schimbare de optică și de filozofie, pe care noi o considerăm benefică și necesară într-o abordare corectă, adecvată și, mai ales, umană și echitabilă a sistemului de sănătate.

Vorbiți în moțiune despre chestiuni pe care le-ați mai reiterat și în 2005, și în 2007. Vorbim de sistemul de compensare a medicamentelor și solicitați să revenim la cel din 2004.

Mi-aduc aminte de un ministru al sănătății care, pentru că a îndrăznit să scoată un medicament din lista de medicamente compensate, a fost hărțuit o vreme îndelungată în justiție.

Să nu dăm dovadă de fariseism, stimați colegi! Medicamentele compensate sunt o mare problemă în România. Eugen Nicolăescu a căutat soluții, dar Eugen Nicolăescu nu poate singur să vadă modul în care sunt respectate aceste soluții.

Se cunoaște foarte bine faptul că toate sistemele sanitare se confruntă cu criza de medicamente. Fenomenul nu este numai aici, se întâlnește și în țări ale Uniunii Europene.

Trebuie să găsim soluții pentru ca sistemul de compensare a medicamentelor să nu mai devină un coșmar pentru pacienți și o sursă de îmbogățire pentru firme, și dacă Eugen Nicolăescu ar demara aceste controale pe care dumneavoastră le etichetați drept "staliniste" și ar vedea cine este în spatele articolelor de presă, cine este în spatele cozilor de la farmacii, cine este în spatele blocajelor de la farmacii - nu este posibil ca pentru rețetele compensate pentru cancer, în sistem, să fie privilegiate anumite lanțuri de farmacii și pentru aceasta să nu le găsești.

Probabil că, spuneți dumneavoastră, controalele Eugen Nicolăescu deranjează. Este foarte bine ca aceste controale să fie făcute și să deranjeze pe cei care blochează, de fapt, în acest mod, sistemul.

În pofida faptului că știți foarte bine cu toții că s-au alocat sume importante farmaciilor, s-au suplimentat în mod constant aceste sume, s-au plătit datoriile istorice, pentru că, printre altele, a trebuit să plătim și sume care au fost restante și datorate furnizorilor de medicamente, acest subiect este unul care datează și astăzi.

Oare toate guvernele au fost incapabile să soluționeze, sau trebuie să ne dăm cu toții mâna și să înțelegem că unora trebuie să le scadă profiturile din acest domeniu?

Stimați colegi, reforma unui sistem sanitar anchilozat nu este un proces simplu. Este tot timpul impopular, în opinia mea și, în niciun caz, nu se poate face de pe o zi pe alta.

Pe de altă parte, este la fel de dificil de luptat cu mentalități învechite, dar și cu grupuri de interese care obstrucționează în mod constant revitalizarea sistemului sanitar.

Deficiențele invocate de inițiatorii moțiunii, în ceea ce privește situația spitalelor, datează de 17 ani. Știm și noi, și știți și dumneavoastră că în spital nu sunt medicamente, că nu sunt pansamente, că nu sunt feșe, că uneori nu există nici măcar apă.

De aceea, ministrul Nicolăescu trebuie să cunoască starea de lucruri în spital și să se deplaseze, alături de echipa cu care lucrează în minister. Aici, însă, îi sugerez și eu domnului ministru Nicolăescu să vadă câți din acea echipă au o istorie dinainte de 1989 în acest minister, câți din acea echipă sunt blocați într-un proces centralist și câți birocratizează și blochează reformele.

Este nevoie de schimbare în acest domeniu și, mai ales, de schimbare de optică.

Chiar dacă am dispune de o sumă care să permită o alocare integrală, și aceasta, în evaluarea Ministerului Sănătății Publice, ar fi de circa 17 miliarde de euro, banii nu sunt, stimați colegi.

Trebuie să subliniem că bugetul actual al Ministerului Sănătății Publice este unul dintre cele mai mari în istoria postdecembristă. Important este ca el să cheltuiască, pe priorități, și cu eficiență.

Trebuie să subliniem, însă, că în acest an bugetul Ministerului Sănătății Publice este unul care poate permite satisfacerea, cu prioritate, a urgențelor în domeniul sănătății, care nu sunt nici minore și, din păcate, nici puține.

A fost acuzat Eugen Nicolăescu că întreprinde controale în spitale și unități sanitare și că aceasta este o mentalitate autoritaristă, de tip sovietic.

Prea des, stimați colegi, revin astfel de acuzații în discursul public.

Dacă descentralizezi, ești întrebat de ce ai descentralizat, dacă controlezi, ești întrebat de ce ai controlat, dacă nu controlezi, ești întrebat de ce nu ai controlat!

Deci, cred că trebuie să dovedim maturitate politică, cel puțin, aici, în Senat, dacă în altă parte nu se poate și să constatăm că acest tip de control este necesar în România, o țară cu mentalitățile pe care le avem.

Dacă un om care trebuie să spele și să igienizeze un domeniu, nu o face decât când este controlat, nu Nicolăescu are o problemă, avem noi, ca români!

Dacă un om care trebuie să acorde primul ajutor altui om nu o face decât stimulat, nu are Eugen Nicolăescu o problemă, avem noi, ca români și cred că de aceste chestiuni trebuie săținem cont!

Cred că starea sănătății din România ne-a prilejuit astăzi o dezbatere sinceră, o dezbatere din care învățăm toți și sper ca ea să nu fie o dezbatere demagogică și o dezbatere populistă, pentru că, din nefericire, în aceastățară demagogia și populismul fac carieră.

Este cel mai grav lucru care se poate întâmpla unui lider politic, să utilizeze acest tip de discurs, pentru că asta este, în opinia mea, un atac la democrație!

Să dovedim maturitate, să dovedim chibzuință, să fixăm prioritățile, să încercăm să le îndeplinim cu bună credință și să renunțăm la discursurile populiste și demagogice!

Atunci, va fi mai bine în toate domeniile, inclusiv în sănătate.

Nu vreau să cred, stimați colegi, că această moțiune este doar un atac la persoană, pentru că nu este corect și nici nu onorează pe cel care face acest lucru.

Nu cred că este o rețetă simplă, scrisă într-un week-end, printre cele 700 de rețete pe care un medic le prescrie și lucrul acesta trebuie să ne îngrijoreze, stimați colegi, dar văd că nu ne îngrijorează și această moțiune nu o consider, și nu vreau ca și dumneavoastră să o considerați o sancțiune la adresa ministrului sănătății, și nici un act de blocare a sistemului.

Vreau să fie un discurs de construcție, să găsim împreună soluții. Am să închei, parafrazându-l pe Lincoln, care spunea că: "Nu contează anii de viață, ci viața din ani!"

Am putea spune că pentru dumneavoastră, stimați colegi, nu contează neajunsurile din reforma sistemului sanitar, pe care noi le-am recunoscut primii, ci rezultatul ei final care, sperăm, să alinieze România la nivelul standardelor europene în domeniu.

De aceea, în conformitate cu acest spirit, cred că va trebui să dăm astăzi un vot "contra" moțiunii dumneavoastră. Vă mulțumesc. (Aplauze în sală)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și noi vă mulțumim, doamna senator.

Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Găucan Constantin, reprezentant al Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Aveți cuvântul, domnule senator! Microfonul central, vă rog.

Domnul Constantin Găucan:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați invitați și stimați colegi,

Noi vorbim astăzi de "un bolnav" și de "o boală". Acesta este titlul moțiunii.

Tratamentul corect al unui bolnav sau al unei boli se face pe baza unei foi de observații, o foaie de observații care ar trebui să cuprindă sau cuprinde un istoric al bolii, ca să putem pune un diagnostic și un plan de tratament corect, antecedentele personale și eredo-colaterale. De unde a venit îmbolnăvirea aceasta a sistemului, examenul loco-regional și general, putem spune, dar în examenul local putem să vorbim de medicul de familie, de asistența din ambulatoriu și de asistența din spitale.

După aceea, după ce analizăm toate aceste lucruri, sigur, punem un diagnostic. Care este boala, este acută, este cronică? Se face un program de tratament care, sigur, în cazul unei boli acute înseamnă o intervenție chirurgicală, pe fondul acut.

În cazul unei boli cronice, trebuie să vedem câți ani au contribuit la această îmbolnăvire și care sunt prioritățile în abordarea unui tratament de lungă durată și sigur și o medicație care se dă bolnavului.

În cazul nostru, este vorba de sistemul de sănătate.

O să încerc să fac, întâi, un scurt istoric. Parcurg foaia de observație și de tratament a unui bolnav. Boala este veche, este cronică.

Vreau să vă spun ... Aici fac o mică paranteză - sunt iorghist și fac niște paranteze - și, după aceea, mă întorc la firul poveștii. Încă din 1975 - 1976, am fost implicat în activități ale Ministerului Sănătății. Era vorba de organizarea rețelei de asistență stomatologică pediatrică în școli ș.a.m.d. Vorbind despre istoric, primul lucru pentru care m-au tras de urechi birocrații din Ministerul Sănătății "tresele bătrâne", cum se vorbește în armată, au spus: "Băiete, ia potolește-te tu, că o decizie a ministrului sau oricare altă decizie se bagă într-un sertar! Ori se rezolvă de la sine, ori nu se rezolvă, cum pică zarul!" Aceea a fost prima lecție pe care am primit-o în legătură cu birocrația din Ministerul Sănătății Publice, care a fost și este, în continuare, deși se fac încercări destul de eroice pentru a aduce oameni tineri și cu care se poate lucra mai eficient într-un minister.

Tot legat de boala veche - și asta face parte din cadrele medicale, din modul de promovare a cadrelor medicale în rețea, în spitale, în asistența de ambulatoriu - am asistat, tot la acea vreme, la un lucru care iar m-a blocat, dar care s-a perpetuat și l-am găsit - eu sunt și om de învățământ - și după anii '90, în continuare, în legătură cu promovarea medicilor în spitale, în diverse servicii.

În 1976, unul dintre funcționarii ministerului se întâlnește cu altul pe culoar și zice: "Ce face, doctorul cutare?", care dăduse un concurs, și i se răspunde: "O cheie!".

Nu am înțeles bine. Zic: "OK?" sau "O cheie?"

"Nu, doctore! O cheie de mașină l-a costat concursul!"

Deci, o mașină dată la cheie celor care au făcut examinarea.

Din păcate, am asistat și în anii din urmă la un astfel de sistem de promovare a cadrelor, care au făcut ca tinerii foarte buni, absolvenți ai institutelor de medicină, să-și ia câmpii, pentru că ei nu au mai încăput în concursurile de obținere a unor posturi în care să-și dovedească competența, eficiența, locurile fiind ocupate de alți oameni care au intrat prin ușa din dos, prin sisteme neortodoxe.

Mai este o problemă, care ține de istorie. Vorbeam de criza începută înainte de 1989, când, la fel, trei piloni ai societății românești au fost, întotdeauna, sacrificați. Este vorba de învățământ, de sănătate și de cultură, când politica lui Ceaușescu, de industrializare forțată, a făcut ca banii destinați acestor stâlpi ai societății, care dau echilibru unei societăți, să fie transferați în alte zone și sănătatea, învățământul să se cârpească.

Deci, criza este veche și a fost generată, în special, și de bani.

Sigur, după 1990, starea economică a României nu a permis o investiție mare în sistemul de sănătate, în învățământ și cultură, asistăm, în continuare, la această criză determinată de lipsa banilor și în învățământ, și în cultură și, iată că, și în sănătate.

Tot istorie, dar care are repercusiuni acum în cronicizarea bolii, am fost cooptat în anii '94, deci, vorbesc de istorie mai recentă, într-o comisie a Ministerului Sănătății pentru elaborarea Legii sănătății și a Casei de Asigurări de Sănătate.

I-am atras atenția, atunci, domnului ministru secretar de stat care se ocupa și ne întâlneam, periodic, într-o comisie, să luăm la bani mărunți Casa de Asigurări, această construire a sistemului de asigurări sociale de sănătate și am atras atenția "Domnule ministru, ați luat cel mai păgubos sistem de asigurări din Europa, cel german", care este în cădere liberă, nu mai putea fi suportat financiar, care era cel mai birocratic sistem din Europa și-l vedem astăzi, la medicul de familie, care, săracul, consultă 5 minute, iar 25 de minute face scriptologie, scrie rețete, scrie tabele, scrie compensate, necompensate.

De ce? Pentru că, din păcate, sistemele de asigurări de sănătate europene nu au fost consultate, nu au fost adaptate la condițiile României și, în consecință, asistăm la această boală veche, care va trebui, sigur, gândită și tratată și face parte din planul de tratament.

S-a mai întâmplat ceva, tot în istoria bănească a sistemului de sănătate. Se face referire în moțiune de faptul că din banii Casei de Asigurări se susțin programele Ministerului Sănătății Publice, dar și aceasta este veche.

S-a făcut în legislatura trecută. Eu am numit, la vremea aceea, într-un interviu, cea mai mare naționalizare după 1948, când banii Casei de Asigurări pentru Sănătate, prin desființarea postului de președinte și numirea unui ministru secretar de stat al Ministerului Sănătății, a însemnat, de fapt, trecerea banului contribuabilului în bugetul Ministerului Sănătății și folosit de Ministerul Sănătății să rezolve, ca și pompierii, problemele grele ale sănătății din România.

Mai trebuie să vorbim ceva despre eficientizarea asistenței medicale. Conceptul european s-a schimbat. Vorbesc în virtutea faptului că 7 ani, cât am fost președintele Asociației medicilor, am bătut Europa, America, pentru a vedea sistemele de asigurări, sistemele de organizare ale practicii medicale private și de stat, și concepția este schimbată, în sensul că medicul trebuie să aibă eficiență maximă și să aibă competență maximă. Aceasta ce ar însemna? Aceasta înseamnă diagnostice foarte bine puse și pacienți rezolvați încă de la medicul de familie, unele cazuri la asistență și cele foarte grele la spital, spitalul însemnând competența maximă, unde există dotări enorm de scumpe. Spitalizarea costă enorm în toată lumea. Dacă vorbim de eficiență și competență, spitalizarea înseamnă că un bolnav trebuie ținut două - trei zile operat, supravegheat, după care se transferă ambulatoriu și îl preia medicul de familie, în îngrijire ieftină. O zi de spitalizare într-o țară europeană costă mii de euro, într-un spital austriac, francez....

Deci, această creștere a eficienței și a competenței trebuie să fie una din preocupările Ministerului Sănătății Publice, dar nu poate face singur acest lucru. S-a pierdut legătura dintre Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, furnizorul de produs, de medici și, iată că din cauza acestei rupturi apărute după 1989, unii produc o pletoră, o grămadă de doctori, fără să știe nevoile Ministerului Sănătății Publice, fără să le lege, pentru că nu este vorba de un sistem comunist, așa cum a fost până în 1989, e un sistem care se practică în toată lumea, este un sistem organizat și programat. Programarea și planificarea nu face parte numai din sistemele comuniste, așa cum am crezut noi, ci mai ales din sistemele liberale.

Dacă vorbim de examenul local, mă întorc la foaia de observație, trebuie să vedem ce face medicul de familie, ce face medicul din ambulatoriu, ce face spitalul. V-am spus câte ceva despre medicul de familie, care este înglodat și insuficient pregătit, pentru dimensiunea asistenței de familie pe care trebuie să o practice și pe care nu o poate practica, așa cum vă spuneam, pentru că Sistemul Casei de Asigurări de Sănătate, preluat din sistemul cel mai birocratic și în cădere din punct de vedere financiar, nu poate să-i dea libertatea doctorului să se instruiască, să se pregătească și să nu fie doar un filtru care trimite pacienții în spitale și încarcă costurile spitalelor.

Sigur, sănătatea este o boală și am stabilit că este o boală cronică, o boală care trebuie să beneficieze de un plan de tratament nu de pe azi pe mâine, nu de un an peste încă un an ci de un program care să abordeze segmentar cauzele care au dus la îmbolnăvirea organismului în totalitatea lui. Sigur, este vorba despre o dispensarizare, iar revin la termenul medical, indiferent de ce Guvern se schimbă, indiferent de ce ministru se schimbă.

O linie politică în domeniul politicii sanitare trebuie păstrată, că dacă o schimbăm de la an la an și fiecare crede că el o face mai bine decât a făcut-o ministrul dinaintea lui, nu este în ordine. Au fost discuții aici dacă, e bine să fie un medic ministru sau director de mare spital, de mare clinică sau este bine să fie un foarte bun economist. Eu am susținut că ...... aici....

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule coleg, vă rog să vă apropiați de final.

Domnul Constantin Găucan:

.... un ministru nu trebuie să fie un ilustru profesor universitar, pentru că acesta are alte treburi la clinică, nu are timp să administreze un minister așa de dificil și, de obicei, când vine 2-3 ore la minister, birocrația veche de care vorbeam îi bagă sub nas fel de fel de hârtii pe care le semnează fără să aibă posibilitatea și timpul să le aprofundeze.

Medicația este scumpă, domnilor, este scumpă vorbind figurativ, industria farmaceutică a devenit după cea a energiei, a petrolului, cea mai scumpă din lume, cea mai profitabilă și care presează orice sistem social, din orice țară, care face ca în permanență costurile să crească și iată că încă una din cauzele cu care e foarte greu să acoperi nevoile sănătății este și scumpetea medicamentelor și interesele marilor trusturi farmaceutice. Sigur, ar fi multe de spus. Noi, PRM-ul, o facem cu prietenie, susținem moțiunea cu prietenie față de domnul ministru și de minister, trasul de mână de către opoziție nu înseamnă înjurătură, nu înseamnă spurcare, ci înseamnă că prietenește atragem atenția. I-am spus astăzi de dimineață domnului ministru că îi vom face o vară încărcată, grea, pentru că va trebui să se aplece și asupra problemelor ridicate de moțiunea despre starea de sănătate.

Sigur, o moțiune are rolul....

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să concluzionați pentru că ați depă șit timpul cu două minute.

Domnul Constantin Găucan:

Aș dori să atrag atenția asupra unor probleme care sunt în curs.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator. Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Dan Gabriel Popa, reprezentant al Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Grupul parlamentar are 11 minute și se pregătește domnul senator Radu Terinte, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator. Aveți cuvântul !

Domnul Dan Gabriel Popa:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Domnule ministru,

Stimați invitați,

Stimați colegi,

Vă dăm o temă de gândire: ce alt ministru s-a mai bucurat de o asemenea susținere pentru implementarea concepției proprii privind reforma într-un domeniu, așa cum s-a întâmplat cu ministrul Eugen Nicolăescu ? L-a ajutat întreaga suflare cu sugestii și corecturi pentru definitivarea programului.

Întreg Cabinetul Tăriceanu și-a asumat răspunderea pentru rezultatele reformei în sănătate, iar banii au curs ca dintr-un robinet ce nu poate fi închis. Ministrul a avut timp suficient, 2 ani și jumătate, să facă ceea ce a considerat necesar domnia sa pentru ca actul de asistență medicală să satisfacă plătitorii de contribuții. Putem spune că Eugen Nicolăescu și-a dat, în acest timp, măsura capacității și competenței sale. Găsiți încă un exemplu de aceeași factură. Este o provocare.

Ei bine, susținerea ministrului sănătății are ca efect rezultate concrete, cum ar fi: medicamentele compensate se termină în primele 3 zile ale lunii, aparatura nu există, bolnavii de cancer, SIDA și diabet zaharat nu mai au acces la medicație, iar pacienții continuă să fie prost tratați în timp ce plățile tacite sunt, în continuare, obligatorii.

Nu-mi spuneți că a fost numit ministru încă de pe vremea când făceam și noi parte din Guvern. Indiferent de persoana nominalizată să administreze un domeniu, aceasta este obligată prin lege să aplice programul de guvernare aprobat de Parlament. Or, ministrul Nicolăescu tocmai asta nu a făcut, nu a aplicat legea prin care a fost numit ministru.

Urmare a încălcării sistematice a tuturor legilor țării, începând cu Constituția și terminând cu legile pe care chiar Nicolăescu le-a promovat, sistemul sanitar se află într-o suferință fără precedent. Este evident că Eugen Nicolăescu nu poate mai mult. Și-a atins, deja, pragul de incompetență.

Ca urmare, domnule prim-ministru Tăriceanu, faceți un bine partidului care-și asumă rezultatele guvernării și înlocuiți un administrator care ignoră bunul simț cu o lejeritate demnă de o cauză mai bună.

Senatorii Partidului Democrat sunt deciși să voteze.... (discuții)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule senator, iertați-mă.

Domnule senator Claudiu Tănăsescu, vă rog să lăsați pe domnul ministru să asculte problemele ridicate de domnul senator, pentru a putea răspunde. Vă rog!

Vă rog să continuați.

Domnul Dan Gabriel Popa:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Cel puțin îi dați ocazia să asculte domnului ministru.

Senatorii Partidului Democrat sunt deciși să voteze moțiunea PSD, indiferent că social-democrații au ales să nu aprobe demersul nostru în Camera Deputaților, deși subiectul este același, iar argumentele aproape identice.

Noi nu ne punem problema care este relația partidului nostru cu partidul condus de Mircea Geoană sau ce fel de opoziție facem în relație cu opoziția declarată de PSD. Noi știm doar că este normal ca domeniul sănătății să primească măcar un administrator de bun simț, dacă PNL-ul nu găsește un om competent.

Ca urmare, alegem să lăsăm politicianismul pe seama altora. Pe noi ne preocupă redistribuirea echitabilă a banilor rezultați din creșterea economică, pentru că este de neacceptat, după părerea noastră, ca banii destinați efectuării unui act medical decent să fie deturnați și returnați.

Unde ați mai văzut și cum puteți explica, domnule ministru Nicolăescu, faptul că, în conformitate cu declarațiile ministrului Vosganian, mai mult de jumătate din fondurile destinate domeniului dumneavoastră în primele patru luni ale anului n-au putut fi cheltuite?

Spuneți că deputații Partidului Democrat au pierdut timp când au inițiat moțiunea ? De ce ? Pentru că, orice s-ar întâmpla, nu lăsați din mână sume consistente de bani, care nu pot ajunge astfel la pacienți ? Ar trebui să vă mai gândiți o dată, domnule ministru, iar, dacă dumneavoastră refuzați, poate reevaluează costurile chiar șeful dumneavoastră, premierul Tăriceanu.

Stimați colegi, ne-am plâns mai mult de 15 ani că nu sunt bani suficienți pentru sănătate. Acum avem bani, miliarde de euro, care însă nu pot fi cheltuiți în totalitate. Se întorc la bugetul de stat, în timp ce actul de sănătate este plătit de pacienți și finanțat indirect de farmaciști. Ministrul Nicolăescu și-a făcut un obicei din a opri de la consum jumătate din banii pe care-i alocă administrația Tăriceanu, iar asta se întâmplă în timpul celei mai adânci crize a sistemului sanitar românesc și, după spusele ministrului Nicolăescu, citez: "conform Legii bugetului, banii necheltuiți se duc pe apa Sâmbetei", am încheiat citatul.

Cauza principală a nerealizării obiectivelor din programul de guvernare este incapacitatea lui Eugen Nicolăescu de a elabora strategia națională de sănătate publică și asta deși era obligat să o facă, pentru că legile sunt făcute să fie aplicate, nu modificate prin ordonanțe de urgență și strategii de aplicare îngropate prin sertarele ministerului.

Gestionarea programelor naționale de sănătate a intrat în impas pentru că Agenția Națională de Programe este doar consumatoare de fonduri bugetare. Instituția menită să atragă fonduri europene nu este funcțională, deci scopul pentru care a fost înființată nu poate fi atins. Urmarea directă este că banii europeni care ar trebui să meargă spre dezvoltarea centrelor de sănătate și îmbunătățirea actului medical românesc se duc spre țări cu miniștri mai competenți sau măcar mai interesați de conaționalii lor decât Eugen Nicolăescu.

Domnilor senatori, Parlamentul a dat gir atât Cabinetului Tăriceanu 1, cât și Tăriceanu 2 pentru aplicarea unui program de guvernare aprobat prin lege. Acel program de guvernare prevedea redefinirea rolului Ministerului Sănătății Publice, or, doar la o primă privire, putem enumera o parte din funcțiile principale ignorate de ministrul sănătății: elaborarea politicii generale sanitare, elaborarea și buna gestionare a programelor de sănătate, asigurarea controlului calității serviciilor medicale sau elaborarea standardelor specifice domeniului medical. La acestea, adăugăm sistemul național de asigurare a urgențelor, dotarea cu aparatură și ambulanțe în teritoriu sau sprijinirea cercetării medicale.

Toate acestea sunt lucruri importante, esențiale pentru un sistem de sănătate performant, lucruri neînțelese însă de ministrul sănătății.

De asemenea, programul de guvernare prevedea profesionalizarea și eficientizarea actului managerial în spitale.

Ministrul sănătății a acționat exact pentru deprofesionalizare. A înlocuit medici care conduceau spitalele cu persoane care au absolvit, în mod formal, un curs de două luni, fără să mai recunoască nici măcar diplomele de competență în managementul serviciilor de sănătate, eliberate anterior mandatului său, mandat care, de altfel, trebuie să înceteze cât mai repede.

A desființat, în unele cazuri, fără temei legal, consiliile de administrație și a numit directori interimari, prin abuz de putere, fapt demonstrat ulterior de instanțe judecătorești.

De fapt, aceasta este singura reformă promovată de Nicolăescu.

Și ar mai fi, să nu uităm, încă o reformă: reducerea paturilor din spitale, de ordinul miilor, pe criterii numai de el știute. Suferă o țară întreagă de pe urma acestor reforme. Nu se poate să continuăm în acest fel!

Apoi, cred că degeaba mai întrebăm despre soarta contractelor dintre asigurați și Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Introducerea unor atare contracte a rămas doar un deziderat, ca atâtea alte promisiuni, de altfel. În loc să dăm posibilitatea pacienților să aibă un loc unde să poată ataca rezultatul procedurilor medicale ce li s-au aplicat sau încălcarea drepturilor pacientului, am ajuns la condica de reclamații din perioade nu de mult apuse, probabil, cu același rezultat: zero.

Uitați-vă puțin numai la faptul că licitațiile pentru achiziționarea de ambulanțe, aparatură medicală și de medicamente nu se pot organiza de când ministerul este pe mâna lui Nicolăescu.

Încredințarea directă este singura modalitate pe care o practică acest ministru, deși știe sigur cât de ilegală este.

Nimeni nu a îndrăznit, până acum, să perturbe, de o asemenea manieră, procedura desfacerii de medicamente prin farmaciile cu circuit deschis. Ordinul de suspendare a activității de autorizare a unităților farmaceutice în mediul urban, emis în 2005, a desființat orice urmă de legalitate. Dreptul de liberă inițiativă este, probabil, doar pentru prietenii domnului ministru. Celelalte persoane din aceastățară nu contează.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să vă apropiați de sfârșitul intervenției.

Domnul Dan Gabriel Popa:

Da, domnule președinte.

Aș dori doar să vă mai reamintesc, domnule ministru... (Gălăgie în sală.)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Rog colegii senatori să facă liniște în sală. Stimați colegi, vă rog să vă ocupați locurile și să faceți liniște în sală! Mulțumesc. Vă rog să continuați.

Domnul Dan Gabriel Popa:

Aș dori doar să vă mai reamintesc, domnule ministru, că în luna mai a acestui an, ați promis Comisiei pentru sănătate publică a Senatului că veți finaliza pachetul de bază de servicii medicale, pe care îl veți introduce în sistemul de asigurări de sănătate la 1 iulie 2007. Tot de la 1 iulie 2007 era vorba de o reducere a prețurilor medicamentelor. E ușor de prevăzut ce se va întâmpla, peste trei zile, cu aceste promisiuni tip Nicolăescu.

De altfel, chiar dacă veți emite niște ordine de ministru, cu siguranță, ele vor fi greșite, ca atâtea altele din ultimii doi ani și jumătate, așa cum este și cel privind așa-zisa evaluare a stării de sănătate a populației, acțiune pe care vreți s-o demarați numai pentru binele electoral al PNL și - cum altfel? - pentru a muta milioane de euro în niște conturi "prietenoase".

Mă întreb cine, din această sală, ar putea spune că trucarea intenționată a costurilor unui program nu este motiv de deferire către justiție a persoanei respective. Și vorbim despre un program pe care vreți să cheltuiți 300 de milioane euro!

Cum nu se pot diagnostica cele 33 de boli sau categorii de boli din lista dumneavoastră, prin cele maximum 11 analize medicale, nu încerc să vă explic.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Domnul Dan Gabriel Popa:

Ca urmare a celor semnalate, domnule ministru, nu credeți că ar fi corect să lăsați locul altcuiva mai interesat de soarta sănătății oamenilor în aceastățară?

Noi, senatorii Partidului Democrat, suntem convinși că așa ar fi corect, motiv pentru care vom vota moțiunea. Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnului senator Dan Gabriel Popa.

Îl invit la tribuna Senatului pe domnul senator Radu Terinte, reprezentant al Grupului parlamentar al Partidului Conservator. Timpul alocat, 6 minute.

Se pregătește reprezentantul Grupului parlamentar UDMR, domnul senator Németh Csaba.

Aveți cuvântul.

Domnul Radu Terinte:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Astăzi, discutăm o nouă moțiune, care are drept subiect sănătatea, domeniu extrem de sensibil în țara noastră.

Fără îndoială, situația din sănătate, în România, nu este roz. Mai mult decât atât, nici perspectivele apropiate nu sunt de aceeași nuanță, însă cauzele crizei trebuie analizate în timp și, dacă dorim să fim obiectivi, ele trebuie analizate încă dinainte de 1989.

Etapa postdecembristă nu a făcut decât să prelungească agonia sistemului sanitar din România, întrucât măsurile radicale și o strategie coerentă nu au existat niciodată.

Cârpelile făcute până în prezent au fost doar măsuri paleative, fără un efect de durată și benefic, așa cum ar fi fost normal.

De fapt, dacă ne uităm cu atenție asupra întregii societăți românești, observăm că nu avem nici până astăzi strategii coerente de dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung, așa cum au toate țările responsabile față de viitorul lor.

Cel mai elocvent exemplu ni-l oferă momentul aderării la Uniunea Europeană, când, brusc, am avut o revelație, că ne trebuie o strategie post-aderare.

Ca să fim clari, am aderat și am descoperit că încă nu știm ce să facem după îndeplinirea acestui obiectiv. Nu era normal ca, după revoluție, să fie elaborată o strategie de dezvoltare națională pe termen mediu, lung, asumată de toate forțele politice și care să includă și strategia post-aderare? Așa cum am procedat vizavi de obiectivele deja realizate, intrarea în N.A.T.O., aderarea la Uniunea Europeană, când, indiferent cine a guvernat, a urmărit atingerea obiectivelor, ceea ce s-a și realizat?

Tot așa trebuia procedat în toate domeniile: economie, agricultură, învățământ, sănătate, demografie.

Aici este, de fapt, problema reală cu care ne confruntăm și pe care va trebui să o rezolvăm cu responsabilitate, rapid, prin efort comun și fără patimi politice. Este, de fapt, viitorul nostru, al tuturor, și nu doar un ring politic.

Este evident pentru toți că o reformă reală în sănătate nu poate fi realizată decât în cadrul unei reforme reale în întreg sistemul românesc. Un singur exemplu poate să ne ofere o imagine reală a ceea ce trebuie făcut. Conform estimărilor, în 2050, 70% din populația României va avea peste 60 de ani, în mare majoritate, pensionari.

(Gălăgie în sală.)

Domnule președinte, poate ... un pic de liniște.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi, v-am invitat... Domnilor senatori, credeți că 10 minute nu sunt suficiente pentru un dialog între dumneavoastră? Vă rog să vă ocupați locurile!

Domnul Radu Terinte:

Mulțumesc, domnule președinte. Un singur exemplu poate să ne ofere o imagine reală a ceea ce trebuie făcut. Conform estimărilor, în 2050, 70% din populația

României va avea peste 60 de ani, în mare majoritate, pensionari. Imaginați-vă cam ce presiuni vor fi pe buget.

Cum putem discuta de reformă în sănătate, fără o strategie clară în toate domeniile, care, vrem, nu vrem, interacționează intim cu sistemul sanitar, fie și doar prin banii pe care îi varsă în bugetul sănătății.

Cum putem discuta de reformă în sănătate, fără o politică demografică eficientă și fără un adevărat "plan Marshal" pentru tânăra generație, care trebuie să facă față provocărilor acestui viitor? Cum putem discuta de salarii bune în sănătate, fără o economie competitivă? Cum putem discuta de medicamente gratuite, fără a avea resurse financiare?

Este evident că un singur ministru, bun, rău, indiferent cum îl considerăm, nu poate realiza aceste deziderate, fără o susținere complexă, economică și strategică, transpartinică.

Stimați colegi,

Sigur că situația din sănătate este extrem de apăsătoare, însă o rezolvare reală a problemelor se va realiza doar atunci când vom trece cu toții peste interesele partinice și vom avea calmul și răbdarea să ne reunim alături de cei mai buni specialiști în toate domeniile și să realizăm o strategie reală de viitor, pe toate domeniile, inclusiv în sănătate, pe care să o înfăptuim împreună, indiferent de cine va guverna în România.

Din acest motiv, Partidul Conservator invită întreg spectrul politic și societatea științifică românească la un dialog real și responsabil asupra problemelor complexe și acute ale societății noastre, pentru ca cei care ne vor urma să găsească un cadru organizat și o societate cu ținte și etape precise, o societate cu strategii și soluții de viitor.

Grupul parlamentar al Partidului Conservator consideră că o moțiune simplă, ca cea de astăzi, nu poate rezolva problemele grele și reale cu care ne confruntăm și, cu speranța că apelul nostru va fi receptat de dumneavoastră, va vota împotrivă.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar al UDMR, domnul senator Németh Csaba și se pregătește domnul senator Mircea Cinteză, senator independent.

Grupul parlamentar UDMR are cinci minute pentru a-și prezenta poziția față de moțiune și față de problemele din sănătate.

Aveți cuvântul.

Invit colegii senatori să-și ocupe locurile.

Domnul Németh Csaba:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor senatori,

Ne apropiem de sfârșitul unei sesiuni parlamentare marcate de tensiuni, de schimbări ale echilibrului parlamentar, în care s-a reușit, totuși, dezbaterea unor probleme de maximă importanță. Chiar faptul că ne aplecăm astăzi asupra unei chestiuni de larg interes, care a atras comentarii pro și contra, încă din anul 2006, se constituie într-o dovadă a preocupării tuturor formațiunilor politice față de probleme de larg interes.

Grupul parlamentar UDMR de la Senat, în actuala legislatură și în cele precedente, prin mai multe declarații politice și interpelări, cum sunt cele referitoare la medicii de familie, spitale, la medicamente gratuite și compensate, la stațiile de salvare și altele, a atras atenția asupra problemelor ce trebuie rezolvate în sistemul sanitar.

Știm cu toții că deficiențele și neajunsurile acestui sistem nu sunt noi. Ele s-au acumulat pe parcursul mai multor legislaturi. Acumulările de datorii, rostogolirea arieratelor de la un an la altul, utilizarea irațională a sumelor alocate, lipsa dotării unităților sanitare cu aparatură necesară investigațiilor medicale, diagnosticării și intervențiilor chirurgicale, lipsa de transparență, lipsa autonomiei Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, lipsa motivării corespunzătoare a personalului sanitar, neacordarea importanței cuvenite furnizării serviciilor medicale prespitalicești au fost realități care nu mai puteau fi ignorate.

Trebuie să recunoaștem perseverența și chiar curajul Executivului de a declanșa asumarea răspunderii asupra pachetului de legi privind reforma în domeniul sănătății, care cuprinde 17 titluri și, mai ales, meritul de a iniția o reformă a acestui sistem.

UDMR apreciază că, prin pachetul de legi privind reforma în sănătate, s-a deschis o poartă spre un sistem modern, dar sunt încă multe de făcut.

Sistemul sanitar românesc, încă, are sincope și sunt multe nemulțumiri acumulate atât de către cei din sistem, cât și de asigurați. Medicii de familie sunt obligați să aloce mult timp și energie birocrației, fiind priviți ca orice întreprinzător privat prins în hățișul declarațiilor, formularelor și situațiilor financiar-contabile ale cabinetelor individuale.

Relația medic - pacient - farmacie este încă una deficitară, în care, de cele mai multe ori, asiguratul este cel care suportă consecințele unei proaste decontări între Casa Națională de Asigurări de Sănătate și farmacii pentru medicamentele gratuite și compensate.

În procesul de implementare a noilor reglementări în sănătate au apărut lucruri care ar trebui regândite, dar faptul că s-a început un proces legislativ și organizatoric laborios este de natură să ne determine să acordăm încredere că acest proces va continua și se va îmbunătăți.

Din aceste considerente, Grupul parlamentar UDMR votează împotriva moțiunii. Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, stimate coleg.

Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Mircea Cinteză, senator independent.

Colegilor independenți li s-au repartizat trei minute.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Mircea Cinteză:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Domnule ministru,

Aș vrea să pun două întrebări retorice.

Prima întrebare se referă la faptul că, recent, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat ilegal ordinul ministrului prin care au fost demiși directorii de spitale. Și dorința domnului ministru a fost una de oportunitate, pe care Domnia Sa a considerat-o necesară. În fapt, a fost cea de coborâre a politicului la un nivel unde ar trebui să existe numai profesioniști, care să treacă peste ciclurile electorale.

Dar întrebarea este, indiferent de oportunitatea judecată de un ministru, are voie un ministru să încalce legea? Și dacă o încalcă, care este răspunderea sa? Își menține funcția sau demisionează?

A doua întrebare. În august, sunt doi ani de când domnul ministru ocupă scaunul guvernamental. Mai are de stat acolo, poate o singură oră, poate ceva mai mult. În acest timp, au fost făcute numeroase proiecte disparate, dar nu a fost făcută publică strategia de sănătate a României, o țară cu bani puțini și cu sănătate dezastruoasă. Atunci când un pilot ridică avionul, trebuie să știe care este destinația. Dacă nu știe care este destinația, nu are decât două alternative: sau rămâne în aer până i se termină combustibilul, sau se prăbușește.

Construim spitale disparate, dar care este planul național de paturi? Ce facem cu spitalele existente, cu oamenii care lucrează? Toate acestea trebuie să fie trecute într-o strategie care nu există.

Aștept răspunsuri. Până atunci, grupul nostru va vota această moțiune care este identică cu cea depusă de noi, inclusiv existența unei surse, în prezent, de finanțare pentru medicamentele compensate, taxa pe viciu, pe care domnul ministru vrea să o folosească pentru scopuri mai puțin importante.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Stimați colegi,

Dați-mi voie, înainte de a oferi cuvântul domnului senator Sorin Oprescu, să invit persoanele străine, respectiv cele care aparțin staff-ului Senatului sau colegilor deputați, să nu mai stea în locurile rezervate senatorilor, pentru a nu avea probleme de vot. În final, vom vota electronic. Să nu fie discuții că au votat și alte persoane.

Deci, îl invit la tribună pe domnul senator Sorin Oprescu.

Grupul parlamentar PSD mai are 13 minute. Aveți cuvântul. (discuții în sală, replică neinteligibilă din sală)

Discuțiile Senatului sunt publice, domnul lider, sigur că are dreptul să asiste, rugămintea este să nu stea și să nu utilizeze sistemul de vot. Poate dorește să stea pe banca ministerială. Poate asista la o dezbatere extrem de interesantă în Senat, rugămintea este să nu folosiți sistemul de vot.

Îl invit la cuvânt pe domnul senator Sorin Oprescu, după care urmează domnul ministru Eugen Nicolăescu.

Domnul Sorin Mircea Oprescu:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

Domnule ministru,

Stimați invitați,

Îmi este greu să spun cui se adresează acest discurs. Îmi este mai ușor însă să spun cui nu i se adresează acest discurs.

Domnule senator Hașotti, îmi permiteți să... Mulțumesc respectuos... Mă simt mai confortabil când vă uitați la mine...(rumoare în sală)...dacă se poate...

Acest discurs nu se adresează celor care cred că știu totul sau aproape totul despre sistemul sanitar. Acest discurs nu se adresează celor care fac totul pentru a spolia financiar, în afaceri oneroase, banii sănătății pe care îi cheltuiesc fără nici o umbră de transparență, după bunul lor plac sau cum le dictează interesele de partid. Acelora care, fiind într-o stare aparentă de sănătate, mai cred încă că microbii au respect față de funcția de senator sau deputat. Acelora care puțin le pasă de ceea ce se întâmplă în sistemul sanitar și care își etalează cu nonșalanță disprețul față de nevoia de sănătate a românilor. Acelora care, în urmă cu doi ani de zile, au făcut spume la gură, elogiind un pachet de legi nedrepte, injuste, care au adâncit distorsiunile unui sistem sanitar și așa greu încercat de guvernările anterioare. Acelora pentru care sănătatea națiunii a devenit un obiect de troc sau de negociere politică. Acelora care mint sistematic și își ascund incompetența, aroganța și lipsa de moralitate, lipsa de înțelegere pentru semenii lor, acelora care, prin acțiunile lor nesăbuite, distrug încet, dar sigur, structuri ale sistemului, dorind, probabil, falimentarea lui.

Domnule ministru, în tot ceea ce ați auzit până acum nu a fost și nu s-a constituit și nu s-a vrut a se constitui într-un atac la persoană. Probabil că pe dumneavoastră vă deranjează că vi se spun lucrurile bărbătește, față în față, că ați nenorocit sistemul. Acesta este adevăratul sens a ceea ce dumneavoastră ați auzit până acum, domnule ministru. L-ați nenorocit! Nu s-a întâmplat nimic mai mult decât funcționa el, așa cum funcționa. Poate la limita subzistenței. Nu s-a întâmplat nimic notabil, domnule ministru! Vă acuzam și vă spuneam în ceea ce însemna nu ca un atac la persoană, ci ca un atac la conductorul unui sistem care nu își dă seama ce face. Ați răspuns în evoluția dumneavoastră cu aroganță și indiferență la ceea ce au rugat mulți parlamentari, fie senatori, fie deputați: de a discuta pachetul de legi, de a-l aduce în Parlament și a-l supune ideației oamenilor din Parlament. Mai multe minți făceau mult mai bine decât una singură. Ați considerat și ați făcut aceste afirmații referitor la atac la persoană, și eu le înțeleg foarte bine, domnule ministru, pentru că, într-adevăr, unii oamenii se nasc jigniți. Probabil că dumneavoastră faceți parte din această categorie. Ați vorbit plin de emfază despre cum descentralizați dumneavoastră acum sistemul, după cum veniți și supuneți discuției publice. Ați citit vreodată Legea spitalelor, care a acționat înainte de acel pachet antireformă? Nu ați citit-o, domnule ministru! Vă spun eu că acea lege nu făcea altceva decât descentralizarea spitalelor. Spitalele erau conduse ad-hoc de un consiliu de administrație care numea comitetul director și care avea o puternică componentă a comunității locale, domnule ministru. Nu v-a păsat! Ați făcut un simulacru, domnule ministru, despre tot ceea ce înseamnă consultare publică, după care v-ați aplicat și v-ați dus la desăvârșire, ascunzându-vă în asumarea răspunderii Guvernului. Am punctat aceste lucruri atunci, eu și colegii mei, și nu am întâmpinat decât rânjete. Rânjete de fericire că se îndeplinește reforma dumneavoastră. Reforma dumneavoastră s-a redus în a îndepărta profesioniștii din spitale, de la conducerea spitalelor și a încerca conducerea acestora, sub masca managementului profesionist, cu manageri făcuți în două săptămâni. Ați promis marea cu sarea, spunând că acești manageri vor duce pe culmi de nerecunoscut sistemul sanitar. Pentru asta, domnule ministru, cu respect pentru instituția Ministerului Sănătății Publice, vă acuz, și o spun în fața Senatului, și o spun în fața oamenilor, că ați mințit. Ați mințit atunci când ați spus că doriți independența Casei de Asigurări de Sănătate. Nu mai departe decât acum două săptămâni, într-un comunicat și după aceea într-un interviu al dumneavoastră susțineați că este necesar ca această Casă de sănătate, de fapt Fondul unic de asigurări sociale, să treacă în subordinea dumneavoastră. Ați creat cea mai mare centralizare, după 1990, care a putut exista în sistem. Dacă această centralizare era făcută cu profesioniști poate că lucrurile ar fi mers. Am ascultat aici discursul colegei dumneavoastră de partid, al doamnei vicepreședinte al Senatului, doamna Norica Nicolai. O respect, o iubesc, țin la dânsa, apreciez cuvântul de împăciuitorism pe care a încercat să-l aducă aici în Senat. Nu poți însă să conciliezi ireconciliabilul, domnule ministru, pentru că, dumneavoastră, întotdeauna, ați procedat cu aroganță atunci când era, mai mult ca niciodată, necesar să fie consultați profesioniștii din sistem. Așa au ajuns în sistem manageri butoanele dumneavoastră, domnule ministru, care, de profesie, sunt colonel de tancuri, sunt comandați de nave, sunt ingineri de gradul trei de căi ferate, de drumuri și construcții de poduri, ei fiind însă manageri profesioniști.

Nu este momentul și nu ați știut calea prin care să implementați acest "manageriat profesionist".

La urma-urmei, domnule ministru, tot ce spuneți dumneavoastră că ați făcut în sistemul sanitar se măsoară printr-o singură măsură: gradul de satisfacție al populației față de serviciile medicale. Există, într-adevăr, o satisfacție a populației? Nu există, domnule ministru! Lună de lună, an de an, ați dat aproape 126 ordine din care 46 de ordine de ministru sunt antiordine. Antiordine și disciplină în sistem. Și n-am sățin Senatul cu povești de genul acesta, aici, dar pot să vi le prezint oricând, domnule ministru. Pentru că eu am o calitate, domnule ministru, și colegii mei au o calitate și cea mai mare calitate este a poporului român, că nu minte niciodată. Cine plătește, domnule ministru, din punct de vedere moral, morții din spitale? Cine plătește, domnule ministru, aserțiunile unor manageri noi de spitale care spun "pleacă, bă, daicea, că nu am bani să te tratez". Ați transformat, domnule ministru, și în încercați să transformați, și asta este cel mai groaznic, viața românilor într-un mercurial, tip Nicolăescu. Viața nu are preț, domnule ministru, și dacă nu ați înțeles vă readuc aminte încă o dată. Cu toții ne aflăm într-o stare aparentă de sănătate. Ați vorbit, domnule ministru, de descentralizare financiară, de susținere și de sume importante. Nimic mai adevărat, domnule ministru. Banii sunt dați acum, în acest moment, când stăm de vorbă cu toții, de către Ministerul Finanțelor și Economiei. Sistemul sanitar este bugetat. Nu funcționează pe principiile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Principii de solidaritate, subsidiaritate și așa mai departe. Ați vorbit colegilor mei despre formidabila implementare a D.R.G.-ului australian, adus cu multă greutate din Australia și hrănit cu banane tot timpul. Atâta timp cât în D.R.G.-ul australian, domnule ministru, intră plata personalului, intră reparațiile spitalelor, niciodată aceste spitale nu o să se poată să se ridice. Spuneți că avem buget global. Avem buget global pe hârtie, domnule ministru. Bugetul global nu acționează. Managerul de spital nu face politică sanitară, politica dumneavoastră sanitară decât în poziție de drepți. El depinde de dumneavoastră. A trebuit să treacă luni de zile, să semnați contracte cu acești manageri de spital. Nici măcar raportările care vi se adresează Ministerului Sănătății nu sunt adevărate. Într-un cuvânt, putem spune că nimic nu ne lipsește din tot ceea ce avem. Asta se întâmplă, domnule ministru, în sistemul sanitar.

Vorbiți de controale. Vorbiți de curățenie. Unde ați găsit dumneavoastră în materialele prezentate Senatului sau în Camera Deputaților ideea că nu trebuie să faceți control? Faceți control, domnule ministru, după ce susțineți măsuri elementare de igienă. Măsuri elementare pe care nu poți să le implementezi într-un spital decât cu bani. Ori nu se pricepe managerul pe care l-a pus, ori dumneavoastră sunteți ipocrit când spuneți că ați dat bani, dar de fapt aceia nu fac. Pedeapsa și-o primește fiecare, dar cu o singură măsură. Nu cu altă măsură.

De doi ani și jumătate, domnule ministru, nu se mai face proiecția banilor pentru sănătate. A doua întrebare. În august, sunt doi ani de când domnul ministru ocupă scaunul guvernamental. Mai are de stat acolo, poate o singură oră, poate ceva mai mult. În acest timp, au fost făcute numeroase proiecte disparate, dar nu a fost făcută publică strategia de sănătate a României, o țară cu bani puțini și cu sănătate dezastruoasă. Atunci când un pilot ridică avionul, trebuie să știe care este destinația. Dacă nu știe care este destinația, nu are decât două alternative: sau rămâne în aer până i se termină combustibilul, sau se prăbușește.

Construim spitale disparate, dar care este planul național de paturi? Ce facem cu spitalele existente, cu oamenii care lucrează? Toate acestea trebuie să fie trecute într-o strategie care nu există.

Aștept răspunsuri. Până atunci, grupul nostru va vota această moțiune care este identică cu cea depusă de noi, inclusiv existența unei surse, în prezent, de finanțare pentru medicamentele compensate, taxa pe viciu, pe care domnul ministru vrea să o folosească pentru scopuri mai puțin importante.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Stimați colegi,

Dați-mi voie, înainte de a oferi cuvântul domnului senator Sorin Oprescu, să invit persoanele străine, respectiv cele care aparțin staff-ului Senatului sau colegilor deputați, să nu mai stea în locurile rezervate senatorilor, pentru a nu avea probleme de vot. În final, vom vota electronic. Să nu fie discuții că au votat și alte persoane.

Deci, îl invit la tribună pe domnul senator Sorin Oprescu.

Grupul parlamentar PSD mai are 13 minute. Aveți cuvântul. (discuții în sală, replică neinteligibilă din sală)

Discuțiile Senatului sunt publice, domnul lider, sigur că are dreptul să asiste, rugămintea este să nu stea și să nu utilizeze sistemul de vot. Poate dorește să stea pe banca ministerială. Poate asista la o dezbatere extrem de interesantă în Senat, rugămintea este să nu folosiți sistemul de vot.

Îl invit la cuvânt pe domnul senator Sorin Oprescu, după care urmează domnul ministru Eugen Nicolăescu.

Domnul Sorin Mircea Oprescu:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

Domnule ministru,

Stimați invitați,

Îmi este greu să spun cui se adresează acest discurs. Îmi este mai ușor însă să spun cui nu i se adresează acest discurs.

Domnule senator Hașotti, îmi permiteți să... Mulțumesc respectuos... Mă simt mai confortabil când vă uitați la mine...(rumoare în sală)...dacă se poate...

Acest discurs nu se adresează celor care cred că știu totul sau aproape totul despre sistemul sanitar. Acest discurs nu se adresează celor care fac totul pentru a spolia financiar, în afaceri oneroase, banii sănătății pe care îi cheltuiesc fără nici o umbră de transparență, după bunul lor plac sau cum le dictează interesele de partid. Acelora care, fiind într-o stare aparentă de sănătate, mai cred încă că microbii au respect față de funcția de senator sau deputat. Acelora care puțin le pasă de ceea ce se întâmplă în sistemul sanitar și care își etalează cu nonșalanță disprețul față de nevoia de sănătate a românilor. Acelora care, în urmă cu doi ani de zile, au făcut spume la gură, elogiind un pachet de legi nedrepte, injuste, care au adâncit distorsiunile unui sistem sanitar și așa greu încercat de guvernările anterioare. Acelora pentru care sănătatea națiunii a devenit un obiect de troc sau de negociere politică. Acelora care mint sistematic și își ascund incompetența, aroganța și lipsa de moralitate, lipsa de înțelegere pentru semenii lor, acelora care, prin acțiunile lor nesăbuite, distrug încet, dar sigur, structuri ale sistemului, dorind, probabil, falimentarea lui.

Domnule ministru, în tot ceea ce ați auzit până acum nu a fost și nu s-a constituit și nu s-a vrut a se constitui într-un atac la persoană. Probabil că pe dumneavoastră vă deranjează că vi se spun lucrurile bărbătește, față în față, că ați nenorocit sistemul. Acesta este adevăratul sens a ceea ce dumneavoastră ați auzit până acum, domnule ministru. L-ați nenorocit! Nu s-a întâmplat nimic mai mult decât funcționa el, așa cum funcționa. Poate la limita subzistenței. Nu s-a întâmplat nimic notabil, domnule ministru! Vă acuzam și vă spuneam în ceea ce însemna nu ca un atac la persoană, ci ca un atac la conductorul unui sistem care nu își dă seama ce face. Ați răspuns în evoluția dumneavoastră cu aroganță și indiferență la ceea ce au rugat mulți parlamentari, fie senatori, fie deputați: de a discuta pachetul de legi, de a-l aduce în Parlament și a-l supune ideației oamenilor din Parlament. Mai multe minți făceau mult mai bine decât una singură. Ați considerat și ați făcut aceste afirmații referitor la atac la persoană, și eu le înțeleg foarte bine, domnule ministru, pentru că, într-adevăr, unii oamenii se nasc jigniți. Probabil că dumneavoastră faceți parte din această categorie. Ați vorbit plin de emfază despre cum descentralizați dumneavoastră acum sistemul, după cum veniți și supuneți discuției publice. Ați citit vreodată Legea spitalelor, care a acționat înainte de acel pachet antireformă? Nu ați citit-o, domnule ministru! Vă spun eu că acea lege nu făcea altceva decât descentralizarea spitalelor. Spitalele erau conduse ad-hoc de un consiliu de administrație care numea comitetul director și care avea o puternică componentă a comunității locale, domnule ministru. Nu v-a păsat! Ați făcut un simulacru, domnule ministru, despre tot ceea ce înseamnă consultare publică, după care v-ați aplicat și v-ați dus la desăvârșire, ascunzându-vă în asumarea răspunderii Guvernului. Am punctat aceste lucruri atunci, eu și colegii mei, și nu am întâmpinat decât rânjete. Rânjete de fericire că se îndeplinește reforma dumneavoastră. Reforma dumneavoastră s-a redus în a îndepărta profesioniștii din spitale, de la conducerea spitalelor și a încerca conducerea acestora, sub masca managementului profesionist, cu manageri făcuți în două săptămâni. Ați promis marea cu sarea, spunând că acești manageri vor duce pe culmi de nerecunoscut sistemul sanitar. Pentru asta, domnule ministru, cu respect pentru instituția Ministerului Sănătății Publice, vă acuz, și o spun în fața Senatului, și o spun în fața oamenilor, că ați mințit. Ați mințit atunci când ați spus că doriți independența Casei de Asigurări de Sănătate. Nu mai departe decât acum două săptămâni, într-un comunicat și după aceea într-un interviu al dumneavoastră susțineați că este necesar ca această Casă de sănătate, de fapt Fondul unic de asigurări sociale, să treacă în subordinea dumneavoastră. Ați creat cea mai mare centralizare, după 1990, care a putut exista în sistem. Dacă această centralizare era făcută cu profesioniști poate că lucrurile ar fi mers. Am ascultat aici discursul colegei dumneavoastră de partid, al doamnei vicepreședinte al Senatului, doamna Norica Nicolai. O respect, o iubesc, țin la dânsa, apreciez cuvântul de împăciuitorism pe care a încercat să-l aducă aici în Senat. Nu poți însă să conciliezi ireconciliabilul, domnule ministru, pentru că, dumneavoastră, întotdeauna, ați procedat cu aroganță atunci când era, mai mult ca niciodată, necesar să fie consultați profesioniștii din sistem. Așa au ajuns în sistem manageri butoanele dumneavoastră, domnule ministru, care, de profesie, sunt colonel de tancuri, sunt comandați de nave, sunt ingineri de gradul trei de căi ferate, de drumuri și construcții de poduri, ei fiind însă manageri profesioniști.

Nu este momentul și nu ați știut calea prin care să implementați acest "manageriat profesionist".

La urma-urmei, domnule ministru, tot ce spuneți dumneavoastră că ați făcut în sistemul sanitar se măsoară printr-o singură măsură: gradul de satisfacție al populației față de serviciile medicale. Există, într-adevăr, o satisfacție a populației? Nu există, domnule ministru! Lună de lună, an de an, ați dat aproape 126 ordine din care 46 de ordine de ministru sunt antiordine. Antiordine și disciplină în sistem. Și n-am sățin Senatul cu povești de genul acesta, aici, dar pot să vi le prezint oricând, domnule ministru. Pentru că eu am o calitate, domnule ministru, și colegii mei au o calitate și cea mai mare calitate este a poporului român, că nu minte niciodată. Cine plătește, domnule ministru, din punct de vedere moral, morții din spitale? Cine plătește, domnule ministru, aserțiunile unor manageri noi de spitale care spun "pleacă, bă, daicea, că nu am bani să te tratez". Ați transformat, domnule ministru, și în încercați să transformați, și asta este cel mai groaznic, viața românilor într-un mercurial, tip Nicolăescu. Viața nu are preț, domnule ministru, și dacă nu ați înțeles vă readuc aminte încă o dată. Cu toții ne aflăm într-o stare aparentă de sănătate. Ați vorbit, domnule ministru, de descentralizare financiară, de susținere și de sume importante. Nimic mai adevărat, domnule ministru. Banii sunt dați acum, în acest moment, când stăm de vorbă cu toții, de către Ministerul Finanțelor și Economiei. Sistemul sanitar este bugetat. Nu funcționează pe principiile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Principii de solidaritate, subsidiaritate și așa mai departe. Ați vorbit colegilor mei despre formidabila implementare a D.R.G.-ului australian, adus cu multă greutate din Australia și hrănit cu banane tot timpul. Atâta timp cât în D.R.G.-ul australian, domnule ministru, intră plata personalului, intră reparațiile spitalelor, niciodată aceste spitale nu o să se poată să se ridice. Spuneți că avem buget global. Avem buget global pe hârtie, domnule ministru. Bugetul global nu acționează. Managerul de spital nu face politică sanitară, politica dumneavoastră sanitară decât în poziție de drepți. El depinde de dumneavoastră. A trebuit să treacă luni de zile, să semnați contracte cu acești manageri de spital. Nici măcar raportările care vi se adresează Ministerului Sănătății nu sunt adevărate. Într-un cuvânt, putem spune că nimic nu ne lipsește din tot ceea ce avem. Asta se întâmplă, domnule ministru, în sistemul sanitar.

Vorbiți de controale. Vorbiți de curățenie. Unde ați găsit dumneavoastră în materialele prezentate Senatului sau în Camera Deputaților ideea că nu trebuie să faceți control? Faceți control, domnule ministru, după ce susțineți măsuri elementare de igienă. Măsuri elementare pe care nu poți să le implementezi într-un spital decât cu bani. Ori nu se pricepe managerul pe care l-a pus, ori dumneavoastră sunteți ipocrit când spuneți că ați dat bani, dar de fapt aceia nu fac. Pedeapsa și-o primește fiecare, dar cu o singură măsură. Nu cu altă măsură.

De doi ani și jumătate, domnule ministru, nu se mai face proiecția banilor pentru sănătate.

De ce am spus că ați mințit la buget? Vă explic imediat, domnule ministru. Pentru că susțineți, în continuare, că sistemul sanitar nu are bani cât îi trebuie. Așa este. În nicio țară sistemul sanitar nu are bani cât îi trebuie.

Ați mințit la facerea bugetului și am semnalat. Ați spus că se strâng 91.000 miliarde de lei. Din acel moment, s-a terminat cu știința despre cum și câți bani se colectează în România de la asigurați.

M-ați întrebat atunci de unde știu. V-am explicat că știu după baza de date a fostului ministru de finanțe, din care reiese că s-au strâns, într-unul dintre anii care au trecut, 128.000 miliarde de lei. Când, cum au intrat banii aceia în sistem? Au intrat în sistem?

L-am auzit pe președintele țării vorbind și susținându-vă pachetul de legi, în decembrie 2005, despre cât de formidabilă este reforma pe care dumneavoastră o faceți. Cu toții erați mulțumiți că plecau așa-zișii "faraoni", așa-zișii "vandaliști". Acestea sunt epitetele pe care le-am spus eu, dar în alt sens și altădată.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule senator,

Vă adresez rugămintea din partea colegului Adrian Păunescu, să-i lăsați două minute și Domniei Sale pentru a avea o intervenție scurtă. Vă rog să vă apropiați de final.

Domnul Sorin Oprescu:

Am înțeles, cu mare plăcere. Doriți să luați Casa de Asigurări sub directa conducere a dumneavoastră? Domnule ministru, am fost unul dintre oamenii care au susținut Casa Națională de Asigurări, respectiv Fondul Unic de Asigurări Sociale de Sănătate - despre care vă spun eu că este o găselniță a mea, domnule ministru, ca să pot să personalizez în accepțiunea cuvântului acest fond, care a devenit un fond special, prin dorința colegilor dumneavoastră de partid în 1999, a domnului ministru Hajdu Gabor și a domnului ministru de finanțe de atunci Remeș. (Discuții în sală)

Nu este un atac la persoană, domnule ministru.

Toți cei care sunt prezenți aici în sală, pe hol sau aiurea, indiferent de partidul din care fac parte, au aceeași părere despre dumneavoastră și despre felul în conduceți sistemul de sănătate.

Aici, îmbrăcăm forma politică pe care o spunea colegul meu de la Partidul Conservator, îmbrăcăm forma politică și susținem disciplina de partid care ne comandă în funcție de un interes sau altul. Vorbesc de absolut toată lumea.

Vreau să vă explic următorul lucru: ceea ce eu am îndrăznit să vă prezint aici, atât eu cât și colegii mei, indiferent de partidul din care facem parte, este realitatea. Realitatea este pe stradă - cetățenii nemulțumiți de serviciile medicale. Ideea prin care dumneavoastră îndreptați toate aceste lucruri către corpul medical, că el este de vină, este distorsionată, domnule ministru. Pentru asta, am spus că mințiți. O luați drept atac la persoană? Nu, domnule ministru, o știe o lume întreagă și dacă astăzi am cerut votul senatorilor, indiferent de formațiunea politică, am cerut acest vot pentru a repune adevărul în drepturile lui. Fiecare dintre dânșii are o mamă, un tată, un frate, un copil și știu cum sunt tratați în sistemul sanitar și cum sunt tratați în sistemul sanitar de doi ani de zile încoace, sub conducerea dumneavoastră.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să concluzionați, domnule senator.

Domnul Sorin Oprescu:

Nu am decât o concluzie.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Îmi pare rău, timpul a trecut.

Domnul Sorin Oprescu:

Aseară, domnule ministru, am găsit un eseu pe care l-am recitit cu plăcere și o să vă invit odată să-l citim împreună. Este al lui Victor Franchi, se intitulează "Inima prostiei" și vreau să-l citim împreună, amândoi, la ceas de seară, după ce nu veți mai fi ministru și după ce veți avea mai mult timp pentru problemele oamenilor.

Și în eseul acesta am găsit o frază formidabilă și cred că se potrivește multora, poate și mie...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Îl invit la tribună, așa cum am promis, pe domnul senator Adrian Păunescu, pentru două minute.

Domnul Adrian Păunescu:

N-aș fi insistat să spun câteva cuvinte, dacă în discuție n-ar fi chiar chestiunea esențială, și anume viața. Nu am o abordare partinică și nici nu îl acuz pe ministrul sănătății de rezolvări partinice, deși dumnealui, când a distrus pur și simplu rețeaua sanitară și vârfurile acestei rețele, a încercat să facă politică partinică. A făcut mai rău decât își închipuie.

Eu vreau să precizez, dintru început, următoarele: un afon nu poate conduce o orchestră. Dumnealui nu are nicio legătură cu sistemul, nici măcar un pacient bun nu este. (Aplauze furtunoase)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă adresez rugămintea să nu aplaudați, să nu participați, doar să audiați colegii senatori care vorbesc. Vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Adrian Păunescu:

Cred că ați determinat efectul invers. Abia se va obține acordul sălii, de acum încolo.

Comit un pleonasm istoric, și anume vorbesc despre ceva ce știm toți. Este o situație grea, foarte grea, penibilă. Nu a fost o situație bună în sistemul sanitar, nici înainte de ministeriatul dumnealui, dar acum este foarte grav.

Un Guvern de natura celui care conduce astăzi treburile țării ar trebui să-și ia măsurile deschise și urgente de a se elibera de acest coșmar. Este un coșmar inadmisibil. Și e un coșmar pentru țară.

Vreau să precizez că, așa cum noi încercăm, aici, să rămânem în limita meseriei noastre, a vocației noastre, a competenței noastre, și Guvernul trebuie să înțeleagă că nu poate transforma Ministerul Sănătății Publice în cobai. Umilirea specialiștilor și a profesioniștilor, despre care a vorbit strălucit profesorul Oprescu, și despre care s-a vorbit și de către ceilalți colegi, umilirea tinerei generații căreia nu i se dă nicio șansă, otrăvirea politică a conducerilor de spitale, lipsa de respect față de hotărârile justiției în această privință, izgonirea marilor profesori de la locurile lor și descurajarea tuturor medicilor, încât s-a ajuns în situația de a nu mai avea nicio speranță, cu privire la rămânerea medicilor în țară, reprezintă suficiente argumente pentru o demisie a d-lui. Nicolăescu, la moment.

Acest om arogant și incompetent ne apare mai de grabă ca un posibil pacient al propriei agresivități neputincioase. Însă, trebuie să mai spun un lucru, este valabil pentru orice incompetent care ocupă un asemenea post important, a cărui prestație ne privește pe toți, până în ultima fibră a vieții, a familiei, a familiei poporului român, o vorbă, de fapt, foarte inspirată a unui poet proletar mai de demult, Ion Bănuță, când era atacat și nu se mai putea în nici un fel apăra, "Trei cuvinte într-un cuvânt: Suficient! Destul! Ajunge!!!". (Aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

Are cuvântul domnul senator Szabo, o chestiune de procedură.

Vreau să vă informez, stimați colegi, că timpii alocați grupurilor parlamentare au fost epuizați și practic au vorbit toți colegii care s-au înscris la cuvânt. Domnule senator Funar, vă rog să-i faceți loc domnului senator Szabo, la microfonul 1, să vorbească.

Domnul Szabó Karoly Ferenc:

Domnule președinte,

Onorat Senat,

Fără legătură cu fondul problemei și numai în limita unui minut, pentru că este vorba de procedură.

Dacă publicul aflat la galerie nu a fost încunoștințat despre faptul că nu are voie să se manifeste în niciun fel pentru că suntem în Senatul României și nu la tribuna a doua de undeva, atunci nu este vina Domniilor Lor, este vina cuiva de aici care trebuie dat afară din serviciu.

Doi, domnule președinte, respectuos vă amintesc, că Domnia Voastră a avut bunăvoința sau imprudența să amintească faptul că a fost epuizat timpul acordat unui grup parlamentar. Eu aș fi făcut tot posibilul, aș renunța la cuvântul meu pentru ca antevorbitorul să poată vorbi, dar nu a avut dreptul să vorbească acum și dumneavoastră ați comis o mică neregulă, acordându-i un extra-time, care nu i s-a cuvenit.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Si eu vă mulțumesc.

Sunt de acord că am greșit acordând cuvântul domnului senator Păunescu, întrucât timpul alocat Grupului parlamentar al PSD era epuizat, dar am apreciat că într-o chestiune care ține de sănătatea publică este firesc să las toți colegii care s-au înscris la cuvânt să vorbească.

A doua problemă, nu cred că în această sală suntem cetățeni în sală și cetățeni la peluză sau undeva, sus, aruncați. Sunt cetățeni care au dreptul să asiste la dezbaterile din Parlament. Le-am adresat rugămintea să păstreze ordinea. Sigur că dacă ar fi produs dezordine, în sensul ca să nu se poatăține ședința Senatului, atunci aș fi luat măsuri.

Vă rog să mergem mai departe. Domnule senator Iorga, doriți să mai interveniți, ați cerut cuvântul pe procedură, vă rog.

Apoi, voi oferi cuvântul domnului ministru Nicolăescu, care are posibilitatea să ofere răspunsuri, pe de o parte, la întrebările formulate de colegii senatori, iar pe de altă parte, în legătură cu chestiunile grave ridicate din domeniul sănătății.

Aveți cuvântul, domnule senator Iorga.

Domnul Nicolae Iorga:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am și eu problemă de procedură, legată tot de musafirii noștri de la balcon. Vreau să vă spun că dacă tot vorbim de sănătate și grija față de om, Grupul parlamentar PRM a trecut de la vorbe la fapte, oferind musafirilor care acum pleacă o sticlă de apă minerală, o cafea și un sandvici. Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Îl invit pe domnul ministru Nicolăescu la tribuna Senatului pentru a oferi răspunsuri.

Invit colegii senatori în sală, pentru că vom proceda la vot.

Domnul Eugen Nicolăescu:

Domnule președinte de ședință,

Îmi pare rău că spectacolul s-a terminat și că cei invitați de nu știu cine, acum, părăsesc sala. Probabil că au auzit ce voiau numai și restul nu-i mai interesează.

Nu vreau să comentez foarte multe lucruri, dar cred că anumite afirmații făcute merită răspuns.

Resping cu toată tăria toate presupusele acuzații, toate suspiciunile care sunt la adresa conducerii ministerului privind modul în care gestionează fondurile publice.

Există licitații transparente, afișate pe site-ul ministerului, există comisii numite legal, care lucrează, există rapoarte legale transparente privind evaluarea licitațiilor, așa că dacă cineva este interesat, le poate avea în orice moment.

Ca atare, vă rog să mergeți pe prezumția de nevinovăție, așa cum spune Constituția României. În rest, consider că sunt numai declarații politice, politicianiste, unele numai ca să ia aplauze, atât și nimic mai mult.

Totuși, nu pot să nu remarc cuvântul domnului senator Popa care astăzi și-a schimbat complet atitudinea, după ce în urmă cu câteva luni de zile susținea reforma, susținea ce facem, susținea toată reforma în sănătate. De ce s-a schimbat, îmi este greu să spun.

Legat de ceea ce spune domnul senator Oprescu, din tot ceea ce a spus până acum, în afară de faptul că a dorit să ia aplauze de la colegi, de la publicul pe care l-a invitat, eu cred că dânsul a lansat un dialog. Sunt deschis la dialog, domnule profesor, domnule senator, când doriți dumneavoastră, pentru binele sistemului sanitar, doresc să stau de vorbă cu oricine, indiferent că sunteți dumneavoastră sau altcineva.

Mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Declar închise dezbaterile pe moțiune.

................................................

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

Stimați colegi,

Primul punct al ordinii de zi era dezbaterea Moțiunii cu tema "Sănătatea publică este grav bolnavă". Procedura de vot, vot secret, vă propun vot secret electronic pentru a nu pierde timp, în sensul să facem buletine de vot sau să facem apel și așa mai departe.

Vă rog să vă pronunțați prin vot asupra modalității de vot, respectiv vot secret electronic.

Vă rog să votați.

Procedura de vot este adoptată de plenul Senatului cu 84 voturi pentru, 3 voturi împotrivă și o abținere. Au mai venit doi colegi senatori.

Adresez rugămintea, pentru că sunt în sală cartelele de vot, să nu rămână decât colegi senatori, să nu rămână colegi deputați sau membri ai staff-ului.

Stimați colegi, vă adresez rugămintea... Listă pentru grupurile parlamentare.

Dați-mi voie doar să precizez că o moțiune se consideră admisă în situația în care este votată de majoritatea senatorilor, respectiv dacă ea întrunește 69 de voturi pentru.

Supun votului dumneavoastră Moțiunea cu tema "Sănătatea publică este grav bolnavă".

Vă rog să vă pronunțați prin vot.

Votul este secret.

Moțiunea a fost respinsă de plenul Senatului, întrunind 53 voturi pentru, 36 voturi împotrivă și 2 abțineri.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 13 aprilie 2021, 8:36
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro