Daniel Buda
Daniel Buda
Ședința Camerei Deputaților din 20 februarie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.14/02-03-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 20-02-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 20 februarie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.31 Daniel Buda - declarație politică: "O rușine de moțiune";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Daniel Buda:

"O rușine de moțiune"

Răul incredibil s-a petrecut: Senatul a votat cu o rușinoasă majoritate moțiunea simplă îndreptată împotriva Ministrului Justiției, Monica Macovei. Nu mi-aș fi putut închipui că aritmetica votului bate realitatea politică a Coaliției de guvernământ, și asta chiar după ieșirea PC de la Guvernare. Ceea ce este însa și mai greu de închipuit este tupeul cu care o nouă majoritate din Parlament își permite să se joace cu imaginea României la nici două luni de la aderarea la Uniunea Europeană.

Desigur, poate unii vor spune că sunt subiectiv, dată fiind susținerea pe care i-am acordat-o în Parlament ministrului Macovei. Și i-o voi acorda în continuare. Am făcut însă acest lucru nu pentru a respecta disciplina de partid sau disciplina politică parlamentară, ci pentru că acest ministru a dovedit perseverență, determinare pentru a se bate pentru niște lucruri în care crede și asta deasupra oricaror interese personale. În fond, Monica Macovei, persoana fără niciun fel de ambiții politice, a intrat în arenă publică pentru a vindeca una din cele mai acute boli ale societății românești: justiția. Și a și reușit, iar asta nu o spun eu sau colegii mei din Partidul Democrat, partid care o susține pe Monica Macovei. Au spus-o și o spun cei de la Bruxelles, de la Comisie și Parlamentul European, iar aceștia nu cred ca au vreun alt interes decât acela ca România să fie cu adevărat un stat democratic, cu o justiție independentă, un stat care se alătura celorlalte democrații din Uniunea Europeană.

Înainte de a o judeca politic pe Monica Macovei, trebuie să ne răspundem firesc la o întrebare: a reușit ea sau nu să facă acele reforme în justiție care să ne permită să devenim membri ai Uniunii Europene? Răspunsul nu poate fi decât afirmativ, pentru că de la 1 ianuarie 2007, România este membră a Uniunii. Când a acceptat să fie ministrul justiției, Monica Macovei și-a asumat o obligație de rezultat : să elimine piedicile din justiție care stăteau în calea aderării României. Din acest punct de vedere, Ministrul Macovei și-a îndeplinit angajamentele, așa cum puțini dintre miniștrii actualului cabinet au facut-o.

În fond, un om politic, un ministru, trebuie judecat și apreciat după rezultate și nu după declarații, ținuta vestimentară sau capacitatea ori talentul de a zâmbi. Pot accepta într-o oarecare măsură că ministrul Macovei ar fi putut fi un mai bun comunicator, dar poate nu a avut timpul necesar să ia lecții de PR. În fond, din decembrie 2004 și până la raportul de țară din septembrie 2006, timpul a fost atât de scurt, iar stegulețele roșii la capitoul justiție atât de mari, că Monica Macovei a preferat să neglijeze impresia artistică tocmai pentru că a constientizat faptul că problemele pe care le avea de rezolvat erau atât de multe și atât de mari.

Ceea ce s-a pterecut în această saptămână în Senat constituie o rușine pentru România ca proaspăt membru al Uniunii Europene. Probabil mulți dintre oficialii de la Bruxelles si Strasbourg regretă intrarea României în Uniune la 1 ianuarie 2007. Poate, într-un mod mai mult sau mai puțin îndreptățit, cei mai intransigenți oficiali europeni pot spune ca România ar fi trebuit să fie ținută în șah pentru a se mai maturiza politic. Dupa votul din Senat, nimeni nu i-ar putea contrazice.

Adevărul dureros este însa altul: în România, clasa politică nu face ce este bine pentru destinul european si democratic al României decat în mod condiționat și sub presiunea instituțiilor occidentale. Acum fiind cu sacii în caruță ne permitem să facem orice, nemaicontând nimic în afară de interesele de grup ori de partid, sau frumusețea circului făcut de la tribuna Parlamentului.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 21 octombrie 2019, 3:17
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro